Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare

se realizează un by-pass arterial extra- intracranian. [340]Arterele parentale pot fi ocluzate prin clipping chirurgical sauprin proceduri endovasculare care pot fi efectuate ca o extensiea testului de ocluzie. Acesta implică utilizarea heparinizăriisistemice pe durata procedurii, creând dificultăţi în condiţiileunei HSA recente. Această abordare a fost utilizată cel maifrecvent pentru acele anevrisme care nu pot fi tratate directprin clipare chirurgicală sau embolizare şi când riscul deleziune printr-o posibila resangerare este foarte mare.Înainte de 1970, ligatura carotidiana era utilizată frecventîn tratamentul anevrismelor recent rupte. Un larg studiuretrospectiv realizat de catre Nishioka, [343] a demonstrat unmare număr de eşecuri terapeutice şi un risc de resângerare de7.8% pentru pacienţii care au fost supusi acestei metodeterapeutice. În studiul "Cooperative Aneurysm RandomizedTreatment", [344] ligatura carotidiana nu a dus la oimbunatatire semnificativa a mortalităţii sau resângerării înperioada acută (o luna post HSA) comparativ tratamentuluiconservator de repaos la pat în ce priveşte numărul de pacienţicare trebuie trataţi; oricum numai la 67% dintre pacienţiiselectati aleator pentru ligaturare s-a efectuat procedura. Încadrul subgrupului tratat prin ligatura carotidiana s-a observato rată seminificativ scăzută a mortalitatii şi resângerării chiarla o lună post tratament, şi fără apariţia unei noi hemoragii înacest subgrup, pe perioada urmăririi, la pacienţii care ausupravieţuit 6 luni. Dispensarizarea îndelungată a demonstratbeneficiul ligaturarii carotidiene asupra reducerii sângerării la3 ani şi a mortalitatii la 5 ani. O analiză recenta efectuată decătre Taylor si colab prin unificarea rezultatelor obşinute petermen lung pe mai multe serii necontrolate de pacienţi a constatcă riscul de resângerare a fost mai scăzut decât cel aşteptatdupa ligatura carotidiana în cazurile anevrismelor ruptenetratate. În concluzie, comparativ cu terapia conservatoare,ligaturarea carotidiana poate scădea ratei de resângerare;oricum, procentul esecului terapeutic (resângerarea pulscomplicaţiile terapiei) cel mai probabil il depăşeşte pe cel altratamentului chirurgical al anevrismului.Cel mai important factor de predictie a rezultatuluiinervenţiei chirurgicale sau a coilingului endovascular al unuianevrism rupt este reprezentat de statusul clinic neurologic alpacientului, determinat de severitatea hemoragiei iniţiale. Arputea fi posibila estimarea consecintelor clinice alecomplicatiilor atribuibile unei operatii folosind datelereferitoare la interventia chirurgicala pentru anevrismelenerupte. În acest grup de pacienţi rata mortalităţiiintraspitaliceşti variază de la 1.8% la 3.0% in cadrul unorstudii multicentrice ample, incluzând de 0.2% la 1.8% în cadrulStudiului Internaţional Asupra Anevrismelor Nerupte (ISUA II),[257] 2.6% în metaanliza efectuată de Raaymakers şi colab astudiilor publicate între 1966 şi 1996, 2.5% după analizareadatelor la externare a 2200 de pacienţi ai statului NY, [118] şi3,0% într-o analiză a datelor la externare ale pacienţilor din