Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare

alese şi velocitatea din artera carotida interna ipsilateralaportiunea extracraniana a fost demonstrat a fi util în urmărireatendinţelor de evoluţie. Raporturile de 5 - 6 pentru arteracarotidă internă supraclinoidiană, artera cerebrală anterioară,artera cerebrală medie şi sistemul vertebro-bazilar au fostdemonstrate a indica spasm sever, trebuind tratate în funcţie destarea clinică. Aceste tendinţe au fost arătate a fi utile înghidarea terapiei, însă alte modalităţi de investigare cum ar fiexamenul RM cerebral - secventele de difuzie-perfuzie şi examenulxenon - CT cerebral - secventa perfuzie sunt mai avantajoase înghidarea managementului, putând fi complementare. Nu a fost încădemonstrat în mod adecvat dacă rezultatele folosirii TCD întratamentul HSA sunt avantajoase. Multe centre se bazeaza pediagnosticarea prin angiografie cerebrala, în special de laapariţia tratamentului intervenţional radiologic (vezi mai jos).Oricum, Comitetul de Experţi al Academiei Americane de Neurologieconsideră că folosirea TCD are indicaţii de tip A, nivel deevidenta Clasa II deoarece, deşi senzitivitatea şi specificitateaacestuia sunt variabile şi depind de vasul interesat, spasmulsever poate fi identificat cu o fidelitate echitabilă.S-a demonstrat ca managementul timpuriu al anevrismelor ruptescade resângerarea din timpul spitalizării si cu siguranţăpermite managementul mai agresiv şi mai timpuriu al vasospasmuluiprin terapie hemodinamică şi, dacă este necesar, abordareintervenţională. Scopul managementului vasospasmului cerebraleste de a scădea riscul leziunilor ischemice neuronale princontroloarea hipertensiunii intracraniene, scăderea rateimetabolice a consumului de oxigen şi îmbunătăţirea circulaţieicerebrale. Pentru ameliorarea FSC terapia hipertensivăhipervolemică a devenit o abordare de bază în managementulvasospasmului cerebral. Totuşi, în ciuda raporturilor care indicăîmbunătăţirea statusului neurologic dupa instituirea acestuiregim, a fost făcut doar un singur studiu randomizat care săevalueze eficacitatea sa. Aceasta se datoreaza probabil probabilfaptului că hipovolemia, hipotensiunea şi hemoconcentraţia suntîn mod clar dăunătoare şi datorită faptului că aceste terapii audevenit rapid o rutină aproape imediat ce au fost popularizate înliteratura academică. Totusi la pacienţii ce au suferit o HSA aufost raportate atât creşterea cât şi scăderea FSC ceea ce i-adeterminat pe cercetători să se întrebe dacă hipervolemiaprofilactică este mai eficace decât normovolemia profilactică înprevenirea debutului spasmului. Utilizând o schemă randomizată destratificare a tratamentului, care a luat în calcul numărulzilelor de la debutul HSA şi scorul postoperator Hunt-Hess,Lennihan şi colaboratorii săi au arătat că, deşi pacienţii cărorali s-a administrat terapie hipervolemică (n = 41) au primitsemnificativ mai multe fluide şi au prezentat presiune arterialădistolică pulmonară şi presiune venoasă centrală mai mari decâtpacienţii normovolemici (n = 41), între cele 2 grupuri nu a fostnici o diferenţă în ceea ce priveşte fluxul sanguin cerebralglobal mediu (xenon washout), fluxul sanguin cerebral regionalminim sau spasmul simptomatic de-a lungul perioadei de tratament.