Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare

utilizăm secvenţele T2 cu gradient echo [144]. Uneori secvenţelede difuzie pot să fie negative la pacienţii cu AVC definit [145].Restricţia de difuzie pe secvenţele DWI, măsurate princoeficientul de difuzie aparentă (ADC) nu este 100% specificăpentru leziunile cerebrale ischemice. Deşi ţesutul ce apareanormal pe secvenţele de difuzie de cele mai multe oriprogresează către infarctizare el se poate totuşi recupera, ceeace demonstrează că secvenţele de difuzie nu arată numai ţesutulafectat definitiv [146, 147]. Ţesutul cu o reducere moderată avalorilor coeficientului de difuzie aparentă poate fi lezatiremediabil, astfel încât acest coeficient nu poate diferenţiaţesutul cerebral mort de cel viabil [148, 149].Alte secvenţe IRM (T2, FLAIR, T1) sunt mai puţin sensibile îndetectarea precoce a leziunilor cerebrale ischemice.IRM este în mod deosebit important la pacienţii cu AVC acutcu prezentări mai puţin tipice, varietăţi de AVC şi etiologiirare, sau la pacienţii la care suspiciunea unei cauze ce mimeazăAVC este bănuită, dar nu a putut fi decelată prin efectuarea CT.Dacă este suspectată disecţia arterială, IRM în regiuneagâtului cu secvenţe T1 cu supresie pentru grăsime este necesarpentru detectarea hematomului intramural.IRM cerebral este mai puţin potrivit pentru pacienţii agitaţişi pentru cei care vomită şi pot să aspire. Dacă este necesar,îngrijirile de urgenţă trebuie să fie continuate chiar şi înmomentele de efectuare a examenului imagistic, mai ales în cazulpacienţilor cu AVC sever şi care devin hipoxici în poziţiaclinostatică din timpul examinării imagistice [125]. Riscul deaspiraţie este crescut la cea mai mare parte a pacienţilor carenu îşi pot proteja căile respiratorii.Imagistica de perfuzie prin CT sau IRM şi angiografia pot săfie utilizate la anumiţi pacienţi cu AVC ischemic (de exemplu cufereastră terapeutică neclară, internare tardivă), fiind utilă înstabilirea indicaţiei de tromboliză, chiar dacă nu există doveziştiinţifice care să arate dacă anumite modele de perfuzie potbeneficia mai mult sau mai puţin de tromboliză [150-153]. Anumiţipacienţi cu ocluzii arteriale intracraniene pot fi candidaţipentru tromboliza intraarterială, chiar dacă sunt puţine doveziştiinţifice care să sprijine această strategie terapeutică [154,155]. Pacienţii cu obstrucţii combinate ale arterei carotideinterne şi ale arterei cerebrale medii au şanse mai mici derestabilire a fluxului arterial prin efectuarea trombolizeiintravenoase, comparându-i cu pacienţii cu obstrucţie izolată aACM [156]. La pacienţii cu obstrucţie a trunchiului artereicerebrale medii, frecvenţa bolii ocluzive extracraniene severe înteritoriul de distribuţie carotidiană este mare [157, 158].Mismatch-ul dintre volumul de ţesut cerebral cu hipoperfuziecritică (ce se poate recupera după reperfuzie) şi volumul deţesut infarctizat (care nu se remite chiar după reperfuzie),poate fi detectată cu secvenţele IRM de difuzie/perfuzie, avânduneori insă validitate moderată [159]; această metodă nu aredovezi de îmbunătăţire a răspunsului la tromboliză în primele 9ore [160].