ca-mrsa - Revista de Igiena si Sanatate Publica

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health7Tabelul 1. Specii bacteriene izolate din colecţii purulenteSpecia bacteriană izolată Nr. tulpini ProcentStaphylococcus aureus 24 40 %Escherichia coli 11 18,33 %Pseudomonas aeruginosa 5 8,33 %Staphylococcus epidermidis 4 6,66 %Proteus mirabilis 4 6,66 %Klebsiella pneumoniae ssp. pneumoniae 2 3,33 %Citrobacter baumannii/ calcoaceticus 2 3,33 %Streptococcus agalactiae 2 3,33 %Alcaligenes faecalis 2 3,33 %Morganala morganii 1 1,66 %Enterococcus faecalis 1 1,66 %Enterococcus faecium 1 1,66 %Enterobacter cloacae 1 1,66 %Total 60 100%Frecvent, infecţiile unităţilor pilo-sebacee(furuncule, carbuncule, hidrosadenite) suntcauzate de S. aureus, aşa cum se observă şiîn studiul nostru. Colecţiile purulente se potdeschide spontan prin una sau mai multefistule [ 3].Sursa de St. aureus nu este întotdeaunaevidentă. Colonizarea nazală este prezentă laaproximativ 1/3 din populaţia adultănespitalizată în SUA şi mare parte a lumii,deşi colonizarea nazală cu MRSA este rară.Colonizarea vaginală a fost evidenţiată ca osursă de răspândire a infecţiei prin contactsexual. Multe cazuri sunt raportate catransmise prin contact direct cu persoanecolonizate sau infectate. Alţi factori de riscinclud traumatismele, igiena precară şiaglomeraţia [ 5].În urma interpretării testelor de sensibilitate,am încadrat germenii în fenotipuri derezistenţă la beta-lactamine.În Tabelul 2 este prezentată sensibilitatea laantibiotice a tulpinilor de St. aureus.Tabelul 2. Sensibilitatea la chimioterapice antiinfecţioase a tulpinilor de St.aureus izolateChimioterapic Sensibil Intermediar Rezistentantiinfecţios Nr. tulp. Procent Nr. tulp. Procent Nr. tulp. ProcentAmoxicilină + 24 100 % - - - -acid clavulanicClindamicină 24 100 % - - - -Cloramfenicol 24 100 % - - - -Eritromicină 17 70,83 % 7 29,17 %Gentamicină 21 87,50 % 3 12,5 %Oxacilină 16 66,67 % 8 33,33 %

8Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthRifampicină 23 95,83 % - - 1 4,17 %Tetraciclină 11 47,83 % - - 13 52,17 %Trimetoprim + 23 95,83 % - - 1 4,17 %SulfametoxazolVancomicină 24 100 % - - - -După interpretarea sensibilităţii lachimioterapicele antiinfecţioase, amconstatat că 8 tulpini de St. aureus prezintăfenotipul MRSA, 33,33 % din infecţiilepielii şi ţesuturilor moi sunt infecţiicomunitare cu MRSA (CA-MRSA).Rezistenţa la meticilină a St. aureus estemediată de prezenţa genei mecA care segăseşte pe o porţiune caracteristică a ADN,numită caseta cromozomială stafilococicămec (SCC mec). Gena mecA conferămeticilin-rezistenţa prin codarea penicillinbindingprotein 2a (PBP2a), o enzimă cuafinitate scăzută pentru antibioticele betalactamice.PBP2a şi PBP2 acţioneazăsinergic pentru a permite sinteza pereteluicelular, în ciuda prezenţei antibioticelorbeta-lactamice, prin aceasta conferindrezistenţă la peniciline, cefalosporine şicarbapeneme.Mecanismul de rezistenţă pentru St. aureusinclude elemente genetice mobile numiteSCCmec. Sunt 6 elemente distinctiveSCCmec, tipul IV fiind elementuldemonstrat în cele mai multe infecţii CA-MRSA.Se observă că toate tulpinile şi-au păstratsensibilitatea la amoxicilină + acidclavulanic, clindamicină, cloramfenicol,vancomicină, şi 95,83 % tulpini au fostsensibile la rifampicină, trimetoprim +sulfametoxazol.Un procent de 29,17 % tulpini de St. aureussunt rezistente la eritromicină şi 52,17 %tulpini rezistente la tetraciclină.Prevalenţa CA-MRSA continuă să variezegeografic, dar s-a sesizat o creştere rapidăgenerală. Ariile cu boală epidemică cuMRSA nu au suferit niciun declin alprevalenţei. MRSA asimptomatic,colonizare odată necunoscută la populaţiasănătoasă care nu frecventează mediilespitaliceşti, a fost documentat în multe arii.Pe măsură ce opţiunile terapeutice devin totmai limitate şi pe măsură ce unelesindroame CA-MRSA cu evoluţie rapidăsunt prea agresive pentru a putea fi oprite deo terapie antibiotică de orice fel, există onecesitate urgentă de studii pentru acunoaşte determinanţii importanţi devirulenţă ai izolatelor CA-MRSA:dezvoltarea unor noi strategii anti-infecţie şi,poate, dezvoltarea unei strategii preventivecare ar putea fi aplicate pe scară largă.CONCLUZII- Staphylococcus aureus este o cauză majorăa infecţiilor comunitare, deşi magnitudineaacestei probleme este necunoscută datorităpuţinelor date existente.- 8 tulpini de St. aureus, din cele 24 izolatedin colecţii purulente, prezintă fenotipulMRSA, deci 33,33 % din infecţiile pielii şiţesuturilor moi sunt infecţii comunitare cuMRSA (CA-MRSA).- Suntem de părere că fenomenul instalăriirezistenţei la antibiotice a acestor germeni sedatorează tocmai tratamentelor empiriceneadecvate, neînsoţite de antibiogramă.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health9BIBLIOGRAFIE1. ***, 2003, CLSI/NCCLS document M2-A8, Performance standardsfor Antimicrobial DiskSusceptibility Tests,Approved Standard EightEdition2. Licker M., Moldovan R., et al., 2002,Importanţa detectăriifenotipurilor de rezistenţă laantibiotice a germenilor cupotenţial nosocomial,Rezistenţa la antibiotice,istorie şi actualitate, EdituraEurostampa, Timişoara, 89-1003. Buiuc D., Coman G., et al., 1998,Diagnosticul de laborator alinfecţiilor tractusului urinar,Microbiologie clinică, vol. I,Editura Didactică şiPedagogică, R.A. Bucureşti,270-2884. Buiuc D., Coman G., et al., 1998, Metodespeciale de testare asensibilităţii unor bacterii,Fenotipuri de rezistenţă,Microbiologie clinică, vol. I,Editura Didactică şiPedagogică, R.A. Bucureşti,493-4985. Moldovan R., Licker M., et al., 2005,Genul Staphylococcus, Cursde Microbiologie Medicală,vol.II, Litografia UMFTimişoara, 9-21

10Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthTULPINI DE ENTEROBACTERIISECRETOARE DE BETA-LACTAMAZECU SPECTRU EXTINS IZOLATE ÎNINFECŢIILE URINARE DINAMBULATORNegru C.O. 1 , Gheorghiu E. 1 , Todor C. 1 , Hogea E. 2 ,Moldovan R. 2 , Bouvier-Berthet M. 31.Bioclinica Timişoara2.Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara3. Laboratoire d’analyses medicales Bouvier-Berthet-Gossard, Agde, FranceREZUMATScopul acestui studiu a fost identificarea şi testarea sensibilităţii la chimioterapiceleantiinfecţioase a enterobacteriilor izolate în uroculturile din ambulator, precum şideterminarea prevalenţei tulpinilor BLSE. În perioada ianuarie-mai 2007 au fost recoltate3024 uroculturi de la pacienţi din ambulator, 613 dintre acestea fiind pozitive, 562 (91,68%)fiind reprezentate de enterobacterii. Identificarea germenilor s-a realizat pe bazacaracterelor culturale, morfo-tinctoriale şi a testelor biochimice specifice şi cu ajutorulsistemelor standardizate manuale API 20E şi a sistemului standardizat automat Vitek32.Dintre toţi germenii izolaţi, am identificat un număr de 41 enterobacterii (7,6%) secretoarede beta-lactamaze cu spectru extins, reprezentate de Klebsiella pneumoniae cu 28 tulpini, E.coli cu 9 tulpini şi Enterobacter cloacae, Serratia marcescens, Citrobacter freundii, Proteusmirabilis fiecare cu câte o tulpină. Prezenţa enterobacteriilor BLSE izolate din infecţiileurinare comunitare impune administrarea ţintită a agenţilor antimicrobieni pe bazaantibiogramelor şi implementarea unui sistem de supraveghere epidemiologică a fenomenuluide rezistenţă.Cuvinte cheie: infecţii urinare, enterobacterii, BLSEABSTRACTThe aim of this study was to identify and to test the antibiotic susceptibility ofEnterobacteriaceae strains isolated from outpatients urine cultures and also to establish theprevalence of ESBL strains among them. During January – May 2007, 3024 urine cultureswere collected from outpatients, out of which 631 were positive, 562 being represented byenterobacteria. Germ identification was based on culture and morpho-tinctorialcharacteristics and specific biochemical tests, performed with API 20E manual standardizedsystems and Vitek32 automated standardized system. From all identified germs we found 41extended spectrum beta-lactamase secreting enterobacteria strains (7.6%) represented by 28strains of Klebsiella pneumoniae, 9 E. coli strains, Enterobacter cloacae, Serratia

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health11marcescens, Citrobacter freundii, Proteus mirabilis, each with one strain. The presence ofESBL enterobacteria isolated from outpatient’s urine cultures enforces a target assignment ofantimicrobial agents based on antibiograms and implementing an epidemiologicalsurveillance system of resistance phenomenon.Keywords: urinary tract infections, Enterobacteriaceae, ESBLINTRODUCEREUna dintre problemele majore cu care seconfruntă medicina astăzi, este reprezentatăde creşterea foarte mare a incidenţeigermenilor microbieni multirezistenţi lachimioterapicele antiinfecţioase. Printreaceştia se numără şi tulpinile de bacili gramnegativi secretoare de beta-lactamaze cuspectru extins (BLSE). Scopul acestui studiua fost identificarea şi testarea sensibilităţii lachimioterapicele antiinfecţioase aenterobacteriilor izolate în uroculturile dinambulator, precum şi determinareaprevalenţei tulpinilor BLSE.MATERIAL ŞI METODĂÎn perioada ianuarie-mai 2007 au fostrecoltate 3024 uroculturi de la pacienţi dinambulator, 613 dintre acestea fiind pozitive.La recoltarea urinii s-a insistat asupratoaletei intime înainte de recoltare, pentru apreveni contaminarea urinii cu flora dinzona perineală, şi asupra transportului rapidla laborator pentru a împiedica înmulţireaflorei.Urina a fost recoltată înaintea instituiriiantibioterapiei sau la cel puţin 72 de ore dela sistarea tratamentului antiinfecţios.Izolarea germenilor s-a obţinut prinînsămânţarea urinii pe medii de culturăadecvate (mediul Mac Conckey şi mediulgeloză cu 5% sânge defibrinat de berbec).Identificarea germenilor s-a realizat pe bazacaracterelor culturale, morfo-tinctoriale şi atestelor biochimice specifice.Enterobacteriile au fost identificate cuajutorul sistemelor standardizate manualeAPI 20E (bioMérieux) şi a sistemuluistandardizat automat Vitek32 (bioMérieux).Testarea sensibilităţii la chimioterapiceleantiinfecţioase a fost efectuată pentru fiecareizolat, prin metoda difuzimetricăstandardizată Kirby-Bauer, utilizândnormele CLSI/NCCLS [1] (Clinical andLaboratory Standards Institute/NationaleCommittee for Clinical LaboratoryStandards) şi metoda automată standardizatăVitek32 (bioMérieux).Pentru a evidenţia comportamentulenterobacteriilor faţă de beta-lactamine, amurmărit sensibilitatea la ampicilină,amoxicilină + acid clavulanic, ticarcilină,piperacilină, piperacilină + tazobactam,ticarcilină + acid clavulanic, cefalotin,cefoxitin, cefuroxim, cefotaxim, ceftazidim,cefepim, imipenem şi aztreonam.Am testat în paralel, prin metodadifuzimetrică Kirby-Bauer, sinergia întrediscurile de ceftazidim, ceftriaxon,cefotaxim, aztreonam şi discul deamoxicilină cu acid clavulanic.Rezistenţa prin producerea de betalactamazăcu spectru extins (BLSE) secaracterizează prin următorii parametri [2]:• rezistenţă crescută la amoxicilină,ticarcilină, cefalotin şi cefuroxim(diametrul zonelor de inhibiţie sub7mm)• rezistenţă la cefotaxim, ceftazidim şiaztreonam (diametre de inhibiţie sub28 mm)• sinergie semnificativă întreamoxicilină-acid clavulanic sauticarcilină-acid clavulanic şicefotaxim, ceftazidim sauaztreonam.Interpretarea rezultatelor antibiogramelorextensive şi prezenţa sinergiei, în „buşon de

12Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthşampanie”, au permis încadrarea tulpinilorîn fenotipul secretor de beta-lactamază cuspectru extins.REZULTATE ŞI DISCUŢIIDin totalul de 3024 uroculturi recoltate de lapacienţii Laboratorului Bioclinica dinTimişoara, s-au izolat 613 tulpini bacteriene,562 (91,68%) fiind reprezentate deenterobacterii. Germenii izolaţi dinuroculturi în ambulator sunt reprezentaţi înFigura 1.Serratia spp.Morganella spp.A. baumanniiP. aeruginosaE. cloacaeC. freundiiS. aureusSCNS. agalactiaeEnterococcus spp.P. mirabilis252 3 4 7 9 11 13 13 14 16K. pneumoniae81E. coli4150 50 100 150 200 250 300 350 400 450Figura 1. Tulpini bacteriene izolate din uroculturiConform aşteptărilor, pe primul loc sesituează E. coli, cel mai frecvent agentetiologic al infecţiilor de tract urinar (ITU).O importanţă deosebită trebuie acordatăspeciilor ureazo-pozitive (Klebsiella,Proteus) care alcalinizează urina şifavorizează producerea de calculi, ceea cecrează mari dificultăţi în eradicareapielonefritelor determinate [3].Beta-lactamazele cu spectru extins (BLSE)sunt enzime secretate endo sau exocelular,care hidrolizează nucleul beta-lactamic albeta-lactaminelor.Ele sunt de origine cromozomală sauplasmidică. După modul de sinteză, pot ficonstitutive sau inductibile.Dintre toţi germenii izolaţi, am identificatun număr de 41 enterobacterii (7,6%)secretoare de beta-lactamaze cu spectruextins, reprezentate de Klebsiellapneumoniae cu 28 tulpini, E. coli cu 9tulpini şi Enterobacter cloacae, Serratiamarcescens, Citrobacter freundii, Proteusmirabilis fiecare cu câte o tulpină,prezentate în Tabelul 1.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health13Tabelul 1. Repartiţia pe germeni a tulpinilor secretoare de beta-lactamaze cuspectru extins izolateGermeni izolaţi Număr ProcentKlebsiella pneumoniae 28 68,29 %Escherichia coli 9 21,95 %Enterobacter cloacae 1 2,43 %Serattia marcescens 1 2,43 %Citrobacter freundii 1 2,43 %Proteus mirabilis 1 2,43 %Total 41 100 %La toate tulpinile de enterobacteriisecretoare de beta-lactamaze cu spectruextins, după testarea sensibilităţii lachimioterapicele antiinfecţioase, s-audeterminat şi celelalte fenotipuri derezistenţă dobândită, asociate.Mutaţiile punctiforme în genele carecodifică beta-lactamazele active asupraampicilinei duc la sinteza de beta-lactamazecu spectru extins (BLSE), la cefalosporinelede generaţia a 3-a şi aztreonam. Genele carecodifică BLSE sunt likate cu alte gene derezistenţă, astfel încât aceste mutante şiclonele pe care le generează, au rezistenţămultiplă [4,5].În Tabelul 2 sunt prezentate fenotipurile derezistenţă în cadrul fiecărei clase mari deantibiotice: beta-lactamine, aminoglicozide,şi respectiv fluoroquinolone.Tabelul 2. Fenotipuri de rezistenţă asociate ale tulpinilor izolate din uroculturiSpecieizolatăNr.tulpiniBLSEFenotipuri de rezistenţă asociateNr. tulpini(%)KlebsiellapneumoniaeEscherichia coli28(100%)9(100%)-BLSE +G-IVQ-SXT+FT-BLSE+KTG+IIQ-BLSE+IVQ+SXT-BLSE+KTG+IVQ+SXT-BLSE+KTG+IVQ+SXT+FT-BLSE+KTG+IVQ+FT-BLSE+KTG+IVQ-BLSE+KTGANt+IVQ+SXT-BLSE+KTGANt+IVQ+SXT+FT-BLSE+KTGANt+SXT-BLSE+KTGANt +SXT+FT-BLSE+GT+IVQ+SXT-BLSE+GT-BLSE+G+IVQ+SXT-BLSE+GT+SXT2 (7,14%)1 (3,57%)2 (7,14%)5 17,85%)2 (7,14%)1 (3,57%)3 (10,71%)6 (21,42%)4 (14,28%)1 ( 3,57%)1 (3,57%)6 (66,6%)1 (11,1%)1 (11,1%)1 (11,1%)Enterobacter 1 (100%) -BLSE+KTGNt+IVQ+SXT 1 (100%)cloacaeSerratia 1 (100%) -BLSE+KTGANt+IVQ+SXT 1 (100%)

14Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthmarcescensCitrobacter 1 (100%) -BLSE+KTG+IVQ+SXT 1 (100%)freundiiProteus1 (100%) -BLSE+G+IVQ+SXT+FT 1 (100%)mirabilisLegendă: BLSE- fenotip producător de beta-lactamază cu spectru extins, KTGANt – fenotip de rezistenţă laaminoglicozide (kanamicină, tobramicină, gentamicină, amikacină, netilmicină), Q- rezistenţă la quinolone,SXT- rezistenţă la trimethoprim-sulfamethoxazol, FT- rezistenţă la nitrofurantoinSe remarcă o sensibilitate diminuată la clasafluoroquinolonelor, intens utilizate îninfecţiile tractului urinar. Atât în ambulator,cât şi în mediul spitalicesc, se selectează totmai des tulpini multirezistente.Abuzul terapeutic de trimethoprim/sulphamethoxazol vreme îndelungată, a dusla reducerea sensibilităţii la acestchimioterapic.O armă încă redutabilă rămâneimipenemul, singura alternativă terapeuticăîn cazurile de multirezistenţă.CONCLUZII1. În perioada luată în studiu, din uroculturiam izolat 613 tulpini bacteriene, 562BIBLIOGRAFIE1. ***, 2003, CLSI/NCCLS document M2-A8, Performance standards forAntimicrobial DiskSusceptibility Tests,Approved Standard, EightEdition2. Licker M., Moldovan R., et al., 2002,Importanţa detectăriifenotipurilor de rezistenţă laantibiotice a germenilor cupotenţial nosocomial,Rezistenţa la antibiotice,istorie şi actualitate, EdituraEurostampa, Timişoara, 89-1003. Buiuc D., Coman G., et al., 1998,Diagnosticul de laborator al(91,68%) tulpini fiind reprezentate deenterobacterii.2. Am identificat un număr de 41enterobacterii (7,6%) secretoare de betalactamazecu spectru extins, reprezentate deKlebsiella pneumoniae cu 28 tulpini, E. colicu 9 tulpini şi Enterobacter cloacae, Serratiamarcescens, Citrobacter freundii, Proteusmirabilis fiecare cu câte o tulpină.3. Se remarcă o sensibilitate diminuată laclasa fluoroquinolone, intens utilizate îninfecţiile tractului urinar.4. Prezenţa enterobacteriilor secretoare deBLSE izolate din infecţiile urinarecomunitare impune administrarea ţintită aagenţilor antimicrobieni pe bazaantibiogramelor şi implementarea unuisistem de supraveghere epidemiologică afenomenului de rezistenţă.infecţiilor tractusului urinar,Microbiologie clinică, vol. I,Editura Didactică şiPedagogică, R.A. Bucureşti,270-2884. Buiuc D., Coman G., et al., 1998, Metodespeciale de testare asensibilităţii unor bacterii,Fenotipuri de rezistenţă,Microbiologie clinică, vol. I,Editura Didactică şiPedagogică, R.A. Bucureşti,493-4985. Moldovan R., Licker M., et al., GenulKlebsiella, Curs deMicrobiologie Medicală,vol.II, Litografia UMFTimişoara, 92-93

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health15APRECIEREA STĂRII DE IGIENĂ ASUPRAFEŢELOR PRINBIOLUMINISCENŢĂTurtoi M. 1 , Nicolau A.I. 21. Universitatea „Alma Mater” Sibiu2. Universitatea „Dunărea de Jos”Galaţi, Facultatea Ştiinţa şi Ingineria AlimentelorREZUMATDupă realizarea igienizării în întreprinderile în care este implementat un sistem desiguranţă alimentară sau un sistem integrat de siguranţă şi calitate, trebuie furnizată dovadaigienizării şi dovada igienizării corecte. O metodă de apreciere a stării de igienă asuprafeţelor, rentabil a fi aplicată în întreprinderile mari şi mijlocii sau de către organismelede inspecţie, o reprezintă metoda de determinare a ATP-ului prin bioluminiscenţă. Prinaceastă metodă este detectată atât prezenţa reziduurilor alimentare, cât şi prezenţamicroorganismelor, astfel că metoda reprezintă un indicator bun pentru aprecierea stării deigienă a suprafeţelor testate. În lucrare este prezentat modul de determinare a valoriibioluminiscenţei care diferenţiază o suprafaţă de oţel inoxidabil murdară sau incorectigienizată, de o suprafaţă curată. Sunt prezentate câteva teste disponibile comercial şi sfaturipentru utilizatori.Cuvinte cheie: igienă în industria alimentară, ATP, bioluminiscenţă, HY-LiteABSTRACTIn food companies which have a food safety system or an integrated quality andsafety, the cleaning and sanitizing, also the correct cleaning and sanitizing have to be proven.An estimative method of hygienic state of surfaces, profitable for application in high andmedium enterprises or by the inspection organisms, is the method of ATP determinationthrough bioluminescence. This method makes possible the detection of food residues andmicroorganisms, therefore it represents a good indicator of the estimation of tested surfaceshygienic state. The paper presents the way to determine the bioluminescence value whichdifferentiates a dirty or wrong sanitized stainless steel surface from a clean one. Somecommercial tests and recommendations for users are also presented.Keywords: hygiene in food industry, ATP, bioluminescence, HY-LiteINTRODUCEREIgienizarea suprafeţelor care vin în contactcu alimentele presupune spălarea lor pentrua îndepărta reziduurile, care ar puteaconstitui un suport pentru creştereamicroorganismelor, şi tratarea cu undezinfectant pentru a distruge microflorareziduală. Dacă doar unul dintre aceste două

16Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthprocese nu este realizat corespunzător, pesuprafaţă pot rămâne particule de alimentesau microoganisme, ceea ce va compromitesiguranţa şi durata de păstrare a alimentelorproduse ulterior.a suprafeţelor murdare de cele curate, înunităţi RLU (Relative Light Units). Acestlucru trebuie făcut în timpul procesului deproducţie, în momentele în care se cunoaştecă suprafeţele sunt murdare sau curate [1].Monitorizarea stării de igienă, folosindmetoda tamponului şi procedurile denumărare în placă, detectează doar prezenţamicroorganismelor pe suprafeţe, şi nu indicădacă suprafeţele respective au fost sau nubine curăţate. O altă variantă demonitorizare a stării de igienă a suprafeţelorcare vin în contact cu alimentele se bazeazăpe determinarea concentraţiei de ATP prinbioluminiscenţă, metodă ce detectează atâtprezenţa reziduurilor alimentare, cât şiprezenţa microorganismelor, constituindu-seîntr-un indicator mai bun pentru apreciereastării de igienă a suprafeţelor testate.Deoarece reacţia generatoare debioluminiscenţă este foarte rapidă,rezultatele testării obţinându-se în câtevaminute, faţă de câteva zile necesare înmetodele tradiţionale de determinare amicroorganismelor prin cultivare în plăci,echipa însărcinată cu efectuarea curăţenieipoate relua operaţiunea, dacă se detecteazădeficienţe în activitatea ei. Cu alte cuvinte,dacă pe suprafaţă se găsesc concentraţiiridicate de ATP, suprafeţele pot fi curăţatedin nou înainte de începerea activităţii deproducţie.Simplitatea şi rapiditatea metodei dedeterminare a ATP-ului prin bioluminiscenţăa condus la dezvoltarea mai multorsisteme pentru monitorizarea stării deigienă, care în prezent sunt disponibilecomercial. Însă, înainte de a implementa înpractică testările pe bază de ATP, pentruevaluarea stării de igienă într-o fabrică,trebuie determinate criteriile de diferenţiereMATERIAL ŞI METODĂÎn vederea stabilirii unei valori abioluminiscenţei exprimate în unităţirelative de lumină, care să diferenţieze osuprafaţă curată de una murdară sau prostigienizată, s-au utilizat:– Luminometru tip HY-LITE, Merck,Germania (art.1.30101.) – aparat demăsurare a cantităţii de lumină emisă într-oreacţie de bioluminiscenţă (Figura 1).– Stilouri HY-LITE Recharge – cuveconcepute pentru utilizare cu luminometrulHY-LITE, conţinând reactivi gata deutilizare. Un stilou se compune din:– capişon detaşabil ce conţine soluţie deumectare;– tijă de culoare albă protejată de capişonpentru prelevarea unui volum definit deprobă; tija este acoperită la interior cu osubstanţă chimică al cărei rol este de a puneîn libertate ATP-ul celular; tija mai are rolulde a transfera proba în camera de reacţie şide a deschide compartimentul ce conţinereactivii;– compartiment ce conţine soluţie pentrudiluarea, neutralizarea şi tamponareaprobelor;– compartiment cu reactivi, închis cu ofolie de aluminiu; reactivii suntreprezentaţi de un amestec deluciferină şi luciferază sub formăliofilizată şi stabilizată.Stilourile HY-Lite se utilizeză împreună cutampoane Hy-Lite sterile şi libere de ATP.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health17Figura 1. Foto luminometru HY-LITE şi stilouri HY-LiTE Recharge [2]Prelevarea probelor s-a realizat conforminstrucţiunilor de utilizare a stilourilor HY-LITE Recharge. Citirea cantităţii de luminăemise în reacţia de bioluminiscenţă s-aefectuat conform instrucţiunilor de operare aluminometrului şi a fost exprimată în RLU.Conform declaraţiilor date de MachineryNagel GmbH Co. KG (Dueren, Germania,2004), un femtomol de ATP generează prinintermediul reactivilor stiloului HY-LITERecharge 2,37 RLU.Testările s-au efectuat pe suprafeţe dindiferite materiale (oţel inoxidabil, materialplastic, lemn) din care sunt realizatesuprafeţele ce vin în contact cu alimentele.Curăţarea oţelului inoxidabil s-a realizat indouă variante. În prima variantă (V1),curăţarea s-a efectuat prin spălare cu apă şidetergent, clătire cu apă, depunere de soluţiede acid clorhidric 1,5% şi menţinere timp de5 minute, spălare cu apă, depunere deamestec alcool etilic şi acetonă (1:1) şi dinnou clătire cu apă. În a doua variantă (V2),pentru curăţare s-a folosit ca agent decurăţare Cleansy (produs Zepter Group),agent de curăţare pe bază de ingredienteorganice biodegradabile în proporţie de 90%şi agenţi de lustruire, produs realizat specialpentru suprafeţe din inox.Dezinfectarea suprafeţei din oţel inoxidabils-a realizat cu dezinfectanţi diferiţi:– Anasept, pe bază de săruri cuaternare deamoniu– Rowasan, conţinând săruri cuaternare deamoniu şi alcool– Neoseptal, pe bază de peroxid de hidrogen– Actisept, pe bază de clor– Propano, pe bază de alcool.Modul de aplicare al dezinfectanţilor,concentraţia utilizată şi durata aplicării lor s-au realizat în conformitate cu indicaţiileproducătorilor.REZULTATE ŞI DISCUŢIIPentru diferenţierea suprafeţelor curate decele murdare sau igienizatenecorespunzător, s-a determinat valoareabioluminiscenţei în diferite situaţii.Valorile bioluminiscenţei generate în urmaprelevărilor de probe de pe o masă realizatădin oţel inoxidabil, după ce suprafaţa meseia fost supusă unor tratamente care auurmărit distrugerea microorganismelor şiîndepărtarea substanţelor organice, esteprezentată în Tabelul 1.Operaţia de curăţare a urmărit îndepărtareareziduurilor organice şi scăderea drastică anumărului de microorganisme.Dezinfectarea a avut drept scop distrugereamicroorganismelor patogene iar alcoolflambareaa vizat distrugerea tuturormicroorganismelor aflate pe suprafaţa

18Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthrespectivă. Datele obţinute arată că şi atuncicând presupunem că n-ar trebui să existeATP pe o suprafaţă, acesta se găseşte încantităţi foarte reduse. Valorile obţinute seîncadrează în intervalul 30-500 RLU [3],interval citat de literatura de specialitate cafiind cel indicat pentru a considera, înfuncţie de tipul trusei de reactivi utilizată, căo suprafaţă este curată.În procesul de apreciere a gradului de igienăprin intermediul trusei şi a luminometruluiHY-Lite, pentru suprafeţe din oţelinoxidabil, se poate considera ca prag cediferenţiază un nivel acceptabil de igienă deunul inacceptabil valoarea de 150 RLU.Valorile bioluminiscenţei obţinute ladezinfectare demonstrează că protocolul deigienizare corespunzător unei suprafeţepoate genera variaţii ale concentraţiei deATP asociate cu un regim de igienizareeficient.Tabelul 1. Valori ale bioluminiscenţei obţinute pe suprafeţe cu diferite grade deigienăTratamentGrad presupus deigienăRLU/25 cm 2Curăţare V1 Foarte curat 108Curăţare V1 Foarte curat 87Curăţare V1 Foarte curat 100Curăţare V1 Foarte curat 109Curăţare V1 Foarte curat 86Curăţare V2 Foarte curat 110Anasept Dezinfectat 120Rowasan Dezinfectat 77Neoseptal Dezinfectat 41Actisept Dezinfectat 91Propano Dezinfectat 120Alcool-flambare Steril 92Alcool-flambare Steril 86Alcool-flambare Steril 75Alcool-flambare Steril 94Alcool-flambare Steril 93În Tabelul 2 sunt prezentate valori ale bioluminiscenţei obţinute de pe suprafeţe realizate dindiferite materiale şi având niveluri diferite de igienă.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health19Tabelul 2. Valori ale bioluminiscenţei obţinute pe suprafeţe din diferite materialeavând diferite grade de igienăNatura suprafeţei Locaţia Grad presupus de RLU/25 cm 2igienăOţel inoxidabil Masă tranşare carne Murdar 1020Oţel inoxidabil Cuvă malaxor aluat Curat* 9900Răşină epoxidică Pardoseală Murdar 16000Lemn Masă frământarare aluat Curat* 18000Igienizarea s-a realizat prin curăţare uscată şi ştergerea suprafeţelor cu oţet.Din tabel se observă că valorilebioluminiscenţei pentru suprafeţe declaratecurate într-o situaţie, pot fi mai mari decâtale unor suprafeţe declarate murdare în altesituaţii. De fapt, acolo unde se lucrează cufăină, este de aşteptat să se obţină valorimari ale bioluminscenţei, deoarececantitatea de ATP nemicrobian asociatacesteia este mare.Din acest tabel se poate înţelege mai bine dece se recomandă ca valorile bioluminiscenţeice diferenţiază un nivel acceptabilde igienă de unul inacceptabil, trebuiestabilite pentru fiecare unitate de industriealimentară, pentru fiecare tip de suprafaţă înparte şi pentru fiecare protocol de igienizareutilizat.În ceea ce priveşte trusele posibil de utilizatpentru aprecierea nivelului de igienă pe bazăde ATP, există mai multe posibilităţi.Producătorii câtorva dintre aceste truse suntprezentaţi în Tabelul 3.Tabelul 3. Producătorii principali de teste pentru aprecierea stării de igienă asuprafeţelor prin detectarea ATP-ului prin bioluminiscenţăProducătorBio-Orbit Oy, Turku, FinlandaMerck, Darmstadt, GermaniaCelsis Lumac plc, Cambridge, Marea BritanieIDEXX Labs Inc., Westbrook, ME, SUABiotrace Ltd, Bridgent, Marea BritanieMachinery Nagel GmbH Co. KG, Dueren, GermaniaDenumirea testului/aparatuluiBio-OrbitHy-LiteInspector/System SURELightningUni-Lite/Uni-Lite XcelBioFix® LumiSistemele de monitorizare a stării de igienăpe baza ATP-ului sunt similare în ceea cepriveşte utilizarea tamponului de vată pentruprelevarea probelor, extracţia ATP-ului depe tamponul de vată utilizând un surfactant,şi apoi măsurarea ATP-ului prin apreciereacantităţii de lumină emisă în urma adiţieiluciferazei şi luciferinei într-o soluţietampon conţinând ioni de magneziu.Sistemele diferă însă între ele în ceea cepriveşte modul în care tamponul de vată şirespectiv soluţia conţinând surfactant, încare s-a realizat extracţia de ATP, este pusîn contact cu reactivii.Unele truse de reactivi sunt realizate astfelîncât să poată să fie utilizate şi peluminometre construite de alţi fabricanţi.

20Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthTrebuie însă ştiut că valorilebioluminiscenţei exprimate în unităţirelative de lumină, obţinute cu diferite truse,nu sunt comparabile între ele, decât în cazulîn care sunt calibrate faţă de concentraţiistandardizate de ATP. De aceea, cei cedoresc să utilizeze trusa de reactivi realizatăde un anumit fabricant, pe luminometrulrealizat de alt fabricant, trebuie săreevalueze limita de diferenţiere asuprafeţelor curate de cele murdare sauigienizate necorespunzător.Pe luminometrul HY-Lite se pot utiliza, spreexemplu, trusele BioFix®Lumi, dar acesteavor genera de 3–5 ori mai multă luminădecât trusele HY-Lite produse de MachineryNagel GmbH Co. KG [4].În această situaţie, valoarea bioluminiscenţeice constituie pragul pentru diferenţierea uneisuprafeţe curate de una igienizatănecorespunzător, trebuie mărit de 3 ori.Utilizarea aceloraşi valori limită pentruambele truse, ar însemna să se înăspreascăcondiţiile de diferenţiere a suprafeţelorcurate de cele murdare sau incorectigienizate.Unele luminometre sunt echipate cu porturice permit transferul de date cătrecalculatoare, iar unele companii oferăprograme de analiză a tendinţei pentrureevaluarea constantă a valoriibioluminiscenţei ce desemnează o suprafaţăcurată. Firma Merck a creat aceastăposibilitate de a transfera date de laluminometrul HY-Lite, pe care îlcomercializează împreună cu programulTrend.CONCLUZII1. Pentru diferenţierea corectă a suprafeţelorcurate de cele murdare sau incompletigienizate, se impune stabilirea de limite debioluminiscenţă diferenţiate în funcţie dematerialul din care este realizată suprafaţa şide ramura industriei alimentare în care sedoreşte a fi aplicată testarea pe bază deATP.2. Valoarea bioluminiscenţei ce diferenţiazăun nivel acceptabil de igienă de unulinacceptabil, trebuie determinată diferenţiat,în funcţie de trusa utilizată.3. Testările pe bază de ATP sunt extrem deutile pentru evaluarea rapidă a gradului deigienă a suprafeţelor şi luarea deciziei de areigieniza o suprafaţă, dacă acest lucru estenecesar.BIBLIOGRAFIE1. Upman M., Bonaparte C., 1999, Rapidmethods for food hygieneinspection, In: Robinson RK,Batt CA, Patel PD (editors),Encyclopedia of FoodMicrobiology, vol.3,Academic Press, p.1887-18952. ***, http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?artid=2000855 Accesedon 21st of March 20083. Larson E., Aiello A., Gomez-Duarte C.,Lin S., Della-Latta P.,Lindhardt C. 2003,Bioluminescence ATP monitoringas a surrogate marker formicrobial load on hands andsurfaces in the home, FoodMicrobiol. 2003 December;20(6): 735–7394. ***, 2004, Machinery Nagel GmbH Co.KG, Customer Information.ImplementingBioFix®LumiATP Rapid Testson Luminometer HZ-Litefrom Merk, Ed. 04.02.2004

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health21CONSUMUL DE DROGURI LAADOLESCENŢII DIN JUDEŢUL TIMIŞ -TIPURI DE DROGURI ŞI MOTIVAŢIAUTILIZĂRII ACESTORABărbat C. 1 , Vlaicu B. 2 , Petrescu C. 2 , Ursoniu S. 2 ,Putnoky S. 2 , Mlădinescu-Fira C. 2 , Suciu O. 2 , Bagiu R. 21. Universitatea de Vest Timişoara2. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” TimişoaraREZUMATPrezenta lucrare îşi propune analiza tipurilor de droguri consumate şi a motivaţieiconsumului (raportate pe grupe de vârstă şi pe sexe) la adolescenţi, utilizând o anchetăepidemiologică pe un eşantion reprezentativ de 2908 tineri din licee, şcoli postliceale şiprofesionale din judeuţul Timiş. Ancheta epidemiologică a utilizat Chestionarul CORT 2004,privind comportamente cu risc pentru sănătate la tineri, aplicat în perioada 2003-2005.Principalele concluzii au fost: procentul de consumatori declarat în momentul studiului a fostde 4,2%, (5,2% dintre elevi au consumat droguri cel puţin odată în viaţă), cu o diferenţăsemnificativă mai mare la băieţii consumatori (61% faţă de 38,5% fete); procentul maxim deconsumatori se găseşte în intervalul 16-17 ani (67,2%). Principalele 3 motive declarate aleconsumului vizează în special înlăturarea stresului şi buna dispoziţie, efectul plăcut dupăconsum şi efectul liniştitor după un incident neplăcut (reacţie de “apărare”); procentulmodelului familial este cel mai mic (2,4%). Există o diferenţă semnificativă între băieţi şi fetelegată de motivaţia consumului, în vederea înlăturării stresului şi producerii bunei dispoziţii(79% la băieţi, faţă de 21% la fete). Dintre substanţele consumate, pe primul loc (92%) seaflă marijuana (canabis, haşiş), urmat de ecstasy (11,4%) şi LSD (9,3%).Cuvinte cheie: adolescenţă, droguri, motivaţia consumuluiABSTRACTThe present article analyses the main drugs used by adolescents in Timis County andtheir foremost declared reasons in taking drugs. The results are reported based on age andgender. This quantitative analysis has used an epidemiological inquiry during the schoolyears 2003-2005. This inquiry was made on a segment of 2908 high school students fromTimisoara and applying the “CORT questionnaire 2004 regarding the risky behaviors forhealth during youth”. The main results were as following: 4.2% of the questionnaire subjectsare high school students, having admitted to using a certain type of drugs, 5.25 resorted todrugs at least once in their lifetime. The overall majority does not consume drugs. The

22Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthnumber of male consumers is much higher than the girl’s number (61% boys as compared to38.5% girls). 67.2% of the consumers are aged between 16 and 17. The main motivationsbehind taking drugs are: the gaining of a better mood and removing/handling stress, thepleasant effects of the drugs, the compensatory effect, the protecting effects after a badexperience. The familial model is represented only in 2.4% of cases, but it undeniably exists.Regarding the first motivation, it is important to underline the huge difference between boysand girls (almost 4 times larger percentage of boys over girls). The main substances used asdrugs are marijuana (92%), ecstasy (11.4 %) and LSD (9.3%)Keywords: adolescence, drugs, motivation of consumtionINTRODUCERETendinţele actuale remarcate în ultimii anireferitoare la comercializarea ilegală destupefiante, se cristalizează în jurulurmătoarelor realităţi:- dezvoltarea pieţei europene a psihotropelortraficate din extremul Orient (China,Birmania, Laos, Vietnam, Cambodgia),datorată măsurilor severe de securitate luatela frontierele SUA.;- creşterea cererii şi ofertei de heroină înEuropa;- integrarea României în U.E.;- tendinţa actuală de creştere a consumuluide droguri de sinteză;- activităţile de spălare a banilor proveniţidin traficul cu stupefiante;- globalizarea pieţelor de desfacere şiconsum de droguri;- poziţionarea României în traseeledefinitorii ale traficului ilicit de droguri dinEuropa de Sud-Est pe cele trei din cele cincirute active, aşa numitul “itinerar nordic”:- Turcia-Grecia-Italia (itinerarul desud)- Turcia-Bulgaria-exIugoslavia-Italia(itinerarul central)- Turcia-Bulgaria-România-Ungaria-Austria-Germania-Olanda- Turcia-România-Ungaria-Slovacia-Cehia-Germania-Olanda- Turcia-Bulgaria-România-Ucraina-Polonia-Germania [1].Toate aceste realităţi pot fi extrem depericuloase pentru adolescenţii răvăşiţi decăutarea sensului în viaţă şi a valorilor reale,de satisfacerea unui grad crescând deindependenţă şi originalitate, dar preocupaţiinclusiv de găsirea unor senzaţii “tari”.Sunt necesare studii periodice care sămonitorizeze cât mai multe date legate deconsumul de droguri, alcool, tutun saumedicamente, precum şi studii ce potanaliza posibile manifestări de dependenţăendogenă (dependenţa de sex, de calculator,jocul patologic de noroc ş.a.). Rezulateleacestor cercetări vor sta la baza aplicăriiobiective a metodelor de prevenţie, din ce înce mai necesare.Studiul de faţă îşi propune evaluareaprimară a tipurilor de droguri consumate şi amotivelor consumului, raportate pe grupe devârstă şi pe sex, la un eşantion reprezentativde 2908 adolescenţi din Timiş.MATERIAL ŞI METODĂRezultatele obţinute se bazează pe anchetaepidemiologică ce a utilizat ChestionarulCORT 2004, privind comportamente cu riscpentru sănătate la tineri, aplicat în perioada2003-2005.Chestionarul cuprinde 126 de itemi careinvestighează pe lângă consumul de droguri,comportamente cu risc precum fumatul,consumul de băuturi alcoolice,comportamentele agresive (hetero- şiautoagresiv), comportamentele cu risc deimplicare în accidente de circulaţie,comportamentul sexual, comportamentulalimentar, sedentarismul, automedicaţia, câtşi grija pentru sănătate şi respectiv, nivelulde educaţie pentru sănătate.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health23Studiul s-a desfăşurat pe un eşantionreprezentativ de 2908 tineri din licee, şcolipostliceale şi profesionale din mediul urbanal judeţului Timiş. Mărimea esantionului s-adeterminat cu ajutorul programului EpiInfoversiunea 6.04d. Răspunsurile la chestionarau respectat anonimitatea datelor culese,completarea lor având loc în grup, încondiţiile similare unui test scris. Răspunsulelevilor a fost de 76,2 %, cel al claselor(unitatea primară de eşantionare) a fost de97,9%, iar rata de răspuns rezultată de74,6%.Prelucrarea datelor s-a realizat cu ajutorulprogramului EpiInfo versiunea 6.04d, 2001şi a programului SPSS, versiunea 10. S-afolosit testul chi pătrat pentru comparaţiadistribuţiei de frecvenţe. A fost aplicat unfactor de corecţie care a ţinut cont deprobabilitatea de eşantionare şi de rata departicipare [2].Eşantionul cuprinde 2908 de elevi cu odistribuţie pe sexe de 1498 (51,5%) fete şi1410 băieţi (48,5 %), având vârsta de 14-25ani, cu media de 16,8 ani, cea mai marepondere fiind în intervalul 15-19 ani(98,7%). Doar 4.5% dintre respondenţi auprovenit din comune, marea majoritateprovenind din municipii ale judeţului Timiş(81,6%) şi din oraşe ale judeţului (13,9%)[2].REZULTATEConsumul de droguri la adolescenţi (Figura1)Procent consumatori10090807060% 504030205.2100au consumat4.2consumă95.5nuconsumăFigura 1. Distribuţia adolescenţilor în funcţie consumul de droguriÎntrebaţi fiind de motivele consumului dedroguri, din totalul respondenţilor (2882),122 elevi s-au declarat consumatori (4,2%),un procent de 95,5 % au declarat că nuconsumă droguri. Un număr de 19 elevi nuau răspuns la întrebare (Figura 1).

24Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthDistribuţia consumatorilor pe sexe (Figura 2)Consumul pe sexe100%90%80%% consumatori70%60%50%40%30%61%38.50%100%băieţifetetotal20%10%0%1Figura 2. Distribuţia procentuală a consumatorilor de droguri pe sexeDin totalul de 122 de consumatori,distribuţia pe sexe arată un procent maimare de consumatori în rândul băieţilor faţăde fete, respectiv 61% faţă de 38,5%.Diferenţa este semnificativă între cele douasexe (Figura 2).Distribuţia consumatorilor pe grupe de vârstă (Figura 3)Procent consumatori pe grupe de vârstă28.60%3.20%14-15 ani16-17 ani18-19 ani67.20%Figura 3. Distribuţia consumatorilor de droguri pe grupe de vârstă

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health25Distribuţia pe grupe de vârstă arată unprocent mare, 67,2%, (82) consumatoriavând vârsta cuprinsă în intervalul 16-17ani. Perioada intrării la liceu (sau şcoalaprofesională) este marcată, după cum putemobserva pe grafic, de puţini consumatori,3,2% (4). În apropierea bacalaureatului,elevii îşi reduc consumul, ajungându-se laun procent de 28,6% (35 elevi) din totalulconsumatorilor declaraţi. Un număr de 19elevi nu au răspuns la întrebare.Consumul în ultima lună (Figura 4)C onsum ul pe sexe in ultima lună4035.23530% din totalulde 34 eleviconsumatori inultima lună2520151055.82.917.65.8 5.8fetebăieţi01 zi sau 2 zilnic la 3-5 zilefre cve nţa consumuluiFigura 4. Distribuţia consumatorilor în ultimele 30 de zileLegat de consumul în ultima lună, seremarcă că 2885 elevi (98,8%) declară că nuau consumat droguri. Un număr de 14 elevi(41,1%) din cei 34 care au consumat înultima lună, consumă rar (la 1-2 zile),urmaţi fiind de cei ce consumă drogurizilnic (7 elevi declaraţi, respectiv 20,5%), şide aceia al căror consum are loc la uninterval de 3-5 zile (3 elevi, adică 8,8%). Unnumăr de 23 elevi nu au răspuns laîntrebare.Distribţia pe sexe ne arată diferenţesemnificative pentru cei care au consumat odată sau de 2 ori în ultimele 30 de zile(35,2% băieţi, faţă de 5,8% fete), şi cei careau consumat zilnic droguri (17,65% băieţi,faţă de doar 2,9% pentru fete).

26Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthMotivaţia consumului (Figura 5)Motivaţia consumuluibună disp.8.10%5.70% 2.40%27%ef. plăcutef. de consolare10.60%19.60%ajutăcomunicareadepăşireaconflictelorex. fam.Figura 5. Motive ale consumului de droguri la adolescenţiLa întrebarea legată de ce anume îidetermină pe elevi să consume droguri, s-auobţinut răspunsurile:- cei mai mulţi consumatori (33 din totalulde 122, adică 27%) au declarat bunadispoziţie creată şi înlăturarea stresului;- 24 elevi (19,6%) au declarat efectul plăcutresimţit după consum;- 13 elevi (10,6%) declară că utilizeazădrogul pentru efectul de consolare după ce lis-a întâmplat ceva neplăcut;- 10 elevi (8,1%) susţin că drogul îi ajută încomunicarea cu alte persoane;- 7 elevi (5,7%) declară că drogul îi ajută îndepăşirea conflictelor pe care le traversează;- exemplul familial, din fericire, se situeazăpe ultimul loc (3 elevi, cu un procent de2,4%).Motivaţia consumului pe grupe de vârstă (Tabelul 1)Tabelul 1. Motivaţia consumului pe grupe de vârstăIntervalul de Bună dispoziţie Efect plăcut Efect de consolarevârstă14-15 ani 1,6% 0,8% 0,8%16-17 ani 18% 12,2% 7,3%18-19 ani 7,3% 6,5% 2,4%Analiza motivaţiei consumului pe grupe devârstă ne arată că din totalul de 122consumatori, cei din intervalul 16-17 ani(adică 67,2% din totalul consumatorilor) auurmătoarea distribuţie a motivaţieiconsumului:- cea a bunei dispoziţii, 18%,- urmată de efectul plăcut al drogurilor,12,2%,

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health27- efectul de consolare după un incidentneplăcut, 7,3%, procent de altfel egal cu celal motivaţiei bunei dispoziţii în intervalul18-19 ani.Analiza motivaţiei consumului pe sexe (Figura 6)Motivaţia procentuală pe sexe80.0079.0070.0066.00%60.0050.0040.0030.0020.0041.631.602154.004633băieţifete10.000.00bună disp.ef. plăcutconsolareex. fam.elevi respondenţiFigura 6. Motivele consumului la cele două sexeÎn ceea ce priveşte motivaţia consumului pesexe, există diferenţe semnificative lamotivaţia bunei dispoziţii: 26 băieţi faţă denumai 7 fete.Deşi procentele par semnificativ diferite înceea ce priveşte exemplul familial, trebuieconsiderat că sunt luaţi în calcul numai 3respondenţi (2 băieţi şi o fată).Celelalte motivaţii nu raportează diferenţesemnificative analizate pe cele două sexe.Tipurile de droguri consumate (Figura 7)Principalele substanţe consumate sunt:- marijuana, 92% (138 din 149 elevi ce aurăspuns că au consumat droguri până înprezent);- ecstasy, 11,4% (17);- LSD, 9,3% (14);- cocaina, 8,7%(13);- heroina, 6,7% (10);- alcoolul cu tranchilizante, 6% (9);- tranchilizantele şi sedativele, 5,3% (8);- aurolacul, metadonă, morfină şi ciupecilehalucinogene, 3,3% (5).

28Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthSubstanţe consumate% consumatori100%90%80%70%60%50%40%30%20%10%0%92%11.40% 9.30% 8.70% 6.70% 6% 5.30% 3.30%1marijuana ecstasy LSDcocaină heroina alcool cutranchilizantetranchilizantemorfină,aurolac,metadonă,ciuperci halucinogeneFigura 7. Principalele droguri consumate de adolescenţiCONCLUZIIÎn urma acestui studiu, consumul de drogurila adolescenţi s-a dovedit ca fiind o realitate.Deşi procentul de consumatori declarat estemic, de 4,2% (5,2% elevi declarând că auconsumat droguri cel puţin odată în viaţă), elrămâne totuşi îngrijorător pentru societatearomânească din Banat, şi nu numai.Există un procent semnificativ mai mare debăieţi consumatori (61% faţă de 38,5% fetedin totalul consumatorilor).În ceea ce priveşte distribuţiaconsumatorilor pe grupe de vârstă,remarcăm un procent semnificativ mai mareîn intervalul 16-17 ani, 67,2%. Procentulcrescător, de la grupa de vârstă 14-15 ani laurmătoarea, de 16-17 ani (adică de la 3,2%la 67,2%), urmat de un procent descrescătorcătre grupa 18-19 ani (căreia îi corespundeprocentul de 28,6%) ar putea fi corelat cu:- stresul adaptării la noul mediu (liceal saude şcoală profesională), pentru primaperioada crescândă a consumului,- experimentarea consecinţelor nefaste şinedorite ale consumului, cu posibilaeducaţie antidrog primită, curesponsabilităţile existente odată cunecesitatea căutării unui loc de muncă laterminarea studiilor medii şi/sau deînscrierea la studiile superioare - pentruetapa în care se observă scădereaprocentului elevilor consumatori.Principalele 3 motive declarate aleconsumului se referă, în special, laînlăturarea stresului şi la producerea buneidispoziţii, la efectul plăcut după consum şi

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health29la efectul liniştitor după un incident neplăcut(reacţia de „apărare”). Urmează motivulfavorizării comunicării şi contribuţia ladepăşirea conflictelor.Modelul exemplului familial este cel maimic (2,4%), totuşi este existent.Există o diferenţă semnificativă între băieţişi fete legată de motivaţia consumului învederea înlăturării stresului şi produceriibunei dispoziţii (79% la băieţi faţă de 21%la fete), constatare necesară a fi aprofundatsudiată şi corelată cu tipurile depersonalitate existente la respondenţiieşantionului studiat.Necesitatea producerii bunei dispoziţii laadolescenţii consumatori (27% din totalulacestora) se pretează la discuţii mai ample,legate de modelele explicative psihocomportamental,bio-psiho-social, dar şi deteoria generală a addicţiilor şi a sistemuluide acţiune (al lui Eric Loonis), discuţii ce arpermite înţelegerea tuturor adicţiilor, cu saufără drog, putându-se astfel realiza o sintezăa numeroaselor scrieri în domeniu şi acercetărilor neurobiochimice avansate.Dintre substanţele consumate, pe primul locşi într-un procent foarte mare (92%), se aflămarijuana (canabis, haşiş), urmat de ecstasy(11,4%) si LSD (9,3%).Din analiza primară a datelor de mai sus,legate de existenţa unui procent deadolescenţi consumatori de droguri,deducem necesitatea continuării şidezvoltării metodelor de prevenţie aconsumului de droguri, prin cointeresareainstituţiilor de învăţământ, a instituţiilormedico-sociale şi în special a familiilor. Neaflăm în faţa unei noi provocări în care vorfi necesare atât cooperarea factorilor interni,cât şi împărtăşirea cunoştinţelor şi preluareaadaptată a unor modele de intervenţie dinafara ţării, cu rezultate eficiente dejadovedite (metoda de Hoop din Olanda, deexemplu) [3].BIBLIOGRAFIE1. Richard D., Senon Jean-Luis, LarousseS.J.L., 2005, Dicţionar dedroguri, toxicomanii şidependenţe (traducere) ,Editura Ştiinţelor Medicale,Bucureşti2. Vlaicu B., subredacţia, 2007,Comportamente cu risc laadolescenţii din judeţul Timiş,Editura Eurobit, Timişoara3. Abraham P., (coord.), 2004, Asistenţa şiReabilitarea Persoanelor Consumatoarede Droguri -Metoda De Hoop, EdituraNaţional4. Gorun Ş., 2003, Paradisuri artificiale-Toxicomaniile, Editura ViaţaMedicală Românească Bucureşti5. Prelipceanu D., 2002, Ghid de Tratamentîn Abuzul de SubstanţePsihoactive, Editura Infomedica,Bucureşti

30Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthAPRECIEREA STĂRII DE SĂNĂTATELA ELEVI DIN TIMIŞOARA CUAJUTORUL ANTROPOMETRIEINUTRIŢIONALEVlaicu L. 1 , Pantea V. 21. Spitalul de copii „Louis Ţurcanu” Timişoara2. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, ChişinăuREZUMATLucrarea prezintă un studiu al stării de sănătate în perioada şcolară, cuprinzând untotal de 7352 elevi de 6-18 ani din şcoli timişorene. Prin antropometrie s-a măsurat directgreutatea şi talia fiecărui elev şi s-a calculat indicele de masă corporală. Rezultatele indică,de la 6 ani la 18 ani, creşterea proporţiei şcolarilor cu valori normale ale IMC, descreştereaprocentului de hipoponderali şi creşterea procentului de hiperponderali. Elevii cuhiperpondere necesită o monitorizare atentă prin controale medicale periodice, cu scopuldepistării şi reducerii riscurilor pentru starea de nutriţie.Cuvinte cheie: elev, IMC, status nutriţionalABSTRACTThe work presents a study of the health state in the scholar period containing a totalof 7352 pupils of 6-18 years old from schools of Timisoara. By antropometry it was measureddirectly the weight and waist of every pupil, and it was calculated the body index mass. Theresults show the increased number of pupils from 6 to 18 years with normal body index mass,and the diminution of the percentage of underweight and the increase of the percentage ofoverweight pupils. The overweight pupils need attention by periodical medical controls withthe aim of discovering and to reduce the risks for nutrition state.Keywords: pupil, body index mass, nutritional stateINTRODUCEREÎn vederea organizării unui sisteminformaţional în probleme de nutriţie, FAO(Food and Agricultural Organization) şiOMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) aupreconizat metode complexe de lucru deevaluare a stării de nutriţie, şi anume:- cercetarea (evaluarea dietei)- studiul indicatorilor antropometrici şi aicompoziţiei corporale- examenul clinic general- examinările de laborator- indicatorii statici ai stării de sănătate şi denutriţie.Sistemele de evaluare nutriţională utilizeazăo serie de metode pentru caracterizareafiecărui stadiu în dezvoltarea uneimalnutriţii. Pentru aprecierea dezvoltării

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health31unei deficienţe nutriţionale, se aleg metodeîn funcţie de stadiul carenţei.Antropometria măsoară dimensiunilecorpului şi stabileşte proporţiile acestuia,aducând date rapide cantitative în apreciereastării nutriţionale. Ea îşi găseşte locul atât îndepistarea malnutriţiilor prin carenţă, cât şi acelor prin exces. Termenul deantropometrie nutriţională a apărut primadată în 1956.Antropometria nutriţională se defineşte cafiind măsurarea variaţiilor dimensiunilorfizice şi a compoziţiei corpului omenesc ladiferite nivele de vârstă şi grade variate denutriţie.Clasificările actuale folosesc indicelenutriţional (greutatea corespunzătoaretaliei) şi indicele statural (taliecorespunzătoare vârstei) în definireastatusului nutriţional al copilului [1,2].O reducere a greutăţii în raport cu taliaindică o malnutriţie acută (proces deslăbire); o reducere a taliei în raport cuvârsta indică un proces cronic de instalare amalnutriţiei. Efectul malnutriţiei asupracreşterii în lungime devine aparent cu 4 lunimai târziu, comparativ cu efectulmalnutriţiei asupra creşterii în greutate [3].Folosind indicele nutriţional, malnutriţia seclasifică în :- gradul I = 90-80% (din greutateacorespunzătoare taliei ideale)- gradul II = 80-70 %- gradul III < 70%.Oprirea creşterii se apreciează în modsimultan, în trei grade.Folosind indicele statural, malnutriţia seclasifică în :- gradul I = 95-90 %- gradul II = 90-85 %- gradul III < 80%.Alţi parametrii antropometrici folosiţi înscreening-ul şi evaluarea preliminară amalnutriţiei sunt:- circumferinţa medie a braţului- circumferinţa craniană- pliul cutanat tricipital saulateroabdominal.Kostelo şi colaboratorii au folositultrasonografia în evaluarea ţesutuluimuscular şi adipos al membrelor superioareşi inferioare ale copilului cu malnutriţie [4-6].Măsurătorile antropometrice suntdeterminări de bază, reprezentate de greutateşi înălţime, la care, în funcţie de categoria devârstă investigată şi de scopul urmărit, seadaugă perimetrele (cranian - corelat cudezvoltarea creierului, toracic – corelat cudezvoltarea aparatului respirator, sauabdominal pus în relaţie cu supraponderea şiobezitatea), circumferinţele (a braţului,gambei) şi pliurile cutanate (tricipital,bicipital, subscapular, suprailiac,paraombilical).Antropometria este considerată o metodăieftină, rapidă, neinvazivă, uşor de aplicat înpractică, iar rezultatele obţinute au oacurateţe crescută.Avantajele şi limitele antropometrieinutriţionale pot fi rezumate astfel:• avantaje- metodă simplă, sigură, neinvazivă,aplicabilă la grupuri mari de populaţie- echipamentul necesar este ieftin, portabil,durabil- nu necesită personal înalt calificat- metodele sunt precise şi au acurateţecrescută- informaţia este generată de un istoricnutriţional îndelungat care nu poate fiobţinut prin altă metodă- metodele pot fi utilizate pentru evaluareaschimbărilor statusului nutriţional în timp şide la o greutate la alta.• limite- metodă relativ insensibilă, care nu poatedetecta dezechilibrul nutriţional dupăperioade scurte de deficienţe- evidenţiază numai acele anormaliinutriţionale care au ca efect modificareadimensiunilor corporale, fiind incapabilă săidentifice o deficienţă specifică unuinutrient.Indicii antropometrici corelativi suntasocieri de măsurători, fiind recomandaţi de

32Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthOMS ca fiind mai fideli în aprecierea stăriide nutriţie, decât determinările directe.Dintre indicii corelativi, mai frecventutilizaţi sunt: greutate/vârstă,înălţime/vârstă, greutate/înălţime, indiceleponderal (IP), indicele de masă corporală(IMC).Dintre indicii care sunt combinaţii alegreutăţii şi înălţimii, cel mai fidel este IMC,numit şi Indicele Quetelet:diferenţa în cazul supraponderii, dacăaceasta s-a realizat prin exces de adipozitate,musculatură sau edem. Din acest motiv, seimpune aprecierea compoziţiei corporalepentru evaluarea riscului nutriţional [7,8].Pentru aprecierea stării de sǎnǎtate într-ocolectivitate de copii şi adolescenţi, amefectuat un studiu în care au fost cuprinşielevi din 3 unitǎţi şcolare din Timişoara.IMC (kg/m 2 ) = greutatea (kg) /înălţime 2(m 2 ).Un IMC cuprins în intervalul 18,50 – 24,99corespunde unei greutăţi corporale normalepentru înălţime, în timp ce valorile sub18,49 relevă grade diferite de hipoponderesau subpondere, iar cele peste 25,00, gradevariate de hiperpondere sau suprapondere.Valorile de referinţă ale IMC (după OMS):Hipopondere IMC < 16,00 – gradul IIIIMC = 16,00 –17,00 – gradul IIIMC > 17,00 –gradul IHiperpondere IMC = 25,00-30,00 – gradul IIMC = 30,00 –40,00 – gradul IIIMC > 40,00 –gradul IIIValori normale IMC = 18,50 – 24,99.IMC – ul măsoară greutatea corporalăcorectată pentru înălţime, dar nu faceMATERIAL ŞI METODĂNumărul de elevi cuprinşi în studiu a fost de7352 elevi, din care 1314 şcolari mici şi degimnaziu cu vârsta cuprinsǎ între 6 ani şi 14ani, şi 6038 elevi liceeni cu vârste cuprinseîntre 15 ani şi 18 ani.Perioada de timp în care aceşti elevi au fostmonitorizaţi a fost din anul 2000 pâna înanul 2006.Subiecţilor li s-au determinat:- greutatea, prin cântărire cu cântarul depicior,- înălţimea, prin mǎsurare cu antropometrul.Pe baza datelor înregistrate, s-a făcutcorelarea cu vârsta şi sexul, şi s-a calculatIMC-ul pentru a urmǎri starea de nutriţie alotului de subiecţi intraţi în studiu. Am doritca prin acest studiu sǎ determin pondereasubiecţilor hipoponderali gr.I, II, III,respectiv hiperponderali gr.I, II, III pe de oparte, şi a subiecţilor cu dezvoltare normalǎ,pe de altă parte. Datele obţinute au fostreprezentate în grafice sugestive.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health33REZULTATE ŞI DISCUŢII1. Distribuţia fetelor de 6 – 14 ani înclasele de IMC (Figura 1).706050Procent %40302010Varsta (ani)06-7 8 9 10 11 12 13 141 2 3 4 5 6 7 8Hipoponderal Gr I 12,67 14,28 20,68 16,39 18,64 29,72 16,66 20,45Hipoponderal Gr II 18,3 12,24 18,96 22,95 28,81 17,56 15 10,6Hipoponderal Gr III 66,19 55,1 39,65 32,78 23,72 12,16 5 4,54Hiperponderal Gr I 0 0 0 0 3,38 2,7 5 4,54Hiperponderal Gr II 0 0 0 0 0 0 1,66 1,51Hiperponderal Gr III 0 0 0 0 0 0 0 0Valori Normale 2,81 18,36 18,96 27,86 25,42 37,83 56,66 58,33Figura 1. Repartiţia procentuală a fetelor de 6-14 ani, normoponderale,hipoponderale şi hiperponderaleHipoponderea de gr.I se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârsta 6 –7 ani, de12,67%, şi în cel mai mare procent la grupade vârstǎ 12 ani, 29,72%; pentru restulgrupelor de vârstǎ, reprezentarea graficǎ areaspect de curbǎ oscilantǎ (creşte şi descreşteîntr-un interval procentual destul de mic, pegrafic între 14% şi 20%).Hipoponderea de gr.II se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ 8 ani, de12,24%, şi în cel mai mare procent la grupade vârstǎ 11 ani, de 28,81%, ceea cereprezintǎ o uşoarǎ creştere a grupei devârsta faţǎ de hipoponderea de gr.I; pentrurestul grupelor de vârstǎ, reprezentareagraficǎ are aspect de curbǎ oscilantǎ (creşteşi descreşte într-un interval procentual mic,pe grafic între 15%-22%).Hipoponderea de gr.III se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vîrstǎ 14 ani, de4,54%, şi în cel mai mare procent la grupade vârstǎ 6 – 7 ani, de 66,15%; între acestegrupe de vârstǎ, descreşterea estesemnificativǎ, intervalul de variaţieprocentual fiind foarte mare pe grafic de la55% la 4%.De aici rezultǎ cǎ hipoponderea de gr.I şigr.II variazǎ într-un interval procentualdestul de mic (6% - 7%), consideratǎ destulde normalǎ pentru aceste grupe de vârstǎ, şiare tendintǎ uşor descrescǎtoare odatǎ cuînaintarea în vârstǎ, tinzând spre limitelenormalului. Hipoponderea de gr.III însǎ, segǎseşte într-un procent foarte mare, la ogrupǎ de vârstǎ destul de micǎ (66,15% la 7ani), ceea ce reprezintǎ un semnal de alarmǎpentru subiectul de aceastǎ vârstǎ care îşiîncepe activitatea şcolarǎ, şi care va depuneun efort intelectual şi fizic destul de mare.Ea se menţine în procente semnificativ maripânǎ la grupa de vârstǎ 11 ani, când începe

34Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthsǎ scadǎ foarte mult, odată cu creşterea învârstǎ a subiectului.Valorile procentuale normale ale IMC-uluipe reprezentarea graficǎ, sunt inversproporţionale cu hipoponderea de gr.III,procentul cel mai mic gǎsindu-se la grupa devârsta 6 - 7ani, 2,21%, iar valoarea maximǎfiind la grupa de vârstǎ 14 ani, 58,33%.mic procent la grupa de vârstǎ 12 ani, de2,70%, şi cel mai mare procent la grupa devârstǎ 13 ani, 5%. Între aceste limite devârstǎ, variaţia procentualǎ este foarte mica(pe grafic între 3,38% - 4,54%).Hiperponderea de gr.II se prezintǎ pe graficpe un interval foarte mic la grupa de vârstǎde 13 ani.Hiperponderea de gr.I se prezintǎ ca o linieaproape paralelǎ cu orizontala, în cel mai2. Distribuţia băieţilor de 6 – 14 ani înclasele de IMC (Figura 2)6050Procent %40302010Varsta (ani)06-7 8 9 10 11 12 13 141 2 3 4 5 6 7 8Hipoponderal Gr I 20,68 16,92 9,52 22,72 29,54 23,47 23,18 18,85Hipoponderal Gr II 32,18 26,15 30,25 21,59 20,45 19,13 17,39 17,14Hipoponderal Gr III 41,37 43,07 34,92 36,36 27,27 16,52 4,34 17Hiperponderal Gr I 0 0 1,58 11,13 0 2,6 1,44 5Hiperponderal Gr II 0 0 1,13 1,13 1,13 0,86 0 0Hiperponderal Gr III 0 0 0 0 0 0 0 0Valori Normale 5,74 13,84 23,8 17,04 21,59 37,89 53,62 51,45Figura 2. Repartiţia procentuală a băieţilor de 6-14 ani, normoponderali,hipoponderali şi hiperponderaliHipoponderea de gr.I se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ 9 ani, de9,52%, iar în procentul cel mai mare lagrupa de vârstǎ 11 ani, de 29,54%.Reprezentarea graficǎ pentru restul grupelorde vârstǎ este o curbǎ oscilantǎ care variazǎprocentual în limite uşor mai semnificativedecât la sexul feminin, pe grafic între 16% şi23%.Hipoponderea de gr.II se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ 13 ani, de17,39%, iar în procentul cel mai mare lagrupa de vârstǎ 6 - 7ani, de 32,18%.Reprezentarea graficǎ pentru restul grupelorde vârstǎ este o curbǎ oscilantǎ între valoriuşor mai semnificative faţǎ de sexulfeminin, pe grafic între 19% şi 30%.Hipoponderea de gr.III se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ de 13 ani, de4,34%, iar în cel mai mare procent la grupade vârstǎ 8 ani, de 43,07%. Reprezentareagraficǎ este o curbǎ descendentǎ, de la grupade vârstǎ micǎ spre grupa de vârstǎ mare,

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health35variind într-un interval semnificativ (pegrafic între 16%-41%), uşor mai scǎzutdecât pentru sexul feminin.Valorile normale sunt reprezentate pe ocurbǎ ascendentǎ, invers proporţionalǎ cuhipoponderea de gr.III, procentul cel maimic, 5,74%, apare la grupa de vârstǎ de 6 –7 ani, şi cel mai mare procent, 51,45%,apare la grupa de vârstǎ de 14 ani.Hiperponderea de gr.I se gǎseşte în cel maimic procent la vârsta de 9 ani, de 1,58%, iarîn procentul cel mai mare de 2,60% la 12ani.Hiperponderea de gr.II se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ 12 ani, de1,13%, iar in procentul cel mai mare de0,86% la grupa de vârstǎ de 12 ani.Hiperponderea de gr.III nu se regǎseşte înacest lot.3. Distribuţia fetelor de 15 – 18 ani înclasele de IMC (Figura 3)706050Procent %40302010Varsta (ani)01516 17 181 2 3 4Hipoponderal Gr I 20,65 20,42 22,11 21,81Hipoponderal Gr II 8,55 6,54 7,6 7,45Hipoponderal Gr III 6,38 3,87 3,57 6,09Hiperponderal Gr I 6,65 6,54 4,83 5,01Hiperponderal Gr II 1,35 0,93 1,38 1,08Hiperponderal Gr III 0 0 0 0Valori Normale 56,38 61,68 60,48 58,53Figura 3. Repartiţia procentuală a fetelor de 15-18 ani, normoponderale,hipoponderale şi hiperponderaleHipoponderea de gr.I se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ de 16 ani, de20,42%, iar în procentul cel mai mare lagrupa de vârstǎ de 17 ani, de 22,11%.Reprezentarea hipoponderii pe graficurmeazǎ o linie aproape paralelǎ cuorizontala, cu variaţii mici de localizareprocentualǎ în jurul valorilor lui 20% - 22%.Hipoponderea de gr.II se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ de 16 ani, de6,54%, iar în cel mai mare procent la grupade vârstǎ de 15 ani, de 8,55%. Pentru restulgrupelor de vârstǎ, variaţia procentualǎ estefoarte micǎ pe grafic, între 7,45% şi 7,60%.Hipoponderea de gr.III se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ de 17 ani, de3,57%, iar în procentul cel mai mare lagrupa de vârstǎ de 15 ani, de 6,38%. Pentrurestul grupelor de vârstǎ, variaţia

36Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthprocentualǎ este in jurul valorilor lui 3,87%şi 6,09%.Hiperponderea de gr.III nu se gǎseşte laaceastǎ grupǎ de vârstǎ.Hipoponderea de gr.I, II, III se situeazǎ cuvalori maxime şi minime în jurul aceleiaşigrupe de vârstǎ, dominând hipoponderea degr.I, faţǎ de lotul de subiecţi investigat cugrupa de vârstǎ între 6 – 14 ani, şi într-unprocent destul de mic comparativ cu acelaşilot.Valorile normale au procente destul de mari,cu maximul de 61,68% la grupa de vârstǎ 16ani, şi minimul de 56,38% la grupa de vârstǎde 15 ani.Hiperponderea de gr.I se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ de 17 ani, de4,83%, iar în procentul cel mai mare lagrupa de vârstǎ de 15 ani, de 6,65%. Pentrurestul grupelor de vârstǎ, variaţiaprocentualǎ este în jurul valorilor de 5,01% -6,54%.Hiperponderea de gr.II se gǎseşte în cel maimic procent la grupa de vârstǎ de 16 ani, de0,93%, iar în procentul cel mai mare lagrupa de vârstǎ de 18 ani, de 2,13%. Pentrurestul grupelor de vârstǎ, variaţiaprocentualǎ este foarte micǎ în jurulvalorilor lui 1,35% şi 1,38%.4. Distribuţia băieţilor de 15 – 18 ani înclasele de IMC (Figura 4)Hipoponderea de gr.I se gǎseşte în procentulcel mai mic la grupa de vârstǎ de 18 ani, de13,76%, iar în procentul cel mai mare lagrupa de vârstǎ de 15 ani, de 23,29%.Hipoponderea de gr.II se gǎseşte înprocentul cel mai mic la grupa de vârstǎ de18, de 3,37%, iar în procentul cel mai marela grupa de vârstǎ de 15 ani, de 7,72%.Hipoponderea de gr.III se gǎseşte înprocentul cel mai mic la grupa de vârstǎ de18 ani, de 2,48%, iar în procentul cel maimare la grupa de vârstǎ de 15 ani, de 6,15%.Pe măsurǎ ce se înainteazǎ în vârstǎ, dominǎvalorile normale, comparativ cu grupa devârsta de 6 - 14ani.Hiperponderea de gr.I se gǎseşte în procentmic, în jurul valorii de 6%, cu variaţii foartemici la întreaga grupǎ de vârstǎ de 15 – 18ani.Hiperponderea de gr.II se gǎseşte înprocente foarte mici, în jurul valorii de 2%.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health37807060Procent %5040302010Varsta (ani)015 1617 181 2 3 4Hipoponderal Gr I 23,29 16,91 14,73 13,76Hipoponderal Gr II 7,72 4,41 4,58 3,37Hipoponderal Gr III 6,15 3,28 2,29 2,48Hiperponderal Gr I 6,54 6,81 6,64 8,52Hiperponderal Gr II 1,83 1,76 2,41 2,13Hiperponderal Gr III 0,13 0,12 0,12 0Valori Normale 54,31 66,66 69,2 69,8Figura 4. Repartiţia procentuală a băieţilor de 15-18 ani, normoponderali,hipoponderali şi hiperponderaliCONCLUZIIÎntre 6 – 14 ani, pentru sexul feminin,hipoponderea este dominantă. Procentul dehiperpondere de gr.I şi gr.II este foarte mic,comparativ cu procentul de hipopondere,ceea ce înseamnǎ cǎ obezitatea la aceastǎgrupǎ de vârstǎ este foarte micǎ, iarhiperponderea de gr.III este zero.Hipoponderea de gr.III dominǎ şi la băieţiide 6 – 14 ani, însǎ într-un procent mai micdecât la lotul de sex feminin. Valorilesemnificativ crescute şi la sexul masculinînseamnǎ o stare de nutriţie proastǎ pentrugrupa de vârstǎ de 6 – 10 ani, iar de laaceastǎ vârstǎ, tendinţa spre normalitatecreşte cu vârsta.Pentru lotul de sex feminin cu grupa devârstǎ de 15 – 18 ani, domină hiperpondereade gr.I, faţă de lotul de sex feminin cu vârstade 6 – 14 ani, la care domină hipopondereade gr.III. Odată cu înaintarea în vârstă,deficitul de greutate raportat la înalţimetinde sǎ diminueze.La băieţii de 15 – 18 ani, aparehiperponderea de gr.III, însǎ în procentajfoarte mic, spre deosebire de lotul de sexfeminin de aceeaşi vârstǎ, precum şi lotul desex masculin şi feminin de grupa micǎ devârstǎ (6-14 ani).La lotul de sex masculin şi feminin de 15 –18 ani, dominǎ subiecţii cu valori ale IMCuluinormale.Odatǎ cu înaintarea în vârstǎ, raportulhipopondere/hiperpondere se micşoreazǎ şiapar cazurile de hiperpondere, respectiv decreştere în greutate. O importanţǎ deosebitǎo reprezintǎ subiecţii cu hiperpondere degr.II şi gr.III care vor trebui monitorizaţiprin controale periodice şi încadraţi sau nu,ca fiind cu obezitate. În cazul în carecreşterea în greutate este datoratǎ creşteriiţesutului adipos şi nu masei musculare,

38Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthaceştia vor fi investigaţi suplimentar pentrudepistarea factorilor de risc pentru HTA,diabet zaharat, AVC, hiperlipemie ,cardiopatie ischemicǎ.BIBLIOGRAFIE1. Slusser W., Powers N.G., 1997, Breast –feeding Update 1- Imunology,Nutrition and Advocacy, înPediatrics in Reviw, 18:42. Suskind R.M., Suskind L.L., 1993,Textbook of PediatricsNutrition, ed a 2-a, RavenPress, 127-2053. Iordăchescu F., 1998, Pediatrie, vol I,Editura Naţional Bucureşti,99-114, 140- 1744. Ionuţ C., Popa M., Laza V., Sîrbu D.,Curşeu D., Ionuţ R., 2004,Compendiu de igienă, EdituraMedicală Universitară „IuliuHaţieganu” Cluj Napoca5. Kostelo E.K., Kivisaari L.M., SaarinenU.M., Siimes M.A., 1991,Quantitation of Muscles andFat by Ultrasonography aUseful Metod in theAssessement of Malnutritionin Children, în Acta Pediatr.Scand. 80, 682-6876. Moya F.R., 1993, NutritionalRequirements of the TermNew born, în : Textbook ofPediatric Nutrition, ed. a 2-a,Suskind, R.M., Suskind, L.L.(eds), Raven Press, 9-227. Vlaicu B.(sub redacţia), 2000, Elementede igienă a copiilor şiadolescenţilor, Editura SolnessTimişoara8. Vlaicu B., 1994, Dinamica dezvoltăriifizice şi aspecte comportamentalela şcolari, EdituraSignata Timişoara

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health39CONDIŢIILE DE MUNCĂ DINTR-OÎNTREPRINDERE: FACTORII DE RISCFIZICICheptănariu D. 1 , Doroftei S. 2 , Sârb L. 3 , Oros C. 3 ,Vlaicu B. 2 , Fira-Mlădinescu C. 2 , Suciu O. 21. Policlinica „Omnisan” Timişoara2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara3. Institutul de Sănătate Publică TimişoaraREZUMATScopul studiului a fost evaluarea condiţiilor de microclimat în mediul de muncă,factorii fizici ai aerului asigurând menţinerea echilibrului termic al organismului,corespunzător nivelului activităţii desfăşurate. Determinările au fost efectuate laîntreprinderea A cu profil chimic, în anii 2001, 2002, 2004 şi 2005, conform “NormelorGenerale de Protecţie a Muncii”/2002. Pentru aprecierea senzaţiei de confort termic aorganismului a fost calculată temperatura efectivă (TE) cu ajutorul tabelelor, rezultată înurma acţiunii combinate a temperaturii, umidităţii relative şi vitezei curenţilor de aer.Rezultatele au fost interpretate în funcţie de normele sanitare pentru efortul fizic mediuefectuat la locurile de muncă investigate. Determinările au evidenţiat că valorile detemperatură a aerului şi umiditate relativă s-au situat în limite normale. În mod constantînsă, viteza curenţilor de aer a fost scăzută (până la 0,01 m/s), deşi în momentuldeterminărilor au funcţionat instalaţiile de ventilaţie locală sau generală. Disconfortul termica fost reflectat prin valorile temperaturilor efective calculate (18,3-22,9 o TE în 2001; 16,3-23,4 o TE în 2002; 17,9-23,8 o TE în 2004; 17-22 o TE în 2005). În concluzie, se impun măsuritehnice de optimizare a ventilaţiei la locul de muncă pentru menţinerea echilibrului termic alorganismului, creşterea randamentului muncii şi reducerea nivelului noxelor chimice.Cuvinte cheie: factori de microclimat, confort termic, condiţii de muncăABSTRACTThe aim of the study was to evaluate microclimate factors at the workplace, physicalair factors having an important role to maintain thermic equilibrium of the body, accordingto the intensity of the work. The measurements at the chemical plant A were made during2001, 2002, 2004 and 2005 according to NPGM/2002. In order to asses thermic comfort ofthe body, the effective temperature was calculated (as a result of mixed action of the airtemperature, relative humidity and wind velocity. The results were interpreted according tothe sanitary standards for medium physical (effort perform at the workplace. Themeasurements put in evidence that the air temperature and relative humidity values are

40Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthwithin standards. But wind velocity is constantly decreased (till 0,01 m/s), although the factlocal and general ventilation system at the workplace was on. Thermic discomfort is put inevidence by the effective temperature calculated (18,3-22,9 grade TE for 2001; 16,3-23,4grade TE for 2002; 17,9-23,8 grade TE for 2004; 17-22 grade TE for 2005). In conclusion,technical measures to improve the workplace ventilation are necessary in order to maintainthe thermic equilibrium of the body, increased working efficiency and reduced chemicalhazards.Keywords: microclimate factors, thermic confort, working conditionsINTRODUCERECunoaşterea condiţiilor de muncă, afactorilor de risc profesional şi a morbidităţiiprin diferite afecţiuni sunt obligatorii pentruameliorarea acestor condiţii, pentrumenţinerea stării de sănătate şi a capacităţiide muncă în parametrii optimi, la personalulmuncitor.Munca în condiţii necorespunzătoaregenerate de factorii fizici ai aerului(temperatură, umiditate relativă, curenţi deaer, radiaţii infraroşii) poate avearepercursiuni profunde asupra fiziologieiorganismului şi este posibil să joace un rolimportant în apariţia unor afecţiuni [1].Aceşti factori fizici asigură echilibrul termical organismului (homeotermia), care esterezultanta unui mecanism complex determoreglare, bazat pe două procese:termogeneza (producerea de căldură) şitermoliza (pierderile de căldură). Dacătermogeneza se realizează prin procesechimice celulare şi este influenţată indirectde factorii fizici ai aerului, termoliza estesub influenţa directă a acestor factori, prinurmătoarele procese fizice: radiaţia,evaporarea, convecţia şi conductiblitatea [2].Radiaţia este principala modalitate depierdere a căldurii (aproximativ 60%), atâtatimp cât temperatura aerului nu este mairidicată decât temperatura organismului. Eaeste dependentă direct de temperaturaobiectelor şi suprafeţelor din jur. Cu câtacestea vor avea o temperatură mai scăzută,cu atât termiliza prin radiaţie este mai mare(radiaţie negativă). Cu cât temperaturaobiectelor şi suprafeţelor creşte, cu atâtpierderea de căldură a organismului este maimică. Începând de la 37 o C, ele cedeazăcăldură organismului (radiaţie pozitivă).Evaporarea apei de la suprafaţa corpuluieste una dintre modalităţile cele maieficiente de pierdere a căldurii, în condiţii detemperatură crescută a mediului ambiant(aproximativ 25%). Dacă temperaturamediului depăşeşte 35 o C, evaporarea devineprincipalul mecanism al termolizei. Întimpul efortului fizic intens efectuat, înspecial, la temperaturi înalte, se pot pierdecantităţi mari de apă sub formă detranspiraţie. Valoarea termolitică a secreţieisudorale depinde atât de temperaturamediului ambiant, cât şi de gradul desaturare cu vapori al aerului: în mediul caldşi saturat cu vapori, evaporarea încetează.De aceea, căldura umedă este mai greusuportată decât cea uscată. Curenţii de aercontribuie la crearea condiţiilor favorabilede evaporare în cadrul mediului cald şi uscat[1].Convecţia este o modalitate de pierdere aenergiei calorice prin deplasarea aeruluiîncălzit de către suprafaţa corporală şiînlocuirea acestuia cu un strat de aer mairece (curenţi de convecţie). Prin aceastămodalitate, pierderile calorice sunt deaproximativ 12%. Convecţia este cu atât maiintensă, cu cât diferenţa de temperaturădintre organism şi mediu este mai mare. Eadevine nulă la temperaturi egale sau se poateinversa în cazul expunerii persoanei latemperaturi ale aerului superioaretemperaturii corporale.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health41Conductibilitatea este transferul direct decăldură, atunci când organismul vine încontact cu suprafeţe mai reci. Pierderea decăldură prin acest mecanism este de 2-5%.Are importanţă redusă în mediul industrial.Termoreglarea. Centrul termoreglării –hipotalamusul – primeşte două tipuri desemnale: de la nervii periferici (receptoriipentru cald şi rece) şi de la nivelul sângeluicare irigă zona, în funcţie de temperaturalui. Căile eferente ajung la diferite structurinervoase simpatice, care inervează vaselesanguine periferice şi la cortexul cerebral,unde se iniţiază modificări comportamentale(ex, căutarea unui mediu adecvat).Vasodilataţia periferică şi vasoconstricţiasplahnică sunt procesele iniţiale care seproduc la nivelul organismului pentru acoborî temperatura internă. Acestemecanisme au eficienţă doar pe termenscurt. La un interval de timp, şuntareaorganelor interne de către fluxul sanguin cutemperatură crescută nu mai este posibilă,vasodilataţia periferică nu reuşeşte săelimine excesul de energie termică, iartemperatura centrală a organismului creşte[3].Menţinerea homeotermiei se realizează prinreacţii neuro-endocrino-metaboliceconjugate, de creştere sau scădere aproducerii de căldură.Microclimatul influenţează termoreglareaprin următorii factori fizici ai aerului:• temperatura mediului ambiant,superioară sau inferioară valoriiconfortului termic (20 o C) stimuleazătermoreceptorii cutanaţi la cald şirece;• umiditatea relativă a aerului (valoareoptimă 50%) este un factor carelimitează pierderile de căldură prinevaporare;• viteza curenţilor de aer (optimă 0,1-0,3 m/s) stimulează curenţii deconvecţie şi intensifică pierderile decăldură prin evaporare;• temperatura radiantă a obiectelor şisuprafeţelor înconjurătoare – pereţi,tavan, podea etc. - (optimă 1calorie/cm 2 /min) intensifică pierderilede căldură sau o captează [1].Organismul are capacitatea de a se adapta încazul expunerii la frig sau la căldură prinunele mecanisme.Expunerea la frig determină următoarelereacţii:• vasoconstricţie cutanată pentru areduce pierderile calorice prinradiaţie, conducţie şi convecţie;• scăderea secreţiei sudorale învederea diminuării pierderii decăldură prin evaporare;• activarea proceselor metabolicecelulare pe cale nervoasă (frisonultermic, activitate muscularăvoluntară) şi endocrină, ca principalemodalităţi de intensificare areacţiilor termogenezei;• participarea ţesutului adipossubcutanat;• participarea sistemelor vestimentareprotectoare (îmbrăcăminte,încălţăminte) împotriva pierderilorde căldură endogenă.Expunerea la căldură determină reacţii desens invers celor care au provocat-o.Acestea sunt reprezentate de:• vasodilataţie periferică, activatoareale pierderii de căldură prin radiaţie,convecţie şi conducţie cutanată;• transpiraţie şi evaporare crescute;• termogeneză redusă, realizată prindiminuarea activităţii muscularepână la repaus total;• răcirea mediului ambiant prinventilaţie.Rezultă că frigul activează procesul determogeneză şi inhibă procesele termolitice,iar căldura intensifică termoliza şi inhibătermogeneza [4].

42Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthMATERIAL ŞI METODĂEvaluarea microclimatului în mediul demuncă s-a efectuat în anii 2001, 2002, 2004şi 2005 la întreprinderea A, conform“Normelor Generale de ProtecţiaMuncii”/2002, elaborate de MinisterulMuncii şi Solidarităţii Sociale şi MinisterulSănătăţii şi Familiei.La locurile de muncă unde există ventilaţielocală/generală, aceasta a funcţionat peperioada determinărilor.Metoda psihrometrică (psihrometrulAssman) a fost utilizată pentru determinareatemperaturii aerului (exprimată în o C) şi aumidităţii relative (exprimată în %). Metodacatatermometrică (catatermo-metrul Hill) aevidenţiat viteza curenţilor de aer(exprimată în m/s).Rezultatele au fost interpretate în funcţie denormele sanitare existente pentru efortulfizic mediu efectuat la locul de muncă.Pentru aprecierea senzaţiei de confort termicprodusă de acţiunea combinată şiconcomitentă a temperaturii, umidităţiirelative şi vitezei curenţilor de aer a fostLocul de muncăcalculată temperatura efectivă (TE), pe bazatabelelor. Interpretarea rezultatelor s-a făcutprin compararea valorilor obţinute culimitele zonei de confort termic, exprimateîn grade de temperatură efectivă. Pentruadulţii sănătoşi, normal îmbrăcaţi, valoareaoptimă este de 19 grade temperatură efectivăîn timpul iernii şi 21 grade temperaturăefectivă în sezonul cald. Pentru persoanelecare desfăşoară activitate fizică mai intensă,zona de confort termic este mai scăzută(termogeneză crescută).REZULTATE ŞI DISCUŢII1. Evaluarea condiţiilor de microclimatîn anul 2001 (Tabelul 1)Tabelul 1 evidenţiază că valorile detemperatură se situează în limite normalepentru locurile de muncă unde a fostefectuată determinarea (15-32 o C). Deoareceviteza curenţilor de aer este scăzută până la0,04 m/s – umplut huse cu fulgi - (valoareamaximă admisă este de 0,4 m/s), se creazăcondiţii de microclimat favorabile apariţieidisconfortului termic la angajaţi, reflectat învalorile calculate ale temperaturii efectivede până la 22,9 o TE – laborator spumare -(punctul de confort termic este 21 o TE).Tabelul 1. Factorii de microclimat şi valorile temperaturii efective la unelelocuri de muncă din întreprinderea A, anul 2001Temp.uscată( o C)Temp.umedă ( o C)Umid.rel. (%)Vitezacurenţiaer (m/s)SPUMARE PURezervoare UBT 23 17,0 56,09 0,17 20,8Laborator preparare activatori 22,6 15,3 52,35 0,08 20,4Cap spumare 22,8 17,8 58,62 0,09 20,9Maturare 20,4 14,5 55,6 0,22 18,3PRELUCRARE SPUME PUInstalaţie Plama 20,8 16,0 58,02 0,12 19,4Maşină prelucrare pe21,2 15,4 55,27 0,11 18,9orizontalăMaşină prelucrare pe20,8 15,0 54,26 0,10 18,8verticalăMaşină automată 21,7 15,3 52,16 0,09 19,6o TE

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health43Turnare liberă şi injecţie 24,0 17,1 51,86 0,09 21,3TURNARE TĂLPICentru hală 22,4 16,9 59,30 0,13 19,9VALORIFICAREMoară măcinat deşeuri 21,6 16,9 58,40 0,20 19,7Umplut huse cu fulgi 22,1 15,3 50,14 0,04 19,5Sudat pungi parter 25,4 18,8 54,32 0,06 22,0Sudat folie cort 21,6 16,2 55,35 0,04 19,4CERCETARELaborator chimic 25,8 18,8 48,76 0,12 22,8Laborator spumare 26,1 18,9 49,12 0,11 22,92. Evaluarea condiţiilor de microclimat înanul 2002 (Tabelul 2)Există locuri de muncă unde determinărileevidenţiază condiţii de microclimat fie sublimita confortului termic (16,3 o TE – maşinăprelucrare pe orizontală), fie depăşind zonade confort termic (23,4 o TE – centru hală).Menţionăm că în majoritatea cazurilor,determinarea vitezei curenţilor de aerevidenţiază valori sub limita admisă, ceea cedenotă o ventilaţie deficitară.Tabelul 2. Factorii de microclimat şi valorile temperaturii efective la unele locuride muncă din întreprinderea A, anul 2002Locul de muncăTemp.uscată( o C)Temp.umedă ( o C)Umid.rel. (%)Vitezacurenţiaer (m/s)SPUMARE PURezervoare UBT 23,0 17,8 56,09 0,07 20,8Laborator preparare activatori 20,6 14,7 52,58 0,08 18,7Cap spumare 19,2 13,0 50,45 0,03 17,2Maturare 18,4 12,8 54,32 0,22 16,4PRELUCRARE SPUME PUInstalaţie Plama 20,8 16,0 58,02 0,12 19,4Maşină prelucrare peorizontalăo TE18,0 12,6 53,25 0,03 16,3TURNARE TĂLPICentru hală 27,3 18,7 45,78 0,04 23,4RIGIDERigide 22,0 14,7 44,20 0,16 19,5VALORIFICAREMoară măcinat deşeuri 19,2 13,0 48,40 0,20 17,1Umplut huse cu fulgi 24,4 17,3 56,14 0,06 21,2Sudat pungi parter 22,6 16,3 43,70 0,05 19,13. Evaluarea condiţiilor de microclimatîn anul 2004 (Tabelul 3)Se constată că valorile de temperatură seîncadrează în limitele admise pentru locurilede muncă unde s-au efectuat determinările(15-30o C sau 15-32o C), dar vitezacurenţilor de aer este redusă, ajungând pânăla 0,01 m/s (Salomon-Desma). Disconfortultermic se reflectă prin limite cuprinse între

44Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthminima de 17,9 o TE (maşina tăiere peverticală) şi maxima de 23,8 o TE (Salomon-Desma).Tabelul 3. Factorii de microclimat şi valorile temperaturii efective la unele locuride muncă din întreprinderea A, anul 2004Locul de muncăTemp.uscată( o C)Temp.umedă ( o C)Umid.rel. (%)Vitezacurenţiaer (m/s)SALOMON CUSUT ŞI MONTATHotă uns clăpari 23,0 17,0 56,10 0,14 20,8Centru hală 24,6 18,0 50,00 0,15 22,0Capăt hală 23,6 17,1 52,70 0,13 21,1PRELUCRARE SPUME PUMaşină tăiere pe18,6 16,5 77,20 0,10 17,9verticalăMaşină tăiere pe20,2 15,8 64,80 0,09 18,3orizontalăÎncleiere fulgi 20,2 15,5 63,70 0,21 18,2Adezivare 18,6 15,6 68,40 0,08 16,8Plamă 24,4 17,3 55,30 0,09 21,4Salomon-Desma 29,4 18,6 33,70 0,01 23,8SPUMARESpumare 24,0 16,9 48,04 0,12 21,1RIGIDERigide 22,0 15,5 52,0 0,15 19,5VALORIFICARESudat folie PE 24,5 17,1 44,30 0,13 20,8Cusut folie PE 24,2 16,1 45,20 0,09 20,9TURNAREReparat şi polizat 25,0 15,3 38,45 0,25 20,6Instalaţie turnări Puromat 1 21,4 13,3 41,20 0,14 18,5Instalaţie turnări Puromat 2 22,8 14,7 40,10 0,13 21,7Instalaţie injecţie tetiere 23,6 16,8 45,80 0,10 21,0LIMLaborator chimic 24,4 15,8 42,80 0,09 20,7Laborator încercări fizice 23,8 16,2 44,00 0,08 20,9o TE

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health454. Evaluarea condiţiilor de microclimatîn anul 2005 (Tabelul 4)Tabelul 4. Factorii de microclimat şi valorile temperaturii efective la unele locuride muncă din întreprinderea A, anul 2005Locul de muncăTemp.uscată( o C)Temp.umedă ( o C)Umid.rel. (%)Vitezacurenţiaer (m/s)Rigide-turnare 21,4 13,9 45,5 0,12 18,6Sudat folie PE 19,2 13,8 56,8 0,08 17,5Puromat 1 20,2 13,7 50,6 0,16 17,0Puromat 2 19,6 14,0 52,8 0,13 18,0Laborator analize chimice 24,2 18,2 58,2 0,08 21,3Instalaţie Plama 23,6 17,3 54,8 0,14 21,2Maşină de prelucrare pe 19,6 14,5 55,7 0,12 18,0verticalăÎncleiere fulgi 20,4 15,6 62,8 0,19 18,1Cap spumare 21,4 16,3 61,8 0,08 18,9Uns clăpari 21,4 15,4 53,30 0,01 18,8Ieşire cuptor 24,6 18,4 54,60 0,05 22,0Uns cu colorant 22,6 16,9 55,20 0,04 20,3Uns papuc 21,6 15,7 52,40 0,06 19,5o TEPredomină valori scăzute ale vitezeicurenţilor de aer (între 0,01 – uns clăpari -şi 0,08 m/s – cap spumare), cu valorinormale ale temperaturii aerului pentrulocurile de muncă unde s-au efectuatdeterminările (între 15-32o C). Valoriletemperaturii efective variază între 17-22o TE, în funcţie de factorii de microclimat(Puromat 1, respectiv ieşire cuptor).Comparând rezultatele obţinute cu dateledin literatură [5], se remarcă faptul căabsenţa sau viteza redusă a curenţilor de aer,care intervin în procesele de transfer decăldură (în special prin convecţie sauevaporare), împreună cu temperatura şiBIBLIOGRAFIE1. Hăulică I., 1996, Fiziologie umană, Ed.Medicală, Bucureşti, p.1275-12992. Doroftei S., Vlaicu B., Petrescu C.,Putnoky S., Fira-Mlădinescu C., 1999,umiditatea aerului asigură starea de confortsau disconfort termic.CONCLUZIIÎn urma determinărilor de microclimatefectuate la unele locuri de muncă dinîntreprinderea A cu profil chimic, s-aconstatat că viteza curenţilor de aer a fostredusă în mod constant, deşi ventilaţialocală sau generală a funcţionat pe perioadamăsuratorilor. De aceea, se impun măsuritehnice de optimizare a ventilaţiei la loculde muncă, care contribuie atât la confortultermic al angajaţilor, creşterearandamentului muncii, cât şi la reducereanivelului noxelor chimice.Igienă practică şi Ecologie medicală, Ed.Eurobit, Timişoara, p. 1-43. Tilişcan C., 2005, Căldura – riscurimedicale, Medic.ro, 15, p.32-364. Vemieuw C.R., Stephenson L.A., KolkaM.A., 2007, Thermal confortand sensation

46Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthin men vearing a cooling system controlledby skin temperature, Hum. Factors, 49(6),p.1033-10445. Peplonska B., Szeszenia-Dabrowska N.,2005, Occupational Diseases in Poland,Intern. J. of Occup. Medicine andEnvironmental Health, 15, 4, p. 337-345

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health47CONSIDERAŢII PRIVIND FACTORII DERISC ÎN CANCERELE DE CAVITATEBUCALĂCroitoru C.Universitatea Oradea, Facultatea de Medicină şi FarmacieREZUMATFrecvenţa cancerului înregistrează o creştere, iar acest fenomen este valabil şi pentrucancerul cavităţii bucale. Cancerul apare la nivelul buzelor, în interiorul gurii, pe parteaposterioară a faringelui, la nivelul amigdalelor sau al glandelor salivare. Este mai frecvent labărbaţi şi mai probabil după vârsta de 40 de ani. În prezent, creşte tendinţa de îmbolnăvireprin cancer la tineri. Boala are un impact grav asupra bolnavilor, atât prin infirmitateacreată de boală sau de tratamentul ei, cât şi prin caracterul adeseori mutilant al sechelelor.Întâiul factor de risc dintre factorii asociaţi diverselor tipuri de cancere, inclusiv cel alcavităţii bucale, este fumatul.Cuvinte cheie: fumatul şi alţi factori de risc, cancer de cavitate bucalăABSTRACTThe cancer frequency is increasing and this phenomenon is valid for the oral cavitycancer. The cancer appears at the level of the lips in the mouth on the posterior side of theswallow, at the level of the tonsils and the salivary glands. It is more frequently to men andprobably after the age of 40. At the present it is increasing the trend of illness to youths. Thedisease has a high impact to the ill persons with the infirmity given by the disease or thetreatment and also with the disfiguring character of the disease. The first risk factor from theassociated factors of the different types of cancers including the oral cavity cancer, is thesmoking.Keywords: smoking and other risk factors, oral cavity cancerFrecvenţa cancerului înregistrează ocreştere, iar acest fenomen este valabil şipentru cancerul cavităţii bucale.Statisticile din SUA privind cancerul oral şioro-faringian prezintă proporţii ce se înscriuîntre 2-5% din totalul tumorilor maligne cualte localizări. În ţările Uniunii Europene,anual se înregistrează 750.000 de deceseprin cancer. Tot în această zonă geografică,cancerul cavităţii bucale se manifestă la25.000 indivizi anual [1,2].În România, cancerul oro-maxilo-facialreprezintă aproximativ 5% din totalulcancerelor [3].Cancerul apare la nivelul buzelor, îninteriorul gurii, pe partea posterioară afaringelui, la nivelul amigdalelor sau alglandelor salivare. Este mai frecvent la

48Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthbărbaţi şi mai probabil după vârsta de 40 deani. În prezent, există dovezi care arată ocreştere a tendinţei de îmbolnăvire princancer la pacienţii tineri.FACTORI DE RISC DE ORDINGENERALMajoritatea pacienţilor care prezintă canceral cavităţii bucale se prezintă la medic cândleziunile au produs mari neajunsuri, atuncicând tratamentul este mult mai complicat şiprognosticul rezervat. În parte, cauzaprognosticului rezervat stă înnerecunoaşterea simptomelor timpurii, astfelcă reuşita tratamentului va fi determinată deo detectare precoce. În lipsa detectăriiprecoce, cancerul oral necesită intervenţiichirurgicale, radioterapie şi/sauchimioterapie. Poate fi fatal, cu o rată desupravieţuire generală la 5 ani deaproximativ 50%.De aceea, medicul stomatolog trebuie să fiefoarte atent în diagnosticarea acestor leziuni,deoarece ar fi de neiertat să nu le observe înmomentul examinării pacientului, depistateprecoce, consecinţele fiind mult diminuate.Boala are un impact grav asupra bolnavilorşi aparţinătorilor, atât prin infirmitateacreată de boală sau de tratamentul ei, cât şiprin caracterul adeseori mutilant alsechelelor [1].România duce o campanie consecventăîmpotriva fumatului şi consumului dealcool. Această campanie are menirea săsensibilizeze opinia publică în legătură curiscurile pe care şi le asumă consumatorii detutun şi alcool, dacă continuă acesteobiceiuri vicioase. Este cunoscut faptul căîntâiul factor de risc dintre factorii asociaţidiverselor tipuri de cancere, printre care şicel al cavităţii bucale, este fumatul.Deşi etiologia cancerului nu este elucidată,cunoştinţele dobândite în ultimii ani au adusnoi date privind complexul de factoriimplicaţi în geneza tumorilor maligne îngeneral, şi a celor din cavitatea bucală înspecial.Vârsta şi sexulCancerul bucal este rareori observat înainteavârstei de 35 ani. Ulterior, relaţia vârstă-sexincidenţaafecţiunii creşte progresiv până la60-65 de ani, pentru a scădea apoi brusc.Sexul masculin este cel mai interesat.Aproximativ 90% din carcinoamelemucoasei bucale apar la bărbaţi, fapt încăneexplicat. În trecut se considera că sedatora obiceiurilor de fumat şi consum dealcool, mai răspândite la bărbaţi. La oraactuală, deşi obiceiurile respective tind să seegalizeze ca frecvenţă la ambele sexe,incidenţa carcinomului oral este maicrescută la sexul masculin. Acest fapt s-arexplica prin constelaţia hormonală diferită şiprin factori genetici încă necunoscuţi [4].Krolls şi Hoffman 1976 [5], într-un amplustudiu pe 14.253 cazuri de neoplasme alemucoasei bucale, găsesc o incidenţă de 93%la bărbaţi, cea mai mare parte dintre ei,86,8%, având vârsta de peste 40 de ani.Prevalenţa maximă a afecţiunii se situeazăîn decada 60-69 ani. Ca sediu, în ordineainteresării, neoplasmele bucale se situau labuza inferioară, 38% din cazuri; limbă,22%; planşeul bucal, 17%.EreditateaÎn general, se consideră că gradul desusceptibilitate sau rezistenţa mucoasei laacţiunea factorilor de risc este diferită de laun individ la altul, fiind probabildeterminată de o serie de factori ereditarisau genetici. S-a observat că anumite familiiprezintă o tendinţă mai marcată la apariţianeoplasmelor orale.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health49Factorii imunitariTumorile apar mai frecvent la bolnavii cudeficienţe imune congenitale, dobândite sauprovocate. Aceste observaţii au dat naştereaşa-numitei teorii a „supravegheriiimunitare”. Potrivit teoriei, în tot cursulvieţii unui individ ar apărea în modaccidental celule aberante, care însă suntrecunoscute şi suprimate la timp de cătresistemul imun mediat celular. Atunci cândacest mecanism imun este inhibat, celuleatipice se pot multiplica şi grefa, dândnaştere tumorilor.Atât cancerul cât şi leucoplaziaexperimentală a mucoasei bucale pot fiinduse mai repede, injectând medicamenteimunosupresive sau ser antilimfocitar.Invers, aceste leziuni se dezvoltă mult maigreu în cazul imunostimulării lor cu vaccinBCG sau alţi agenţi.Factorii nutriţionaliPosibilitatea unei corelaţii între diferitedeficienţe nutriţionale şi apariţacarcinoamelor, a fost remarcată odată cuasocierea sindromului Plummer-Vincent cucancerul căilor aero-digestive superioare.Afecţiunea legată de deficitul cronic de fierşi vitamine din grupul B, coexistă într-unprocent semnificativ cu carcinoamele oralesau faringiene, chiar în absenţa obiceiurilorde fumat şi consum excesiv de alcool. Largrăspândită în trecut în rândul populaţieifeminine din Suedia, această afecţiune ascăzut simţitor odată cu introducerea unuiprogram naţional de corectare a deficituluide fier şi vitamine, efectuat în urmă cu 30ani. Odată cu scăderea frecvenţei afecţiunii,s-a observat şi o reducere semnificativă acancerului tractului digestiv. În prezent, seconsideră că deficitul cronic de fier este ostare precanceroasă, întrucât epiteliul nupoate avea o maturare normală. În acestesituaţii, întâlnim foarte frecvent un epiteliuatrofic, subţire şi instabil, foarte vulnerabilpentru acţiunea altor factori cocarcinogenetici,cum ar fi fumatul sau/şiinfecţia cronică cu candida. Date recentedovedesc că asocierea anemie-candidozăcronică este un factor de risc în apariţiacarcinomului de mucoasă. Aceste stări seîntâlnesc mai frecvent la pacienţii în vârstă,mai frecvent de sex feminin la care alţifactori generali produc tulburări înasimilarea fierului. Nu este necesar să existeo anemie francă, scăderile moderate de fierputând sta la baza acestei stări.Avitaminoza B produce modificăridegenerative ale mucoasei care faciliteazăacţiunea cancerigenă a factorilor iritativicronici. Carcinomul experimental almucoasei poate fi indus mult mai uşor laşoareci cu deficit de riboflavină. Rezultatesimilare s-au obţinut în carcinogenezaexperimentală cu deficit de vitamina A sauzinc.Alcoolismul cronic este frecvent asociat cudeficienţe nutritive grave. Alcoolicii potconsuma circa 900 de calorii sau chiar maimult numai din alcool. Este uşor de imaginatcă dieta zilnică este insuficientă pentru a lefurniza un aport de microelemente şivitamine necesare. De asemenea, estecunoscut că un consum abuziv de alcoolduce la un deficit de absorbţie al vitaminelorşi a unor microelemente. Fapte de observaţieclinică indică o frecvenţă mai mare acancerelor sferei cervicale şi bucale lapersoanele care nu au o dietă echilibrată învitamine şi microelemente. Dintresortimentele de alcool, cele mai nocive suntcele distilate, a căror acţiune generală esteasociată cu o acţiune locală iritativă.Disfuncţiile hepatice cronice influenţează înmod negativ mucoasa bucală, care devineastfel mai susceptibilă la acţiunea unorfactori iritativi locali [5-7].FACTORI DE RISC DE ORDINLOCALEste unanim acceptat faptul că alterareatisulară primară în cazul neoplasmelor este o

50Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthtransformare celulară fundamentală saumutaţie, care este menţinută în continuareprin linii celulare succesive. Mutaţiile potapărea datorită acţiunii diferiţilor factorimutageni fizici, chimici sau biologici.Cancerul mucoasei bucale poate fi indusexperimental prin aplicarea locală a unorsubstanţe chimice carcinogene, cum ar fi 9,10 dimetil 1,2 benzantracenul (DMBA)dizolvat în solvenţii corespunzători. DMBAse găseşte în gudroanele din huilă.carcinogenetic indirect, inhibând mecanismeimunitare de control al HSV, virus cu efectoncogen cunoscut.Oricare ar fi mecanismul de acţiune,observaţiile clinice şi datele experimentaleatribuite fumatului în primul rând şialcoolului în cel de-al doilea, indică rolul deprincipală cauză în geneza canceruluicavităţii bucale.Traumatismele croniceRolul tutunului şi alcooluluiStudii epidemiologice vaste efectuate înultimele decenii vin să confirme rolulimportant al alcoolului în apariţia canceruluicavităţii bucale.Mai mult, asocierea celor două obiceiuri,fumat-consum abuziv de alcool, pare să aibăo puternică acţiune sinergică.Afirmaţiile sunt susţinute şi de procentulfoarte scăzut de astfel de cancere în rândulanumitor secte religiose din SUA, care nuconsumă alcool şi tutun. McCov şicolaboratorii, 1980 [1], susţin că acţiuneacancerigenă a celor două substanţe se faceprin intermediul nitrozaminelor ciclice(nitrozopirolidonă şi nitrozonornicotină).Prima se găseşte în unele alimenteconservate prin fum (slănină, peşte), în timpce cea de-a doua este carcinogenul major,specific, ce ia naştere în timpul arderiitutunului, fapt dovedit printr-o serie decercetări experimentale. După opiniaautorilor, alcoolul creşte procesul dehidroxilare al acestor amine ciclice, avândca rezultat o serie de produşi chimici cuacţiune mutagenă, dar şi cancerigenăcrescută [1,6]. Mai mult, fumatul poate aveao acţiune inhibitoare asupra celulelorNatural–Killer (NK), celule implicate încontrolul infecţiilor cu virus herpetic.O acţiune similară o au alţi factori sistemici,cum ar fi alcoolismul sau afecţiunilehepatice. Toţi aceşti factori au şi un rolEste unanim acceptat că spinele iritativecronice joacă un rol tot atât de important caşi fumatul în apariţia cancerului mucoaseibucale. Prin iritaţii cronice se înţelegmicrotraumatismele mecanice produse demargini ascuţite ale dinţilor, resturiradiculare, dinţi în malpoziţie, lucrăriprotetice incorecte, parafuncţii etc. Ele nupot acţiona singure, ci în asociaţie cu alţifactori.Acţiunea traumatismelor cronice asupramucoasei este mult crescută dacă seasociază cu fumatul, consumul de alcool,igiena bucală defectuoasă, placa dentară şitartrul în cavităţi abundente [7].Infecţiile cronice specificeEste un fapt de observaţie clinică binecunoscut că glositele atrofice din sifilisulterţiar constituie un teren favorabil apariţieineoplasmelor. Atât atrofia mucoasei, cât şitulburările de vascularizaţie, ca urmare aendarteritei cronice luetice, pot avea oposibilă acţiune de scădere a rezistenţeimucoasei la iritaţiile cronice. La ora actuală,datorită tratamentului mult mai eficient alsifilisului, aceste posibile glosite cronicesunt foarte rare.Un potenţial rol carcinogen este atribuitCandidei albicans. Clasic, se consideră căprezenţa candidei pe suprafaţa leziunilordisplazice ale epiteliului bucal s-ar datoraunei suprainfectări, consecinţă a unei slabeapărări locale.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health51Recent, s-au rezumat datele privind relaţiadintre candidoza cronică şi carcinom, astfel:- Candidoza cronică hiperplazicăproduce ea însăşi leziunileucoplazice şi poate fi considerată oleziune cu potenţial de malignizare.- Clinic, leucoplaziile candidozice audeseori un aspect „pătat”,dovedindu-se că au frecvent un gradmediu sau crescut de displazie ceevoluează către carcinom.- Apariţia carcinomului este maifrecventă pe leucoplaziilecandidozice, decât pe alte tipuri deleucoplazii.- Spre deosebire de alte tipuri deleucoplazii, infecţiile cu Candidaalbicans perturbă metabolismulcelulelor epiteliale şi pot duce ladisplazii şi carcinom. Acesteobservaţii sunt susţinute şi de o seriede dovezi experimentale.- Deficitul cronic de fier estebinecunoscut ca un factor ceinfluenţează negativ metabolismul şimaturarea normală, atât a epiteliuluibucal cât şi faringian, mai ales înasociere cu candidoza cronică.Paralel, în această formă„precanceroasă” au fost observate şialterări ale răspunsului imun mediatcelular.- Observaţiile ne îndreptăţesc înprezent să considerăm candidozacronică, ca o stare premalignă care,împreună cu alţi factori oncogeni,poate favoriza apariţia cancerului demucoasă [8-10].RadiaţiileAu un efect mutagen şi carcinogencunoscut. Este dovedit că există o lungăperioadă de latenţă între expunerea laradiaţii şi apariţia neoplasmului. Riscul decancer este în funcţie de mărimea dozei şitimpul de expunere.În sfera maxilo-facială, rolul radiaţiilor nueste de neglijat. Este de subliniat rolulradiaţiilor solare în apariţia cancerului debuză. Modificările apar mai frecvent lapersoanele care lucrează mulţi ani în aerliber (constructori, pescari, agricultori,oameni ce lucrează în climat montan) şi carepot prezenta modificări ale roşului buzeiinferioare, cunoscute sub numele de cheilităactinică. Mucoasa bucală prezintă un aspectatrofic sau un aspect de cheratoză difuză.Uneori coexistă zone de cheratoză, cu zonede atrofie sau mici ulceraţii cronice şitendinţă de descuamare. Alteori, roşul buzeiinferioare suferă un proces de„epidermizare”; el apare asemănător pielii,nemaiavând culoarea şi transparenţacaracteristică. Cheilita actinică constituie unteren favorabil apariţiei cancerului de buză,mai ales dacă se însoţeşte cu fumatul şiţinutul ţigării în acelaşi loc.S-a observat că în timp ce în mediul urbansunt mai frecvente neoplasmele de faringe şilimbă, în mediul rural sunt mai des întâlnitecancerele de buză [11].Rolul virusurilorRolul virusului herpetic în genezaneoplasmelor a fost viu discutat în literatură.Este cunoscut rolul lui oncogen în cazulleziunilor cronice de col uterin. Deşinumeroase studii au sugerat că pacienţii cuneoplasme bucale ar prezenta un răspunsimun crescut la virusul herpetic, numărulinsuficient de cazuri, precum şi timpul scurtde urmărire, fac imposibil să se poată trageconcluzii. Date experimentale au dovedit căîn anumite circumstanţe, virusul herpeticpoate fi carcinogen sau co-carcinogen.Virusul herpetic acţionează sinergic cuanumiţi agenţi carcinogeni chimici. Dintreaceştia, nitrozaminele din tutun, în asociaţiecu virusul herpetic, au o acţiune binedovedită asupra mucoasei bucale.Imunizarea antiherpetică ar fi o măsurăutilă.Rolul papilovirusurilor este prezentat înliteratura de specialitate [5,12].

52Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthMALIGNITATEA MULTIPLĂUn aspect particular este coexistenţa la uniibolnavi a mai multor zone de mucoasăbucală transformată malign şi leziunipremaligne. Tendinţa unor zone multiple demucoasă de a suferi degenerări malignepoartă numele de „cancerizaremulticentrică” (field cancerization). Lapacienţi se poate observa o tendinţă derecidivă frecventă a leucoplaziilor saudezvoltarea de multiple carcinoame, atâtintra- cât şi extraorale [13,14].Există în organism mai multe zone demucoasă cu această tendinţă. Aşa esteepiteliul genito-urinar, gastro-intestinal şi alcăilor aero-digestive superioare, din careface parte şi mucoasa bucală. Tendinţa ţineatât de particularităţi de structură sau dealterări în suprafaţă ale unei mucoase„compromise”, cât şi de posibila persistenţăa unor agenţi oncogeni la nivelul regiuniirespective. Se impune o atenţie deosebită,atât în diagnosticul iniţial al uneimalignităţi, cât şi în depistarea şi suprimareaunor factori presupuşi cauzali. Astfel, Mezerşi Shklar, la un număr de 761 de neoplasmede mucoasă bucală, au găsit o proporţie de4,7% cazuri la care erau prezente multipleleziuni bucale separate. Alţi 2,5% dinbolnavi prezentau şi alte leziuni maligne aletractului digestiv [15].Determinismul carcinomului bucal estecomplex, legat de numeroşi factori de ordingeneral şi local, care pot fi rezumaţi astfel:- predispoziţia legată de ereditate şisex- diferite modificări, alterări sauleziuni ale mucoasei bucale, carepregătesc un sol fertil degenerărilor- factori iritativi cronici- substanţe chimice carcinogene,care acţionează sinergic cu spineleiritative cronice cu rol cocarcinogenetic- virusuri care pot producemodificări ale genomului celular[16].BIBLIOGRAFIE1. McGregor I.A., McGregor F.M., 1986,Cancer of the face and mouth,Churchill LivingstonePublishers2. Davenport J.K., Basker R.M., Heath J.R.,et al., 2000, Surveying, Br.Dental J., vol. 189, 10:532-5413. Burlibaşa C., 1999, Chirurgie orală şimaxilofacială, EdituraMedicală Bucureşti4. Anghel M., 2004, Diagnosticul oral,EdituraOrizonturiUniversitare Timişoara5. Krolls S., Hoffman S., 1996, Squamoscell carcinoma of the oral softtissues: A statistical anlysis ofthe 14253 cases, J.of Am.Dent. Association, 926. Potencz E., 1998, Morfopatologiacavităţii bucale, EdituraMirton Timişoara7. Podariu A., Jumanca D., Găluşcan A.,Oancea R., 2003, Tratat deprevenţie oro-dentară, EdituraWaldpress Timişoara8. Cawson R., Binnie W., Speght P., 1998,Lucas pathology of tumors ofthe oral tissues, 5th Edition,Churchill Livingstone9. Florea I., Mihai C., Aldea C., 1999,Cancerologie – elemente dediagnostic şi tratament,Editura Naţională Bucureşti10. Pinbord J., 1980, Oral cancer andprecancer, J. Wright and Sons,Bristol11. ***, 1998, Territorial Cancer RegistryBihor County Romania12. ***, 1999, Territorial Cancer RegistryBihor County Romania

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health5313. ***, 2001, Territorial Cancer RegistryBihor County Romania14. ***, 1979, Colecţia EnciclopedicăOncologică, vol. 4, CancerulORL, Institutul OncologicCluj Napoca15. Sapp P.J., Eversole R., Wysocki G.,1997, Contemporary oral andmaxilofacial pathology,P.Mosby Year Book16. Saranath D., 2000, Contemporary issuesin oral cancer, OxfordUniversity Press

54Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthASPECTE ANATOMOPATOLOGICEALE CANCERELOR CAVITĂŢII ORALEREZUMATCroitoru C.Universitatea Oradea, Facultatea de Medicină şi FarmacieLucrarea prezintă localizări ale cancerelor orale, cu referire la formele de debut şiale perioadei de stare, anatomopatologie, adenopatie, metastaze.Cuvinte cheie: cancer, cavitate orală, anatomopatologieABSTRACTThe work presents the spots of oral cancers regarding the debut forms and the stateperiods, pathological, adenopathy, metastasisKeywords: cancer, oral cavity, anatomo-pathologyTUMORILE MALIGNE ALELIMBIICarcinomul limbii. Este întâlnit într-oproporţie de 85-90% la sexul masculin, înspecial la consumatorii de băuturi alcooliceconcentrate, la marii fumători şi lapersoanele cu igienă buco-dentară deficitară.Localizarea epiteliomului de limbă estepredominant la nivelul porţiunii mobile alimbii, urmată de baza limbii, înapoia „Vului”lingual delimitat de papilelecircumvalate. După Burlibaşa, 15% dincarcinoamele limbii se dezvoltă la niveluljoncţiunii cu pilierul amigdalian anterior, lalimita dintre porţiunea fixă şi cea mobilă [1].Anatomopatologic, peste 90% dintre tumorisunt reprezentate de carcinoameepidermoide spino-celulare (carcinoame cucelule scuamoase).Cancerul de limbă poate debuta sub douăforme: superficială (ulcerativă) şiinterstiţială (nodulară).Forma ulcerativă, cea mai frecvent întâlnită,situată îndeosebi pe marginile limbii sau pefaţa ventrală, la început nu se deosebeşte cunimic de oricare altă ulceraţie. Ritmul deevoluţie al tumorii se schimbă într-un timprelativ scurt, ulceraţia devine agresivă, seextinde în suprafaţă şi în profunzime,infiltrează ţesuturile din jur. Baza şimarginile ulceraţiei devin dure.Forma nodulară interstiţială se poateprezenta fie ca o induraţie nodulară,intraparenchimatoasă, bine delimitată,nedureroasă, mobilă, rulând sub degete lapalpare, fie ca un papilom situat superficialpe suprafaţa limbii.În perioada de stare, carcinomul limbiiîmbracă una dintre cele trei forme:

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health55Forma ulcerativ-distructivă. În modparticular, această formă este agresivă prinextensia ei rapidă, invadarea precoce alimfonodulilor şi suprapunerea infecţiei.Forma vegetant-exofitică. Împrumută foartemulte din caracterele formei ulcerative, cudeosebirea că ulceraţia este acoperită demuguri cărnoşi.Forma scleroasă sau schiroasă. Este mai rarîntâlnită şi se prezintă ca un infiltrat difuzcare retractează ţesuturile, fixându-le.Adenopatia în cancerul limbii apare precoce.Metastazele la distanţă sunt întâlnite cel maifecvent în plămâni, ficat, vertebre şi creier,afectând 10-55% dintre pacienţii suferinzide carcinom epidermoid [2].Carcinomul adenoid chistic. Îşi areoriginea în glandele salivare mici de la bazalimbii. Într-o statistică a lui Mikito-Yajimaşi colab., 1989, asupra tumorilor malignelinguale cu punct de plecare de la glandelesalivare mici, carcinomul adenoid chistic sesituează pe primul loc, fiind urmat deadenocarcinom,carcinomulmucoepidermoid, tumora mixtă malignizată,carcinomul cu celule acinoase şi altecarcinoame. Tumora se dezvoltă lent peparcursul a câţiva ani şi prezintă o aparentăbenignitate. Totuşi, ea infiltrează ţesuturile,le fixează şi are o mare tendinţă depenetraţie perineurală [3].Adenocarcinomul. Deşi se dezvoltă maides din glandele salivare mari, este întâlnitşi la nivelul glandelor salivare mici, înprimul rând în cele ale palatului. De obiceiare forma carcinomului papilifer. Tumoracreşte şi infiltrează ţesuturile din jur.Metastazele limfatice sunt precoce.Carcinomul lingual cu celule tiroidiene.Se dezvoltă din ţesutul tiroidian aberant dela baza limbii, în regiunea foramenuluicaecum. Extensia tumorii se face dinaproape în aproape, ocupând faringele.Metastazele regionale cuprind limfonoduliicervicali, dar pot fi şi la distanţă (plămâni).Melanomul malign al limbii. Este oentitate aparte, datorită evoluţiei şimalignităţii mult superioare melanomuluimalign cutanat. Se datorează unormultiplicări necontrolate ale melanocitelor,celule pigmentare din stratul bazal alepidermei sau a mucoaselor. Capul şi gâtulreprezintă zona de elecţie pentru localizareamelanomului malign. În cavitatea bucală,poate fi întâlnit ca tumoră primară saumetastatică în oricare zonă [4-6].TUMORILE MALIGNE ALEPLANŞEULUI ORALCarcinomul planşeului oral. Ocupă loculal treilea între cancerele cavităţii orale, dacăse ia în calcul şi cancerul buzelor, fiindsituat imediat după cancerul de limbă.Tumora primară are sediul cu predilecţie înplanşeul anterior paramedian sau median,dar şi în zona posterioară a planşeului, undeeste depistat tardiv, mai ales cel de la nivelulşanţului amigdaloglos. Punctul de plecare îlconstituie mucoasa planşeului oral şiglandele salivare mici, uneori chiar glandasublinguală. Anatomopatologic, în peste90% dintre cazuri este vorba despre unepiteliom spinocelular sau carcinomepidermoid cu diferenţiere moderată saubine diferenţiat.Tumora secundară prezintă structurahistopatologică de origine (primitiv),respectiv din ţesut lingual, gingival, labialsau osos.Poate debuta sub formă ulcerativă saunodulară.Forma ulcerativă, cea mai frecventă,prezintă aspectul unei leziuni traumaticeodontogene sau de decubit, precum şiaspectul unei afte banale. Primul semn almalignităţii este anunţat de indurarea bazeiulceraţiei şi ridicarea marginilor ei pesterelieful normal al ţesutului din jur, precum ocarte deschisă.

56Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthForma nodulară, mai rară, pleacă dinstraturile mai pofunde, în legătură cu aciniiglandulari salivari sau chiar din glandasublinguală. Apare ca un nodul mic şinedureros, mobil pe planurile supra şisubiacente. Nodulul îşi pierde rapidmobilitatea, fixându-se, apoi infiltrândţesuturile din jur. Prin creşterea lui, sesuperficializează, ulcerând mucoasasupraiacentă.Odată ajunsă în perioada de stare, tumora iaaspectul uneia din cele două forme:Forma ulcerativ-distructivă evoluează prinliza în suprafaţă şi în profunzime aţesuturilor. Suprafaţa ulceraţiei se acoperăcu detritusuri tisulare necrozate, grimurdare,extrem de fetide. Baza induratădepăşeşte cu mult limitele ulceraţiei.Forma ulcerativ-vegetantă sau proliferativăse prezintă ca o ulceraţie acoperită cumuguri cărnoşi, adeseori scăldaţi de osecreţie fetidă, caracteristică. Stratulsuperficial granulativ se necrozează, seinfectează şi dă naştere unor detritusuricelulare murdare.Cointeresarea limfonodulilor este precoce şise decelează la 50% dintre pacienţii care seprezintă pentru prima oară. Sunt invadaţilimfonodulii submandibulari şi cei jugulocarotidieni.În stadii avansate, limfonoduliiformează adevărate mase tumoralemetastatice, care se fixează şi în final seulcerează.Alte tumori maligne ale planşeului oral suntcele care îşi au originea în glandele salivaremici şi/sau mari ale planşeului oral, precumşi cele care se dezvoltă în legatură cuelementele anatomice constitutive aleacestuia: carcinomul adenoid chistic(cilindromul), adenocarcinomul [7,10].TUMORILE MALIGNE ALEMUCOASEI JUGALECarcinomul mucoasei jugale. Debutează îngeneral pe linia ocluzală, de la comisuralabială la cea intermaxilară, subliniind prinaceasta şi implicaţia factorului traumaticodontogen în etiologia sa.Tumora primară poate ocupa orice zonă.Frecvenţa cea mai mare este pe liniaocluzală. Punctul de plecare al tumorii estede obicei din epiteliul mucoasei jugale, şimai rar din glandele salivare accesoriidiseminate submucos.Tumora secundară apare prin extensia, lanivelul mucoasei jugale, a cancerului debuză, gingie, comisură intermaxilară,tegumentele feţei sau oasele maxilare.Anatomopatologic, marea majoritate acazurilor sunt carcinoame spinocelularemoderat sau bine diferenţiate.Forma de manifestare cea mai frecventăeste cea ulcerativă, confundându-se cu oleziune banală. Poate să apară şi sub formăvegetantă verucoasă, fiind legată de fondulleucoplazic. Forma papilomatoasă nu esteexclusă, prezentându-se ca un papilom cu obază largă de implantare. Forma nodularăîşi are punctul de plecare de la aciniiglandulari submucoşi şi se prezintă ca niştenoduli interstiţiali mobili la început.Adenopatia apare precoce în cancerulmucoasei jugale, fiind recunoscut princaracterul său extrem de limfofil. Lainternare, o mare parte a bolnavilor prezintădeja limfonoduli submandibulari, câteodatăsubmentali sau parotidieni inferiori. Lanţullimfatic cervical profund este interesataproape cu regularitate [11-13].

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health57TUMORI MALIGNE ALECOMISURII INTERMAXILARE(trigonul retromolar)Carcinomul comisurii intermaxilare. Îşiare originea în epiteliul de înveliş al acestuiteritoriu sau în glandele salivare micisubepiteliale din spaţiul retro-molar.Tumora primară îşi are sediul oriunde pesuprafaţa comisurii intermaxilare, dardebutul pare a fi corelat cu factorul iritativ.Dacă acesta din urmă este reprezentat detutun şi alcool, leziunea malignă poate fiobservată la o distanţă aproximativ egalăîntre cele două maxilare, dar mai aproape defaringe. Dacă leziunea este legată de iritaţieprovocată şi întreţinută de un molar deminte superior sau inferior, ea este la debutmai aproape de molarul în cauză. Dacăleziunea îşi are punctul de plecare dinglandele salivare minore submucoase, poateapare oriunde în aria trigonului retromolar[11].Anatomopatologic, în majoritatea cazuriloreste vorba despre un carcinom spinocelular,carcinom muco-epidermoid sau carcinom cucelule acinoase.Tumora se prezintă în general cu formefisurate, indiferent că sunt sau nu însoţite dediskeratoze. Fisurile vor evolua în scurtăvreme spre ulceraţii. Formele nodulare ceprovin din glandele salivare accesorii şi dinţesuturile conjunctive ale acestei regiunisunt mai silenţioase. În majoritateacazurilor, apar formele ulcerative, exofitice.Limfonodulii submandibulari şi în specialcei retrodigastrici sunt afectaţi precoce [13].TUMORILE MALIGNE ALEGINGIEICancerul gingival poate să apară ca tumorăprimară sau secundară. În acest din urmăcaz, apare prin extensia unui cancer jugal, aunui cancer de planşeu oral, de la palat saude la tumorile endoosoase aflate în faza deexteriorizare. Poate să apară, foarte rar, subforma unui carcinom gingival metastatic.Localizarea carcinomului poate fi oriunde înaria cuprinsă de mucoasa gingivalăsuperioară sau inferioară. Frecvenţa cea maimare este în legătură cu papilele gingivale.Anatomopatologic, se prezintă ca şicarcinom spinocelular, mai mult sau maipuţin bine diferenţiat, dar sunt întâlnite şiadenocarcinoamele cu punct de plecare de laglandele salivare mici din grosimea gingiei.Forma ulcerativă se întâlneşte mai des lanivelul gingiei superioare, afectând 60-80%sexul masculin după vârsta de 40 de ani.Sediul este de obicei pe versantul vestibularal crestei alveolare, sub forma unei ulceraţiicu contur neregulat şi cu aspect ulcerodistructivsau ulcero-vegetant.Forma nodulară sau proliferativă este maides întâlnită. Se manifestă ca un nodul micsau ca o masă proeminentă mamelonată,care creşte în dimensiuni şi pătrunde înstructura osoasă pe care o lizează. Poateapare şi ca un papilom gingival legat de opapilă interdentară, ce sângerează laatingere. Dacă la început tumora a avut obază mai mică de implantare, treptat ea semăreşte şi devine infiltrativă, fixată la os.Consistenţa tumorii este destul de fermă. Îndezvoltare ea ridică gingia de la baza sa, iarsuprafaţa burjonată se necrozează şi seacoperă cu un depozit cenuşiu. Aceastăformă este foarte limfofilă, afectareaganglionară putând apare chiar de la debut.În faza ulcerativ-distructivă, liza osoasă iaun aspect crateriform, fiind în acelaşi timpacoperită cu un ţesut granulativ, dar rămâneca os denudat, acoperit doar de o peliculă deserozitate provenită din detritusurile tisulare.În forma ulcero-vegetantă, tumora ia unaspect exofitic cu suprafaţă neregulată,burjonată şi cu aspect conopidiform.Burjonii sângerează la cea mai micăatingere.

58Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthAdenopatia este foarte diversă ca sediu [14-16].TUMORILE MALIGNE ALEPALATULUI DURCarcinoamele palatului durTumora primară îşi are originea în epiteliulde acoperire al palatului şi poate fi corelatăcu unele diskeratoze ca eritroplazia,leucoplazia, lichenul plan etc. Poate să aparăde la epiteliul glandelor salivare mici sauductelor acestora răspândite la nivelulpalatului, mai abundent în zona posterioarăşi la joncţiunea palatului dur cu procesulalveolar sau cu vălul palatin.Tumora secundară apare ca urmare aextensiei cancerului vălului palatin, acancerului gingiei sau a cancerului sinusuluimaxilar.Tumora metastatică este foarte rar întâlnităca metastază a unei tumori renale, iar uneorica metastază a unei tumori intestinale saupulmonare.Metastazele ganglionare ale carcinoamelorpalatului dur aflate în stadii precoce suntreduse în general [17].TUMORILE MALIGNE ALEVĂLULUI PALATINCarcinoamele vălului palatin. Înansamblul patologiei tumorale a capului şigâtului, carcinomul vălului este rar.Tumora primară se poate prezenta sub formăde carcinom epidermoid spinocelular şicarcinom glandular.Tumora secundară apare ca urmare aextensiei cancerelor din vecinătate: de lanivelul palatului dur, de la cancerulamigdalian, de la cancerul pilieriloramigdalieni, de la nivelul comisuriiintermaxilare sau a faringelui.Tumora metastatică, excepţională, îşi areoriginea în tumori renale, intestinale saupulmonare.Din punct de vedere anatomopatologic suntmai bine diferenţiate decât alte cancere aleorofaringelui, predominând simţitorcarcinoamele pavimentoase spinocelularebine diferenţiate.În stadiul precoce al bolii se pot constataleziuni de tip eritroplazic, cu margini slabdelimitate, situate pe mucoasa velară sau astâlpilor amigdalieni. Leziunile leucoplazicese intrică cu zone de mucoasă normală. Întrunstadiu ceva mai avansat al perioadei dedebut, se adaugă zone dezepitelizate sauulcerate. Se mai pot remarca mugurineoplazici pe faţa anterioară a văluluipalatin sau chiar în apropierea pilieruluianterior amigdalian. Marginile luetei şi alevălului palatin pot prezenta ulceraţiigranulate, care se extind şi la marginilestâlpilor amigdalieni.În faza de stare, epiteliomul palatului moalepoate lua formă ulcerativ distructivă,posibil până la perforarea vălului; formăvegetantă, pe faţa orală a palatului moale, cao tumoră cu baza de implantare largă uşorinfiltrată, neulcerată sau ulcerată.Adenomul pleiomorf al vălului palatin.Se prezintă ca o formaţiune tumorală deformă sferică sau ovalară, cu dimensiunivariabile, de la cea a unei măsline sau alune,la cea a unei prune mari sau portocale.Suprafaţa tumorii este netedă, iar mucoasasuprajacentă pare uşor mobilă pe tumoră.Consistenţa tumorii este crescută până înfazele avansate, când încep să apară lasuprafaţa tumorii zone de consistenţăpăstoasă. Apar ulceraţii, prin care seetalează granulaţia tumorală [18-22].

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health59TUMORILE MALIGNE ALEBUZELORCancerul buzelor reprezintă în sfera orală şicervico-facială localizarea cea maifrecventă, înregistrându-se un procent de 9-25%, cu predilecţie pentru buza inferioară.Localizarea preferenţială la buza inferioarăeste justificată de situaţia sa anatomică,situaţie care o expune acţiunii frecvente şiprelungite a diferiţilor factori de risc.Microcancerul. Din punct de vederestructural, cuprinde capilare multiplicate, înjurul cărora apare o reacţieimunomorfologică malignă variată, carepoate cuprinde la rândul ei: celulemodificate din sistemul reticulohistiocitar(histiocite transformate în macrofage),leziuni extraclulare (fragmente din reţeauade reticulină), celule imunocompetente(limfocite, granulocite, monocite,plasmocite, mastocite), celule şi fibreconjunctive locale modificate, agregateclonale maligne, rezultate din agregareacelulelor izolate, colonizate în reacţiastromală, leziuni nespecifice diferite, cumsunt leziunile vasculare (necroze).Microcancerul reprezintă fie forma devindecare spontană în 50% din cazuri, fiecea de instalare ireversibilă a neoplaziei.Tumora macroscopică rezultă prinadăugarea la leziunea iniţială demicrocancer a altor leziuni, care se unesc cucele de debut şi, prin adăugiri repetate laperiferie, se constituie tumora macroscopică.Lipsa reacţiei conjunctive spontanedetermină înlocuirea ţesuturilor distruse alegazdei cu celule maligne, arătând odeficienţă de apărare locală. Din punct devedere histologic, forma cea mai frecventăeste carcinomul spinocelular nediferenţiat,bazocelular, anaplazic etc.Debutul are loc, în majoritatea cazurilor, pefondul unor leziuni cu potenţial demalignizare. Din punctul de vedere aldebutului, se poate vorbi de două forme:superficială şi interstiţială (nodulară).Forma superficială apare la început ca ozonă albicioasă, îngroşată, fie cu un aspctreliefat verucos, fie al unei ragade ulcerate,care se acoperă cu o crustă hemoragică.Forma nodulară debutează în grosimeprintr-o zonă indurată, nedureroasă, fărătendinţă de retrocedare. Singurul elementcare ar putea orienta diagnosticul cătrecancer este doar localizarea preferenţialăparamediană.În perioada de stare, carcinomul de buză sepoate prezenta sub mai multe forme clinice.Forma ulcerată apare, la început, ca undefect crateriform, cu marginileproeminente, care tinde să invadeze buza însuprafaţă şi profunzime. Distrucţiaţesuturilor este neregulată, fundul ulceraţieieste murdar, acoperit de burjoni caresângerează uşor. Palparea pune în evidenţă obază indurată. Uneori, ulceraţiile suntacoperite de cruste groase, care, dupădesprindere, lasă descoperită o suprafaţăsângerândă.Forma tenebrantă se observă la bolnavii învârstă, prezentându-se ca o ulceraţie întinsăcare descoperă dinţii şi o mare parte dingingie. Prin evoluţia sa, se aseamănă cucancerul tenebrant al feţei, a cărui progresieserpiginoasă se face printr-o serie deexplozii lezionale la marginea ulceraţiei.Forma vegetantă exofitică poate să apară laînceput ca o verucă fisurată, alteori ca oexcrescenţă cu evoluţie conopidiformă.Masa tumorală este alcătuită din mugurivegetanţi de culoare roz-roşietică, acoperiţila rândul lor de o secreţie murdară şi fetidă.Mugurii sunt separaţi între ei de şanţurianfractuoase, prin care se scurge adesea unlichid sanguinolent sau purulent ceantrenează sfacele tisulare necrozate. Întimp, aceşti muguri se necrozează şi cad,mai ales pe partea orală a tumorii, unde,datorită contactului permanent cu saliva,tumora ia un aspect slăninos.

60Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthForma infiltrativă endofitică, extrem derară, se manifestă ca o tumoră cu bază largăde implantare şi cu suprafaţa rugoasă,indurată.Odată depăşită etapa locală de invazie, poateapare adenopatia regională secundară şimetastazele la distanţă (în plămân, ficat,creier, glanda suprarenală)[8,9,23].MELANOMUL MALIGN ALMUCOASEI ORALEMelanomul malign este una dintre cele maiagresive forme de tumoră a cavităţii orale,cu un prognostic extrem de nefavorabil.Apare mai frecvent la bărbaţi, de regulădupă vârsta de 40 de ani, având ca localizarecu predilecţie, în ordine: bolta palatină,gingia superioară, limba, buza, obrazul,planşeul oral, gingia inferioară.Melanomul primar mucos se prezintămacroscopic sub 3 variante: melanomul cuextensie superficială radială, melanomulnodular cu extensie în profunzime(verticală), melanomul dezvoltat pemelanoză preexistentă sau lentigo.La debut, bolnavul poate observa omodificare de volum, de culoare sau deaspectul unei melanoze deja cunoscute, saupoate observa apariţia unei zone pigmentatepe mucoasa orală. Consistenţa estenemodificată, atât la periferie cât şi încentrul leziunii. Ulterior, pe suprafaţa zoneimelanice apare o ulceraţie care sângereazăuşor, fără să doară.În formele evoluate, melanoamele mucoaseiorale se prezintă ca mase tumoralepigmentate, uneori friabile, alteori dure careproduc sângerări. Evoluţia este mult mairapidă decât cea a melanomului cutanat.Adenopatia apare foarte precoce,limfonodulii fiind mobili şi nedureroşi.Metastazele la distanţă se localizează deobicei în plămâni, creier, ficat şi oase. Faţăde melanomul cutanat, prezintă unelediferenţe anatomopatologice, cum suntfrecvenţa mai mare de mitoze, vasesanguine invadante şi invazie limfatică[24,25].BIBLIOGRAFIE1. DeVita V.T., 2001, Cancer, Principlesand practice of oncology, 6thEdition, Lippincott RavenPublishers Philadelphia2. Anghel M., 2004, Diagnosticul oral,Editura Orizonturi UniversitareTimişoara3. Booth P., Brown A., 2001, Cancerul decavitate bucală şi maxilar,Wolfe Medical Publications4. Davenport J.K., Basker R.M., Heath J.R.,et al., 2000, Surveying, Br.Dental J., vol. 189, 10:532-5415. Ashley D., Evans histologicalappearances of tumours, 4thEdition, Churchill LivingstonePublishers6.Podariu A., Jumanca D., Găluşcan A.,Oancea R., 2003, Tratat deprevenţie oro-dentară, EdituraWaldpress Timişoara7. Saranath D., 2000, Contemporary issuesin oral cancer, Oxford UniversityPress8. Ţovaru Ş., 2001, Patologie orală, EdituraMedicală Bucureşti9. Popa E., Urtilă E., 1979, Cancerulbuzelor, Editura FaclaTimişoara10. Păcurar V., 1997, Elemente practice deoncologie, Editura UniversităţiiOradea11. Moraru I., 1980, Anatomie patologică,Editura Medicală Bucureşti12. Gavriliţă L., 1991, Morfopatologiegenerală şi specială, Lito UMFIaşi

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health6113. Brown A., 1999, Management of oralcancer, Churchill LivingstonePublishers14. Haskell C., 1997, Cancer treatment, 3thSaunders Publishers15. Bucur A., 1998, Cancerul de limbă,Editura Naţional Bucureşti16. Ifrim M., 1983, Atlas de anatomieumană, vol. I, II, III, EdituraŞtiinţifică şi EnciclopedicăBucureşti17. Ifrim M., 1985, Compendiu deanatomie, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică Bucureşti18. Robinson H.R., 1983, Color atlas of oralpathology, 4thEdition, J.B.Lippincott Company19. Lee K.W., 1985, A color atlas of oralpathology, Wolfe MedicalPublications20. Marsland E., Browne R., 1975, Colouratlas of oral histopathology,H.M. Publishers21. Simu G., Roşca E., Selegean S., TurcuM., 2000, Anatomie patologică,Vol. II, EdituraUniversităţii Oradea22. Perez C., Brady L., 1997, Principles andpractice of radition oncology,Ch. 28 Oral cavizy, LippincottRaven Publishers23. Sternberg S., 1992, Histology forpathologists, Raven Press NewYork24. Rosai J., 1996, Ackermans SurgicalPathology, 8th Edition Mosby25. Taşcă C., 1990, Curs de morfopatologie,Editura All Bucureşti

62Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthCONSUMUL ABUZIV DE ALCOOLASOCIAT ACCIDENTELOR ŞIAGRESIVITĂŢIIChevereşan A. 1 , Zepca V. 2 , Friptuleac G. 21. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara2. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, ChişinăuREZUMATRolul alcoolului ca factor de risc în accidente este legat de alţi factori diferiţi, cusemnificaţie variabilă în diferite culturi. Obiceiurile legate de alcool în societate, condiţiilesocio-demografice, faptul că tinerii de sex masculin cu un grad redus de educaţie predominăîn categoria marilor consumatori, afectează corelaţia între accidente şi consumul de alcool.Relaţia între omucidere, atac şi suicid pe de o parte, şi alcool pe de altă parte, esteevidenţiată în multe studii. În privinţa omuciderii şi atacului, s-au făcut studii atât pe victimecât şi pe agresori. Pe lângă alcool, mulţi cercetători au studiat drogurile, apartenenţa etnică,şomajul şi comportamentul sexual, găsind diferite tipuri de corelaţii între variabile. Oproblemă generală este aceea a formulării concluziilor cu privire la asocierea de cauzalitate.Cuvinte cheie: alcool, accidente, agresivitateABSTRACTThe alcohol has an important role as a risk factor in accidents and it is associatedwith other different factors with variable signification in different cultures. The alcoholbehaviors in society, the socio-demographic conditions, the fact that the masculine sex youthswith a low grade of education predominates in the big consumers category, it affects thecorrelation between accidents and the consume of alcohol. The relation between the murder,attack and suicide on one side and the alcohol on the other, it is proved by many studies.Regarding murder and attack there were made studies on victims and aggressors. Besidealcohol many researchers studied drugs, ethnic affiliation, unemployment and the sexualbehavior finding different types of correlations between variables. An general problem it iselaborating conclusions regarding causality association.Keywords: alcohol, accidents, aggressivenessCONSUMUL DE ALCOOL ŞIACCIDENTELE RUTIEREAlcoolul ca factor de riscRolul alcoolului ca factor de risc înaccidente este legat de alţi factori diferiţi, cusemnificaţie variabilă în diferite culturi.Obiceiurile legate de alcool în societate,condiţiile socio-demografice, faptul cătinerii de sex masculin cu un grad redus deeducaţie predomină în categoria marilorconsumatori, afectează corelaţia întreaccidente şi consumul de alcool. Evaluărilegradului de intoxicaţie alcoolică se bazează

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health63pe consumul auto-raportat, pe testulrespirator sau pe concentraţia de alcool însânge. Studiile bazate pe consumul autoraportatoferă o imagine relativ fidelă aobiceiurilor legate de alcool ale persoaneilezate, ca şi asupra consumului de alcoolînainte de accident. În cazul testelorrespiratorii, populaţia de pacienţi este adeseaselectată şi rata de retragere este ridicată(refuz de a fi intervievat, de a i se efectua untest respirator). Dificultăţile apar şi laevaluare, chiar dacă alcoolemia estemăsurată, parţial datorită selecţiei populaţieitestate, parţial datorită faptului că testelesunt efectuate la câteva ore după accident.Accidentele fatale, în care alcoolemia poatefi de regulă măsurată, crează o mai bunăocazie de a controla selecţia populaţiei şiretragerile [1].Factori care influenţează relaţia consumde alcool - accidente rutiereObiceiuri legate de consumul de alcool.Cele mai ridicate cifre pentru consumulautoraportat de alcool în cazul accidentelorse găsesc în Spania şi Italia, unde consumulzilnic de alcool este obişnuit. În vreme ceconsumul de alcool în Spania secaracterizează prin consum frecvent decantităţi mici, tiparul cel mai obişnuit înSUA este consumul mai puţin frecvent, darde cantităţi mai mari. Într-un studiucomparativ asupra datelor din departamentede urgenţă din Spania şi SUA, diferiteletipare de consum s-au reflectat în statisticiledespre accidente. În SUA, consumul dealcool a fost mai obişnuit la pacienţii răniţidin departamentele de urgenţe, decât înrândul celor care nu au fost răniţi, în vremece în Spania nu s-a găsit nicio corelaţie [2].Într-un studiu comparativ în două state NordAmericane, dintre care unul a fostcaracterizat prin consum scăzut de alcool şicelălalt prin consum ridicat, 40% dintreaccidentele fatale au fost legate de alcool înprimul şi 57% în cel de-al doilea [3].Vârsta şi sexul. În rândul persoanelor depeste 65 de ani care au solicitat îngrijiri îndepartamentele de urgenţă din cauzaaccidentelor, doar 7% au fost sub influenţaalcoolului. Această proporţie relativ scăzutăse poate explica prin aceea că, în general,femeile mai în vârstă au accidente frecvente,în vreme ce bărbaţii mai în vârstă predominăîntre marii consumatori de alcool [4].Bărbaţii sunt suprareprezentaţi în categoriaşoferilor cu intoxicaţie alcoolică răniţi înaccidente: 76,6% dintre toţi şoferii răniţi şi83,6% dintre cei intoxicaţi cu alcool.Intoxicaţia alcoolică creşte riscul deaccidente pentru toţi şoferii, şi acest risc estecrescut pentru şoferii tineri chiar cu oconcentraţie mai redusă de alcool.Combinaţia de debut precoce de consum dealcool şi debut în privinţa deţineriipermisului de conducere, îi transformă petinerii şoferi într-un grup cu risc crescut.Grupa de vârstă 16-24 de ani estesuprareprezentată în toate tipurile deaccidente de trafic legate de alcool şi esteresponsabilă pentru un număr de cinci orimai mare de accidente fatale pe număr dedeţinători de permis de conducere, încomparaţie cu şoferii în grupa de vârstă 35-65 de ani [5]. În 1976 în Anglia, 46% dintreşoferii decedaţi din grupa de vârstă 20-40 deani şofaseră sub influenţa alcoolului [6].Într-un studiu efectuat pe tineri cu vârsteîntre 18 şi 20 de ani, asistaţi într-un centrude traumatologie din SUA, 41% au testatpozitiv pentru alcool; dintre aceştia, 38%fuseseră răniţi într-un accident nelegat deviolenţă. Într-un alt studiu , 28% dintrerăniţi au testat pozitiv pentru alcool saunarcotice. Jumătate dintre cei intoxicaţi cualcool aveau antecedente de alcoolism [7,8].Condiţiile socio-demografice. Factoriisociali, cum ar fi motivaţia scăzută pentrumuncă şi nivelurile reduse de experienţă demuncă acţionează combinat cu consumul dealcool, ca factori de risc pentru accidentelede muncă. În departamentele de urgenţă,majoritatea pacienţilor au fost de sexmasculin, 89%, şi două treimi au fost sub 25de ani, iar 34% dintre răniţi au testat pozitivpentru alcool [9]. Legislaţia referitoare laalcool poate influenţa imaginea riscului.

64Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthCând limita legal admisă pentru conducereasub influenţa alcoolului a fost redusă înSuedia la mijlocul anilor 1990, de la 0,5 la0,2%, s-a produs o reducere simultană cu8% a accidentelor fatale legate de alcool îndecurs de 3 ani [10].Accidentele rutiere. EpidemiologieAlcoolul este raportat ca fiind un factorcontributiv în 9 până la 20% dintre toateaccidentele rutiere din SUA. Din 1981 pânăîn 1991, 45.000 persoane au fost ucise anualpe şosele; în peste jumătate dintre acestecazuri, cel puţin unul dintre cei implicaţi afost intoxicat cu alcool [11,12]. În Anglia,alcoolul este singurul motiv principal pentruaccidentele rutiere şi este responsabil de2.500 răniri şi 1.500 decese pe an [13].Şoferii. În 1980, şoferii intoxicaţi cu alcoolau cauzat 1.200 accidente fatale în Anglia.Aceasta a corespuns la 20% dintre toatefatalităţile rutiere. Aproape o treime dintretoţi şoferii ucişi pe şosele au fost intoxicaţicu alcool şi, în timpul nopţii frecvenţa acrescut la două treimi [6]. În cazulaccidentelor singulare care s-au produsnoaptea în SUA, 94% dintre şoferi sunt subinfluenţa alcoolului. Într-un studiuprospectiv, dintr-un centru de traumatologienord american, dintre cei răniţi în accidentede automobil, 31% au avut teste pozitive laalcoolul expirat şi dintre şoferi, 38,4% aufost pozitivi. Testele pozitive pentru alcoolau fost mai comune la tineri, şi bărbaţii aufost suprareprezentaţi, 76,5% din totalitateaşoferilor, iar 83,6% au testat pozitiv pentrualcool [5].Pietonii. Pietonii ucişi în accidente rutieresunt de cinci ori mai adesea intoxicaţi cualcool decât alţi pietoni, şi pietonii ucişinoaptea sunt, în 70% din cazuri, subinfluenţa alcoolului. Patrusprezece la sutădintre pietonii ucişi în accidente de traficfuseseră loviţi de un şofer intoxicat cualcool, şi 24% dintre cei ucişi fuseseră larândul lor intoxicaţi. Bărbaţii mai tineri şi devârstă mijlocie intoxicaţi cu alcoolpredomină în rândul pietonilor ucişi înaccidente de trafic. Două treimi dintrepietonii răniţi în accidente de tramvai au fostde sex masculin şi 36% dintre bărbaţii răniţiau fost intoxicaţi cu alcool. A existat ocorelaţie între severitatea rănirilor şiintoxicaţia alcoolică. Şaizeci la sută dintrecei ucişi fuseseră intoxicaţi [6]. Într-unstudiu asupra pietonilor răniţi în accidentede trafic în Anglia, 15% dintre pietonii răniţierau intoxicaţi cu alcool. A existat ocorelaţie clară între rănirile mai severe şiintoxicaţia cu alcool. Bărbaţii mai tineri aupredominat şi aproape jumătate au aparţinutgrupei de vârstă 20-29 de ani [14].Limitele studiilorStudiile asupra corelaţiei între influenţaalcoolului şi accidente sunt bazate pematerial din departamentele de urgenţă saupostmortem, şi nu reprezintă populaţiagenerală. Consumul de alcool este mai mareîn rândul pacienţilor din departamentele deurgenţă, atât răniţi cât şi nerăniţi. Pacienţiirăniţi internaţi în centre de traumatologieadesea includ grupuri cu răniri mai severe.Într-un studiu pe 14.995 subiecţi de sexmasculin care au apelat la un departamentde urgenţă din Finlanda, 19,7% au fostintoxicaţi cu alcool [15]. Datele cumulativedintr-un număr de centre de traumatologiedin SUA au arătat că 42,6% dintre toţipacienţii de traumatologie au testat pozitivpentru alcool la internare [11].Consumul de alcool autoraportat cumaximum 6 ore înainte de acccident a fostmai comun la pacienţii răniţi din cadruldepartamentului de urgenţe decât la ceinerăniţi. La fel s-a întâmplat la 8-39% dintrepacienţii dintr-un număr mare de studii.Mulţi dintre cei răniţi au vizitatdepartamentul de urgenţă doar la câteva orede la accident, astfel reducându-se proporţiacelor aflaţi încă sub influenţa alcoolului.Există un consum mai mare de alcool atât lapacienţii răniţi cât şi la cei nerăniţi, încomparaţie cu restul populaţiei. Cei răniţiprezintă , la rândul lor, un consum mai mare

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health65de alcool decât alţi pacienţi de la urgenţă, şisubiecţii de sex masculin sunt puternicsuprareprezentaţi în grupul cu intoxicaţiealcoolică. Cei intoxicaţi cu alcool au leziunimai severe (mai ales leziuni craniene) şinecesită îngrijiri mai îndelungate în spital[16].În studii din departamentele de urgenţă dinAnglia, un test pozitiv la alcool a fost de 2până la 4 ori mai obişnuit la cei răniţi decâtla pacienţii nerăniţi. Printre cei răniţi care ausolicitat îngrijiri în cursul nopţii, 80% aufost intoxicaţi cu alcool [17].CONSUMUL DE ALCOOL ŞICOMPORTAMENTUL AGRESIVAlcoolul ca factor de riscRelaţia între omucidere, atac şi suicid pe deo parte, şi alcool pe de altă parte, esteevidenţiată în multe studii. În privinţaomuciderii şi atacului, s-au făcut studii atâtpe victime cât şi pe agresori. Pe lângăalcool, mulţi cercetători au studiat drogurile,apartenenţa etnică, şomajul, şicomportamentul sexual, găsind diferitetipuri de corelaţii între variabile. Oproblemă generală este aceea a formulăriiconcluziilor cu privire la asocierea decauzalitate. O metodă comună este de autiliza analize statistice, cum ar fi regresialogistică, pentru a identifica variabila sauvariabilele care au caracter predictiv pentruun anumit efect. Un exemplu de astfel desudiu se bazează pe toate cazurile de decesedin cauze non-naturale la tineri de 18 ani şipeste (n = 526) în două zone din SUA (unacu un consum de alcool ridicat pe cap delocuitor şi cealaltă cu un consum scăzut) peo perioadă de un an. Ca rezultat, vârsta(scăzută) şi apartenenţa etnică (rasa neagră)au avut caracter predictiv pentru cazurile deomucidere, în vreme ce apartenenţa etnică(non-rasă neagră), testul negativ pentrualcool şi un test potitiv pentru droguri auavut caracter predictiv pentru suicid. Într-ocomparaţie a celor două regiuni descriseanterior, s-a observat că, în zona cu unconsum mare de alcool pe cap de locuitor,decesele au avut drept cauză omorul de douăori mai des (32% versus 17%). Totuşi,proporţia celor cu alcoolemie pozitivă a fostaceeaşi la victimele omuciderilor în ambeleregiuni (51% versus 46%) [3].Proporţia victimelor violenţei intoxicate cualcool variază în diferite studii. Într-oanchetă pe aproximativ 200 pacienţispitalizaţi datorită atacurilor, suicidului saucazurilor unde nu s-a stabilit factorulintenţional, s-a constatat că 26%, 38% şi,respectiv, 23% dintre victime (peste vârstade 15 ani) au fost intoxicate cu alcool [18].Într-un studiu pe 2.124 pacienţi trataţipentru leziuni rezultate fie prin suicid fieprin accident rutier, douăzecişicinci la sutădin întregul grup au fost intoxicaţi cu alcool.Bărbaţii au predominat în toate grupele devârstă; cei mai vulnerabili au aparţinutintervalului de vârstă 20-29 de ani [19].Studiul relaţiei între consumul de alcool şidecesul din cauze non-naturale (385 cazuri)într-o zonă din nordul Californiei a arătat căpersoanele care au raportat şase sau maimulte „raţii de băutură” pe zi, au prezentatun risc de şase ori mai mare de suicid şi deşapte ori mai mare de a fi asasinaţi. Femeileşi persoanele sub 50 de ani au fost la risccrescut [20]. O analiză făcută în Australia(1966-1988) a arătat că frecvenţa omucideriis-a corelat pozitiv cu vânzările de alcool, învreme ce frecvenţa suicidului a prezentat ocorelaţie inversă [21].Consumul de alcool şi suicidulÎncepând cu cercetările făcute la sfârşitulanilor 1800, a existat o tradiţie îndelungată astudiilor sociologice şi epidemiologiceasupra comportamentului suicidar. Contrarconcepţiei lui Durkheim care considerăconsumul de alcool doar ca un factorindividual şi psihopatologic în suicid, înprezent acesta este privit ca un fenomensociologic cu un impact profund asupravariaţiilor constatate în comportamentulsuicidar [22,23]. Astăzi, se acceptă ideea că

66Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthatât consumul acut cât şi cel cronic de alcoolsunt asociate cu comportamentul suicidar[24], şi unii cercetători consideră aceastadrept o relaţie cauzală [25]. Cu toateacestea, mecanismul cauzal pentru aceastărelaţie rămâne neclar [26].Suicidul este definit drept „deces ca urmarea unui act efectuat asupra propriuluiorganism cu intenţia de sinucidere” [27], învreme ce tentativa de suicid este definitădrept „comportament cu final non-fatal,pentru care există dovezi, fie implicite, fieexplicite, că persoana a avut intenţia să sesinucidă” [28]. Aceste definiţii sugerează căun comportament suicidar implică un actautoimpus, înfăptuit cu intenţia de a muri. Înstudiile de mortalitate, suicidul este deobicei descris conform cauzei de bază adecesului din certificatul de deces. Diferiteţări, state şi regiuni pot prezenta o calitatediferită a datelor din certificatele de deces şiîn privinţa procentajului de autopsiiefectuate pentru determinarea suiciduluidrept cauză de bază a decesului. Aceastaafectează ratele estimate de suicid. Definiţiaşi cuantificarea tentativei de suicid este şi easupusă variaţiei. De exemplu, în studiiefectuate în instituţii psihiatrice, cazuriletind să fie definite mai precis decât înstudiile comunitare. Cercetarea suicidului lastudenţii de colegiu şi anchetelepopulaţionale generale se bazează frecventpe răspunsul da/nu la o singură întrebare[29].Definiţiile şi cuantificarea consumului acutde alcool variază de la un studiu la altul. Deexemplu, estimările concentraţiei sanguinede alcool (BAC – blood alcoholconcentration) pe baza screening-uluitoxicologic al sinuciderilor înfăptuite, sauscreening-ul sanguin, al aerului expirat, sauurina, la tentativele de suicid variază înfuncţie de timpul scurs întrecomportamentul suicidal şi estimarea BAC.Definiţiile intoxicaţiei variază în funcţie denivelul legal într-o anumită jurisdicţie, cuautoraportarea individuală, cantitateaconsumată, masa corporală, şi cu toleranţa(dependenţa de alcool). Consumulautoraportat de alcool înainte de tentativa desuicid a fost luat în considerare în studiiasupra asocierii dintre consumul acut dealcool şi tentativa de suicid, dar s-a constatato variaţie a „efectului de fereastră” de la unstudiu la altul, de la mai puţin de 3 ore, la 12ore sau mai mult [30]. Factorii de eroaretrebuie de asemenea luaţi în discuţie laexaminarea efectului consumului acut dealcool, cu sau fără intoxicaţie, asupracomportamentului suicidal. Aceşti factoriinclud efectul consumului uzual (saudependenţa de alcool), folosireaconcomitentă a altor substanţe, şicomorbidităţile psihiatrice, cu sau fărădependenţă de alcool.O stare de intoxicaţie poate declanşa leziuniautoprovocate prin amplificarea gândurilorşi sentimentelor depresive, de lipsă desperanţă, înlăturând simultan barierele careinhibă autoagresiunea [23]. Mecanismeindirecte, inclusiv consumul de alcool caformă de automedicaţie pentru depresie sauconsumul de alcool ca marker al altorcomportamente cu risc crescut, au fost deasemenea luate în considerare. Deşi suntemdeparte de a înţelege relaţiile între consumulacut de alcool şi comportamentul suicidar,au fost propuse o serie de posibilemecanisme directe pentru această asociere.Interpretările sociologice includ consumulacut de alcool care duce la o deterioraresocială crescută sau alienare, şomaj, datoriişi izolare socială. Interpretările biologice aleasocierii includ afectarea funcţionalităţiifizice şi mentale sau interacţiunea cu altedroguri psihotrope [31]. S-a propus, deasemenea, dezinhibiţia, în care alcoolulacţionează pentru a înlătura barierelepsihologice şi chiar fiziologice, ducând laautoagresiune [26]. Hufford a rezumat patrutrasee ale relaţiei propuse dintre consumulacut de alcool şi comportamentul suicidarcare ar putea fi interactive: (1) tulburareapsihologică în creştere, incluzând lipsa desperanţă, singurătatea şi depresia; (2)amplificarea sau facilitarea comportamentuluiagresiv, inclusiv a celui

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health67autoagresiv; (3) modificarea aşteptărilorindividului şi facilitarea precipitării saudeclanşării ideaţiei suicidare cu trecerea laacţiune; şi (4) concentrarea atenţiei şiinhibarea strategiilor eficiente de a face faţăproblemelor pentru a evita comportamentulsuicidar [30].Un studiu brazilian pe 115 alcoolici bărbaţişi pe acelaşi număr de femei alcoolice, aarătat că femeile au început să bea maitârziu şi şi-au crescut consumul mai târziudecât bărbaţii. Incidenţa tentativelor desuicid a fost mai ridicată în rândul femeilorcare au utilizat droguri ilegale mai rar decâtbărbaţii [32]. Au fost studiate 159infractoare dintr-o închisoare din New York.Folosind un model de regresie pentru apăstra constante condiţiile socio-economice,autorii au putut să tragă concluzia că aexistat o corelaţie semnificativă între abuzulde cocaină şi alcool. S-a stabilit ulterior căabuzul sexual, capacitatea redusă deadaptare şi abuzul de alcool în familia deorigine au fost legate de consumulproblematic de alcool [33]. Alte studii înrândul alcoolicelor non-infractoare auconchis că abuzul sexual în copilărie,violenţa tată-fiică, antecedentele de incest încopilărie, violenţa sexuală şi disfuncţiasexuală au fost factori predictivi aiproblemelor ulterioare legate de alcool[34,35].Consumul de alcool şi suicidul laadolescenţiComportamentele suicidare la tineri sunt oproblemă de sănătate publică majoră,suicidurile înfăptuite reprezentând în prezenta treia cauză de mortalitate la tineri cu vârsteîntre 14 şi 18 ani [22]. Rata suicidului laaceastă grupă de vârstă s-a dublat faţă deacum 30 de ani. Pe lângă suicidurileînfăptuite, ratele comportamentului suicidar,inclusiv gândurile suicidare (ideaţiasuicidară), comunicarea planurilor detentativă de suicid unei alte persoane şitentativele de suicid, sunt ridicate la aceastăgrupă de vârstă. Pentru fiecare adolescentcare se sinucide, există între 100 şi 350 detentative de suicid raportate şi multetentative pot să nu fie raportate. Au fostidentificate asocieri statistic semnificative şicauze favorizante pentru comportamentelesuicidare în rândul tinerilor, incluzânddepresia, lipsa de speranţă, impulsivitatea şiconsumul de alcool şi alte substanţe [23,24].Uzul de alcool în rândul adolescenţilor afost asociat cu o creştere de 3-4 ori aprobabilităţii unei tentative de suicid încursul vieţii.Într-un studiu nord american cu peste 600 deelevi de sex masculin din clasa a 9-a până înclasa a 12-a, cei care lăsaseră o fatăînsărcinată (n = 82) au fost comparaţi cuceilalţi. S-a constatat, printre altele, căprimul grup a prezentat mai multecomportamente cu risc, cum ar fi abuzul decocaină, fumatul, consumul ridicat dealcool, schimbarea frecventă a parteneruluisexual, implicarea în bătăi şi şofatul subinfluenţa alcoolului [36]. Un alt studiu caresubliniază interacţiunea între diferitecomportamente cu risc la tineri, a comparat4.514 adolescenţi care foloseau metode„nesănătoase” de scădere în greutate, cu ungrup martor de aceeaşi dimensiune. Înprimul grup s-au constatat mai multetentative de suicid, criminalitate, fumat,abuz de alcool şi marijuana, sex neprotejat şiparteneri sexuali multipli [37].O anchetă privind comportamente cu risc latinerii din anii 1990 s-a bazat pe elevi deliceu din America de Nord. Elevii care auabuzat de droguri sau au fost activi sexualau avut o tendinţă mai mare de a prezentacomportament suicidar, decât abstinenţii dela droguri şi sex. A existat o corelaţiestatistică puternică între uzul de cocaină şiseveritatea tentativei de suicid. Folosireamarijuanei şi alcoolului au fost legate decomportamentul suicidar. Totuşi, corelaţiacea mai puternică s-a constatat întrefolosirea cocainei şi comportamentulsuicidar [38]. S-a sugerat că folosirea desteroizi anabolizanţi ar trebui privită ca ocomponentă în comportamentele cu risc,

68Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthmai degrabă decât ca un fenomen izolat[39]. S-a observat că 72% din decesele lavârstă şcolară în SUA s-au datorataccidentelor, omuciderii sau suicidului. Unmaterial comprehensiv asupra elevilor deliceu din America de Nord a arătaturmătoarele comportamente cu risc care arputea explica aceasta: 19% au utilizat rarcentura de siguranţă, 35% fuseseră pasageriîntr-o maşină condusă de cineva subinfluenţa alcoolului, 22% purtaseră o armăîn cursul ultimelor 30 de zile, şi 81%foloseau uneori alcoolul şi 33% marijuana.Aproape 9% încercaseră să se sinucidă înanul anterior studiului [40]. Într-un studiu peelevi din clasele a 6-a, a 7-a şi a 12-a dinMinesota, 1% din cei din clasa a 6-a, 7% dinclasa a 9-a şi 16% din clasa 12-a au raportatcel puţin trei consecinţe negative alealcoolului. Acestea au inclus toleranţacrescută, pierderi de conştienţă, violenţă şivagabondaj. Elevii cu probleme legate dealcool au prezentat un risc de 2 până la de 7ori mai ridicat de a avea părinţi cu problemelegate de droguri, antecedente de abuz fizicşi sexual. Ei au raportat o încredere scăzutăîn sine, comportament antisocial şi tentativede suicid de 2 până la de 15 ori mai desdecât cei care nu au consumat alcool [41].Deşi există multe studii asupracomportamentelor suicidare în rândultinerilor, una dintre limite a fost lipsa unorcadre conceptuale bine dezvoltate pentru aintegra cercetările existente, pentru a servica bază pentru dezvoltarea şi evaluareaintervenţiilor pentru suicid la tineri, şipentru a ajuta la direcţionarea de politicisociale relevante şi evaluarea acestora. Înplus, majoritatea cadrelor conceptualeexistente ale comportamentului suicidar,cum ar fi „modelul stresului” sau „modelulsănătăţii mentale” sunt predominantdisociate de dezvoltare. Includerea deevenimente importante legate de dezvoltareşi de vârstă (pubertatea, comportamentullegat de întâlniri, stabilirea autonomieipersonale) şi de evenimente normative(răniri severe asociate cu accidente deautomobil, probleme cu încălcarea legii) încadre conceptuale, ar putea facilitapătrunderea anchetei în vicisitudinilecomportamentelor suicidare la tineri şi aroferi o înţelegere amplificată a interrelaţieiîntre consumul de alcool şicomportamentele suicidare. Cadreleconceptuale de comportamente suicidareexistente, presupun în mod tipic că relaţiileîntre cauze şi efecte sunt invariabile de la ogrupă de vârstă la alta. Spre deosebire deacestea, cadrul psihopatologiei dezvoltăriioferă un vehicul conceptual şi metodologicpentru explorarea posibilităţii şi modului încare relaţiile între comportamentelesuicidare şi consumul de alcool variază cuvârsta de-a lungul vieţii.Modificările importante în conceptualizareaşi cuantificarea problemelor cognitive,comportamentale şi emoţionale la copii şiadolescenţi, în ultimii ani, au dus ladezvoltarea unui model integrat,multistratificat, biopsihosocial de psihopatologiea dezvoltării. Această orientarespre psihopatologie pune accent peinfluenţele multifactoriale asupratulburărilor şi fenotipurilor asociate;influenţa conjugată a variabilelor de ladiferite nivele de analiză (genetică,biochimică, psihologică, cognitivă, socială,de vecinătate) asupra efectelor, şi relaţiiledinamice, probabilistice comportamentefect.În consecinţă, apariţia, ca şi naturaexpresiei tulburărilor şi a fenotipurilorasociate, depind de o gamă de factoriemergenţi, interactivi care pot varia de la unindivid la altul de-a lungul timpului [22,24].Consumul de alcool şi omucidereaInfractorii. S-au studiat 534 bărbaţi deţinuţiîn Texas, folosind printre altele, testeleurinare pentru droguri şi chestionarele. S-agăsit o corelaţie între abuzul de narcotice,abuzul de alcool şi infracţiunea violentă.Totuşi, infracţiunile cele mai agresive aufost înfăptuite de bărbaţi cu rezultatenegative la testele urinare pentru narcotice.Bărbaţii mexicano-americani cu un aportcrescut de alcool şi test urinar pozitiv, au

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health69fost de două ori mai frecvent implicaţi încrime cu violenţă, decât bărbaţii albi cuacelaşi profil al abuzului de substanţe [42].Într-un studiu bazat pe 268 asasini din NewYork, o treime dintre infractori auconsiderat că omuciderea a fost legată deabuzul de substanţe, în primul rând dealcool. Totuşi, mulţi dintre cei care auparticipat la studiu nu au fost etichetaţi cuprobleme legate de abuzul cronic desubstanţe, iar o cincime au prezentat abuzmultiplu de substanţe [43].Victimele violenţei. Într-un studiu asupravictimelor omuciderilor din New York,urme de cocaină sau metaboliţi ai acesteia s-au găsit la 31,3% din cazuri. Nu s-aconstatat nicio diferenţă între sexe. Cocainaa fost cel mai frecvent găsită la grupa devârstă 25-44 de ani. Bărbaţii au fost mai despozitivi la testele pentru alcool decâtfemeile. În general, riscul de a fi ucis acrescut cu abuzul de cocaină, alcool sauopiacee [44]. Rezultate similare au fostprezentate într-un alt studiu, efectuat deacelaşi cercetător, asupra tuturor victimeloromuciderilor din New York pe o perioadăde 2 ani (n = 4.468). S-a stabilit ulterior căincidenţa folosirii cocainei şi alcoolului aufost mai comune la cei asasinaţi pe stradă,decât la cei ucişi în domiciliile lor [45].Un studiu nord american a arătat, într-oanaliză pe 613 decese la locul de muncă,faptul că aproximativ 10% au fost omucideriBIBLIOGRAFIEşi peste 2% sinucideri. În general, bărbaţiiau fost puternic suprareprezentaţi şi, înîntreaga populaţie studiată, intoxicaţiaalcoolică sau cu droguri au fost prezente în19,4% din cazuri. Femeile au prezentat unrisc mai mare de a fi ucise la locul demuncă, şi atât omuciderea cât şi suicidul aufost mai obişnuite în comunităţile urbanedecât în cele rurale [46]. Într-un studiuefectuat pe 1.505 victime ale omuciderilordin Alabama, s-a constatat că frecvenţa afost de aproape şapte ori mai mare la negridecât la albi. O frecvenţă deosebit de mares-a observat la tinerii negri. Nu a rezultatnicio conexiune clară între riscul de a fiasasinat şi variabilele legate deantecedentele personale, cum ar fi abuzul desubstanţe, accesul la arme şi abuzareacopiilor [4].Alte cercetări au raportat că pacienţiispitalizaţi datorită leziunilor prin violenţă auprezentat într-o mai mare măsură decât alţipacienţi răniţi, un test pozitiv pentrualcoolemie, au raportat un consum mai marede alcool înainte de evenimentul propriu-zis,şi au avut mai multe probleme legate dealcool [47,48]. S-au studiat 248 de femei,victime ale omuciderii în SUA. Autorul araportat că alcoolemia peste 1% a fost găsităla 56% dintre victime, şi s-a conchis că oalcoolemia ridicată ar putea indica un stil deviaţă auto-distructiv şi asumarea de riscuriîn rândul femeilor victime ale omuciderii[40].1. Griesbrecht N., Gonzales R., Grant M.,1989, Drinking and casualtiesaccidents, poisonings andviolence in an InternationalPerspective, LondonTavistock/Routledge2. Cherpitel C.J., Pares A., Rodes J.,1993,Prediction of alcohol-relatedcasualties in the emergencyroom: A US-Spain comparison,J. Stud. Alcohol 54:308-3143. Cherpitel C.J., 1996, Regional differencesin alcohol and fatal injury: Acomparison of data from twocoroners, J. Stud. Alcohol57:244-2484. Adams W.L., Magruder-Habib K., TruedS., Bromme H.L., 1992,Alcohol and abuse in elderlyemergency department patients,J. Am. Geriatr.Soc.40:1236-1240

70Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health5. McLellan B., Vingilis E., Liban C.,Stoduto G., McMurtry R.,Nelson W., 1990, Bloodalcohol testing of motorvehicle crash admissions at aregional trauma unit, J.Trauma 30:418-4216. ***, British Medical Journal, 1980,Editorial: Drinking anddriving, Br. Med. J. 6208:135-1367. Rivera E. P., Gurney J.G., Ries R.K.,Swguin D.A., Copass M.,Jurkovich J. A., 1992, Descriptivestudy of trauma,alcohol, and alcoholism inyoung adults, Report, Societyfor Adolescence Medicine8. Gordon S., Toepper W.C., BlackmanS.C.,1996, Toxicology screeningin adolescent trauma,Pediat. Emerg. Care 12:36-399. James J., Dargon D., Day R., 1994,Serum breath alcohol levelsand accidental injury; analysisamong US Army personnel inan emergency room setting,Mil. Med. 149:369-37410. Andersson J., 1996, Brottsforebygganderadet, Forskning, Stockholm,Allmenna Forlaget11. Mizman D., Soderstrom C., 1994,Substance use disorders intrauma patients, Crit. CareClin. 10:595-61212. Augustyn M., Simons-Morton B., 1995,Adolescent drinking anddriving, J. Drug. Edu. 25:41-5913. Raffle P., 1989, Interrelation betweenalcohol and accidents, J.R.Soc.Med. 82:132-13514. Terhune K., Fell J., 1981, The role ofalcohol, marijuana and otherdrugs in the accidents ofinjured drivers, in Proceedingsof the 25th Annual Meeting ofthe American Association forAutomotive Med., SanFrancisco, Oct. 1-315. Honkanen R., Smith G., 1990, Impact ofacute alcohol intoxication onthe severity of injury: A causespecific analysis of non-fataltrauma, Injury 21:353-35716. Cherpitel C., 1993, Alcohol and injuries:A review of internationalemergency room studies,Addiction 88:923-93717. Glucksman E., 1994, Alcohol andaccidents, Br. Med. Bull.50:76-8418. Waller J.A., Skelly J.M., Davis J. H.,1994, Characteristics costs andeffects of violence in Vermont,J: Trauma 37:921-92719. Kingma J., 1994, Alcohol consumptionin trauma patients with injuriesdue to suicide attempts andautomutilation, Psyhol. Rep.75:1337-133820. Klatsky A., Armstrong M., 1993,Alcohol use, other traits andrisk of unnatural death: Aprospective study, AlcoholClin. Exp. Res. 17:1156-116221. Lester D., 1992, Alcohol consumptionand rates of personal violencein Australia, Drug AlcoholDepend. 31:15-1722. Durkheim E., 1996, Suicide: A study insociology, Free Press, NewYork23. Skog O., 1991, Alcohol and suicide-Dukheim revisited, ActaSociol. 34:193-20624. Berglund M., Ojehagen A., 1998, Theinfluence of alcohol drinkingand alcohol use disorders onpsychiatric disorders andsuicidal behavior, AlcoholClin. Exp. Res.(suppl. 7)22:333S-345S25. Brismar B., Bergman B., 1998, Thesignificance of alcohol forviolence and accidents, AlcoholClin. Exp. Res.(Suppl. 7)22:299S-306S

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health7126. Hufford M.R., 2001, Alcohol andsuicidal behavior, Clin.Psyhol. Rev. 21:797-81127. Rosenberg M.L., Davidson L.E., SmithJ.C., Berman A.L., Buzbee H.,Gantner G., Gay G.A., Moore-Lewis B., Murray D., 1998,Operactional criteria for thedetermination of suicide, J.Forensic Sci. 33:1445-145628. O Carroll P.W., Berman A.L., MarisR.W., Moscicki E.K., TanneyB.L., Silverman M.M., 1996,Beyond the Tower of Babel: anomenclature for suicidology,Suicide Life Behav. 26:237-25229.Kessler R.C., McGonagle K.A., Zhao S.,Nelson C.B. et al., 1994,Lifetime and 12-monthprevalence of DSM-III-Rpsychiatric disorderes in theUS, Results from the NationalComorbidity Survey, Arch.Gen. Psychiatry 51:8-1930. Kresnow M., Powell K.E., Webb K.B.,Mercy L.B., et al., 2001,Assigning time-linked exposurestatus to controls inunmatched case-control studies:alcohol use and nearlylethal suicide attempts., Stat.Med. 20:1479-148531. Field C.A., Classen C.A., OKeefe G.,2001, Association of alcoholuse and other high-riskbehaviors among traumapatients, J. Trauma. 50:13-1932. Skog O., 1993, Alcohol and suicide inDenmark 1911-24-Experiencesfrom a naturalexperiment, Addiction88:1189-119333. El-Bassel N., Ivanoff A., Schilling R.F.,Gilbert L., Chen D.R., 1995,Correlates of problem drinkingamong drug-using incarceratedwomen, Addict. Behav.20:359-36934. Miller B.A., Downs W.R., Teste M.,1993, Interrelationships betweenvictimization experiencesand womens alcoholuse, J. Studies Alcohol11(Suppl.) 1109-111735. Beckman L.J:, Ackerman K.T., 1995,Women, alcohol and sexuality,Recent Dev. Alcohol 12:267-28536. Springarn R.W., Durant R.H., 1996,Male adolescents involved inpregnancy: Associated healthrisk and problem behaviors,Pediatrics 98:262-26837. Neumark-Sztainer D., Story M., FrenchS.A., 1996, Covariations ofunhealthy weight loss behaviorsand other high-riskbehaviors among adolescents,Arch. Pediatr. Adolesc. Med.150:304-30838. Burge V., Felts M., Chenier T., ParrilloA.V., 1999, Drug use, sexualactivity and suicidal behaviorin US high school students, J.School Health 65:222-22739. Midleman A.B., Faulkner A.H., WoodsE.R., Emans S.J., DuRantR.H., 1995, High –riskbehaviors among high schoolstudents in Massachusetts whouse anabolic steroids, Pediatrics96:268-27240. Kann L., Warren C.W., Harris W.A.,Collins J.L., Douglas K.A.,Collins M.E., Williams B.I.,Ross J.G., Kolbe L.J., 1995,Youth risk behavior surveillance-US44:1-5641. Harrison P.A., Luxenberg M:G., 1995,Comparisons of alcohol andother drug problems amongMinnesota adolescents in 1989and 1992, Arch. Pediatr.Adolesc. Med. 149:137-14442. Spunt B., Brownstein H., Goldstein P.,Fendrich M., Liberty H.J.,1995, Drug use by homicide

72Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthoffenders, J. PsychoactiveDrugs 27:125-13443. Valdez A., Kaplan C.D., Curtis R.L.Jr.,Yin Z., 1995, Illegal drug use,alcohol and aggressive crimeamong Mexican-American andwhite male arrestees in SanAntonio, J. PsychoactiveDrugs 27:1135-114344. Tardiff K., Marzuk P. M., Leon A.C.,Hirsch C.S., et al., 1995,Cocaine opiates and ethanol inhomicides in New York: 1990-1991, J.Forensic Sci. 40:387-39045. Tardiff K., Marzuk P. M., Leon A.C.,Hirsch C.S., et al., 1995, Aprofile of homicides on thestreets and in the homes ofNew York, Public Health Rep.110:13-1746. Honkanen R., Smith G., 1991, Impact ofacute alcohol intoxication onpatterns of non-fatal trauma,Cause specific analysis ofhead injury effect, Injury22:225-22947. Cherpitel C.J., 1993, Alcohol andviolence-related injuries, Anemergency room study,Addiction 88:79-8848. Pounder D.J., Kuroda N., 1994, Vitreousalcohol is of limited value inpredicting blood alcohol,Forensic Sci. Int. 65:73-8049. Lerer L.B., 1992, Women, homicide andalcohol in Cape Town, SouthAfrica, Forensic Sci. Int.55:93-99

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health73FAMILIA ŞI CONSUMUL DE ALCOOLŞI DROGURIChevereşan A. 1 , Friptuleac G. 2 , Pantea V. 21.Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara2. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, ChişinăuREZUMATLiteratura referitoare la abuz este bogată în privinţa abordărilor alcoolismului, cucentrare pe familie. Sistemele familiale în cazul abuzului de droguri au aspecte asemănătoarecu cele ale alcoolismului. Familiile cu părinţi alcoolici au adesea copii care abuzează atât dealcool cât şi de droguri, iar ratele abuzului de droguri la alcoolici şi ale abuzului de alcool laconsumatorii de droguri cresc continuu, observându-se astfel că trăsăturile ambelor tipuri defamilii se întrepătrund. Problemele similare la copiii familiilor cu un membru dependent dealcool sau de droguri, pot fi un indicator ai faptului că dependenţa de alcool sau de drogurieste afectată de diferite tipare în cadrul sistemului familial. Familia este o parte importantă asecvenţei de diagnostic şi tratament în cazul abuzului de alcool şi alte droguri. O familie arenevoie de terapie în aceeaşi măsură ca şi membrul familiei care abuzează de alcool sau de oaltă substanţă.Cuvinte cheie: familie, consum abuziv de alcool, consum de droguriABSTRACTThe literature referring to abuse it is rich regarding the broach of alcoholism focusingon the family. The familial systems in the drugs abuse have similarly aspects with thealcoholism. Family's with alcoholic parents often have children that abuse of drugs andalcohol and the rates of abuse of drugs to alcoholics and abuse of alcohol to drug addictsincreases continually, observing that the features of both families are similar. Similarproblems of the children's from families with one member being addict to alcohol or drugs,can be an marker that the addiction to alcohol or drugs is affected by different patterns in thefamily system. Family is a important part of the diagnostic order and treatment in case ofabuse of alcohol and other drugs. A family needs therapy in the same measure like themember of the family that abuses of alcohol and drugs or other substance.Keywords: family, abusive consumption of alcohol, drugs consumptionINTRODUCERELiteratura referitoare la abuz este bogată înprivinţa abordărilor alcoolismului, cucentrare pe familie. Sistemele familiale încazul abuzului de droguri au aspecteasemănătoare cu cele ale alcoolismului.Familiile cu părinţi alcoolici au adesea copiicare abuzează atât de alcool cât şi dedroguri, iar ratele abuzului de droguri laalcoolici şi ale abuzului de alcool la

74Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthconsumatorii de droguri cresc continuu,observându-se astfel că trăsăturile ambelortipuri de familii se întrepătrund. Problemelesimilare la copiii familiilor cu un membrudependent de alcool sau de droguri pot fi unindicator ai faptului că dependenţa de alcoolsau de droguri este afectată de diferite tipareîn cadrul sistemului familial. Un individcare suferă de dependenţă va avea un impactnatural asupra altor indivizi din familie.Important nu este tipul de substanţăconsumată, ci conceptul de individdependent. Deşi pot exista diferitecomponente ale dependenţei de alcool saude droguri în cadrul sistemului familial, unindivid dependent are impact asuprasistemului familial în domenii similare.Medicii ar putea uzita de aceleaşi abordăriterapeutice pentru sistemele familiale înalcoolism şi în abuzul de droguri. Familiaeste o parte importantă a secvenţei dediagnostic şi tratament în cazul abuzului dealcool şi alte droguri. Abuzul de alcool şidroguri reprezintă un răspuns la fluctuaţii însistemul familial. Ţinînd cont deinteracţiunile din interiorul sistemului, aparenecesară cerinţa ca medicul să impliceîntreaga familie în procesul terapeutic. Ofamilie are nevoie de terapie în aceeaşimăsură ca şi membrul familiei careabuzează de alcool sau de o altă substanţă.Participarea familiei ca grup la procesulterapeutic şi asumarea unui rol de susţinere,sunt elemente valoroase în ceea ce priveşteprevenirea recăderilor şi prelungireaperioadelor de abstinenţă, în rezolvareaconflictelor care dau naştere abuzului dealcool şi droguri [1,2].SISTEMUL FAMILIALTeoria sistemului familial descrie familia întermeni de limite, impunere şi subsisteme.Aceste părţi sunt mai mult sau mai puţinfluide şi funcţionează împreună ca o unitatestructurală sau ca un nucleu de bază pentrumembrii familiei. Subsistemele pot constadin indivizi, cupluri, triade sau grupuri maimari (părinţi, fraţi, surori, subsistememasculine, etc). Eficienţa sistemuluiînseamnă determinarea reorganizăriisistemului în mod continuu şi realizarea uneistabilităţi relative. Sistemul este în modnatural divizat pe orizontală (fraternitate) şipe verticală (diferite generaţii), şi ia înconsiderare atât generaţiile ascendente(părinţi şi bunici), cât şi cele descendente(copii).Sistemul trebuie să se adapteze la stres şi săse transforme în mod reactiv. Sistemul poaterezista transformării, este capabil dearanjare, ajustare şi restabilizare. Reacţiasistemului la transformare şi stres implicădiferite grade de flexibilitate. Teoriasistemului stipulează şi efectulcomponentelor care pot duce la un cercvicios haotic. Abuzul de droguri şialcoolismul sunt privite ca simptome aleunui sistem familial disfuncţional, deoareceun individ dependent relevă identitateafamilială a sistemului. Evoluţia dependenţeişi a comportamentelor asociate în interiorulunei familii, cât şi debutul integrării acestoraca parte complementară a sistemului, ajutăexplicarea rolurilor, formării limitelor şidezvoltării subsistemelor. Abuzul de alcoolşi de droguri devine o parte indispensabilă asensibilităţii familiale. Clinicienii trebuie săia în considerare stilurile de viaţă care duc laabuzul de medicamente, alcool sau droguri,ori la simptome ale unei patologii familialecomplet noi [3-5].FAMILIA ŞI CONSUMULABUZIV DE ALCOOLS-au descris patru tipuri de sisteme familialeîn cazul alcoolismului. „Sistemul familialfuncţional” reuneşte un membru alcoolic alfamiliei şi alţi membrii ai familiei. Acestefamilii au învăţat cum să îşi îndeplineascăfuncţiile şi oferă răspunsuri adecvate lamodificări exterioare. Conflictele evidentesunt minime în acest sistem şi familiapreferă să se concentreze pe alcool. Îngeneral, consumul de alcool poate duce lamai multe conflicte personale sau sociale la

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health75nivel individual, şi excesul de alcool are locadesea în afara domiciliului. Acest tip desistem familial se formează într-un stadiuprecoce al alcoolismului şi se agravează întimp.În cel de-al doilea sistem familial, „sistemulfamilial complicat nevrotic”, comportamentulfamiliei este similar cu cel alindividului alcoolic, şi familia se concentreazăpe alcool. Consumul de alcooleste ocazional şi privit ca normal în familie,iar conflictele, schimbările de rol şirăspunsurile adaptative sunt în dezvoltare.Problemele fizice, emoţionale şi interpersonaleizvorăsc din alcoolism şiproblemele existente sunt intensificate.Al treilea tipar este „sistemul familialincomplet sau familia divizată”. În acesttipar, deteriorarea biopsihosocială şiinstabilitatea familială duc la ruinareafamiliei şi la alienarea de mediulînconjurător. Acesta este adesea stadiulurmător al sistemului familial complicatnevrotic. Istoricul indică o funcţie familialăsuficientă, dar sistemul familial este blocatîn acel punct. Relaţii familiale potenţiale potfi descoperite şi individul alcoolic poate fiacceptat din nou ca membru şi se poatestabili un contact adecvat. Eforturile petermen lung sunt necesare pentru acest tipde familie. Pot trece câteva luni înainte caindividul alcoolic să realizeze un succes.„Sistemul familial privaţional sau cualcoolici care au fost mult timp izolaţi” esteal patrulea tip. Acest sistem poate fi stadiulfinal de deteriorare. Alcoolicii izolaţi îşipierd frecvent familiile într-un stadiuprecoce al bolii [6].Comportamentul familial este modelat carăspuns la două mari forţe: forţamorfostatică (familia se reglează, setransformă şi îşi menţine mecanismele derezistenţă homeostatică) şi forţamorfogenetică (familia creşte, se schimbă şise reorganizează în relaţie cu dezvoltarea).Alcoolul este punctul central în multefamilii care includ un individ alcoolic şi celemai importante relaţii familiale sedesfăşoară în jurul acestui punct central.Stabilitatea familiei depinde de fenomeneasociate cu alcoolul. Deşi stabilitateamomentană este importantă, evoluţiile petermen lung sunt sacrificate. Dezvoltareafamiliei este deformată datorită consecinţeloralcoolismului şi ale reorganizăriifamiliale induse de alcool [7].Comportamentele familiale sunt asociate cuun consum activ de alcool şi cu abstinenţă.Alcoolul şi comportamentele asociate potpropune soluţii temporare deoareceproblemele sau conflictele cronice cauzeazănelinişte în familie. Ciclul familial estestructurat între perioade de abstinenţă şi deintoxicaţie sau abuz [8].Alcoolismul are cel mai mare impact asuprafamiliei, în funcţie de tipul de sistemfamilial: ascendent, ca în cazul părinţilor şibunicilor, sau descendent, ca în cazulcopiilor. Alcoolicii suferă de problemeintense, cum ar fi exploatarea partenerilor deviaţă şi a copiilor, violenţa domestică încadrul structurilor maritale şi familiale.Crizele în familie pot duce la dereglăricatastrofale în sistemul şi organizareafamiliilor. Apar consecinţele economice,psihologice, emoţionale şi fizice alealcoolismului şi nu se poate şti cum vaapărea un răspuns adaptativ sănătos încadrul sistemului familial. În acelaşi timp,acest tip de familie tinde să construiascălimite exterioare stricte, în vreme cegraniţele interne sunt dezorganizate şizdrobite [9].Graniţele şi regulile familiale sunt centratepe alcool. Consumul de alcool are mult maimulte şanse de a fi transmis generaţieiurmătoare şi familia are un prognostic mairezervat. Problemele şi conflictele familialeservesc pentru a evoca şi a susţine consumulde alcool, ducând la menţinereacomportamentului potator. Un conflict întredoi membrii din sistemul familial esteînlocuit cu alcoolul. Alcoolismul serveşte ca

76Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthun mecanism de apărare, un zid împotrivatiparelor şi relaţiilor disfuncţionale întrealcoolicii de sex masculin şi familiile lor, şidevine un simptom al stilurilor, regulilor şitiparelor de consum de alcool de tippatologic. În acest tip de comportament,alcoolismul are un impact asupra cauzelororiginare şi asupra disfuncţiei şi problemelordin familie. Consumul de alcool şiconsecinţele sale sunt intenţionale,adaptative, cu sens dinamic şi reciproc carecompletează golurile [10].Studii clinice asupra familiilor alcoolice s-au concentrat pe alcoolicii de sex masculinşi pe partenerele lor nealcoolice. Soţiile nonalcooliceau ales, în mod tipic, alcoolici şialcoolici potenţiali drept parteneri. Soţiilesuferă din cauza consumului de alcool alpartenerilor lor. Partenerele alcoolicilor suntafectate de caracteristicile acestora şi deevenimentele stresante legate de consumulde alcool: evenimentele negative, activitateasocială diminuată, depresii şi afecţiunimedicale mai severe, schimbările maifrecvente ale statutului profesional şistabilirea de legături familiale diminuate.Efectele negative asupra partenerei scadatunci când alcoolicul nu mai bea, dar ele nusunt, în general, mai severe decâtevenimentele trăite în perioada în carealcoolicul bea [11].Alcoolicii vorbesc cu partenerele lor multmai mult în cursul perioadelor de consumdecât în cele de abstinenţă. S-a observat căaceastă situaţie trăită în cursul intoxicaţieiproduce mai multă recunoaştere, acord şisentimente pozitive pentru partenerele nonalcoolice.Continuarea acestei situaţii ducela dezacord şi disarmonie terapeutică, înspecial în cursul tratamentului [12]. Deşi unnivel înalt de consum de alcool saboteazărelaţia maritală, relaţia între consumul dealcool şi pacea maritală este redusă sauneclară. O examinare a dinamicii relaţiilormaritale indică o competiţie pentrudominare, înlăturarea alcoolicului de laresponsabilităţi domestice şi niveluri maiînalte de interacţiuni negative întrealcoolicul de sex masculin şi partenera sa.Rolurile, experienţele şi tiparele sunt înspecial asociate cu consumul de alcool. Ungrad mai redus de cooperare şi de coeziunese observă între alcoolici şi partenerele lorîn comparaţie cu alte cupluri. Partenerelealcoolicilor dezvoltă dominaţia ca răspuns laeşecul de a-şi îndeplini în întregime rolul încadrul modelului. S-a explicat aceastăsituaţie observată la indivizii alcoolici şipartenerele lor non-alcoolice prin următorulciclu: „Partenerii se învinovăţesc, sedispreţuiesc reciproc, se întorc unulîmpotriva celuilalt şi concurează pentrupoziţia de partener dominant”. Astfel, ei seîmpiedică unul pe altul şi nu reuşesc săgăsească o soluţie din cauza evităriicomunicării, şi acest lucru duce la evadareaalcoolicului în alcool [13].În cazul alcoolismului, între parteneri sedezvoltă trei tipuri de procese cauzalestimul-răspuns: intensificarea comportamentuluipotator; protecţia împotriva consecinţelornegative ale abuzului; şi sancţionareacomportamentului potator [14].Două tipuri de comportament apar atuncicând problema este examinată ca modelcomportamental familial: comportamentepozitive care diminuează comportamentulpotator, încercându-se accentuarea acestoraîn cursul tratamentului, şi comportamentelenegative care intensifică conduita potatorie,în cursul tratamentului încercându-sediminuarea acestora [15].Într-un studiu efectuat în 2001 în Turcia cuprivire la recădere şi atitudinea partenerei încazul dependenţei de alcool din perspectivamodelului comportamental familial, s-audeterminat următoarele procente în grupulcu recădere, legat de comportamentulpartenerei asociat cu abuzul înainte detratament: 80% comportament de intensificare,15% comportament de respingere şi5% comportament de protejare; în timp, aufost măsurate următoarele procente: 80%pentru intensificare, şi 20% pentru comportamentulde respingere în grupul fărărecădere. Nu s-a definit niciun com-

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health77portament protectiv pentru nici unul dintregrupuri. În privinţa comportamentuluipartenerei în legătură cu abstinenţa, îngrupul cu recădere s-au observaturmătoarele: niciun caz de comportament deintensificare, comportament de respingere75% şi comportament de protecţie 25%; întimp ce pentru grupul fără recăderi,procentele au fost: comportament deintensificare 90% şi comportament derespingere 10%. Comportamentul derespingere s-a observat la 70%, iar cel deprotecţie la 30% în atitudinea partenerelordupă recădere, deşi nu s-a observat niciuncomportament de intensificare. Rezultatelestudiului sunt frapante în privinţa influenţeitiparului comportamental al partenerelor încaz de recădere [16]. Un alt studiu, efectuatde aceeaşi echipă, folosind scala de atitudinede grup pe partenerele alcoolicilor, în 2004,a sugerat că atitudinea partenerelor nu esterelevantă pentru abordarea terapeutică.Partenerele s-au concentrat pe rezolvareaproblemei în cadrul familiei, legat de faptulcă alcoolicii resimt sentimente pozitive faţăde apartenenţa la grup şi că au nevoie să iaparte la procesul terapeutic. S-a observat căpartenerele au preferat să ia parte latratament în scopul susţinerii [17].Alcoolicii de sex masculin acţioneazăconform unui stil comportamental favoritîntr-un mod nerealist, iar abuzul este un actperturbator în privinţa satisfacţieipartenerelor, deşi nu sabotează căsnicia[18]. În familii cu prognostic mai rezervat,partenerele acceptă situaţia cu o reacţiediminuată, folosesc mai puţine adjectivefavorabile social atunci când soţii nu suntsub influenţa alcoolului şi explică starea de„treaz” folosind adjective şi fraze care potsemnifica „dominaţia ostilă”[19]. S-aconstatat că alcoolicii şi partenerele loraparţin mai mult sferei patologicului încomparaţie cu cuplurile nefericite din punctde vedere al interacţiunior maritale. Totuşi,cuplurile alcoolice nu diferă evident decuplurile nefericite non-alcoolice. Atâtcuplurile alcoolice cât şi cele nefericite nonalcoolicesunt evident mai negative, suntdeparte de a face paşi raţionali orientaţi spresoluţii şi manifestă comportamente maiostile în comparaţie cu cuplurile armonioasenon-alcoolice [20].Bărbaţii şi femeile prezintă similarităţi înceea ce priveşte alcoolismul. Totuşi, existădiferenţe sociale în termeni de emergenţă acomportamentului abuziv, şi de evaluareconsecutivă de către familie, alături dediferenţele de sex şi de tratament.Alcoolismul feminin este în general asociatcu probleme personale, şi, ca situaţie maipuţin acceptată de societate, estepreocuparea partenerilor femeilor alcoolice.Există un număr mai mare de depresii şitulburări anxioase la femeile alcoolice, încomparaţie cu alcoolicii de sex masculin.Ele au o rată mai mare de destrămărifamiliale, inclusiv pierderea unuia sau aambilor părinţi prin deces sau separare,alcoolismul sau psihoza la părinţi sau rude,divorţ. Se aşteaptă ca ele să sufere mai multde probleme de sănătate şi avorturi în cursulsarcinii şi defecte la nou-născuţi dupănaştere. Multe femei alcoolice sunt jenate, încomparaţie cu bărbaţii, şi sunt implicate înviolenţa domestică. Familiile lor tind săeticheteze şi să nege consumul de alcool alfigurilor lor materne. Aceasta are un impactnegativ asupra rolului familiilor în cursultratamentului. În comparaţie cu alcoolicii desex masculin, alcoolicele îşi pierd rolulsocial de soţie şi mamă. Mamele alcoolicesunt mai predispuse să îşi abuzeze copiiiprin neglijare decât prin violenţă. Un studiurecent efectuat în Turcia, arată că 40%dintre participanţi nu iau în considerarerecomandarea de tratament pentru femeilealcoolice care suferă de probleme legate dealcool. S-a constatat că stigmatizareaimplică judecăţi negative şi distructive, cumar fi moralitatea redusă, personalitatea slabă,tulburările de personalitate, tendinţa lacriminalitate etc. Deşi ambele sexe suferădin cauza stigmatizărilor, s-a afirmat căacestea le cauzează femeilor de două ori maimulte probleme decât bărbaţilor. În cea maiseveră formă de stigmatizare, situaţia femeiialcoolice nu este considerată a fi o boală. În

78Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthacest caz, rolul stigmatizării în negaredevine vizibil [21,22].Copiii alcoolicilor sunt expuşi unui risc maimare în ceea ce priveşte evoluţiaproblemelor emoţionale şi psihosociale [23].Rata crescută a alcoolismului şi problemelemaritale sunt mai frecvente într-un studiuacoperind adulţii (foşti copii) care provindin familii alcoolice. Aceşti copii întâmpinădificultăţi în stilul de viaţă şi în relaţiilepersonale la vârstă adultă. Exploatareafamilială, destrămarea familiei şi conflicteleinterparentale se produc mai frecvent [24].S-a identificat o reducere a capacităţilor decomunicare, dificultate în exprimareaemoţiilor şi o confuzie în rolurile şiidentităţile adulţilor care au avut părinţialcoolici. O instabilitate emoţională esteprezentă în căminul multor alcoolici,partenerii se ceartă, partenerele suntexploatate sau folosite neadecvat, şi carezultat se produce o izolare socială. Aceşticopii divorţează mult mai des în viaţaadultă. Băieţii sunt expuşi unui risc maimare de a consuma alcool, în timp ce fetelesunt expuse depresiei. Ei pot acţiona printrunmecanism de apărare care este similartulburărilor de stres posttraumatic [25].În general, copilul cel mai mare îşi asumărolul de „erou” în aceste familii. Sentimenteleşi atitudinile de violenţă, furia şiincapacitatea sunt resimţite cel mai mult deaceşti copii. În plus faţă de îndeplinireaaşteptărilor familiei, aceşti copii devin „ţapiispăşitori” după o perioadă de timp. Copiiicei mai tineri îşi asumă, de obicei, rolul de„mascotă” şi sunt nevoiţi să fie comici şiamuzanţi pentru familia care suferă. Acestlucru îi determină pe aceşti copii să rămânăimaturi şi să devină singuratici sub masca de„clown”. Este inevitabil pentru copiiialcoolicilor să nu sufere de deficienţesomatice, intelectuale şi comportamentale şide probleme socio-emoţionale în viaţaşcolară [26].FAMILIA ŞI ABUZUL DEDROGURIÎn familiile care au un membru abuziv,abuzatorul este purtătorul simptomelor dedisfuncţie familială şi joacă un rol foarteimportant în echilibrul familial.Comportamentele unei persoane careabuzează de droguri îi forţează pe părinţi săexercite un control permanent, deoarece celcare abuzează îi face pe părinţi să creadă căîi consideră neadecvaţi din punct de vedereparental. Acordurile şi dezacordurile întregeneraţii şi suprapunerea graniţelor tradiţionalereîntăresc diviziunea şi competiţiaparentală şi îl determină pe abuzator săcreeze o concentrare dislocată pe conflicteleinterparentale. Mamele dependenţilor deheroină se suprapun emoţional cu fiii lor, învreme ce doar 3% s-au putut separa de ei, şi41% dintre taţi resimt o legătură emoţionalăcu copiii lor, în vreme ce 43% dintre ei s-auseparat de copiii lor [27].Au fost definite diferite caracteristici alesistemelor familiale implicând persoane careabuzează de droguri. Aceste familii implicăun nivel înalt al abuzului multigeneraţionalde droguri şi un nivel înalt de deceseneaşteptate sau premature. Expresiilecontradicţiilor sunt primitive şi directe înaceste familii. Mama foloseşte o metodăsimbiotică de educare a copilului, care seextinde în viaţa ulterioară a acestuia. Copilulîncearcă să îşi desfăşoare dezvoltarea într-ungrup de persoane care abuzează de drogurişi îşi exercită pseudoviziunea bazată peinducere în eroare fără să rupă pe deplinlegăturile cu familia. În vreme cemajoritatea abuzatorilor de droguri au relaţiifamiliale apropiate timp de mulţi ani, uniidintre ei trăiesc doar împărtăşirea unei rutinezilnice [28]. Mamele au un contact excesivde apropiat cu fiii lor şi legături emoţionaleintense, astfel încât fericirea şi tristeţeamamei depinde de fericirea sau tristeţeafiului său. Contactul apropiat cu fiul esteimportant pentru mamă [27].

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health79Familiile se autopercep adesea ca fiindemoţional deranjate, mai degrabă decâtemoţional legate de copiii lor. Familiile seautoevaluează într-un mod diferit deevaluarea clinicianului [29]. Dependenţiiadolescenţi de heroină şi familiile lor au fostgrupate în patru grupuri. Primul este cel aldependenţei traumatice, tipul A. În acestgrup, dependenţa de heroină este utilizatăpentru a preveni sau a elimina panica şistresul care apare în urma unui evenimenttraumatizant. În mod tipic, aceşti dependenţipreferă inhibiţia emoţională şi încearcă să îşimascheze vina. În tipul B, dependenţa îşi areoriginea într-o nevroză reală şi existăcontradicţii active în derulare. În tipul C,care implică dependenţa tranzitorie,familiile tind să modeleze relaţiile într-unanumit tipar şi ignoră mesajele din parteaaltora. Tipul D, dependenţa sociopată,implică dezavantaje sociale şi familiidezorganizate. Adaptarea deficitară aacestor dependenţi începe într-un stadiuprecoce şi abuzul de droguri apare caexpresie a conflictelor psihice [30].Literatura referitoare la familie şi abuzul dedroguri se concentrează pe legăturilesimbiotice între mame şi fiii lor careabuzează de droguri, şi absenţa taţilor sautaţii care nu admit comunicarea. Ocomparaţie între mamele dependenţilor dedroguri şi cele ale pacienţilor schizofrenici aindicat că mamele dependenţilor au nivelulcel mai ridicat de legături simbiotice cu fiiilor [31].Unele studii au sugerat că ar putea exista ofigură potentă a tatălui versus una periferică/absentă, şi această figură a tatălui poate jucaun rol central. Toţi membrii familiei au avuttendinţa să privească dependenţa caneobişnuită şi deficientă, şi au perceput-o încadrul unei moralităţi deficitare. Poziţiatatălui ar fi putut fi aceea a unui liderputernic imaginar al familiei, dar mamadeţinea puterea în cadrul sistemului familial[32].Este dificil de explicat funcţionalitatea uneifamilii reale, deoarece aceasta estefuncţional bazată pe declaraţii personale, şiatât abuzatorul cât şi familia sa fac eforturipentru a obţine aprobarea socială. Încontrast, în vreme ce abuzatorii pot minţisau îşi pot minimaliza comportamentelenegative, membrii familiei tind să exagerezecaracteristicile pozitive ale lor şi alefamiliilor lor. Taţii au manifestat mult maimultă dezaprobare şi lipsa de căldurăemoţională, în vreme ce mamele aumanifestat atitudini excesiv de protective[33]. S-a afirmat că tristeţea familială fărăsoluţie îi forţează pe abuzatori să sesinucidă, ca soluţie de răspuns lahomeostazia patologică a abuzatorilor dedroguri. Ambivalenţa şi dificultatea au fostexplicate prin separare, atât de familie cât şide abuzator. Aceasta a fost soluţia găsită deabuzator pentru instabilitatea şi crizaasociată cu o dependenţă diminuată acopilului în cadrul familiei. Familiiledependente nu pot realiza separarea,deoarece procesul incomplet al tristeţii esteimpus asupra pierderilor interpersonale, cumar fi decesul, absenţa părintelui saupierderea unui membru important al familiei[34].S-a explicat incapacitatea psihopatologică adependenţilor de droguri prin absenţafamiliilor, absenţa sau potenţa oricăruiadintre părinţi sau ineficienţa celuilaltpărinte. S-a descris viaţa familială adependenţilor de cocaină prin prismamamelor prietenoase şi a taţilor timizi [35].Traiul cu un abuzator a fost descris casusţinerea unui individ cu un nivel scăzut deîncredere în sine şi viaţă în promiscuitate,iar susţinerea şi dezvoltarea unei astfel derelaţii este considerată ca foarte dificilă.Aceste caracteristici ale stilului de viaţă facrelaţia unică. Când s-au evaluat relaţiileinterpersonale ale abuzatorilor, relaţiiledependenţilor de heroină au fost forţate şidependenţii au oferit un suport redus pentrususţinerea şi dezvoltarea acestor relaţii.Dependenţii au indicat adesea că relaţia era

80Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthterminată sau că erau forţaţi să aibă maimulte îndatoriri [36].Femeile care abuzează de droguri preferărelaţii cu bărbaţi care abuzează de droguri şiîncep să utilizeze droguri împreună cuaceştia. Interesul lor sexual este înlocuit deabuzul de droguri sau de satisfacereaactivităţilor legate de aceste droguri. Încuplurile de utilizatori de droguri s-auconstatat legături puternice, atât în cursulprocesului de abuz de droguri, cât şi încursul procesului de privare de acestedroguri. Au existat legături între relaţiilereale şi comportamentele premergătoare, încursul abuzului şi după tratament [36].Copiii persoanelor care abuzează dedroguri. O secţiune importantă a literaturiise concentrează pe mamele care abuzează dedroguri şi care au utilizat droguri în cursulsarcinii. Gravidele dependente şi copiii lornou-născuţi sunt supuşi riscului decomplicaţii medicale şi psihologice,implicând tulburări pre- şi postnatale mamă- nou-născut. Copiii abuzatorilor pot fisupuşi riscului de întârzieri sau tulburări dedezvoltare. Rezultatele indică faptul căaceşti copii, la fel cu cei ai alcoolicelor, potsuferi tulburări somatice, intelectuale şi decomportament, probleme şcolare şi socioemoţionale.Literatura conţine încă puţinestudii comparative asupra copiiloralcoolicelor şi ai abuzatoarelor de droguri[37].BIBLIOGRAFIE1. Carise D., McLellan A.T., Gifford L.S.,2000, Development of atreatment program descriptor:The addiction treatmentinventory, Subst. Use Misuse35:1797-18182. Carise D., McLellan A.T., Festinger D.S.,Kleber H.D., 2005, IdentifyingUS substance abuse treatmentprograms: A test in one midsizedcity, Subst. Abus. 25:21-283. Kaplan H.I., Freedman A.M., SadockB.J., 1985, Comprehensivetextbook of psychiatry,Williams Wilkins, BaltimoreMD4. Minuchin S., 1974, Families and familytherapy, Harvard UniversityPress, Cambrige MA5. Bowen M., 1978, Family therapy inclinical practice, JasonAronson, New York6. Pattison E.M., Kaufmann E., 1981,Family therapy in thetreatment of alcoholism, in:Langsley M.R., Familytherapy and majorpsychopathology, Grune andStratton, New York 301-3247. Steiglass P., 1985, Family systemsapproach to alcoholism, J.Subst. Abuse Treat. 2:161-1678. Steinglass P., Davis D.I., Berenson D.,1997, Observations ofconjointly hospitalizedalcoholic couples duringsobriety and intoxicationimplications for theory andtherapy, Fam. Process 16:1-169. Shapiro D.H.Jr., Weatherford V.,Kaufman E., Broenen R.E.,1994, A control profile ofadult children of alcoholics: Apreliminary investigation, Am.J. Drug Alcohol Abuse20:247-26210. Davis D., Berenson D., Steinglass P.,Davis S., 1974, The adaptativeconsequences of drinking,Psychiatry 37:209-21511. Jacob T., Favorini A., Meissel S.,Anderson C., 1998, Thealcoholics spouse, childrenand family interactions:Substantive findings andmethodological issues, J. Stud.Alcohol 39:1231-1251

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health8112. Frankenstein W., Hay W.M., NalhanP.E., 1985, Effects ofintoxication on alcoholicsmarrital cummunication andproblem solving, J. Stud.Alcohol 46:1-613. Paolino T.J.Jr., McCrady B.S., 1979,The alcoholic marriaje:Alternative perspectives,Grune and Stratton, New York14. McGrady B.S., 1986, The family in thechange process, in: MillerW.R., Heather N.H., Treatingaddictive behaviors: Processof change, Plenum New York305, 31815. Steinglass P., 1994, Family therapy,alcoholism, in: Galanter M.,Kleber H.D., Textbook ofsubstance abuse treatment,American Psychiatric Press,Washington DC 315-32916. Pektas O., Mirsal H., Kalyoncu A.,Tiyaki A., Beyazyurek M.,2002, Relapse in alcoholdependency and partnerattitudes, J. Depend. 3:98-10117. Pektas O., Mirsal H., Kalyoncu A., TanD., Beyazyurek M., 2004,Evaluation of the wives ofmale alcohol dependentpatients by group attitudescale, J. Depend. 5:9-1218. Rychtarik R,G., Tarnowski K.J., St.Lawrence J.S., 1989, Impactof social desirability responsesets on the self-report ofmarrital adjustment onalcoholics, J. Stud. Alcohol50:24-2919. Orford J., Oppenheimer E., Egen S.,Herrmann C., Gutline J., 1976,The cohesiveness of alcoholismcomplicated marriajeand its influence on treatmentoutcombe, Br. J. Psychiatry128:318-31920. Bilings A:G., Kewssler M., GombergC.A., 1979, Mutual conflictresolution of alcoholic andnon-alcoholic couples duringdrinking and non-drinkingsessions, J. Stud. Alcohol40:183-19521. Genisol E., Yargic I., Saka O. et al.,2003, Prejudice and attitudesof medical students aboutalcoholuse, J. Depend. 4:53-5422. Arikan Z., Genc Y., Etik C., Parlak I.,2004, Stigmatization of thepatients and their relatives inalcohol and other substancedependencies, J. Depend. 5:3-723. El-Guebaly N., Offord D.R., 1977, Theoffspring of alcoholic: Acritical review, Am. J.Psychiatry 134:357-36524. Black C., Bucky S.F., Wilder-Padilla S.,1986, The interpersonal andemotional consequences ofbeing an adult child of analcoholic, Int. J. Addict.21:213-23125. Beletsis S., Brown S., 1981, Adevelopmental framework forunderstanding the children ofalcoholics, Focus Women, J.Addict. Health 2: 187-20326. Wrgscheider S., 1981, Another Chance:Hope and health for alcoholicfamily, Science and behaviorbooks, Palo Alta CA27. Kaufman E., Kaufmann P., 1979, Familytherapy of substance abusers,In: Kaufman E., Kaufmann P.,Family therapy of drug andalcohol abuse, Gardner Press,New York 95-10328. Stanton M.D., Todd T.C., 1982, Thefamily therapy of drug abuseand addiction, Guilford Press,New York29. Friedman A.S., Utada A., MorriseyM.R., 1987, Families ofadolescent drug abusers arerigd, Fam. Process 26:131-14830. Cancrini L., Cingolani S., CompagnoniF., Constantini D., Mazzoni S.,1988, Juvenile drug addiction:

82Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthA typology of heroin addictsand their families, Fam.Process 27:261-27131. Kaufman E., Reoux J.P., 1991, Thefamily in drug and alcoholaddiction, In: Miller N.S.,Comprehensive handbook ofdrug and alcohol addiction,Marcel Dekker, New York851-87632. Alexander B.K., Dibb G.S., 1975,Opiate Addicts and theirparents, Fam. Process 14:499-51433. Emmelkamp P.M.G., Heeres H., 1988,Drug addiction and parentalrearing style: A controlledstudy, Int. J. Addict. 23:207-21634. Turner F.N., Saltz L., 1987, NarcoticAddiction and family process:Death wish or countertransference,J. Subst. AbuseTreat. 4:29-3635. Spotts J,V., Shontz F.C., 1980, A lifetimetheory of chronic drugabuse, NIDA Res. Monogr.30:59-7036. Anglin M.D., Kao C., Harlow L.L.,Peters K., Booth M.W., 1987,Similarity of behavior withinaddict couples, Part 1,Methodology and narcoticspaterns, Int. J. Addict. 22:497-52437. Deren S., 1986, Children of substanceabusers: A review of theliterature, J. Subst. AbuseTreat. 3:77-94

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health83CURĂŢAREA ŞI IGIENIZAREAUTILAJELOR DIN INDUSTRIAALIMENTARĂTurtoi M. 1 , Nicolau A.I. 2 , Turtoi G. 31. Universitatea „Alma Mater” Sibiu2. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor,3. Westfalia Separator Romania SRL BucureştiREZUMATProdusele agricole de origine vegetală şi animală, respectiv produsele alimentare,reprezintă medii ideale pentru dezvoltarea microorganismelor. Producătorii de alimente auobligativitatea să menţină standardele de igienă la un nivel ridicat, atât pentru utilaje, cât şipentru personalul implicat în producţie, din considerente comerciale, morale şi legale.Operaţiile de curăţare şi igienizare sunt influenţate de o serie de factori: materialul deconstrucţie, starea suprafeţei, natura impurităţilor, cantitatea de impurităţi, compoziţiaagentului de spălare, concentraţia, temperatura, intensitatea acţiunii mecanice, duritateaapei, gradul de impurificare al soluţiei de spălare. Metodele de curăţare şi igienizaremanuală sunt tot mai mult înlocuite cu tehnici mecanizate sau automatizate, cunoscute subnumele universal CIP (Cleaning In Place). Se realizează prin circulaţia soluţiilor dedetergent, acid, dezinfectant şi a apei de clătire prin rezervoarele, conductele şi utilajelecomponente ale liniei tehnologice, fără demontarea acestora. Instalaţiile CIP automatizateasigură o eficienţă maximă a operaţiilor de curăţare şi igienizare.Cuvinte cheie: curăţare, igienizare, sterilizare, CIPABSTRACTRaw materials of vegetal and animal origin and food respectively are ideal media formicroorganisms growth. Based on commercial, moral and legal reasons, food producers havethe compulsoriness to maintain to a high level the hygiene standards of food equipment onone hand and staff involved in processing on the other hand. Cleaning and sanitization areinfluenced by many factors such as: building material, surface state, impurities nature andquantity, cleaning agent composition, concentration, temperature, mechanical intensity,water hardness, cleaning agent dirtiness. Manual cleaning and sanitizing methods are moreand more replaced by mechanised or automated techniques named CIP (Cleaning in Place).These techniques are realised circulating the solutions of washing powder, acid, disinfectantand rinsing water through the tanks, pipes and equipments of a processing line without theirdismantling. Automated CIP plants assure a maximum efficiency of cleaning and sanitizingoperations.

84Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthKeywords: cleaning, “Cleaning in Place” - CIP, food processing equipment,sanitizing, sterilizingINTRODUCEREProdusele agricole de origine vegetală şianimală, respectiv produsele alimentare,sunt prin natura lor, medii ideale pentrudezvoltarea microorganismelor, inclusiv amultor patogeni. De aceea, pentruprelucrarea, manipularea, ambalarea,depozitarea şi distribuţia lor au fostelaborate numeroase acte normative princare sunt reglementate condiţii stricte pentrutoate etapele proceselor tehnologice,începând de la obţinerea materiilor prime,până la consumul produselor finite.Producătorii de alimente au obligativitateasă menţină standardele de igienă la un nivelridicat, atât pentru utilaje, cât şi pentrupersonalul implicat în producţie, dinurmătoarele considerente:‣ comerciale: produsele igienice carese păstrează în condiţii bune şi nuprezintă pericole pentru sănătateaconsumatorilor se vând bine –consumatorii vor cumpăra din nouastfel de produse; în schimb, unprodus contaminat, susceptibil dealterare înainte de expirareatermenului de valabilitate sau caredevine subiectul reclamaţiilor cătreautorităţile competente (de exemplu,Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor,Direcţia Sanitar – Veterinarăetc.) contribuie nemijlocit ladeteriorarea imaginii producătoruluişi scăderea drastică a vânzărilor‣ morale: cei mai mulţi consumatorinu au ocazia să vadă vreodatăfabricile de industrie alimentară saumodul de manipulare a produseloralimentare, dar au deplină încredereîn producător, reputaţia acestuiagarantând că operaţiile se realizeazăîn cele mai igienice condiţii, de cătrepersonal calificat şi preocupatpermanent de respectarea condiţiilorde igienă‣ legale: agenţii comerciali şiproducătorii sunt monitorizaţi prinlege în ceea ce priveşte calitatea şisănătatea, astfel că nerespectareaprevederilor legale locale saunaţionale poate conduce la acţiunidrastice şi costisitoare.O parte esenţială a proceselor desfăşurateîntr-o întreprindere de industrie alimentarăeste reprezentată de curăţarea şi igienizareautilajelor şi a traseelor de conducte cu carevin în contact materiile prime,semifabricatele şi produsele finite.Importanţa operaţiilor de curăţare şiigienizare a instalaţiilor în industriaalimentară rezultă şi din faptul că, înîntreprinderile producătoare mari, mai multde un sfert din orele efectiv lucrate suntdestinate acestor operaţii.Prevenirea este cu certitudine mai bunădecât tratamentul, astfel că producătorii dealimente sunt conştienţi că respectareacerinţelor legale şi menţinerea producţiei lastandarde ridicate sunt cele mai bune şi maicorecte căi de păstrare a poziţiei pe piaţa dedesfacere.OBIECTIVELE CURĂŢĂRII ŞIIGIENIZĂRIIPentru definirea gradului de curăţare suntutilizaţi următorii termeni:– curăţare fizică – îndepărtarea tuturorimpurităţilor vizibile de pe suprafaţă;– curăţare chimică – îndepărtarea nu doar amurdăriei vizibile, ci şi a reziduurilormicroscopice care pot fi detectate prin gustsau miros, dar nu sunt vizibile cu ochiulliber;– curăţare bacteriologică – obţinută prindezinfectare;– sterilizare – distrugerea tuturor microorganismelor.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health85În întreprinderile de industrie alimentară,obiectivul operaţiilor de curăţare şiigienizare este aproape întotdeaunacurăţarea chimică şi bacteriologică, astfel căsuprafaţa utilajelor şi a instalaţiilor este întâicurăţată bine cu soluţii de detergenţi, apoidezinfectată.Impurităţile prezente pe suprafaţa utilajelorşi a instalaţiilor de prelucrare a materiilorprime vegetale şi animale constau îndepozite a căror compoziţie este bazată pecomponente din materiile prime,componente care sunt surse de hrană pentrubacteriile prezente.La încălzirea produselor la temperaturi maimari de 50-60°C, pe pereţii utilajelor şi aiconductelor se depun săruri de calciu şimagneziu, fosfaţi, proteine, lipide etc,acestea formând o crustă care aderă puternicla suprafaţă şi se îmbrunează după maimulte ore de funcţionare.Curăţarea şi igienizarea utilajelor necesareobţinerii unui produs alimentar este cerutăpentru a se asigura că inocuitatea,identitatea, calitatea sau puritatea produsuluinu sunt afectate prin:– preluare de la o şarjă precedentă;– microorganisme care alterează produsul;– scurgeri nedorite în produs;– reducerea eficienţei prelucrării prindepunere de sediment, de exemplu lautilajele în care are loc transfer de căldură.Cu toate că utilajele şi instalaţiile dinindustria alimentară pot fi curăţatebacteriologic fără a fi necesară curăţareafizică sau chimică, dezinfectarea este maiuşor de realizat dacă suprafeţele în discuţiesunt cel puţin curăţate fizic.FACTORI CAREINFLUENŢEAZĂ CURĂŢAREAŞI IGIENIZAREAOperaţiile de curăţare şi igienizare suntinfluenţate de o serie de factori, clasificaţiastfel:– factori care caracterizează suprafaţasupusă spălării: materialul de construcţie,starea suprafeţei;– factori dependenţi de impurităţi: naturaimpurităţilor, cantitatea de impurităţi;– factori ce determină gradul de acţiune alunei soluţii de spălare: compoziţia agentuluide spălare, concentraţia, temperatura,intensitatea acţiunii mecanice, duritateaapei, gradul de impurificare al soluţiei despălare.Influenţa materialului şi a stăriisuprafeţeiImpurităţile sunt reţinute pe suprafeţe prin:– neregularităţile suprafeţei;– forţele electrostatice dintre suprafaţă şiimpurităţi;– forţele electrostatice dintre diferite tipuride impurităţi.Scăderea vitezei de spălare este cu atât maimare cu cât rugozitatea suprafeţei este maimare, deoarece impurităţile pătrund maimult în rugozităţi, iar timpul de spălare estemai lung.Cercetările întreprinse, în condiţii identice,pentru studiul naturii materialului deconstrucţie a suprafeţei expuse curăţării şiigienizării, au demonstrat că viteza despălare este mai mare pentru suprafeţe dinoţel, oţel inoxidabil sau sticlă, faţă desuprafeţe din cupru, zinc, alamă, lemn saumateriale plastice.Un studiu obiectiv realizat de UnileverResearch [1] asupra curăţării şi igienizăriiconductelor de 38 mm şi 76 mm, ademonstrat că o viteză de 1,5 m/s esteoptimă din punct de vedere al:– grosimii stratului laminar la pereteleconductei – viteza nu variază semnificativ înfuncţie de variaţia diametrului conductei;– vitezei marginii substratului laminar care,de asemenea nu variază semnificativ cudiametrul conductei;– rugozităţii suprafeţei;

86Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health– unui inocul de microorganisme de 105ufc*/cm 2 , constatându-se o reducere la maipuţin de 10 ufc/cm 2 după o durată de 10minute de spălare.Muchiile ascuţite rămase după polizaremecanică pot fi îndepărtate prinelectropolizare, dar rugozitatea suprafeţei nuse va îmbunătăţi semnificativ.Influenţa naturii, stării şi cantităţii deimpurităţiMurdăria reprezintă o masă heterogenă desubstanţe care, din punct de vedere alposibilităţilor de îndepărtare în procesul despălare, este alcătuită din:– combinaţii organice şi anorganice solubileîn apă: zaharoză, sirop, amidon, făină, aciziorganici, proteine (sânge, albuş de ou etc),săruri anorganice;– combinaţii anorganice insolubile în apă:praf, argilă, silicaţi;– combinaţii organice nepolare insolubile înapă: benzină, petrol, unsori, lacuri, vopsele,grăsimi animale şi uleiuri vegetale;– combinaţii organice polare, insolubile înapă: acizi graşi [2].Soliditatea legăturilor ce se stabilesc întreimpurităţi şi material (forţe mecanice, deinterfaţă, electrostatice etc) depinde denatura şi proprietăţile murdăriei, ca şi alematerialului din care este confecţionatutilajul, viteza de spălare fiind uşorinfluenţată de aceste legături.Un rol deosebit îl are şi vechimea depăstrare a impurităţilor pe suport, viteza despălare variind invers proporţional cuaceasta.pentru fiecare impuritate şi pentru fiecareagent de spălare.Influenţa compoziţiei şi concentraţieisoluţiei de spălareViteza de spălare creşte odată cu creştereaconcentraţiei soluţiei de spălare, dar numaipână la atingerea unei valori limită pestecare rămâne constantă sau chiar poate săscadă. Este important să se cunoascăvalorile limită pentru ca eficienţa economicăa spălării să fie maximă.Influenţa temperaturiiMurdăria este eliminată cu atât mai uşor cucât temperatura soluţiei de spălare este mairidicată, procesul de curăţare fiind accelerat,prin urmare eficienţa agenţilor de curăţarecreşte cu creşterea temperaturii pentruaceeaşi concentraţie. Pentru aceeaşieficienţă, însă, concentraţia soluţiei despălare poate fi redusă cu creştereatemperaturii.Viteza de spălare creşte cu creştereatemperaturii în limitele 5-95°C, până la oanumită valoare optimă a acesteia, după carescade brusc.O spălare bună, concretizată printr-un efectbiologic de curăţare bun, se realizează latemperaturi cuprinse în intervalul 60-85°C.Se poate obţine acelaşi efect de distrugere amicroorganismelor, fie prin creştereatemperaturii cu 5,5 °C, fie prin creştereaconcentraţiei soluţiei cu 50%. Cu toateacestea, trebuie menţionat că aplicareaacestei reguli poate fi efectuată într-undomeniu îngust [3].De asemenea, importantă este încărcareasoluţiei de spălare cu impurităţi, situaţie lacare se ajunge datorită reutilizării soluţieidin motive de rentabilitate. Astfel, viteza despălare scade cu creşterea conţinutului deimpurităţi antrenat de soluţie, capacitatea despălare a unei soluţii având alte valori limităInfluenţa acţiunii mecaniceEfectul mecanic al stropirii cu soluţii despălare sau apă de clătire pulverizate cuajutorul dispozitivelor de stropire contribuie,de asemenea, la creşterea vitezei de spălare.Importante sunt debitul de soluţie, presiuneaşi recircularea soluţiei. Experimental, s-a

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health87constatat că viteza de spălare creşte până laun anumit debit după care, oricât ar fi acestamărit, ea rămâne constantă.Influenţa durităţii apeiApa este cel mai ieftin agent de spălareutilizat însă, pentru a corespunde acestuiscop, trebuie să îndeplinească anumitecondiţii, una dintre acestea fiind duritatea.Duritatea apei este exprimată, uzual, în mg/lCaO (Europa) sau CaCO 3 (America deNord), în ciuda faptului că în apă pot fiprezenţi mai mulţi cationi (Ca 2+ şi Mg 2+ ) sauanioni (SO 4 2- , Cl - , NO 3 - , fosfaţi sau silicaţi).Poate fi: temporară, datorată prezenţeibicarbonaţilor de calciu şi de magneziu caredispar prin fierbere, permanentă, dată desărurile fixe de calciu şi magneziu(exemplu: sulfaţi, cloruri) care nu disparprin fierbere; totală, care este sumadurităţilor temporară şi permanentă.Duritatea temporară este importantă înfazele de clătire deoarece hidroxidul desodiu poate reacţiona cu bicarbonatul decalciu cu formare de carbonat de calciu.Adaosul de polifosfaţi în apa de clătire estebenefic, aceşti compuşi combinându-se cuionii de calciu şi magneziu pe care îi menţinîn suspensie prin chelatizare.Adesea se practică îndepărtarea din apa declătire a ionilor care formează depuneri, celmai folosit dedurizator fiind un strat derăşină de zeolit de sodiu care schimbă ioniide sodiu cu ionii de calciu şi magneziuformatori de depuneri. Regenerareaschimbătorului de ioni este obţinută printratarea răşinii epuizate cu o soluţie desaramură 10%. În timpul acestui proces ioniide calciu şi magneziu sunt înlocuiţi cu ionide sodiu.Alte proprietăţi pe care trebuie să lesatisfacă apa:– pH neutru sau uşor alcalin (apa acidădetermină coroziunea utilajelor şi aconductelor);– să fie lipsită de miros, incoloră, limpede,fără impurităţi.În general, apa trebuie să corespundăcriteriilor de potabilitate, dar în fiecaredomeniu al industriei alimentare existăstabilite o serie de condiţii speciale.METODE DE CURĂŢARE ŞIIGIENIZARE. METODA CIPCaracteristică pentru industria alimentară încare sunt prelucrate produse perisabile, estenecesitatea asigurării unei curăţări şiigienizări corespunzătoare după fiecareşarjă, ciclu sau schimb de producţie.Metodele clasice de curăţare şi igienizareconstau în spălare cu detergenţi, frecare cuperia, dezinfecţie cu un antiseptic adecvat şiclătire finală cu apă. Aceste metode necesitămanoperă multă şi dificilă, iar succesuloperaţiilor depinde exclusiv deconştiinciozitatea operatorului.Metodele de curăţare şi igienizare manualăsunt tot mai mult înlocuite cu tehnicimecanizate sau automatizate cunoscute subnumele universal CIP. CIP este abreviereapentru Cleaning In Place şi poate fi definităastfel: “Igienizarea părţilor utilajelor carevin în contact cu produsul, fără demontareasau deschiderea lor”.Tehnica de curăţare şi igienizare CIP serealizează prin circulaţia soluţiilor dedetergent, acid, dezinfectant şi a apei declătire prin rezervoarele, conductele şiutilajele componente ale liniei tehnologice,fără demontarea acestora.În cazul conductelor, pompelor, ventilelor,schimbătoarelor de căldură, separatoarelorcentrifugale etc, trecerea cu viteză mare alichidelor prin circuitul de spălare şiigienizare generează un efect mecanic deîndepărtare a depunerilor de impurităţi.Pentru alte utilaje fără elemente mobile sau

88Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthde capacităţi mari, precum rezervoare,cazane, se aplică tehnica de pulverizare aagentului de spălare, respectiv de clătire pesuprafaţa cea mai de sus, urmată de curgerepe pereţi. Efectul mecanic de îndepărtare aimpurităţilor este, adesea, insuficient, darpoate fi îmbunătăţit prin folosirea unor duzede pulverizare specială. Pentru aceasta sefolosesc volume mari de soluţii dedetergent, acid şi apă de clătire care trebuiesă circule rapid şi să fie recirculate [4].Orice instalaţie de curăţare/spălare şiigienizare CIP are în componenţă rezervoarecu soluţii de detergent, acid, dezinfectant,rezervoare cu apă de clătire, circuite CIPcompuse din conducte, ventile, dispozitivede spălare / pulverizare montate în interiorulutilajelor şi un panou de control automat.Etapele parcurse într-un ciclu de curăţare şiigienizare CIP diferă în funcţie de circuitulcare trebuie spălat. Spre exemplu, ciclul despălare CIP pentru un circuit “cald” careconţine utilaje în care au loc procese cutransfer de căldură (schimbătoare de căldurăpentru pasteurizare, încălzire sau răcire,cazane de fierbere, vane de coagulare)necesită parcurgerea următoarelor etape [5]:‣ Recuperarea resturilor de produsprin răzuire, scurgere şi evacuare cuapă sau aer comprimat. Aceastăetapă are ca obiective reducereapierderilor de produs, uşurareaspălării şi reducerea cheltuielilor cuapa reziduală.‣ Clătire cu apă caldă timp de circa10 minute pentru îndepărtareaimpurităţilor grosiere imediat dupăoprirea producţiei, pentru a se evitauscarea impurităţilor pe suprafaţautilajelor şi pentru a se reduceconsumul de detergent.‣ Spălare cu soluţie de detergentalcalin, de obicei o soluţie 0,5–1,5%hidroxid de sodiu cu temperatura de70-80°C, care acţionează timp decirca 30 min. La această soluţie seadaugă agenţi tensioactivi (deexemplu alchil-aril-sulfonat) şiemulsifianţi (polifosfaţi) pentruîndepărtarea impurităţilor şiprevenirea floculării. Factorii careinfluenţează spălarea sunt:concentraţia soluţiei de detergent,temperatura soluţiei, efectul mecanicasupra suprafeţei spălate (viteza depulverizare) şi durata operaţiei despălare.‣ Clătire cu apă caldă curată pentruîndepărtarea urmelor de soluţiealcalină, care altfel poate contaminaulterior produsul în şarja sau etapade producţie următoare. Se preferăapă cu duritate mică pentru a sepreveni depunerea sărurilor pesuprafaţa utilajelor.‣ Spălare cu o soluţie de acid, deobicei 0,5–1% acid azotic cutemperatura de 75°C timp de circa30 minute;‣ Clătire cu apă curată. Dupătratamentul cu soluţii alcaline şiacide la temperatură ridicată,utilajele şi conductele sunt practicsterile. De aceea, este necesar să seprevină creşterea bacteriilor pedurata nopţii în resturile de apă declătire rămase în sistem. Aceasta serealizează prin acidifierea apei finalede clătire până la un pH < 5, prinadaos de acid fosforic sau citric,mediul acid prevenind dezvoltareamajorităţii bacteriilor.‣ Dezinfectare. Utilajele corectspălate cu soluţii alcaline şi acidesunt curate fizic şi chimic şi, într-oanumită măsură, bacteriologic. Acestefect poate fi îmbunătăţit prindezinfectare, iar în cazul utilajelordin linii de produse ambalate aseptic,prin sterilizare. Dezinfectarea seefectuează dimineaţa, chiar înaintede începerea lucrului, putând firealizată astfel:– termic – cu apă fierbinte cutemperatura de 90-95°C timpde 10–15 minute sau cu abur;

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health89– chimic – cu soluţii dedezinfectant (clor, acizi, apăoxigenată).Atunci când dezinfectarea se realizează lafinal, după oprirea producţiei, soluţia dedezinfectant trebuie spălată cu apă pentru ase evita prezenţa resturilor de soluţie carepot ataca suprafaţa metalului.‣ Răcire gradată cu apă rece [6].În cazul unui circuit “rece” care conţinenumai trasee de conducte, rezervoare dedepozitare produs, lipseşte etapa de spălarecu soluţie de acid.Instalaţiile CIP automatizate asigură oeficienţă maximă a operaţiilor de curăţare şiigienizare. Având în vedere investiţiile marinecesare, pentru alegerea unei instalaţii CIPcorespunzătoare şi din acest punct devedere, nu numai al eficienţei spălării şidezinfectării, trebuie să se ţină seama deurmătoarele condiţii:– alegerea unor dispozitive de pulverizareadecvate;– amplasarea corectă a dispozitivelor depulverizare, astfel încât jetul de soluţii despălare, dezinfectare sau apă de clătire săacopere complet suprafaţa care trebuiecurăţată şi igienizată;– amplasarea corectă a circuitelor de spălareîn fabrici;– asigurarea controlului automat alconcentraţiei soluţiei;– alegerea unor pompe cu caracteristicicorespunzătoare (debit, presiune, diametruconducte, turaţie);– asigurarea controlului şi a înregistrăriiautomate a temperaturii pentru rezervorul desoluţie alcalină.Automatizarea operaţiilor de curăţare şiigienizare impune adaptarea unor metodenoi de control al concentraţiei soluţiilor:dispozitive electronice bazate pe traductoareconductometrice sau potenţiometrice cusemnalizare centralizată pe panoul decontrol al instalaţiei de spălare şi igienizare.Substanţele cele mai utilizate pentrucurăţare sunt alcaline, în special pe bază dehidroxid de sodiu şi carbonat de sodiu.Aceste substanţe sunt caracterizate printr-oactivitate de suprafaţă: micşoreazăconsiderabil tensiunea apei, desprind şiantrenează impurităţile, saponifică grăsimileşi dizolvă depunerile. În detergenţiicomerciali, acestor substanţe li se adaugădiferiţi aditivi pentru a le mări eficienţa:silicaţi, fosfaţi, clorură de sodiu, gluconaţi,stabilizatori.Dezinfectanţii folosiţi sunt acizi, alcalini sauneutri. Dezinfectanţii acizi au la bază, deobicei, diferite combinaţii chimice alefluorului, cei alcalini, acidul hipocloros, iarcei neutri, grupul cel mai heterogen dinpunct de vedere chimic: aldehidă formică,cloramină, apă oxigenată, săruri cuaternarede amoniu. Dintre dezinfectanţii neutri, ceamai mare importanţă o prezintă sărurilecuaternare de amoniu care, în afara uneiacţiuni bactericide puternice, au şi o acţiunede suprafaţă considerabilă.Pentru a se stabili ce tip de instalaţie CIPpoate fi folosită pentru spălarea şiigienizarea utilajelor unei linii tehnologice,se ţine seama de următorii factori:– depunerile de reziduuri de produs înutilajele componente şi pe traseele deconducte trebuie să fie de acelaşi tip, pentrua se putea folosi acelaşi tip de detergent,respectiv dezinfectant;– suprafaţa utilajelor care trebuie curăţatătrebuie să fie din acelaşi material sau, celpuţin, din materiale compatibile cu acelaşidetergent şi dezinfectant;– toate componentele circuitului trebuie săpoată fi curăţate în acelaşi timp [7].În funcţie de capacitatea de prelucrare aliniei tehnologie, se pot alege diferite tipuride instalaţii de curăţare şi igienizare CIP:– instalaţii CIP mobile, de capacitate mică;– instalaţii CIP centralizate potrivite pentrucapacităţi de producţie medii şi mici;– instalaţii CIP descentralizate folosite înfabricile mari.

90Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthDISPOZITIVE DEPULVERIZAREDispozitivele de spălare, ca părţicomponente ale unei instalaţii CIP, suntreprezentate de duze de pulverizare fixe şidispozitive de spălare rotative sau orbitalemontate în interiorul utilajelor incluse încircuitul CIP. Dispozitivele de spălarerotative şi orbitale, conţin un număr de duzede pulverizare într-un aranjament specific.Duzele de pulverizare (Figura 1) pot ficonfecţionate, în afară de oţel inoxidabil decalitate, şi din materiale sintetice:politetrafluoretilenă (PTFE) / polipropilenă(PP). Se montează la capătul conductei CIP,aflat în interiorul utilajelor supuseprogramului de spălare CIP prin simplăintroducere sau prin înfiletare.a b c dFigura 1. Duze de pulverizare/stropire şi dispozitive de spălare [8]Legendă:a) duze de stropire destinate spălării interiorului utilajelor care funcţionează la presiune internă scăzută. Suntprevăzute cu orificii cu forme şi dimensiuni speciale astfel încât să se obţină configuraţii diferite de curgere aagenţilor de spălareb) dispozitiv simplu cu o singură duză de stropirec) dispozitiv de spălare rotativd) dispozitiv de spălare orbitalDispozitivele de spălare rotative (Figura 2)se rotesc încet în plan, astfel că jeturilepulverizate prin orificiile duzelor de stropirecomponente, ajung mereu pe o altă porţiunea suprafeţei ce trebuie curăţată.abFigura 2. Exemple de dispozitive de spălare rotative folosite în sistemul CIPpentru spălarea utilajelor [9]Legendă:a) dispozitiv de spălare rotativ cu montare în utilajb) dispozitiv de spălare rotativ cu poziţionare manuală în utilajSpre deosebire de dispozitivele de spălarerotative, jeturile ce pornesc de la duzele destropire ale dispozitivelor de spălare orbitale(Figura 3) se rotesc în două planuri.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health91La ambele dispozitive, rotative şi orbitale,eficienţa spălării şi igienizării este mairidicată decât în cazul folosirii duzelor depulverizare fixe, astfel că utilizarea lor esterecomandată pentru utilajele cu risc crescutde depunere de impurităţi, resturi de produs,microorganisme etc.a b cFigura 3. Dispozitive de spălare orbitale [10]Legendă:a) dispozitiv de spălare orbital introdus parţial în rezervorul / utilajul supus programului CIP, fixat cu flanşăstandard de peretele rezervorului / utilajuluib) partea inferioară a dispozitivului de spălare orbital – prevăzut cu duze de stropire care se rotesc pe două nivelec) reprezentarea schematizată a modului de acţiune a dispozitivului de spălare orbitalDispozitivele de spălare rotative şi orbitalese confecţionează numai din oţel inoxidabil,cu excepţia duzelor componente, care pot ficonfecţionate şi din materiale plastice(PTFE, PP).În Figurile 4 şi 5 sunt reprezentate poziţiiposibile de montare şi acţiune aledispozitivelor de spălare în utilaje/recipiente verticale, respectiv orizontale.a b c dFigura 4. Poziţii de montare şi acţiune ale dispozitivelor de spălare în utilaje /recipiente verticale [11]Legendă:a) montare centrală la partea superioară, pentru stropire pe toţi pereţii interiorib) montare laterală la partea superioară, pentru stropire pe toţi pereţii interioric) montare centrală la partea superioară cu stropire la partea superioară şi scurgere pe pereţii lateralid) montare laterală la partea inferioară cu stropire la partea superioară şi scurgere pe pereţii laterali

92Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healtha b cFigura 5. Poziţii de montare şi acţiune ale dispozitivelor de spălare în utilaje /recipiente orizontale [8]Legendă:a) montare laterală a două dispozitive de spălare la partea superioară, cu stropire pe pereţii interiori superiorib) montare laterală, la partea inferioară, în recipiente orizontale, cu stropire pe pereţii interiori superiori şilateralic) montare laterală a două dispozitive de spălare orbitale la partea superioară, cu stropire pe toţi pereţiiinterioriCONCLUZIICurăţarea şi igienizarea rezervoarelor,utilajelor şi traseelor de conductă cealcătuiesc un flux tehnologic şi vin încontact cu materiile prime, semifabricateleşi produsele finite sunt obligatorii pentruBIBLIOGRAFIE1. Jackson D., 1998, CIP Systems, InternalTuchenhagen guidelines2. Tofan C., 2001, Igiena şi securitateaproduselor alimentare, EdituraAGIR, Bucureşti3. Turtoi M., Turtoi G., 2003, Utilaje şiinstalaţii specifice fabricăriibrânzeturilor, cap. 6. p. 267–322 în Costin, G.M. (ed.)Ştiinţa şi ingineria fabricăriibrânzeturilor, EdituraAcademica, Galaţi4. Turtoi G., Turtoi M., 2003, Aspecteprivind igienizarea în industriade prelucrare a laptelui,Buletin de Informare pentruIndustria Laptelui, 18(4), 251–2585. ***, 2003, Tetra Pak Dairy ProcessingHandbook, Tetra PakProcessing Systems AB, Lund,Swedenobţinerea unor produse de calitate, salubre,cu termen de valabilitate prelungit.Realizarea corectă a curăţării şi igienizăriiprin metoda CIP permite obţinerea unorproduse cu indici de calitate uniformi, cusucces pe piaţă, care promovează şi menţinproducătorul în atenţia consumatorilor.6. Costin G.M. (editor) et al., 2003, Ştiinţa şiingineriafabricăriibrânzeturilor, EdituraAcademica, Galaţi7. Laudoniu A., Nicolau A., Ioniţă, I., 2006,Ghid de igienă pentru industrialaptelui şi produselor lactate,Program AGRAL –Agricultură şi Alimentaţie,Bucureşti8. ***, 2002, GEA Tuchenhagen,VARIPURE® Spray Balls,The comprehensive programmefor al needs9. ***, 1998, GEA Tuchenhagen,VARIPURE® Rotating JetCleaner, Repeatable cleaningand rotation monitoring10. ***, 1998, GEA Tuchenhagen,VARIPURE® CleaningDevices. Product Range11. ***, 1998, GEA Tuchenhagen, SprayBalls, The comprehensiveprogramme for all needs

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health93ASPECTE PRIVIND TOXICOLOGIADIIZOCIANAŢILORCheptănariu D. 1 , Sîrb L. 2 , Oros C. 2 , Vlaicu B. 3 ,Doroftei S. 3 , Fira-Mlădinescu C. 3 , Suciu O. 31. Policlinica “OMNISAN” Timişoara2. Institutul de Sănătate Publică Timişoara3. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” TimişoaraREZUMATFrecvenţa crescută a bolilor respiratorii cauzate sau legate de profesie, constituie înprezent o problemă de sănătate publică, cu largi implicaţii sociale şi economice. Pentrumenţinerea capacităţii de muncă şi a stării de sănătate în parametrii optimi la personalulmuncitor care prelucrează spume poliuretanice, utilizând izocianaţi, este obligatoriecunoaşterea condiţiilor de muncă şi a factorilor de risc profesional.Cuvinte cheie: izocianaţi, toxicitate, expunere profesionalăABSTRACTNowadays, the increased frequency of the occupational and occupational-linkedrespiratory diseases has both social and economical consequences. A good assessment of theworkplace conditions and occupational hazards is necessary in order to maintain goodworking performance and optimum health status of the foam producing plant employees.Keywords: isocyanate substances, toxicity, occupational exposureINTRODUCEREToxicologia industrială reprezintă una dintreorientările principale ale toxicologieicontemporane, având ca obiectiv studiulefectelor nocive ale toxicelor din mediulindustrial, stabilirea concentraţiilor maximeadmise şi aplicarea măsurilor de profilaxie aintoxicaţiilor.La începutul secolului al XX-lea, odată cudezvoltarea chimiei, au apărut noi profileindustriale, au fost sintetizate substanţechimice noi cu potenţial toxic şi au fostutilizate pe scară largă substanţe chimicedeja cunoscute. S-au creat astfel, condiţiifavorabile pentru apariţia intoxicaţiilorprofesionale [1].DEFINIREToxicul este substanţa care, dupăpătrunderea în organism în doză relativridicată (unică sau repetată la intervalescurte) sau în doze mici (repetate timpîndelungat), determină imediat sau după operioadă de latenţă, în mod trecător saupersistent, alterarea uneia sau a mai multorfuncţii ale organismului, putând duce ladeces.

94Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthSubstanţa toxică este compusul chimicexogen care, pătruns în organism pe diferitecăi, produce alterări structurale şifuncţionale la diferite nivele de organizare amateriei vii, exprimate pe plan clinic, printrostare patologică.Toxicele profesionale sunt acele substanţechimice utilizate, care apar accidental încursul procesului tehnologic, carepătrunzând în organismul muncitorilor întimpul activităţii profesionale, le potinfluenţa starea de sănătate, cu scădereacapacităţii de muncă. [2]FAZA TOXICOCINETICĂComportamentul toxicelor în organism(toxicocinetica) are următoarele faze:pătrunderea, absorbţia, distribuţia,depozitarea, biotransformarea şi eliminarea.• Pătrunderea se realizează pe diferitecăi: respiratorie, digestivă, transcutanată,transmucoasă, transplacentarăşi parenterală.• Absorbţia reprezintă trecereatoxicului din mediul extern în sângeşi limfa circulantă. Traversareamembranelor se face prin transportpasiv sau difuziune simplă în sensulgradientului de concentraţie, vitezade difuziune fiind mai mare pentrutoxicele cu masa moleculară mică şiliposolubilitate mare. Transportulactiv se realizează prin trecereatoxicului împotriva gradientului deconcentraţie, acesta fiind asigurat desubstanţele transportoare.Absorbţia pe cale digestivă estepreponderentă la nivelul intestinului subţire,datorită suprafeţei mari şi vascularizaţieibogate. Există, totuşi, excepţii – toxiciifoarte hidrosolubili – care pot să se absoarbăfoarte rapid la nivelul mucoasei bucale,uneori generând intoxicaţii letale. Factoriicare influenţează absorbţia digestivă depindde solubilitatea toxicului, de gradul dedisociere, de stabilitatea chimică în tubuldigestiv, de mărimea moleculelor, precum şide caracteristicile proprii fiecărui organism.Absorbţia pe cale respiratorie estecaracteristică pentru gaze, vapori şi aerosoli.Este favorizată de suprafaţa mare aalveolelor pulmonare şi de structura lor, carepermite trecerea rapidă în circulaţie.Absorbţia transcutanată se realizează încazul toxicelor liposolubile, gazelor,suspensiilor, vaporilor, iar prin tegumenteleintacte pot pătrunde toxicele hidrosolubile.Absorbţia transplacentară are efectenegative asupra ficatului, fiind posibilă încazul unor metale grele, solvenţi organici,lichide volatile şi gaze.• Distribuţia este transferul toxicelordin sânge în ţesuturi şi organe.Toxicele cu liposolubilitate mare sedistribuie în organe bogate în lichide(creier, măduva osoasă, ficat, rinichi,suprarenale).• Depozitarea este procesul de fixareelectivă a toxicului în diferiteţesuturi sau organe. Depinde, înprincipal, de vascularizarea ţesutuluişi de afinitatea chimică între toxic şistructura ţesutului respectiv.• Biotransformarea reprezintăconversia enzimatică a toxicelor înmetaboliţi care se elimină mai uşor,fiind şi mai puţin toxici.Biotransformarea este calea majorăde debarasare a organismului detoxice.• Eliminarea reprezintă îndepărtareadin sânge, limfă, lichid interstiţial,celule şi ţesuturi a toxicelor şi ametaboliţilor lor.Calea renală este principala cale deeliminare a substanţelor toxice dinorganism. Viteza de eliminare depinde dedebitul urinar, rata de fixare a proteinelorplasmatice, pH-ul urinar, inducţiaenzimatică, vârsta, integritatea funcţieirenale, interacţiunile toxicelor între ele etc.Calea digestivă este specifică acelor toxicicare sunt concentraţi în bilă, dar nu suntreabsorbiţi din intestin. Rolul ficatului este

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health95important în eliminarea substanţelor toxicedin organism.Calea pulmonară este caracteristică pentrugaze şi substanţe volatile care străbatmembrana alveolocapilară şi sunt eliminateprin expiraţie.Există multiple alte căi de eliminare:fanerele, tegumentele, glanda mamară,glandele sudoripare [1].NOŢIUNI DESPRE IZOCIANAŢIIzocianaţii sunt compuşi alifatici şiaromatici cu greutate moleculară mică, careconţin una sau mai multe grupări izocianat(- N = C = O). Gruparea izocian, puternicnesaturată, îi conferă o reactivitate chimicăcrescută, reacţionând cu numeroşi compuşiorganici. Utilizarea industrială se bazeazătocmai pe această proprietate, dar explică şicapacitatea izocianaţilor de a se lega dediferite molecule din organism.Diizocianaţii reprezintă materia primă debază la fabricarea industrială a poliuretanilor(din reacţia compuşilor polihidroxilici:polialcooli, polieteri, poliesteri cudiizocianaţii). Combinarea poliizocianaţilorcu apa duce la formarea dioxidului decarbon, care este agent de expandare(spumare). Reacţia între dizocianat – poliolare loc la temperatura camerei şi esteexotermă (18-22 o C).Poliuretanii sunt utilizaţi pe scară largă înindustria spumelor poliuretanice, care au undomeniu larg de întrebuinţări: sub formă dematerial spumos flexibil sau rigid; producţiade adezivi, lianţi, izolatori; intră încompoziţia unor lacuri şi vopsele; fabricareafibrelor sintetice; ca material de consolidare.Diizocianaţii cei mai utilizaţi la fabricareapoliuretanilor sunt: toluen diizocianat (TDI),difenilmetilen diizocianat (MDI),hexametilen diizocianat (HDI), naftilendiizocianat (NDI).EXPUNEREA PROFESIONALĂLA IZOCIANAŢIÎn industria poliuretanilor, expunereaprofesională la izocianaţi are loc în timpulproducţiei şi prelucrării lor.În timpul producţiei poliuretanilor, riscurileprofesionale sunt legate de expunerea lamateriile prime folosite (monomeriiizocianici şi substanţele adjuvante), uneleavând o importanţă toxicologică deosebită.Operaţiunile care comportă risc profesionalsunt legate de dozarea materiilor prime, asubstanţelor adjuvante, amestecarea lor,când se pot degaja vapori de izocianaţi şiaerosoli care conţin izocianaţi. Un riscdeosebit de crescut îl constituie amesteculdiizocianaţilor cu diaminele livrate separat.Prelucrarea, încălzirea şi tăierea la cald,aplicarea lacurilor sau a straturilorprotectoare reprezintă operaţiuni cu riscprofesional crescut.Cea mai importantă formă de expunereprofesională este riscul inhalării vaporilor şiaerosolilor de TDI şi MDI, care sunt foartevolatili la temperatura camerei. Pentru toatecategoriile de izocianaţi, riscul expuneriicreşte la temperaturi şi presiuni crescute şiîn absenţa ventilaţiei locale sau generale [3].TOXICITATEAIZOCIANAŢILORPentru a evita apariţia fenomenelor toxice lapersoanele expuse în mediul de muncă, aufost stabilite următoarele norme:• În SUA, valoarea limită autorizatăpentru TDI este de 5 ppb (0,005ppm) – limită propusă în perioada deîncercare de cel puţin doi ani, cu odepăşire posibilă a limitei de 20 ppbmaximum un sfert de oră; pentruMDI – 20 ppb (valoare plafonată). În1978 au fost reduse normele pentruTDI, ca urmare a studiilor care audemonstrat afectarea funcţiilor

96Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthpulmonare la persoanele expuse laconcentraţii de TDI inferioare vechiinorme (20 ppb). Concentraţia estemai mică decât concentraţiadecelabilă prin simţul mirosului (2ppm).• În România, concentraţia medieadmisibilă pentru TDI este de 0,07mg/mc, iar valoarea maximă (care sănu fie depăşită în nici un momemt alzilei de muncă) este de 0,15 mg/mc.Pentru MDI, concentraţia medie nueste normată, iar concentraţiamaximă este de 0,15 mg/mc [4].Riscul cel mai crescut la utilizareaizocianaţilor îl reprezintă inhalarea vaporilor(la temperatura ambiantă sau atunci cândsunt încălziţi), aerosolilor (când suntpulverizaţi) sau a particulelor de produs.Pătrund în organism pe cale respiratorie şipot produce următoarele efecte:• Iritativ-caustic: causticitateavaporilor sau aerosolilor reprezintăcauza manifestărilor iritative laconcentraţii mai mari de 0,02 ppm.Între 0,05-0,1 ppm apare iritaţia lanivelul faringelui, cu uscăciuneamucoasei.Expunerea la TDI, la concentraţiicare depăşesc 0,5 ppm poate producesimptome de tip iritativ şi la nivelulmucoasei oculare (conjunctivită,keratită), ale căilor respiratoriisuperioare (rinită), digestive (arsuriesofagiene cu greaţă, vărsături),iritaţie bronşică (cu dureri toracice,tuse, dispnee astmatiformă),neurologice (vertij, tulburări deechilibru, cefalee, tulburări deconştienţă), edem pulmonar acutlezional.• Sensibilizant-alergic: expunerearepetată la concentraţii mai micipoate produce sensibilizări laangajaţi, cu manifestări subacute saucronice. Cele mai frecvente afecţiunialergice produse de TDI sunt eczemade contact şi astmul bronşic (chiar laconcentraţii de 0,001-0,02 ppm).În cazuri rare s-au descris alveolita alergicăextrinsecă şi blefaroconjunctivita alergică.Unele studii epidemiologice evidenţiazăapariţia BPOC prin expunere la concentraţiiscăzute ale TDI (0,0035 ppm).S-a observat o corelaţie între concentraţia înaer a diizocianaţilor şi bolile profesionalecare apar:- la concentraţii foarte mari: pneumoniechimică cu hemoragie şi edem pulmonar;- La concentraţii mari (0,05-0,5 ppm):iritaţie oculară, nazală, bronşică, dermită,keratită, bronşită iritativă, sensibilizarerespiratorie (astm, pneumonită dehipersensibilizare);- la concentraţii mai mici (0,005-0,02 ppm):boli prin hipersensibilizare (astm,pneumonită);- la concentraţii inferioare (0,001 ppm):posibile boli respiratorii prinhipersensibilizare (astm) [3-6].Lista bolilor profesionale determinate deizocianaţii organici a fost elaborată în Franţa(1973): blefaroconjunctivite recidivante,rinofaringite recidivante, sindrom bronşicrecidivant, sindrom astmatiform. Cei maiexpuşi la inhalarea izocianaţilor organicisunt muncitorii care lucrează la fabricarea şiaplicarea lacurilor şi vopselelorpoliuretanice, la fabricarea fibrelor sintetice,la prepararea spumelor poliuretanice şiaplicarea acestora în fază lichidă, lafabricarea şi utilizarea adezivilor pe bază depoliuretani [4].MĂSURI DE PREVENIREPentru reducerea riscurilor expuneriiprofesionale la izocianaţi, cele maiimportante măsuri sunt:• Substituirea TDI (dacă e posibil) cuizocianaţi cu mase moleculare maimari sau cu polimeri care nu conţinmonomeri liberi• Evitarea formării aerosolilor

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health97• Existenţa dispozitivelor de aspiraţiela toate sursele de vapori deizocianaţi, în special la capul deturnare• Dotarea personalului cu mijloace deprotecţie individuale sau colective• Program de supraveghere medicală apersonalului care lucrează în locuride muncă unde se utilizează TDI saualţi izocianaţi încălziţi sau vaporizaţi• Determinări periodice de noxe înaerul locurilor de muncă unde seutilizează izocianaţii [4].CONCLUZIIFrecvenţa crescândă a bolilor respiratorii,cauzate sau legate de profesie constituie oproblemă de sănătate publică, cu largiimplicaţii socio-economice. Este necesarăcunoaşterea condiţiilor de muncă şi afactorilor de risc profesionali, a morbidităţiiprin afecţiuni respiratorii, în vedereaameliorării acestora şi menţinerii stării desănătate şi a capacităţii de muncă apersonalului muncitor, în parametrii optimi.BIBLIOGRAFIE1. Cotrău M., Popa L., Stan T., Preda N.,Kinces-Ajtay M., 1991,Toxicologie, Ed. Did. şi Ped.,Bucureşti, p.20-222. Ghiţescu M.E., 2003, Cercetări privindmodificările tabloului sanguinperiferic ale persoanelorexpuse profesional la uniicompuşi organici, Teză dedoctorat, p.43. Căiman D., 1996, Studiul afectăriiaparatului respirator la un lotde muncitori expuşi la spumepoliuretanice, Teză dedoctorat, p.17-204. Sîrb L., 2007, Spumele poliuretanice.Riscuri profesionale legate deproducerea şi întrebuinţarealor, p.9, 14, 155. Foussereau I., 1990, Polyuréthane. Fiched’allergologie-dermatologieprofessionelle, INRS, p.31-386. Rosenberg N., Gervais D., 1990,Affections respiratoire duesaus isocyanates organique. Lachimie des isocyanates et sesimplicationsphysiopatologique. Fisched’allergologie respiratoirenprofessionnelle, INRS, p.18-41

98Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthSTRESUL PSIHIC ŞI AGRESIVITATEALA ADOLESCENŢIBăcean C. 1 , Toma M. 21. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara2. L’hospital d’Aussllion, FranceREZUMATFactorii stresanţi care agresează organismul ca întreg, declanşează o avalanşă deperturbări. Paralel cu cercetările clinice, psihosociologii stresului au căutat să identifice dinmultitudinea de factori stresanţi, pe cei care sunt mai valoroşi prin prisma efectelor nociveasupra personalităţii umane. Agresivitatea umană, în special agresivitatea adolescenţilor,manifestată fie verbal, fie fizic, constituie un subiect demn de luat în seamă, avînd în vedereevoluţia în ritm alert a speciei umane. Scopul nostru constă în identificarea factorilor destres,dar şi eventuala înlăturare prin diverse mijloace a cauzelor generatoare de astfel decomportamente.Cuvinte cheie: stres, adolescenţi, agresivitate, anturaj familialABSTRACTThe stressors that agress the human body develop different unbalances. Taking intoconsideration the clinical researches phisicians have tried to identify from the many stressorsthat afeect the body, those which are of most value through their negative effects on thehuman personality. Human agresivity, especially adolescents agresivity, both verbal andfizical, is a very important task if we take into consideration the allert evolution of humanity.Our target is to identify the stressors and find out different ways of eliminating them.Keywords: stress, adolescents, agresivity, family behaviourContrar faptului că se vorbeşte mult desprestres, majoritatea oamenilor nu realizeazămultiplele consecinţe ale stresuluinecontrolat. Stresul cotidian, coroborat cuun ritm alert, îi face pe adolescenţii de azimai agresivi, faţă de adolescenţii de acum40-50 de ani. Lipsa iubirii şi a suportuluinecondiţionat din partea familiei, alături delipsa încrederii în sine, a siguranţei, asecurităţii şi nu în ultimul rând, un gradscăzut de socializare, conduc la apariţiaagresivităţii tinerilor. Obiectivul urmăritprin lucrare este identificarea şi înlăturareacauzelor generatoare de astfel de comportamenteumane.Datorăm lui Seyle introducerea conceptuluigeneral de stres, defint ca o reacţie generalănespecifică a organismului la acţiuneaexternă a unor factori - agenţi stresori, denatură variată (fizică, chimică, biologică şipsihică). În ultimele decenii, accentuldefiniţiei acestui veritabil sindrom s-a mutatpe caracterizarea ansamblului manifestărilorce compun această reacţie (tulburări psihiceşi/sau somatice multiple polimorfe), cuscopul analizării impactului asupra unororgane şi aparate “dotate” cu disfuncţiipotenţiale sau actuale, dar şi asupra unorindivizi cu o anumită constituţie psihică,predispusă (ereditar sau prin traume psihice

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health99anterioare) apariţiei unor tulburări cuimplicaţii adaptative comportamentale [1].O definiţie sintetică actuală a „stresuluigeneral” este cea dată de A. von Eiff:„reacţie psiho-fizică a organismului, generatăde agenţi stresori ce acţionează pe caleaorganelor de simţ asupra creierului,punându-se în mişcare – datorită legăturilorcortico-limbice cu hipotalamusul – un şirîntreg de reacţii neuro-vegetative şiendocrine, cu răsunet asupra întreguluiorganism”. Mai recent, Derevenco prezintăo definiţie psiho-biologică a stresuluielaborată de şcoala lui Lazarus. În aceastădefiniţie, accentul este pus pe „dezechilibrulbiologic, psihic şi comportamental, dintrecerinţele (provocările) mediului fizic,ambiental sau social, şi dintre resursele –reale sau percepute ca atare – ale omului, dea face fată (prin ajustare sau adaptare)acestor cerinţe şi situaţii conflictuale”(Derevenco, 1998). Referitor la definireastresului psihic, se cuvine să repetăm faptulcă el reprezintă un caz particular de stres,înscris în sfera raţională a “stresuluigeneral”, fiind declanşat de anumiţi agenţistresori: cei psihici. Aceştia sunt dotaţi cusemnificaţie negativă (distres) sau pozitivă(eustres) pentru indivizi, şi operează înplanul conştiinţei numai după decodificarealor şi evaluarea „sarcinii” pe care ei o pun înfaţa individului (Iamandescu, 1998).Lazarus şi Folkman definesc stresul drept un„efort cognitiv şi comportamental de areduce, stăpâni sau tolera solicitările externesau interne care depăşesc resurselepersonale” (1984).În ansamblu, definiţiile stresului psihic punaccent pe latura conştientizării potenţialuluinociv al agenţilor stresori , avându-se învedere distresul. În acest mod, se omiteincluderea în definiţie a eustresului, dupăcum susţin autorii, concept similar din punctde vedere al intensităţii stărilor afective şi alreacţiilor psihosomatice apărute, inclusivimplicaţiile sale în patologia acută [2].Când vorbim despre stresul psihic, nereferim la stresul psihic primar, iar „stresulpsihic secundar” reprezintă o reacţie lastresul psihic, dar care survine încontinuarea unui stres primar declanşat deagenţi stresori nepsihogeni.Un exemplu elocvent în acest sens poate fistresul psihic secundar reprezentat de stareapatologică.În cazul în care încercăm o coroborare adiverselor definiţii atribuite stresului psihic,date de autori ca Seyle, von Eiff, Pichot, M.Golu sau Bruchon-Schweitzer, putemconsidera stresul psihic, cel mai frecvent înipostaza invocată de distress, ca fiind oreacţie a întregului organism la unul saudiverşi excitanţi, corespunzând aşanumitului„sistem de semnalizare” descrisde Pavlov, dar şi la stimuli nonverbali careposedă o semnificaţie cu o largă rezonanţăafectivă pentru subiectul în cauză. Reacţia lastresul psihic este manifestată sub formaunui sindrom “nespecific”, care includemanifestări psihice şi tulburări funcţionalecare pot afecta sănătatea unui individ.Agenţii stresori sunt reprezentaţi în mareparte de stimuli verbali, sunt vehiculaţi pecăi nervoase, la şi de la cortexul cerebral,prezintă o semnificaţie importantă pentrusubiect. Trăsăturile evidenţiate îi diferenţiazănet de toţi ceilalţi agenţi stresori(fizici, chimici).Factorii stresanţi care agresează organismul,ca întreg, declanşează o avalanşă deperturbări care trec prin trei faze.(1) Reacţiade alarmă. Aceasta reprezintă prima reacţiea organismului la factorii de stres; scopuleste reprezentat de mobilizarea energiei deadaptare. În cazul în care agentul agresor areo putere mai mare decât energia de adaptarea organismului, organismul este suprimat.Opusul: când organismul nu poate ramânemultă vreme în stare de alarmă subbombardamentul agresorilor, începe să iamăsuri de apărare. (2) Reacţia de rezistenţă.Această reacţie încearcă să rearanjeze

100Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthelementele neuroendocrine şi biochimice,aşa încât să vină în sprijinul rezistenţei dedurată. Această stare este consumatoare deenergie de adaptare, nu poate dura la infinit.Ca atare, reacţia de rezistenţă dispare şiorganismul trece la cea de-a treia fază. (3)Reacţia de epuizare. Aceasta determinăsimptomatologia stării de stres [3].Paralel cu cercetările clinice, psihosociologiistresului au căutat să identifice dinmultitudinea de factori stresanţi, pe cei caresunt mai valoroşi prin prisma efectelornocive asupra personalităţii umane. A fostcalculat şi un indice de risc, având în vedereefectele agresivităţii declanşate [4].Situaţiile stresante se pot privi prin douăprisme, şi anume: stresul macrosocial şistresul decizional.Stresul macrosocial. Spre exemplu, unindivid poate să se căsătorească şi sădivorţeze; cazul rămâne individual, darniciun individ nu poate să trăiască în afaracondiţiilor create de marile aglomerăriurbane, cu viaţa trepidantă, cu obsesiavitezei, a concurenţei, a înstrăinării.E. Toffler identifică unele fenomene de strescolectiv, generate de evoluţia societăţilor încurs de dezvoltare: „cauza fundamentală aşocului de o intensă agresivitate – cunebănuite consecinţe în societate, constăîntr-o gravă contradicţie dintre evoluţiastructurilor sociale întârziate, cu marelentoare în modificări şi extraordinarărapiditate a progresului tehnologic, progrescare solicită la maximum capacitatea deadaptare a omului”.Sven Lundstet vorbeşte despre şoculcultural: „formă de inadaptare apersonalităţii, o reacţie faţă de o încercaretemporar nereuşită de adaptare la mediu şi laoameni”. Se naşte în acest fel un sentimentde insecuritate, înstrăinare, depersonalizare.Rezultatelele sunt exacerbarea de iritabilitate,violenţă, agresivitate. Statisticilearată că frecvenţa infracţiunilor, aagresiunilor fizice, a omorurilor este multmai mare în rândurile imigranţilor. Unexemplu ar putea fi reprezentat de S.U.A,unde locuitorii de culoare şi numărul marede imigranţi din Asia şi alte zone ale lumii,suferă şocul cultural, al cărui rezultat esteintensificarea presiunii agresive [5].Este bine cunoscut faptul că sistemul nervosprezintă o capacitate foarte mare, dar înacelaşi timp limitată, de la organele derecepţie, la nivelul de integrare şi decizie.Derularea unui flux rapid de stimuli vizualinu permite sistemului nervos o recepţiecorectă, oricât de perfectă este acuitateavizuală, iar rezultatul constă în sentimentulde haos. „Bombardamentul informaţional”poate fi edificat printr-un fapt identificat şide regizorii spectacolelor de rock: seproiectează jeturi de lumină diferită, cuimagini dispersate, pentru a determina unsentiment de confuzie şi alienare, deizbucnire a afectelor primare, a agresivităţiilatente, a violenţei [6].Stresul decizional. Un individ este capabilsă suporte diverse cantităţi de informaţie,dar avalanşa, rapiditatea schimbărilorsurvenite, elementul de noutate aldescoperirilor, schimbarea relaţiilor umane,complexitatea problemelor profesionale şiexistenţiale, implică o mare cantitate dedecizii, hotărâri, comportamente deadaptare. Putem vorbi despre două tipuri dedecizii: deciziile de rutină, care servescindividului să îşi deruleze viaţa într-unmediu constant; deciziile noi şi rapide,atunci când, într-un anumit context, intervinmodificări bruşte.Începând cu secolul trecut, CesareLombrosco, în „Omul delincvent”, subliniazăimplicarea educaţiei de tip familial.Rolul familiei în etiologia devianţei a fostidentificat în studii recente, evidenţiindu-seo serie de factori cauzali: climat afectiv,socializare, status economic şi social.Vom folosi ca şi exempu edificator, anchetasocială efectuată de A. Bandura şi H.R.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health101Walters. Aceasta confirmă faptul căadolescenţii agresivi provin de cele maimulte ori din familii în care părinţii suntagresivi, metodele disciplinare nu suntadecvate, fiind deseori brutale. Pot avea locconflicte între tatăl tiran şi adolescent;acestea pot sfârşi prin ruptura relaţiilor cupărinţii şi fuga de acasă a adolescentului,vagabondaj.În condiţiile în care în familie apar cazuri dealcoolism, imoralitate, antecedente penale,climatul socio-afectiv al familiei este multperturbat, poate apărea chiar şi o atmosferăconflictuală, după cum menţioneazăH.G.Edler , J.Ranschburg.Dacă ne referim la Marea Britanie, F.M.Martin şi J.W.B. Douglas fac anumitelegături între succesul şcolar al copiilor şioriginea socială a acestora. Ei subliniazăfapul că nivelul cognitiv este mai importantpentru reuşita şcolară decât venitulpărinţilor, variabilă care depinde de nivelulde educaţie şi cultură al părinţilor. Astfel,familiile aparţinând claselor inferioare, punmai puţin accent pe educaţia şcolară, preferăfrecvent şcoli cu o calificare rapidă, unsalariu şi alte avantaje.De cele mai multe ori, agresivitateaadolescenţilor se manifestă sub formăverbală sau fizică. Injuriile apar din cauzadezamăgirii sau nemulţumirii, dar un limbajobscen nu rezolvă situaţia creată. SigmundFreud, celebru psihanalist austriac, afirmă că„această maineră agresivă de a-ţi comunicanemulţumirile nu face decât să denatureze şisă transforme mesajul transmis”.Totuşi, societatea contemporană reprezintăcea mai mare provocare a agresivităţiiindividuale sau de grup, prin mijloacedeclarate benefice, dar care ascund factoride risc general. Omul societăţii actuale esteîn imposibilitatea de a se strădui să fiesingur- doar şi pentru câteva clipe, să sesepare de o sursă de comunicare şiinformare. Se află înconjurat de o reţeaperfidă de semnale sonore, tactile, vizuale,auditive care îi arată tot ce este frumos şinecesar devenirii sale spirituale, dar şi ceeace este excitativ, stimulator pentru cealaltăparte întunecată a fiinţei umane: agresivitatea[7].Putem vorbi de agresivitate în cadrulgrupului, rivalitate între fraţi, frica destrăini, agresivitate în grupele de copii,agresivitate educativă, socializarea agresivităţiiinfantile, agresivitate verbală.Comparativ, la majoritatea speciilor deanimale, agresivitatea este atât de ritualizată,încât vătămarea adversarului este evitată.Acelaşi lucru se remarcă şi la oameni, lacare agresivitatea se alimentează în parte dinadaptările filogenetice şi este controlatăeficient de adaptare. Semnalele submisiveînnăscute împiedică agresivitatea umană săse transforme în distructivitate. Filtrulbiologic spune: „să nu ucizi!”.Agresivitatea dintre grupuri se referă ladistrugerea adversarului. Grupele umane sediferenţiază unele de altele prin obiceiuri şilimbă; fiecare grup se defineşte pe sine caom. Această tendinţă are la bază dispoziţiaînnăscută care se manifestă încă de la copil ,a fricii de străini şi a respingerii străinilor.Vorbirea ne ajută uneori să ne eliberăm sau,cel puţin, să diminuăm o stare tensionată.Individul „bine crescut” înjură doar în gând,în timp ce indivizii necivilizaţi îşi „descarcănervii” înjurând sau blestemând.Psihanaliştii au constatat că relatareafaptelor care au şocat un individ în trecutpoate duce chiar la dispariţia unor simptomesupărătoare, în cazul unui nevrotic.Relatarea unor temeri, griji, necazuri, aduceo uşurare persoanei care povesteşte: scadetensiunea nervoasă. Specialiştii recomandăscrierea, în cazul în care nu există opersoană căreia să-i povestim. Aceasta ducela o oarecare stare de acalmie, chiar dacă sedovedeşte a fi doar temporară [8].Având în vedere efectele negative aleagresivităţii, fie ea fizică sau verbală, se

102Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthimpune găsirea unor căi de influenţare îndirecţia reducerii agresivităţii. De-a lungultimpului, diverşi autori au propus reducereaagresivităţii printr-o gamă largă de soluţii.Una dintre cele mai vechi este catharsisul,amintit anterior – individul simte nevoia dedescărcare. P. Iluţ propune „vizionarea demateriale cu multe scene violente; consumareatendinţelor agresive la nivelulimaginarului, al fanteziilor; angajarea înacţiuni violente efective, dar care nu auconsecinţe antisociale”; această ultimă ideeeste anticipată şi de Platon.O altă cale de reducere a agresivităţii estepedeapsa. Folosită din cele mai vechitimpuri, ea se aplică în urma manifestăriiagresivităţii, în vederea sancţionării ei, cuintenţia de a preveni repetarea actelor deviolenţă.Reducerea agresivităţii poate fi realizată şiprin reducerea efectelor învăţării sociale,după cum demonstrează teoriile învăţăriisociale, A. Bandura: „comportamentul agresivse imită şi se învaţă”.„Sancţiunile stresului sunt bolile şinefericirea” după cum afirmă Selye, iarremediile împotriva acestuia trebuie săvizeze cei doi poli ai fiinţei umane: psihic şisomatic. Vom distinge următoarele tipuri deconduite: conduite anti-distres (limitarea/înlăturareaconsecinţelor, evitarea lui,provocarea de distresuri controlate),conduite pro-eustres (cultivarea eustresului,procurarea de eustresuri), conduitesanogenice (deprinderi zilnice, dietă, conduitepreventive, evitarea unor excese,examene medicale periodice, autoexaminări,interdicţie totală), conduite vizând creştereaeficienţei filtrelor antistres (modelareasistemelor de convingeri, optimizareastrategiilor de coping), convieţuirea custresul [9-11].Lumea contemporană medicală încearcă,prin diverse metode, să reducă impactulstresului, sub diverse forme, asupraorganismului uman. Evidenţiem în acestsens o metodă modernă, numită terapia prinsunet; aceasta reprezintă una dintre cele maicunoscute metode de tratament prin vibraţii.Sunetul produce în corp vibraţii măsurabile,în funcţie de frecvenţa şi de amplitudineasunetului folosit. În ultimele decenii, au fostcreate diverse terapii de vindecare prinsunet. Anumite sunete au, fără îndoială, oinfluenţă binefăcătoare asupra corpului,deoarece influenţează structurile geometriceşi organizarea celulelor şi a sistemelor vii.Terapia cu ajutorul compoziţiilor muzicale,bazate pe sistemele energetice ale vechiimedicine chinezeşti, nu reprezintă decât unadin variatele metode de tămăduire prinsunet. Ea constituie însă un exemplu unic decombinare a unor străvechi principii devindecare, cu principii vibraţionale noi.Posibil ca cercetările întreprinse în viitor săpermită verificarea, prin metode maisofisticate, a efectelor benefice ale fiecăreitehnologii acustice de vindecrare, produseseparat sau împreună cu alte modalităţi devindecare vibraţională [5].La ora actuală, există în lume diverse tipuride aparate care folosesc vibraţiile, denumiteşi aparate de biorezonanţă, care auposibilitatea de a echilibra energiile negativedin organismele vii. Cercetările şi punereaîn practică sunt extrem de evoluate înaceastă privinţă, încât putem vorbi chiar deterapii antistress, obiectiv pe care cu puţiniani în urmă nici nu visam să-l atingem[12].În realitate, agresivitatea din preajmanoastră este un ecou al agresivităţii lumii. Înacelaşi timp, marea agresivitate induce,favorizează şi incită în permanenţă micaagresiune din fiecare individ [13,14].

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health103BIBLIOGRAFIE1. Vlaicu B., 1994, Dinamica dezvoltăriifizice şi aspecte comportamentalela şcolari, Ed. Signata,Timişoara2. Cosmovici A., 1996, Psihologie generală,Editura Polirom Iaşi, p. 1673. Păunescu C., 1994, Agresivitate şicondiţie umană, Bucureşti4. Eibl E., 1995, Agresivitate umană, Ed.Trei Romcart Bucureşti5. Gerber R., 2005, Medicina vibraţională,Editura Elite Bucureşti6. Luban-Plozza B,, Bradu Iamandescu I.,2003, Dimensiunea psihosocialăa practicii medicale, Ed.Infomedica Bucureşti7. Badea E.,1993, Caracterizarea dinamică acopilului şi adolescentului, Ed.Didactică şi Pedagogică, Craiova8. Chiriţa V., 1991, Manual de psihiatrie,Iaşi9. Covaciu M. 1997, Familia şi suicidul laadolescent, Revista MedicalUpdate, vol 3. nr.410. Covaciu M., 1997, Tentativa de suicid laadolescent, Revista MedicalUpdate, vol 3. nr.111. Doran R., Parot F., 1995, Dicţionar depsihologie, Ed. HumanitasBucureşti12. Ferreol G., Neculau A., 2003, Violenţa,aspecte psihosociale, Ed.Polirom Iaşi13. Miu N.(subred.), 1999, Tratat deMedicină a Adolescentului,Casa Cărţii De Ştiinţă ClujNapoca14. Vlaicu B., coordonator, 2000, Elementede igiena copiilor şi adolescenţilor,Ed. Solness,Timişoara

104Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthIMPACTUL MANIPULĂRIICOMPORTAMENTALE ASUPRAADOLESCENŢILOR: DROGURILEBăcean C. 1 , Toma M. 21. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara2. L’hospital d’Aussllion, FranceREZUMATO serie de statistici menţionează faptul că imaginea de sine este grav afectată în cazuladolecenţilor privaţi de plecarea unuia sau ambilor părinţi. Este bine cunoscut faptul căfamilia reprezintă creşterea viitoarei generaţii; ea oferă mediul în care copilul se naşte, sedezvoltă şi se formează. Perioada de tranziţie a afectat de-a lungul ultimelor decenii, modulde a trăi al familiei, determinându-i astfel pe mulţi părinţi să adopte o decizie în favoareaîmbunătăţirii stării financiare a acesteia şi, ceea ce este important, acest lucru se face îndetrimentul bunăstării sufletului fragil al copilului şi viitorului adolescent. Aceste decizii voravea o amprentă negativă asupra comportamentului acestuia. Sub aspect social, legal,economic, dar şi psihologic, relaţiile copiilor, dar şi viaţa acestora, vor fi profound afectate.O consecinţă care implică importante repercusiuni, se dovedeşte a fi scăparea lipsei totale desub control. Tinerii în dificultate asociază consumul de droguri cu cultura alternativă,atractivă a contrariilor, opusă unei comunităţi în care nu se simt integraţi.Cuvinte cheie: climat familial, adolescenţi, manipulare comportamentală, droguriABSTRACTMultiple statistics mention the fact that self image is baddly damaged in case ofadolescents whose parent or parents are getting away for a better living. The transitionperiod has negativly affected most famillies especially for the fact that for living a better lifemost parents directly affect the soul of the adolescents and also their future. All thesedecisions will negativly influence the behaviour of most adolescents. Their lives will bedamaged, including the social, legal, economic and psihological relations. Most parents havepartially or totally lost control of their children. As a consequence these adolescent starttaking drugs mostly for the fact that they cannot integrate in a well balanced society.Keywords: family, adolescents, management of behavior, drugsFenomenul manipulării comportamentale aprogresat în ultimele decenii, deşi înliteratura de specialitate nu i se acordăatenţia cuvenită. Abordarea problematiciiadolescenţei şi a toxicomaniei este necesar afi privită dintr-o perspectivă pluridisciplinară.Creşterea viitoarei generaţiireprezintă principala funcţie a familiei.Lupta împotriva drogurilor constituie, demai multe decenii, un obiectiv prioritar alpoliticilor din domeniul sănătăţii publice.Manipularea comportamentală reprezintăinfluenţarea subiecţilor umani, cu scopul

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health105realizării unor acţiuni diferite de propriileţeluri, fără ca ei să conştientizezediscrepanţa dintre scopurile îndepărtate alecelor care influenţează şi propriile scopuri.Datorită faptului că lezează demnitateaumană, manipularea comportamentalăreprezintă un tip de influenţă socială, oinfluenţă negativă, condamnabilă din punctde vedere etic. Ea se bazează pe conformareşi pe supunere.Teoria acţiunii sociale folosită pentruanaliza structurii manipulării comportamentale,a fost coerent expusă de sociologulamerican Talcott Parsons în lucrareadevenită clasică, „The Structure of SocialAction”. Evaluarea critică a fost făcută încăde la începutul anilor ’60 în sociologiaamericană de G. Wright Mills.Structura manipulării comportamentale esteimaginată pornind de la teoria acţiuniisociale Talcott Parsons şi de la TeoriaAutorităţii( Josef Bochensky).Referitor la tehnicile psihosociale desupunere fără presiune sau de manipulare, seridică o serie de probleme din punct devedere etic. Se impun măsuri de protecţiepsihică a indivizilor, grupurilor şicolectivităţilor umane. Cercetările psihosociologicear trebui direcţionate în sensulelaborării unor strategii de creştere arezistenţei subiecţilor umani faţă detentativele de manipulare comportamentală[1].Familia reprezintă creşterea viitoareigeneraţii; ea oferă mediul în care copilul senaşte, se dezvoltă şi se formează. Un primliant de reglare a interacţiunilor dintre copilşi mediul social este reprezentat de familie.O importanţă majoră o au integrarea socialăşi constituirea comportamentelor socialestrict determinate de modul de relaţionaredin familie, climatul afectiv, dar şi modelulsocio-cultural. Ecaterina Vrasmas susţine că„prin relaţiile sale cu mama, cu tata şi cufraţii, copilul se integrează în relaţiilesociale, se apropie de societate, îşi cunoaştevaloarea şi-şi descoperă propria persoană”.Brazelton şi Greenspan identifică nevoilecopilului pentru o dezvoltare normală cafiind următoarele: nevoia de a avea relaţiiemoţionale calde, stabile, apropiate; nevoiade a fi protejat fizic, de a avea siguranţă şi oviaţă bine organizată; nevoia de experienţeadaptate nivelului de dezvoltare al copilului;nevoia de limite, de viaţă cotidianăstructurată şi de responsabilităţi adecvatenivelului de dezvoltare; nevoia deexperienţe adecvate diferenţelor individualeale copilului, intereselor lui particulare;nevoia de a trăi într-o comunitate stabilă, dea beneficia de sprijinul şi cultura acesteia[2,3].Familia contemporană se loveşte frecvent deprobleme sau situaţii care, de cele mai multeori, o fac inaptă de a le rezolva singură. Unnumăr remarcabil de familii nu dispun decapacitatea de a se adapta schimbărilorpolitice, sociale şi economice; perioada detranziţie a afectat, de-a lungul ultimelordecenii, modul de a trăi al familiei,determinându-i astfel pe mulţi părinţi săadopte o decizie în favoarea îmbunătăţiriistării financiare a acesteia şi, aceasta, îndetrimentul bunăstării sufletului fragil alcopilului şi viitorului adolescent.În ţara noastră, numărul copiilor abandonaţişi neglijaţi emoţional creşte de la an la an.Aceştia intră în categoria copiilor ai cărorpărinţi sunt plecaţi în străinătate şi suntcrescuţi de un singur părinte sau bunici,rude. Dezvoltarea personalităţii acestor copiiva fi influenţată de faptul că le lipseştedragostea parentală, deşi aparent ei sebucură de o oarecare susţinere materială.Valorile umane şi atitudinea faţă de sine şifaţă de lume, în general, vor fi negativinfluenţate de experienţele trăite de aceşticopii, de cele mai multe ori pe parcurul maimultor ani. Sub aspect social, legal,economic, dar şi psihologic, relaţiile copiilorşi viaţa acestora vor fi profund afectate.Dacă avem în vedere absenţa unuia sau a

106Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthambilor părinţi, pe diverse perioade, neputem referi la două categorii de copii dinfamilii dezintegrate: cei ai căror părinţi suntplecaţi, dar beneficiază de un oarecaresprijin material, şi cei care nu au veşti de lapărinţi[4-7].Aceştia din urmă sunt cei mai afectaţi,deoarece trăiesc cu iluzia revenirii părinţilor.Reacţii şi consecinţe de lungă durată se potinstala în urma acestei traume psihice. Nuapare o singură emoţie, ci trăiri emţionaleintense şi variate: angoasă, regret, disperare,neîncredere, anxietate, resentimente, vina,dorul, sentimentul lipsei de sens.Odată cu pierderea unui părinte, putemvorbi şi de o serie de alte pierderi, cum ar fimediul familial, se schimbă casa sau familia,contactul cu alţi membrii din familie,ataşamentul, se pierde siguranţa zilei demâine, dragostea şi sprijinul părinţilor.Suferinţa acestor tineri se poate evidenţia ladiverse nivele: în primul rând, emoţional,cum ar fi vinovăţia, tristeţea, dar şi fizic:oboseală, lipsă de energie, sau mental:confuzie, lipsă de concentrare. Implicit,datorită acestor trăiri, copiii trec prin maimulte faze: iniţial de şoc, apoi suferinţă şidezorganizare, acceptare.Adolescenţilor ai căror părinţi sunt plecaţi,dar beneficiază de un suport material, li seoferă mai multe oprtunităţi. De pildă,plecarea părinţilor poate atrage după sineefecte pozitive: un suport material, alimentaţiemai bună, continuarea studiilor,sporirea gradului de siguranţă a viitorului.Creşte încrederea în sine, dar nu se pot trececu vederea amprentele negative care seobservă deja în societate: iresponsabilitate,incompetenţă, sistem de valori distorsionat,hiperreactivitate, deficit în luarea deciziilor,incompetenţă în gestionarea banilor.Trauma psihică nu se tratează doar prinatingerea fazei de acceptare. Adolescenţiisuportă durerea şi suferinţa diferit faţă deadulţi: trăiesc totul cu o mai mareintensitate, se exprimă mai puţin verbal,piederea este discontinuă, furia se exprimăîn mod direct. Viitorul acestor adolescenţiva fi marcat de numeroase piedici în ceea cepriveşte dezvoltarea personală şiinterpersonală, sănătatea emoţională, fizică.Vor apărea probleme de comportament,inclusiv consumul de droguri şi altesubstanţe toxice, vulnerabilitate în faţatraficanţilor de fiinţe umane sau alte acţiuniilegale [5].Statisticile demonstrează că imaginea desine este grav afectată în cazul adolecenţilorprivaţi de plecarea unuia sau ambilor părinţi.După cum afirmă şi I. Gonţa, „adolescenţiidemonstrează o autopercepţie lacunară,caracterizată prin predominarea eului fizicsau psihologic, în multe cazuri – a celuifilozofic, aceste rezultate denotând inacceptareastatutului social şi dificultăţi deintegrare socială, precum şi o autocunoaşterefragmentară, asociată uneitensiuni interne”.Printre problemele legate de comportamentse numără: anxietate, fobii, negativism,tulburări de somn, hiperreactivitate,agresivitate faţă de colegi, tutori,comportament deviant. În ceea ce priveştetimpul liber, adolescenţii preferă să îlpetreacă în compania muzicii, la televizor,distracţii, calculator [8-10].Adolescenţii reuşesc mai bine să dea un sensplecării părinţilor, faţă de preşcolari şi copii,datorită faptului că atenţia lor este orientatămai mult asupra propriei persoane, asuprarelaţiilor, fiind preocupaţi mai mult desexualitatea lor, de independenţă. Adolescenţiise ajută reciproc prin diverse moduri.În această perioadă au loc confruntări întrecomportamentele impreg-nate de atitudinicopilăreşti şi cele solicitate de noile cadresociale în care se desfăşoară, şi cărora estenecesar să le facă faţă; apar discrepanţe întreceea ce doreşte societatea de la adolescent şiceea ce poate el să dea, între ceea ceaşteaptă de la viaţă şi ce îi oferă aceasta înrealitate, dar nu în ultimul rând, între

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health107aspiraţiile măreţe şi posibilităţile limitatepentru traducerea lor în fapt.Nevoia de dragoste a copilului este oproblemă de importanţă majoră în perioadaadolescenţei. În această perioadă apardiverse probleme, iar atâta timp cât copilulintră în această fază a vieţii sale cu o rezervăemoţională defectuos alimentată, acesta va fivulnerabil în faţa dificultăţilor vârstei înspeţă.Dragostea condiţionată oferită copiilor, va fireacţia în ceea ce priveşte modul acestora dea oferi iubire. Manipularea şi controlareapărinţilor se va evidenţia la vârsta adolescenţei.În momentul în care ei vor fisatisfăcuţi, va urma şi mulţumirea părinţilor,cu alte cuvinte condiţionat. Vor manipulapărinţii în cazul în care nu li se va face peplac. Aceşti adolescenţi nu sunt învăţati săiubească necondiţionat; datorită faptului căpretenţiile au fost întotdeauna îndeplinite,părinţii se simt neputincioşi. O consecinţăcare implică importante repercusiuni sedovedeşte a fi scăparea lipsei totale de subcontrol [1].Datorită mutaţiilor culturale ale lumiioccidentale, apare fenomenul cu dimensiunisociale: consumul ilicit de droguri.Fenomenul pătrunde şi progresează extremde rapid în toate comunităţiile, dar şi înrândurile adolescenţilor.Tinerii în dificultate asociază consumul dedroguri cu cultura alternativă, atractivă acontrariilor, opusă unei comunităţi în carenu se simt integraţi. Adolescenţii sunt îngeneral lipsiţi de informare corespunzătoareprivind pericolul consumului de droguri, câtşi de un ajutor psihologic specializat pentrua depăşi momentele de criză [11].În ultimul deceniu, ţara noastră a devenit oţară de tranzit pentru toate felurile dedroguri; numărul consumatorilor creşte înprogresie geometrică de la an la an. Esteevident că ne confruntăm cu un fenomensocial scăpat de sub control, întrucât nu sepoate vorbi de stoparea lui. Acţiunileorganizaţiilor guvernamentale, dar şi alecelor neguvernamentale, trebuie îndreptatecătre încetinirea dezvoltării acestui fenomen[12].Dintre efectele drogurilor amintim: efectescontate şi efecte nedorite. Efectele scontate:drogurile stimulente provoacă excitaţiepsihologică, veselie, sentimentul de tensiunepsihică şi, uneori, reacţii violente; drogurilesedative provoacă calm psihologic, relaxarepsihică sau somnolenţă; drogurile halucinogenemodifică percepţia, senzaţiile auditive,vizule şi olfactive; drogurile delirogenetulbură raţiunea, analiza pe care omul o faceplecând de la senzaţiile proprii. Efectelenedorite de consumator: dependenţă, efectetoxice asupra sistemului nervos, inimii,plămânilor, rinichilor, dintre care unele potfi grave (intoxicaţia cu alcool, coma etilică,supradoza de heroină) [3].Ca urmare a creşterii consumului de droguri,au apărut materiale care conţin măsuri deprevenţie, măsuri de intervenţie, descrieriale efectelor drogurilor cu implicaţiile lorasupra stării de sănătate fizică şi psihică,precum şi alte lămuriri considerate a fi utilepentru o informare corectă şi completă.Diversele programe educative au în vedereorganizarea unor seminarii în şcoli, licee,universităţi [13,14].În ceea ce priveşte terapia, un lanţ terapeuticcomplet cuprinde: clinici moderne dedezintoxicare fizică cu circuit închis şipersonal de specialitate, centre de zi pentrucontinuarea tratamentului de întreţinereasociat cu psihoterapie de grup, psihoterapieindividuală, şedinţe de terapie ocupaţională,comunităţi terapeutice, absolut necesarepentru dezintoxicarea psihică, situate înzone îndepărtate de orice mediu toxicogen,unde timp de câteva luni, îndrumaţi depersonal specializat, adolescenţii seresocializează prin autogospodărire, cursuride reorientare profesională. Reintegrareasocială a foştilor toxicomani reprezintă oprioritate.

108Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthCreşterea consumului de droguri în rânduladolescenţilor este alarmantă. Numărul detoxicomani internaţi, în special dependenţide heroină, unul dintre drogurile cele maifolosite în ţara noastră, creşte în progresiegeometrică de la un an la altul. La început,majoritatea internărilor era reprezentată deconsumatorii de droguri sub formă de ţigară,cei care fumau drogul, şi consumatorii dedroguri la folie, cei care inhalau drogul.Aceste statistici au apărut la nivelul de spitalîn anul 1995. Începând cu cea de a douajumătate a anului 1997, şi în specialînceputul anului 1998, numărul consumatorilorde droguri injectabile este în creştere.Adolescenţii pacienţi nici nu mai trec prinfazele preliminare, fumat, inhalat, ci începconsumul de droguri direct prin injectare.Consecinţele sunt importante asupraorganismului, apar riscuri crescute desuprainfecţii, dar şi bolile transmisibile(SIDA, hepatite B şi C).Consumul de droguri generează dependenţăfizică şi psihică. Aceasta înseamnă că în celmai scurt timp se va pierde libertatea de aalege de a fi tu însuţi. Viaţa se va reduce la ocăutare nesfârşită a „dozei” de fiecare zi. Casă se găsească banii necesari, se va faceorice: furt, prostituţie, trafic de droguri sauchiar crimă. Se riscă privarea de libertate înorice moment. Dacă la început, consumul dedroguri creează o oarecare plăcere, viaţa seva transforma repede într-un coşmar,întretăiat de repetate şi dureroase cure dedezintoxicare [4].Consumul de droguri pune în pericolintegritatea fizică: efecte toxice, deseoriireversibile, asupra sistemului nervos,inimii, plămânilor, rinichilor, infecţii, inclusivSIDA şi hepatită B; reducerea considerabilăa potenţei.Consumul de droguri înseamnă şi risculutilizării unor substanţe asupra cărora nuexistă nici un control. Cel care vinde drogul,poate că îi cunoaşte compoziţia. Se poateavea încredere în el? Substanţa care seintroduce în organism poate conţineimpurităţi, poate fi supraconcentrată saudenaturată. Ceea ce înseamnă în general,moarte rapidă sau sechele definitive[12].Dezvoltarea intelectuală, emoţională,socială, morală sau spirituală a adolecentuluieste intensificată în cazul în care beneficiazăde dragoste, şi evident reversul, dezvoltareava avea de suferit dacă nevoia de dragostenu îi este satisfacută. Valorile umane şiatitudinea faţă de sine şi faţă de lume, îngeneral, vor fi negativ influenţate deexperienţele trăite de aceşti copii, de celemai multe ori pe parcursul mai multor ani.BIBLIOGRAFIE1. Chelcea S., 1994, Personalitatea şisocietatea de tranziţie, Ed.Ştiinţa şi Tehnica, Bucureşti2. Brazelton T. B., Greenspan S. I., 2000,The irreducible needs ofchildren: What every childmust have to grow, learn, andflourish3. Badea E., 1993, Caracterizarea dinamicăa copilului şi adolescentului,Ed. Didactică şi Pedagogică,Craiova4. Cotrău M., 1991, Toxicologie, Ed.Didactică şi Pedagogică,Bucureşti5. Doran R., Parot F., 1995, Dicţionar depsihologie, Ed. HumanitasBucureşti6. Gelder M., Dermis G., Mayou R., 1994,Tratat de psihiatrie, Oxford,ediţia a II-a, Ed. AsociaţiaPsihiatrilor liberi din Româniaşi Geneva Publischers7. Lăzărescu M., 1994, Psihopatologieclinică, Ed. Helicon, Timişoara8. Miu N., subred., 1999, Tratat de Medicinăa Adolescentului, Casa Cărţiide Ştiinţă Cluj Napoca9. Vlaicu B., 1994, Dinamica dezvoltăriifizice şi aspecte comporta-

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health109mentale la şcolari, Ed. Signata,Timişoara10. Vlaicu B., Vasilov M., 1998,Adolescenţa. Particularităţi antropometriceîn Banat şiMoldova. Ed. Eurobit, Timişoara11. ***, 1991, Manual ONU pentruformarea de cadre specializateîn lupta împotriva drogurilor12. *** , 2000, Legea 143/2000 privindcombaterea traficului şiconsumului ilicit de droguri13. ***, 2002, Legea 300/2002 privindregimul juridic al precursorilorfolosiţi la fabricarea ilicită dedroguri14. ***, 2002, HGR nr.1489/2002 pentruînfiinţarea Agenţiei NaţionaleAntidrog

110Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthTHE IMPORTANCE OF DIET ANDPHYSICAL ACTIVITY FOR OBESITYMANAGEMENT IN YOUNG PEOPLESas I. 1 , Ardelean C. 1 , Vlaicu B. 2 , Banu A. M. 31. County Clinical Hospital Timişoara2. University of Medicine and Pharmacy „Victor Babeş” Timişoara3. University Dentistry Clinical Center of KosovaREZUMATIntroducere. Obezitatea reprezintă un exces de grăsime corporală care duce ladeteriorarea sănătăţii. Creşterea rapidă a prevalenţei obezităţii este un fenomen global,afectând atât ţările cu un venit mare, cât şi pe cele în curs de dezvoltare. Obezitatea este oafecţiune care a fost prezentă încă de la începuturile existenţei umane, dar a fost recunoscutădoar târziu ca o stare dăunătoare pentru sănătate. Obiective şi metodă. Creşterea în greutatepeste limitele normale, poate fi privită ca rezultatul interacţiunii între substratul geneticindividual şi factorii de mediu. Această lucrare îşi propune o succintă trecere în revistă acunoştinţelor existente despre comportamentul alimentar, activitatea fizică şi sedentarism, şiinfluenţa acestora asupra Indicelui de Masă Corporală (IMC) la copii şi tineri. Rezultate.Evoluţia a favorizat preferinţa pentru alimentele cu densitate energetică mare, astfelorganismul protejându-se împotriva pierderii în greutate, dar tolerând creşterea acesteia. Însocietatea modernă este disponibilă o mare varietate de alimente, în cantităţi mari, carestimulează consumul excesiv. În afară de cantitatea şi calitatea alimentelor, mai există şi alteaspecte ale alimentaţiei care pot interveni asupra IMC-ului, cum ar fi orarul meselor,regularitatea, preferinţa pentru anumite alimente. Activitatea fizică are un impact major, atâtasupra compoziţiei, cât şi a metabolismului organismului. Pe lângă echilibrarea balanţeienergetice, activitatea fizică are multe alte efecte pozitive pentru persoanele supraponderaleşi obeze. Din contră, comportamentul sedentar este în relaţie pozitivă cu un IMC mai crescutla tineri. Concluzii. Obezitatea este o ameninţare pentru sănătate, care în epoca modernătinde să anuleze multe din beneficiile datorate progresului ştiinţelor şi tehnicii. Sunt necesareschimbări ale stilului de viaţă, la nivelul dietei, al regimului activităţii fizice şi reducereatendinţei spre sedentarism pentru a modifica pe viitor prevalenţa îngrijorătoare a acesteiafecţiuni.Cuvinte cheie: obezitate, activitate fizică, tineri, dietăABSTRACTIntroduction. Obesity represents an excess of body fat that leads to deterioration ofhealth. The rapid rise of obesity prevalence is a global phenomenon, affecting both highincome and low income countries. Obesity is a disease present from the beginning ofhumanity, but was recognized as a medical condition only later in history. Objectives and

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health111method. The increase of body weight beyond normal limits may be seen as the result of theinteraction between the genetic susceptibility and the environment. This work is only a shortrevue of the existing knowledge about alimentary behavior, physical activity and sedentarybehavior, and their influence on body mass index (BMI) for children and young people.Results. Human evolution favored the preference for energy-dense foods, in this way theorganism protect himself against weight loss, but tolerate weight gain. In the modern societya large variety of foods are available, and in large quantities also, and so excessive intake isstimulated. Beside the quality and quantity of foods, there are other aspects of diet interferingwith the variation of BMI, as are the meals time table, regularity, the preference for certainfoods. Physical activity has a major impact on both organism’s composition and metabolism.Besides adjusting the energy balance, physical activity has a number of other positivesoutcomes for overweight and obese people. In opposition to these, sedentary behavior is in apositive relation with an increased BMI in young people. Conclusions. Obesity is a threat forhealth status and in the modern era tends to annul many of the benefits obtained through theprogress of sciences and techniques. Changes in lifestyle, in diet, physical activity regimenare needed, and also are the sedentary behavior modification, for a future change in theprevalence of this disease.Keywords: obesity, physical activity, young people, dietINTRODUCTIONOne hundred years ago, Europe wasconfronted with a real epidemic ofmalnutrition in young people. Acknowledgingthis state triggered a number ofreforms in public health area, aiming thispopulation group.Presently, we find ourselves in anotherphysical deterioration cycle of youngpeople. The rising rates of obesity inchildren and young people will fuel theepidemic of chronic diseases, includingcoronary heart disease, hypertension andtype two diabetes, starting at young ages.Once the countries become richer and thehealth status is better, a shift is happening inthe major causes of mortality, frominfectious to chronic diseases (theepidemiologic transition). Along with theepidemiologic transition, the rates of obesityusually are growing, and the social profile ischanging. This way, the positive associationbetween wealth and obesity in adults(especially women) and children from lowincomecountries, is annulled in middleincomecountries, and becomes a negativeassociation in high income countries, wherethe risk for obesity is higher for those inlower socioeconomic classes [1, 2].The prevalence of obesity grow constantlyin the last 50 years. Obesity installed atyoung ages, beginning in childhood, usuallyis constant through the adult period, evenbecoming more important, and is associatedwith risk factors for later chronic diseases.In the European Union there areapproximately 22 millions of overweightchildren (5 millions of which are obese). Ifthe prevalence of obesity and overweightrise constant in the future, in the year 2010,a number of 26 millions children are to beoverweight (a rise of approximately 1,3millions a year) and 6,4 millions of these areto be obese (a rise of 350.000/year). Thesedata reflects just how important is to put astop to these phenomenon [3].HISTORYWe can find the origins of obesity in ourprehistoric ancestors, 30.000 years ago.Since the living condition of that periodwere extremely harsh, the survivors werethose individuals with a better capacity ofenergy storage during the times when thefood was abundant, preparing for theinevitable famine periods that followed.

112Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthThere are prehistoric statues surviving to ourdays, including the famous Venus fromWillendorf, portraying women withpronounced abdominal obesity. There is ahypotheses sustaining these could have beenconsidered, ironically, symbols of fertility,although presently we know obesity causesinfertility.The situation has changed. In the present,the inefficient phenotypes are favorite, theindividuals unable to deposit fat, while thoseindividuals depositing fat, especially in theabdominal area, are predisposed to apremature death [4]. The explanation maybe the important changes of theenvironment, which presently permit asedentary life style. In the evolution ofhumanity only relatively recent, theenergetic expenditure (the primary searchfor resources) has not been closely related tothe energy intake.The acceptance of obesity as a medicalproblem has been very difficult, in somecultures obesity being a sign of wealth andstatus.first to use the term “obesity” in a medicalcontext.At the beginning of the 18 century, anumber of authors promoted thepreservation of health as a reason foravoiding obesity. It became more clear thatobesity is not an isolated disease, and otherproblems of health are more frequent inobese patients. Even in antiquity was knownthe association between obesity and apnea(4 century B.C.). The most importantdisease in association with the obesity isdiabetes, known to physicians even in 1552B.C., when it was mentioned in the Eberspapyrus.The coronary heart disease, coexisting withobesity, was described as angina by EdwardHyde in the 17 century, but it seems it wasknown even by Hippocrates. In 1765,Joannes Baptista Morgagni explained notonly that obesity is in relation with disease,but also that the position of the fat depositsis crucial [4].OBJECTIVESMoses is considered to be the first writer ondiet, recommending only special foods toJews. The ancient Greek civilization wasone of the first to realize the danger ofobesity and its association with disease.Hippocrates understood that obesity leads toinfertility and premature death. He wroteabout diseases caused by unbalanced diet,and the improvement in health broughtabout by change of diet. Also the ancientEgyptians have been preoccupied on diet asa mean to preserve health, acknowledgingthat both the quantity and the quality of foodare important.The beliefs of the great scholars of antiquityhave been developed by the modernEuropean writers and physicians.Thomas Sydenham (1624-1689) recognizedthe multifactorial nature of obesity, and theEnglish physician Tobias Venner was theAlthough all the experts agree that obesityprevention is a priority, there are only asmall number of studies concerning thissubject. It is very important to expose thebehavioral factors present in young people,influencing the onset of obesity.Obesity may be regarded as a consequenceof the interaction of environment and theindividual genetic profile, particularlygenetic susceptibility. Although the conceptthat some people inherited a greatersusceptibility for depositing the surplus ofenergy than others may be appealing, themajority of prospective studies on theimpact of different metabolic phenotypes(subjects with low metabolic rate or highoxidation of fat) on the weight change wasconducted in selected populations and couldnot be reproduced in different populations.These data indicated that, in geneticallyheterogeneous populations, these factors are

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health113at best weak predictors of gaining weight,and in most people, the tendency to becomeobese is not due to any genetic anomaly,questioning the concept of high energeticefficiency in overweight and obese subjects[5].From the public health point of view, somerisk factors are modifiable (ex. food intake),while others (ex. genetic heritage) can notbe change and are not targets forintervention strategies.External factors interfering with obesityonset and whose influence we try toestablish, are the predominance of sedentarybehavior (watching TV, playing videogames), less physical activity, changes indiet characteristic to modern society.BODY MASS INDEXFor determining the state of obesity, bodymass index is largely used both in clinicalpractice and population studies. BMI is asimple index of weight-for-height that iscommonly used to classify underweight,overweight and obesity in adults. It isdefined as the weight in kilograms dividedby the square of the height in metres(kg/m 2 ). BMI is a imprecise, but usefulmeasure for adiposity. For a given BMI,adiposity varies with age, gender andethnicity. Even so, BMI correlates relativelywell to the quantity of body fat and to therisk for obesity related diseases. Adults withBMI>30 are classified as obese, while thosewith BMI in the interval 25-30 are classifiedas overweight.For children, defining obesity andoverweight is more complicated, becausethe weight varies with height during thegrowth process. But there are methods tostandardize BMI in childhood, according toage and sex, and these gave results validatedthrough other adiposity measurements. Veryfew things are known about body weightvariation trends in adolescence: samplingvaried too much in time for validcomparisons. BMI may be a source of biasin the case of certain population categorieswith rising levels of physical activity,especially in young men, where a rise ofBMI may be due to a rise in lean body mass.Generally, an excess of intake or a reductionin energy expenditure, results in positiveenergy balance, and, on long term, may leadto a rise of body weight, represented througha rise of BMI [3].The obesity epidemic is rapidly generalized,including different ethnic, geographicgroups, and different age and sex groups,this way suggesting the intervention ofenvironmental and behavioral factors.Energy intake and energy expenditure arebehavior consequences, and, in their turn,are influenced by a large variety of internaland external determinants. Among these arethe characteristics of the food supply, theknowledge, attitudes, emotional state andindividual experience, and also the culturaland social context of the behavior [6].From existing studies results that the mostimportant risk factor for obesity is theexistence in the family of other cases,partially explained by genetic heritage, butalso through other factors, as, for example,physical activity and the alimentary habitsof the entire family [7].DIETHuman energetic needs are estimatedthrough energy expenditure measurements,plus the energy needed for the growthprocess, pregnancy and lactation. Adaptingto a energy intake that is to low or in excess,may lead sometimes to biological andbehavioral penalties, for example reducedgrowth speed, loss of lean mass, excessivedeposits of fat, enhanced risk for disease,periods of forced repose, and physical orsocial limitation in caring out certainactivities [8].Evolution favored the preference for energydense foods and with large content in fat,

114Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healththis way human body protecting itselfagainst weight loss, but tolerating weightgain. The more popular foods are now thefast-foods, cereals, pastries, potatoes andbeverages with high content of sugar, allthese being the result of low price, pleasanttaste and of the aggressive marketingcampaigns.The energy necessary for the metabolic andphysiologic functions of human organismderives from chemical energy, bound infood and its components, macronutrients.These are carbohydrates, fats, proteins andethanol, the latter acting as a substrate. Afterbeing ingested, the energy bound in foods isfreed and transformed in thermal, mechanicand other types of energy. Fats andcarbohydrates are the major sources ofenergy, although proteins are also sources ofenergy, specially when intake is limited [8].The importance of the carbohydrates intakefor the obesity epidemic is still to bedetermined, but the intake of corn syrup richin fructose, used for sweetening thebeverages in the USA in 1970-1990, waslinked to obesity by previous studies [3]. Astudy, conducted on 548 school children, inBoston area, by Ludwig and col., reachedthe same conclusion [9]. Even in the case ofa lower energy intake, providing much ofthat energy from fat is associated withgaining weight. Diets low in sugar, but richin fat represents a higher risk for obesitythan diets with high sugar content and lowin fat.In high income societies, systems ofproducing, depositing and distributing foodpractically annulled the possibility of nothaving what to eat, making available for thepopulation a relatively unlimited source ofattractive, diverse and high density foods.While transforming of the food source hasoccurred, also the social habits concerningthe diet changed. Because of the rapidrhythm of present life, snaking, fast-foodand principal meals eaten outside the homebecame commune and these results in alarge proportion of the calories. Meanwhile,children have larger control on their foodchoices. During a national program forsurveying nutrition in Australia has beendemonstrated that energy intake roseapproximately with 4% in adults and, inadolescents, with 11% for girls and 15% forboys, between 1985 and 1995, havingcarbohydrates as primary energy source.Dates from USA and Europe also confirmthe existence of association of high energyintake and rates of obesity [10].The portions sizes increased for meals andsnacks, and there are many evidences thatpeople eat more when they are offeredlarger portions. The composition of the dietcan be more important than the number ofcalories. Studies have shown larger caloriesintake when meals consist in a variety offoods compared to the case when the mealsconsist in one aliment only. The caloricintake is also enlarged by tasteful, preferredfoods, and also by high energy foods. Aswell as the composition of foods, the aspector the smell of foods can stimulate theappetite and can produce a larger intake [6].Food preferences can change as aconsequence of experience and learning.The taste of aliments consumed just beforebeing sick becomes usually unpleasant,while tastes associated with positiveoutcomes, as, for example, a reserve ofcalories, are preferred. This is probably theexplanation of the “familiarity” effect, whenaliments that have been consumed before,and had favorable consequences, arepreferred, effect well known in children. Inthe present there are evidences thatsystematic exposure (including throughbreast milk) can increase familiarity and canpromote acceptance of certain foods.Both in children and adults, there areevidences showing that simple strategiesmay change the tendency to high rates ofobesity. Among these are having meals on arigorous schedule, avoiding snacking,

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health115drinking water instead of high caloriesbeverages, reducing the fat under 30% ofenergy intake.The subject of a great interest was if thedeliberate control of diet represents asuccessful strategy in controlling bodyweight. Earlier studies have shown that thepersons who control their food intake have agreater response to taste and a lowerresponse to internal signals of satiety.Nevertheless, recent studies on diet controleffect, used models with better abilities offinding cause and effect. Their conclusionwas that diet control determines betteralimentary habits, and, if constant, leads toloosing weight [6].PHYSICAL ACTIVITYPhysical activity represents a wide concept,including any body movement achieved bymuscles contraction and that increasesenergy expenditure above resting levels.Exercise is a subcategory of physicalactivity and is defined as voluntary, planned,structured and repetitive physical activityperformed because of anticipated positiveconsequences on physical, psychologicaland/or social well being. Physical inactivityequals low levels of physical activity andmay be defined as a state where energyexpenditure approaches resting energyexpenditure [11].A study conducted by Reizo Baba andcoworkers in Japan, in 2004, on first yearhigh school students (20 207 boys and 19734 girls), revealed that adolescentspresenting a family history of obesitydemonstrated a high risk for developing thisdisease, especially if they had unfavorablephysical activity conditions. Among theseunfavorable conditions, the most importanteffect on developing obesity belonged to anegative attitude towards physical activity.The reason for these may be that theteenagers with a negative attitude towardsphysical activity do not actively participateto sport classes and are not ready toexercises in every day life. The conclusionof this study was that determinedintervention to make adolescents with afamily history of obesity, participate inexercise should be validated andencouraged. Education should be designedto encourage students to like sport andphysical activity. Such intervention couldhelp to reduce future morbidity andmortality from atherosclerotic disease [7].Changes in physical activity regimen aimingto increase the energy expenditure areusually an important component of obesitytreatment in young people. The main reasonfor this is the major impact of physicalactivity on the body’s composition andmetabolism. Physical activity also presents afew other positives outcomes for the healthof overweight and obese persons, as, forexample, better metabolic profile andenhanced self esteem. In children and youngpeople physical activity is necessary forgrowth and for normal development ofcardio-respiratory functions, musclestrength, flexibility, motor ability andagility. There are evidences of a negativeassociation between physical activity andcardiovascular risk factors, as the lipidprofile and the blood glucose, in childrenand young people.A certain amount of physical activity mustbe performed regularly in order to maintainoverall health and fitness, to achieve energybalance and to reduce the risk of developingobesity and associated diseases, most ofwhich are associated with a sedentarylifestyle. The normal question is how muchphysical activity is needed to improve andmaintain health. According to therecommendation of World HealthOrganization (WHO), the most importantbenefit for health comes from a minimum of30 minutes of moderate physical activitydaily. To obtain increased benefits, thosewith better conditions should exerciselonger (60 minutes/day), or at a higherintensity. Longer periods of exercise arerequired to maintain a healthy body weight

116Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthand to reduce the risk of obesity than areneeded to help reduce the risk of chronicdisease such as coronary heart disease anddiabetes mellitus. Any activity that isrhythmic and aerobic in nature, uses largemuscle groups and can be maintainedcontinuously is recommended for generalhealth and fitness. An activity regimen ofmoderate, rather than high intensity exerciseis recommended, and total fitness is morereadily attained with longer sessions.Consequently, it may be better to suggestactivity of moderate intensity for 60 minutesthan of high intensity for 30 minutes [8].But one hour of physical activity could benot enough to prevent clustering of riskfactors for cardiovascular disease. Thisconclusion resulted from The EuropeanYouth Heart Study. Major discoveries ofthis study included a negative associationbetween clustering risk factors and physicalactivity. The authors concluded the level ofphysical activity must be higher than the onein existing guides. It could be necessary toget to 90 minutes of physical activity dailyin children to prevent the onset of insulinresistance, this being the main characteristicof cardiovascular risk factors clustering.Sedentary behaviors, particular watchingTV, are in a direct relation to a higher BMIfor children and adolescents. Dietz andGortmaker reported that each additionalhour of television viewing per weekincreased the risk of obesity by 2%. Theexperimental study by Robinson foundstrong evidence of a causal link betweentelevision viewing and children’soverweight. The likely mechanism for theeffect of TV viewing is its impact on energybalance through decreased energyexpenditure (less time being physicallyactive), reduction in resting metabolic rateand increased energy intake (overeatingwhile watching TV and exposure tocommercials promoting unhealthy foods).Watching TV was associated in children andadolescents with overweight, low fitness,smoking and high cholesterol in adulthood.A recent study has shown that having a TVin the bedroom is a risk factor for childhoodoverweight, independent of reportedphysical activity, TV or movie watchingtime and internet use at home. In this study,frequency of internet use by children wasnot significantly associated with overweightstatus. Furthermore, it may be a differencebetween time spent watching TV or playingcomputer games due to the difference of theeffect on the metabolism. It has beensuggested that video game play results insignificant increases in various metabolicand physiologic variables (increases inoxygen consumption, blood pressure, heartrate and energy cost) and the increase inmetabolic rate might be similar inmagnitude to mild-intensity exercises.Video game play should not be considered asubstitute for regular physical activities thatsignificantly stress the metabolic pathwaysrequired for the promotion of cardiovascularconditioning [12, 13].Epstein and colleagues demonstrated thatreinforcing a decrease in sedentary behaviorresulted in greater weight loss thanreinforcing an increase in physical activityor reinforcing both behaviors. For example,encouraging children to spent less timeplaying computer games is more effectivethan encouraging them to participate insports. However, a later study showed nosignificant difference between increasingphysical activity and decreasing sedentarybehavior [11].CONCLUSIONSLife expectancy has been improved over thecenturies, and the discoveries in hygiene,sciences and medicine resulted inprolonging life and increasing itsproductivity. Obesity threatens to annulpresently much of this progress. Europefinds itself at the beginning of an obesityepidemic, walking in the footsteps ofAmerica, where obesity already resulted in areal diabetes epidemic.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health117Because overweight and obesity causes andexacerbates a large number of healthproblems (hypertension, elevated plasmainsulin concentration and insulin resistance,hyperglycemia and hyperlipidemia, all thispart of the metabolic syndrome), eitherindependent or in association to otherdiseases, and are among the most importantfactors contributing to poor health, theprevention of overweight is a priority [14].Qualitative and quantitative changes in foodstimulated an increased intake, andconsequently individual body weight rose.In theory, this process can be inverted.Research in this area is scarce; on the otherhand, food industry laboratoriespermanently try to identify compositionsand wais to present the food in order tomaximize consume. The attempts ofstopping the rise in body weight ofpopulation by counseling individuals to bemore prudent in food intake, withoutchanging the environment, can have only alimited impact. Of course a better foodREFERENCES1. Barker D.J.P., 2006, Obesity and earlylife, University ofSouthampton, Southampton,UK, Blackwell-Synergy2. Law C., Power C., Graham H. andMerrick D., 2006, Obesity andhealth inequalities, Center forPediatric Epidemiology andBiostatistics, York, UK3. Canoy D. and Buchan I., 2007,Challenges in obesityepidemiology, NIBH, MedicalSchool, The University ofManchester, Manchester, UK,Blackwell-Sinergy4. Haslam D., 2006, Obesity: a medicalhistory, Bulls Green Farm,Datchworth, Herts SG3 6RZ,UK5. Muller M.J., Mast M., Asbeck I.,Langnase K., Grund A., 2007,education is needed for a healthyalimentation. It is enough to observe thesuccess of smoking control, by combiningeducation for health, clinic servicesavailability, legislation and fiscal politics.The answer to the problem of obesity maycome through a better collaboration betweenhealth services, the food industryrepresentatives and the legislative authority.Concerning the physical activity regimen,ideal is that the population know and respectthe WHO recommendations about the timededicated to physical exercises and abouttheir intensity. For an efficient obesitymanagement in children and young people astructured exercise program is notnecessary. But it can be discussed a largerange of practical applications that can leadto a more active life style, as, for example,reducing sedentary behavior, promotingphysical activities and sports, underliningthe importance of an education for sportstarting in school time, activities variationand encouraging hobbies.Prevention of obesity – is itpossible?, Journal Compilation,The International Associationfor the Study ofObesity6. Wardle J., 2006, Eating behavior andobesity, Cancer Research UK,Health Behaviour Unit,Department of Epidemiologyand Public Health, UniversityCollege London, London, UK7. Reizo B., Nobuko I., Masaaki K., MasamiN., Hiroshi I., 2006, Risk ofobesity enhanced by poorphysical activity in highschool students, PediatricsInternational8. ***, 2001, Report of a jointFAO/WHO/UNU Expert Consultation,Human EnergyRequirements, Rome9. Maziak W., Ward K.D., Stockton M.B.,2007, Childhood obesity: are

118Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthwe missing the big picture?,Journal Compilation,TheInternational Association forthe Study of Obesity10. Burke V., 2006, Obesity in childhoodand cardiovascular risk,Clinical and ExperimentalPharmacology and Physiology11. Nowicka P., Flodmark C-E., 2007,Physical activity-key issues intreatment of childhoodobesity, Journal Compilation,Foundation Acta Pediatrica12. Dennison B., Erb T., Jenkins P., 2002,Television viewing andtelevision in bedroomassociated with overweightrisk among low incomepreschool children, Pediatrics13. Wang X., Perry A.C., 2006, Metabolicand physiologic responses tovideo game in 7- to 10-yearoldboys, Arch. Pediatr.Adolesc. Med.14. Kopelman P., 2007, Health risksassociated with overweightand obesity, Journal Compilation,The InternationalAssociation for the Study ofObesity

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health119ENERGETIC AND CALORICNECESSARY. RECOMMENDATIONSFOR CONSTITUTING THE DIET INADOLESCENTS AND YOUNG ADULTSArdelean C. 1 , Sas I. 1 , Vlaicu B. 2 , Banu A.M. 31. County Clinical Hospital Timisoara2. University of Medicine and Pharmacy „Victor Babeş” Timişoara3. University Dentistry Clinical Center of KosovaREZUMATIntroducere. În ultimul timp, ne mişcăm prea puţin şi consumăm prea mult: preamultă energie, prea multe calorii, grăsimi, zahăr şi sare. O dietă adecvată trebuie săsatisfacă atât necesarul energetic, cât şi necesarul de nutrienţi. Necesarul energetic estereprezentat de echilibrul dintre aportul de energie din alimentele ingerate şi cheltuiala deenergie pentru menţinerea greutăţii corporale, dar şi a compoziţiei organismului. Obiective şimetodă. Constituirea dietei în concordanţă cu necesarul energetic care conţine toţi nutrienţiiesenţiali pentru a putea avea o viaţă activă, o greutate corporală şi o compoziţie aorganismului corespunzătoare, ar trebui să fie misiunea supremă a fiecăruia din noi înfiecare zi. Pentru a putea realiza acest deziderat, trebuie să dispunem de cunoştinţelenecesare despre alimente, nutriţie, necesarul energetic şi caloric, şi nivelul de activitatefizică. Cunoştinţele de bază trebuie să fie fundamentate ştiinţific şi nu să se bazeze pe mituriledespre dietă care circulă printre adolescenţi. Rezultate. Această lucrare doreşte să oferecunoştinţe cu fundament ştiinţific despre constituirea dietei, adresându-se tuturor vârstelor,dar în special adolescenţilor şi tinerilor, pentru că ei au posibilitatea de a lua deciziireferitoare la modul de alimentare cu consecinţe pe termen lung. Concluzii. Obiceiurileculinare sănătoase din copilărie şi adolescenţă promovează o sănătate optimă, dar şicreşterea şi dezvoltarea intelectuală; previn problemele de sănătate pe termen scurt, cum arfi anemia feriprivă, subnutriţia, obezitatea, tulburările comportamentale alimentare şiproblemele dentare; pot preveni apariţia pe termen lung a unor afecţiuni, cum ar fi boalacoronariană, neoplaziile, accidentul vascular cerebral, diabetul zaharat tip II.Cuvinte cheie: nutriţie, aport caloric, consum energetic, alimentaţie echilibratăABSTRACTIntroduction. We are moving too little and we consuming too much: too much energy,too many calories, too much fat, sugar, and salt. An adequate diet must satisfy both thenecessary of energy and of nutrients. The energetic necessary is represented by theequilibrium between the intake of energy from food and the energetic expenditure in order tohave the right weight, but also the right body composition. Objectives and method.

120Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthConstituting a diet according to the energy necessary and containing all nutrients requiredhaving an active life, a right weight and body composition is the supreme mission of each dayfor every one of us. In order to do that, we need basic knowledge about food, digestion,energetic and caloric necessary and physical activity level. The basic knowledge must havescientific fundaments, not from the myths of diets that are currently circulating between theadolescents. Results. This paper wishes to give knowledge with scientific fundaments aboutthe constitution of diet, addressing in general for all ages, but in particular to adolescentsand young adults, because they have the possibility and judgment to change the way they feedwith long term consequences. Conclusion. Healthy food habits promote an optimal healthstatus, but also the growth and intellectual development; they prevent short term healthproblems: anemia, malnutrition, obesity, dental problems; and long term health problems:coronary disease, cancer, cerebral vascular accidents and diabetes.Keywords: nutrition, caloric intake, energy consumtion, adequate dietThe diets people eat, in all their culturalvariety, define to a large extent people’shealth, growth and development. Riskbehaviors, such as a poor diet and physicalinactivity, modify the result for better orworse. We are moving too little and weconsuming too much: too much energy, toomany calories, too much fat, sugar, and salt.An adequate diet must satisfy both thenecessary of energy and of nutrients. Theenergetic necessary is represented by theequilibrium between the intake of energyfrom food and the energetic expenditure inorder to have the right weight, but also theright body composition.People consume more calories than theyneed without meeting recommended intakesfor a number of nutrients. This circumstancemeans that most people need to choosemeals and snacks that are high in nutrientsbut low to moderate in energy content.Human energy requirements are estimatedfrom measures of energy expenditure plusthe additional energy needs for growth,pregnancy and lactation. Energy balance isachieved when input of energy is equal withthe expenditure of energy. When energybalance is maintained over a prolongedperiod, an individual is considered to be in asteady state. This can include short periodsduring which the day to day balancebetween intake and expenditure does notoccur.An adequate, healthy diet must satisfyhuman needs for energy and all essentialnutrients. The energy for the metabolic andphysiologic functions is derived from theenergy from the food and macronutrients,e.g.: carbohydrates, fats, proteins andalcohol. After the food is ingested thechemical energy is relished and convertedinto thermal, mechanic and other forms ofenergy.Fats and carbohydrates are the main sourceof energy from food, although proteins arean important source of energy when theenergy intake from diet is limited.The components of energy requirementsHuman beings need energy for the following[1] :• Basal metabolism. This comprises aseries of functions that are essentialfor life, such as cell function andreplacement; the synthesis, secretionand metabolism of enzymes andhormones to transport proteins andother substances and molecules; themaintenance of body temperature;uninterrupted work of cardiac andrespiratory muscles; and brainfunction. The amount of energy usedfor basal metabolism in a period oftime is called the basal metabolicrate (BMR), and is measured understandard conditions that includebeing awake in the supine position

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health121after ten to 12 hours of fasting andeight hours of physical rest, andbeing in a state of mental relaxationin an ambient environmentaltemperature that does not elicit heatgeneratingor heat-dissipatingprocesses. Depending on age andlifestyle, BMR represents 45 to 70percent of daily total energyexpenditure, and it is determinedmainly by the individual’s age,gender, and body size and bodycomposition.• Metabolic response to food. Eatingrequires energy for the ingestion anddigestion of food, and for theabsorption, transport, interconversion,oxidation and depositionof nutrients. These metabolicprocesses increase heat productionand oxygen consumption, and areknown by terms such as dietaryinducedthermogenesis, specificdynamic action of food and thermiceffect of feeding. The metabolicresponse to food increases totalenergy expenditure by about 10percent of the BMR over a 24-hourperiod in individuals eating a mixeddiet.• Physical activity. This is the mostvariable and, after BMR, the secondlargest component of daily energyexpenditure. Humans performobligatory and discretionary physicalactivities. Obligatory activities canseldom be avoided within a givensetting, and they are imposed on theindividual by economic, cultural orsocietal demands. The term“obligatory” is more comprehensivethan the term “occupational” thatwas used in the 1985 report (WHO,1985) because, in addition tooccupational work, obligatoryactivities include daily activitiessuch as going to school, tending tothe home and family and otherdemands made on children andadults by their economic, social andcultural environment. Discretionaryactivities, although not socially oreconomically essential, are importantfor health, well-being and a goodquality of life in general. Theyinclude the regular practice ofphysical activity for fitness andhealth; the performance of optionalhousehold tasks that may contributeto family comfort and well-being;and the engagement in individuallyand socially desirable activities forpersonal enjoyment, socialinteraction and communitydevelopment.• Growth. The energy cost of growthhas two components: 1) the energyneeded to synthesize growingtissues; and 2) the energy depositedin those tissues. The energy cost ofgrowth is about 35 percent of totalenergy requirement during the firstthree months of age, falls rapidly toabout 5 percent at 12 months andabout 3 percent in the second year,remains at 1 to 2 percent until midadolescence,and is negligible in thelate teens.• Pregnancy. During pregnancy, extraenergy is needed for the growth ofthe fetus, placenta and variousmaternal tissues, such as in theuterus, breasts and fat stores, as wellas for changes in maternalmetabolism and the increase inmaternal effort at rest and duringphysical activity.• Lactation. The energy cost oflactation has two components: 1) theenergy content of the milk secreted;and 2) the energy required producingthat milk. Well-nourished lactatingwomen can derive part of thisadditional requirement from body fatstores accumulated during pregnancy.

122Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthThe calculation of energy requirementsFor the calculation of energy requirementsseveral methods are used: the doubly labeledwater technique (using isotopes 2H and18O), individually calibrated heart ratemonitoring. For children and adolescents,but also during pregnancy and lactation theenergy for deposition of tissues must beadded the daily energy necessary. Whenexperimental data on total energyexpenditure are not available, it can beestimated by factorial calculations based onthe time allocated to activities that areperformed habitually and the energy cost ofthose activities. To account for differencesin body size and composition, the energycost of activities was calculated as amultiple of BMR per minute, also referredto as the physical activity ratio (PAR), andthe 24-hour energy requirement wasexpressed as a multiple of BMR per 24hours by using the PAL value (James andSchofield, 1990). The WHO expertsclassified in 1985 the level of physicalactivity as easy, medium and difficultdepending on the level of occupationalactivity that the adults were performing.Recently, WHO changed the point of view,including the occupational activity and theleisure time activity in the physical activity.Measurements of energy expenditure andenergy requirement recommendations areexpressed in units of energy (joules, J), inaccordance with the international system ofunits. Also, the thermochemical energy units(kilocalories, kcal), are still used.Estimation of basal metabolic rateBMR constitutes about 45 to 70 percent ofTEE in adults [1], and is determinedprincipally by gender, body size, bodycomposition and age. It can be measuredaccurately with small intra-individualvariation by direct or indirect calorimetryunder standard conditions, which includebeing awake in the supine position, ten to 12hours after a meal, following eight hours ofphysical rest and no vigorous exercise in thepreceding day, and being in a state of mentalrelaxation and an ambient environmentaltemperature that does not evoke shivering orsweating. This method can be performedonly in laboratory condition and on a smallnumber of individuals.We can calculate BMR using measurementsthat are easier to obtain such as body weightand/or height (from standard tables offeredby WHO).Estimation of total energy expenditureAt population level we can estimate the totalenergy expenditure using factorial approachfrom the basal metabolic rate and the levelof physical activity (Table 1).Table 1. Example of factorial calculation of total energy expenditure (after therecommendations of joint FAO/WHO/UNU Expert Consultation)ActivitiesEnergy spent/hourSleeping 1Personal care (dressing, showering) 2,3Eating 1,5Cooking 2,1Sitting (office work) 1,5Driving the car 2Walking without load 3,2Standing 2,2Light leisure activities (watching tv, chatting) 1,4

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health123Low intensity aerobics 4,2The PAL can be calculating multiplying theenergy spent per every activity with thecorresponding time from one day. The resultdivided by 24 represents the level ofphysical activity for a specific individual.To find out the total energy expenditure, thelevel of PAL is multiplied with the BMR(MJ/day).In order to maintain the body size, thecaloric intake must not exceed the totalenergy expenditure. To maintain the bodycomposition, the food we ingest mustprovide all essential nutrients in theadequate proportions.Food pyramidsTo overcame problems related to a poor dietand lack the Tufts University School ofMedicine proposed the Food Guide Pyramidin 1992 [2] (Figure 1).Figure 1. Food Guide Pyramid from 1992 [3]The Pyramid was divided into 4 levels.Starting from the base of the pyramid therewere the cereal, bread, rice and pasta group.And the amount recommended by theexperts to be served was 6 – 11 servings aday. The upper level was divided into 2parts by a vertical line: the group ofvegetables with 3 -5 servings/day and thefruit group with 2 – 4 servings/ day. Thethird level was also divided by a vertical lineinto milk, yogurt and cheese group with 2 –3 servings/day and the meat, poultry, fish,dry beans, eggs and nuts group also with 2 -3 servings/day. On the top of the pyramidthere are represented the fats, oils andsweets, which should be consumedsparingly [3].This pyramid guide was replaced in 2005 bythe new United States Department ofAgriculture (USDA) nutrition advisoryprogram titled “MyPyramid”(Figure 2).Six swaths of color sweep from the apex of“MyPyramid” to the base: orange for grains,green for vegetables, red for fruits, a teenyband of yellow for oils, blue for milk, andpurple for meat and beans. Each stripe startsout as the same size, but they don't end thatway at the base. The widths suggest howmuch food a person should choose from

124Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healtheach group. A band of stairs running up theside of the Pyramid, with a little stick figurechugging up it, serves as a reminder of theimportance of physical activity [4].Figure 2. “MyPyramid” from 2005The USDA also chose not to putrecommended numbers of servings on thenew Pyramid because these differ fromindividual to individual according to weight,gender, activity level and age. Instead, itoffers personalized Pyramids atMyPyramid.gov [4].Food groups to encourageIncreased intakes of fruits, vegetables,whole grains, and fatfree or lowfat milk andmilk products are likely to have importanthealth benefits. Although associations havebeen identified between specific foodgroups (e.g., fruits and vegetables) andreduced risk for chronic diseases, the effectsare interrelated and the health benefitsshould be considered in the context of anoverall healthy diet that does not exceedcalorie needs. The strength of the evidencefor the association between increased intakeof fruits and vegetables and reduced risk ofchronic diseases is variable and depends onthe specific disease, but an array of evidencepoints to beneficial health effects.Compared with the many people whoconsume a dietary pattern with only smallamounts of fruits and vegetables, those whoeat more generous amounts as part of ahealthful diet are likely to have reduced riskof chronic diseases, including stroke andperhaps other cardiovascular diseases, type2 diabetes, and cancers in certain sites (oralcavity and pharynx, larynx, lung, esophagus,stomach, and colon and rectum) [5]. Dietsrich in foods containing fiber, such as fruits,vegetables, and whole grains, may reducethe risk of coronary heart disease. Diets richin milk and milk products can reduce therisk of low bone mass throughout the lifecycle. The consumption of milk products isespecially important for children andadolescents who are building their peakbone mass and developing lifelong habits.Although each of these food groups mayhave a different relationship with diseaseoutcomes, the adequate consumption of allfood groups contributes to overall health.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health125REFERENCES1. ***, 2001, Report of a jointFAO/WHO/UNU ExpertConsultation, Human EnergyRequirements, Rome2. ***, 2007, Harvard School of PublicHealth, Food Pyramids, Whatshould you really eat?3. ***, 2003, United States Department ofAgriculture and The center forNutrition Policy andPromotion, The Food GuidePyramid4. ***, http://www.mypyramid.gov/5. ***, 2003, Report of a joint WHO/FAOExpert Consultation, Diet,Nutrition and the Preventionof Chronic Diseases, Geneva

126Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthCONSUMUL EXCESIV DE ALCOOL LAADOLESCENŢI ŞI TINERI DINJUDEŢUL TIMIŞChevereşan A.Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” TimişoaraREZUMATPremise. Adolescenţii şi tinerii sunt rareori consumatori cronici de alcool. Eimanifestă mai degrabă tendinţa de a ceda ocazional unui consum excesiv, o alternativă înaceastă direcţie fiind consumul intempestiv a cinci sau mai multe porţii de alcool în decurs decâteva ore, denumit binge drinking. Metodologie. S-au investigat două populaţiireprezentative de adolescenţi şi studenţi din judeţul Timiş, şcolarizaţi în licee, şcolipostliceale, şcoli profesionale şi universităţi, formate din 2908 elevi de 14-25 ani (99%adolescenţi de 15-19 ani), 51,5% fete şi 48,5% băieţi, şi 2074 studenţi de 18-25 ani (99,7% cuvârsta între 19-25 ani), 62,5% fete şi 37,5% băieţi. S-a realizat un studiu populaţionaltransversal, prin aplicare în grup şi anonim a chestionarului CORT 2004, de investigare aunor comportamente cu risc, în perioada 2003-2005. Rezultate. Consumul excesiv de alcooleste o realitate la adolescenţi şi la studenţi. În adolescenţă, băieţii au avut un consum excesivîn procent de 28%, iar adolescentele în procent de 7,2%. Pe grupe de vârstă, consumulexcesiv de alcool a crescut de la 9,7% la 15 ani, la 22,2% la 19 ani. În studenţie, consumulexcesiv la băieţi a fost prezent în proporţie 33,7%, iar la studente în proporţie de 11,2%. Cuvârsta, consumul excesiv a scăzut de la 24,2% la 19 ani, la 19,4% la 25 ani. Concluzii.Prevenţia şi intervenţia în cazul consumului de alcool la adolescenţi şi tineri trebuie săconducă la eliminarea/diminuarea cauzelor şi condiţiilor care generează comportamentul.Cuvinte cheie: adolescenţi, consum abuziv de alcoolABSTRACTPremises. The adolescents and young people are rarely chronicle alcohol consumers.Rather they give in on an excessive alcohol consumption trend, an alternative in this directionbeing the gusty consumption of five or more portions of alcohol during a few hours, namedbinge drinking. Methodology. There were investigated two representative populations ofadolescents and students from Timis county, teached in high schools, post high school,professional schools and universities, formed by 2908 pupils of 14-25 years old(99%adolescents of 15-19 years old), 51.5 % girls and 48.5 boys, and 2074 students of 18-25years old (99.7% with age between 19-25), 62.5% girls and 37.5% boys. It was made antransversal populational study, by appling in group an anonymous the CORT 2004chestionary, of investigation of risck behaviours, in the period 2003-2005. Results. The

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health127excesive alcohol consume at adolescents and students is a reality. In adolescence, boys hadan excesive alcohol consume of 28%, and girls in 7.2%. On groups af age, the excesivealcohol consume growed from 9.7% at 15 years old, to 22.2% at 19 years old. Duringuniversity period, the excesive alcohol consume to boys was 33.7% , and girls 11.2%. In time,the excesive alcohol consume droped down from 24.2% at 19 years old, to 19.4% at 25 yearsold. Conclusions. Prevention and intervention in case of alcohol consume to adolescents andyoung people has to lead to the elimination/diminuation of the causes and conditions thatgenerate this behaviour.Keywords: adolescents, alcohol abuseINTRODUCEREPovara globală a bolilor produse deconsumul excesiv de alcool o depăşeşte pecea a fumatului în mare parte, datorităconsecinţelor acute şi repetate ale beţiilorcare pot anticipa decesele şi invalidităţile ceapar la vârste tot mai tinere. Este evidentălegătura între consumul de alcool la tineri,piaţa favorabilă consumului prin produsecare satisfac gusturile tinerilor şi care suntadaptate culturii lor, şi consecinţele imediateale consumului: accidente de circulaţie carese soldează cu decese sau infirmităţi,tulburări de comportament, violenţăinterpersonală, suicid.Studiile realizate până acum au relevatfaptul că tinerii încep să consume alcool lavârste tot mai mici şi s-au găsit asocieri întreiniţierea precoce în băutul băuturiloralcoolice şi probabilitatea mai mare de aavea la vârsta adultă probleme legate dedependenţa de alcool şi accidente, leziunilegate de consumul excesiv [1].Cu cât vârsta începerii consumului de alcooleste mai mică, cu atât creşte probabilitateade a deveni dependent de alcool în cursulvieţii, în perioada de adult [2].Cei care încep consumul de alcool înadolescenţă sau chiar mai devreme, sunt maiexpuşi la experienţe negative legate dealcool, cum sunt leziunile neintenţionaterezultate în urma accidentelor de circulaţie,căderilor, lovirilor, arsurilor, înecului, decâtcei care încep consumul de alcool mai târziu[3]. Efectele adverse se pot manifesta şi petermen mai scurt: de exemplu, începereaprecoce a consumului de alcool este înstrânsă relaţie cu consumul abuziv,bingedrinking, la 17-18 ani [4].Alcoolul este unul din factorii care precipităincidentele violente, intenţionate sauaccidentale. Aşa cum indică toate statisticilediverselor instituţii de control social,consumul de alcool este implicat în multedin cazurile de violenţă în familie, în şcoală,în anturajul prietenilor, soldate cu loviri,răniri, viol, vătămări corporale şi chiaromor. Pe lângă aceasta, abuzul de alcool areîn sine un caracter victimogen, persoaneleaflate în stare de ebrietate devin mai uşorvictime ale unor acte de tâlhărie, viol saualte forme de violenţă fizică [5].În această lucrare se prezintă aspecteepidemiologice privind consumul excesiv dealcool, binge drinking, la adolescenţi şitineri din instituţii de învăţământ din judeţulTimiş, mediul urban.METODOLOGIEMaterialStudiul s-a efectuat pe două populaţiireprezentative de adolescenţi şi tineri dininstituţii de învăţământ din judeţul Timiş,mediul urban.Populaţia reprezentativă de liceeni din licee,şcoli postliceale şi profesionale a totalizat2908 elevi de 14-25 ani (99% pentru grupade adolescenţi de 15-19 ani), 51,5% fete şi48,5% băieţi.Populaţia reprezentativă de studenţi dinfacultăţi de stat şi particulare a totalizat2074 tineri de 18-25 ani (99,7% pentru

128Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthgrupa de vârstă de 19-25 ani), 62,5% fete şi37,5% băieţi.CNCSIS, prin adaptarea unor chestionareinternaţionale (ESPAD, YRBSS) larealitatea vieţii româneşti [6-8].MetodăMetoda de lucru a fost studiul populaţionaltransversal, prin aplicare în grup şi anonim,a chestionarului CORT 2004 de investigarea unor comportamente cu risc pentrusănătate la populaţia tânără, conceput decolectivul unui proiect de cercetare acreditatREZULTATE ŞI DISCUŢIICONSUMUL EXCESIV DE ALCOOLLA ADOLESCENŢI (Tabelul 1-6, Figura1,2)Consumul excesiv de alcool, după criteriul sexTabelul 1. Repartiţia adolescenţilor în funcţie de numărul de zile din ultima lună cândau consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii în decurs decâteva ore) - “consum de petrecere”- “binge drinking”Numărul de zile din ultima lună Frecvenţa Procentecând adolescenţii au consumatcantităţi mari de alcool în timpscurtNu au consumat alcool în cantităţimari în ultima lună2392 82,71 zi 231 8,02 zile 90 3,13-5 zile 77 2,76-9 zile 38 1,310-19 zile 23 0,820 sau mai multe zile 40 1,4Total respondenţi 2891 100,0Nonrespondenţi: 1717,3% (499) dintre adolescenţi au avut unconsum excesiv de alcool, respectiv auconsumat 5 sau mai multe porţii în decurs decâteva ore.Dintre ei, cei mai mulţi au avut un consumexcesiv într-o singură zi din lună, 8% (231)dintre adolescenţi. Au avut un consumexcesiv de alcool de cel puţin 10 zile pelună, 2,2% (63) dintre adolescenţiichestionaţi.Au avut un consum excesiv de alcool de celpuţin 20 zile pe lună, 1,4% (40) dintreadolescenţii chestionaţi, fiind un consumexcesiv frecvent.Nu s-a raportat niciun caz de consumexcesiv zilnic de alcool la adolescenţi.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health129Tabelul 2. Repartiţia băieţilor în funcţie de numărul de zile din ultima lună când auconsumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii în decurs decâteva ore) - “consum de petrecere” - “binge drinking”Numărul de zile din ultima lună Frecvenţa Procentecând băieţii au consumat cantităţimari de alcool în timp scurtNu au consumat alcool în cantităţimari în ultima lună1005 72,01 zi 169 12,12 zile 74 5,33-5 zile 65 4,76-9 zile 30 2,210-19 zile 19 1,420 sau mai multe zile 33 2,4Total respondenţi 1395 100,0Nonrespondenţi: 12Tabelul 3. Repartiţia fetelor în funcţie de numărul de zile din ultima lună când auconsumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii în decurs decâteva ore) - “consum de petrecere” - “binge drinking”Numărul de zile din ultima lună Frecvenţa Procentecând fetele au consumat cantităţimari de alcool în timp scurtNu au consumat alcool în cantităţimari în ultima lună1382 92,81 zi 62 4,22 zile 16 1,13-5 zile 12 0,86-9 zile 8 0,510-19 zile 4 0,320 sau mai multe zile 6 0,4Total respondenţi 1490 100,0Nonrespondenţi: 5

130Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health60%57,45043,3403020101914,816,611,17,7 7,44,93,78,55,501 zi 2 zile 3-5 zile 6-9 zile 10-19 zile 20 sau maimulte zileBăieţiFeteFigura 2. Distribuţia procentuală a adolescenţilor consumatori de alcool în funcţie desex şi de numărul de zile cu consum excesiv din ultima lună premergătoare studiului-“consum de petrecere” - “binge drinking”Au raportat un consum excesiv 28% (390)dintre băieţi.Din cei 390 băutori de alcool: 43,3% (169)au consumat cel puţin 5 porţii de alcool unadupă alta într-o singură zi din lunapremergătoare studiului; 19,0% (74) auconsumat în 2 zile; 16,6% (65) au consumatîn 3-5 zile; 7,7% (30) au consumat în 6-9zile; 4,9% (19) au consumat 10-19 zile dinluna premergătoare studiului.8,5% (33) au consumat cel puţin 5 porţii dealcool una după alta în cel puţin 20 zile dinluna premergătoare studiului, acesta fiind unconsum excesiv frecvent.Au recunoscut consum excesiv 7,2% (108)din totalul fetelor respondente.Din cele 108 fete care au declarat consumulde alcool: 7,4% (62) au consumat cel puţin 5porţii de alcool una după alta într-o singurăzi din luna premergătoare studiului; 4,8%(16) au consumat în 2 zile; 11,1% (12) auconsumat în 3-5 zile; 7,4% (8) au consumatîn 6-9 zile; 3,7% (4) au consumat în 10-19zile din luna premergătoare studiului.5,5% (6) au consumat cel puţin 5 porţii dealcool una după alta, în cel puţin 20 zile dinluna premergătoare studiului, respectiv unconsum excesiv frecvent.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health131Consumul excesiv de alcool,după criteriul sex şi vârstăTabelul 4. Repartiţia adolescenţilor în funcţie vârstă şi de numărul de zile din ultimalună când au consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii îndecurs de câteva ore) - “consum de petrecere” - “binge drinking”RăspunsuriNu auconsumatalcool încantităţi mariîn ultima lună15 ani 16 ani 17 ani 18 ani 19 aniNr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %365 90,3 682 82,4 669 81,5 485 81,8 161 77,81 zi 18 4,5 70 8,5 70 8,5 50 8,4 20 9,72 zile 8 2,0 30 3,6 24 2,9 19 3,2 8 3,93-5 zile 4 1,0 22 2,7 21 2,6 19 3,2 9 4,36-9 zile 4 1,0 11 1,3 15 1,8 7 1,2 1 0,510-19 zile 2 0,5 3 0,4 10 1,2 6 1,0 2 1,020 sau maimulte zileTotalrespondenţi3 0,7 10 1,2 12 1,5 7 1,2 6 2,9404 100,0 828 100,0 821 100,0 593 100,0 207 100,0Tabelul 5. Repartiţia băieţilor în funcţie vârstă şi de numărul de zile din ultima lunăcând au consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii în decursde câteva ore) - “consum de petrecere” - “binge drinking”RăspunsuriNu auconsumatalcool încantităţi mariîn ultima lună15 ani 16 ani 17 ani 18 ani 19 aniNr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %167 83,9 307 73,4 274 69,5 177 67,3 68 66,01 zi 15 7,5 49 11,7 51 12,9 37 14,1 15 14,62 zile 7 3,5 25 6,0 19 4,8 16 6,1 6 5,83-5 zile 3 1,5 19 4,5 18 4,6 15 5,7 8 7,86-9 zile 2 1,0 8 1,9 13 3,3 6 2,3 1 1,010-19 zile 2 1,0 3 0,7 8 2,0 5 1,9 1 1,020 sau maimulte zileTotalrespondenţi3 1,5 7 1,7 11 2,8 7 2,7 4 3,9199 100,0 418 100,0 394 100,0 263 100,0 103 100,0

132Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthTabelul 6. Repartiţia fetelor în funcţie vârstă şi de numărul de zile din ultima lună cândau consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii în decurs decâteva ore) - “consum de petrecere” - “binge drinking”RăspunsuriNu auconsumatalcool încantităţi mariîn ultima lună15 ani 16 ani 17 ani 18 ani 19 aniNr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %197 96,6 375 91,5 395 92,5 307 93,3 93 89,41 zi 3 1,5 21 5,1 19 4,4 13 4,0 5 4,82 zile 1 0,5 5 1,2 5 1,2 3 0,9 2 1,93-5 zile 1 0,5 3 0,7 3 0,7 4 1,2 1 1,06-9 zile 2 1,0 3 0,7 2 0,5 1 0,3 0 0,010-19 zile 0 0,0 0 0,0 2 0,5 1 0,3 1 1,020 sau maimulte zileTotalrespondenţi0 0,0 3 0,7 1 0,2 0 0,0 2 1,9204 100,0 410 100,0 427 100,0 329 100,0 104 100,0Consumul excesiv de alcool la adolescenţia fost declarat de: 9,7% (39) dintreadolescenţii de 15 ani, 7,6% (146) dintreadolescenţii de 16 an, 18,5% (152) dintreadolescenţii de 17 ani, 18,2% (108) dintreadolescenţii de 18 ani, 22,2% (46) dintreadolescenţii de 19 ani.Consumul excesiv de alcool la băieţi a fostrecunoscut de: 16,1% (32) dintreadolescenţii de 15 ani, 26,6% (111) dintreadolescenţii de 16 ani, 30,5% (120) dintreadolescenţii de 17 ani, 32,7% (86) dintreadolescenţii de 18 ani, 34% (35) dintreadolescenţii de 19 ani.Consumul excesiv de alcool la fete a fostrecunoscut de: 3,4% (7) dintre adolescentelede 15 ani, 8,5% (35) dintre adolescentele de16 ani, 7,5% (32) dintre adolescentele de 17ani, 6,7% (22) dintre adolescentele de 18ani, 10,6% (11) dintre adolescentele de 19ani.Consumul excesiv frecvent de alcool laadolescenţi în 20-29 zile/lună, s-a întâlnitla: 0,7% (3) dintre adolescenţii de 15 ani,1,2% (10) dintre adolescenţii de 16 ani,1,5% (12) dintre adolescenţii de 17 ani,1,2% (7) dintre adolescenţii de 18 ani, 2,9%(6) dintre adolescenţii de 19 ani.Consumul excesiv frecvent de alcool labăieţi în 20-29 zile/lună, s-a întâlnit la:1,5% (3) dintre adolescenţii de 15 ani, 1,7%(7) dintre adolescenţii de 16 ani, 2,8% (11)dintre adolescenţii de 17 ani, 2,7% (7) dintreadolescenţii de 18 ani, 3,9% (4) dintreadolescenţii de 19 ani.Consumul excesiv frecvent de alcool la feteîn 20-29 zile/lună, s-a întâlnit la: 0,7% (3)dintre adolescentele de 16 ani, 0,2% (1)dintre adolescentele de 17 an, 1,9% (2)dintre adolescentele de 19 ani.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health133Nu au consumat alcool în cantităţi mariîn ultima lună 1 zi2 zile3-5 zile6-9 zile10-19 zile20 sau mai multe zile15aniB15aniF16aniB16aniF17aniB17aniF18aniB18aniF19aniB19aniF8070605040903020100100 %15 ani B15 ani F16 ani B16 ani F17 ani B17 ani F18 ani B18 ani F19 ani B19 ani FFigura 2. Distribuţia procentuală a adolescenţilor în funcţie vârstă, sex şi de numărul dezile din ultima lună când au consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau maimulte porţii în decurs de câteva ore) - “consum de petrecere” - “binge drinking”CONSUMUL EXCESIV DE ALCOOLLA STUDENŢI (Tabelul 7-12, Figura 3,4)Consumul excesiv de alcool,după criteriul sexTabelul 7. Repartiţia studenţilor în funcţie de numărul de zile din ultima lună când auconsumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii în decurs decâteva ore) - “consum de petrecere”Răspunsuri Frecvenţa ProcenteNu au consumat alcool în cantităţimari în ultima lună1655 80,41 zi 180 8,72 zile 102 5,03-5 zile 65 3,26-9 zile 30 1,510-19 zile 10 0,520 sau mai multe zile 16 0,8Total respondenţi 2058 100,0Nonrespondenţi: 1624,4% (403) dintre studenţi au avut unconsum excesiv de alcool, respectiv auconsumat 5 sau mai multe porţii în decurs decâteva ore.

134Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthDintre ei, cei mai mulţi au avut un consumexcesiv într-o singură zi din lună, 44,7%(180) dintre studenţi. Au avut un consumexcesiv de alcool de cel puţin 10 zile pelună, 6,5% (26) dintre studenţii chestionaţi.Au avut un consum excesiv frecvent dealcool în cel puţin 20 zile pe lună, 3,9% (16)dintre studenţii chestionaţi.Nu s-a raportat niciun caz de consumexcesiv zilnic de alcool la studenţi.Tabelul 8. Repartiţia studenţilor de sex masculin în funcţie de numărul de zile dinultima lună când au consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multeporţii în decurs de câteva ore) - “consum de petrecere”Răspunsuri Frecvenţa ProcenteNu au consumat alcool în cantităţimari în ultima lună510 66,31 zi 102 13,32 zile 68 8,83-5 zile 45 5,96-9 zile 25 3,310-19 zile 8 1,020 sau mai multe zile 11 1,4Total respondenţi 769 100Nonrespondenţi: 9Tabelul 9. Repartiţia studentelor în funcţie de numărul de zile din ultima lună când auconsumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii în decurs decâteva ore) - “consum de petrecere”Răspunsuri Frecvenţa ProcenteNu au consumat alcool în cantităţimari în ultima lună1145 88,81 zi 78 6,12 zile 34 2,63-5 zile 20 1,66-9 zile 5 0,410-19 zile 2 0,220 sau mai multe zile 5 0,4Total respondenţi 1289 100Nonrespondenţi: 7Au raportat un consum excesiv 51% (259)dintre studenţii băieţi consumatori de alcool,şi cu o repartiţie după cum urmează. Cei maimulţi au avut un consum excesiv într-osingură zi din lună, 40% (102) dintrestudenţi. Au avut un consum excesiv dealcool de cel puţin 10 zile pe lună, 7% (19)dintre studenţii chestionaţi.Au avut un consum excesiv frecvent dealcool de cel puţin 20 zile pe lună, 4% (11)dintre studenţii chestionaţi.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health13560%5550404030262420171410103 314301 zi 2 zile 3-5 zile 6-9 zile 10-19 zile 20 sau maimulte zileBăieţiFeteFigura 3. Distribuţia procentuală a studenţilor consumatori de alcool în funcţie de sex şide numărul de zile cu consum excesiv din ultima lună premergătoare studiuluiAu recunoscut consum excesiv 12,6% (144)din totalul studentelor consumatoare dealcool. Dintre ele, cele mai multe au avut unconsum excesiv într-o singură zi din lună,55% (78) dintre studente. Au avut unconsum excesiv de alcool de cel puţin 10zile pe lună, 4% (7) dintre studentelechestionate.Au avut un consum excesiv frecvent dealcool în cel puţin 20 zile pe lună, 3% (5)dintre studente.Consumul excesiv de alcool,în funcţie de sex şi vârstăTabelul 10. Repartiţia studenţilor în funcţie de vârstă şi de numărul de zile din ultimalună când au consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii îndecurs de câteva ore) - “consum de petrecere”Răspunsuri 19 ani 20 ani 21 ani 22 ani 23 ani 24 ani 25 aniNr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %Nu au consumatalcool în cantităţimari în ultimalună 213 75,8 399 81,3 448 80,3 344 83,3 122 79,2 74 77,9 50 80,61 zi 32 11,4 38 7,7 58 10,4 28 6,8 12 7,8 8 8,4 5 8,12 zile 20 7,1 30 6,1 21 3,8 17 4,1 7 4,5 4 4,2 3 4,83-5 zile 9 3,2 15 3,1 18 3,2 12 2,9 6 3,9 3 3,2 2 3,2

136Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health6-9 zile 6 2,1 2 0,4 7 1,3 6 1,5 3 1,9 4 4,2 2 3,210-19 zile 0 0,0 2 0,4 2 0,4 3 0,7 1 0,6 2 2,1 0 0,020 sau mai multezile 1 0,4 5 1,0 4 0,7 3 0,7 3 1,9 0 0,0 0 0,0Total respondenţi 281 100 491 100 558 100 413 100 154 100 95 100 62 100Tabelul 11. Repartiţia studenţilor de sex masculin în funcţie de vârstă şi de numărul dezile din ultima lună când au consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau maimulte porţii în decurs de câteva ore) - “consum de petrecere”Răspunsuri 19 ani 20 ani 21 ani 22 ani 23 ani 24 ani 25 aniNr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %Nu au consumatalcool în cantităţimari în ultimalună 68 61,8 128 68,4 131 68,2 99 66,4 42 63,6 23 59,0 18 72,01 zi 16 14,5 22 11,8 26 13,5 21 14,1 9 13,6 5 12,8 3 12,02 zile 14 12,7 19 10,2 14 7,3 11 7,4 5 7,6 4 10,3 1 4,03-5 zile 5 4,5 12 6,4 14 7,3 8 5,4 4 6,1 1 2,6 1 4,06-9 zile 6 5,5 1 0,5 3 1,6 6 4,0 3 4,5 4 10,3 2 8,010-19 zile 0 0,0 2 1,1 2 1,0 2 1,3 0 0,0 2 5,1 0 0,020 sau mai multezile 1 0,9 3 1,6 2 1,0 2 1,3 3 4,5 0 0,0 0 0,0Total respondenţi 110 100 187 100 192 100 149 100 66 100 39 100 25 100Tabelul 12. Repartiţia studentelor în funcţie vârstă şi de numărul de zile din ultima lunăcând au consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau mai multe porţii în decursde câteva ore) - “consum de petrecere”Răspunsuri 19 ani 20 ani 21 ani 22 ani 23 ani 24 ani 25 aniNr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %Nu au consumatalcool în cantităţimari în ultimalună 145 85,3 271 89,1 316 86,6 245 92,8 80 90,9 51 91,1 32 86,51 zi 15 8,8 16 5,3 32 8,8 7 2,7 3 3,4 3 5,4 2 5,42 zile 6 3,5 11 3,6 7 1,9 6 2,3 2 2,3 0 0,0 2 5,43-5 zile 4 2,4 3 1,0 4 1,1 4 1,5 2 2,3 2 3,6 1 2,76-9 zile 0 0,0 1 0,3 4 1,1 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,010-19 zile 0 0,0 0 0,0 0 0,0 1 0,4 1 1,1 0 0,0 0 0,020 sau mai multezile 0 0,0 2 0,7 2 0,5 1 0,4 0 0,0 0 0,0 0 0,0Total respondenţi 170 100 304 100 365 100 264 100 88 100 56 100 37 100

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health137100%0 zile0 zile1 zi2 zile3-5 zile6-9 zile10-19 zile20 sau mai multe zile25 ani F25 ani B24 ani F24 ani B23 ani F23 ani B22 ani F22 ani B21 ani F21 ani B20 ani F20 ani B19 ani F19 ani B90807060504030201001 zi2 zile3-5 zile6-9 zile10-19 zile20 sau maimulte zileFigura 4. Distribuţia procentuală a studenţilor în funcţie de vârstă, sex şi de numărul dezile din ultima lună când au consumat cantităţi mari de alcool în timp scurt (5 sau maimulte porţii în decurs de câteva ore) - “consum de petrecere”Consumul excesiv de alcool la studenţi afost declarat de: 24,2% (68) dintre studenţiide 19 ani, 18,7% (92) dintre studenţii de 20ani, 19,7% (110) dintre studenţii de 21 ani,16,7% (69) dintre studenţii de 22 ani, 20,8%(32) dintre studenţii de 23 ani, 22,1% (21)dintre studenţii de 24 ani, 19,4% (12) dintrestudenţii de 25 ani.Consumul excesiv de alcool la băieţistudenţi a fost recunoscut de: 38,2% (42)dintre studenţii de 19 ani, 31,6% (59) dintrestudenţii de 20 ani, 31,% (61) dintrestudenţii de 21 ani, 33,6% (50) dintrestudenţii de 22 ani, 36,4% (24) dintrestudenţii de 23 ani, 41% (16) dintre studenţiide 24 ani, 28% (7) dintre studenţii de 25 ani.Consumul excesiv de alcool la studente afost recunoscut de: 14,7% (25) dintrestudentele de 19 ani, 10,9% (33) dintrestudentele de 20 ani, 13,4% (49) dintrestudentele de 21 ani, 7,2% (19) dintrestudentele de 22 ani, 9,1% (8) dintrestudentele de 23 ani, 8,9% (5) dintrestudentele de 24 ani, 13,5% (5) dintrestudentele de 25 ani.Consumul excesiv frecvent de alcool în celpuţin 20 zile/lună, s-a întâlnit la: 1,4% (7)dintre studenţii de 20 ani, 1,1% (6) dintrestudenţii de 21 ani, 1,5% (6) dintre studenţiide 22 ani, 2,6% (4) dintre studenţii de 23ani, 2,1% (2) dintre studenţii de 24 ani.Consumul excesiv frecvent de alcool labăieţi studenţi în cel puţin 20 zile/lună, s-aîntâlnit la: 0,9% (1) dintre studenţii de 19ani, 1,6% (3) dintre studenţii de 20 ani, 1%(2) dintre studenţii de 21 ani, 1,3% (2) dintrestudenţii de 22 ani, 4,5% (3) dintre studenţiide 23 ani.Consumul excesiv frecvent de alcool lastudente în cel puţin 20 zile/lună, s-a întâlnitla: 0,7% (2) dintre studentele de 20 ani,0,5% (2) dintre studentele de 21 ani, 0,4%(1) dintre studentele de 22 ani.

138Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthCONCLUZIIPrin consum excesiv de alcool, bingedrinking, se înţelege consumul a 5 sau maimulte porţii de alcool în decurs de câtevaore.Consumul excesiv de alcool s-a raportat de17,3% (499) dintre adolescenţi şi 24,4%(403) dintre studenţi. Cel mai des s-a indicatconsumul excesiv într-o singură zi din lună:8% (231) la adolescenţi şi 8,7% (180) lastudenţi.S-a înregistrat şi un consum excesiv frecventde alcool, în cel puţin 20 zile pe lună, la1,4% (40) dintre adolescenţi şi la 3,9% (16)dintre studenţi.În adolescenţă, băieţii au avut un consumexcesiv în procent de 28% (390), iaradolescentele în procent de 7,2% (108).Pe grupe de vârstă, consumul excesiv dealcool a crescut de la 9,7% (39) la 15 ani, la22,2% (46) la 19 ani.În studenţie, consumul excesiv la băieţi afost prezent în proporţie 33,7% (259), iar lastudente în proporţie de 11,2% (144).Cu vârsta, consumul excesiv a scăzut de la24,2% (68) la 19 ani, la 19,4% (12) la 25ani.În concluzie, consumul excesiv de alcool,binge drinking, de 5 sau mai multe porţii dealcool în decurs de câteva ore, este orealitate şi la adolescenţi şi la studenţi.Băieţii sunt consumatori excesivi maifrecvent decât fetele, cu un raport băieţi-fetede 3,6/1 la adolescenţi, şi de 1,8/1 lastudenţi. Cu vârsta, la adolescenţii de 15-19ani proporţia consumatorilor creşte, în timpce la studenţii de 19-25 ani proporţiaconsumatorilor scade.Prevenţia şi intervenţia în cazul consumuluide alcool la adolescenţi şi tineri trebuie săconducă la eliminarea/diminuarea cauzelorşi condiţiilor care genereazăcomportamentul cu risc, pe de o parte, şi pede altă parte, la promovarea trebuinţelorfundamentale ale populaţiei tinere, cum ar ficreşterea stimei de sine, creşterea abilităţilorsociale de a face faţă presiunii exercitate degrupul de prieteni, creşterea conştientizăriiinformaţiei deţinute despre consumul dealcool.BIBLIOGRAFIE1. Jerningan D. H., 2001, Global StatusReport: Alcohol and YoungPeople, World HealthOrganization, 2001, 22. Grant B.F., Dawson D.A., 1997, Age atonset of alcohol use and itsassociation with DSM-IValcohol abuse and dependence,Results from the NationalLongitudinal AlcoholEpidemiologic Survey, Journalof substance abuse, 9, 103-1103. Hingson R. et .al., 2000, Age of drinkingonset and unintentional injuryinvolvement after drinking,Journal of the AmericanMedical Association, 284,1527-15334. Hawkins J.D. et al. 1997, Exploring theeffects of age of alcohol useinitiation and psychosocialrisk factors on subsequentalcohol misuse, Journal ofstudies on alcohol, 58(3),280/2905. Rădulescu S. M., Dâmboveanu C., 2006,Sociologia consumului şiabuzului de droguri, EdituraLumina lex, Bucureşti, 53-556. Hibell B., Andersson B., Bjarnason T.,Ahlström S., Balakireva O.,Kokkevi A., Morgan M.,2004, The ESPAD Report2003, Alcohol and Other DrugUse Among Students in 35European Countries, TheSwedish Council forInformation on Alcohol and

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health139Other Drugs, The PompidouGroup at the Council ofEurope and the authors,Sweden, ModintryckoffsetAB, Stockholm7. ***, The Youth Risk BehaviorSurveillance System(YRBSS), 2005, Departementof Health and HumanServices, Center for DiseaseControl and Prevention, USA8. ***, 2004, grant tip A CNCSIS, cod1167, 2003-2005, Evaluareadimensiunii comportamentelorcu risc la liceeni şi tineri dinînvăţământul liceal, postliceal,profesional şi universitar dinjudeţul Timiş.

140Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthEXPUNEREA LA NOXE CHIMICEÎNTR-O ÎNTREPRINDERE DEPRODUCERE A SPUMELORPOLIURETANICECheptănariu D. 1,2 , Sârb L. 3 , Oros C. 3 , Roşca Ş. 31. Policlinica OMNISAN Timişoara,2. Centrul de Studii în Medicina Preventivă, Universitatea de Medicină şi Farmacie„Victor Babeş” Timişoara,3. Institutul de Sănătate Publică „Prof.Dr. Leonida Georgescu” TimişoaraREZUMATStudiul a fost efectuat într-o întreprindere de producere a spumelor poliuretanice, înperioada 2001-2005 şi a urmărit identificarea noxelor profesionale, precum şi stabilirealocurilor de muncă ce prezintă risc de expunere profesională. Determinările de noxe au fostefectuate conform specificaţiilor metodologice editate de Ministerul Sănătăţii, iar analizarezultatelor s-a făcut prin compararea concentraţiilor găsite cu VLE (valorile limită deexpunere profesională). S-au evidenţiat următoarele secţii cu risc: spumare, prelucrarespume, instalaţie injecţie, departament CTC (toluen diizocianat); valorificare (ftalaţi, pulberide talc); turnare (metil-etil-cetonă, toluen, percloretilenă); atelier mecano-energetic(monoxid de carbon).Cuvinte cheie: spume poliuretanice, expunere profesională, valori limită de expunereprofesionalăABSTRACTThe study was performed in a factory for producing polyurethane foams during 2001-2005 and was aimed to identify occupational chemicals and to establish the working placeswith high risk for occupational exposure. Determinations of noxious agents were madeaccording to methodological specifications published by the Health Care Ministry, andanalysis of the data was performed by comparing found concentrations to the OELs(occupational exposure limits). The following departments with risk were found: foaming,foam processing, injection device, CTC department (toluene diisocyanate); development(phthalates, talcum powders); casting (methyl-ethyl-ketone, toluene, perchloroethylene);mechanic-energetic workshop (carbon monoxide).Key words: polyurethane foams, occupational exposure, occupational exposure limits

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health141INTRODUCEREDezvoltarea industriei chimice a adusbeneficii majore societăţii moderne. Dar,unele substanţe pun probleme de siguranţă,precum incendiile şi exploziile, iar altele potafecta mediul înconjurător sau sănătateaomului. Efectele pot varia de la iritaţiiuşoare până la forme grave de cancer.Recomandările sunt de a folosi substanţelechimice pentru beneficii sociale şieconomice maxime, cu protecţiamuncitorilor şi a populaţiei generale, iarvalorilor limită de expunere reprezintă unimportant instrument pentru protecţiasănătăţii[1].În acest sens se impune monitorizareapermanentă a condiţiilor de muncă şiidentificarea factorilor de risc profesional.Indicatorii folosiţi pentru control trebuie săfie eficienţi şi efectivi [2]. Eficienţi în sensulobţinerii cât mai multor informaţii despreexpunere cu minimum de resurse cheltuite şiefectivi în sensul de a da informaţii valide[3].Studiul de faţă are drept scop o estimarereală a expunerii la noxe chimice într-oîntreprindere de producere a spumelorpoliuretanice şi a urmărit identificareanoxelor, precum şi stabilirea locurilor demuncă ce prezintă risc de expunereprofesională.MATERIAL ŞI METODEInvestigaţia s-a efectuat într-o întreprinderede producere a spumelor poliuretanice, înperioada 2001-2005. Secţiile luate în studiuau fost: spumare (S1), prelucrare spume(S2), instalaţie injecţie (S3), rigide (S4),turnare (S5), confecţii (S6), valorificare(S7), atelier mecano-energetic (S8),departament CTC (S9), departamentcercetare (S10).Determinările de noxe au fost efectuateconform specificaţiilor metodologice editatede Ministerul Sănătăţii [4,5,6,7].Concentraţiile substanţelor sunt prezentateca şi concentraţii momentane (C15 min,rezultate din recoltările pe 15 min) şiconcentraţii medii (C8ore, reprezentândexpunerea medie pe perioada de lucru de 8ore).Analiza rezultatelor s-a făcut princompararea concentraţiilor găsite cu VLE(valorile limită de expunere profesională)din România, conform legislaţiei în vigoare[8].REZULTATEDeterminările chimice de laborator efectuatepe probe recoltate din întreprinderea deproducere a spumelor poliuretanice auevidenţiat prezenţa a 15 substanţe (Tabelul1): toluen diizocianat (TDI), metilendifenilizocianat (MDI), amoniac, acetat deetil, hidrocarburi alifatice (HA), ftalaţi,piridină, metil etil cetonă (MEC), colofoniu,toluen, percloretilenă, oxizi de azot (NOx),monoxid de carbon (CO), acetonă, talc.Tabelul 1. Număr de probe pozitive ale substanţelor determinateS1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9 S10TDI 84 54 21 6 6 - - - 24 9MDI - - - 6 12 - - - - -Amoniac 5 - - - - - - - - -Acetat de etil - - - - - 15 - - - -HA - - - - - 9 - 8 - -

142Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthFtalaţi - - - - - - 24 - - -Piridină - - - - - - - - 12 9MEC - - - - 36 - - - - -Colofoniu - 3 - - - - - - - -Toluen - - - - 9 - - - - -Percloretilenă - - - - 9 - - - - -NOx - - - - - - - 12 - -CO - - - - - - - 12 - -Acetonă - - - - - 18 - - - -Pulberi (talc) - 6 - - - - 45 - - -Evaluarea expunerii la noxele profesionales-a făcut separat pe fiecare secţie,urmărindu-se identificarea locurilor care arputea reprezenta un risc crescut, princoncentraţii crescute sau prin cumul desubstanţe. În tabelele 2 şi 3 sunt prezentatelimitele intervalului de valori găsit pentrufiecare substanţă în funcţie de loculdeterminării. S-au luat în considerare atâtconcentraţiile momentane (C15min), cât şicele medii (C8ore).Tabelul 2. Limitele intervalului de valori pentru C15min (mg/m3)S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9 S10TDI 0,003- 0,007- 0,010- 0,014- 0,015-0,005- 0,021-- - -0,177 0,134 0,091 0,080 0,0460,082 0,090MDI0,012- 0,009-- - -- - - - -0,096 0,092Amoniac0,750--- - - - - - - -1,200Acetat de etil53,7-- - - - -- - - -HAFtalaţi- - - - -36538,8-122- - - - - --0,01-4,188-791- -- - -Piridină0,12-- - - - - - - -1,5-5,24,8MEC - - - - 76-363 - - - - -Colofoniu0,02--- - - - - - - -0,08Toluen - - - - 40-192 - - - - -Percloretilenă17-- - - -- - - - -64,5NOxCOAcetonăPulberi (talc)- - - - - - -- - - - - - -- - - - --0,750-1,20089-412- - - -0,2-4,22,3-21,29- -- -- - - -1,900-15,20- - -

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health143Tabelul 3. Limitele intervalului de valori pentru C8ore (mg/m3)S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9 S10TDI 0,008- 0,009- 0,019-0,007- 0,031-0,017 - - - -0,141 0,130 0,0850,076 0,082MDI0,015- 0,013-- - -- - - - -0,089 0,085Amoniac 11,7 - - - - - - - - -Acetat de etil214,66-- - - - -- - - -317HAFtalaţiPiridină- - - - - 107 -- - - - - -0,93-3,6175,6-594,3- - - - - - - -- -- - -MEC85,3-- - - -296- - - - -Colofoniu - - - - - - - - - -Toluen50,6-- - - -167,33- - - - -Percloretilenă19-- - - -59,5- - - -NOxCOAcetonăPulberi (talc)- - - - - - -- - - - - - -- - - - --0,25-1,07117,6-416- - - -0,71-3,534,2-20,530,96-3,740,96-4,63- -- -- - - -2,28-7,53- - -Interpretarea rezultatelor s-a făcut princomparare cu valorile limită de expunereprevăzute de legislaţia în vigoare (Tabelul 4)Tabelul 4. VLE pentru substanţele investigate (mg/m3)Substanţa VLE 15min VLE 8ore Substanţa VLE 15min VLE 8oreTDI 0,15 0,07 MEC 300 200MDI 0,15 - Colofoniu - 0.1Amoniac 36 14 Toluen 200 100Acetat de etil 500 400 Percloretilenă 100 50HA 1000 700 NO2 8 5Ftalaţi 5 2 CO 30 20Piridină - 15 Acetonă - 1200Pulberi (talc) - 2Analizând concentraţiile momentane(C15min) se observă că se înregistreazădepăşiri ale Valorilor Limită de Expunere(VLE15min) numai pentru TDI în secţiaspumare (1,2%) şi pentru MEC în secţiaturnare (8,33%) (Tabelul 5).

144Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthTabelul 5. Distribuţia procentuală a depăşirilor VLE15 min (%)S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9 S10TDI 1,2 0 0 0 0 - - - 0 0MDI - - - 0 0 - - - - -Amoniac 0 - - - - - - - - -Acetat de etil - - - - - 0 - - - -HA - - - - - 0 - 0 - -Ftalaţi - - - - - - 0 - - -Piridină n n n n n n n n n nMEC - - - - 8,33 - - - - -Colofoniu n n n n n n n n n nToluen - - - - 0 - - - - -Percloretilenă - - - - 0 - - - - -NOx - - - - - - - 0 - -CO - - - - - - - 0 - -Acetonă n n n n n n n n n nPulberi (talc) n n n n n n n n n nn – nenormatÎn ceea ce priveşte depăşirile ValorilorLimită de Expunere medii (VLE8ore),rezultatele obţinute arată procente destul demari pentru TDI (în patru secţii), Ftalaţi (1secţie), MEC (1 secţie), toluen (1 secţie),percloretilenă (1 secţie), monoxid de carbon(1 secţie), talc (1 secţie). Aceste date suntprezentate în Tabelul 6.Tabelul 6. Distribuţia procentuală a depăşirilor VLE8ore (%)S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9 S10TDI 33,33 54,54 33,33 0 - - - - 33,33 0MDI n n n n n n n n n nAmoniac - 0 - - - - - - - -Acetat de etil - - - - - 0 - - - -HA - - - - - 0 - 0 - -Ftalaţi - - - - - - 33,33 - - -Piridină - - - - - - - - 0 0MEC - - - - 33,33 - - - - -Colofoniu - - - - - - - - - -Toluen - - - - 33,33 - - - - -Percloretilenă - - - - 33,33 - - - - -NOx - - - - - - - 0 - -CO - - - - - - - 33,33 - -Acetonă - - - - - 0 - - - -Pulberi (talc) - 0 - - - - 100 - - -n - nenormatDISCUŢIIToxicele profesionale sunt acele substanţechimice cu care muncitorii vin în contact încadrul exercitării profesiei (în procesul deproducţie) şi care în anumite condiţii auacţiune nocivă asupra organismului. În ţaranoastră, legislaţia prevede ca cerinţe deprotecţie a muncii valorile limită deexpunere profesională (VLE). Acestea suntvalorile limită a mediei ponderate cu timpul,pe o perioadă specificată (8 ore sau termenscurt – maximum 15 minute) a concentraţieiagentului chimic în aer, în zona de respiraţiea angajatului [8].

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health145Într-o întreprindere de poliuretani, procesultehnologic comportă producţia propriu-zisăa acestora, adică sinteza completă a maselorplastice, apoi prelucrarea materialului brutobţinut, care poate fi valorificat în alteramuri de activitate sau chiar în aceeaşiîntreprindere. Atât ciclul de producţie alpoliuretanilor, cât şi valorificarea acestora înfabricarea confecţiilor, echipamentuluisportiv etc., implică utilizarea unorsubstanţe chimice volatile cu potenţial toxic.Riscul toxic într-o întreprindere deproducere şi valorificare a poliuretaniloreste legat, în principal, de prezenţa şiconcentraţia diizocianaţilor TDI, MDI [9],iar acestea variază în funcţie de atelier,circuitul tehnologic, de comunicările dintreîncăperile de lucru.Dintre cele 10 secţii investigate în studiulnostru, în 7 a fost găsit TDI şi numai în 2 afost găsit MDI. Analizând rezultateleobţinute pentru izocianaţi, prin prismanormelor de reglementare a concentraţiiloradmise, am constatat că, deşi VLE15min afost depăşită în puţine probe (0,5% în cazulTDI şi nicio probă în cazul MDI), totuşiVLE8ore a prezentat depăşiri în 35% dincazuri pentru TDI. În secţiile de spumare şiprelucrare a spumelor, concentraţiiledeterminate de TDI depăşesc frecvent şipână la de două ori VLE8ore. Legislaţiaactuală nu prevede VLE8ore pentru MDI.Şi alte substanţe chimice au fost identificatela locul de muncă, însă la nivele deconcentraţie şi acţiune mult mai reduse faţăde cele ale izocianaţilor. Dacă în ceea cepriveşte C15min constatăm depăşiri aleVLE15min doar în cazul MEC şi într-unBIBLIOGRAFIE1. Topping M., 2001, OccupationalExposure Limits forchemicals, Occup EnvironMed;58:138-1442. Kromhout H., 2002,Design ofmeasurement strategies forprocent de 8,33%, în ceea ce priveşte C8orese înregistrează procente de 33,33% pentruftalaţi, MEC, toluen, percloretilenă, CO şide 100% pentru pulberi de talc, ale probelorce depăşesc VLE8ore.Astfel, se evidenţiază următoarele secţii curisc:- spumare, prelucrare spume, instalaţieinjecţie, departament CTC :TDI- valorificare: ftalaţi, pulberi de talc- turnare:MEC, toluen, percloretilenă- atelier mecano-energetic: COLimitele expunerii profesionale sunt celemai mari nivele legal permise de expunereumană la o substanţă toxică. Foarte multedintre aceste valori sunt foarte apropiate denivelele maxime tolerabile, cu o marjă micăde siguranţă pentru riscul efectelor petermen lung, precum cancerul şi efectelereproductive [10]. Conceptul clasic allimitelor admise nu mai poate fi consideratpe deplin satisfăcător pentru identificarea şidimensionarea riscurilor individuale deîmbolnăvire, rămânând însă valabil pentruinvestigarea riscurilor de grup.CONCLUZIIStudiul are meritul de a fi evidenţiat depăşiriale concentraţiilor unor substanţe cupotenţial nociv pentru sănătate şi de aidentifica puncte critice în procesultehnologic, unde măsurile de monitorizare şiprevenire trebuie să fie prioritare. Deasemenea, constituie primul pas în cadrulprocesului complex de evaluare de risc.workplace exposure, OccupEnviron Med; 59:349-543. Lampa E., Nilsson L., Liljelind I. E.,Bergdahl I. A., 2006,Optimizing OccupationalExposure MeasurementStrategies When Estimatingthe Log-Scale ArithmeticMean value – An Example

146Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Healthfrom the Reinforced PlasticsIndustry, Ann Occup Hyg, vol50; 4: 371-3774. ***, Ministerul Sănătăţii Publice, 1991,Caiet metodologic – Metodede investigare în domeniulMedicinii Muncii. Bucureşti5. ***, Ministerul Sănătăţii Publice, 2002,Atmosfera locului de muncă -cerinţe generale pentruperformanţa procedurilor demăsurare a agenţilor chimiciSR EN 482. Bucureşti6. ***, Ministerul Sănătăţii Publice, 2005,Metode de referinţă pentrumăsurarea concentraţieiagenţilor chimici şi fizicochimiciîn mediul profesional.Bucureşti7. ***. H.G. 1218/2006 privind stabilireacerinţelor minime de securitateşi sănătate în muncă pentruprotecţia lucrătorilor împotrivariscurilor legate de prezenţaagenţilor chimici. MonitorulOficial al României nr. 845din 13 octombrie 2006.8. ***. Ordinul Ministerului Muncii şiProtecţiei Sociale 508/2002 şiOrdinul Ministerului SănătăţiiPublice 933/2002 privindaprobarea Normelor generalede protecţie a muncii.Monitorul Oficial al Românieinr. 880 din 6 decembrie 2002.9. Brorson T., 1990, Hexametylenediisocyanate (HDI), toluenediisocyanate(TDI) and relatedamines. Analysis, Metabolismand Biological Monitoring,Lund10. California Environmental ProtectionAgency, Reproductive andCancer Hazard Assessment,Branch Office ofEnvironmental Health HazardAssessment, 2007,Occupational Health HazardRisk Assessment Project forCalifornia: Identification ofChemicals of Concern,Possible Risk AssessmentMethods, and Examples ofHealthProtectiveOccupational Air Concentrations,(http://www.cdph.ca.gov/programs/hesis/Documents/riskreport.pdf)

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health147RECOMANDĂRI PENTRU AUTORI(Adaptare după ,,Regulile pentru pregătirea şi trimiterea spre publicare a unui manuscris înrevistele medicale”, Convenţia de la Vancouver)Autorii sunt invitaţi să consulte instrucţiunile care li se adresează şi care sunt cuprinse înRevista de Igienă şi Sănătate Publică. Acestea oferă o structură generală şi raţională înpregătirea manuscriselor şi reflectă procesul de cercetare ştiinţifică.Autorii sunt rugaţi să consulte şi să completeze acceptul de publicare şi de transfer decopyright către Societatea de Igienă şi Sănătate Publică din România.Un articol se publică numai după recenzia efectuată de doi referenţi ştiinţifici.Colegiul de redacţie îşi rezervă dreptul de a modifica corectitudinea exprimării şi mărimeaunui articol, dacă este cazul. Schimbările majore se stabilesc împreună cu autorul principal.1. INSTRUCŢIUNI PRIVIND PREGĂTIREA MANUSCRISULUIPRINCIPII GENERALEFormatul materialului se prezintă după cum urmează: caractere Times New Roman 12 pt; la 1½ rânduri, pagina A 4, cu margini de 2,5 cm, maximum 15.000 caractere, în limba românăcu diacritice.Manuscrisul unui articol original trebuie să cuprindă secţiunile intitulate: introducere, materialşi metodă, rezultate, discuţii, concluzii, bibliografie.PAGINA CU TITLULPagina cu titlul trebuie să cuprindă următoarele informaţii:- titlul articolului în română şi engleză- numele autorilor şi afilierea lor instituţională- autorul pentru corespondenţă: nume şi prenume, adresa poştală, telefonul şi numărulde fax, adresa de e-mail.-REZUMATUL ŞI CUVINTELE CHEIERezumatul de maximum 150 cuvinte va fi redactat în limba română şi în limba engleză laînceputul articolului (în engleza britanică sau americană, şi nu o combinaţie a celor două).Rezumatul va furniza contextul şi scopul studiului, materialul şi metoda de lucru, principalelerezultate şi concluzii. Se vor accentua aspectele noi şi importante ale studiului, observaţiilor.Se vor preciza 3-5 cuvinte cheie.INTRODUCEREAArătaţi importanţa temei abordate pentru studiu. Declaraţi clar scopul, obiectivul sau ipotezacercetării. Faceţi doar referiri strict pertinente şi nu includeţi date sau concluzii ale lucrăriiprezentate.

148Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthMATERIAL ŞI METODĂSelecţia şi descrierea participanţilor. Descrieţi clar modul de selecţie a participanţilor luaţi înstudiu, incluzând criteriile de eligibilitate şi pe cele de excludere şi o descriere a populaţiei –sursă.Informaţii tehnice. Identificaţi metodele, aparatura şi procedeele în detalii suficiente pentru apermite ca alţi cercetători să poată reproduce rezultatele. Citaţi sursele bibliografice pentrumetodele uzuale, prin numere arabe în paranteze drepte. Descrieţi metodele noi saumodificate substanţial, indicaţi motivele pentru folosirea lor şi evaluaţi-le limitele.Statistici. Descrieţi metodele statistice folosind detalii suficiente pentru ca un cititorcunoscător, cu acces la datele originale să poată verifica rezultatele prezentate. Atunci cândeste posibil, cuantificaţi rezultatele şi prezentaţi-le cu indici de eroare de măsură sau deincertitudine adecvaţi. Specificaţi programul folosit pentru prelucrarea statistică.REZULTATEPrezentaţi rezultatele obţinute într-o secvenţă logică în text, cu tabele şi figuri. Nu repetaţi întext toate datele din tabele sau figuri; puneţi accentul şi sintetizaţi numai observaţiileimportante. Materialele suplimentare şi detaliile tehnice pot fi plasate într-o anexă unde pot fiaccesibile fără a întrerupe cursivitatea textului. Folosiţi valori numerice nu numai sub formăde valori relative (procente), dar şi ca numere absolute din care au fost calculate valorilerelative. Restrângeţi tabelele şi figurile la cele necesare. Folosiţi graficele ca alternative latabele cu multe date. Nu prezentaţi aceleaşi date de două ori în tabele şi grafice.DISCUŢIIAccentuaţi aspectele noi şi importante ale studiului. Nu repetaţi în detaliu datele dinsecţiunile anterioare. Stabiliţi limitele studiului şi analizaţi implicaţiile descoperirilor pentrucercetări viitoare.CONCLUZIIPrecizaţi concluziile care rezultă din studiu. Stabiliţi o legătură între concluzii şi scopurilestudiului. Evitaţi declaraţiile necalificate şi tragerea unor concluzii care nu sunt susţinuteadecvat de datele prezentate. Puteţi emite noi ipoteze atunci când aveţi o justificare, darnumiţi-le ca atare în mod clar.BIBLIOGRAFIAReferinţele bibliografice se numerotează consecutiv, în ordinea în care apar menţionateprima dată în text.Identificaţi referinţele din text, tabele, legende prin numere arabe în paranteze patrate[2, 88,91].Evitaţi citarea rezumatelor ca referinţe bibliografice.Scrierea bibliografiei (cărţi): autori (nume, iniţiala prenumelui), anul, titlul, editura, numărpagini.Exemplu:Păunescu C., 1994, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnică, Bucureşti, p.15-18Scrierea bibliografiei (reviste): autori (nume, iniţiala prenumelui), anul, titlul, denumirearevistei, volumul, număr pagini.Folosiţi abrevierile titlurilor de reviste conform stilului din Index Medicus.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health149TABELELECreaţi tabelele în Word.Numerotaţi tabelele cu cifre arabe, consecutiv, în ordinea primei citări în text şi daţi un titluscurt pentru fiecare (Tabelul 1. ... ); numerotare şi denumire deasupra şi în afara tabelului.Materialul explicativ se plasează în legenda de la subsol.Inseraţi tabelele în text.Asiguraţi-vă că fiecare tabel este citat în text.ILUSTRAŢIILE (FIGURI, FOTOGRAFII)Creaţi graficele alb-negru, editabile, în Excel sau Microsoft Word.În cazul microfotografiilor, trimiteţi tipărituri clare, lucioase, alb-negru, de calitatefotografică, cu indicatori de scară internă şi cu precizarea metodei de imprimare amicrofotografiilor (rezoluţie ... ).Numerotaţi figurile cu cifre arabe, consecutiv, în ordinea primei citări în text şi daţi untitlu scurt pentru fiecare (Figura 1. ... ); numerotare şi denumire dedesubtul şi în afarafigurii.Materialul explicativ se plasează în legenda de la subsol.Inseraţi graficele şi microfotografiile în text şi separat într-un fişier electronic în format jpg.Asiguraţi-vă că fiecare ilustraţie este citată în text.UNITĂŢILE DE MĂSURĂRaportaţi unităţile de măsură în sistemul internaţional de unităţi, SI, sau în sistemul local non-SI, dacă este cazul.ABREVIERILE ŞI SIMBOLURILEFolosiţi numai abrevierile standard. Termenul în întregime, pentru care se foloseşte oabreviere, trebuie să preceadă prima folosire abreviată în text. Evitaţi abrevierile în titlu.2. RECOMANDĂRI PRIVIND TRIMITEREA MANUSCRISULUI LA REVISTĂTrimiteţi manuscrisul în format electronic, pe dischetă, CD sau ca document ataşat la e-mail.Trimiteţi o versiune tipărită pe hârtie a manuscrisului, în trei exemplare.Manuscrisul va fi însoţit de „Acceptul de publicare şi de copyright către SISPR”.3. NEACCEPTAREA ARTICOLULUIColegiul de redacţie va comunica autorilor cauzele neacceptării articolului.Articolele neacceptate nu se restituie autorilor.

150Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthINSTRUCTIONS FOR AUTHORS(adapted from „Rules for Preparation and Submissionn of Manuscripts to Medical Journals”,the Vancouver Convention)Authors are invited to consult the addressed instructions which are enclosed in the Journal ofHygiene and Public Health. These offer a general and rational structure for the preparation ofmanuscripts and reflect the process of scientific research.Authors are invited to consult and fill in the acceptance form for publishing and copyrighttransfer to the Romanian Society of Hygiene and Public Health (RSHPH).An article is published only after a review performed by two scientific referents.The editorial board reservs the right to modify the expression and size of an article, if soneeded. Major changes are decided together with the main author.1. INSTRUCTIONS FOR MANUSCRIPT PREPARATIONGENERAL PRINCIPLESThe material will be formatted as follows: 12 pt Times New Roman fonts; line spacing at 1 ½, page A4 with 2.5 cm left and right borders, maximum content of 15,000 characters, inRomanian with diacritic characters.The manuscript of an original article must include the following sections: introduction,material and methods, results, discussions, conclusions, references.TITLE PAGEThe title page must include the following informations:- title of the article- names and institutional affiliation of the authors- author whom correspondence should be addressed to: name and surname, post address,phone and fax, e-mail address.ABSTRACT AND KEY-WORDSThe abstract including maximum 150 words will be written in both Romanian and English, atthe beginning of the article (Brittish or American English, not a combination of the two). Theabstract will describe the context and purpose of the study, the material and method of study,main results and conclusions. New and important aspects of the study will be emphasized.A number of 3-5 key-words will be given.INTRODUCTIONShow the importance of the approached theme. Clearly state the aim, objective or researchhypothesis. Only make strictly pertinent statements and do not include data or conclusions ofthe presented paper.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health151MATERIAL AND METHODSelection and description of participants. Clearly describe the selection modality of theparticipating subjects, including eligibility and exclusion criteria and a brief description of thesource-population.Technical information. Identify the methods, equipments and procedures offering sufficientdetails to allow other researchers to reproduce the results. Cite reference sources for the usedmethods by arabic figures between square brackets. Describe new or substantially changedmethods, indicating the reasons for using them and assessing their limitations.Statistics. Describe statistical methods using sufficient details for an informed reader who hasaccess to original data to be able to verify the presented results. Whenever possible, quantifythe results and present them accompanied by appropriated indicators for the error oruncertainty of measurement. Specify the used programme for statistical analysis.RESULTSPresent the obtained results with a logical sequence in the text, with tables and figures. Do notrepeat in the text all data presented in tables and figures; only stress upon and synthesizeimportant observations. Additional materials and technical details may be placed in anappendix where they may be accessed without interrupting the fluidity of the text. Use figuresnot only as relative (percent) values but also as absolute values from which relative ones havebeen calculated. Restrict only to necessary tables and figures. Use graphs as an alternative totables with numerous data. Do not present the same data twice in tables and graphs.DISCUSSIONSStress upon new and important aspects of the study. Do not repeat detailed data from previoussections. Establish the limitations of the study and analyze the implications of the discoveredaspects for future research.CONCLUSIONSState the conclusions which emerge from the study. Show the connection between theconclusions and the aims of the study. Avoid unqualified statements and conclusions whichare not adequately supported by the presented data. You may issue new hypothesis wheneverjustified but clearly describe them as such.REFERENCESReferences are consecutively numbered according to their first citation in the text.Identify references in the text, tables, legends by arabic figures between brackets [..].Avoid citation of abstracts as references.Reference list format: authors (name, surname initial), year, title, editor, number of pages.Exemple:Păunescu C., 1994, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnică, Bucureşti, p.15-18Reference list format: authors (name, surname initial), year, title, journal, volume, pagenumbers.Use journal title abreviations according to the Index Medicus style.

152Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthTABLESGenerate tables in Word.Number tables with arabic figures, consecutively, according to the first citation and give themshort titles (Table 1……..); number and title situated at the upper margin and outside thetable.Explaining material is placed in a footnote.Insert tables in the text.Make sure every table is cited in the text.ILLUSTRATIONS (FIGURES, PHOTOS)Create black and white graphs, editable in Excel or Microsoft Word.In case of microphotographs, send clearly published materials, shiny, black and white, withgood photographic quality, with internal scale indicators and specifying the printing methodand characteristics (resolution…..).Show numbers in arabic figures, consecutively, according to the first citation, and give themshort titles (Figure 1………); number and title below and outside the figure. Explainingmaterial is placed in a footnote.Insert graphs and microphotographs in the text and also in a separate electronic jpg file. Makesure every illustration is cited in the text.UNITS OF MEASUREMENTReport measurement units using the international system, IS, or the local non-IS system, ifrequired.ABBREVIATIONS AND SYMBOLSOnly use standard abbreviations. The full term for which an abbreviation is used mustpreceede its first abbreviated use. Avoid the use of abbreviations in the title.2. INSTRUCTIONS FOR THE SUBMISSION OF MANUSCRIPTS TO THEJOURNALSend the electronic format of the manuscript on a floppy disk, CD or e-mailattachment. Send 3 copies of the paper printed version.The manuscript will be accompanied by the „Publication and copyright acceptance forthe RSHPH”.3. REJECTION OF ARTICLESThe editorial board will inform the authors on the causes of article rejection. Rejectedarticles are not restituted to authors.

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health153CUPRINSCREŞTEREA PREVALENŢEI STAPHILOCOCCUS AUREUS METICILINO-REZISTENT (CA-MRSA)Negru C.O., Gheorghiu E., Todor C., Hogea E., Moldovan R, Bouvier- Berthet M.................5TULPINI DE ENTEROBACTERII SECRETOARE DE BETA-LACTAMAZE CUSPECTRU EXTINS IZOLATE ÎN INFECŢIILE URINARE DIN AMBULATORNegru C.O., Gheorghiu E, Todor C., Hogea E., Moldovan R., Bouvier- Berthet M................10APRECIEREA STĂRII DE IGIENĂ A SUPRAFEŢELOR PRIN BIOLUMINISCENŢĂTurtoi M., Nicolau A.I. ............................................................................................................ 15CONSUMUL DE DROGURI LA ADOLESCENŢII DIN JUDEŢUL TIMIŞ - TIPURI DEDROGURI ŞI MOTIVAŢIA UTILIZĂRII ACESTORABărbat C., Vlaicu B., Petrescu C., Ursoniu S., Putnoky S., Mlădinescu-Fira C., Suciu O.,Bagiu R..................................................................................................................................... 21APRECIEREA STĂRII DE SĂNĂTATE LA ELEVI DIN TIMIŞOARA CU AJUTORULANTROPOMETRIEI NUTRIŢIONALEVlaicu L., Pantea V...................................................................................................................30CONDIŢIILE DE MUNCĂ DINTR-O ÎNTREPRINDERE: FACTORII DE RISC FIZICICheptănariu D., Doroftei S., Sârb L., Oros C., Vlaicu B., Fira-Mlădinescu C., Suciu O. ....... 39CONSIDERAŢII PRIVIND FACTORII DE RISC ÎN CANCERELE DE CAVITATEBUCALĂCroitoru C................................................................................................................................. 47ASPECTE ANATOMOPATOLOGICE ALE CANCERELOR CAVITĂŢII ORALECroitoru C................................................................................................................................. 54CONSUMUL ABUZIV DE ALCOOL ASOCIAT ACCIDENTELOR ŞI AGRESIVITĂŢIIChevereşan A., Zepca V., Friptuleac G....................................................................................62FAMILIA ŞI CONSUMUL DE ALCOOL ŞI DROGURIChevereşan A., Friptuleac G., Pantea V...................................................................................73CURĂŢAREA ŞI IGIENIZAREA UTILAJELOR DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂTurtoi M., Nicolau A.I., Turtoi G............................................................................................. 83ASPECTE PRIVIND TOXICOLOGIA DIIZOCIANAŢILORCheptănariu D., Sîrb L., Oros C., Vlaicu B., Doroftei S., Fira-Mlădinescu C., Suciu O......... 93

154Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthSTRESUL PSIHIC ŞI AGRESIVITATEA LA ADOLESCENŢIBăcean C., Toma M.................................................................................................................98IMPACTUL MANIPULĂRII COMPORTAMENTALE ASUPRA ADOLESCENŢILOR:DROGURILEBăcean C., Toma M...............................................................................................................104THE IMPORTANCE OF DIET AND PHYSICAL ACTIVITY FOR OBESITYMANAGEMENT IN YOUNG PEOPLESas I., Ardelean C., Vlaicu B., Banu A.M..............................................................................110ENERGETIC AND CALORIC NECESSARY. RECOMMENDATIONS FORCONSTITUTING THE DIET IN ADOLESCENTS AND YOUNG ADULTSArdelean C., Sas I., Vlaicu B., Banu A.M.............................................................................119CONSUMUL EXCESIV DE ALCOOL LA ADOLESCENŢI ŞI TINERI DIN JUDEŢULTIMIŞChevereşan A..........................................................................................................................126EXPUNEREA LA NOXE CHIMICE ÎNTR-O ÎNTREPRINDERE DE PRODUCERE ASPUMELOR POLIURETANICECheptănariu D., Sârb L., Oros C., Roşca Ş.............................................................................140RECOMANDĂRI PENTRU AUTORI ............................................................................... 147INSTRUCTIONS FOR AUTHORS ...................................................................................... 150CUPRINS................................................................................................................................153CONTENTS............................................................................................................................155

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public Health155CONTENTSINCREASING PREVALENCE OF COMMUNITY-ACQUIRED METHICILLIN-RESISTANT Staphilococcus aureus (CA-MRSA)Negru C.O., Gheorghiu E., Todor C., Hogea E., Moldovan R, Bouvier- Berthet M.................5EXTENDED SPECTRUM BETA-LACTAMASES PRODUCING STRAINS ISOLATEDFROM COMMUNITY ACQUIRED URINARY TRACT INFECTIONSNegru C.O., Gheorghiu E, Todor C., Hogea E., Moldovan R., Bouvier- Berthet M................10ASSESSMENT OF THE SURFACE HYGIENE STATE BY BIOLUMINESCENCETurtoi M., Nicolau A.I. ............................................................................................................ 15DRUGS CONSUMPTION AT TEENAGERS FROM TIMIS COUNTY – TYPES OFDRUGS AND THE MOTIVATION OF CONSUMPTIONBărbat C., Vlaicu B., Petrescu C., Ursoniu S., Putnoky S., Mlădinescu-Fira C., Suciu O.,Bagiu R..................................................................................................................................... 21ASSESSMENT OF THE HEALTH STATE TO PUPILS FROM TIMISOARA WITH THEHELP OF NUTRITIONAL ANTROPOMETRYVlaicu L., Pantea V...................................................................................................................30WORK CONDITIONS FROM A FACTORY: PHYSICAL RISKS FACTORSCheptănariu D., Doroftei S., Sârb L., Oros C., Vlaicu B., Fira-Mlădinescu C., Suciu O. ....... 39CONSIDERATIONS REGARDING THE RISK FACTORS IN ORAL CAVITY CANCERSCroitoru C................................................................................................................................. 47PATHOLOGICAL ASPECTS OF THE ORAL CAVITY CANCERSCroitoru C................................................................................................................................. 54THE ABUSIVE ALCOHOL CONSUMPTION ASSOCIATED TO ACCIDENTS ANDAGGRESSIVE BEHAVIORChevereşan A., Zepca V., Friptuleac G....................................................................................62FAMILY AND THE CONSUMPTION OF DRUGS AND ALCOHOLChevereşan A., Friptuleac G., Pantea V...................................................................................73CLEANSING AND SANITATION THE TOOLS FROM THE ALIMENTARY INDUSTRYTurtoi M., Nicolau A.I., Turtoi G............................................................................................. 83ASPECTS REGARDING THE TOXICOLOGY OF DIISOCYANATESCheptănariu D., Sîrb L., Oros C., Vlaicu B., Doroftei S., Fira-Mlădinescu C., Suciu O......... 93

156Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.4/2008– Journal of Hygiene and Public HealthPSYCHIC STRESS AND AGGRESSIVENESS TO TEENAGERSBăcean C., Toma M.................................................................................................................98IMPACT OF COMPARTMENTAL CONTROL AT TEENAGERS: DRUGSBăcean C., Toma M................................................................................................................104THE IMPORTANCE OF DIET AND PHYSICAL ACTIVITY FOR OBESITYMANAGEMENT IN YOUNG PEOPLESas I., Ardelean C., Vlaicu B., Banu A.M..............................................................................110ENERGETIC AND CALORIC NECESSARY. RECOMMENDATIONS FORCONSTITUTING THE DIET IN ADOLESCENTS AND YOUNG ADULTSArdelean C., Sas I., Vlaicu B., Banu A.M..............................................................................119THE ABUSIVE ALCOHOL CONSUMTION TO THE ADOLESCENTS FROM THETIMIS COUNTYChevereşan A..........................................................................................................................126EXPOSURE TO CHEMICALS IN A POLYURETHANE FOAM MANUFACTURINGFACTORYCheptănariu D., Sârb L., Oros C., Roşca Ş.............................................................................140RECOMANDĂRI PENTRU AUTORI ............................................................................... 140INSTRUCTIONS FOR AUTHORS.......................................................................................143CUPRINS................................................................................................................................146CONTENTS............................................................................................................................148