debut - Oglinda literara

Coperta: Mănăstirea PutnaÎn acest număr:Adalbert GyurisAdelina BălanAdrian DinuRachieruAdrian PăunescuAlexandru MicaAlexandruStănciulescu-BârdaAlexandru UnguruAlina Maria RaduAndrei BalanAndrei ComsaAndrei OişteanuAndrei ŢurcanuAurel M. BuriceaAureliu GociBogdan UlmuCiobotaruIulian-MarcelClaudia VoiculescuConstantinAdamoviciConstantin E.UngureanuConstantin MiuCorina DiamantaLupuCornel PaiuCorneliu FloreaCristina OpreaDan BrudaşcuDan CarageaDan PandiciDarie DucanDiana TeodorDoina DrăganDona TudorDumitru ChepeneagDumitru HurubăDumitru StoeanEmilian MireaEugen AxinteEugen EvuFlorentin PopescuFlorina DinuG.C. NicolescuGabriela CiortanGeorgeta AdamGeorgeta RestemanGheorghe AndreiNeaguGheorghe CiobanuGheorgheSuchoverschiIoan Dumitru DenciuIoan PopescuIoana Voicila DobreIon IfrimIon LazuIonel DogaruIonel NeculaIulian ChivuLaura DorneanuLili GoiaLiviu AntoneseiLiviu ComşiaLiviu PendefundaLucian GruiaManuela BurgheleaMariana VickyVârtosuMarilena Lică-MaşalaMarin IfrimMarina-Raluca BaciuMarius ChelaruMatei Romeo PitulanMenut MaximinianMihai PerşinaruMihai PopaMihai ŞtirbuMircea BostanMircea ColoşencoMonica BoldMunteanu AdrianNicolae IorgaNicolai CostencoNicolaie IoniţăNitu ValiPascu BalaciPetrescu CristinaRoni CăciularuRuxandraMagdalena-ManeaŞerban TomşaSorin LucaciStan BrebenelŞtefania OproescuTeodora FântânaruTheodor CodreanuValentin PopaVeneraDumitrescu-StaiaVictor IvanoviciVictor MartinVictor SteromVintilă FintişViorel RomanViorel VintilăYu Lan HuaZaharia BonteOGLINDAliteraraApare sub egida Uniunii Scriitorilor dinRomânia şi face parte din Asociaţia PublicaţiilorLiterare şi Editurilor din România (APLER) şiAssociazione della Stampa Estera din Italia,membru fondator al Asociaţiei Revistelor şiPublicaţiilor din Europa (ARPE)Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşanicu sprijinul Consiliului Judeţean VranceaREDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: George Anca, Gheorghe Istrate, LaurianStănchescu, Liviu Comşia, Florentin Popescu, AdrianDinu Rachieru, Leo Butnaru, Theodor Codreanu, LiviuPendefunda.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, AngelaBaciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, ArmandaFilipine, Laurenţiu Măgureanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca,Mihaela Albu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica DobreOGLINDA LITERARĂ o puteţiprocura şi descărca de pe site-ulwww.oglindaliterara.ro unde aflaţişi modalităţile de abonare.Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :E-mail: gheorgheneagu@yahoo.comgheorgheaneagu@gmail.comCorectura nu se face la redacţie.ISSN 1583-1647ADRESA REDACŢIEI:str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl.8, ap. 6, Focşani,jud. VranceaMobil: 0722-284430Revista se poate procura de la sediulredacţiei şi de la chioşcul MuzeuluiLiteraturii Române Bucureşti şi sediilefilialelor Uniunii Scriitorilor din România.În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspundîn mod direct de conţinutul materialelor publicate subsemnătura proprie.7050 www.oglindaliterara.ro

La soare, prin valurile mediaEDITORIALCând vine vorba de cultură suntem unanim de acordcă televiziunile, cu audienţă, către care cea mai mareparte a publicului îşi îndreaptă, din varii motive, atenţia,nu prea sunt dispuse să editeze şi să promoveze emisiunipretenţioase care presupun un anumit standard şi confortintelectual. Fapt care nici nu le scuză, nici nu le acuză.Nu poţi să pretinzi cuiva care câştigă bani şi trăieşte dinvânzarea gogoşilor calde, la anumite ore când deveruleste în toi, să ofere onor clientelei îngheţată.Gabriel FunicaRespectând răgazul cerut de colegul GabrielFunica pentru încărcarea bateriilor şi, vară fiind,să înotăm puţin prin valul media care amestecă tot,de la limba română până la bunul simţ şi valorilemorale, câte şi care or mai fi ele.„Sper să vând cât mai multe cozonacuri”,spunea tâmp mai deunăzi o dezbrăcată pieptoasă,pe un post de televiziune cu damf de patron cândvaumanist şi „pur”, oferindu-i aeraticei moderatoareun platou cu „saleuri dulci” preparate de mânuţeleei mult prea pricepute. Emisiune mondenă uşurică,de după amiază. Uşurică emisiunea, uşuricămoderatoarea, trăgându-se de… limbaj cu unmozaic de invitaţi nefericiţi, plătiţi să-şi exhibeincultura, manelele, divorţurile, nunţile şi câtealtele. Cu umorul căzut şi el în cotloanele gangului,parcă ţi se face dor de coana Miţa Biciclista şi alesale „prinţipuri”.La antipod, pe un alt post TV o doamnăaleasă(la funcţie mă refer) se arată deranjată când,un invitat la dialog pe teme fierbinţi de reorganizareteritorială a complimentat-o, cu umor elegant,pentru vocea cu inflexiuni calde de stewardeză, princare voia să-şi dezarmeze interlocutorii. Încercadomnul să tempereze penibilul la care erau supuşiinvitaţii din platou, siliţi să asculte „îndreptările”emanate din prea plinul înţelepciunii sale de cătredoamna bilingvă prin născare, devenită desigur,între timp, multilingvă şi multipotentă. Consilieraprimului ministru în funcţie – căci despre doamnaVass este vorba – şi-a zburlit brusc mieroşenia,a ridicat tonul, ameninţând că ştie să bată şi cupumnul în masă. Îmi imaginez poporul chircindu-seprecum şcolarii în bănci, sub pumnul ameninţătoral doamnei de la pupitru. Când un consilier, fie el şiguvernamental, îşi permite public asemenea ieşirifără să i se clintească nici un fir de păr din funcţie,ce să mai speri de sus?O ţară tristă…… în care, un fost candidat lapreşedinţie şi-a înghiţit gălbenuşul eşecului, datoratîn mare parte campaniei media până la iritare, prostgust şi dezgust în defavoarea celuilalt, care a prinsmişcarea şi a folosit-o , - hă, hă, hă! – cu vârf şiîndesat. Iată-l acum, smerit, privind fără de ţintă-n…gol şi făcându-şi cruci uscate alături de dragostealui Mihaela, la slujba de cununie a beizadelei de laBuzău, însoţit de fostul Năstase şi fostul Vanghelie,răsfăţatul elicopterelor, la concurenţă cu o preţioasă„ministră”. Asta, tocmai când regretele votanţilordin anul 2009 se închegau în gelatina gândului că„poate dincolo era mai ieftin”.O ţară tristă…, în care, să nu mai mârâiecârcotaşii, au loc de cinste în emisiunile T.V. şiprofesorii universitari. Doamna profesoară Iliescu(o, senectute…), acest exemplu care, dacă nudelirează încă mai lucrează, continuă experimentulcu fetiţa (cine ştie a cui, biologic vorbind), dusă laşcoală la vârsta de 5 ani. Şi se află îngrijorată nude rezultatele şcolare (bine că a absolvit, declarăcu înţelepciunea-i profesorală) ci de faptul că aînceput să-i crească păr pe mâini. Motiv pentrucare i-a scos din alimentaţie carnea de pui hrăniţicu hormoni. Nu era mai bine dacă-i scotea dindestin sângele de mamă expirată?O ţară tristă…, în care facem pluta printre„multe cozonacuri”, „succesuri” şi „eşece” cuîncăpăţânarea instinctului de supravieţuire. Şi cânddisperarea da să ne sufoce, o gură de „românism”vine iată, de peste ocean, din America mult aşteptatăde părinţii noştri. Vine ca un porumbel, aducândscrisoarea menită să limpezească apele tulburi.„Dorinţele mele pentru mine, pentru ţara mea şipentru viitor. Monica” (sper că nu întreabă nimenicare Monica. Diva, cu voia dumneavoastră!). Vine,vine şi „calcă totul în picioare”. Ce trecut istoric, cepreşedinţie, ce politicieni! Ne-am „scos” cum s-arspune în limbajul de gang, mult mediatizat. Segândeşte cineva şi la ţară, şi la viitor!N-a clintit nicio geană pe pleoapele cititorilorde prompter care transmiteau conştiincios şiserios, oră după oră, zi după zi acest „comunicatimportant pentru ţară”. O ţară tristă… În care niciumorul, căzut „În puii mei”, nu mai salvează, numai corectează, nu mai contează. Şi totuşi…Un pictor din Neamţ expune un tablouîn care doamna ministru de la turism apare înbraţele domnului „Pinalti” pe unul din leagăneletelegondolei, după ce au tăiat împreună panglicainaugurală. Dar nu tabloul realizat destul de stângacişi în grabă de pictor mi-a provocat un zâmbet, ciatitudinea serioasă, rigidă, aproape scenică apictorului, în faţa tirului de întrebări precipitateale pofticioşilor moderatori. Niciun muşchi nu i-atresărit când a răspuns de ce a poziţionat-o astfelpe doamna ministru. Poza după care a reprodustabloul ar fi necesitat o întindere mai mare aacestuia. Şi nu încăpea în spaţiul rezervat de peperete. Aşa că a „concentrat” imaginea! Punct. Şiîncă ceva. Nu tema educaţiei omului modern prinmass-media m-a luat cu valul. Resimt doar, uneori,lipsa umorului sănătos, ca variantă salvatoare.Aşa cum eroul lui Paul Auster din Cartea Iluziilora fost salvat de un hohot de râs dintr-o dramă, râsprovocat de un actor de mult uitat al filmului mut.www.oglindaliterara.roŞtefania Oproescu„Sper săvând cât maimulte cozonacuri”,spunea tâmpmai deunăzio dezbrăcatăpieptoasă, pe unpost de televiziunecu damf depatron cândvaumanist şi „pur”,oferindu-i aeraticeimoderatoare unplatou cu „saleuridulci” preparate demânuţele ei multprea pricepute.Emisiune mondenăuşurică, de dupăamiază. Uşuricăemisiunea, uşuricămoderatoarea,trăgându-se de …limbaj cu un mozaicde invitaţi nefericiţi,plătiţi să-şi exhibeincultura, manelele,divorţurile, nunţileşi câte altele. Cuumorul căzut şiel în cotloanelegangului, parcăţi se face dorde coana MiţaBiciclista şi ale sale„prinţipuri”.7051

PAC LA OGLINDAScrisoare deschisă din GreciaVictor Ivanovici.Un populismresentimentar, un„bolşevism alb”Victor Ivanovici si Gabriela AdamesteanuNu cred că oamenilor de cultură, în virtutea condiţieilor de oameni de cultură, trebuie să li se facă rabat la etică.Pe de altă parte, nu poat e să nu mi se pară suspect faptul cămania justiţiară ajurnată a compatrioţilor Victor Ivanovici siGabriela Adamesteanu noştri (ca şi a altora, de altfel, din Estulsălbatec) focalizează cu precădere tocmai asupra categorieicare – în mod nevrotic, inconsecvent, cu palinodii, dezicerişi chiar trădări – a schiţat totuşi, cum şi cât a putut, cum şicât s-a priceput, o împotrivire la monolitismul totalitar. (…)Descifrez în aceste dezvăluiri un populism resentimentar(un „bolşevism alb”, cum zicea nu mai ştiu cine), de felulcelui promovat de gemeniiprezidenţialo-guvernamentalidin Polonia, o vehemenţă proprie„şoarecului care rage”, a omuluioarecare, ce se arată viteazdupă război, şi care, mai ales,are chef să „mai taie din nas”elitelor. De unde şi succesulmediatic al dezvăluirilor, ce ţinede mecanismele presei galbene,şi care oferă românului – al căruicuraj civic a rămas proverbial,nu-i aşa? – marea satifacţie de aafla că cei care au făcut ceva pevremea tiraniei, contra tiraniei,sunt şi ei „dalmaţieni” (ca noitoţi!).Dragă Aura Christi,Cu întârzierile inerente distanţei am aflat şi urmărit cutristeţe cazul Breban, care s-a ventilat şi prin colonia română dinGrecia.Îţi trimit mai jos luarea mea de poziţie, principială, nupunctuală (aceasta din urmă vă revine vouă, celor din ţară, careaveţi acces la o informaţie mai amplă decât pot avea eu), pe careîn momentul respectiv am făcut-o să circule printre compatrioţiilocali. Odată cu ea, te rog să-i transmiţi lui Nicolae [Breban – n.n.]toată simpatia mea.Nu cred că oamenilor de cultură, în virtutea condiţiei lorde oameni de cultură, trebuie să li se facă rabat la etică. Pe dealtă parte, nu poate să nu mi se pară suspect faptul că maniajustiţiară ajurnată a compatrioţilor noştri (ca şi a altora, de altfel,din Estul sălbatec) focalizează cu precădere tocmai asupracategoriei care – în mod nevrotic, inconsecvent, cu palinodii,deziceri şi chiar trădări – a schiţat totuşi, cum şi cât a putut, cumşi cât s-a priceput, o împotrivire la monolitismul totalitar.Astăzi „colaborator al securităţii”, fără să existe o sentinţăjudecătorească definitivă (se calcă astfel Constituţia României,Art. 23, care se referă la prezumţia nevinovăţiei!), este declaratBreban, ieri a fost declarat Groşan, alaltăieri Doinaş, mai demultCaraion (sau, pe alte meridiane;Kapuscinski, Walesa însuşi,Kundera…) Da, dar Caraion afost condamnat la moarte şi afăcut ocnă în mine de plumb,da, dar Breban a denunţat publicîncă din 1971 mini-revoluţiaculturală a lui Ceauşescu, da,Walesa, înghesuit în tinereţe deSecuritate, o fi semnat el cine ştiece angajamente de bună purtate,dar ele nu l-au împiedicat să Victor Ivanovicicreeze Solidarnosti.Revenind la intelectualiiromâni, nu toţi au avut statura de disidenţi radicali a unor Goma,Dorin Tudoran sau Dumitru Ţepeneag, însă cazurile individualetrebuie cumpănite individual, cu grijă şi delicateţe, şi oricum nupot fi puşi toţi, otova, în acelaşi sac, cu securiştii entuziaşti şiagresivi de la Săptămâna, spre exemplu.Descifrez în aceste dezvăluiri un populism resentimentar(un „bolşevism alb”, cum zicea nu mai ştiu cine), de felul celuipromovat de gemenii prezidenţialo-guvernamentali din Polonia, ovehemenţă proprie „şoarecului care rage”, a omului oarecare, cese arată viteaz după război, şi care, mai ales, are chef să „mai taiedin nas” elitelor. De unde şi succesul mediatic al dezvăluirilor, ceţine de mecanismele presei galbene, şi care oferă românului – alcărui curaj civic a rămas proverbial, nu-i aşa? – marea satifacţiede a afla că cei care au făcut cevape vremea tiraniei, contra tiraniei,sunt şi ei „dalmaţieni” (ca noi toţi!).Despre cazurile în chestiune,e mult de discutat. Dar, repet,trebuie dezbătut fiecare caz înparte, şi bine ar fi ca dezbatereasă purceadă de la cei în cauză.Pentru înţelegerea mecanismelorpsihologice ale frângerii unora,recomand lectura capitolului alIV-lea din Amor intellectualis al luiIon Vianu, mai ales acolo undevorbeşte de acţiunea „viruşilorlenţi” (teroare + adulaţie) asupraunor strălucite spirite, precumEdgar Papu…Şi mai am o bănuială. În România, fără o lege clară alustraţiei, unde accesul la dosare s-a dobândit târziu şi incomplet,nu e posibil oare ca unele din aceste mărturii să fie trucate? Iată depildă eu însumi, în tinereţe, ca să-mi completez bietele venituri deasistent universitar, colaboram cu Protocolul Uniunii Scriitorilor,adică însoţeam prin ţară scriitori străini a căror limbi le posedam.La sfârşitul fiecărei misiuni de acest fel prezentam un raport, înprimul rând contabil, dar şi factic. Nu am nici un dubiu că acesterapoarte ajungeau în ultimă instanţă la Securitate. Şi îmi potînchipui că în baza lor, cineva, deranjat astăzi de persoana mea,mi-ar putea confecţiona un profil de odios securist. Cu aceeaşimotivaţie: „Prea face ăsta pe grozavul. Ia să-i mai tăiem din nas”.În rest, pace bună românilor şi bălăcărelii româneşti. Că totam trecut de Sfintele Paşti, sărbătoare a iubirii, fireşte (şi suntemcu toţii români, mai mult sau mai puţin oneşti)”.Te îmbrăţişez,Victor Ivanovici© Ideea Europeană© ContemporanulTextul poate fi preluat, menţionându-se obligatoriu sursa:http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=869http://www.ideeaeuropeana.ro/7052 www.oglindaliterara.ro

ESEUConstantin Trandafir – un cronicar la vreme de ciumăM-am consolat de mult cu ideea căoricâtă hărnicie aş activa, tot nu mă potţine la curent cu toate noutăţile editorialecare aglomerează piaţa noastră livrescă.Timpul, acest Cronos nemilos îşi devoreazănu numai fii, dar şi zilele noastre, zdrenţuitede capricii şi tentaţii aiurite, ne obligă laselecţii, la trieri şi prelevări discutabile. Atrebuit aşadar, după multe remuşcări să mămulţumesc cu câţiva autori pe care îi ţin îngraţie şi-n receptare constantă.Constantin Trandafir, alături deIonel Necula Theodor Codreanu, Luca Piţu şi alţi câţivaautori de bună condiţie cărturărească faceparte din această categorie privilegiată.M-ar întrista să ştiu că vreunul din ei a publicat şi alte cărţi caren-au ajuns pe masa mea de lectură.De curând, Constantin Trandafir şi-a publicat jurnalulţinut cu admirabilă consecvenţă în anul l989, an crucial pentrudevenirea noastră mai recentă. Autorul a aşteptat vreme de douădecenii pentru a-şi publica notaţiile zilnice, considerând pe bunădreptate că o distanţare de evenimente este absolut necesarăpentru ca relatarea lor să câştige în interes şi credibilitate.Jurnalul, spune şi autorul, dacă nu are o cât de mică vechime,e fără noimă Nu este o cronică obişnuită, ci o frescă în caremustesc toate evenimentele acelor vremuri imunde, când ţaraera condusă discreţionar de un cuplu bezmetic şi anacronic,insensibil la realitate şi la schimbările ce se precipitau în Europa.1989 este anul revoluţiei şi al marilor reformări din viaţa societăţiiromâneşti. Noi, cei care-am trăit acele evenimente, ştim prince am trecut, ştim cât de traumatizantă devenise viaţa şi ştimcât de imperioasă devenise ideea de schimbare, de lichidare acomunismului gregar şi autocrat.Autorul nu este un om de baricadă, dar nici nu rămâneindiferent la ceea ce se întâmplă în ţară. Haideţi la treabă,oameni buni, izbucneşte în notaţia din 23 octombrie. Nu maimerge, doare capul, doare inima, doare conştiinţa […] O scurtăvituperare numai. Nu se mai poate aşa ceva, cu un individ decea mai joasă speţă, un barbar violent şi incult şi rău la modulabsolut. [p.200].Lumea communistă era în prefacere, în mişcare,perestroika şi glasnostul, cele două găuri negre introduse însistemului comunist începuse să rodească, peste tot lagărulcomunist bătea vânt de primenire, numai la noi starea de lucruripărea încremenită şi nedispusă la înoire.Gorbaciov fisurasesistemul, iar prin crăpăturile provocate începuse să se exibetoate refulările ţinute în lesă până atunci.In Rusia, în Polonia,în Ungaria, în Cehoslovacia, R.D.G. conducerile comunistedădeau semne de slăbiciune şi se dovedeau incapabile să maiguverneze cu vechile metode.Autorul consemnează toate acesteprefaceri cu o satisfacţie nereprimată, dar şi cu speranţa că brizava ajunge, mai devreme sau mai târziu şi pe malurile Dâmboviţei.Mari demonstraţii pentru reforme în R.D.G. Krentz [noul lidergerman care l-a înlocuit pe Honecker, ad.n.] cere conciliere.Eheise discută despre unificarea Germaniei.Gorbaciov în Finlanda,Şevarnadze la Varşovia, se coace ceva frumos mirositor [p.202].Suntem, vorba lui C. Stere în preajma revoluţie, lumeacommunistă începe să se dezmeticească şi autorul inventariazăsemnele schimbării. cu o aparentă.detaşare.Bovarismul acuprins întreaga Europă comunistă, dar perechea demenţială dela noi este incapabilă să înţeleagă ce se întâmplă în jurul lor.Rând pe rând căpeteniile comuniste din vecinătatea ţării noastreies din scena istoriei pe uşile din spate, iar locurile rămasegoale se populează cu nume noi neerodate de istorie.Ritmultransformărilor este ameţitor, dar liderii noştri par căzuţi din lună,continuă să se considere providenţiali şi iubiţi de poporul caregeme. Toate merg rău în această ţară, dar peste toate siluirileatroce ne exasperează lipsurile alimentare, sărăcia cronică şispăimoasă, absenţa de pe piaţă a produselor primare. Iată cenotează autorul la 23mai:Nu mai găsim nici copiţele. Nici fălci deporc. Nici peşte congelat. Nici tacâmuri. Acum nu mai e nimic.Ba se găsesc hamsii. Foarte sărate. Adevărate delicatese.Mai prindem de la ţară ceva zarzavaturi, cartofi. E minunat,e-ncântător. Sau la 20 octombrie: La alimentara de la parterulblocului nostru s-a format coadă de la miezul nopţii, că se dautacâmuri Cei mai descurcăreţi nu pot să conceapă aşa cevanici că noi, trei profesori în familie, nu putem face rost de hrană.Ar trebui să nedescurcăm cu 0,5 kg. Carne pe lună […] De cândwww.oglindaliterara.rocu achitarea datoriilor esterne şi cu vizita Tovilor prin unităţileagro-alimentare, de când cu noile indicaţii preţioase privitoare laîmbunătăţirea alimentaţiei popo ului [mai vine şi Congresul pestenoi, poate veni şi cu o revoltă etc.],nu se mai găseşte de mâncarenici pe la negru [p.198]Si totuşi, peste tot regimul de teroare impus de securitate,încep să apară şi la noi semne de nesupunere.Lumea începesă vorbească tot mai insistent despre Doina Cornea, DanPetrescu, Mircea Dinescu, Dan Deşliu, scrisoarea celor şase, iarpostul de radio Europa liberă devine cel mai căutat mijloc deinformare. In condiţiile când televiziunea română oferea douăore de program pe zi – şi acelea marcate de atotprezenţa perechiiprezidenţiale, românii îşi orientau antenele spre Sofia şi Chişinău.Teleenciclopedia devenise cea mai căutată emisiune tv, dar, dinraţiuni de partid, s-a hotărât suspendarea ei, fapt consemnat cunăduf de autor, care consideră măsura ca un semn al degradăriitotale [p.l8l].Sau în altă parte: Satrapii au strivit şi acest sâmburede lumină [p.199].Bineânţeles că-n tot acest timp lingăii partidului se întrecîn tot felul de osanale neruşinate aduse celor doi din fruntea ţăriişi memorialistul nu le trece cu vederea, ci le consemnează cusurprinderea că odioasa pereche prezidenţială, aflată în dizgraţiemapamondică şi-n cădere liberă mai poate culege atâteasuperlative ubuieşti. Reproducem şi noi, din noianul exempleloroferite de autor câteva versuri publicate de revista Ateneu subsemnătura lui C.V.Tudor, probabil în numărul din martie.A pâinecaldă se-aburise vara/ Era un timp bogat în înţeles/ Unită-n cugetşi simţire ţara/ trăia plenar al IX/lea Congres// Iar de la Marepână-n vârf de Munte/ Un spirit nou creştea primenitor/ pe NicolaeCeau;escu-n frunte/ Noi l-am ales privind spre viitor[p.81]Nu mai insist şi cu alte exemple oferite de autor cu ogenerozitate neaşteptată. Adunate între două coperţi, toateaceste versuri ar putea alcătui o adevărată carte omagială. Numai insistăm. A ţine un jurnal, spunea Cioran, înseamnă să capeţideprindere de mahalagioaică, să observi tot felul de fleacuri, săinsişti asupra lor, apoi să dai prea multă importanţă celor ce ţi seîntâmplă, să neglijezi esenţialul, să devii scriitor în cel mai răusens al cuvântului. Nu-l creditez, sau, mă rog, nu-l creditez întotalitate Jurnalul este o spovedanie subiectivă, dar şi un fel dea da seama despre lumea prin care a trecut autorul. Or,Jurnalullui Constantin Trandafir răspunde ambelor cerinţe. Dă seama desine, de frământările sale intelectuale, dar şi de bicisnicia unuiregim aflat în agonie şi-n disoluţie iminentă. Intr-un fel, împlineştemenirea scriitorului, aceea de a rămâne mereu cu pupiladeschisă la tribulaţiile veacului, de a rezona la problemele ţăriiîn deplină consonanţă cu direcţia de înaintare a neamului său.Scriitorul, scriitorul adevărat vreau să spun, este, printre altele, şiun făclier, un purtător de busolă. Stie unde se află Steaua Polarăşi ştie ce direcţie trebuie imprimată corabiei. In condiţiile cândmulţi dintre confraţii săi se îndeletnicesc cu fabricarea munţilorde omagii la adresa dictaturii, Constantin Trandafir chiar este unscriitor lucid, cu simţul responsabilităţii în acţiune, în act. Jurnalulsău circumscrie un an referenţial din istoria contemporană aRomâniei. Momentul de vârf al perioadei juxtapusă de jurnal îlconstituie zilele finale ale anului. Pe l8 decembrie notează:Laşcoală incitaţii. Biţă îmi spune la ureche Tot Banatu-i fruncea. Nuse cunosc detalii. Intre timp, mai auzim că au fost ciocniri violentela Timişoara.[p.237]Faptele se precipită. Pe 21 decembrie are loc eşeculmitingului din faţa Comitetului Central. Ceauşescu pare buimăcit.Nerodul chiar a crezut că osanalele ce i se aduceau cu neruşinareerau sincere, neprefăcute şi îndreptăţite. Ce prostie! Dar la mintealui…Ultimile zile din an, din cele de după 22 decembrie, suntcondensate într-un epilog succint în care evenimentele suntrelatate telegrafic. E un semn că scriitorul vrea să le cedezeistoriei nefiltrate subiectiv? Probabil, deşi istoria matlaseazăfiecare pagină, fiecare rand.Cu atât mai mult cu cât autorulrelatează nu doar bornele unui traseu, ci traseul în întregime, cutoate accidentările lui epistemice.Mă opresc aici şi numai eu ştiu câte restricţii mi-am impus casă pot încheia, totuşi, această succintă prezentare. Ii mulţumescautorului pentru carte şi-i mulţumesc mai ales pentru faptul căîn lungul interval de când îl ţin sub observaţie nu m-a dezamăgitniciodată. A rămas acelaşi scriitor serios, vestitor de lucru binefăcut şi acelaşi Midas modern, care transformă orice atinge înaur curat.7063

ZAHARIABONTEPOEMELE UNUIPELERIN VISĂTOR LAZIDUL PLÂNGERIIZIDUL PLÂNGERIIZidul Plângerii visez: La Mur deLamentation,Excursia în Israel cu vreun experiment lachibuţ,Da-i mult până departe şi rău, poate, deavion…Dar vreau la Ierusalim şi-n Sihar să beauapă din puţVoi urca Dolorosa grăbit, voi păşi submăslini unduiosLa Poarta ’Ndurării, în ScăldătoareaBetesda mă vreauŞi aş vrea să păşesc, aş vrea să ating ceatins-a Hristos,Au mai rămas saptămâni până să plec; pejar parcă stauVoi duce cu mine dorinţi; acatiste, necazuride sfinţi,Mă şi văd pelerin păşind pe Esplandăuşor, gânditorŞi-n locul în care a fost Templul sfinţilornoştri părinţi,Iar astăzi o moschee tronează… voizăbovi încrezător;Că ziduri mulţime avem în lumea în carecu greu vieţuim,Doar lacrimi curate să ai, că plângi de tesaturi şi-aici;Eu însă vreau măcar o lacrimă să-mi cadăşi la IerusalimPentru pacea Cetăţii Preaiubite, cum TuDoamne îi zici.Iar de cumva, cine ştie? Să se învârtă aculla ceas înapoi,De s-ar anula ce-am visat: să n-ajung laLe Mur de Lamentation,M-aştept să am parte de-acelaşi pahar, săvină zidul la noi ;Se ‘nalţă între valoni şi flamanzi : „La Mur*de Flamentation”!- călător visător & pelerin cu suspin –NOTA :* Adesea, în ultima vreme, situaţiaconflictuală dintre flamanzii şi valoniiBelgiei a fost asemuită celei dinIsrael dintre evrei şi arabi. Când amvizitat oraşul Mechelen din Flandra,în franceză Màline, am văzut zidurilevechii cetăţi. Sunt neatinse! Poartaspre lumea exterioara este binestrâmtă, aşa că am înţeles să aibă obază reală gluma ce dă excelent înfranceză şi pe care am auzit-o aici cu«zidul plangerii flamande – la mur deflamentation».POST SCRIPTUM:E Belgia sfârtecată de lupii flămânzi,împărţită-n fâşii,POEZIIPlecăm mesageri ai păcii - români laIerusalim -Dar pacea aşteaptă afară, peste totînăuntru-s urgii…Ce găsim unde mergem, idem lantoarcere: nu ştim!Doamne, noi pace Îţi cerem : Şi-aici şi înIersalim!ARMAGHEDONVa fi-nconjorat Ierusalimul de oşti, cumgrădina-mi cu sigla cu totUmbrita-i de copaci uriaşi, dar asupră-iveghează Dumnezeu-SavaotVor veni cu vuiet de grindini, uraganaviatic, rachete, poate, vor fi!Dar Cel ce hotaru-i veghează, dăruinddimineţilor soare, îi va birui.Stătea profetul jelind langă râul cel mare,Tel Avivul avea la picioareDar n-a fost chip să adoarmă în noapteaaceea cu urlet de fiare…Roţi peste roţi cu angrenaje ciudate, uruitşi urlet şi tunet cumplitO eră şi-o lume ce nu încape-n tiparelevremii de-atunci, uimit a privit.Un semn că va fi ce avea să urmeze :motor, telefon, trotil, avion…Şi ce să facă păcatul din om când dă peafară, de nu Armaghedon?E palidă replica ce putem noi să o dăm;din genocid să facem chibuţTruda, însă nu-i în zadar, că uite cum…deşertifică ei cu apă din puţ!Dar marea minune ce pune astăzi lumeape jar: Israelul fără altar…Şi fără de templu cu altar târnosit şi cujertfe în el, al dragostei jar,E taina iubirii divine, a păcii depline -SHALOM - ce stă să se-arate,Regele Păcii ce-a venit la ei ca un miel,dar L-au respins cu răutate.Pe un deal ce purta stigmat de păcate,smerit urca omul EmanuelPrintre lacrimi cu vorbe curate, adespomenind : Ierusalim, Israel…Dumnezeul ce a noastră soartă împarteva fi jertfit pentru dreptateS-a legat pentru vecie cu funia iubiriieterne de ei, părinte şi frate,Nevăzută iubire, tu pe vecie nu mori, dinDumezeu e numele tăuDoar omul cu simţul pierdut nu ştie ce-ibine şi-l schimbă pe răuHristos a venit să ne-nveţe, s-arate ce-isfânt , ce merită iubit…Şi neamuri şi iudei în deschisele-i braţe ;pentru toţi, preţ a plătit.Murind ne-a dăruit eternitate, şi Ierusalimulşi-a ales ca cetate !!!Aici a fost şi Templu şi-altar ! Pângărite aufost şi neamurilor date ;Împăratul le-a restaurat prin dreptate. Va fiTemplul curând rezidit,Că munţi de păcate… niciodată n-acopărce cu sânge El a sfinţit.Vivat Ierusalime ! Să trăieşti, să-nfloreşti…Că mare-I Regele tău,Va dovedi Armaghedonul, că oştile toatenu fac din tine un hău!Noi venim la tine cu flori, te iubim în multeculori, oraş pământesc;Noi credem Cuvântul Sfinţit, cu doraşteptăm Ierusalimul ceresc !CLAUDIAVOICULESCUReiau urcuşul...Reiau urcuşul, vinfără speranţăCă nu mai ştiusă merg altcumniciundeŞi nu mai ştiu săpun în vreo balanţăAcest prinos alinimii rotunde...Să nu întrebi din ce meleaguri vinCondamnă-mă, de vrei, dar nu mi-ospune;Eu vin la tine în mâini cu rozmarinŞi sufletul cu zboruri de lăstune.Călătorind la tine cu himere,Să nu m-alungi pe un liman anost,Să-mi fie-acolo toate mai stinghereCitind satire de ghimpe Ariost...Bolnavă sunt... Străinul timp de tinePe punţi de rătăciri vrea să ne poarte...Adesea e târziu să ne alineIluzia ce vine de departe...Umbra se retrage-n mine la zenitŞi îmi zice surâzând că a venitSă îmi aducă înapoi cădereaŞi din umbra serii, rătăcirea...Singură...Despre Letiţia şi despre mineSingură sunt, Doamne, încă nu măştiu...Izoldele din vremea cea seninăAu dispărut cu norul pământiuŞi mi-au lăsat în urmă, ca pe-o vină,Destrămări în cumpăna gândiriiŞi noi ademeniri de umbre-avareSă mă toarcă-n firul plăsmuiriiCât mai sunt zăbavă la ospăţul Tău...Singură sunt, Doamne, încă nu mă ştiuCu luntrea mă întorc... nu ajung laţărm...Şi nu ştiu ce am fost şi ce-o să fiu...În aşteptare, în oglindiri se dărmZidirile pe care au crescutIedera şi trandafirii urcători;Şi nu ştiu, Doamne, să mai port un scutCând vin spre mine cohortele de cioriDintr-un târziu al vremii de-nceputCând pentr-o clipă-s copilul din ninsoriVenit cu depărtarea după el.7066 www.oglindaliterara.ro

COORDONATELE PROZEI SCURTEA LUI GH. A. NEAGULECTURI SUB ABAJURConstantin MiuActivitatea editorială aprozatorului Gh. A. Neagu, maicu seamă ca romancier, esteconsemnată de către Ion Rotaru (înILR de la origini şi până în prezent),precum şi de către Marian Popa (în asa ILR). Primul istoric literar găseştesimilitudini între viaţa social-politicădin antichitatea greacă şi cea dinzilele noastre – nota definitorie pentruromanul Aesopice. Dacă despreTarantula, Ion Rotaru opinează că„nu se ridică la ştacheta prozatoruluide azi” şi îşi motivează exigenţa: „Dearfi aplicat maniera sadoveniană aevocării romantice – din romaneleistorice, căci Tarantula e de aceastăfactură – n. n. – (…) Prozatorul nostruînsă se pierde în nesfârşite dialoguri(…) Citim şi uităm de îndată acestepagini, ne întoarcem mai cu plăcerela simplicitatea cronicilor slavone saula aceea a lui Ureche.”, acelaşi istoricliterar se arată entuziast în legăturăcu o proză inclusă în antologiaZece prozatori (Editura Albatros,Bucureşti, 1987), fragment „reluat”(greşit crede istoricul mai sus amintit)în romanul Arme şi lopeţi, cândde fapt această piesă de referinţăface parte din romanul menţionat.Pentru Ion Rotaru, Spinarea depiatră a Făgăraşului este „piesămemorialistică, unică în contextulprozei noastre actuale, a traiului cade puşcăriaşi al militarilor în termen,din o anumită perioadă a dictaturiiceauşiste.” Cel de-al doilea istoricliterar – Marian Popa – face observaţiipertinente mai cu seamă la romanulArme şi lopeţi (1997), considerândcă acest op „în timpul îngheţuluiideologic ar fi fost condamnat pentrunaturalism şi negativism”, căci „prin else reprezintă mizeria şi absurditatea,brutalitatea, corupţia şi imbecilitateadin structurile militare şi aşa-numituleroism în muncă…” Opiniile celordoi istorici literari sunt inserate înantologia de autor –Gh. AndreiNeagu, Purtătorul de cruce (EdituraTransilvania, Tecuci, 2009), cu oprefaţă semnată de Th. Codreanu.Singurul care a sesizat notadefinitorie a prozei lui Gh. A. Neagu– naturalismul – este Marian Popa.Însă, această noţiune estetică şiliterară se cuvine a fi nuanţată. Atâtîn proza scurtă, cât şi în romane,naturalismul uzitat de scriitorulvrâncean diferă de cel din proza luiRebreanu sau Zola ori, pe alocuri, încazul celei a lui Marin Preda – schiţaCalul şi unele scene din Moromeţii.Un exemplu concludent este volumulde care ne ocupăm acum, undeaşa-zisul naturalism are ca reperestraniul, paradoxul şi absurdul,„condimentate”, pe alocuri, cu umornegru.Bunăoară, în Purtătorul decruce (proză care într-una din ediţiileliliput, apărute cu prilejul Festivaluluiliterar „Duiliu Zamfirescu” aveatitlul Crucea lui Andrei, ediţie pecare am prezentat-o într-o cronicăpublicată în revista Permanenţe – nr.9/ septembrie 2003, p. 12), inserţiastraniului se face ex-abrupto. Autorulconsemnează, ca un reporter la faţalocului, cum straniul purtător de crucedevine certitudine pentru locuitoriiacelei urbe, apoi cum obişnuită cuprezenţa celui căruia îi spuneauAndrei, lumea revine la indiferenţacotidiană, care nu-ntârzie să aibărepercusiuni asupra bietului om.Nici măcar starea lui jalnică, atuncicând e văzut doborât pe stradă, subgreutatea ca de lespede a crucii,lumea din oraş nu se va sensibiliza.Aproape imediat după ce „victima” afost transportată cu o salvare, nu seştie unde, intervine uitarea.O banală pană de curentalimentează, în plină noapte, imaginicoşmareşti, cu implicaţii SF pentru noiilocatari dintr-un bloc, finalul povestiriiHamilcar sporind în ambiguitateape care aceasta a fost construită:aparenţa fusese luată drept esenţă,încât imaginarul terifiant a glisat înreal, şi invers. Acelaşi joc aparenţăesenţă face ca vecinii unui veterande război, din povestirea Decoraţia,să aibă grijă ca acestuia „să nu i serisipească” mica agoniseală: o vacă,porcul şi câteva găini. Bătrânul e dedouă ori păgubit: luat în pripă, depe câmp, cu duba poliţiei şi dus laoraş, la o festivitate ce prilejuia maimarilor zilei pretinsa grijă faţă de eroiineamului, acesta rămâne fără propriilehaine, doar cu cele de recuzită, iar laîntoarcerea acasă, participă la chefulvecinilor care, crezând că nu se vamai întoarce, avuseseră grijă să-isacrifice porcul. Dimineaţa, văzânduşicâinele, bătrânul face haz de necaz,întrebând cu umor negru: „ -Pe tine nute-au mâncat?”Straniul şi paradoxul suntcele două repere ale schiţei Rică.Incertitudinea despre apariţiapersonajului e similară cu cea dinPurtătorul de cruce – ca şi în cazullui Andrei, şi în cel al lui Rică „N-ar fiputut nimeni să spună de unde s-aivit.” Dacă faţă de Andrei colectivitateae mai mult indiferentă, faţă de Ricăpuştimea de cartier e scindată îndouă grupuri: unul crede că ar aveawww.oglindaliterara.rotată, altul – nu. Când e întrebat dacăare sau nu tată, ciudatul băiat sare labătaie. Faptul acesta sporeşte „taina”şi – paradoxal – nici straniul personajnu are un răspuns clar: „În sufletul săunăpăstuit începuse să plouă cu lacrimide tristeţe: am sau nu un Tată?”În Satul, straniul e augmentatde scene horror: „-N-am văzut fumulieşind de pe hornuri şi m-am mirat. Lanicio casă? În tot satul? (…) când amintrat în casa vărului meu, stătea cubarda înfiptă în gât şi ochii cât cepele,ieşiţi din cap (…) Şi atunci, am intrateu în casele lor. Erau acolo morţi,fiecare pe unde apucase ceasul zilelorlor.” Straniul atinge cote paroxistice,când procurorul ajuns la faţa loculuivede că „În fiecare casă, oameni ucişifie cu toporul, fie cu furca de fân saude cuţit (…) Nicăieri nu erau semnede luptă. Părea că se-nţeleseserădinainte să se ucidă între ei (…) bachiar ajutându-se ca între vecini,să-şi curme zilele, unii resemnaţi,unii zâmbind, iar alţii îngheţaţi despaimă.” În bisericuţa cătunului egăsit bătrânul paracliser, care dăvina pe acarul Păun – preotul e devină, pentru că propovăduia viaţa deapoi. Dacă scena refuzului preotuluide a se lăsa corupt de cârciumar,ceea ce va duce la falimentul aceluia(căci faţa bisericească va continua sădojenească enoriaşii ce aveau viciulbăuturii) e comică şi credibilă, finalulacestei povestiri este tezist şi forţat,distonând cu restul naraţiunii. Mai egăsit un individ agonizând şi care, însalvarea ce-l transporta spre spital,apucă să rostească: „lepra”.Poate la o nouă ediţie, autorul vareface această proză, pe coordonatelenaturalismului, sesizate de noi înacest volum: straniul, paradoxul şiabsurdul. Spunem aceasta, pentrucă şi Marin Preda a rescris anumitescene din Risipitorii, ajungând laediţia a IV-a, ca urmare a receptivităţiisale faţă de sugestiile criticilor literari.7067

CRITICĂ LITERARĂşi a unui istoric şi critic literar, probăpe care Adrian Dinu Rachieru o trececu măsură. În Avertisment, autorul neatrage atenţia asupra tuturor acestorrezolvări şi revizuiri necesare: „Aşadar,refuzând traficul de superlative şitratamentul filantropic, întrebareachinuitoare ar fi: Ce rămâne?Tectonica literară, schimbările decod, sarcofagul chirilicelor, îngheţulideologic, izolarea istorică, reprimandaruso-sovietismului, asaltul condeieloroportuniste (dinozauri proletcultişti,idilismul de partid), inerţia canonică,consensul obosit, muzeificarea, valulcontestărilor, gâlceava «esenţialilor»cu «expiraţi», complexul mimetic,retardul, autoiluzionarea, rezistenţaaxiologică – toate se reflectă, corectsau fraudulos, în oglinzile criticii. Ceeace obligă, spuneam, la o continuărevalorizare.” (p. 19). Desigur, în senslovinescian, revalorizarea lui AdrianDinu Rachieru nu poate fi definitivă,rămânând, fatalmente, doar un punctde vedere.Dintre „oamenii începutuluide veac”, criticul reţine trei nume:Alexei Mateevici, Pan Halippa şi IonBuzdugan, între care Halippa, înpofida meritelor politice şi culturale,nu e antologabil cu nimic. „Arcadiainterbelică” este văzută ca perioadă„de tranziţie” spre integrarea înmarea literatură românească, de careBasarabia fusese ruptă timp de pesteun veac. Poeţii de-acum se resfiră întoate tendinţele literaturii interbelice,pentru ca istoria să-i condamne la onouă „tranziţie”, cea de după ocupaţiasovietică, sub zodia proletcultismului.Dacă un Liviu Deleanu (ieşeanprin naştere) a intrat entuziast înatmosfera proletcultului basarabean,ca „salvator” al propriei originievreieşti pe care o promitea ideologiacominternistă, un Nicolai Costenco(boem „stihial”, cum l-a văzut EugenLungu) va trece prin „reeducarea”gulagului siberian, varianta sovieticăa „experimentului Piteşti”, care vaface din el o personalitate dedublată.De la el, rămâne o capodoperă,Lebăda neagră, crede Rachieru(p. 59). Cea mai puternică şi maicomplexă personalitate interbelică,supravieţuind estetic şi după ocupaţiasovietică, pare a fi George Meniuc,văzut, împreună cu Aş Robot,drept „cele două mâini ale poezieiromâneşti din Basarabia” (EmilianGalaicu-Păun). Între „vocile feminine”care şi-au legat destinul de Basarabiainterbelică, Magda Isanos, desigur,este cea mai puternică (pp. 89-101).În perioada „dinozaurilor” şia „erotismului politic”, s-au afirmatnumeroşi poeţi, dar demni de reţinutsunt Andrei Lupan, Anatol Gugel,Petru Zadnipru, Eugeniu Coşeriu,Valentin Roşca, Aureliu Busuioc,Vasile Leviţchi, Agnesa Roşca şiAlexandru Lungu. Surprinzătoare esteapariţia în listă a celebrului lingvist,de origine basarabeană, EugeniuCoşeriu. Dar el a exersat ca autenticelegiac, în tinereţe, reîntorcânduşifaţa către Basarabia după 1989.Adrian Dinu Rachieru reţine douătexte lirice: Sângele nostru şi Proverb.Momentul auroral al poezieibasarabene rămâne valul şaizecist,care a dat câţiva poeţi comparabili cucei din aceeaşi generaţie din Ţară:Grigore Vieru, Victor Teleucă, AnatolCodru şi, poate, Liviu Damian. Întreaceştia, recunoscut ca atare şi de mariipoeţi ai generaţiei lui Nichita Stănescueste, desigur, Grigore Vieru, văzut şide Adrian Dinu Rachieru drept centruliradiant al canonului liric al literaturiibasarabene. Criticul realizează osinteză consistentă a scrierilor maivechi despre autorul Legământului,rotunjindu-şi şi definitivându-şiviziunea. În ansamblu, Grigore Vierueste plasat „în galeria marilor poeţinaţionalişti” din spaţiul românesc: „Celcare, ca sol al Basarabiei victimizate,murea în fiecare clipă, hărţuit, istovit,deziluzionat de vicleniile Istoriei,vulnerat sufleteşte, înfruntând dihonia,poate fi numit, fără a greşi, un poet alneamului. Oricum, cel mai popular,foarte iubit, având numeroşi cititori,aflând în limba română un adăpost alfiinţei”. (p. 171).Criticul poposeşte, obiectiv,asupra receptării contradictorii apersonalităţii şi valorii artistice aoperei, sesizând că, într-o anchetă aRomâniei literare, revistă despre carenu se poate spune că i-a fost favorabilăîn ultimele două decenii, Grigore Vieruse clasează al zecelea între marii poeţiromâni din toate timpurile, pe când alţiil-au catalogat „un poetastru de mânaa şaptea” (Mircea Mihăieş), sau căscrie „versuri idioate” (Marius Chivu),ambii condeieri din cercul amintiteireviste. Ca „fruntaş al şaizecismuluibasarabean”, continuă Adrian DinuRachieru, Vieru a dezvoltat „pateticlinia oracular-mesianică (în filiaţiaMateevici-Goga), dar şi cantabilitateaexistenţială, coborând smerit – «alb deduminică»» – în timpul sacru ori ieşindîn arenă, deseori, animat de viguroasepusee pamfletare”. (p. 172) În spiritulsintezei critice, Adrian Dinu Rachierupreia elemente din exegeţii anteriori aipoetului (altminteri, aşa procedeazăîn toate cazurile), întregindu-le cuale sale. Linia clasică, folclorică,eminesciană, în simplitatea aparentăa expresiei, pare a fi a unui „poet allocurilor comune, dar tocmai acolo –se ştie – roiesc marile întrebări, temelefundamentale mustind de sens. Nuatât experienţele estetizante câttrăirile obsesive, întorcându-ne sprearhetipuri, definesc acest lirism deadâncime şi limpezime, turnat în tiparpoporan şi îmbătat de misionarismpoetic, afişând o aură mitică”. (p.173). E ceea ce-l salvează pe Vierude riscurile „învechirii”, plasându-l înmodernitatea cea mai acută. Principiulmatern, recuperarea copilărieişi a sacrului, bucuria vieţii, tenta„pedagogică” a liricii sunt permanenţevierene reliefate şi de Adrian DinuRachieru. Criticul contrazice şiaici opinia unor politicieni, care aucondamnat „romantismul lingvistic”al poeţilor de tip Vieru şi care ar fidus Basarabia într-o „pseudodreaptădistrofică” aducătoare de „nefericire”:„lupta pentru limbă şi Istorie ar fi cauzadeclinului”. (p. 175). Această găselniţăaiuritoare, născută din nevoiapoliticienilor de a-şi masca propriaincapacitate, e prezentă şi-n ideologiacomuniştilor-moldovenişti, formulată,bunăoară, de către un Mihai Conţiu.Eroarea, argumentează criticul, nuaparţine poeţilor, ci acelora care auîntârziat nepermis latura pragmaticăa renaşterii naţionale. Desigur, Vierun-a fost un om politic, dar a formulatcrezul unirii profunde cu patria-mamă,care-şi „află reazemul şi certitudineaîn limbă şi Istorie”. (p. 176).Şaptezecismul basarabean,numit şi „generaţia ochiului al treilea”,după o sintagmă lansată de liderulNicolae Dabija, va supravieţui, separe, prin Nicolae Dabija, AnatolCiocanu, Nicolae Esinencu, AndreiŢurcanu, Vasile Romanciuc, EugenCioclea.Arcadie Suceveanu, unul dintrecei mai talentaţi poeţi basarabeni,este plasat de Adrian Dinu Rachierucap de serie în generaţia optzecistă.E, totuşi, dintre cei care s-a convertitoarecum la „postmodernism”, fărăa cădea în ispita de a proclama oreducţie valorică a liricii contemporanela această „paradigmă”, cum o faccei de la revista Contrafort şi EmilianGalaicu-Păun, acesta considerat deunii (nu fără îndreptăţire) adevăratullider al optzecismului basarabean.Între contrafortişti, o voce plină devigoare estetică este Vasile Gârneţ,secundat de Valeriu Matei (solidar,mai degrabă, cu generaţiile lui Dabijaşi Vieru), Nicolae Spătaru, DumitruCrudu ş.a.Adrian Dinu Rachieruconstruieşte cu talent critic, adeseaprin caracterizări memorabile, întrunstil plin de acurateţe, o imaginecoerentă şi credibilă a valorilor poeticedintre Prut şi Nistru, corelându-lepermanent cu valorile-etalon ale liriciiromâneşti din ultimul secol. Poeţidin Basarabia va deveni o carte dereferinţă în bibliografia temei.7070 www.oglindaliterara.ro

RECITIRI„CÂND PE SUS ŞI CÂND PE JOS”„Dar nu-ntr-una şi... frumos’’. O altă zicală populară,care se potriveşte de minune şi la spaţiul istoricoexistenţial,generat de ultimele două apariţii editoriale alescriitorului Mihai Ştirbu: „Regăsirea înstrăinării” volumul Işi „Periplu pe bicicletă”.Autorul are o experienţă îndelungată în artacondeiului, mânuind-o pe aceasta încă de pe când era şistudent şi elev. Pixul în două culori şi bicicleta pe două roţi,îi sunt pe mai departe ca o a doua Patrie a sa.Rămânând şi noi pe coordonata timp, vom zăbovi, laînceput la cea dintâi. O dezvoltare postumă a unor notăridureroase, reţinute în fuga vieţii de către tatăl autorului.Un moment tragic uman şi absurd istoric, amândouăŞTIRBU Mihai, scriitor, jurnalist, cineast, inginer, profesor.Născut la 15 aprilie 1957, în localitatea Cârligi, judeţulBacău. Membru al Ligii Scriitorilor din România, Filala Iaşi– Moldova. Absolvent al Institutului Politehnic „GheorgheAsachi” Iaşi (Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi Iaşi)1977-1982. Secretar de redacţie şi fotoreporter la revista,,Opinia studenţească”. Profesor la Liceul „Roman-Vodă’”din oraşul Roman 1983-1987. A coordonat activitatea unuifotocineclub, obţinând trei premii întâi la nivel judeţean.Premiul Editurii Panteon la Concursul Naţional I. CreangăIaşi, 1985.Cărţi publicate:Povestea nemuritorului (Piatra Neamţ, 1995, EdituraPanteon);Comoara verii (Iaşi, 1998, Editura Junimea);Regăsirea înstrăinării (Iaşi, 2010, Editura PIM);Periplu pe bicicletă (Editura PIM, 2010).belicoase, copleşităde lehamite”. Cronicadureroasă a începutuluide la origini ca un crudrăzboi, amplificată în acestepagini, nu motivează sauprefigurează, nici „da’’-urişi nici „nu”-uri, nici „Ave” şinici „Vae”, ci doar surprindecu un ocular neutru, cese petrece, azi din nou,cu „Sapientia” lui Homo.Deocamdată „autorii” neGheorghe Ciobanupregătesc pentru „eroisme’’,deoarece acel „putergai dinDanemarca” nu mai poate fiinţa.De la „şenile”’ să trecem pe „roţi” la bicicleta zilelornoastre, căreia autorul i se dăruieşte cu pasiune. E unmijloc de locomoţie, ce foloseşte o a ceeaşi energie nativăca pe timpul „Războiului cu Troia” şi nu pe aceasta dinimport, prin „Cernobâl” sau „toluen-nitro”.Acum, la orizont, orizontul, iar sub bolta cereascăozonul. Sunt notări spontane din drumeţiile autorului,nu în condiţii de confort ci doar pendulări. Pentru autor,„bicicleta’’ simplă îi este în viaţă ca o „soră’’ cu care împarteşi restul de pâine şi oboseala lui „nu opri” ca şi bucuria,uneori postumă, de a se găsi, nu pe o „pseudo-terră’’, ciîntr-o matură sută la sută.Volumul cuprinde, eterogen, trei „popasuri” editoriale:un poem, alteori amar, adus celor două „cercuri alăturateşi sincrone” constituind „galaxia bicicletei”, apoi „primipaşi’’ ca evadări adolescentine, spre obiective, turisticesau „foto” prin împrejurimi şi în ultima plecare, manevrăsuperlativă, bună pentru o Olimpiadă, „zborul biciclistic’’ alsău, pe „pârtia” Transfăgărăşanului, la care admirăm nucă l-a „atacat”, ci, mai ales e faptul că a coborât dincolo,nu cu un Aro sau Volskwagen, ci cu un fluturaş fragil, cuaripioare din filet. Parcurgerea acestui „zid chinezesc”carpat rămâne pentru oricine şi oricare, un act temerar,o performanţă. Şi autorul Ştirbu a fost un „suisgeneris’’olimpic temerar.Două volume cu doi temerari, ce au luptat şi auînfruntat din plin, o inerţie cosmico-terestră care, ori esublimă ori e demonism, confirmă şi prin pana autoruluide-acum, că totul mişună pe lume, nu pentru faptul căorice se mişcă, ci că mişcarea duce spre altceva”.fiind, parcă, un destin repetabil, tocmai apartenent unuineam a cărei sorginte se pierde în urmă, spre rădăcinageto-dacică a poporului nostru. Un „Vă ordon’’ continuu,când „Pe aici nu treceţi’’, când „Ce-i cu voi, afară” şi tot aşade la un veac la altul, fără să ştii cui e de spus: „Stai” şi cuiun „Hai’’ pornit de la Focşani.Deşi deloc germanici, spre-a repeta Walkiric doar„Jawohl”!, eroul nostru – tatăl, se strecoară din linişteaserală a „unei ultime nopţi de dragoste pentru viaţă”spre-a fi pe undeva, pe unde-i bezna celei „dintâi nopţiwww.oglindaliterara.roGheorghe Andrei Neagu în Egipt7071

POEZIEMARINA-RALUCABACIURUXANDRAMAGDALENA-MANEAGhearele voinţeiAm jurat sub vâscsă uit un rac cucleşti amăgitoriA cărui vagă umbră nu-mi mai zace-nminteIar şi iar. Nu-mi dă fiori!Într-un deşert amar al inimii unei felineI-A Dat Domnul să găsească oazaSă-şi verse negrul şarm de-amorMăcar să-ncerce să se speleDe ură şi de dor.Iar cum şedea pe-acolo,În oaza Pascală, iatăFelina s-a îndrăgostit de ochii săiCa-n transă, dus a fost spre cleştii răiMustind a dubiu şi prejudecată.Au jurat sub vâsc o viaţă-ntreagăŞi-n Lunea Mare, în sfârsit, s-auîmpăcat,El s-a mutatPe o faleză lungă......şi a pierit......nu s-au uitat.Eneida fantasmelorAle umbrei gânduri, pe când simţeau învântul cel secatau auzit odat’de-un val aparte-n limba dus-a anilorcăzuţicântat în graiuri vechi de moarte,de care Domnul astăzi ne desparte.Umbra-mi, un receptor de neiertat,suflând petale-alb-argintii spre ceruri,s-a presupus c-a auzit chiar valulînspumat din graiul mării.precum o maică blandă, dulce, lină, eami-a zis:că, oarecum, pe vremea când aerul eradoar fum,şi cumdin lan cu galben eminescian, se înălţaspre zare.iat-o floare!s-a şi-ncurcat cu alta, careîn crunt război decisde-un vis,ucis-a doi boboci de maci în floareacurăţirii.nefiinţe devenind şi de furie dalbe,amare, negre, totuşi pururi albe,-zice umbra-Trăindu- şi Eneida moartă, călătorind înlung şi-n latîn Rai,pe caide raze vechi şi-ngălbenite,au nimerit un mitodinioară auzit,supranumit : « Eneida fantasmelor ».Verde (In Memoriam)Bietul zarzăr şi-a fredonat a moartesupărândă,o simfonie a pieirii ce-a înfloritîn trupulumed şi neliniştital gliei.A pătimit un an şi-o viaţă,resimţind memoria;A murit aşa cum si-a dorit:gălbui, cu netezi rădăcini şi-o creangăcam lăsatăafară din coroana,jefuită de comoaravieţii de diamant.Îşi redactase cu un simţ real, cu sângebrutpe testament- odinioară- verde,citesc ...sau nu? poate visez, valsezîn mii de şiruri, zecile de rânduri,toate unite într-un vers decis :,,Tu, om, cu gând mai acru ca lămâiaTu, ce mi-ai prigonit o moarte durăCitind şi nesimţind lucrarea,Mormântu-ţi va pieri de ură.Iar dacă nu tu eşti Acela ce-a ucisDin dulcele-mi trup şi ultima mea floareIertare-ţi cer, se pareC-am greşit.Iată, pe jos, pierdută, cea din urmăroadă,ucisă-n taina- poate cea mai dulcerăzbunându-sesetosAcum te sfătuiesc s-o ieiEa-şi va petrece veacu-n trupCel nepătat de arma crud-a crimeiCăci ştiuDe tu eşti criminalul, curaj nu ai să-l ieiNu vreiUn dar aducător de vie moartă. “Lucrarea am citit-o, dar nu-ndrăznescsă iauN-am suferit să-mi văd amprenta crimeimelePăşind spre trupul mort al pomuluiIată, mugur de viaţă, nou răsareSă mai spun oare?Spun:”Naivul zarzăr însuşi a-nălţat un cânt demoarte surâzândă....!”Eaea s-a dat jos dinpatşi-a pus ciorapii demătaseapoi rochia neagrăAudrey Hepburnperlele bleuşi-a pus cafeaua încana fumurieapoi puţin laptezahăr nu şi-a pusba da, un cub dezahăr brunşi-a admirat pantofii din piele de curcanşi-a aprins a doua ţigarăşi-a privit ciorapii de mătase-ridicându-şi puţin piciorul dreptfaianţade pe pereţişi-a aprins a treia ţigarăs-a ridicatşi-a pus pardesiulmoda anilor 80şi-a luat umbrela tip londonezpoşeta pe umărbanii de pe noptierăi-a vârât în buzunarul pardesiuluia făcut două rotocoale din fumul de ţigarăşi-a închis uşa în urma ei cu zgomotfără să-mi lase un cuvântfără lase un bileteu m-am ridicatşi-am încuiat uşa în urma ei cu zgomotam urmărit-o cu privireadin dosul perdelei de la balconam tras un pumn în pereţişi vreo două înjurături urâte despre viaţaasta de rahata doua zi mi-am prins faţa între pumnişi-am plâns, am plâns am plâns, amplâns ...CântecŞi eu stăteam pe un capăt de tărâmiar tu pe celălaltşi-ntre noi cuvintele noastrede la mine către tineşi de la tine către mineuneori îmbrăţişându-se în fuioare înalteiar eu atunci mă aplecam uşor pe spateca să prind greutatea cuvintelorşi ele îmi cădeau în sufletşi uneori lăsau urme exacteca într-o saltea de latexşi eram sigur c-apoi se-ntorceaude unde veniserăîmpodobind alte tărâmuripână-ntr-o zicând nu s-au mai întorscuvinteleci au rămas acolo unde căzuserăîmpodobind doar sufletul meu7072 www.oglindaliterara.ro

Cristina PETRESCUINTERVIU CU LIVIUANTONESEI„Dacă un poem nu-mi iese din prima,nici nu mai iese vreodată”Acest interviu va apărea în limba englezăîntr-un număr special al revistei electronice amasteratului de traductologie de la Universitateadin Bucureşti, care îmi va fi dedicat. Mulţumescdoamnelor Lidia Vianu, coordonatoarea masterului,şi Cristina Petrescu, realizatoarea integrală anumărului din revistă, că s-au gîndit la mine, lascrisul meu, crezînd că acesta i-ar putea interesaşi pe eventualii cititori de limbă engleză. Cred cădna Petrescu a izbutit să mă tragă de limbă cumultă abilitate, ceea ce m-a făcut să spun lucruri pecare nu le-am mai spus, nici scris. Din acest motivpublic aici (http://antonesei.timpul.ro) versiunea înlimba română a interviului, mulţumindu-i autoareapentru permisiune de a-l prelua în acest spaţiu alcyberuniversului. (L.A.)Cristina PETRESCU: Cine credeţică v-a influenţat în mod deosebit înopera literară (scriitori sau nu)? Faţă depoeţii care v-au influenţat, vă simţiţi caun coleg, un continuator al unui stil? Câtde mult contează originalitatea?Liviu ANTONESEI: Înainte de a fiscriitor, eu am fost mereu un iubitor deliteratură şi un cititor care a devorat camtot ce i-a picat în mînă. Desigur, cu vîrstaau apărut şi nişte criterii de selecţie şi niştepreferinţe stabile. Aş putea spune, în primăinstanţă, că toată această uriaşă acumulareculturală m-a influenţat în scrisul meu. Debună seamă că, în timp, unele influenţe,legate de pasiuni, se vor fi desprins camai importante decît altele. De cînd i-amcunoscut – şi cu unii întîlnirea a fost foarte timpurie –, autoriprecum Dostoievski, Kafka, Borges, Henry Miller, o mulţimede autori nord şi sud-americani, au rămas în inima mea şi înmintea mea.Adolescent fiind, am citit cam toată poezia modernăfranceză în original şi pe cea romantică şi modernă de limbăgermană în diverse traduceri. În fapt, cred că ştiu cam toatăpoezia modernă, pe cele amintite mai înainte însă mai bine. Înce priveşte poezia ca atare, am fost legat de-a lungul vieţii decîţiva autori, pe care îi socotesc esenţiali în formarea oricăruipoet din zilele noastre – Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud,T. S. Eliot, Rilke, Trakl, Benn,René Char, Eugenio Montale,probabil şi alţii. A făcut exerciţii după Mallarmé aproape şaseani, i-am tradus toate poeziile, în proză, după cum procedaseel cu cele ale lui Poe, păstrez şi acum cu sfinţenie ediţia deOpere complete din Pléiade…Sigur, n-am păstrat din exerciţiile mele de tinereţedecît vreo şapte poeme, pe care le-am socotit de „originale”pentru a fi păstrate şi publicate, dar, fără îndoială, o anumităînclinaţie spre sugestie, în locul numirii directe, va fi rămaslegată de mine. După irepetabilul Stephane, am fost foartewww.oglindaliterara.roINTERVIUatras de Char, din care am tradus foarte mult în anii optzeci şiam şi publicat mai multe grupaje. Între altele, cînd am ajunsprima oară la Paris, în toamna lui 1990, mi-am cumpărat toatevolumele de poezie ale lui Char pe care le-am găsit – campe toate! –, plus volumul din Cahiers de l` Herne care îi eradedicat.Originalitatea? Nu ştiu ce să spun, cred însă că dupămiile de ani de cultură prin care a trecut umanitatea, aceastaeste, mai degrabă, una „de sinteză” şi e legată mai mult deviziunea proprie pe care reuşeşte – sau nu! – un autor să şi-oformeze şi, în al doilea rînd, de anumite caracteristici stilistice,de fapt, de modul în care îi iese o ars combinatoria cu accentepersonale dintr-un „material” la dispoziţia oricui.Cristina PETRESCU: Aţi spus despre cel puţin unpoem că l-aţi scris foarte rapid, într-o stare febrilă (Urlu.Despărţirea de lume. Un testament. — în „Poemul caremi-a salvat viaţa”, http://voxpublica.realitatea.net/politicasocietate/poemul-care-mi-a-salvat-viata-34271.html).Câtdurează în general să scrieţi un poem cap-coadă? Careeste modul dumneavoastră de lucru? (modificaţi poeziilepe măsură ce le scrieţi, la sfârşit, deloc…?)Liviu ANTONESEI: Dacă un poem nu-mi iese „dinprima”, nici nu mai iese vreodată! În fapt, pînă ajunge să fiescris pe hîrtie, un poem de-al meu, sau măcar primele salelinii, se scriu în cap. Deosebit de alte genuri pe care le practic,întotdeauna, am scris, mai întîi, poeziile de mînă. În rest,am scris direct la maşina de scris, din clasa a X-a, iar din2000, la computer. Cînd poezia trece „pe curat”, dactilogramăsau spaţiul virtual, poate suferi unele micimodificări – înlocuirea unor cuvinte, evitarearepetiţiilor – cînd nu sunt căutate – etc.De obicei, mai degrabă, tai decît adaugunei poezii în cursul acestor operaţiuni destilizare. Am mai spus asta – ca şi Goethe,eu sunt un poet ocazional, doar că am avutparte de mult mai puţine ocazii! Ce vreausă spun? Că nu scriu premeditat poezii, cidoar cînd „mă apucă”. Pot trece ani în carenu scriu nici o poezia, apoi, să „mă apuce”şi să scriu un ciclu în cîteva zile. Pînă acumdoi ani, cînd „m-a apucat” în Creta, nu maiscrisesem poezii de prin 2000. Am scrisvreo 15 acum doi ani, altele cam tot atîteavara trecută şi, dacă am noroc, scriu şi varaasta şi mă trezesc cu o plachetă…Cristina PETRESCU: Arătaţivreodată poeziile „neterminate” altcuiva?Liviu ANTONESEI: Nu, niciodată. Am un fel depudicitate instinctivă în această privinţă. N-aş putea arătacuiva un fel avorton. De altfel, nici poeziile terminate nu ajungprea repede în faţa altcuiva, le las la verificare o bucată detimp, care, uneori, poate însemna şi ani.Cristina PETRESCU: Cât din personalitatea unuipoet trece în operă?Liviu ANTONESEI: Nu ştiu! Uneori, am senzaţia căîntreaga personalitate se mută acolo, alteori, dimpotrivă,parcă simt un fel de separare. Se poate să fie adevărateambele impresii, în sensul că, atunci cînd efectiv scrii, te muţicumva cu „haine şi bagaje” acolo, în locul scrierii…Cristina PETRESCU: În ce măsură aţi creat un eupoetic distinct de dumneavoastră din realitate? Cumpriviţi faptul că cititorii le pot confunda pe cele două?Liviu ANTONESEI: În mod premeditat, deşi sînt (şi)un autor premeditat, nu doar unul spontan, deci în modpremeditat, nu am produs vreau eu liric, poetic, dar nu măîndoiesc că acesta trebuie să existe undeva în străfundurileî7073

INTERVIUfiinţei mele. Cred că unele din cele mai mari plăceri ale lecturii,chiar şi la cititorii experimentaţi, cum sînt şi eu, provine tocmaidin această confuzie. În cazul meu, nici nu ar o confuziegreşită, de vreme ce consider întreaga literară nu doar realistă,ci de-a dreptul autobiografică. De bună seamă că operezcu un concept de realitate extins, nu clasic, includ acolo nudoar fapte şi evenimente, nu doar amintiri, ci şi produseleimaginaţiei, fantasmele mele, reveriile ş. a.m. d.Cristina PETRESCU: Sunteţi cunoscut nu doarca scriitor, ci şi ca jurnalist. Scrieţi despre realitateaimediată: în domeniul universitar, politic etc. Vă vedeţi caun hibrid între artist şi reprezentant al societăţii civile?Ce sunteţi în primul rând? Ce rol are un scriitor, chiar unpoet, în cotidian şi în „mizeria” politică?Liviu ANTONESEI: Cînd mă prezint cuiva, spun „LiviuAntonesei”, dacă percep vreo mică nedumerire, adaug şi„scriitor”, deci asta mă socotesc în primul rînd. Însă scriitorulacesta „locuieşte” şi el într-un om, iar omul cu pricina poatefi afectat, ca oricare altul, de contextul în care vieţuieşte, depolitica tîmpită de care parte, de ororile de tot felul. Avantajulcă eşti şi scriitor este acela că te poţi exprima, că poţi evacuatraumele provocate de lumea din jur scriindu-le. E o eliberare,jur! Mai mare decît injuria orală sau anecdota. Pe deasupra,fără a te iluziona că schimbi lumi, cu siguranţă că, în publiculvirtual infinit, găseşti măcar cîteva persoane care percepmesajul tău. Aş putea fi chiar şi mai terre-à-terre, vorbinddespre rolul „alimentar” al acestor producţii – faptul că scriuarticole plătite sau că cutreier ţara şi lume ca să ţin conferinţe– dincolo de plăcerea călătoriilor şi a faptul că stau de vorbăcu oameni adesea necunoscuţi –, mă ajută să uit că genialulguvern Boc mi-a tăiat acum vreun an o jumătate din veniturilede profesor!Cristina PETRESCU: Când un poet publică o cartese expune criticilor, părerilor avizate sau nu, de care sepoate distanţa sau le poate accepta. Când publicaţi peblog reacţia publicului este imediată. Cum e să fiţi judecatde un „divan ad-hoc”?Liviu ANTONESEI: Îmi place asta, e un feed backimediat foarte util, indiferent dacă e vorba despre laude saucritici. E bine să cunoşti publicul căruia te adresezi, nu ca să-ţischimbi stilul sau viziune, Doamne fereşte!, ci ca să ştii la cete poţi aştepta din partea acestuia. Nu de puţine ori, acesteîntîlniri teoretic fulgurante, ai lăsat urme mai adînci, mi-amfăcut cîţiva prieteni în acest fel, am descoperit cîteva talenteliterare, pe care le-am ajutat să iasă în lume. A fost o perioadăde cîteva luni, în plină campanie electorală, în 2009, în carepe blogul pe care îş ţineam pe VoxPublica, am publicat numailiteratură, poezie, proză, chiar eseu, şi am avut o audienţăşi un număr de comentarii pe care nu ştiu dacă le-am avutla publicarea comentariilor politice. Atunci, mi-am dat seamacă există un public potenţial uriaş pentru literatură, dar maitrebuie să-l şi cauţi, nu să-l aştepţi în „turnul de fildeş”, ca pevremuri…Cristina PETRESCU: Când scrieţi poezie, vădespovăraţi sufletul de ea, sau creaţia se înfiripă atunci,pe loc, sau… ?Liviu ANTONESEI: Nu ştiu alţii cum sînt… dar, în cazulmeu, scrierea unei poezii seamănă cumva cu o naştere.Trebuie să mă eliberez de ea la timpul potrivit ca să nu moară.Cristina PETRESCU: Ce poeţi/scriitori contemporanivă plac? În ce măsură consideraţi că semănaţi sau, dincontră, vă deosebiţi? Vă simţiţi ca făcând parte dintr-o„generaţie”?Liviu ANTONESEI: Eu sînt un fel de singuratec cordialşi n-am vrut să fac parte din vreo generaţie, m-am şi opusunei asemenea includeri încă de la începutul anilor optzeci,cînd a început să se vorbească despre generaţia în care, pînăla urmă, tot am fost inclus, în ciuda opoziţiei mele! Cred că,în această generaţie, sînt cîţiva excepţionali, de care mă simtapropiat, în ciuda diferenţelor fireşti de arte poetice dintre noi.Mă gîndesc, în primul rînd, la Mariana Marin, Ion Mureşan,Marta Petreu, Alexandru Muşina, Ion Zubaşcu, MirceaCărtărescu…Cristina PETRESCU: Pentru cine scrieţi?Liviu ANTONESEI: În primul rînd, pentru mine, desigur,pentru că n-aş putea trăi fără să citesc şi să scriu. În al doilearînd, pentru un cerc, nu foarte mare, de cititori vechi şi fideli.În al treilea, pentru oricine este dispus să-şi consume timpulcitindu-mă.Cristina PETRESCU: Dacă ar fi să aleg, cred că pentrumine cel mai admirabil aspect în poezia dvs. au fost imaginiletactile. Multe din poeme par create din atingeri („mătase”,„ceară moale”, „fierbinte”, „sub palme”, „catifea”…). Cât deimportante sunt acestea pentru dumneavoastră?Liviu ANTONESEI: Deşi uneori mi se remarcăinteligenţa, cred că sînt, în primul rînd, o fiinţă extrem desenzitivă. Cred de altfel că nu doar tactilitatea este exploatatăîn poezia mea, ci şi toate celelalte simţuri deopotrivă. Dacătactilitatea sare în ochi, este foarte posibil ca lucrurile să steaaşa, cred că e din pricină că nu sînt doar o fiinţă senzitivă, ci şiuna foarte deschisă senzualităţii. Va trece asta cu vîrsta? Nucred, pentru că este ceva structural. În schimb, cu vîrsta, riştica o asemenea structură să te ajute să te faci de rîs!Cristina PETRESCU: Am remarcat numeroaseimagini religioase, biblice. Care este semnificaţia lorpentru dumneavoastră? Vă consideraţi un exponent alculturii europene (de origine creştină)?Liviu ANTONESEI: Eu am fost învăţat să scriu şi săcitesc de bunica mea, pe cînd aveam vreo cinci ani, careutiliza în acest scop Biblia, unde avea interes ideologic, casă spun aşa, şi ziarul PCR, Scînteia, unde, în titluri, litereleerau scrise foarte mare. Aş putea spune că prima carte citită,deşi fragmentar, a fost Biblia, ceea ce ar putea explica acestaparat de citate şi aluzii de natură biblică din literatura pe careo scriu, aparat folosit fără vreo intenţie de prozeletism. Măsocot, desigur, un autor european, dar aş spune de tradiţieiudeo-creştină, pentru că religia noastră a crescut din credinţaunei mici secte iudaice de la începutul primului mileniu. Dar unautor european neînchis în propria paradigmă culturală, aşacă s-a putut lăsa, în oarecare măsură, marcat şi de iudaismşi de buddhismul tibetan. Cred că plictisitor să rămîi închis înpropria ta casă, oricît de mare, de labirintică şi de colorată arfi aceasta.Cristina PETRESCU: În „ciclul” «O poveste» se facesimţită o fragilitate, delicateţe. V-aş întreba poate desprevulnerabilitatea poetului prin actul acesta de a scrie, înfond public, şi în ce măsură metaforele ascund sau suntrevelatoare. Însă mă declar mulţumită şi dacă îmi spuneţice poveste v-a plăcut la vârsta la care încă le citeaţi.Liviu ANTONESEI: Eu cred că metaforele ascund şidezvăluie în acelaşi timp! Dacă vrei ca secretul să rămînăsecret, spune-l cu toată sinceritatea, chiar dacă îmbrăcat înhaine fastuoase. Dacă vrei ca scrisoarea să nu fie găsită,pune-o cît mai la vedere. La vîrsta cînd citeam primele poveşti,pentru că mai citesc şi acum, chiar redactez un ciclu de poveştiexcepţional în perioada aceasta, aparţinînd unui autor originardin Basarabia, însă domiciliat în Luxembourg, deci la vîrstacu pricina, m-am fixat pe Ivan Turbincă, amuzantul basmde origine rusească, cu mare circulaţie la mine, în Moldova,excepţional stilizat de Creangă. Mai crescînd, au început sămiplacă şi alte basme de Creangă, pentru adulţi, precumPovestea poveştilor şi Povestea lui Ionică cel prost…7074 www.oglindaliterara.ro

UN AUTOR, O CARTEGuy Cétoute, Grâce (I)În ajunul Crăciunului, Guy Cétoute, scriitor şi critic literarhaitian, îmi oferea în spaţiul mereu primitor al spaţiului culturalAnibwé, primul său volum de proză scurtă, dintr-o trilogieanunţată, Graţiile. Iar pe prima pagină a cărţii, notase: „DragăMarilena, cînd vei deschide cartea, vei auzi o voce. Ascult-opînă la capăt...”. Guy Cétoute este un prieten, ne leagă dejaun an de muncă la un proiect de traducere de poezie haitianăcontemporană. Îl ştiam ca poet, îi tradusesem cîteva poeme, numiascunsese că are în lucru o trilogie, scrisori către cele treiGraţii, protectoarele poeţilor. I-aş fi citit oricum micul roman.Dar dedicaţia-invitaţie-rugăminte de a asculta glasul lăuntric alsufletului acestei cărţi m-a îndatorat mai mult. Deschizînd-o, întradevăr,am pătruns parcă într-un basm vrăjit al operelor lumii.Alcătuit din 19 scrisori către prima Graţie, Euphrosyne, scriseîntre ianuarie şi decembrie 2008, volumul se dezvăluie ca obroderie deasă de metafore, alegorii şi hiperbole. ţesute în jurullecturilor fundamentale ale formării unui intelectual. Autorul intrăîntr-un joc epistolar, ceea ce îi permite să ia, rînd pe rînd, diferitechipuri. Îl regăsim cînd îndrăgostitul de muza sa ocrotitoare, cîndcriticul literar, cînd scriitorul devotat scrierii sale. Iar Euphrosynene apare învălurită fie în veşminte de muză, fie de carte, fie defemeie. De altfel, pentru Guy Cétoute, pasiunea dulce-amară dea scrie este asemănătoare neştiinţei bărbatului de a vedea femeiaiubită: „Cînd scriem o carte, nu ne dăm seama de tot ce punemacolo; cînd iubim o femeie, nu ştim să o privim” (Scrisoarea adoua, Blîndeţe nemărginită, op.cit., p. 24). Nevoia de unicitateabunăvoinţei acestei Graţii, pentru spiritul autorului, este infinită.Martore stau metaforele pe care i le atribuie în titlurile scrisorilor:Blîndeţe nemărginită, Rază de soare, Dimineaţa mea luminoasă,Femeie desăvîrşită, Unica mea, Dragă Inegalabilă, Îndărătnicădragă. Iar el, personificarea întruchipată a celui care îşi înmoaiepana în cerneala ochilor ei, trăieşte doar pentru a-i fi ei pe plac,ar da un regat pentru ochii ei frumoşi, ar depune o împărăţiela picioarele ei, singura lui raţiune de a fi, singurul lui orizont,corespondentul ei temerar, admiratorul ei din totdeauna şi pentruveacul vecilor, adoratul ei. Oricît de măgulitoare ar fi, pentrugîndul unui cititor-femeie, toate aceste hiperbole, trebuie, cred, săne resemnăm şi să acceptăm faptul că veşnicul şi iremediabilulîndrăgostit Guy Cétoute, este un scriitor talentat care se vreaumilul servitor dăruit pasiunii scrisului şi lecturii. Am ales, spreexemplificare, un fragment tradus din cele două scrisori careîncep şi încheie acest prim volum. Se cuvine să mulţumim, cuacest prilej, autorului şi editorului lui, numit de prieteni pur şisimplu, Kassi, pentru încuviinţare.În loc de urări…Dragă Euphrosyne,Marţi, 1 Ianuarie 2008Acest prim cuvînt, deschizînd drum augustului pas cese îndreaptă spre Castelul Evreicei 1 , este întîiul punct dintr-ovastă broderie de întinderea „tapiseriei de Bayeux”. Există obeţie a seducţiei uitărilor, alunecărilor de ziduri, marilor mizepentru jucătorii ce se pierd cu firea la vederea cărţilor de joc.Să îngrijesc vreau, pe-ndelete, bărcile gata de pornire. Dar nuvoi pleca fără tine către Japonia Magnoliilor. Ale tale „benzidesenate” vor servi drept univers pentru captarea fantasmeipokerului. Anume îl joc, ca să pot stîrni teoriile originilor, ca săpot vedea în gladiator pasărea ce se hrăneşte la sînul tău. Înprimul act, culeg flămînd poame în livezi metaforice; în al doileadescîlcesc caierul cu fire al filozofiei cimbrului. Din retragere înretragere, intru în sclipirea şovăielnică. Efect de mare întîrziere aumbrei nebuniei influenţată de vrutele tale implacabile de Reginăde foc. Este legămîntul dorinţei şi visării de Tine aspirînd cătreeroismul negru la vederea pielii tale de „Micuţă Perlă”. Clavecinulrăsună în ţinuturile de neuitat ale Nordului din care ai venit şi-ncare îţi vei sfîrşi cursa.Între noi doi, Euphrosyne, la greu şi la bine. Aici începeScrisoarea Odă, pentru a-ţi dezvălui tot ce emană din Tine găsindrăsunet şi lăcaş în mine, în vălul draperiei de rouă. Anul începeaici şi acolo cu o intrigă în ţărîna din care va naşte orice vederecarte poştală dorită. De urmărit am faţetele tale, pentru a le ţintui.Zi de zi îmi va trebui un tărîm ca să te aleg domniţă, împlinindumimenirea de „A-ţi spune”. Într-adevăr, Tu m-ai îndreptăţit să-ţispun, să-ţi vorbesc; îţi voi spune dară, îţi voi vorbi cu preţul vocii,7076 www.oglindaliterara.rocu chipul vieţii mele aruncată înfînul coasei tale. În fiecare zi tevoi zări trecînd Podul Avignon,dus-întors, din lipsă de dans.Dar, de-acum, vreau să ştii şisă reţii că din viaţa mea Tu aifăcut imensa nemulţumire dea fi osîndit să număr cuiele dinuşa ta închisă. Dă-mi voie sămiînsuşesc aceste vorbe ale luiAdolf rostite la adresa Elleborei:„O simţeam mai bună ca mine,mă dispreţuiam de a nu fi demnde ea. Cumplită este nenorocireade a nu fi iubiţi cînd iubim; dar neface bine să fim iubiţi cu pasiunecînd nu mai iubim”.Am pornit cu candoare pedrumul alb al prieteniei, ca sămă aflu, după numai cîţiva paşinesiguri, pe drumul purpuriual dragostei. Prins în mrejeleîncrucişate ale acestei vînări debine şi rău, ori de rău şi bine ― cum să ştii ― mă descopăr înOctav faţă de Armance, din romanul lui Stendhal. Personajuluimasculin i-au trebuit zece capitole din carte pentru a afla că ceeace simţea pentru eroină nu se numea prietenie, ci dragoste. O,binecuvîntată Armance! O, scumpă Eleonor din ţinutul Viselor!De Noi este vorba, şi într-un caz şi în celălalt.Cel care te vrea doar pe Tine drept orizontDuminică, 21 decembrie 2008Nor neprihănit,Dacă există un dincolo şi un dincoace de vise, ce importanţămai are, căci întrebarea se va pune mereu. Îmi amintesc primaclipă cînd temător eram să te întîlnesc. La început de tot, cîndnu începusem încă nimic, totul era posibil: aveai zîmbet luminosca apa din el izvorîndă încît ţi-o sorbeam din ochi. Era Nuntadin Cana cînd în vin fu prefăcută apa. Primăvară era, pentruîntîia oară. Primele mele cuvinte, ţi le mai aminteşti tu, oare?Asuprirea cea mai straşnică a firii, de care ţine însăşi viaţa,coincide cu dorinţa şi plăcerea. Prima putere trebuie să fie aceeaa unanimităţii inimilor la unison.Dragă Albă ca Zăpada, bătrînul Pan îţi va cînta mereu dinnaiul său.Frumuseţe calmă a hambarului în care doarme uitatulsecular. Sunt aici pentru a-ţi deschide crizantemele. Îmbracveşmîntul flăcăului ce nu mai sunt, pentru a-ţi egala tinereţeaveşnică.Ştiu că popasul tău nu e bătut de vînturi, acolo dar măcufund, o fac însă pentru a-ţi reda tihna dramatică şi sihăstriaimposibilă. Voi sfîrşi prin a-ţi lăsa nori pe frunte de şters.Voi sfîrşi prin a strînge toate furtunile patimilor pe fruntea ta,ca să deschid cataractele cerului pentru a te face să guşti amarulfructelor din care se ospeţea Fedra. În acea zi, Lumina blîndă anopţii din pleopele tale alinînd încă albeaţa pielii tale nimic nu vaputea face. Nu-i încă ceasul rătăcirilor Medeei trădată de Jason.Acum, greu mi-e să mă despart de călimară pentru aajunge la zîmbetul tău de Giocondă. Învinovăţesc dar călimaramai degrabă decît cerneala. Cred că te iubeam deja înainte dea te fi întîlnit, atît de mult sunt pătruns de ideea de soartă. Ceştii tu, „Copilă plîngîndu-şi pasărea”, ca în tabloul lui Greuze?Hazardul paşilor mei umili m-au dus inevitabil spre tine. Dar, săştii că iubirile mele taciturne nu sunt podoabe de păstor. Prinmarş forţat urcă clopotele pe piscuri cu cele mai sinistre ecouri.Urmările bucuriei oarbe a Vestalelor plouă ca cerul scuturilorzgomotoase în faţa surdităţii tavernelor îndrăzneţe. Măgăriţa luiBalaam se va abate din drum, atît cît cucuveaua şi liliacul se vorsimţi bine în cobirile lor de făclii negre.Fii Didona care îi va îngădui lui Aeneas să ducă la bunsfîrşit opera de ecumenică atracţie a iazurilor şi mlaştinilorpurificatoare!Al tău admiratorTraducere din franceză, Marilena Lică-MaşalaParis, 27-28 ianuarie 2011Bibliografie:Guy Cétoute, Grâce I, Paris, Editions Anibwé, 2010.______________________1Titlul romanului lui Guy des Cars, inspirat de frumuseţeacastelului Clementigney, supranumit castelul Evreicei (n.t.).

CRITICĂ LITERARĂCornel Paiu.„Paznicii pereţilor(răstimpuri de poezie)”Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 2010Constantin AdamoviciVolum distins cu premiul „Al. Macedonski – Prima Verba”pe 2009 acordat de Revista „Scrisul Românesc”.Prefaţă de Ioan Lascu. Ilustraţiile semnate de Cristinel-Ionel Prisacaru sunt inspirate, urmând linia ideatică a textuluipoetic.Volumul e un poem structurat în trei părţi – stări de zbuciumlăuntric: făptura efemeră cu trup „din carne şi vânt”, rătăcită-ntimp istoric, e prinsă-n dor aprins de veşnicie. De unde şi efluviulliric de trăire explozivă, care topeşte şi restructurează astfelnatura dramaticului şi pe cea a narativului, care devin simplesemne gestuale de gol fiinţial.Influenţe savant filtrate, atingere religioasă inpiratfructificată, originalitatea, în special în latura imaginii poetice,sunt trei caracteristici fundamentale ale textului poetic. Ele semanifestă – gradual – la toate nivelele lui.Structura: trei stări generale – etape deiniţiere ale eu-lui poetic, aminteşte structura/ formula celebrului poem al lui Dante şi, numai puţin, gestica lui narativă; numai că, aici,în „Paznicii pereţilor” – rolul poetului Ovidiu,îndrumător de cale înspre Lumină, e preluat decătre „paznicii” purtători de „candele aprinse” şide „bocitoare” – subliniindu-se, de la început,dualitatea stărilor din urcuşul căii de lumină. Maimult: în cuprinsul fiecărei stări generale răsfirăbogat notaţii de gând fulger, obsesii, revelaţii,în natura lor extrem de variate şi care, inspirat,sunt strict numerotate în ordinea lor crescândă,ele devenind astfel semne de luare aminte, şiragde creşteri spirituale. Prin melosul în curgerepsalmică, ele, prin răstimpuri-popas, capătăputernicia rugăciunii lăuntrice.Filiaţii, poemul lui Cornel Paiu află şi cu„Iona” lui Marin Sorescu. În coşmarul hrănit degolul existenţial, în strigătul din hăul abandonului,în ciclarea de iureş a stărilor de gând contrastant. Finalul dinpoemul lui Cornel Paiu arată însă un Iona întors.Imaginea poetică, desori picturală e întrutotul originalcompusă: ea se cere din melosul de vers amintit (psalmic): cândplângere înăbuşită, când strigăt de revoltă, când imn înalt deslavă.Structura interioară a celor trei stări – trepte de iniţiere aleeul-ui înspre „cascada înaltă a veşniciei” propune un demerspoetic cu totul remarcabil.Starea dintâi - 1 (1.1-1.32): ascunderea de paznici: „de câteori m-am ascuns / în pereţii de carne au venit paznicii / cu candeleaprinse şi bocitoare” (1.1). Motivul ascunderii, biblic, sugereazăaici însă dorinţa aprinsă a singularizării sinelui, în drumul înspre„cascada înaltă a veşniciei”. Singularizarea impusă sieşi –viermele mândriei – de la început, e aspru amendată de pazniciiluminători: „şi nu mai încerca / să-nfloreşti în carnea ta / şi-n oaseletale sârma ghimpată”. Limbajului biblic, Cornel Paiu îi adaugă, înfericit amestec, valenţe moderne. Rezultatul: asprimea paznicilorîndârjeşte autolucrarea de gând spiritual a fiinţei efemere.Paznicii revin cu apostrofare nouă, numind autolucrarea: „şiragde eşecuri”, „apăsarea absenţei de tine însuţi” (1.7; 1.8). Eu-lurmează căderii repezi în gol fiinţial şi îndepărtarea paznicilorluminători aduce bezna. Corul bocitoarelor în smoala nopţii elecţie de înaltă poezie!: „iar bocitoarele nu repetă / decât nişteincantaţii vechi / pe care oricine le ştie” (1.1); singularizarea, înstrăfundurile fiinţei, e acum prilej de meditaţie încă tulbure: „mi-am schimbat numele / dar paznicii şi bocitoarele / totdeauna măstrigau cu numele nou” (1.1).Întorşi, prin peretele lor de lumină, paznici însămânţeazăsperanţa, care „mă fereşte de amăgirile nopţii / de întredeschişiiochi ai nopţii” (1.22). Şi totuşi, o bună parte din starea întâi eun balans chinuitor între avânt şi deznădejde, fruct limpede alsingularizării. De aici, sumbrul, întunericul şi zbucimarea crispatăa melosului de vers: „de mine să-mi amintesc mereu / înfăşuratîn scutecele bucuriei / dar şi în giulgiurile întristării”.Lucrarea luminătoare a paznicilor răzbate din ce în ce maides prin grosimea tenebrelor de gând şi, finalul stării întâi, prinbinecuvântarea paznicilor, arată în adâncul făpturii „de carneşi vânt”: „toţi copacii înfloriţi în livada conştiinţei” (1.32). În eivor creşte „fructele nădejdii”. Remarcabilă este aici curgerealavică, demenţială aproape, a notaţiilor de gând în străfulgerulrevelaţiilor. Versul prinde atunci şuier sinistru, apocaliptic: „şiplouă din ceruri noi / cu înger vii şi morţi” (1.31).Imaginea poetică, mult picturală, ridică în minte priveliştisomnambuleşti a la Dali: Păsări stranii, fiare, insecte, şerpi,în chipuri şi compoziţii metamorfozate, dar şi copii de îngeri –ciclează-n imagini de neuitat. În sarabandă de mişcări şi cânteceexplozive ca răsuflet bufnit al coşmarului interior: „…întâi spaimeleîmi spun paznicii / spaimele cu burta lor uriaşă / şi grădinile lorpăzite de sfincşi şi hidre” (1.26). Totul fluidizează în zbaterealăuntrică a stării de hău existenţial. Nervii adâncului circuiteazăşi „până şi aerul plesneşte / în luminoasele lui sfere” (1.32). Douămişcări ale imaginii poetice se impun ca lecţii de poezie mare:prima, în vârtej de tornadă, cea de-a doua, în ciclarea figurativăa stărilor, asemănătoare frizei din mormintele faraonice, mişcăricare redau perfect natura metamorfozărilor interioare.1. Vârtejul de tornadă: şiragul deeşecuri, spaima tenebrelor, urletul în hăulexistenţial…2. Friza egipteană: revelaţiile, pragulluminii, culoarea din floarea vieţii copacilor…Mişcarea imaginii poetice – adevăratalecţie poetică într-o originalitate deplină: 1. „cândva fi să smulg / încă dormind / iarba tânără / dinnou mă va arde / în oase preschimbate / cuvântulcel veşnic” (1.16); 2. „cântecul paznicilor îl aud /peste cetate de carne şi vânt / cântecul înălţatpe munţi de cărbuni” (1.17).Starea a doua – 2 (2.1-2.32): apropiereade paznici: „…astfel înţelegând depărtarea /m-apropii / de paznici”. Raţiunea apare ca fructal înţelegerii depărtării. Ascunderea, înlocuităde apropierea de paznici, naşte comuniunea„între unu şi doi”. Apropierea de paznici erecunoaşterea neputinţei urcuşului înspre„cascada înaltă a veşniciei” în singurătate. Iniţierea este abiaacum primită: „…mă cheamă paznicii să torn pe vreascurile albeale zilei / uleiul negru al nopţii / să-mi amintesc în plină zi / destrălucirea solară / a stelelor în noapte” (2.2).Apropierea de paznici aduce schimbări radicale: „pasăreamulticoloră îmi vesteşte în vis” (2.6); sinele se face slujitor„paznicilor lumii” de la care-şi află şi natura dihotomică: „bucurieşi tristeţe”, „lumină şi beznă” şi, mai mult, că este „deţinutulpropriei… vieţi” (2.13). Iarăşi, înţelegerea aceasta ne apropie decea a lui Iona sorescian. De acum, revelaţiile curg nestăvilit întălmăciri biblice: „şi ce poate încă să mai vină / a mai fost…”(2.20). Creşterea spiritualităţii e continuă. Lumina pătrunde acumadâncimile fiinţei „de carne şi de vânt”, răstălmăcind înţelesurivechi: „nu coacerea (merelor) contează” ci preschimbarea –„important e să vă preschimbaţi”. Alături creşterii spiritualităţiiSinelui este creşterea dimensională a imaginii poetice: „munţiiîntâmpină cerul / cu sevă de oase înmugurite” (2.26). Iarăşi,paznicii pleacă (2.28), în schimb glasul lor rămâne în ecou deluare aminte prin revelaţia finală: „şi te-ai măcelărit ca la carte”(mândria singularizării dispare, e ştearsă): „să nu uiţi cumînceputul ţi-a dăruit / un umăr nou de lacrimi”. Avertisment blândîn formulă cristică: suferinţa din zbaterea lăuntrică e dar luminătorde suflet înspre Lumina din „cascada înaltă a veşniciei”. Aicine separăm de înţelegerea lui Iona, care rămâne în gând desingularizare: gestul lui ultim e fruct al ei, al singularizării, nu dorde Sus…î7078 www.oglindaliterara.ro

Dimineaţa, din locul acelamlăştinos în care se ascunseseevadatul, ieşeau încet aburi. Câtevapăsări, nevăzute, au ţipat în rogozulînalt şi liniştea nămolurilor, ca un gemspart, a căzut la picioarele bărbatului.Închisoarea regională din care fugiserămăsese în urmă, la capătul unor şineruginite de cale ferată care ajungeau lamarginea oraşului Râmnicu Sărat.Cei care îl cunoşteau peToma Lazăr îi spuneau cu o ironie uşorde înţeles, puşcăriaşul. Stătea întruncanton părăsit, pe câmpuri, prindreptul căruia nu mai trecea niciuntren, unde îşi luase cu el câteva cărţipolitice de la fabrica unde lucrase ovreme şi un costum cu cravată pe care,de câte ori se ducea în oraş să vândăpeşte, îl îmbrăca ostentativ. Toma Lazărfăcuse de câteva ori puşcarie şi dinmotive pe care el le trecea sub tacereşi autorităţile ezitau să le dezvăluie,cauzele detenţiilor lui rămâneaunecunoscute. Viaţa lui nu avea niciunfel de cronologie de parcă aceastălipsă a timpurilor l-ar fi făcut nemuritor.Evadatul a rememoratzilele de luni când trecea pe lângă ceicare vindeau şi cumpărau în mica piaţăa oraşului, cum se oprea în dreptulcuştilor cu porumbei şi se sprijinea deo masă de parcă ar fi avut un momentde oboseală. Cum trecea prin dreptulgardurilor joase, în ianuarie, cum îşiîncheie haina şi priveşte în sus laninsoare, cum simte răceala fularuluiîn jurul gâtului, în timp ce trupulii abureşte sub postavul hainelor.Uşurătatea aceea a ninsorii treceaprin el la fel cum trebuie să fi trecutprin Iacob aburul fricii, spre dimineaţă,după plecarea îngerului.Cum a ajuns acasă. Cum îşilasă paltonul şi se aşeză pe un scaun.Ningea peste carţile strânse afară,pe mica terasă. Avea sentimentul căninsoarea era foarte veche. Oricât ar fivrut să uite perioada de detenţie de laRâmnicu Sărat, nu era cu putinţă. Aveaaceeleaşi obsesii pe care le avuseseIacob care, după vizitele nocturneale îngerului, dimineaţa, extenuat,trebuia să controleze pripoanele pusepe fluviu. Ceea ce îl deosebea deacel Iacob era starea lui de detenţie,cu interdicţia să fie scos din celulă.Îngerul lui era negru, ca o cioară, eraimpulsiv şi odată cu zorile dispărea purşi simplu. Avea tremurul necunoscutal întunericului şi uneori semăna cuun curent, de parcă cineva lăsase ouşă deschisă. Când s-a întors de laRâmnicu Sărat din a doua detenţie agăsit-o pe Roza acasă. Noaptea, carneafragedă a liniştii semăna cu carnea ei. Îiamintea de perioada când inventau unfiu care era dus undeva prin sud, întrunoraş de pe malul Dunării. Lucra peun şantier. O ruga pe Roza să-i trimitălucruri groase care să-i ţină de cald, dinlână.Roza aducea cafeaua fierbinte,îi atingea mâna şi atingerea aceeasemăna cu o tandreţe clandestină,punea frunze împrejurul cănii de parcăvoia să inventeze un mister, pe loc, dinnimic, apoi dădea ferestrele în lăturiANUL PĂCURIILili Goiaşi lumina, de fiecare dată, nemiloasă,o reteza de la umeri, apoi a plecat,elanul tinereţii părea că a ramas să sedescompună în miresmele putrede depe marginea farfurioarei de cafea, peatunci stătea într-un orăşel de provincieîn care moravurile şi prejudecăţileerau publice, autobuzele din oraş erauaglomerate, călătorii mergeau pe scărişi iarna, o dâră învolburată de zăpadăse târa după autobuze, pe atunci nuavea o viaţă secretă şi uneori, vara,se lăsa sedus de miriştile cuprinse deceaţă de la marginea oraşului, dincolode ultimile hale industriale cu pereţiidin caramidă calcinată, acolo îl întâlneape domnul Pal, trufaş şi de fiecare datăvorbea de Roza, cum a plecat în rochiaaceea sângerie şi s-a urcat în singurultren care mergea o dată pe săptămânăla Budapesta, stătea cu spatele la el şiîntotdeauna când vorbea avea o maliţiea reproşurilor care urmau.În puşcărie îi scoteau lamuncă. Adunau porumbul. Toma Lazărobişnuia să stea la taclale cu Şflenchea,un gardian cu care îşi împărţea tutunul.…ei, bine, domnule gardian, arfi fost potrivit să fi cunoscut-o pe Rozadin acea perioadă a vieţii, să-i fi cerutfavorurile ei indecente şi să fi lăsat-osă vă domine, să vă arate curişorul eialb ca hârtia, să-i fi cedat pentru câtevaore întreaga dumneavoastră existenţă,domnule gardian (avea un sentimentde satisfacţie convertit în perfidie), ei,bine, domnule gardian, m-a părăsit caşi cum ar fi plecat undeva…Fumau. Toma Lazăr simţeapalpitaţia îndepărtată a întunericului.…uneori complicitateaîntrece crima, domnule gardian, amlăsat-o să plece fără să mă împotrivesc,priveam trenul care dispărea şi pentruo clipă m-am gândit că acesta nuavea nicio destinaţie, aşa se puteaexplica cel mai bine comunismul, cuacest tren din estul Europei care nuajungea nicăieri, niciodată, istoria arewww.oglindaliterara.roLABIRINTURI ŞI OGLINZIdepresiile ei, domnule, o vedeam peRoza, prin hazardul istoriei se găseaîn acel tren şi nu mai era cu putinţăsă coboare, dar cel mai mult măafecta viteza aceea năucitoare caren-o lăsa să vadă nimic dincolo degeamurile murdare, câmpurile verzi,iepurii odihnindu-se, lumina lungă cafluviul în care pescuiam, o vedeamstrângându-şi bagajele de parcăacestea o luau razna, împrăştiindusesingure, era calmă, atunci amrememorat aniversarea când am statîn câmpul de la marginea oraşului,noaptea aceea se încolăcise împrejurulei şi femeia mea respira gâfâind, eraegală cu întunericul, aveam senzaţiacopleşitoare a rădăcinilor vii care, pededesubt, se mişcau în noi trezite decăldura corpurilor noastre, câmpia îmiacapara gândurile şi acestea, bietelede ele, deveneau ridicole, Roza aveacarnea fierbinte, domnule gardian,nu ştiu de ce am ales tocmai aceastăamintire acum…Porumbul foşnea încet.Câmpia căzuze în trecutul săuîndepărtat.…acum, dacă ar fi săaleg momentul de graţie al vieţii ei,clipa aceea îndepărtată când a ridicatperdeaua şi lumina răsăritului i-ainundat corpul, trecându-i prin carneamoale ca un cuţit, este şi astăzi unadesăvârşită. Cine ar mai recunoaştetrecutul ei încărcat de pacate, domnulegardian, văzând-o inutilă, bolnavă,învinsă de propriul ei destin, prăbuşităîn patul înalt care seamănă mai degrabăcu un baldachin, nici nu ştiu ce s-a maiîntamplat cu ea, stă in Budapesta, arecancer, uneori mă întâlneam cu domnulPal, mă evita...Toma Lazăr avea senzaţiacopleşitoare că propria lui existenţă,degajată, îi ocolea trupul precum oumbră. Avea un sentiment care seprelungea încet şi care părea să nusfârşească niciodată, asemanator,printr-o vagă ironie, cu depresia încare căzuse societatea românească încomunism. Nu era capabil de violenţaformidabilă a iubirii şi sfârşea într-unfel de scepticism dificil ce părea unsemn al unei tinereţi istovite.…mama aproape orbiseşi de atunci, când vorbea cu cei careo vizitau, din ce în ce mai rar, aveaisenzaţia că în fiecare cuvânt al ei,pronunţat uşor, era câte o biserică albăcare semăna cu lăstărişul din gradină,ştia că va muri curând şi de aceea acerut să fie mutată în dreptul ferestrei,să simtă netezişul luminii, să-i pipăienervurile calde şi să se lase în voiaaceea blândă a zilei, în acest fel a rămasîncremenită definitiv, într-o parte, cucapul căzut, zâmbind, adresându-ipropriei morţi o ironie postumă şisfidătoare, aşa am îngropat-o, sucită,domnule gardian, în noaptea aceea nuam aprins lumina, vara era pe sfârşite,luna era neagră, din ea curgeau dâreîntunecate de păcură, am ieşit afară,totul era real, fiecare detaliu se mutaîn mine, chinuindu-mă, ei, domnulegardian, poate era chiar îngerul acelaîmpieliţat…î7081

CRITICĂ LITERARĂa grupurilor sociale “bune” de grupurile “rele” şi terminând culansarea de “formule bune şi formule rele de stat naţional”.Un ideologism agresiv, neîngăduitor se insinuează în aceste“construcţii” ale deconstructiviştilor postmodernişti. Ontologia,demonstrează Theodor Codreanu, a fost eliminată din ecuaţiagândirii lor partizane, transcendenţa suprimată sau caricaturizatăpână la consecinţe inverse iar adevărul ocultat prin mutilare şifalsificare părtinitoare, tendenţioasă de către o logică binară,rigidă şi reducţionistă. O dublă referinţă, la Noica şi la Eminescu,lasă să se întrevadă o explicaţie epistemologică edificatoare:“Logicele bivalente pariază numai pe una dintre feţele fiinţei-cafiinţare,căzând în capcana antitezelor monstruoase”. “Antitezelesunt viaţa”. E “maxima-cheie a gândirii eminesciene”, susţineautorul. La ea se raportează întregul eşafodaj metodologic aldisocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar,în favoarea ethosului “antitezelor împăcate”. E disocierea dintreideologie, care ţine partea uneia dintre antiteze, şi adevăr,între “raţionalismul în exces” al “aristotelicilor întârziaţi” şi“gândirea transmodernă”. “Transmodernismul” este conceptul(“mai îngăduitor”) al volumului cu acelaşi titlu, apărut la editura“Junimea” în 2005, prin care Theodor Codreanu încearcă să ofereo soluţie pentru depăşirea impasului ontologic şi epistemologicmodernist şi postmodernist în raport cu transcendenţa. De fapt,firul ideilor sale urmează aici, ca şi în celelalte cărţi ale sale,calea unei Tradiţii consacrate (majuscula trimite la o arheitate,nu la un calificativ de excepţie) în continuarea gândirii “arheului”lui Eminescu, “arhetipului” lui Eliade, “logicii lui Hermes” şi“devenirii întru fiinţă” a lui Noica, “lumenului” Părintelui Stăniloae,“nivelurilor de realitate” cu “terţul ascuns” a lui Ştefan Lupaşcu şia sintezei transdisciplinare a lui Basarab Nicolescu.“Problema cheie care a declanşat marea sofistică în jurulpostmodernităţii este transcendenţa”. În jurul transcendenţei sedau şi bătăliile “incorectului” polemist cu “minoritarii minţii”. Numairaportarea la absolut poate să fie dreapta măsură a adevărului,la fel cum numai raportarea la absolut poate să mijlocească şisă îndreptăţească o delimitare clară a adevărului de denaturărilesale. Nu e o teză. E un mod de situare ontologică şi o cale decumpănire a judecăţii lui Theodor Codreanu printre multipleleantiteze, “împăcate” sau “monstruoase”, ale vieţii (“antitezelesunt viaţa”) româneşti. De la un articol la altul (şi, am puteaspune, de la o carte la alta) se produce o lentă şi îndărătnicăseparare a apelor, o demarcare clară între transparenţa deschisăa întregului, care înglobează, apropie şi armonizează diferenţele,şi opacitatea părţii închise, criticiste, înverşunate, exclusiviste. Pede o latură se află iubirea integratoare din treimea creştină, terţulinclus, timpul kairotic al arhetipului, al mitului eternei reîntoarceri,organicismul istoric, identitatea naţională, canonul eminescian,România profundă, poporul român, istoria românilor, intelectualiicare se raportează la un destin (al Patriei ori al vocaţiei proprii)în absolut, pe cealaltă se regăsesc: Demiurgul cel Rău (antitezaDumnezeului treimic), terţul exclus, timpul linear al progresuluisans rivages, istoricismul cu evoluţia în salturi (“revoluţionare”),globalismul omogenizant, ideea canonului cultural “occidental”(fără variante naţionale), canonul literar postmodernist al gratuităţiisans rivages (al Nimicului, altfel spus), “România rătăcitoare”,norodul-mutant moştenit din comunism, istoria integrată, falsaintelighenţie fără de Dumnezeu, fără de neam şi fără de ţară sau,cu o vocabulă a lui Paul Goma, “autocronii” corectitudinii politice.În ultimă instanţă, ca să anticipăm, ţinta acestuireducţionism cultural sunt naţiunile (ca majorităţi “asupritoare”sau, în terminologia “corecţilor politici”, ca factori de putere şidominaţie, ca sursă de inechitate socială). Criteriul diferenţeiurmează o ştiută cutumă totalitară, “deconstrucţia” vizează totce se referă la axul lor arheic. De aceea, ţine să dovedeascăTheodor Codreanu, asaltul asupra centrului canonic occidental şiatacurile asupra centralităţii canonului literar românesc trebuiescinterpretate ca o încercare de scoatere a literaturii din ecuaţiaadevărului fiinţei, a sacrului şi a identităţii naţionale, o tentativăde separare a ei de sâmburele ontologic şi de situare în zonapropagandei (în favoarea unor minorităţi zise “discriminate”) şia laicităţii înţeleasă îngust, secularist, “la graniţa ateismului”.Există un canon occidental, susţine autorul sprijinindu-se peautoritatea unui Harold Bloom şi a lui Gianni Vattimo, însă nu unuluniversalist-omogenizant, dincolo de transcendenţă, istoricizat,purtând la vedere toate “sulimanurile” stridente ale corectitudiniipolitice. Da, literatura occidentală a luat naştere “prin rupturade cartea unică. De la împărăţia Cărţii s-a trecut la împărăţiacărţilor”. Însă această ruptură nu înseamnă o despărţire de “ceeace s-a numit kenoza Mântuitorului”, de întruparea lui Dumnezeuîn om. “În suferinţa nemărginită şi în plenitudinea bucuroasă alui Iisus se ascunde întreaga umanitate a canonului occidental”,observă Theodor Codreanu ca o descifrare a cunoscuteisintagme a lui Harold Bloom “anxietatea canonului”. De aici şi oconcluzie generalizatoare: “scriitorii canonici creează noi Biblii,noi religii naţionale, fără ca acestea să fie simţite ca “erezii”,dimpotrivă, restituind universalitatea emanată de divinitate”. Arestitui universalitatea emanată de divinitate înseamnă a creaîn marginile Adevărului, nu ale ficţiunii sau, mai exact, ale pureificţionalităţii, unul din poncifurile de bază ale postmodernismului,prin care Nicolae Manolescu a ajuns a substitui canonulEminescu prin canonul “Levantului” cărtărescian ca emanaţieultimă (şi supremă) a canonului literar românesc. “Gratuitateaestetică în canon este ontologică, la antipodul jocului de “cuvintegoale”. Altfel spus, ea este consubstanţială categoriilor suferinţei,profundului şi sacrului, categorii opuse poeticilor postmodernisteale juisării, jocului şi concretului secularizant. E un argumentredutabil al criticii ontologice “incorecte”. Când H.-R. Patapieviciscrie că “steaua lui Eminescu a apus”, că poetul nostru naţional adevenit “cadavrul din debara”, el nu improvizează (iresponsabil)pur şi simplu, ci urmează cu stricteţe logica inflexibilă acorectitudinii politice. Globalismul postmodern (cel economic,în primul rând) se ştie, are o tentă pronunţată anglo-saxonă.Ca urmare, orientarea spre spiritualitatea de tip anglo-saxon arface inactuală opera eminesciană. Astăzi “nu mai intereseazădimensiunea profundului în cultură, o categorie “germană” dejaabandonată în lume”. Fals, zice cu îndreptăţire Theodor Codreanu,“spiritualitatea” la care se referă autorul “Omului recent” nu arenimic cu unul din centrele canonice ale literaturii occidentale (şiengleze, în acelaşi timp!), cu Shakespeare, “imposibil de ruptde dimensiunea profundului”. H.-R. Patapievici, aici, nu facedecât să se alinieze “şcolii” distrugătorilor de canon, adepţiloristoricizării lui Shakespeare, resentimentarilor terţului exclus,care neagă dreptul la existenţă în spaţiul canonic occidental aideii de canon naţional (odată cu cea de “poet naţional”, pe careo consideră o invenţie a naţionaliştilor români). Aceştia susţincu frenezie omogenizarea globalistă a literaturilor prin estetic şiistoricizare. Un estetic separat de matricea sa ontologic-arheală,rupt abuziv de singularităţi şi o istoricizare totalitar-reducţionistăfixată pe problematica “echităţii” minoritare.Şi, ca o remarcă fundamentală la polemica în jurul luiEminescu şi canonul occidental: “Postmoderniştii trăiesc cu iluziaideologizantă că noi îi inventăm pe Shakespeare şi pe Eminescu,pe când, în realitate, ei ne inventează pe noi”. Aproape ca laFericitul Augustin: “Tu erai, Doamne, în mine şi eu eram în afaramea”. Să recunoaştem, dacă ar fi să se pună problema în faţa“corecţilor politici”, şi Fericitul, cu această revelaţie, s-ar arătaun “mistic”, un “incorect” deci, precum “incorect” este canonulcreştin, “discriminator” al femeii (“corectat” prin gnoza ficţionistăa Mariei Magdalena fondatoare a bisericii lui Hristos) dimpreunăcu scriitorii canonici naţionali pe care se reazemă ideea de canonoccidental, declaraţi inactuali, depăşiţi, reacţionari, xenofobi,misogini etc.Imaginea lui Eminescu, a celui “inventat” după 1989 de“subţirii” ghiogari deconstructivişti este mereu în prim-planulpolemicilor lui Theodor Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pelângă poetul naţional fără a încerca să-i adauge “tuşa” personalădin catranul înveninat al noii (vechi) ideologii planetare, contribuind,într-o competiţie acerbă, la ceea ce “incorectul” polemist acalificat cu un titlu de carte, “a doua sacrificare a lui Eminescu”.Că aruncările de pietre nu au fost un simplu joc de deconstrucţiesau o tentativă de a reîmprospăta şi a revitaliza percepţia opereieminesciene, precum se pretinde, ci o campanie “resentimentară”pe tot frontul cum s-ar spune, o confirmă virulenţa atacurilor şi ataxărilor antieminesciene, faptul că nici unul din cei înregimentaţiîn falanga “corectitudinii politice” nu l-a trecut cu vederea pepoetul de la Ipoteşti. Ioan Petru Culianu, ca să mergem pe urmeleexemplificărilor lui Theodor Codreanu, a avut la adresa poetului,într-o perioadă mai timpurie, cuvinte de laudă (şi chiar de apărarecontra cerberilor regimului comunist). Dar “de îndată ce a pusmâna pe măciuca ideologică a “corectitudinii”…a descoperitlucruri îngrozitoare despre Eminescu”. El vede “un Eminescufoarte mic, un om grosolan şi impulsiv, pasional, libidinos, cucare puţini din nenumăraţii golani cu care ne-a fost înzestratănaţiunea pot încerca să se identifice”. Acest Eminescu care a fost“pândit la orice pas de eroarea totalitarismului şi încolţit de patimaşovinismului” este “luptătorul delirant împotriva capitalismului şiplutocraţiei”. “Nebulosul poet” propovăduia “valorile ancestrale,ale românilor şi ale beduinilor deopotrivă: ospitalitateagenerozitatea”, iar “în orori i-ar fi concurat pe Dostoievski şi peNietzsche, minţile bolnave ale Rusiei şi ale Germaniei”. “Minteabolnavă” a poetului “e vinovată de tot ce-a fost mai rău în istoriaţării vreme de mai bine de un veac: antisemitismul, naţionalismul,fascismul, legionarismul, comunismul”. Şi, ca o concluzie de-adreptul diabolică (cel puţin pentru basarabeni): “Gândirea luiEminescu a fost arma formidabilă de spălare a creierilor de cares-a folosit comunismul”.(continuare în nr. viitor)7084 www.oglindaliterara.ro

Manuela BURGHELEAELEVĂ CLASA A XI-A.PARTICIPANTĂ LA CONCURSULDE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011LICEENIIROMÂNIA MEA: „CUM ESTEŢARA MEA...”Nu este prima dată când ţi se pune această întrebare – cum este ţara ta? Ai maicitit un Noica, un Cioran, un Drăghicescu, ba poate şi ceva Ovidiu, te-au câştigat şiţi-au format convingeri sau, alteori, ţi-au provocat dezaprobări profunde. Dar niciodatănimeni nu te-a întrebat, atât de direct, ce este cu ţara ta, şi iată că rămâi geniu pustiuîn faţa foii goale.După amar de vreme de chibzuinţă şi lectură, îţi vine în minte că România taeste o cutie neagră. Nu că aşa i-ar fi sufletul, negru şi găunos, şi nici c-ar fi ca înpovestea aceea a Pandorei, de s-au îngrămădit în ea toate păcatele lumii; ar putea fi,mai curând, cutia neagră a unui avion, în care s-ar găsi informaţia esenţială ce te-arajuta să înţelegi cum de a răzbit atâta vreme prin furtuni ţara ta. Cert este că încă nuai cheia şi, poate, nici n-o vei avea vreodată. Poate eşti prea tânăr, poate nu ţi-ai luatrăgazul să o priveşti în faţă sau poate că, până acum, ai încercat să crezi că îţi esteindiferentă.Mai mult, să-ţi defineşti ţara înseamnă să o limitezi, să o închizi în nişte tipare,pe care ea le refuză şi peste care sare ca o căprioară, râzând de nesocotinţa ta. Nuîncerca s-o înţelegi; România nu poate fi înţeleasă, ea trebuie doar simţită şi trăită, aşa,ca o poezie. Nu este loc să te complici să îi cauţi o filozofie, cât timp sufletul românesceste atât de simplu şi atât de puţin predispus la problematizare. Ia totul cu seninătateşi vezi în tot ce te înconjoară simple apariţii ale firii; să faci altfel ar fi curată blasfemie.Când spui că îţi este imposibil să îţi limitezi ţara, te gândeşti, cumva, că Româniaeste în tine, oricât de în afara graniţelor ei te-ai duce. Te ascunzi tu în vreo gaură deşarpe, îţi mai cauţi adăpost în bârlog, cu ursul, dar să nu crezi că sentimentul acelaromânesc al fiinţei nu vadetecum!Nu ştii alţii cum sunt – (ba poate că ştii, dar nu despre ei este vorba aici), dar tuchiar te complaci în românire. Tu îţi duci zilele aici de când cei doi bătrâni buni încă maiumblau prin lume... Ar fi trebuit ca până acum să româneşti la fel cu toţi ai tăi, dar uniisunt mai români decât alţii şi, acum sincer, n-ai putea spune că toţi românii românescîn acelaşi chip. Tu, de exemplu, moldoveneşti în tihnă, fiindcă te-ai născut pe meleagurivasluiene. Tu nu accepţi să-ţi spună nimeni că ţinutul acesta al Vasluiului, care nu estenici la munte, nici la şes şi care se împărtăşeşte de o neasemuită frumuseţe, nu estebarem un picior de Paris.Românul este, fără îndoială, mioritic până-n măduva oaselor. Dimensiuneaaceasta mioritică este amplă, ea înglobează fatalismul existenţei, resemnarea,împăcarea, fiind sintetizată de expresii ׃precum „lasă că merge aşa”, „se putea şi mairău”, „încă e bine”, „ce-o fi, o fi”. Românismul este patrimoniul tău stilistic, un ansambluconturat mai mult din latenţe decât din realizări. Poporul românesc este ancorat înposibil, în latenţă; el nu trăieşte plenitudinea în istorie, a cărei frământare o considerăirosire şi pierdere oarbă de energii. Aceleiaşi fibre româneşti îi datorezi dragosteade pitoresc, simţul măsurii şi al întregului, simţul nuanţei şi al discreţiei, cumpănealagândului şi un necesar scepticism. Te afli aici într-un câmp nuanţat, aproape inefabil,călător sub zodii dulci-amare, refăcând în tine o infinită pendulare între ursită şi hardivin. Nu te laşi copleşit nici de fatalism iremediabil, dar nici nu te încrezi definitiv sorţii,pentru că ştii că poate să îţi fie şi potrivnică.DEBUTSituaţi pe un pământ de cumpănă, românii au stat aninaţi de munţi şi audemonstrat o extraordinară forţă de rezistenţă la mereu „aceste cumplite vremi de amu’’’, cum ar fi spus Costin. Geografia a orientat istoria. Consideraţia este agravată extremde Cioran, care afirmă că România este geografie, nu este istorie, că mai mult a înduratistoria, decât a făcut-o. Totuşi, tu nu poţi să te dezici de unele răbufniri ale trecutuluişi, în apostazia ta, să te consideri curat ca un ghiocel, pentru că ştii că, din dulapul tăude acasă, te-ar privi mustrător scheletele strămoşilor. Tu porţi în tine ecoul faptelor dearme glorioase ale unui Fane Babanu sau ale unui Mihai Viteazul şi ale Peştilor Buzaţi,pe care, pentru posteritate, ar fi bine să nu le renegi.Câteodată, constaţi şi tu, cu bucurie, gând la gând cu Noica, faptul că poporulacesta, care, într-un document din trecut, în „Unio Trium Nationum”, Universitateaungurilor, saşilor şi secuilor din Transilvania, cu câteva sute de ani în urma lor faţăde cele câteva milenii de dăinuire românească, aproape că nu era menţionat şi nuavea niciun drept, el, poporul acesta, anonim în istorie, se va ruga la Judecata de Apoipentru mântuirea celor trei naţiuni care l-au nesocotit - unguri, saşi, secui -, aşa cum,la fel de bine, se va ruga pentru mântuirea până şi a turcilor, care l-au stăpânit, jefuit şiabătut de la viaţa în veac, sau cum se va ruga, deopotrivă, pentru mântuirea slavilor,care au ameninţat să-l înghită, cu valul lor uriaş. Poporul român a răbdat toate acesteaîn istorie, ca o simplă măicuţă de mânăstire, şi a rămas pe aceste plaiuri, ca popor cuobiceiuri slave şi cu conştiinţă de romani.− Cu bucurie, spuneai, îţi gândeşti ţara.− Cu bucurie, pentru că ce altă zăbavă poate fi mai de folos românului şi maicumplită răzbunare decât iertarea duşmanilor?...?!− Arrêtez-vous, Belle Infidèle, vous faites dire à Noica des choses qu’il n’a jamaisdites!!!www.oglindaliterara.roAlteori, te uiţi la voi, cât sunteţi demici, şi simţi enorm şi vezi monstruos, şimai că-ţi vine să-l înţelegi pe Caragiale, dece vă urăşte. Altă dată, citeşti, ca şi Cioran,în formula costiniană „nu este vremea subom, ci bietul om sub vremi’’ (preferată deXenopol ca motto la „Istoria Românilor’’),formula fatalismului naţional şi, într-un glascu cronicarul moldovean, îţi deplângi ţara-ţiînlăcrimată şi pe bieţii locuitori. Îţi dai seamacă poporul tău este bun făcător de planuri,admirator de străini şi suspinător dupăcaractere, dispreţuitor al urmărilor faptelorsale (ce-o fi o fi!).În asemenea condiţii, ar fi de miraresă-i ajungă cuiva o viaţă de om să înţeleagăde ce eşti mulţumit, de ce nu te revolţişi de ce nu dărâmi România aceasta dintemelii, ca pe ruinele ei să reclădeşti unanou-nouţă. Tu chiar te încăpăţânezi să simţipentru această ţară şi pentru biocenoza ei,dincolo de un interes ştiinţific bine justificat,tandreţe, chiar duioşie, asemenea unuinaturalist fascinat de o colonie de bacteriipulsând în ritm şi în contraritm pe lama demicroscop.Filozofând şi poetizând, observi în ţaraaceasta a ta un „spiritus loci”, un ce indicibil,criteriu intuitiv de recunoaştere a spirituluiromânesc. Matricea pământului de aici esteindefinit ondulată, ţi-ar spune Blaga, şi eate determină să te consumi într-o simpatiemasivă faţă de alternanţa ritmică deal-vale,în solidaritate cu orizontul tău spaţial.România este ombilicul lumii, punctulde sprijin în jurul căruia se învârte universultău şi la care raportezi orice alt spaţiu, iarpentru tine oamenii se împart în români şi înnon-români. Ia, însă, aminte, să nu-i vorbeştiunui non-român despre aceasta, că nu te-arînţelege, şi păstreză-ţi convingerea, chiardacă s-ar putea ca deştepţii să încerce săţicontracareze acest adevăr cu argumentecare se topesc la prima rază de lună. Nimeninu poate spune mai autentic decât tine câteste dulceaţă şi cât este amar în condiţia deromân.Tu ai conştiinţa că memoria colectivăuită ce ai scris, dar reţine tâlcul. Încămai cauţi neodihnit cuvântul să exprimeRomânia ta şi îl găseşti, după o furtunăferoce în ׃creier oh! oh! oh! şi vai! vai! vai!di ţară. Şi trec anii cu roată şi tu vezi, prinspuma mării şi prin fum, matca neamului şiplaiul verde cel neadormit, şi nu mai estedulce afară şi nici în bârlog, pentru că cinevaa uitat cutia deschisă şi te-a răzbit dorul...7085

FLORINADINUPOEZIEIOANAVOICILA DOBRENITUVALIAI VENITAi venit,când nimeni nu se aşteptaşi-am crezutcă vii să mă iubeştidar nu a fost aşa...Ai venit,mi-ai smuls inima din pieptşi-ai străpuns-o doar cu doua cuvinte.Ura, a croit din al meu sângeperdea, să nu te mai pot iubi.Gerul, te alunga cu suflarea sadar ţinea mâinile strânseasupra inimii meleprotejând-o, să nu îngheţe.Iar ploile s-au aşezatcând mă aşteptam mai puţin,donându-mi sângelepe care-l pierdusem.Mii de păienjenimari şi micis-au strâns grămadăsă-mi coase inimacu fir de venin,ruptă din cauza ta.DEBUTDEBUTDEBUTAmintiri frumoaseAu trecut clipelePrecum florile de mai,Iar azi le păstrezÎn suflet şi-n grai.Îmi amintesc de tine,Dulce copiliţă,Când învăţai să-mi daiMica ta guriţă.Ne întâlneam pe ascunsCând ieşeau primele stele.Şi-nsetat de iubireCădeai pradă gurii mele.Ne iubeam cu mare foc,Pe covor de floricele,Şi-n spre miez de ziuăAdormeai-n braţele mele.Stelele piereauUna câte unaDar eu nu mă săturam,Te sărutam într-una.Zilele au trecutIar clipele sunt acumAmintiri frumoaseAdunate de pe drum.De-ar fi s-o luăm de la-nceput,Să ne-mpăcăm de mâine,Ascultă-ţi glasul inimiiŞi zi-mi: Te-ntorci la mine?Visul ca o săgeatăNimeni nu-mi poate lua visele!E prima descoperirea arcaşului din mine.Şi totuşi,o săgeată nu-mi iese la socoteală!ReflecţiiNicio bucurie nu e întreagă!Nu sunt aşa cum mă visezi,nu eşti aici când te dorescşi totuşisuntem jumătăţi ale aceluiaşi măr...Urna sufletului meuÎn vasul acesta rusticpictat cu vechi motive,cenuşa patimilore înţesatăde mine explozive.Ai grijă, exploratorule,iubirea e încă o mină activă!SinusoidăNe aflam în ‘’peşti’’Şi ‘’cât ai zice peşte’’Norocul s-a dus pe fundul apei.Totul a devenit atât de alunecosÎncât, prefer să admir apaVălurind trecutul.Dragoste de viaţăIubesc ploaia, vântul sălbatic,zăpada, cernând singuratic.Şi totuşi insist şi totuşi risc,să privesc soarele în adâncul luminii.Căldura lui mă învăluie şi soare devin!Roata timpuluiNumai ceasul e de vină!De când a coborât din pereteşi a ieşit din cercînsăilându-sepe ecranul telefonului mobil,toate firele vieţii s-au încurcatîn limbile-i înveninate de Timp.OnestitateÎntocmai cum râdeamodatăam râs şi azi privindu-te,oglinda mea, cu ochii verzi,am râs,recunoscându-te!Şi eşti tot tu, un om onestşi sunt tot eu, fata voioasă.Trecut-am azi acelaşi testşi m-ai găsit, din nou,frumoasă!poate întind şiretulîmi despachetez geamantanullegat cu şiretul de la adidascumpărat la raionul de bărbaţi iubiţicând degetul inelar era ocupatoare ce să fac acumcu celălalt şiretsă-l înfăşor pe degetul arătătorsă se oprească la litera numelui tăucă n-a fost să fie deschisşi la raionul cu aparate de zborîn schimb de pe un drum al nu ştiu cuiam cumpărat pepene roşuşi ne-am frecat obrajiiîn fosta grădină a noastrăuimită de buzele dulcizemoase cu bucăţi tăiateparcă alergau în jocul nostrupe o scenă verde cu cortină udăuscate amintiri mi se lipesc de trupcu fotografii ţinându-se de mânăînfăşor şiretulpoate-l mai scurtezîl las mai lejer pe degetul sterp de senssau poates-a deschis la raionul de bărbat iubitam emoţii…tăvi fără obrazcredeam că m-am învăţat mintesă nu-mi mai pun sufletul pe masăpregătit în tăvile fără obraz de inoxpicantele preparate gastronomiceroşeaudin când în când simţeau sângele crudînşfăcau fără înduraremâna care le-a hrănittrupul suferind îşi primea saredepresia unei pierderi la rotisoreşua argumentul extrasdin teorema lui Pitagorape post de desertcopilul carteîntr-o seară de septembriedin anul par fecundaştept la aeroportsă vină de peste oceanal patrulea copilşi nu ştiu ce să facsă râd, să plâng…surâdşi-mi adun gând după gândrememorez un vers şi parcă-l audcând vine din trăireşi pleacă mai departecătre tine drag lectoriubit în partedeja trilingvcuvântul prinde sensunic şi veşnic mai departerămâne cu voisecunda celestăun alt copil cu numecarte7086 www.oglindaliterara.ro

Non omnis moriar !Gheorghe Andrei Neagu este, într-o viziune poetică ,oarmă sentimentală,pornind de la sigla dată de iniţialele numeluisău –GAN.“Lacrima iubirii” este,şi… atenţie ,nu se vrea,un titlu incitantîn caruselul debordant al vânzolelii noastre în carapacea trăiriicotidiene intitulată,în derâdere frecventă,VIAŢĂ,virusată puternicde can-canuri televizate,de manele,de “golance analfabete”,vorba cuiva,şi căutări ale vinovaţilor în redresare.Antonio Lobo Antunes spunea că pentru a fi scriitor ai nevoiede trei ingrediente : ORGOLIU,PASIUNE şi SINGURĂTATE.Poate,noi,scriitorii de sorginte valahă nu ne-am cultivatsuficient elementul denumit ORGOLIU, ,mai pe româneşteformulat,acea părere foarte bună despre noi,adeseaexagerată,despre valoarea noastră personală şi importanţasocială a demersului nostru,de regulă aflate în proximitateavanităţii.Suntem ,de cele mai multe ori situaţi, la graniţa dintrecredulitate şi modestie ce ne livrează numai dezavantaje.Şi… Gheorghe Andrei Neagu este constituit de asemeneaformulă cu orgoliu insuficient ,căci în privinţa pasiunii şi singurătăţiinu avem a-l invidia.Gheorghe Andrei Neagu ne reaminteşte liric că existăpe Pământ şi lacrimi şi iubire şi nu numai haznale,bani,războaie,trădare şi scălămbăială pe toate palierelesocietăţii,propunându-ne o terapie prin iubire,suferinţă şi regret.Probabil,critica,iar nu va înţelege ,ca de obicei,nimicdin zbaterea poetului şi cheia mesajului transmis,remarcândsuperficial “banalitatea titlului” ca sintagmă neo-romantică,părerioligofren-truiste despre ce simte poetul,precum şi nesensibilizareainteriorului anost şi nemobilat poetic al criticului,cum bunăoară aînţeles inginerul Horia Gârbea “Nunta neagră” a truditorului pepagină,,ca un “poem fals epic,byronian, din care autorul faceo carte scrisă cu alb pe file negre”,omiţând voit esenţa prinargumentare,măcar aşa ca butadă,necitându-l pe Byron, careepigramistic se exprima de maniera:“Când te privesc în faţă,scumpa mea,Afirm şi eu năstruşnica ideeCă-i mai uşor să mori pentr-o femeie,Decât,o Doamne,să … trăieşti cu ea!”.În volumul “Lacrima iubirii” se remarcă primordial,curajulautorului de a spune prin transcriere de gând ceea ce altora leeste jenă a recunoaşte prin viu grai.În fapt,volumul se poate defini ca un solo de violoncel cenu-şi poate identifica orchestra şi dirijorul.Pe de altă parte,poate fi considerat şi ca un mini-tratatde sălăşluire în binom incandescent pe care numai poeţii îl potelabora.Un manifest pentru normalitate,într-o devălmăşieandroginizată în care metempsihoza este posibilă numai prinRECENZIEpoezie.Gheorghe Andrei Neaguare capacitatea interioară dea copilări brâncuşian şi,vai,nesugerează ca şi marele sculptoral înălţimilor, pe care l-am tasatcultural cu ignoranţa şi micimeaunora dintre noi,cum că : ”proştişi săraci ne-a lăsat şi mai proştişi mai săraci ne-a regăsit”.Gheorghe Andrei Neagune împuşcă cu metafore pe caremulţi dintre troglodiţii erei noastrerapace nu dau doi bani şi fac râspublic de “fumul” în care,cicăchipurile,s-ar fi risipit neadaptatulpoet,precum şi de “rămasa inimăMircea Bostanpustie” generatoare de depresieîntr-o societate hâdă,formă decare poetul se leapădă pentrua nu deveni un individ cu dizabilităţi sociale,o societate ce nuştie a pierde pentru a câştiga apoi şi care are în etajul superior,denumit cap,numai arginţi,fiind de jălnicie.“ Sărmani companioni,vă plângCă risipiţi o noapte –adâncă”.Spune poetul la un moment dat .Şi ce dacă?,vor replicalibidinoşii ignoranţi croiţi pe calapodulmercantilităţii.Întoarcerea la ispită,la măr,la şarpeşi la iubita şi neiubita noastră interfaţăEva este corolarul întregii noastre păreride rău intitulată viaţă.“ N-aş vrea să mor,Înconjurat de atâtea clipe risipite.Să mai trăiesc aş vreaŞi să mai pot iubiSă mai adunŞi să mai dau,Să mai zidesc în tineDorinţele-mi ispite”.Iată cum se naşte un nouconcept,cum că Dumnezeu nu ne-aizgonit din Rai,pe noi oamenii,pentrucă ne-am dorit şi am descoperit sâmburele cunoaşterii dinînspumarea curiozităţii,ci pentru gravul şi de neiertatul delict deIUBIRE !IUBEAM MAI PROFUND CA “EL”!Gheorghe Andrei Neagu este “Copacul cu verdele-nbernă” cu nenumărate scorburi de regrete,aşteptând “ cu hârtiaplină de semen” dezmeticirea Lumii.Prin truda sa şi aducerea la lumină a ocularului din noi,aprezentului volum de versuri,Gheorghe Andrei Neagu poatespune liniştit “Non omnis moriar !”(Nu voi muri de tot !).Programul Festivalului Interjudetean de Poezie „Ioan Budai Deleanu”de la Geoagiu, Jud.Hunedoara26-28 august 2011Vineri 26.08.2011Ora 8:00-19:00-sosirea, primirea si cazareainvitatilor la caminul Colegiului Tehnic Agricol„AlexandruBorza”din Geoagiu.Ora 20:00-22:00-CinaSâmbata 27.08.2011Ora 15:30-17:00-vizitarea satului Cigmau, loculnatal al lui Ioan Budai Deleanu. Depunere coroanaoficiala din partea scriitorilor în locul unde a fost casamemoriala a acestuia.Ora 17:00-19:30-timp liber de vizitare aprincipalelor obiective de atractie turistica ale zonei.Ora 20:00-Cina Festiva.Festivitatea de premiere,decernarea premiilor si a diplomelor de participare,etc.Ora 8:00-10:00-micul dejunOra 10:30-12:00-desfa.urare concurs de poezie,înbiblioteca Colegiului Tehnic Agricol „Alexandru Borza”din Geoagiu.Ora 12:00-12:30-pauza de cafeaOra 12:30-13:45-lansari de carteOra 14:00-15:30-Prânzulwww.oglindaliterara.roDuminica 28.08.2011Ora 9:00-10:00-predarea camerelor si primireamicului dejun la pachet.Ora 11:00-plecarea invitatilor.7087

ROSTIRIICONOGRAFIA CĂRŢIIŞI A LIVRESCULUITeodoraFântânaru(urmare din nr. anterior)Natura statică aparţinând Şcoliiflamande de la sfârşitul secolului al XVlea,Cărţi şi lighean într-o nişă, 1480(fig. 2), reprezintă o grupare de obiectenecesare exerciţiului liturgic: în prim-planse află ligheanul în mijlocul căruia esteaşezat, într-un echilibru perfect vasuleuharistic şi, ca într-o ierarhizare firească,în nişa de format clasic, pe poliţă suntprezentate numeroase cărţi, aşezate fărăo ordine anume. Ele diferă ca mărime,sunt aşezate orizontal, iar deasupralor, cea mai mare şi, probabil, cea maiimportantă dintre ele este deschisă într-opoziţie neverosimilă, autorul intenţionând să atragă atenţiaasupra frecventei folosiri a acesteia ori chiar asupra unui textanume. În orice caz, tehnica trompe l’œil creează un echilibruperfect de lumini şi umbre, grupul de cărţi fiind cel mai binepus în evidenţă prin lumină şi poziţia centrală pe care o ocupă.Draperia din dreapta este trasă pentru a descoperi privirii acestecărţi, însăşi existenţa ei dovedind nu numai ideea de protecţie,de barieră, de evitare a expunerii în faţa unui ochi profan, ci şi peaceea de valoare intrinsecă a micii biblioteci de nişă.De cărţi e aninată, ca un memento, o filacteră, cu un textpe o coloană, accesoriu vizual întâlnit frecvent şi în portretelesfinţilor. Modul său de aşezare, poziţia atârnândă, efect barocdes întâlnit în astfel de reprezentări, sugerează fragilitateainterdependenţei dintre lucruri. Utilitatea ia locul decorativului,obiectele încadrându-se în categoria celor ritualice. Nimic aici dinnaturalismul baroc al naturilor moarte inspirate din preţiozitateaşi intensitatea coloristică a celor din secolul al XVI-lea şi al XVIIlea,destinate desfătării simţurilor.Aspectul este oarecum ascetic dar mai puţin sever, totuşi,ca în Nişă cu obiecte de cult – pictură murală, 1489 (fig. 3), undecele două cărţi sunt situate tot în partea posterioară a imaginii,iar una este aşezată înclinat, peste cealaltă, cu faţa la privitor,modalitatea de prezentare şi chiar expunerea însăşi inducândprivitorului ideea de importanţă a obiectului, de punere în valoareprin acest artificiu a unui discret spectacol vizual.Această austeritate, bine dozată ca simplitate şi dispunerea obiectelor, alunecă spre o aranjare la vedere în Dulap custicle şi cărţi, 1470-1480 (fig. 4), aparţinând Şcolii germane(artist necunoscut), unde apare tema dulapului deschis, temăde origine bizantină, care, reactualizată spre mijlocul şi încontextul occidental din secolul al XV-lea, reprezenta „unmoment de mare curiozitate faţă de viaţă” 17 , fapt dovedit şi deînmulţirea şi diversitatea obiectelor utilitare pictate, unele putândfi de provenienţă domestică, altele fiind obiecte de farmacie,purtând etichetă şi indicaţii, de vreme ce pe una din sticle aparemenţiunea „Pentru durerile de dinţi” 18 . O carte este folosită dreptsuport pentru două sau mai multe recipiente, ceea ce dovedeştecă este o carte strict utilitară, iar altă carte se sprijină, oblic,de marginea raftului, la o oarecare distanţă de celelalte, ceeace poate dovedi folosirea ei frecventă de unde şi aşezarea laîndemâna celui care ar avea nevoie de ea. Uşile dulapului – unaîntredeschisă, subtemă a inefabilului baroc – şi cheile pot induceideea de spaţiu mai greu accesibil, de tainiţă pentru obiecte şicărţi de valoare, ori pe aceea de protecţie şi de interdicţie.Un tip aparte de natură statică îl reprezintă pictura Rafturide bibliotecă, 1710-1715, de Giuseppe Maria Crespi (fig. 5).Acesta particularizează un spaţiu specific scrisului şi cititului, cupană şi călimară alături de cărţi numeroase, dispuse într-o ordinedeterminată de aşteptarea sau imediateţea lecturii. Sunt cărţisuprapuse şi amestecate cu pagini scrise, mai curând partituri,de vreme ce fidelitatea imaginii ne ajută să descifrăm titluri cusubiect muzical.Autorul prezintă o bibliotecă de specialitate – cele mai multetitluri sunt din domeniul muzicii – funcţională, sobră, ce paredisponibilă cititorului avizat, într-o epocă în care Vivaldi fixa celetrei părţi ale concertului, Corelli, contemporanul său, stabilea celepatru mişcări ale sonatei, iar Bach devenea maestrul cantatei.Această bibliotecă tematică demonstrează nivelul de educaţiemuzicală a aristocraţiei, ca şi necesitatea acestei educaţii, într-operioadă culturală în care se da o mare importanţă muzicii, cupredilecţie celei religioase.Un alt gen de naturi moarte în care apare cartea estecel al Vanităţilor, „tip de natură moartă a cărei concepţie e pede-a întregul intelectuală” 19 , acestea fiind o alegorie a adagiuluimemento mori susţinut şi încurajat de mişcarea Contrareformeişi care îndeamnă la meditaţie. Printre atributele vanităţilor suntcoşul cu fructe în descompunere, clepsidre, fluturi, obiecte cusimbolistică transparentă, cum se va vedea mai jos şi, desigur,cărţile, aranjate într-o dezordine care sugerează fie limitelelecturii, de vreme ce sunt aşezate, de exemplu, sub un craniu,fie, dimpotrivă, insinuează că lectura, dincolo de elementeledescompunerii, este singura care salvează şi întreţine spiritul.Alte atribute, am spune specializate, ale acestei speciide natură moartă sunt craniul, singur, pe o poliţă de nişă, fărăvecinătăţi care să-i opacizeze mesajul, aşezat într-o poziţiedominantă, sfeşnicul care simbolizează efemeritatea şi curgereaireversibilă a timpului şi textul scris pe hârtie, aşezat la vederesau fixat în cuie pe un mic panou, concluzie dramatizată aadevărului heracliteean, cum apare în Vanitatea lui Barthel Bruyncel Bătrân, 1524 (fig. 6).Tema vanităţii reprezintă, astfel, „una dintre expresiilecele mai eficiente ale credinţei austere şi a profundei neliniştireligioase din secolul care a auzit de glasul lui Shakespeare, allui Milton şi al lui Pascal” 20 .Aceeaşi temă este tratată într-o manieră barocă, pe deplinlivrescă, fascinantă pentru un privitor contemporan saturat detentaţia hipertextului, în Vanitatea semnată de Lucas de Leyde,secolul XVI (fig. 7), care tratează tema degradării, a descompuneriivieţii creând privitorului contextul vizual al grămezii de cărţi uzate,aşezate în dezordine pe o masă, camuflând o întrebare retoricăde genul cui prodest, de vreme ce nici măcar cartea, cu virtuţile eitămăduitoare de spirit, nu ne poate smulge din faţa morţii. Pestemasa amorfă de cărţi, pe o policioară simplă, un bust şi un capîn miniatură, sculptate într-o poziţie meditativă şi o sticlă – efectbaroc prin însăşi fragilitatea sa, completează această scenă afinitudinii.Nimic din toată această subtilitate pe care o pot exprimaobiectele determinate de un mereu prezent mal du siècle înDevant la cheminée: le tabouret de laque, sec. XVII (fig. 8), pictataproape un veac mai târziu, într-o tentă temperat manieristă,de francezul Jean-Baptiste Oudry, cel care a realizat deseneleimprimate pe monumentala ediţie a Fabulelor lui La Fontaine.Deşi titlul orientează privirea spre taburet, mobilier deaparat, stil Ludovic al XIV-lea, en bois doré, piesă extrem deuzitată în înalta societate în ocupaţii ce ţin de tihna domestică,atenţia este atrasă de obiectele aşezate pe şi sub taburet: douăcărţi de format mare, frumos legate, două stampe, o carte maimică şi mai uzată, dovadă a unor lecturi repetate, alături de altecâteva obiecte de delectare.Sub scaun, deschisă şi cu urme vizibile de folosinţă, o carteşi mai mare care trimite cu gândul la Enciclopedie, la „saloanele”lui Diderot sau la idealul francez de honnête homme. Compoziţiaevidenţiază prin prezenţa cărţii, de format diferit, închisă saudechisă, importanţa acesteia alături de obiectele ce ţin de uncotidian familial plăcut şi util, repetabil, indus de aşezarea înapropierea căminului.Aşadar, în natura moartă – aici am dat doar câteva exemplecare pot fi considerate ca sugestive pentru această serie –rolul cărţii nu este doar unul decorativ. Întotdeauna prezenţaacesteia alături de alte obiecte, laice sau de devoţiune, transmitprivitorului informaţii suplimentare despre interioarele, spaţiiledomestice sau de cult de altădată, despre fiorul existenţial alepocii, nivelul de evoluţie a civilizaţiei, despre evoluţia scrisului şia cărţii. Vecinătatea acesteia cu alte obiecte, modul, locul ei deaşezare în compoziţia plastică, numărul cărţilor prezente, faptulcă ele sunt închise sau deschise, lumina care le pune în valoaresau care le conferă o undă de discreţie, toate acestea adaugă, înabsenţa personajelor, informaţii preţioase despre mentalitatea,istoria epocii, habitudinile ei.Totodată, fixitatea şi cuminţenia lor artistică stimulează nunumai capacitatea de a face analogii şi de a medita a privitoruluici şi sensibilitatea estetică a acestuia, surprins de „dialogul caresubliniază diferitele forme de schimburi şi de relaţii între obiecteşi creează tipuri de ordine şi armonie care sunt, în chip metaforic,modele pentru existenţa umană” 21 ._______________________17 Charles Sterling, op. cit., p. 28.18 Albert E. Elsen, op. cit., p. 134.19 Charles Sterling, op. cit., p. 6.20 Ibidem, p. 67.21 Albert E. Elsen, op. cit., p. 128.(continuare în nr. viitor)7088 www.oglindaliterara.ro

PETRE ŢUŢEAÎN CONŞTIINŢACONTEMPORANILOR SĂI(Crestomaţie realizată de Gabriel Stănescu)Regretatul Gabriel Stănescua iniţiat în cadrul editurii „Criterionpublishing” o colecţie valoroasă decarte, dedicată marilor personalităţiale culturii noastre, aşa cum au fostacestea receptate de contemporaniilor. Au văzut lumina tiparului, înaceastă colecţie, asemenea lucrăridedicate lui: Mircea Eliade, EmilCioran, Nae Ionescu şi Petre Ţuţea(ultima chiar înainte de moarteainiţiatorului şi multiplicată doar înzece exemplare pentru lansarea laTârgul de carte Gaudeamus, în lunanoiembrie 2010).PETRE ŢUŢEA ÎN CONŞTIIŢACONTEMPORANILOR SĂIcuprinde peste 50 de comentariisemnificative ale celor care l-aucunoscut şi apreciat. A fost o muncă extraordinar de dificilăpentru selectarea textelor relevante pentru personalitateacopleşitoare a gânditorului. Încercăm să conturăm, din acestecomentarii (regretând că nu le putem aminti pe toate), chipul viual celui care a fost Petre Ţuţea, după ce selectăm câteva datebio-bibliografice din prezentarea făcută de nepotul gânditorului,ing. Viorel Ţuţea.Petre Ţuţea s-a nãscut la 6 octombrie 1902 în comunaBoteni, judeţul Muscel, tatăl preot, mama analfabetă.După absolvirea Şcolii primare din Boteni, rămas orfan detatã, Petre Ţuţea pleacă, fãrã nici un ajutor material, sã înveţecarte.În perioada 1913 — 1917, întreţinându-se din meditaţii,urmează cursurile Liceului „Dinicu Golescu” din Câm pulungMuscel, apoi pleacă la Cluj, unde, întreţinut de Regi mentulde Cavalerie al oraşului, ca şi copil de trupă, absolvă, Liceul„Gheorghe Bariţiu” (în anul 1921).Urmează cursurile Universitãţii din Cluj, obţinând licenţa şidocto ratul în drept (1925).În timpul studenţiei, la Cluj, a fost redactor la publicaţia„Patria”, iar dupã facultate a colaborat la „Chemarea”.La sfârşitul anilor ‘30 a venit la Bucureşti, unde a colaboratla periodicele : Cuvântul, Stingã, Vremea şi altele, cu arti cole defilosofie, drept şi economie.După studii de economie şi economie politicã, în ţarãşi strãinã tate, lucreazã în Ministerul Economiei Naţionale,promovând pânã la funcţia de director al Direcţiei de Studii,unde ela boreazã şi gireazã lucrãri pentru Economia Civilã şi apoipentru Econo mia de Rãzboi.În timpul rãzboiului nu-i este aprobatã cererea deîncorporare şi trimitere pe front, fiind mobilizat pe loc, în slujbaministerului.Dupã rãzboi, refuzând exilul şi orice colaborare cu regimulcomunist: “este demis, marginalizat, ostracizat, arestat (în 1947),anchetat în beciurile securitãţii şi Ministerului de Interne, judecatşi condamnat, în douã reprize, la peste 20 de ani muncã silnicã,din care executã, pânã în 1964, aproape 14 ani în diversetemniţe comuniste : Jilava, Ocnele Mari, Aiud etc.” (precizeazăViorel Ţuţea).Eliberat în 1964, odatã cu ultimii deţinuţi politici, i s-ainterzis posibilitatea de a publica şi de a-şi exercita profesiunea.A fost urmãrit permanent, şicanat, anchetat şi percheziţionatde securitate, pânã în 1989.La scurt timp de la eliberarea din închisoare, propune unplan/proiect global, amplu şi realist de redresare a economieinaţionale dar Academia Ro mânã nu a rãspuns. Publică subpseudonimul Petre Boteanu în revista „Familia”: fragmente dinTeatru seminar, Mircea Eliade — profil filozofic, Arislotel şi arta,şi în „Viaţa Româneascã” 0 întilnire cu Brâncuşi.În perioada 1990-1991 apar numeroase interviuri cu PetreŢuţea în presa scrisã şi la radio. Se remarcă filmul realizat şiprezentat la Televiziunea Românã de Gabriel Liiceanu, sub titlul„Dialog la distanţã” Petre Ţuţea — Emil Cioran, Bucureşti —Paris.În anul 1991, foarte bolnav, a fost internat în douã perioadewww.oglindaliterara.ro(fe bruarie — septembrie şinoiembrie — decembrie) înspitalul „Christiana”, undeeste îngrijit cu devoţiune,pînã la stingerea sa, de întregpersonalul medico-sanitaral spitalului (în primul rânddr. Ţenovici, dr. Buzicã, dr.Soare). Mai mult de un an dezile, la cãpãtâiul lui, sta deve ghe, zi şi noapte, familianepotului sãu de frate, ing.Viorel Ţuţea şi Veronica Ţuţea.A murit în ziua de 3decembrie 1991, convinscã jertfele individuale seînsumeazã în contul fiecãruipo por, cã fiecare naţiunesubzistã şi trece prin vreminumai pe suportul martirilorsãi.A fost înmormântat, laMĂRTURIILucian Gruia6 decembrie 1991, prin grija nepotului său în comuna natalã,Boteni-Muscel, unde a fost organizatã slujba religioasã, mitingulde doliu şi înmormântarea.Date fiind condiţiile draconice ce i-au fost impuse, PetreŢuţea nu a avut satisfacţia minimã de a-şi vedea tipãrit mãcar unsingur volum al operei sale.Viorel Ţuţea face următorul inventar de manuscrise alelui Petre Ţuţea (unele risipite pe la prieteni, sau confiscate deorganele de securitate):1. Teatru seminar — dialog filosofic2. Fragmente — eseu filosofic3. Mircea El iade — profil filosofic4. Filosof ia Nuanţelor5. Reflecţii religioase asupra cunoaşterii6. Alchimia7. O întîlnire cu Brâncuşi8. Eros — eseu9. Bios — eseu10. Bãtrîneţea — eseu11. Triumful sofistic în lumea modernã sau caricatura utilãa rea lului12. Socrate13. Întîmplâri obişnuite14. Aristotel şi arta — eseu estetic15. Philosophia perennis — Reflecţii asupra poziţiei,religioase a lui Aldous. Huxley16. Despre aria actorului17. Tratat de antropologic creştinã(10 volume; 2 încheiate, 1 început, 2 schiţate şi oplanificate)— Vol. I. Problemele, sau cartea întrebãrilor generalşi etern umane— Vol. II. Sistemele, sau cartea construcţiilor deansambluri logice globale— Vol. III. Stilurile, sau cartea construcţiilor logicoestetice— Vol. IV. Disciplinele minţii umane, sau cartea domeniilorgândirii— Vol. V. Dogmele, sau cartea certitudinii** *Andrei Pleşu îl consideră pe Petre Ţuţea un „ţăran imperial”care întruchipa la superlativ virtuţile naţiei, motiv pentru carereprezenta prototipul dizidentului pentru regimul comunist: „Cuun instinct care nu le lipsea, anchetatorii simteau că Petre Ţuţeaeste duşmanul absolut, duşmanul în ipostaza chintesenţială:el intruchipa într-un dozaj unic credinţa în Dumnezeu, firesculideilor, hazul enorm al formulării, pe scurt, tot ce era mai greude clintit din sufletul naţional. De o parte Puterea, nelegitimă,schimonosită şi schimonositoare, de cealaltă, un gentilom valah,un Chesterton câmpulungean, un ţăran imperial, fără frică şi fărăfineţuri psihanalitice.”Un portret memorabil al gânditorului, după ce a fost eliberatdin puşcăriile comuniste, îl creionează C. Aronescu: „Uite-l peŢuţea! Avea pe cap o căciulă mare, ţuguiată, ţaranească, ce opurta în felul acelor moţi din Ţara de Sus, cu vârful căzut într-oparte. Era însă îmbrăcat într-un loden larg, demodat, ce prindeape zi ce trecea alte culori şi pe care îl ţinea descheiat, lăsând săse vada pe dedesubt un pulover gros de lână, ce aveam să aflucă fusese al surorii sale de la ţară, şi pe care aceasta i-l dădusecând filosoful ieşise din închisoare.”(continuare în nr. viitor)7089

ESEUIONEL NECULA :spiritul vrâncean înlecturi electiveFilosoful Ionel Necula, cuun bogat rafinament intelectual arefermitatea opiniilor si eruditie, patimacunoasterii prin lectura, penetratiesi nu-i îmbibat de prejudecati.Recunoaste cu sinceritate valoareaunei opere literare, strabate cupatimaspiritul vrâncean , cu inteligentasi noblete.Are cronici patrunzatoare îndisociatii si nuante cu remarcabileAurel M. rezolvari concesive. Ionel NeculaBuriceacauta perfectiunea artei în lucrarilestudiate, ceea ce înseamna valoareaexecutiei, legatura spiritului cumateria, visul cu viata (si invers ), unde metafizica dominarealul vietii trecatoare. Uneori patima devine modelulunui real visat ,dedus, supus inteligentei deductive,uneoriarta are gustul pacatului când timpul se consuma în sensinvers si arta de a gândi se absoarbe în sine iar viataînvata geometria formelor,dominate de metafizica.Arta dea gândi se poate urmari în cronicile lui Ionel Necula , carene ajuta sa parcurgem drumul de la traire la visare pringeometria gândirii logice întru energia clipei.Ionel Neculaîntâi încearca sa descopere psihologia creatorului,relatiasa cu subiectul,întâmplari si modalitati de cunoastereîntre autor si cronicar.Exista în demersul critic o profundaintuitie a relatiilor umane din paginile scrise ,posedândsisteme de exegeza ultramoderne.Uneori întâlnim motivede apreciere sentimental-colegiala.În multe interpretaricritice Ionel Necula încearca sa înlocuiasca timpul memoratde poeti cu timpul infinit al lumii,în sfera de largire a uneisintaxe progresive,într-o istorie a duratei creatoare pânala limita ratiunii de a fi si trecerea de la actual la virtualprin desfrunzire de temporalitate.Demersul critic îndreptatcatre finalitatea hermeneutica definite criticii,conturataprintr-o analiza structuralista,de cunoastere functionala alimbajului poetic.Prin comentarea operei literare surprindemesajul poetic în multiple implicatii,stie sa descoperegânduri,sentimente,idealuri în sensul metafizic pe fundalulcultural,filozofic cât si lingvistic. Filozoful stie ca alimbajulgândeste prin om (Heidegger),dar anumai o parte a gândiriinoastre este constienta si autonoma (descoperire freudiana). În spatial spiritual vrâncean trei reviste prestigioase :Oglinda literara (apreciata în toata tara) ,Prosaeculum siSalonul literar. Semanatorii sunt trei scriitori de marca:Gheorghe Neagu (scriitor si mai ales prozator redutabil),mainou Mircea Dinutz (eseist ),si Culita Ion Usurelu (povestitor).Unii dintre prietenii mei au urcat la ceruri:DumitruPricop,Ion Panait,Traian Olteanu,Florin Muscalu,ConstantinGhinita :” un vânt rau si neîndurator a suflat peste spiritulvrâncean si-a luat cu el spirite nevinovate si nepregatitepentru treceri rubicondice.Tuturor celor plecati le pastrezo pioasa amintire si le rezerv ca salas atrilul drept al inimiimele (I. Necula).Acum spatiul mioritic înalta lumina sprevârful cu dor prin :Liviu Ion Stoiciu,Adrian Botez, ,GheorgheNeagu ,I.D.Denciu ,Stefania Oproescu, ,Costica Neagu,Culita Ion Usurelu ,Mircea Dinutz,Marin Moscu,Ion Micheci,7090 www.oglindaliterara.roMariana Vartosu,Constanta Cornila,G.G.Constandache(filosof) ,Gheorghe Mocanu si altii.Lui Ionel Necula îicunosc ca pasiunea pentru poezie i-a fost trezita deEdgar Poe,Arthur Rimbaud,Paul Verlaine,Baudelaire,poetii moderni .Când treci de la acest nivel de lecturaspre lirica vrânceana,desigur,se schimba imperiul de taina.Cel mai mult spatiu îl acorda prietenului nostru comun,regretatul poet Dumitru Pricop (am în pregatire un volumde amintiri ),care dupa ce si-a publicat antologia” Muntelepatimii (2oo3)” a regretat amarnic ca nu l-a ales sa scrieprefata pe Ionel Necula si a lasat nobila misiune unuiautor anonim,lipsit de talent,vulgar si agresiv.Acest fapt aîndepartat criticii de valoare sa-si exprime optiunile despreexceptionala sa opera,o stea pentru spiritual vrâncean sinu numai.Iata câteva secvente despre scriitori vrânceni :Dumitru Pricop , “Poet prin nastere si prin fiecare pulsatiemoleculara.Dumitru Pricop este deja un nume respectat înlirica româneasca.Poezia lui Dumitru Pricop ,devenit pestevreme o amintire,reprezinta o marturie elocventa,ca ea nupoate fi data uitarii :astazi plânge Duhul Sfânt cu ochii mei“.Despre Gheorghe Neagu :”Cartea sa”Templul iubirii” esteo parabola care uneste fundamente de constructie atâtde disparate ca resoarbe o întreaga zariste problematicadela teoria ideilor pure a lui Platon la bogomilism si latrinitatea paulica … si-n antiteza cele doua cai de mântuiresi de dobândire a desavarsirii…Gheorghe Neagu este opersonalitate centrala a spiritului vrâncean”. Despre MirceaDinutz :”Monografia lui Mircea Dinutz consacrata poetuluiFlorin Muscalu confirma ,într-un fel stadiul de receptivitatesi de evaluare a unor opere literare,nevoia lucrarilor desinteza si de relevanta,necesitatea sublinierii mai apasatea momentelor de referinta din istoria spiritului vrâncean”.Despre cunoscutul poet Adrian Botez :(un carturar cu pupiladeschisa spre izbavire) cronicarul scrie :”pierdem din vedereca în provincie,vorba cronicarului,traiesc si trudesc carturaride mare probitate intelectuala,nelinistiti ai gândului înalt siadânc,spirite demne de atentie si de recunoasteri evidentea.Prozatorul Gheorghe Mocanu mosit de Fanus Neagu :”siafacut intrarea în lumea literara pe usile din fata”.Desprecunoscuta poeta Stefania Oproescu :”deocamdata si-aîmprejmuit teritoriul si-a facut dovada unei vocatii epice”.Despre Liviu Ioan Stoiciu, cel mai important poet vrâncean,Necula nu se ocupa de opera sa poetica ci de Carteazadarniciei :”o radiografie a nevralgiilor unui destin bântuitde înfrigurarile unui secol însemnat cu toate ororile regimuluidespotic coplesit cu anasâna în fruntea acestei tari”. Sanu uitam de un poet care are un nume de referinta în liricaactuala :Paul Spirescu ”scrie o poezie grava ,conectata ladurerile acestei lumi urgisita de pacatul caderii” .Spatiulnu ne permite sa ne referim la toti scriitorii vrânceni .Meritasa subliniem profetia de credinta a lui Ionel Necula:”cu ceimai multi dintre ei am legat prietenii durabile,deontice sicarturaresti.Eu nu fac critica accidentala . Autorii mei suntprietenii mei si fiecare noua izbânda ma gaseste pregatit sa-iies în intampinare”.Sincera profesiune de credinta.Spiritulnu trebuie sa falsifice adevarul,fara a construi rationamentespecifice. Am încercat prin mine însumi la stadiul de idee saurmaresc efectul plin de mister al transformarii senzatiilorde gânduri si gânduri pe senzatii.Peste toate dominatimpul,singurul marturisitor al trecerii noastre prin lumeaartistica. Lecturile lui Ionel Necula si-au primit partea lui dinidealul vietii.Din esenta lecturii cauta salvarea unui idealliterar,lupta enorma de a iesi din uitare.De a reface facereaprin gândire. Ceea ce înseamna descoperirea cunoasteriidincolo de izvoarele sale.Semnificatia probalitatii îsi spunecuvântul.

EVENIMENTLansare de carte:OMULE, TREZEŞTE-TEÎNAINTE DE A FIPREA TÂRZIU(urmare din nr. anterior)Unii trăiesc, ca şi cum Dumnezeu nu ar fi, nu-i neagăexistenţa, dar trăiesc indiferenţi. Când lipseşte rugăcinea, cândlipeşte această prezbie, când lipseşte starea de comuniune cuDumnezeu în rugăciune, omul se înstrăinează şi devine un fiurisipitor, un om rătăcit, care poate fi salvat, şi titlul acestui volum,omule trezeşte-te înainte de a fi prea târziu, credem noi că esteplin de semnificaţii şi asemeni unui verset din Sfânta Scriptură lacare mă gândeam, glasul Ioan Sfântului Ioan Botezătorul pocăiţivă,adică treziţi-vă, a vrut să spună ca s-a apropiat împărţiacerurilor.Este o lucrare recomandată tuturor generaţiilor, tuturorcelor care iubesc frumosul, care se orientează în acestă lumedupă principiile moralei creştine, după aceste tradiţii sănătoaseşi viguroase în care neamul românesc, numit aşa de frumosun popor purtător de cruce şi iubitor de înviere, a ştiut tot deatâtea ori să se ridice din suferinţele lui, din căderile pe care le-aavut de-a lungul celor 2000 de ani de creştinism. Este o lucrarestructurată pe trei părţi, pe care autorul o să le prezinte aşa cumse cuvine, dar am remarcat ultimul capitol, foarte foarte frumos,inspirat din viaţa şi din opera unui sfânt: Teofan Zăvorâtul,Domnul profesor a reuşit să scoată din mesajul acestui sfântcâteva dintre ideile creştine, ideiduhovniceşti, spirituale, pe carele-a redactat într-o formă nouă,versificată. Aceste idei au o arietematică diversă, şi sunt foartenecesare pentru lumea aceastaîn care trăim, asemănată atât defrumos de un ierarh de al nostru,cu un labirint în care fiecare creştinîncearcă să caute ieşirea, săgăsească drumul şi întâlnirea cuHristos. Este o apariţie care neaduce bucurie. ‘’Un profesor, truditor pentrurăspândirea învăţăturilor limbii şi a- până la urmă - culturii româneştioriunde, domnul Nicolae Culbec de la Liceul din Hălăuceşti, asubliniat faptul că-l preţuieşte pe domnul profesor Andone, înaceeaşi măsură ca şi pe părintele Mihăiţă Popovici, amândoiţinând nişte cursuri deosebit de interesante la Colegiul NaţionalRoman-Vodă, la care el însuşi a participat, în calitate de cursant.,,Aţi sesizat toată lumea, părintele protopop, antevorbitorii mei,au scos în evidenţă faptul că domnul profesor a avut de unde sădăruiască celor din jur, oraşului in primul rând, conştiinţei socialea contemporanilor, nişte lucrări fundamentale. Dumnealui nemai oferă încă un eşantion din preaplinul dumnealui, aceastăinteresantă carte. Nici nu cred că dumnealui şi-a propus s-o facăpe-a poetul, dar în mod sigur, în conştiinţa domniei sale a vrut săne etaleze ce însemnă o conştiinţă trează. Cartea aceasta esteun document al unei conştiinţe revoltate, a unei conştiinţe carea fost lezată în ceea ce are ea mai sfânt, şi domnul profesor,într-un lanţ de întrebări retorice, încearcă să răspundă la acestelucruri care tulbură ceea ce este sfânt, ce este curat în fiinţanoastră naţională. Dacă ar fi să-l încadrez pe domnul profesor,l-aş încadra în acele conştiinţe care erau acum vreo sută şiceva de ani în urmă, în perioada paşoptistă, care doreau sămaterializeze acel sâmbure de identitate. Şi domnul profesor arăspuns la două întrebări fundamentale, şi probabil de aceea s-aidentificat cu Dan Puric, cine suntem şi, mai avem oameni frumoşisau cam aşa ar trebui să arate un om frumos. Domnul profesorne-a arătat că izvorul nostru ,,cine suntem” este adânc înfipt înistoria nemului nostru, darnu mai avem acea pietate,acea responsabilitatesă o cunoaştem şi să oconştientizăm, pentru cădegeaba ştim ce esteistoria, dacă nu devine unfapt, adică o exprimare dezi cu zi. Istoria trebuie săfie, de fapt, fiecare clipă pecare o trăim - asta este defapt istoria. Nu este acealecţie care ni se predă laşcoală, nu acele festivităţipe care le facem cu atâtapompă, istoria este faptulde a demonstra că suntemMihai Ştirburomâni. Şi să ne aducemaminte că acest român arfi fost atât de greu rostit, încât deranja prin secolul al IX-lea ideeade român – România. Este adevărat, treceau foarte greu cărţileprin Austro-Ungaria, atunci când cuvântul român se afla în cartearespectivă. Nu mai spun că imperiul de la răsărit nu făcea decîtsă stigmatizeze orice element românesc. Până şi un cuvânt ca,,propăşirea’’ devenea subvresiv, dar să mai spui că eşti român!Faptul că domnul profesor conştientizează că suntemromâni, că ne revendicăm nişte elemente demne de preţuit,arată o conştiinţă care merită preţuită. Şi dovedeşte că avem cearăta, că este un om frumos cu adevărat în fiinţa noastră, şi mi-aplăcut caracterizarea frumoasă a lui Dan Puric. Sunt neliniştiledumnealui, este sinceritatea dumnealui, este o conştiinţa adumnealui, atât de trează, şi vrea ca acest semnal să-l transmităşi-n jurul său. Deci să rostim impreună: Omule, trezeşte-teînainte de a fi prea târziu’’.Toţi cei prezenţi in salabibliotecii, au fost de acord cănoua apariţie este o carte deînvăţătură în spiritul credinţeiortodoxe, a românismului. Carteaeste versificată, toate poeziile fiindun strigăt, o implorare de urgenţăfirească faţă de evoluţia negativăa societăţii contemporane.Pentru tineret este un îndreptareducativ înfierează pe pe cei răi,necredincioş, hoţi, clevetitori,trândavi, beţivani, trădători aidatinilor strămoşeşti.Cuvântul domnului profesorAndone Mihai, afost la început, de mulţumire celor care i-au făcutposibilă exprimarea în acel cadru, personalul bibliotecii şi EdituraPapirus Media, dar şi celor care l-au onorat cu prezenţa acolo.,,Am să spun câteva cuvinte în legătură cu această carte, darmai înainte câteva fraze despre celelalte lucrări ale mele. Mareamajoritate sunt cu caracter monografic; patru din ele se referăla Roman, două la Liceul Petru Poni, una scrisă în 1980 la 100de ani, a doua în 2005 la 125 de ani. Din 1992 este ,,IstoriaRomanului’’ din care am cinci capitole, iar a doua, la care amlucrat vreo 10 ani, am scris-o singur, cu mari eforturi cât am fostconsilier municipal, preşedinte al comisiei pentru cultură. Altemonografii sunt dedicate localităţii în care am funcţionat aproape20 de ani, Ruginoasa din Neamţ, una este pentru satul meunatal, alta despre un preot de la Stejaru – părintele Moraru careavea un har deosebit. Altă carte este de meditaţii de la efemerla eternitate, pentru că eternitatea este veşnicia de după moarte,fiindcă eu cred în aşa ceva. Aş putea prezenta argumenteleconcrete dincolo de cele care apar în biblie, comparând bibliacu ştiinţa, şi ştiind că Dumnezeu există şi există palpabil. Eucând vă privesc pe dumeavoastră toţi, il văd pe Dumnezeu, înipostaze deosebite. Şi ştiţi de ce? Păi, scrie clar în biblie: omuleste după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Mulţi spun ,,darcine l-a văzut pe Dumnezeu ?’’, ei uite, eu spun ,,l-am văzut peDumnezeu ‘’. Dumnezeu nu apare ca un moşneguţ, el este pestetot, unde nici nu ne gândim noi, ca spirit şi ne veghează întreagaî7092 www.oglindaliterara.ro

existenţă. De aceea, iertaţi-mi modestia, dar am citit câteva miide cărţi în viaţa mea, şi asta a fost problema centrală care m-afrământat: ce este dincolo.Oricât am spune noi că ne este teamă de capătul acelaal vieţii, e bine că nu ştim când este. Putem muri întotdeauna,de aceea este valabilă acea maximă care spune ,,lucrează şiactivează ca şi cum ai muri mâine, gândeşte şi munceşte caşi cum ai trăi 100 de ani’’, fiindcă nu ştim când se rupe firulvieţii, oricăruia dintre noi. Dacă vreţi, această carte la asta sereferă. Societatea românească este acum străbătută de o crizăeconomică, nu chiar aşa de mare, de grozavă, dar cea mai marecriză la care este supusă societatea românească este crizamorală, criza existenţială sub aspectul acesta al spiritualităţiinoastre. N-ar trebui să uităm că, de undeva, de acolo de sus,chiar din acest an s-a hotărât să se treacă la buletinele pebază de cip, pănă la anu’ să se treacă obligatoriu la cardurile desănătate, tot pe bază de cip. Asta-i unealta satanei, să nu credeţică-i altceva; citiţi biblia, în ultima ei parte, Apocalipsa, se aratăclar acolo că acel 666, este semnul Anticristului, al satanei. Vom fiobligaţi până la urmă (sper să nu prind timpurile acelea, dar mi-egroază pentru urmaşii mei) să ne facem semnul acela cu laserulpe mană dreaptă sau pe frunte. În clipa aceea am pierdut tot ce afost creştinesc, ce a fost bun, şi-am auzit că România este primaţară care experimentază aşa ceva. Citiţi vă rog Apocalipsa, sănu credeţi că vă spun eu ceva inventat. Această carte, care estescrisă cu aprope 2000 de ani in urmă, vorbeşte despre acest666 şi abia acum se pune în aplicare. Dumneavoastră ştiti cămulţi dintre noi îl purtăm pe satanaîn buzunar? Şi când spun asta,evident, mă refer la card, deci c a rd. Citiţi invers, cum fac evreii şi veţivedea că iese drac. Nu s-o fi gânditnimeni să-i spună altfel? De aceeaeu spun ,,trezeşte-te omule’’,adică să fii atent la pericolelecare şi pe acest plan ne pândesc.Eu zic, să mă ierte Dumnezeu,că am scăpat de dracul dinsprerăsărit, şi-am dat peste taică-săudin apus. Dracul dinspre răsărita fost Stalin şi cu toţi ai lui, careau nenorocit poporul românescşi-au distrus oamenii ca fizic şi credinţa. Acuma nu mai existăun război, nu mai vine nimeni să te ocupe, dar te ocupă altfel,din punct de vedere spiritual sau religios. Se vorbeşte despreglobalizare, şi mulţi spun că poate este bună, dar globalizareaînseamnă tăierea tuturor naţiunilor, însemnă un fel de ghiveci dintoate religiile lumii, înseamnă tot ce este mai rău posibil. Prin eaam pierde enorm, toate popoarele. Practic, acest trezeşte-te dintitlul cărţii, se referă la starea noastră de spirit, trebuie să gândimşi să analizăm dacă ceea ce fac unii sau alţii este în avantajulnostru, pentru că sunt lucruri care ne vor depăşi la un momentdat, şi de aceea este bine să urmaţi luminătorii, în special dinrândul preoţilor, şi mă bucur să am în preajma mea doi preoţi (pr.Ţuscanu Florin şi Paiu Cornel) care înţeleg pericolul uriaş ce seabate asupra ţării noastre, şi nu numai, asupra omenirii întregi.Acestea sunt întrebările retorice pe care le-am pus în primulcapitol, şi le pun în continuare, întrebări la care mi-am răspunssingur, şi indirect vă invit şi pe dumneavoastră să vă răspundeţi.Capitolul doi l-am dedicat lui Dan Puric care este după părereamea, o conştiinţă extraordinară, cum n-am mai văzut demult.Imediat după revoluţie a apărut o altă personalitate remarcabilă,Petru Ţuţea, care era într-un dialog cu |Emil Cioran - pe caremulţi literaţi îl ridică în slăvi ( nu şi eu). Petru Ţuţea era bolnav,stătea pe un pat iar Emil Cioran – chiar dacă era fecior de preot –îi povestea despre isprăvile lui dintr-un cimitir: scotea scheleteledin gropi şi juca fotbal cu craniile celor adormiţi. M-am îngrozitauzind asta. Am citit undeva că el i-a felicitat pe evrei pentrucă l-au ucis şi l-au răstignit pe Isus Hristos. Păi cum să ne mailăudăm noi românii, că am avut un asemenea reprezentant pestehotare ?!. Acest Dan Puric este un mirean, nu este preot dar arevocaţia unui mare preot, aşa cred eu. Va fi invitat în curând laRoman. V-aş recomanda să nu pierdeţi ocazia de a-l auzi, fiindcăpeste tot pe unde se duce, sălile sunt arhipline la conferinţelewww.oglindaliterara.roEVENIMENTlui, deşi-i cu plată intrarea. Numai că banii nu-i foloseşte pentruel, ci pentru mănăstiri, pentru biserici. El, pe când trăia încă, îlconsidera un sfânt pe acel stareţ de la Petru Vodă, Iustin Pârvu.I-am citit cartea ,,Cum, cine suntem” şi am versificat-o. Iar acelsfânt Zăvorâtu, şi el fost fecior de preot, care a fost la mijloculsec. XIX la Ierusalim, în Rusia şi la Constantinopole, a ajuns şimitropolit, până la urmă şi-a dorit o viaţă tihnită, să fie singur, şis-a dus la mănăstire. Şi-a făcut o chilie, apoi vreme de douăzeci şidoi de ani îşi ţinea singur slujbele acolo fără să aibă credincioşi, ascris cărţi, a primit sute de scrisori din străinătate. Şi toate asteaam vrut să vi le aduc la cunoştinţă, fără a avea pretenţia că cescriu eu va rămâne în istoria literaturii, pentru că dacă eu scriuîn versuri, fac un fel de proză versificată pentru a fi mai uşorreceptată de către cei care citesc, iar pe mine mă intereseazăideile pe care le scriu, şi dacă din toate ideile mele, în inimadumneavoastră, măcar una sau două prind rădăcini, înseamnăcă nu mi-am pierdut timpul degeaba. Este foarte greu acum, nusă scrii o carte, cât s-o publici, este foarte, foarte greu. Eu maiam o carte, scrisă de doi ani şi jumătate, care stă, pentru cămi-ar trebui două mii de lei şi nu-i găsesc nicăieri. Nu mai vreausponsorizări, fiindcă-i penibil să te duci la cineva să-i ceri să tesprijine, şi el să refuze. Cartea se numeşte ,,Predicile SfântuluiIoan Gură de Aur’’ în haine ritmate. Am găsit la părintele protopopo carte scrisă de Melchisedec Ştefănescu, marea personalitate aRomanului şi a neamului nostru, care a luat acele predici scrisela sfârşitul secolului IV – începutul secolului V, le-a tradus dingermană, a făcut o prefaţă şi a făcut lucrarea aceea.’’Editorul, preotul CornelPaiu datorită căruia există cartea,a sesizat şi ineditul, poate cusemnificaţii fireşti: ,,Omule, trezeşteteînainte de a fi prea târziu’’ esteprima apariţie a Editurii PapirusMedia cu sediul în Roman, fiindcăfiinţase până acum la Bucureşti.,,Domnul profesor Andone esteo personalitate complexă, careştie foarte bine ce alegeri a făcutpe parcursul unei vieţi dedicatepedagogiei şi educaţiei, culturiişi spiritualităţii. Este o persoanăcare deţine o zestre informaţionalăşi culturală pe care doreşte s-o dea mai departe, simţind nevoiaimperativă de a se exprima prin cuvânt oriunde, cu volubilitatea pecare aţi cunoscut-o şi-n această zi. Simte nevoia să se exprime întrunfel, poate arborescent, tocmai din nevoia de a comunica foarte,foarte mult. Zesterea culturală, spirituală, tradiţională, acumulatăpe parcursul unei vieţi, se reliefează şi-n cartea de faţă. Domnulprofesor postulează şi ideea unei amorţiri, sau a unei adormiri saua unui somn, în care ne-am afla. Şi pe bună dreptate cred, pentrucă în contextul actual, cultura, spiritualitatea, credinţa adevărată,suferă de tot felul de anomalii. Şi mai ales, suferă de un fel deadormire, de un fel de angoasă somnolentă şi mai ales, de deviaţiide tot felul. Şi-n cultură au intrat diferite voci care denigrează, sauvin cu estetica urâtului şi a subculturii, iată se vorbeşte de subculturănu de cultură. În spiritualitate există multe, multe deviaţii de tot felul,deşi poate-n contextul actual omul ar trebui să se apropie mai multde spiritual, parcă viaţa mai grea şi mai complicată ne îndepăteazămai mult. Invitaţia domnului profesor, şi preocuparea sa în toatecărţile, nefiind doar cea de faţă cu acest mesaj, din toate rezultânddorinţa de a puncta ce este biblic, ce este frumos, ce este autenticce este curat, se înscrie în tradiţia românului dintotdeauna, tradiţiepe care am primit-o şi noi de la moşii şi strămoşii noştri. De aceea,,Omule trezeşte-te înainte de a fi prea târziu’’ este o carte care seadresează foarte mult omului de rând, omului care vrea să înţeleagămai bine, şi să-şi reamintească, pentru că fenomenul de uitare atradiţiilor, a culturii autentice sau a spiritualităţii nu se manifestă doarîn spaţiul omului intelectualizat sau a intelectualului, ci se manifestăchiar şi în păturile care nu au prea multă şcoală. Chiar şi cei care îşiştiau tradiţiile, pentru că şi le practicau la biserică sau le practicauîn casele lor, încep să le uite. Domnul profesor, prin aceste versuri,prin aceste exerciţii de versificaţie, dovedeşte că deţine o tehnicădesăvârşită de a versifica, are o vocaţie a rimei. Până şi în prozăpreferă să se exprime folosind această rimă.’’7093

EVALUĂRIDan CARAGEALUMEA DE SUB MORMINTE ALUI ŞTEFAN MITROIÎn toamna anului 2004, am făcut ocălătorie, cu autocarul, de la Lisabona laSantiago de Compostela. Am obiceiul ca,ori de câte ori călătoresc, să-mi iau cumine o carte pentru a rezista monotoniei,orelor moarte şi insomniilor hoteliere.Am ales atunci GAURA. APA VIE, APAMOARTA, al doilea roman al lui ŞtefanMitroi, şi care apăruse la Bucureşti înurmă cu câteva luni. Mărturisesc că nu mise întâmplă des ca, atunci când încep olectură, să nu mai pot lăsa cartea din mănăpână nu ajung la capăt. Este confirmareasupremă, pentru mine, fără a-mi purtagândurile prin alambicate retorte analitice,că acea carte este o carte bună. Seducţiaa dăinuit mult timp şi m-am pomenittraducând-o în portugheză, fără să-mi vârnasul în verdictele criticii. Şi iată că acum,în anul 2011, GAURA apare şi pe piaţaliterară spaniolă, la Editura Niram Art dinMadrid, în traducerea domnului FabianniBelemuski. Nu ştiu să vă explic, în chipsatisfăcător, de ce unele cărţi încep, prinvoinţe umane conjugate, să călătorească.Am pomenit în paragraful anteriorde mai multe ori cuvântul călătorie, şiacest fapt nu este deloc întâmplător.Un foarte inteligent om de litere român,Marian Popa, a spus cândva că formulaepicului s-ar reduce la „cineva carevine sau la cineva care pleacă”. Astfel,arhitema naraţiunii din totdeauna a fostcălătoria. Romanul lui Ştefan Mitroi nudezminte această lapidară exprimare.GAURA este, înainte de toate,romanul unei călătorii ad inferos, încăutarea lumii de dincolo, zisă irealăsau fantastică, dar, despre acest adevăr,Ştefan Mitroi are „ingenua” înţelepciunede a se îndoi. Lumile sale sunt deopotrivăreale, căci imaginarul romancierului seţese din memoriile colectivităţii natale, dinvisele şi basmele pe care şi le plăsmuieştepentru copilul din el, din jocul manieristal „lumii pe dos”, din meşteşugiri poeticeşi din scenete dramatice răscroite dineternul teatru al vieţii. Mitroi scrie întrunfel sincretic, urzind abil epicul, liriculşi dramaticul. Aceasta particularitate ascriiturii sale romaneşti m-a făcut să-l iautot mai serios în seamă în aceşti ultimi ani.GAURA (un cuvânt „adânc”, carene vine din substratul traco-iliric) este,deopotrivă, şi romanul unui călător careîşi împlineşte destinul. Anghel Preducel,fântânarul, pleacă dintr-un sat dinsudul românesc în lumea de dedesubt,hălăduind, după spusele autorului,vreo douăzeci şi cinci de ani pe acolo.Indigenţei vieţii materiale cotidiene de laţară, i se opune apetenţa oamenilor pentrufilozofare, pentru iscodirea adevărurileexistenţiale. Iată de ce, cred eu, la ŞtefanMitroi, maniera clasică de a trata ruralulnu este nici pitorească, nici realistă, nicimagică. Ţăranul său este un om purşi simplu aidoma tuturor pământenilor,dar care vieţuieşte într-un spaţiu mentalal memoriei colective în care sacrul, însensul lui Eliade, încă nu a căzut în profan.În GAURA, naraţiunea se sprijinăpe un triunghi discursiv: profeţiileTămâiţei, care vorbeşte de soartă şi deblestem în chip aproape antic, povesteaţigăncii Caterina şi scrisorile lui Anghelprotagonistul.Ca în orice mare călătorietransgresivă, important nu este dobândireatainei ultime, ci drumul iniţiatic în abisurilefiinţei eroului - un visător, un nebun, undamnat. Nu ştim prea bine ce este şi nicinu e musai să ştim, căci povestea unuiom nu este cu adevărat exemplară decâtdacă îşi păstrează nedezvăluit misterul.Astfel, cartea lui Ştefan Mitroi seîntregeşte cu o alta, speculară, în sufletulnostru eratic, carte despre care nu ştimdecât că începe să se „scrie” din clipa încare, extaziaţi, revoltaţi sau buimăciţi, amterminat ultimul rând şi închidem copertaacestui foarte ingenios roman.Dan CARAGEAMadrid, SpaniaIunie 2011Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” şi Primăria oraşului Mizilorganizează a cincea ediţie aConcursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”Participanţii (nu există condiţii de vârstă, apartenenţă la U.S.R. etc) vor trimite, până la data de 10septembrie 2011: Pentru Secţiunea Poezie: 15 poezii pe suport electronic (e-mail sau C.D). Pentru SecţiuneaProză: 15-20 pagini culese cu diacritice (corp Times New Roman - 14).Pentru ambele secţiuni textele se semnează cu numele real (dacă autorul doreşte să fie publicate subpseudonim, va specifica acest lucru). Se anexează un scurt C.V. ce va cuprinde, obligatoriu: adresele decorespondenţă (adresa poştală, e-mail, nr. de telefon) precum şi o fotografie (JPEG, TIF) cu latura mare deminimum 15 cm.C.D.-urile expediate prin poştă (verificaţi corectitudinea formatării!) se trimit în plic, pe adresa:Asociaţia Culturală Agatha GrigorescuBacovia, str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr.13 A, Mizil, jud. Prahova.Textele prin e-mail vor fi expediate la adresa: lucian_manailescu@yahoo.comPrimirea textelor va fi confirmată telefonic sau prin e-mail. Câştigătorii (desemnaţi de juriul prezidat de d-lAcademician Eugen Simion) vor fi anunţaţi în timp util, în legătură cu festivitatea de premiere.7094 www.oglindaliterara.ro

LECTORIpostaze în 101 poemeCine ar fi putut bănui că sub mina doctă a criticului de artă,Radu George Serafim, s-ar ascunde un poet, ce poartă subplatoşa chipului său de cavaler iconoclast, sensibilităţi poeticedeosebite. Pentru că asta am întâlnit în volumul 101 poeme al luiRadu George Serafim, scos la editura Biodova în 2010.Volumul se dezvăluie treptat, reuşind să ne determine ostare poetică din care cu greu ne putem desprinde, având harulunui descriptivism tipic omului de cultură ce-şi alege cu migalăcuvântul potrivit care aidoma pictorului îşi aşterne picătură lângăpicătură simţirile poetice până la săvârşirea întregului.De fapt, o bună parte din poeme sunt adevărate alegorii,cum însuşi autorul o recunoaşte. Dacă aş lua să citesc doarstrofa din „Alegoria drumului negru”: „lumina-n opaiţ se curmă, /sub palmele vraciului slut; /în care, cu paşi, fără urmă/ies idoli cu chip de lut”.Am putea vedea ca într-untablou de Bosch ce vrea săfie până la urmă întunericulîn accepţia autorului. Defapt, ar trebui să înţelegemcă spiritul său se află într-opermanentă căutare chiardacă uneori ne dă senzaţiacă a găsit calea către ceeace şi pe noi cititorii, nefrământă sau ne tulburăexistenţa.De pildă, în poezia„Dacă”, autorul, după ce seîntreabă dacă Dumnezeuar avea aceleaşi drepturidupă chipul şi asemănareaSa, vine şi ne desluşeştecu îndreptăţit temei, „căoamenii îşi asumă libertăţi”,deşi ar fi trebui să înţeleagă că a primit porunci, restricţii. Cepoate fi mai tulburător decât zbaterea omului pentru a fi liber!Aşa pare să fie şi Radu George Serafim atunci când oferăcititorului poemul „Ultimul mag”. Este o lecţie de exoterism încare magia însăşi coboară în sufletul cititorului, primind luminătainică din „tăcerea/ începutului înainte de început”.Arareori putem întâlni în poezie un miraj „al compasuluigigantic” şi al stelei arzânde„ascunsă privirii vracilor, aşamanilor/ a bătrânilor înţelepţişi sihastrii/ uitaţi de lume, darnu şi de ei”.Ce poate fi mai tulburătorîn căutarea luminii decât „zborulşoimilor de bronz/ din cumpănacelor ce încă sunt/ şi a celor cenu mai sunt”, din poezia „Caleaprinciară a şoimului”.Practic, autoruldovedeşte a avea un spiritludic, înfăşurat într-o filozofiea misterului desăvârşit chiarşi atunci când ar putea fi unparadoxist: „Sunt prea aproapede departe” / şi prea departe dece sunt, / aproapele de mine seredesparte/, „eu” devin – atuncidoar un cuvânt” (Paradox).Este în poezia lui RaduGeorge Serafim o taină care nuGheorghe AndreiNeaguse poate devoala decât cu mijloacele specifice unui sacerdot alcuvântului.Aşa este autorul unde „În oraşul fără toamne / casele stausă se năruie / sub povara de flori ofilite” (Sterilitate).Din când în când asistăm la stări poetice stranii, unde„Pasărea născută din lumină/ pluteşte prin mijlocul fulgerului” sau„Pasărea când moare în zori rămâne pururi deasupra norilor, / cao pată, ca o umbră peste ei / să nu vadă, dedesubt cum plouă”(Pasărea fulger).Interesantă filozofie în care „Pasărea fulger e îngerul / lacare se roagă – anotimpurile / şi zodiile, şi luna şi toate stelele /aşteptând-o să coboare peste ele” (Pasărea – fulger ).Detaşându-se de Nitzsche, Radu George Serafim nedă aproape în fiecare poem câte o soluţie demnă de luat înconsideraţie, culminând cu poemul deja citat „Ultimul mag”.Preluând teme din mai vechile apariţii editoriale, cum ar fiOglinda neagră, poetul pare să se desăvârşească în acest volumca-ntr-o instanţă lirică supremă, unde poţi fi lesne orbit dacă nuţi-s treze toate simţurile.Sobru, cu o filozofie modernă, detaşându-se de inhibiţii,Radu George Serafim este un poet solar, ce ne oferă unceremonial al luminii gata să ne inunde sufletele pentru maibinele omenirii.„Trecea cavalerul prin moarte”, aşa spunea poetul înOglinda neagră şi aşa cred că va trece şi cititorul acestui volum.Fugiti! când vor veni ăştia la putere... va fi şi mai şi!Bacalaureat° Inima este cel mai important organgenital al omului.° Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipansi-a gasit foarte repede zacamintelesotului.° In 1877 trupelor rusesti li s-apermis sa traverseze teritoriulRomaniei, impreuna cu tancuri siavioane, iar romanii le-au dat mancaresi cazare contracost.° Poezia „Sburatorul” de Ion HasRadulescu este un omagiu adusaviatorilor romani.° Mircea cel Batrin a fost inmormintatla Cozia impreuna cu umbra sa° Dintre cele cinci scrisori trimisede Eminescu, prima este considerataa treia.. In „Scrisoarea a treia” sedesfasoara batalia de la Rovinari.° Mircea cel Mare, care prima data afost batrin, sta la un discurs cu Baiazid.Acesta il primeste politicos, dar cuobraznicie, si-l face in tot felul, ca pe oalbie de porci. Cind Baiazid il intreabaarogant „Tu esti Mircea?”, domnitorulroman nu se pierde cu firea si iiraspunde la fix: „Da-mparate! „. Pinala urma Mircea cel Mare, desi batrin ilva ingenunchia pe trufasul otoman cuciteva proverbe si zicatori bine plasate.Imparati cu care lumea nu puteasa se mai impace au venit si la noi inRomania si au cerut pamint si de baut,dar cum venira s-a lamurit cu cine arede-a face si s-a dus de-a berbeleaculcu pleava pulberata, c-au ramasdoar citeva de bucati de eniceri sispahii fugind, dintre care este amintita„inspre Dunare, o mina.”° La a-2-a parte a subiectul cerintaeste compunerea unei scrisori catreo persoana imaginara pe nume Paula.Un elev raspunde(in scris):”Eu nu mai7096 www.oglindaliterara.roscriu scrisori pt k am internet... si pePaula nici nu o cunosc!”° Manole a pus-o pe Ana la zid si ainceput sa o lucreze.° Poema „Miorita” circula pe bazaorala, adica nu a fost scrisa, din motivetehnice. In balada „Miorita” este vorbade trei ciobani care comploteazaimpreuna sa-l omoare pe unul dintreei. Ciobanul „Mioritei” a spus ca la capsa-i puie diverse categorii de fluiere.° Multimile de boieri exploatatori isitineau banii numerar in pungi. Haiduciiii atacau si ii usurau de bani in toatebaladele.° Calin tine de mîna mireasacare are parul lung de fericire.Ea lupta sa puna mîna pe dragosteaflacaului.° Poetul îsi asteapta iubita caîmpreuna sa cutremure o barca.° Ion Creanga s-a nascut între anii1887-1889.

Falsa tristeţeMihai Perşinaru“Ce gand are natura cu legile-i contrareCind inima si gandul tin sufletu-n valtoare?”Quevedo“Restu-i tacere”Shakespeare,Hamlet,V,2Masa de scris se afla sub fereastra.O raza de soare luminaun colt si o parte din covorul rosu cu romburi.Scria cu o penitaveche,cuvintele alunecau iute pe hartie.Se simtea istovit si iritat,ocombinatie molipsitoare pentru decenta inteligentei de suburbie.Totul trebuie executat repede si hotarat.Unde ramasese?Retinuse o discutie,un moment patetic-Beatrice ii oferea intim fata si sanii peste masa.Tocmai vorbeadespre oameni si supranatural.Primii subjugati de sentimentalismesi evenimentele supranaturale libere,asemanatoare pisicilor carevin si pleaca,spirite libere.Oare spiritul pisicilor este liber?Iritat deintrerupere,manca repede,ridicand din cind in cind privirea.Reputatialui ar putea determina o unda de nemultumire,poate un ton ridicatal vocii-ca de obicei fata ei de inger il fermecase,o stupiditate segandea acum,dar ce este tanar si perfect?Se opri si isi aprinse o tigare.Aerul devenea vascos aicidupa-amiaza.Devenise frustrat de prezenta ei,de satisfactiile probabile side sentimentul sigur al pacatului.Odata crezuse in rafinamentulviciului;pe parcurs descoperise ironia “autoizolarii intelectuale aviciatului”-dupa timpul dedicat perfectionarii si exagerarii viciuluiacesta devenea fad,practicarea lui se transforma in frustrare,oemotie sufocata de aroganta rafinatului.Produsul emotiv altuturor varietatilor de orgii e vesnic acelasi-senzatia monotonaa degradarii.Un rafinament intelectual si estetic excesiv implicao degenerare emotiva stranie.Mai demult practicase profanareasentimentelor,sigur ca Beatrice era tanara si doritoare.Plin derabdare,bland si intelegator ii spulberase temerile de fecioara,iitopise tineretea vrand doar s-o sileasca,s-o guste,sa adauge mazgaperversiunii peste un trup abia ghicit iar ea sa accepte cele maifantastice acte lubrice.O iubea foarte mult,de aceea profita de trupulei,de cusca sufletului,sufletul tanjea dupa dragostea obscena,dupaliniile reci ale gesturilor teatrale si sunetul vocilor ingemanate inbucuria desfraului.O iubea mult,isi aminti.”De profundis clamavi,Beatrice” scriape hartie.Ziua urmatoare a zburat deasupra tuturor minunilor pe carenu le-a vazut mergand.Blocurile straluceau in soare,un “L” imensacoperit de ploaie se adancea in copaci si ghene;spre parc deasupraaleilor fugise de citeva turturele agitate spre parc si oglinda lacului cupasarela artificiala.Aerul era rece,din cind in cind tremura.Se asezape o ramura de tei strangand zapada sub gheare.Iarna in oras eraasemenea unei furtuni de zapada acoperind o mare de diamantestralucitoare;orbit,sau poate din timiditate confunda strazile cuacoperisurile caselor vechi,chiar unii oameni morocanosi semanaucu tufisuri zgribulite.Era tanar,de-abia invatase sa zboare.Oare nutoate pasarile gresesc oamenilor?Ce vazuse nu-l tulbura,ce putea sa-i zguduie zimbetul stersintr-o bibleoteca respectabila?Putea sa atribuie fiecarui obiecto carte,sau uneori inventa o poveste pentru lampa,birou,covor.Abandonase scrisul si lumina ferestrei.Era obosit.Nu toateamintirile erau adaptate,mai ales risul ei-isi amintea ca la inceputera enervant;i-a ascuns acest lucru si unele zile treceau fara sa-iatinga alunita de pe mana.A vazut-o cum aranja argintaria.Fata eialtadata luminoasa sclipea acum intr-o expresie a dezolarii-panala urma,estetul balanseaza straniul tristetii cu bucuria lui Zola sauWhitman.Buzele erau o pata roza deasupra barbiei,nu sarutand-ocind rosul se unea cu stacojiul,doar acum,aici,ea si argintultrist,nefolosit,ordonat de o mana de femeie tanara.Oare noaptea nuse infierbantau?Apoi orele de latina si istorie cind ii privea neputinciosalunitele,sau sanii,sau vreo cuta a coapsei...Oare nu era torturatzilnic?Si ce putea sa compenseze?Siguranta ei sau a lui nu erauimportante;sentimentele vin si pleaca asemenea evenimentelorsupranaturale.Il iubea?I se daruia noaptea,ziua jucau alte roluri,maiinstinctuale.Intr-un final,fragezimea are un pret,el o gasea ca ogreutate atarnata de picior-nu exista o adancime a viciului,doar saniicalzi,coapsa inramata in satin alunecos si zborul.Si-a imaginat o lume perfecta,aleatorie,imprevizibila, cuaxiome de ordine ascunse.Se prea poate ca barbatul sa-si fimanifestat dragostea pentru ea,insa in ajunul schimbarii sale catevawww.oglindaliterara.roPROZAjurnale ale servitorilor povestesc evenimente lesne de elucidat doarinitiatilor.Daca oamenii au uitat sau totul a fost o farsa perfecta...cuvintele nu pot decide nici una,nici alta.Lucrurile din afara noastra ne ispitesc si ne cheama cind nicinu gandim la ele.Cind povestile si jocurile s-au sfarsit prietenia lor s-a umplutde mahnire.Omul e nefericit,vesnic impotriva iremediabileistari,vesnic mizerabil,vagabond.Sincer doar in privire,intotdeaunagesturle,cuvintele luminau noaptea.Ea intinsa linga o cupa rosie,elplanand surprinzator peste tinerete si timp.”Ivirea acestor chipuriin multime,petale pe o creanga umeda si neagra”.Ii descria zborulalintandu-i un sfarc:ce viseaza oameni?Cerul si norii,libertatea.Apoi tot ei seaca dorintele prin imaginatie,fantastic.Este maiindicata sinceritatea vagabondului sau poezia?Si oare silabelenu iti alcatuiesc mana,coapsele,sanii-daca as spune un cuvantpoate ar fi “frumoasa” sau “tu”,sau ti-as striga numele...desi te-amprivit,nu pot sa te descriu.Si daca as izbuti,si aceasta descrierenu-si atinge scopul,atunci gresala este in mine,in tine,in dragostesau in combinatia celor de mai sus.Cu toate acestea va fi fostscrisa sincer;asa sunt si biletele de rascumparare sau listele decumparaturi. “drogata...dansand linga foc.O saruta,o saruta si maimult.Ii smulge sutienul cuprinzandu-i apoi talia.Se joaca cu degetulpeste pubis,o intinde,se asaza linga ea,apoi cu capul intre picioareleei,se ridica,o saruta,danseaza,ii vorbeste,o dojeneste pentrutineretea ei prosteasca,dar esti prostuta mea”De fapt ce este tristetea?Umbrele lumanarilor starnite devant?Sufletul impotmolit in carne...Simtea cu acuitate cum trecede cel care ar fi vrut sa fie el,si intr-un fel oarecare,el exista,e aiciundeva,si-i trist,si tristetea lui este a mea.Acum,odata cu zorile,pomenindu-se iar singur si descurajat,isiaminti de iluzia noptii si scutura din cap.Imbatrinise fara veste.Timpulii fura unul de celalalt.Se sparg intr-o mie de cioburi,striviti,farastralucire,cioburi aruncate de o forta nestiuta intr-o cameragoala,fara mobila,fara amintiri.Ridica descurajat din umeri.Oare nu-i asta fericirea,la urma urmei,iubirea,de oriunde ar fivenit?Si chiar daca aceasta iubire nu e ceea ce visase in singurateaei zbuciumata,are dreptul sa dispretuiasca darul misterios ce i seofera?Oare nu-i va aduce ghinion,ea care se gandea numai laiubire...Si imaginatia ei intunecata de asemenea ganduri vedea viataca pe o fiinta capricioasa si cumplita cu mii si mii de brate ascunse ingesturile indoielnice ale strainilor,in subintelesul prietenilor,in manaei indecisa pe telefon,o sinceritate la jumatatea drumului dintrefiinte,respiratia ei pe perna si cum uneori vorbea singura,linisteamainilor si picioarelor,linistea ei cumplita si cuvintele lor,ei si ea-opata de liniste urcand spre cer,zburand,prea frageda pentru acestbarbat,o plasmuire naiva a bucuriei din suflet.Intr-o licarire de bun simt isi dadu seama ca vorbeste asanumai pentru ca nu stie ce sa spuna si asemenea poetilor careisi schimba sufletul pentru esenta versului nu poate decit s-oreinveneze,sa-i afle trupul intr-un numar infinit de zile.Continua cuinsufletire:-Dar asta nu conteaza.Singura mea dorinta e ca tu sa fiimultumita,fericita,intelegi?Ea nu raspunse.-Uite,spuse el scotocind intr-unul din buzunare,ti-am adus uncadou,un inel.-Un inel,repeta ea curioasa.Vru sa-l ia,dar el prevazuse gestul.Pastra o clipa tacerea,oplonjare brusca intr-un ocean rosu,o viata irosita-sentimente prostinventate,mintite printre suvite de par si zambete fara culoare.Fu intrerupta de un gest brusc al barbatului care tocmaiobservase pe cineva strabatand curtea casei.Descuie usa studioluisi iesi.“Amaraciunea minutului scursa intr-un inel subtire deargint,rosti in sinea ei”Se racise,se vedea in ochii lui.Altadata se apleca pesteea corectandu-i foile,acum apasa unele motive mitologice careaveau legatura cu ei.Lectiile erau un chin,ea pierduta,fixandu-iglacial mainile,apoi rastignindu-l,biciuit,sarutat de o guralacoma,fiecare centimetru de carne pastrand imaginea intoarsadin oglinda,unsuros,greu,nemiscat in fata buzelor incinse,incanestiutoare,inca murmurand o obsesie veche.La sfarsitul zilei il vedea retragandu-se indormitor,posomorat,nici un cuvant nu-l inveselea,el atat de atent ladetalii,atat de avid de ea,numarandu-i alunitele in joaca,promitandu-iceva indefinit,numai viitorul era al lor,daca puteau numaisa inteleaga ironia posesiei,trecutul era prezentul,oare cinddoresti,toate clipele iti apartin?ieri ai auzit acelasi ras,aceeasivoce,aceeasi mana pe sold fosnind sub patura-cu siguranta ca tuesti neschimbata,mereu pasind,zburand,citind o carte fara rost,fararost sa fii tu,aceeasi,acum,poate iti doresti trecutul,un trecutoarecare,poate al nostru,ceva de care sa te agati mereu,nu ai obositdin atata dorinta?î7097

Viaţaspiritualăîn provinciaDaciaCucerită şi încadrată în ImperiulRoman într-o epocă târzie şi într-o perioadăîn care forţa de expansiune, civilizatoare, şiputerea de asimilare a acestuia ajunsesela dezvoltarea maximă, în Dacia are loc otransformare rapidă şi profundă atât în ceeace priveşte cultura materială, cât şi în ceea cepriveşte domeniul vieţii spirituale. 1Un aspect interesant al vieţii spiritualeîn provincia Dacia îl constituie manifestărilereligioase, subiect destul de vast carepresupune atât o documentare de ordinbibliografic cât şi o cunoaştere a izvoareloristorice. 2 Astfel, ultima lucrare de sinteză,depăşită însă de la publicarea ei, aparţineamericanului L. Weber Jones. Principalelelucrări de sinteză asupra istoriei Dacieiromane nu depăşesc stadiul unei prezentărigenerale, dar au fost întocmite şi sintezeparţiale, adevărate micromonografii referitoarela divinităţile panteonului greco-roman dinDacia, la cultele orientale sau la cele tracodacice.3 În ceea ce priveşte izvoarele istorice,cele epigrafice sunt cele mai la îndemână,din această categorie făcând parte 1200de monumente. Mai numeroase sunt însămonumentele figurate, locul principal fiinddeţinut de piesele sculpturale, în cele maimulte cazuri votive, numărul acestoraridicându-se aproape la o treime din numărultotal al inscripţiilor de tot felul. Tot din aceastăcategorie fac parte şi numeroase piese debronz, teracote şi piese de gliptică - geme şicamee. 4Un rol important în constituirea religieiDaciei romane l-a avut varietatea etnică acoloniştilor, militarilor şi sclavilor, aduşi înprovincie din întregul Imperiu Roman, precumşi curentele religioase, dominante în Imperiu,în acea perioadă. 5 În Dacia romană coloniştiiau venit nu doar din Italia şi din provinciilevecine, cele două Moesii sau Pannonia, cişi din Thracia, Dalmaţia sau Grecia, precumşi din provinciile apusene şi chiar din Africaşi Britannia, ceea ce reflectă afirmaţia luiEutropius privind colonizarea Daciei cuelemente venite ex toto Orbe Romano. 6Se distinge astfel o clasificare acultelor după criteriul etno-geografic, înfuncţie de origine, deosebindu-se divinităţigreco-romane, divinităţi orientale (iraniene,microasiatice, siriene, palmyriene), egiptene,nord-africane şi traco-moesice. 7Cele mai răspândite divinităţi suntcele din panteonul clasic greco-roman, carecuprinde atât vechi divinităţi romane - diindigetes, cât şi novensides, de origine italicăsau greacă, lor adăugându-li-se divinităţiabstracte, personificări. 8Divinităţile principale ale panteonuluiclasic greco-roman, dii consentes, formausfatul zeilor: Jupiter, Apollo, Mercurius, Mars,Vulcanus, Neptunus şi Juno, Minerva, Diana,Vesta, Venus, Ceres. 9Jupiter, zeul suprem al mitologiei grecoromanedeţine primul loc şi în Dacia, fie înipostaza lui Jupiter Optimus Maximus, fie încea de stator, conservator, depulsor, fulguratoretc., întâlnit în 250 de inscripţii, cărora li seadaugă, statui şi reliefuri din piatră, precumşi statuete din bronz. 10 Caracterul oficial alcultului său rezultă din inscripţii închinate luiîn majoritate de militari şi magistraţi, imperialişi municipali, 11 crezându-se că Jupiter sesupunea deciziilor magistratului şi că acestaacţiona în funcţie de interesele religioasecomunitare. 12 Juno, perechea divină a luiJupiter, precum şi Minerva, al treilea membrual triadei capitoline, aveau mai puţinededicaţii individuale, dar Minerva era adeseareprezentată în statuete de bronz şi în gliptică.O inscripţie din Apulum face aluzie la calitateaMinervei de participanţă la consiliul lui Jupiter– Jovis consiliorum particeps, iar alte câtevaepigrafe amintesc întregul grup dii consentes.Triada capitolină în întregul ei este atestatăepigrafic la Ulpia Traiana Sarmizegetusa,Apulum şi Napoca. 13 Diana, prin cele aproape60 de inscripţii care i-au fost închinate şi cele50 de reprezentări figurative, ocupă un locimportant în religia Daciei. Dacă majoritateainscripţiilor o numesc de obicei Augusta sauRegina, o epigrafă din Apulum îi acordă unepitet deosebit –mellifica. 14 Apollo, veneratîn peste 25 de inscripţii , pe un altar dinPotaissa este numit Deus Fortis PhoèbusParticus, iar o inscripţie din Apulum îl numeşteSalutaris. Mars şi Venus, divinităţi agreate îndomeniul militar, sunt rar întâlnite în inscripţii.Zeul războiului, într-o epigrafă din Drobeta,este numit gradivus; cultul zeiţei Venus, careapare în doar cinci inscripţii, prezintă mai alesaspecte particulare. Mercurius este atestatîn aproape 40 de inscripţii monumente şireprezentări figurative fiind prezent în ipostazade gubernator. 15 Ultimele patru divinităţi dintredii consentes – Ceres, Vesta, Vulcanusşi Neptunus sunt mai puţin importante înpanteonul Daciei. Atât Ceres, cât şi Vulcanussunt adoraţi ca Augusta, respectiv Augustus. 16Un loc important deţin alte douădivinităţi, admise mai târziu în Olimp: Herculescu o ilustrare extrem de bogată a mitului său,personificare a forţei fizice, dar şi asupraforţelor răului Dionysos–Liber, zeul vinului şi alnemuririi, care formează o triadă cu Ceres şiLibera. 17 Hercules este adorat mai cu seamăîn lumea muritorilor şi la Băile Herculane cainvictus, Augustus, conservator, salutifer,cultul său fiind atestat prin peste 50 dededicaţii epigrafice, la care se adaugă peste90 de imagini. 18 De asemenea, e întâlnit înDacia cu epitetul deus. 19Un loc important în religia Daciei ocupăşi Silvanus, zeu italic, care apare în inscripţii cuepitetele domesticus sau silvester. Lui Silvanusi s-au închinat peste 120 de monumente;reliefurile de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, îlînfăţişează în compania Silvanelor. 20 Zeităţilormedicinei, Aesculapius şi Hygia, li s–audedicat altare votive drept mulţumire pentruvindecare, mai ales în asklepeioanele de laUlpia Traiana Sarmizegetusa şi Apulum darşi î locurile cu ape termale cu efect curativ;în reprezentări apare şi zeul convalescenţei:Telephorus. 21Saturnus ocupă un loc secundar înpanteonul provinciei, fiind atestat prin douăsau trei inscripţii. La Potaissa i s-a ridicat unaltar combinat cu o statuie, aici apărând cuepitetele rex şi pater deorum. 22Panteonul clasic e completat apoi cudivinităţi ca Dis Pater şi Prosepina, cu douădedicaţii şi multe imagini în relief; 23 Hekateconsiderată divinitate a nopţii şi farmecelorwww.oglindaliterara.roAMPRENTEcu puteri oculteî cer şi în lumeainfernului, fiindreprodusă cutrei capete şi treirânduri de braţeînarmate cupumnale bice şifacle; Dioscurii,divinii fraţigemeni,protectoriai navigatorilorse întâlnesc,asociaţi, pefrontonul unuibasorelief dedicat Mircea BostanCavalerului trac;Priapus, protectorul fertilităţii grădinilor şiogoarelor este adorat în această perioadăşi ca Pantheus; nimfele Nymphae, cărorali se dedică inscripţii şi apar în reprezentăricolective, dar şi individualizate – Leda, Floraşi Pomona; în strânsă legătură cu cultul zeiţeiVenus apar numeroasele reprezentări ale luiAmor-Eros, care apare la Sucidava pe douăpietre, gravate. 24Din sfera personificărilor, se întâlnesc înprovincie personificarea bogăţiei, norocului şidestinului - Fortuna şi Nemesis; a pământuluişi apelor – Terra Mater, Fontes, Di aquarum;a provinciei – Dacia, Terra Daciae; a spiritelor,a conceptelor abstracte şi valorilor morale.Fortuna e atestată de peste 30 de inscripţii, careîi acordă epitetul redux , Nemesis, cu templela Ulpia Traiana Sarmizegetusa,Sucidava şiCăşei, e venerată prin 50 de monumente.Terra Mater apare în câteva inscripţii dinDacia intercarpatică. Spiritele personificatecuprind Geniile – fiinţe spirituale ale fiecăruiindivid, loc, lucru, persoană juridică ;divinităţileprotectoare ale căminului – Penates şi Laces,precum şi întruchiparea spiritelor celor morţi– Dei Manes. Propaganda religioasă oficială,răspândeşte şi în Dacia personificările unorconcepte abstracte şi ale valorilor morale. 25Întâlnirea religiei greco-romane cu altesisteme religioase, în special cu cele orientale,e sesizată şi în Dacia, numeroasele dedicaţiicătre divinităţile orientale nu schimbă însăorientarea majoră spre religia romană clasică,panteonul provinciei oferind astfel un tipicexemplu: al rezistenţei şi puterii de afirmarea religiei romane într-o epocă de maximăpenetraţie în Imperiu a celor mai diferite cultestrăine. 26Astfel, din punct de vedere geografic,distingem culte microasiatice, egiptene şisiriene. Cultele microasiatice sunt reprezentateîn primul rând de Cybele şi Attis, 27 Puţinemonumente s-au ridicat în Dacia pentrufrigianul Sabazius, Cimistenus din Bithynia şipentru zeul şarpe Glykon. 28 Divinităţile egiptenese răspândiseră în lumea mediteraneană încădin epoca elenistică. 29 Locul principal estedeţinut de Isis şi Serapis, acesta din urmăînchipuit ca un Zeus – Jupiter bărbos, asigurafertilitatea solului şi vindecarea bolilor. 30 Un locaparte îl ocupă divinităţile din Syria, o seriede baalini locali sirieni sincretizaţi cu Jupiter:Jupiter Heliopolitanus, Jupiter Balmarcodes,Jupiter Dolichenus,Turmasgadis, Dea Syria,Baltis şi Azizus. 31 Enigmatic rămâne DeusAeternus, cunoscut prin numeroase inscripţiiîn Dacia Superioară – divinitate abstractă, ceîncurcă o sinteză între monoteismul iudaic şidivinitatea supremă a panteonului roman, oplacă votivă din capitala provinciei asociindu-lcu Iuno şi angeli. 32Cel mai popular zeu oriental a fostî7099

NOTE DE LECTURĂLumea care se alege…În clipa în care haosul se îndepărtează şi universul capătăcontur începe măsurarea timpului care ne face prizonieri. Orânduireauniversului sub domnia legii ne împinge spre existenţa tragică. Viaţacanonică nu poate fi ocolită decât prin evadarea în vis. Odată cu ieşireaintrăm sub tirania raţiunii care cenzurează sentimentele: „Raţiuneaopacă nu discerne profunzimea/ unui fior”. Ca să păşim în întunericulnemuririi, drept osândă: „Rătăcesc în marea gândurilor învolburate,/Încerc să-mi regăsesc liniştea./ Trăiesc în nemurire,/ cu un suspin./ Eglasul dintâi al întunericului…”.Cam între aceste linii de fugă se înfiripă universul poetic al MireleiCadar construit pe „Refugiul dorinţei” (Ed. Citadela, Satu Mare, 2011),ca soluţie a amânării deconspirării lirice. Cu rigoare impresionantă,Mirela Cadar îşi dimensionează universul care devine matriceaancestrală a altor universuri personale prin configurări ale sentimentelorcontrapuse raţiunii. Conştientă de sine, acum, poate percepe timpul caexpresie a unei tiranii: „Dornică de năzbâtii/ Tinereţea şi-a îngropat-o îniluzii.// Deşertăciune// Trec anii”. Mai aproape şi mai precis, timpul numai este mântuitor, ci acela care destramă, nu construieşte, ci dărâmăacest univers: „Relaţiei bolnave/ O pasăre căutându-şi cuibul/ Nu ştiuce va fi…/ Timpul e vindicativ”.Cosmogonia lirică se împlineşte însă doar atunci când aparefiinţa. Există în această naştere o atingere mistică venind dinlăuntrulfiinţei. Când vine vorba despre acest univers interior, orice gest capătăvalori sacre: „Femeia în roşu s-a refugiat/ În templul părăsit// Cautăpe statuie puritatea/ Se avântă în sălbăticie/ Îngenunchează în loculsacru./ Începutul sfintei liturghii/ Glasurile îngerilor o iniţiau/ Spre lumeanecunoscutului/ Acolo unde viaţa se uneşte cu moartea”. Dar înspreacest univers treci prin Poarta care desparte viaţa de moarte întrecare se desfăşoară destinul omului: „Lupta cu moartea/ Duşmanii/Te vizitează/ Admirându-ţi chinurile.// Poarta de trecere/ Le-a amintitde tine…”. Astfel am devenit prizonierii timpului: „Prizoniera timpuluipierdut/ Mă risipesc printre galaxii”. Pentru ca geneza să poate începe:„Din universul înstelat/ să absorb lumina/ Ca să mă transform în stea”.Ei bine, Mirela Cadar pare preocupată mai ales de metafizicaacestor evenimente cu însuşiri lirice capabile să înscrie fiinţa umană încontextul universal. Astfel, capătă expresie condiţia umană care dă şisens universului: „Eroina momentului/ A iluziei/ Un praf în inima ta…”.Dar ce mişcă acest univers? S-aales din haos şi a fost populat,a intrat sub teroarea timpului,a căpătat sens. Fără îndoială,ne spune poeta, iubirea pecare o concepe în dimensiuneaei generică precum şi în ceaindividuală, omenească. Dacăprima expresie este calmă,izbăvitoare, cea personalăeste convulsivă, neliniştită,pasională: „De-ar fi să mor/N-aş putea// Gândindu-mă latine/ aş ocoli privirea morţii…”.Sau: „Suflarea ta să-mideschidă aripile/ Să troienimîntreg cuprinsul cu fericire// Sănavigăm în noapte ca piraţii Liviu Comşianebuni/ Să fiu prada ta”. Unerotism moderat invadeazăgesturile sau declaraţiile de iubire: „Alunecă/ Pe sâni/ Coapse/ Sărutăpământul”. Cu atât mai surprinzătoare pare atunci (dar în termeni lirici cumare efect) iubire ca o infecţie: „Mă izbesc de pereţii proaspăt zugrăviţi/Păstrez pete multicolore/ Întreg corpul mi-a amprentat/ Infectat dedragostea ta”. În acest context sentimental, poetul însuşi nu mai estemagul care ne dezvăluie esenţele tari ale existenţei, ci o „umbră depriviri”: „S-au adunat poeţii/ Într-un decor alb…/ Să-şi depene amintirile/În odaia prăfuită/ A misticului univers.// În fiecare colţ zăcea/ O umbrăde privire/ O fărâmă de suspin/ Sau un urlet de durere/ Răvăşit printregalaxii”.Aşa fiind, ne-am fi aşteptat ca versul Mirelei Cadar să fie amplu,cu metafore luxuriante. Dimpotrivă, poeta a optat pentru sintezamaximă, punând în mişcare sensul de dincolo de cuvânt. A constrânslimba până la ultimul ei strat de expresie. Nimic nu mai poate trecedincolo de precizia versului. Fiecare cuvânt pare o zvâcnire explozivă,cu efect liric de mare amplitudine. La fel ca pictorii care folosesc picăturade culoare, Mirela Cadar adună cuvintele unul lângă altul. Dacă opicătură de culoare singură nu spune mare lucru, dar aşezată lângăalta dezvăluie imperiul sentimentelor şi cel al ideilor, al senzaţiilor şi algândurilor, tot aşa cuvintele poetei, dimpreună, nasc poezia în sensul eideplin. Rămâne însă doar curiozitatea noastră stârnită de calea viitoarepentru că Mirela Cadar a atins cu versul cristalul tăios al limbii.Mithras, iranian la origine, dar al cărui cult se răspândise deja, mai alesîn cercurile militare ale Imperiului; în provincia traiană este atestat deaproape 280 de monumente epigrafice şi figurative. 33Multiplele legături ale dacilor cu provinciile occidentale aleImperiului se reflectă şi în domeniul religios, fiind amintite o serie dedivinităţi, cu substrat etnic celtic şi germanic: cuplurile Apollo Grannusşi Sirona, atestat la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Mercurius şiRosmerta, atestat printr-o dedicaţie la Ulpia Traiana Sarmizegetusaşi la Gherla şi Ilişua prin statuete; Sucellus şi Nantosuelta- imaginiîn relief, cu elemente de sincretism care apropie acest cuplu de Dispater şi Proserpina; 34 Li se adaugă divinităţi colective precum BadonesReginae, Quadriviae, Matronae, numite în inscripţiile votive Dominae,Gesahenae şi Austriahenae. 35 Se întâlnes în Dacia şi Cernunnos,zeul cu coarne de cerb, Epona, zeul războiului, precum şi HerculesMagusanus. 36Din teritoriile carpato-balcanice, în Dacia sunt atestate o serie dedivinităţi, în primul rând zeii sincretistici „Cavalerii Danubieni” reprezentaţiprin 60 de reliefuri şi tăbliţe de plumb. De asemenea numeroasemonumente, peste 40 de imagini, i s-au dedicat „Cavalerului Trac”. Rareste atestată zeiţa Dardanica, la Romula sau zeul fulgerelor la traci,Zbelthiurdus. 37Dacă divinităţile orientale atrăgeau credincioşii prin fastulprocesiunilor, prin ceremonii misterioase de iniţiere, şi prin caracterulsaterologic, era firesc, ca pe acest fundal cosmopolit, să se dezvolteo serie de practici oculte, puţin relevate de descoperirile arheologice,care încearcă să impună divinităţii voinţa credinciosului. 38Magia cifrelor, în special a cifrelor trei şi şapte, este reflectată decâteva descoperiri la Apulum, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Orlea şiSucidava, cu depuneri rituale de opaiţe, ulcioare sau monede în numărde trei sau şapte. 39Pe lângă practicarea acestor culte, au existat în Dacia, şi adepţiizolaţi ai creştinismului, cum atestă unele obiecte paleo-creştine şigemele din secolele al II-lea şi al III-lea, de tipul Abrasax 40 ,- divinitateanguipedă cu trup omenesc şi cap de cocoş, înarmată cu bici şiscut, 41 amulete care poartă numele zeului suprem al gnosticilorbasilidieni, descoperite la Romula, Tomis, Porolissum şi Orlea. 42Un panteon atât de variat care impresionează, cel puţin, la oprimă vedere, prin numărul mare de divinităţi atestate epigrafic şifigurativ, se explică prin diversitatea etnică a populaţiei din provincie.„Mozaicul” divinităţilor din Dacia este un epitet aplicabil „religieiprovinciei”, ca ansamblu de credinţe, ci nu „religiei individului” careconţine doar câteva divinităţi diferite, selectate în funcţie de origineaetnică a credinciosului, de ocupaţie şi stare socială. 43O trăsătură importantă a vieţii religioase în Dacia o constituiesincretismul-fenomen caracteristic primelor trei secole ale Imperiuluiroman-contopirea într-o singură zeitate a unor divinităţi ca atributeapropiate. 44 Astfel, din contopirea lui Jupiter lui Zbelsurdos a rezultatJupiter Zbelsurdos, din Jupiter şi Baal din Doliche, a rezultat JupiterDolichenus, iar dinJupiter şi Marele zeu din Heliopolis a rezultat JupiterHelliopolitanus. Acelaşi sincretism pare să fi avut loc şi pentru divinităţidacice, cunoscute prin interpretatio romano: Diana Augusta şi DianaMellifica, Liber şi Libera, Hercules invictus, Silvanus. De asemeneaîn cadrul fenomenului de sincretism se situează şi cultul cavalerilordanubieni, de sorginte traco-dacică, rezultat al contopirii mai multordivinităţi, a căror înfăţişare apare pe monumente sculpturale din piatră,aramă şi plumb. 45Participarea, în alcătuirea grupului principal, a unor culte cu originidiferite, este urmarea „universalizării” credinţelor. Factorii determinanţiîn formarea religiei provinciei Dacia, sunt consideraţi a fi: elementuluman, ca urmare a colonizării masive şi sistematice, explicânduseastfel „ mozaicul” de culte; poziţia Daciei în cadrul imperiului, larăspântia influenţelor culturale sosite din spaţii vaste; cadrul natural şieconomia; „moda” şi curentele religioase; politica religioasă imperială,care se remarcă în Dacia prin venerarea unor divinităţi dragi caseiimperiale la un moment dat, prin mulţime abstracţiunilor personificate. 46Se poate constata, la locuitorii provinciei Dacia ca homoreligiosus, trei categorii de acţiuni şi atitudini, funcţie de locul său însocietate: avea cercul intim de divinităţi personale, pe care le consideraprotectoare; din spirit civic participă la manifestările oficiale, publice alecultelor romane; privind cu respect sau cu toleranţă la zeii vecinului careputeau să fie alţii decât ai săi. Toleranţa a guvernat ansamblul vieţiireligioase, facilitând astfel convieţuirea numeroaselor culte şi tendinţediverse într-o spiritualitate bogată. 477100 www.oglindaliterara.ro

DEZVĂLUIRIProblema “Oculta”Securitatea faţă cufrancmasoneria în anii `80h) Orice alte categorii de persoaneîn legătură cu care există sau seobţin informaţii cu esenţă de activitatefrancmasonică . 117Programul de măsuri amintit maisus stabilea, aşadar, o gamă destulde largă de pesoane asupra cărora seputea începe urmărirea informativă înproblema francmasoneriei şi permiteadiverselor compartimente ale Securităţiiraportarea obţinerii unor succese înactivitatea desfăşurată pe acestă linie .Asta şi datorită faptului că desemnareamultora din categoriile de persoane ceputeau face obiectul urmăririi informativepe această linie era suficient de vagăîncât să pemită fiecărei unităţi, localesau centrale a Securităţii să anunţe, înscurt timp, înregistrarea a măcar 1 saudoi suspecţi de activitate francmasonică.Lucrurile nu s-au petrecut însă întocmaiconform planurilor.Se poate consemna, într-adevăr,un progres rapid în privinţa număruluipersoanelor asupra cărora se desfăşoarăurmărirea informativă în problema„Oculta”. Astfel, la deschiderea dosaruluide problemă, în iulie 1984, erau identificaţi, în România, 22 de francmasoni în viaţă– 14 în Bucureşti, 4 în judeţul Cluj şi câte2 în judeţele Timiş şi Constanţa – cărorali se adăugau 50 de pesoane suspectatede a fi fost racolate de francmasonerieîn anii din urmă, majoritatea acestorafiind din Bucureşti.118Apoi, în decembrie1984, în urma studierii materialului dearhivă deţinut, sunt identificate 320 depersoane (români şi străini) care au făcutsau fac parte din francmasonerie, suntdescendenţi de francmasoni, întreţin relaţiicu persoane din străinătate ce fac partedin francmasonerie, au preocupări pe liniateozofiei, ezoterismului ori altor practicioculte. Dintre aceste persoane, 70 au fostincluse în baza de lucru, fiind subiectulpropriu – zis al urmăririi informative –22 cu dosar de urmărire informativă,iar 48 au fost puse sub supraveghereinformativă.119În iulie 1987, numărulpersoanelor care intraseră sub urmărireainformativă a Securităţii ajunsese la 92 –77 români şi 15 străini – dintre aceştia 62aflându-se sub supraveghere informativă,iar 30 având dosare de urmărireinformativă, din punctul de vedere alprofilurilor situaţia prezentându-se astfel: 80 de persoane intraseră în atenţiacontraspionajului (Direcţia a III-a), 5 în ceaa informaţiilor interne (Direcţia I), 5 în ceaa contrainformaţiilor economice (Direcţiaa II-a), iar 2 făceau obiectul atenţieicontrainformaţiilor militare (Direcţia aIV-a).120 Numărul celor urmăriţi creşte, în 1988, până la 103 persoane – 92români şi 11 străini – dintre care 34 aveaudosar de urmărire informativă, 2 aveaumape de verificare, iar 67 se aflau subNicolaie Ioniţă(urmare din numărul anterior)supraveghere informativă.121Dintrecompartimentele implicate în urmărireainformativă a persoanelor bănuite delegături cu francmasoneria, se distingeDirecţia I a Securităţii, ale cărei structuriteritoriale identificaseră, în 1987, unnumăr de 166 de elemente, cetăţeniromâni şi străini, care se încadrau încaracteristicile enunţate de Programul demăsuri întocmit la deschiderea dosaruluide problemă „Oculta”, dar dintre aceştiadoar 30 erau incluşi efectiv în baza delucru – 20 în urmărire informativă, 7 însupraveghere informativă şi 3 cazuri înatenţie.122 Se poate remarca atenţiape care o acordă Direcţia I, legat deproblema francmasoneriei, persoanelordin mediul cultural – artistic, în 1988existând 7 dosare informative deschiseunor persoane din acest mediu, bănuitede apartenenţă la diverse loji masonice,existând totodată intenţia de a se extindeurmărirea asupra a încă 18 persoane –scriitori, oameni de teatru, artişti plastici– pentru aceleaşi motive.123Deşi, în privinţa număruluipersoanelor urmărite, se constatăun progres continuu al organelor deSecuritate, nivelul de implicare aldiverselor compartimente în activităţilelegate de această problemă este departede a fi egal. Astfel, la câteva luni dupădeschiderea dosarului de problemă, îndecembrie 1984, se putea remarca faptulcă, în timp ce unele structuri teritorialeşi centrale ale Securităţii depuneaueforturi pentru identificarea persoanelorbănuite de întreţinerea de legături cufrancmasoneria, 16 Securităţi judeţenenu au obţinut nici un fel de informaţii, nuau luat în lucru nici un element şi nu aunici o sursă în problemă124. Atenţionărilevenite din partea conducerii, prin careconducătorii acestor unităţi teritoriale erauîndemnaţi să acorde o mai mare importanţăproblemei francmasoneriei au rămas, îngeneral, fără efect, o dovadă în acest sensfiind şi faptul că, 4 ani mai târziu, în 1988,situaţia rămăsese aproape neschimbată,12 unităţi judeţene ( Covasna, Dâmboviţa,Giurgiu, Harghita, Maramureş, Mehedinţi,Mureş, Prahova, Satu Mare, Tulcea,Vaslui şi Vâlcea) neavând nici un elementîn atenţie.125 Nemulţumiri provoacă şiactivitatea de obţinere a informaţiilorreferitoare la acţiunile francmasonerieidesfăşurată de unităţile centrale şi localeale Securităţii, informaţiile adunate deacestea fiind apreciate ca de suprafaţă,multe dintre datele obţinute referindu-se laactivitatea desfăşurată de francmasonerieîn trecut sau la elemente de notorietatereferitoare la foştii francmasoni. Multeunităţi nu trecuseră nici la identificareafoştilor francmasoni, a descendenţilor şia rudelor şi cunoştinţelor acestora, iar încazul în care se efectuase identificarea lor7102 www.oglindaliterara.ronu s-a trecut la luarea lor în lucru operativpentru a cunoaşte şi documenta dacă aupreocupări masonice prezente126.Cauzele lipsei evidente de rezultatea unor unităţi locale ale Securităţii înproblema „Oculta” erau legate, maiales, în opinia conducerii Direcţiei aIII-a, de deficienţele în organizarea uneireţele informative adecvate, cadreleacestor unităţi nereuşind să realizezeo selecţionare a surselor care să fiedirijate pe lângă elemente suspecte deactivitate francmasonică, impunându-seo reevaluare a surselor mai vechi, folositeanterior în problemă, pentru a se vedeaîn ce măsură acestea puteau fi utilizateîn continuare, precum şi recrutarea denoi informatori în această problemă127.Însă principala cauză a lipsei de rezultateîn problema „Oculta” înregistrată deunele unităţi era legată de mentalitatealucrătorilor operativi din cadrul acestora,care nu acordau acestei problemeimportanţa necesară :În anumite situaţii, deşi au fostidentificate unele elemente care aufăcut parte din organizaţii masonice,apreciindu-se cu uşurinţă că sunt învârstă, bolnave ori că nu ar prezentapericol pentru securitatea statului, nu s-atrecut la selecţionarea şi luarea lor înlucru activ pentru a le cunoaşte poziţiaşi preocupările prezente, cu toate căinformaţiile atestă faptul că francmasonii,indiferent de vârstă şi starea sănătăţii,menţin contacte între ei şi acţioneazăpentru răspândirea ideilor masonice şirecrutarea de noi membri.128Lipsa de interes a unor cadreale Securităţii faţă de problemafrancmasoneriei, precum şi cantitatearedusă de informaţii de o importanţă realăobţinută de la deschiderea dosarului deproblemă, stârneşte adesea nemulţumireaconducerii organelor de represiune, darnici exprimarea, în repetate rânduri, aacestei nemulţumiri, nu a fost de naturăsă modifice situaţia:Stadiul general al activităţii în acestdomeniu nu poate fi însă apreciat casastisfăcător.[…]Pornind de la imperativele deosebitece au impus reactivizarea problemei, dela fondul de informaţii ce necesita a ficlarificat, cele ce se raportează suntdoar nişte aspecte mai mult formale dejustificare cât de cât a unei activităţi.Dacă cineva din conducereaDirecţiei a III-a are o altă părere, să vinăcu argumentele![…] Este nemulţumitor şigreu de calificat faptul că nu s-a dat încărăspuns chestiunilor de fond vizate ladeschiderea problemei.129Cele mai multe admonestărisunt primite, însă, de acele unităţi aleSecurităţii care caută să aplice prevederileProgramului de măsuri în problema„Oculta” şi să raporteze un număr câtmai mare de persoane puse sub urmărireinformativă pentru apartenenţa sauîntreţinerea de legături cu francmasoneriainternaţională. Prevederile vagi aleProgramului de măsuri amintit au permispunerea sub urmărire a unui număr marede persoane, care nu aveau propriu–zis o legătură cu francmasoneria, darmanifestaseră interes pentru activitateaacesteia sau pentru istoria ei oripronunţaseră cuvântul „francmasonerie”în prezenţa unui informator al Securităţii.(continuare în nr. viitor)

ADNOTĂRIPRIZONIERIÎN LIBERTATEDona TudorIes cuvintele ca nişte roiuride ţânţar din televizor. Stăm petabla de şah. Pioni resemnaţi. Caidresaţi. Regi. Regine. Nebuni.Şi câte o tură. Unii se învârtescmereu. Nebunia nu e molipsitoare.Şi totuşi. Regii aiurează. Regineleau ajuns iele. Pionii cad singuri.Caii au uitat că au fost sălbatici.Vremea merge înainte. Învrăjbitavreme. Frământările politice fac,din gândurile noastre, hârtiede prins muşte. Tăcuţi, privimduios spre spectacolul vieţii.Supravieţuitori zilnici.Ne prinde somnul cu grijilepoliticii în pernă. Nu mai ştim ce nefac toate neamurile, dar ce fac blondele şi brunetele din politicăşi de pe lângă, ştim în amănunt. Din tot ce avem, parcă nimic nune mai aparţine. Descoasem şi înnodam divorţuri, crime, violuri,preşedinţi, premieri, nunţi, botezuri, spaime, preţuri, inflaţie,accidente, morţi, vii, în acelaşi cazan cu vorbe. Vorbe dăruite.Vorbe ostenite. Cazanul sună. Când a gol, când a plin. Încordaţiîn ascultare, zumzetul dintre pereţi, fac grijile să dispară.Gândurile noastre se volatilizează. Rămânem doar cu el.Cu televizorul. Ecranul străluceşte ca o bacnotă. E a fiecăruia.E a noastră. Miraţi, speriaţi, fericiţi, ne plătim cu ea un ochi deviaţă. Pumnul, strâns pe telecomandă, ne duce în alte ochiuri deviaţă. Paienjenişul cu vise nedormite se scămoşează în luminazorilor de zi.Un sălaş pentru clătit privirea. Cuvintele, dimineaţa, s-arvrea să fie de pluş. Molatice s-ar vrea. Mătăsoase. Vorbelefără ecran sunt aspre ca un pârjol. Nu mai găsim în ele un locde taină. Realităţile de ieri se întorc. Tiptil. Furtunos. Tandru.Spicuitor. Discret. Zgomotos. Arţăgos. Încercate de vise şi iluzii.Ar trebui să intrăm în realitate cât nu e prea târziu.Creşte preţul la cartofi mai repede decât creşte iarba şi nuştiu dacă s-a mărit suprafaţa cultivată. Nu prea s-au înghesuitdoritorii de solarii în curte. Se înalţă întrebările în marile pieţe delegume şi fructe. Dar, nu prea aleargă mulţi, la casa părintească,să mai planteze nişte fire de roşii sau de ardei. Ne uităm lapământ ca şi cum el ar trebui să producă singur. Nu mai suntemnici cu sapa, nici cu mapa. Nu mai suntem nicicum. Sus cumunca, să nu ajungem noi la ea, se spunea zeflemitor.Oameni trăitori din muncă, ignorând munca. Nu mai picăorice pară mălăiaţa, în gura oricărui nătăfleaţa. Nu mai ştim săne întindem cât ne e plapuma. Ba, chiar ne-am simţi mai bine,în a altuia. Pământul la indiferenţă se răzbună. Suntem săraci,într-o ţară bogată. Ne convine, să aruncăm nemunca, în spinareaaltora.De peste 20 de ani, ţara se scurge. Ca nişte boabe, afost risipită printre degete. Cine a ştiut să strângă, a strâns.Cramponaţi în răfuială cu statul, oamenii muncii au uitat munca.Cine e în putere se duce să muncească pe pământul altora.Pământul ţării se înăbuşă nemuncit. Lacrima părăsirii pârjoleşte.Trăim, în Grădina Maicii Domnului, orbiţi de ochiul dracului.ÎN CELULĂ CU IISUSVehiculul cumilioane de deţinuţislăbănogi, dar vioi,pătrunse pe culoarulprincipal al etajului celmai de jos al puşcăriei.În vitezaameţitoare, mulţi searuncau singuri afară,nerezistând psihic,se împingeau violent,provocând celor dealături traumatisme saumureau, pur şi simplu,Victor Martinfără o cauză vizibilă.Stresul era foarte mareşi călătoria lungă, iar mesajul genetic era clar:unul singur dintre puşcăriaşi trebuia să ajungă încelula de lux.Pereţii umezi şi cenuşii ai cu loaruluikilometric păreau a alerga înapoi. Constructorulpuşcăriei din peşteră era cel care stabiliseregulile jocului.Drumul, lung cât un infinit, era pe sfârşite;simţeau asta. Numărul celor care erau sortiţipieirii era din ce în ce mai mic. Când, în sfârşit,în vehiculul cilindric nu mai ră maseră decît doideţinuţi, unul se întoarse către celălalt, mirat şipuţin speriat.- Ce faci, nu te sinucizi?- Nu.- E ordin să rămân numai eu. Sunt ales săintru în celulă.- Şi ce?- Tu, într-un fel sau altul, va trebui să dispari.- De ce nu mă ucizi tu?- Nu e în program. Eu trebuie săpropovăduiesc iubirea între entităţi. Sînt ultimulcare ar putea face o crimă.- Iar eu sunt ultimul care ar putea face osinucidere.- Treaba ta.Vehiculul se oprise la uşa mem branoasă acelulei, iar cei doi coborâră. Tremurând de frig,pătrun seră cu mişcări vibratile înăuntru.Aveau de ispăşit o pedeapsă de nouă lunide închisoare şi, plicti sindu-se, inventară diversejocuri pentru a-şi menţine forma fizică şi pentrua nu înnebuni.Cînd începură transformările celulei, seînscriseră şi ei în ele. Rareori, mai schimbaudouă vorbe.Cînd seria de metamorfoze încetă, furăpuşi în libertate şi eliberaţi de ultimele rămăşiţeale fostei celule.- Suntem siamezi, spuse Iisus.Celălalt nu răspunse, hotărît să nu maiscoată nici un cuvînt, niciodată. Se merseseprea de parte cu iubirea aproapelui.7104 www.oglindaliterara.ro

Blagoslovitainvocare a PapeiIoan Paul al II-leaCetatea Sfântului Scaun. Roma, Duminică, 1mai 2011, orele 10.Comunicatul de presă al agenţiei “SalaStampa della Santa Sede”:“Il 1 maggio 2011, II Domenica di Pasqua e della DivinaMisericordia, alle ore 10, il Santo Padre Benedetto XVI, apresiedato la Celebrazione Eucaristica sul sagrato della BasilicaVaticana e proclamato Beato il Servo di Dio: Giovanni Paolo II,Papa.”Din seara zilei de joi, 28 mai 2011, a început să plouă laRoma. Şi parcă vremea se întorsese la Sfânta Scriptură: “... închiar ziua aceea s’au desfăcut toate izvoarele adâncului celuimare şi jghiaburile cerului s’au deschis...” (Facerea, VII, 11/12).Şi a plouat, ploaie câinească până pe după miezul nopţii desâmbătă, când, parcă la un semn, ploaia s-a oprit.Duminică (a doua după Paşti, a Sf. Apostol Toma), în primazi a lunii mai, “Dumnezeu Şi-a adus aminte... şi apele s’au potolit;izvoarele adâncului şi jghiaburile cerului s’au închis şi ploaia dincer a încetat” (Facerea, VIII, 1/2), cerul s-a luminat şi razelesoarelui mângâiau mulţimea credincioşilor din piaţa CatedraleiSf. Petru, sosiţi din toate colţurile lumii pentru a participa laceremonialul religios al beatificării Papei Giovanni Paolo II.Iată conţinutul documentului original al Sfântului Scaunal Bisericii Romano-Catolice de beatificare a Papei Ioan Paulal II-lea, binecuvântat de Papa Benedict al XVI-lea în cadrulceremonialului slujbei papale:Datum Romae, die 1 mensis Mãius, AD 2011.Beatifications Servus Dei Ioannes Paulus II ( Karol JósefWojtyła)Summi Pontificis 1978 - 2005.“Congregationis nomine de Causis Sanctorm consulto,Autoritate Nostra Apostolica facultatem facimus ret VenerabilisServus Dei Ioannes Paulus II, papa Beati nomine in posterumappelletur cisusque festum die altera et vicesima Octobris in lociset modis iure statutis quotanti celebrari possit.”“In nomine Patri set Filii ei Spiritus Sancti.”...Era în 22 ctombrie 1978. Au trecut de atunci şi pânăastăzi, 1 mai 2011, 33 de ani (profetic soroc, vârsta la care Iisusa urcat la ceruri), de când, ne amintim cu emoţie, noul Papă IoanPaul al II-lea rostea în prima sa predică, adresată lumii creştine,celebrele cuvinte: “Non abbiate paura!” (Nu aveţi teamă!). “Apertele porte a Cristo!” (Deschideţi porţile lui Cristos!). În acel “al iniziodel suo pontificato” Papa purta în sufletul său gândul mesianic,pe care “il Primate della Polonia card. Stefan Wyezyński”îl mărturisea cardinalilor în Conclav, imediat după alegera luiWojtyła: “il compito del nuovo papa sarà di portare la Chiesa nelTerzo Millennio” (Misiunea noului papă va fi de-a călăuzi Bisericaspre cel de-al treilea mileniu).Şi aşa a fost. Papa Ioan Paul al II-lea şi-a exercitat înmod exemplar oficiul de “Vicarius Christi”, impunând în întreagalume valorile fundamental creştine ale învăţăturii pauline, într-unmoment în care religia suferea un vizibil declin, iar raporturilesocial-politice erau deja într-o profundă criză. Încă de la întronare,Sfântul Părinte a descătuşat un şuvoi de iubire, reuşind, în timp,prin harul său providenţial să schimbe şi să trezească un nou fiorecumenic în Biserică, permiţându-se astfel trecerea de la apusulunui mare pontificat - acela al lui Paul al V-lea -, la răsăritul uneinoi perioade a Bisericii creştine.În Enciclica din 25 mai, în Solemnitatea Înălţării Domnului,anul 1995, al şaptesprezecelea al pontificatului său, Papa IoanPaul al II-lea consemna următoarele: “Preocuparea pentru unirepriveşte întreaga Biserică, atât pe credincioşi cât şi pe păstori, şiîi solicită pe fiecare după puterile lui”...Astfel, trebuie să amintim, în acest moment, şi de întâlnireaistorică, de la Bucureşti, din zilele de 7, 8 şi 9 mai 1999, cândprin angajarea dialogului ecumenic, al celor doi întâistătători aiBisericii Romano-Catolice şi Bisericii Ortodoxe Române, IoanPaul al II-lea a mărturisit: “Hristos înseamnă a dori unitatea, adori unitatea înseamnă a dori Biserica; a dori Biserica înseamnăa dori comuniunea de har ce corespunde planului Tatălui pentruîntreaga veşnicie. Iată înţelesul rugăciunii lui Cristos: , binecuvântând apoi România, numită de Înaltul Pontif“grădina Maicii Domnului”, “ţara punte între Orient şi Occident”...www.oglindaliterara.roVizita Sanctităţii Saleîn Romănia, desfăşuratăîntr-un climat de toleranţăşi evlavioasă bucurie,a însemnat pentru toţicredincioşii, ortodocşişi catolici, o “epifanieprovidenţială” pentru BisericaEVENIMENTecumenică desăvârşitreflectată în cuvintele SfânteiScripturi: “/.../ Hristos ne-abinecuvântat întru cele cereşticu toată binecuvântareaduhovnicească. /.../ pentruca’ntru iubire să fim în faţaLui sfinţi şi fără prihană./.../ întru Care toată zidirea,bine’ncheiată laolaltă, creştespre a fi locaş sfânt întruDomnul; întru El sunteţi şi voizidiţi împreună, spre a fi locaşal lui Dumnezeu întru Duhul”.(Epistola Sf. Apostol Pavel către Efeseni, I, 3/4/6 şi II, 21/22).Matei Romeo PitulanÎn cadrul celor două liturghii oficiate în onoarea “SanctităţiiSale, cea catolică în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti, de cătrePapa Ioan Paul al II-lea şi cealaltă, ortodoxă, în Piaţa Unirii, pelocul viitoarei Catedrale a Neamului, de Prea Fericitul PatriarhTeoctist, s-au revelat dimensiunile fundamentale ale iubirii fărăde margini a lui Hristos, care a murit ca să-i strângă laolaltă pefiii lui Dumnezeu şi fiii întru Fiul, vremelnic risipiţi: /.../ ”căci unuleste Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi” (Matei,XXIII, 8), consfinţind astfel paternitatea lui Dumnezeu “întru celecereşti” şi nedespărţita unitate a Bisericii /.../ care este trupulSău” (Efeseni - Pavel, I, 23).Adevăratul miracol al lucrării lui Dumnezeu-Tatăl, a fostînsăşi împlinirea destinului apostolic al robului său, Karol Jósef- Papa Ioan Paul al II-lea – care, în pontificatul său, deşi greuîncercat de beteşuguri, de smintirea şi răutatea vremelnică aoamenilor şi a timpurilor, a reuşit, prin caznă ascetică, luminatde zisa Sf. Apostol Pavel (... “dar şi în necazuri ne lăudăm, bineştiind că necazul rodeşte răbdare, iar răbdarea, încercare, iarîncercarea, nădejde. Iar nădejdea nu face ruşine, pentru căiubirea lui Dumnezeu s’a vărsat în inimile noastre prin Duhul CelSfânt care ni s’a dat”), încununat de “Coroana de Spini” a lui Iisus,să însoţească Biserica în misiunea ei mariană spre mileniul trei...În încheierea slujbei de beatificare a Papei Ioan Paul alII-lea, Benedict al XVI-lea a ridicat mâinile spre cer şi a invocat“in memoriam”: “Beato te, amato Papa Giovanni Paolo II, perchéhai creduto! (Ferice de tine, iubit Părinte Ioan Paul al II-lea,pentru credinţa ta!). Tante volte ci hai benedetto in questa Piazzadal Palazzo! (De câte ori nu ai binecuvântat în această piaţă aPalatului!). Oggi, ti preghiamo (Astăzi te rugăm):“Santo Padre ci benedica! (Sfânt Părinte, binecuvânteazăne!).Amen.”Apoi Papa Benedict al XVI-lea, acompaniat de cardinaliiSacrului Colegiu şi urmaţi de mulţimea credincioşilor (aprox. unmilion), în liniştită şi tăcută rânduială, au intrat în Cadedrala Sf.Petru, au îngenunchiat şi s-au rugat la relicvele “Beato GiovanniPaolo II, Papa”. Marile porţi ale Catedralei au rămas deschisepână când cel din urmă pelerin s-a mărturisit în faţa sicriului delemn al Prea Fericitului Ioan Paul al II-lea...Era spre zorii zilei, întunericul stăruia încă şi, din nimic, “dinnedesluşit şi ne’mplinit... a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fostlumină.” (Facerea, I, 2/3).Iar aşa cum scrie în Ecclesiast, “Pentru orice lucru este oclipă prielnică”... şi ”porunca desăvârşirii” a fost într-o Duminică,a primei zile a lunii mai din anul 2011, când Dumnezeu-Tatăl aîngăduit servului Său, Karol Jósef Wojtyła (cu numele de PapăIoan Paul al II-lea), prea sfânta şi soborniceasca recunoaştere:“Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec!” (Psalmii,CIX)...“ Fie numele Domnului binecuvântat”“ Lui fie-I slava: şi acum, şi’n ziua veacului”!Din Scrisoarea Enciclică “Evangelium Vitae” a SuveranuluiPontif Ioan Paul al II-lea:”/.../ nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni numoare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacămurim, pentru Domnul murim. Aşadar, şi dacă trăim, şi dacămurim, ai Domnului suntem” (Epistola Sf. Apostol Pavel cătreRomani, XIV, 8).Roma, 25 martie, în Solemnitatea Bunei Vestiri, anul 1995,al şaptesprezecelea al pontificatului meu.Cu binecuvântarea mea apostolică,Joannes Paulus PP II7105

CRITICĂ LITERARĂFORŢA PROZATORULUI Gh. A. NEAGUInfatigabila corigenţă a Românieila materia „difuzarea cărţii”, mai alesdupă ’89, a făcut să nu ştiu mai nimicdespre creaţia literară a lui GheorgheAndrei Neagu. Iar acum, intrat înposesia volumului de proze Războiulmuştelor, sunt surprins să aflu unautor de-o expresivitate epică în careinterferenţa dintre real şi fantasticeste un atu nu doar conştientizat, cişi exploatat „fără milă” de domnia sa.Aproape de regulă, prozele încep cu ointrare în decorul subiectului ales, întruntempo cumva liniştitor-ardelenesc– fără să cadă neapărat în cuprindereaslavician-agârbiceeană –, după careurmează urcuşul spre conflictul,cel mai adesea greu previzibil. Aicitrebuie adăugat că finalurile happynu sunt, pare-se, agreate de Gh. A.Neagu, dar nici ignorate sută la sută.De altfel, mai în toate cazurile, atuncicând nu e nevoie de „măsuri extreme”,el găseşte calea de mijloc fără săatenueze valoarea ori atmosferatextului. Ceea ce mai trebuie remarcateste aerul acela de… parcă-parcătraversăm Bărganul fănuşian, dăm unocol rapid pe la Teleormanul lui Stancuşi Preda şi ne găsim faţă în faţă cucreaţia interesantă a unuia dintrebunii prozatori români contemporani.Nu, n-au fost decât nişte nervuri, unfel de tentacule alesale, o „aruncăturăde ochi”, spreprecursorii săi, fiindcăoriginalitatea moduluicum realitatea estetransferată în fabulos,îi aparţine, substanţial,lui Gh. A. Neagu. Fiecă este vorba desprepersonaje singulare,fie că vorbim desprepersonajul colectivcare, în destule textedin carte joacă un roldecisiv în desfăşurareaacţiunii..Prima proză,Războiul muştelor,asupra căreia apasăşi titlul cărţii, esteo demonstraţiedeplin energică apersonalităţii autorului, în carelegăturile sale cu proza voiculesciană(Zahei Orbul) sau/şi proza lui A. E.Baconsky (Biserica Neagra), dacănu cumva dăm un ocol şi pe la nişteexprimări cu iz discret de proză„márqueziană”, ceea ce nu e rău, adicăîl „prinde” pe prozator. Acesta esteun lucru/adevăr care nu atenteazăcâtuşi de puţin la individualitatea şipersonalitatea artistică a lui Gh. A.Neagu, sau la construcţia a textului,ci este, mai degrabă, o circumstanţădemonstrativă a posibilităţilor salenarative. Evoluţia „ostilităţilor” încadrul trio-ului autor-personaj/individcolectivitate(oamenii satului, sau aioraşului) are loc într-un crescendosuficient de impresionant pentru ca,vrând-nevrând, invazia muştelorsă ne reamintească imagini dincelebrul film Păsările (The Birds),al lui Hitchock, sau de senzaţionalulfilm Roiul (Swarm) a lui Irwin Allen.Iertate-mi fie aceste trimiteri, însăconsider că, despre proza lui Neagus-a scris mai puţin decât ar fi meritat,iar a-l aşeza din oficiu alături de alţiconfraţi, aşa, într-un fel de virtute ainerţiei, i se face o nedreptate, fiindcănu avem în el un autor „zbătânduse”să fie în rând cu un modernismsau postmodernism instalat la noica o copertină salvatoare pentrumulţi autori de duzină, dar înfipţi cuaroganţă în aceste curente, ci unprozator în sensul real al cuvântului.Adrian, personajul principal alnaraţiunii este construit pe ideeametaforăa încercării de reduceresau eliminare a dramelor şi tragediilorpricinuite de război. Până la urmă,însă, dovedindu-se că el este soluladucător de moarte, experienţele salechimice concretizânduse,în final, în formamaterială a roiului demuşte diforme ucigaşe.Insectele, nu numai căse înmulţesc rapid,dar şi cresc până ladimensiuni uriaşe,astfel că, încet-încet,situaţia se complicăşi se amplifică până alua forme monstruoshalucinante.Seajunge, în context, lapărăsirea oraşului decătre locuitori pentrua-şi salva viaţa, însă nufără a încerca să ducă oluptă teribilă şi inegalăcu atacatoarele, totulîn imagini terifiante defilme science fiction,totul într-un crescendofixat în etape ale groazei. Cele demai sus pot fi ilustrate cu un citatedificator: „Cu cât se apropia de oraş,cu-atât monştrii erau mai numeroşi.Cerul de deasupra oraşului era negru.O luptă, un măcel începuse întreoameni şi monştri. Câţiva soldaţi îndrum spre front trăgeau în neştire. Pestrăzi, trupurile monştrilor hăcuiţi tefăceau să aluneci. Din trupurile lor sescurgea un lichid vâscos.” (pag. 26).Dumitru HurubăPeisaj şi atmosferă de apocalipsă, fieea şi la scară redusă!În proza Maria se păstreazăoarecum atmosfera din prozaprecedentă, doar că pe alt palieral situaţiilor, adică prin alternareapermanentă real-fabulos, însă fără ase insista pe idee şi, mai ales, fără ca înfenomen să fie implicată colectivitatea.Aici întâmplarea intră în scenă şi seimpune, interesant, prin instalareadiscretă într-un „normal” de viaţăştiut şi acceptat de către participanţii/personaje în conformitate cu o tradiţieîmpământenită de-a lungul vremii.Evident, personajul în jurul căruiagravitează întreaga acţiune a prozei,este Maria, al cărei statut social esteunul creionat special – într-un fel,specialitatea casei la Neagu – pentrua-l utiliza la înălţarea unui edificiu pecare l-aş numi, în concordanţă custilul şi metodele autorului, locul încare trebuie să se întâmple şi se vaşi întâmpla ceva. La fel de interesantşi, după cum se poate constata înmai toate prozele lui Neagu – celpuţin cele cuprinse în acest volum– scrierea începe molcom, derutantde molcom, pentru ca, treptat, ea săprindă dinamism, să urce tensionalprintr-o tot mai pronunţată alerteţe astilului până în zona conflictuală unde,deseori cu iscusinţă, se ajunge la…apogeul desfăşurării. Deliberat saunu, cele două personaje principale– Maria şi profesorul Brumaru –plus naratorul, sunt sacrificate pe„altarul” unei intercalări derutante,real-paranormale, atmosferă în care,parcă, se reduc motoarele povestiriicreând acesteia o anumită lentoareoarecum nepotrivită. Poate doartensional păstrându-i-se alura şirostul, ea fiind, din multe puncte devedere mai… umană, mai aproape desufletul şi de mintea cititorului, fie şinumai datorită metamorfozării Marieiba în ipostază de tânără, ba de soţie,ba de bătrână, ba de iubită, ba deamoreză.î7106 www.oglindaliterara.ro

ECLIPSAÎn noaptea de 15 iunie, timp depeste cinci ore a fost eclipsă totală delună, care a putut fi văzută şi de la noidin ţară. Eclipse de lună sunt mai dese,de soare... când şi când. Azi şi copiii ştiucum se produc aceste fenomene. Cândvase spunea că luna sau soarele aflate îneclipsă sunt mâncate de vârcolaci. Azi numai aud pe nimeni spunând asemenealucruri. Cred că ar fi bine să reamintimcelor ce nu mai ştiu exact mecanismuldupă care se produc eclipsele. La eclipsade soare, luna intră între soare şi pământşi noi nu mai vedem soarele, iar umbralunii se abate peste noi. La eclipsa delună, pământul intră între lună şi soare şiumbra lui acoperă luna. Luna n-are luminăproprie, ci ea reflectă lumina soarelui, cao oglindă. Intrând în umbra pământului, eadevine întunecată. Fenomenele acestease petrec destul de rar şi pot fi calculatecu mult timp înainte de oamenii de ştiinţă.Prin 1960 a fost o eclipsă de soare,care s-a văzut bine şi în zona noastră (jud.Mehedinţi n.r.). Eram în clasa întâi. Serăspândise zvonul că vine sfârşitul lumii şică eclipsa înseamnă începutul sfârşitului.Cu o zi înainte, doamna învăţătoarene-a învăţat să căutăm un câte un fundde sticlă şi să-l afumăm la o făclie delumânare, urmând ca a doua zi să neducem la şcoală înarmaţi cu un astfel deinstrument, cu care să vedem eclipsa. Numiamintesc să ne fi explicat mecanismuldupă care se produce eclipsa. Acasă amgăsit mare jale. Mama venise de la oraşDin familia celor două prozede mai sus, face parte, fără a forţalucrurile, şi Galovinul, o povestireamintind binişor, doar că pe altecoordonate, de Războiul muştelor.Acţiunea se petrece într-un loc adecvatunui experiment aparte: Institutulpentru Creşterea Păsărilor unde estetrimis/transferat un specialist pentru arevoluţiona un domeniu de activitate,în conformitate cu prevederileprogramului de partid. Aşadar, „Venitde la un institut vecin pentru creştereaovinelor, tovarăşul Traci şi-a pus în capideea încrucişării ovinelor cu păsări.(…) Îi fusese repartizat un laboratorspaţios şi un personal disciplinat gatasă-i sară în ajutor, ori de câte ori arfi fost necesar.”(pag. 124). Ne putemînchipui cam ce putea să rezulte înurma încrucişării, adică, aşa cumne şi informează autorul povestirii: „Ideea obţinerii unor găini cu lână saua unor mieluţi cu aripi(…).” (p.124). Eo găselniţă de senzaţie a autorului,zicem, însă nu e aşa: problema seia în serios, se trece la experienţapropriu-zisă, însă, până la rezultatulbizar-spectaculos, toate încercărilesunt egalate de tot atâtea eşecuri.Acţiunea se petrece – e bine dereţinut - în timpul regimului comunist,şi acolo îi spuseseră „cucoanele” că numai avem nici o scăpare, că sfârşitul lumiiva fi peste câteva ore. Eclipsa urma săaibă loc pe la ora 10 dimineaţa. Nu m-aulăsat la şcoală: „Dacă o fi sfârşitul, săfim şi noi toţi trei pe acelaşi loc, să ştimunii de alţii! Cum să te duci tu la şcoalăşi să nu ştim nimic de tine!”... Am ascultatşi nu m-am dus. Împreună cu tăticu amprivit prin sticla afumată cum soareles-a acoperit uşor-uşor de o pată neagră,rotundă. În vremea aceasta mămica seruga cu lacrimi, aşa cum numai dânsa ştiasă se roage la ceasuri de cumpănă. Cândîntunericul a acoperit pământul, am simţitun curent rece, care m-a pătruns în oase.Găinile alergau înebunite, căutându-şicoteţul, câinii au început să urle, vacilesă mugească. Un vânt straniu a începutsă bată, parcă şi pământul era uimit decele ce se întâmplau. După un timp, pataneagră care acoperise soarele a începutsă se retragă, lumina s-a revărsat pestelume şi totul a intrat în normal. Toţi auieşit în drum, grăbindu-se să comentezeevenimentul.M-am dus la şcoală după eclipsă.Când am deschis uşa, toţi ochii s-auîndreptat spre mine. Doamna a făcutcâţiva paşi. S-a apropiat:- De unde vii, domnişorule?- Da, doamnă, de acasă!- La ora asta? Elevii veniră de la oraopt? Tu nu eşti tot elev?- Da, doamnă, tot elev sunt, dar num-a lăsat tăticu, că zicea că vine sfârşitullumii şi să fim şi noi toţi!Între timp, doamna învăţătoarese apropiase de mine. Fără să-mi deahibridarea/încrucişarea nu e oglumiţă, ci se impune ca o importantăactivitate, poate chiar ca o prosteascăsarcină de partid. Rezultatul,pe linia ideii din proză, este că,entuziasta participantă la experiment,domnişoara Domnica Bostan,„profitând de avantajele democraţiei,s-ar fi retras la o mănăstire, devenindcea mai bună păstoriţă a turmelor demioare. Şi toată lumea spune că dincând în când le arunca mieilor grăunţeîn iarbă şi-i chema ca pe găini.” (pp.135-136).Interesantă, din punct devedere brodării epicului în jurul uneiteme, nu neapărat noi, dar tratatăconsecvent cu momente care facdeliciul lecturii, este proza TacheMindir. Aceasta conţine, deşi întinsăpe un număr restrâns de pagini, camtoate elementele unei mininuvele:politic, economic, administrativ,familial, social, sentimental (unconflict amoros cu Miranda), poateaici demonstrându-şi autorul, forţa sade cuprindere a tuturor ramificaţiilorunei scrieri de anvergură. Personajulprincipal, trimis într-o delegaţie înBrazilia, este înţepat de o insectăşi, află el cu spaimă, că era bolnavde malarie. Poate cam zdruncinatwww.oglindaliterara.roSEMNEAlexandruStănciulescu-Bârdade bănuit că are vreun gând ascuns,deodată palmele i s-au slobozit cu vitezăfantastică, izbindu-se de obrajii mei destulde firavi. Cred că au făcut un zgomoturiaş, fiindcă ceilalţi din clasă au închisochii asurziţi, iar mie mi-au vâjâit urechilecâteva ore după aceea, iar obrajii puteausă fiarbă o cană de ceai. Parcă o aud şiacum pe doamna învăţătoare:- Aici eu îţi sunt şi tată şi mamă! Ţiamspus să vii la şcoală astăzi, trebuia săvii. Dacă era să mori, mureai aici lângămine!Eclipsa n-a fost sfârşitul lumii pentrualţii, dar pentru mine… Numai obrajii meipot să spună!mintal, gelozia îl ajută să declanşezeconflictul… şi, „Apucând un cuţit depe masă îşi tăie arterele de la mânastângă.”(pag.218). Redarea tragedieinu are tensiunea „normală”, dar nicinu îşi pierde din valoarea exprimăriipentru a încunoştinţa cititorul despreo situaţie, la urma urmei, omenească.Prozele asupra cărora m-am opritmi s-au părut cele mai reprezentativeale volumului, atât ca întindere, dar,cu precădere, din punct de vedere alrealizării lor literar-artistice. Fără a-aşipierde din consistenţă nici celelalte,care echilibrează perfect un volumde proză scurtă bine proporţionat şisuficient de bine realizat pentru a ieşidin rândul multelor volume de genapărute după ’89.Fără, Doamne fereşte!, cugândul de a da sfaturi sau verdicte,cred că Gheorghe Andrei Neaguar trebui să se ia mai în serios caprozator, deoarece, cu disponibilităţilesale de artist al cuvântului, are decâştigat.De pierdut nici într-un caz!Eu aştept…* Gheorghe Andrei Neagu,RĂZBOIUL MUŞTELOREditura Plumb, 20107107

Vară cu aromă de arşiţăMariana VickyVârtosuPentru unii sunǎ bizar,dar varǎ înseamnǎ arşiţǎ.Aer irespirabil, vegetaţiealertatǎ, stare vegetativǎ, lapropriu şi figurat. Ce minunatǎnostalgie! Praful… pe care,odinioarǎ, îl ridicam, tîrşîindunepicioarele, rǎscolindu-l, încǎutarea stratului rǎcoros,fǎrǎ sǎ ne pese cît de murdarieram!O imagine a copilǎriei, încare arşiţa nu era stinsǎ decîtcu ritualul nostru strǎvechipentru chemarea ploii.Acestiunie al anului de graţie 2011a fost atît de generos înapǎ, încît a ,,dǎruit,, cevacevaşi luinii iulie. Dar, dupǎatîta apǎ ,,recolta,, literarǎ acenaclului nostru se datoreazǎ tot (v)-lǎstarelor tinere.Raluca Baciu exerseazǎ.Cele cîteva poezii citite, într-oalta metricǎ, tonalitate vorbesc despre exerciţiu poetic,despre perseverenţǎ, voinţǎ. De altfel, pǎrerile ConstanţeiCornilǎ, la subiect, ale Ştefaniei Oproescu şi ale EleneiStroe-Otavǎ, în calitate de îndrumǎtor al tehnicilor literare,exprimǎ …unanim? - cam acelaşi lucru. Cadenţa horaţianǎ,stilul homeric, sesizate de Lili Goia vorbesc despre aceastǎnoua formǎ a literaturii întîlnitǎ la generaţia internauţilor,cea a copiilor de cristal. Ionel Mony Constantin ne-a citit untext care nu-i aparţine(Monica), dar pe care l-a consideratdemn de atenţie.Aşa sǎ fie? Urmǎtoarea întîlnire aaparţinut tot generaţiei de cristal:Raluca Dumitrache,Adelina Bǎlan, Alexandra Herghelegiu. Sigur, balada luiGheorghe Suchoverschi, Balada unui bulevard, a fostcomentatǎ farǎ milǎ. I s-au recunoscut şi parţile bune.N-aş prea spune cǎ, reluarea unor elemente stilistice dinvechile şi propriile creaţii nu duc spre pastişǎ. Un pic preaConstantin Noica- Scrisoare către Rafail„Scrisoare cătreRafail” a apărut acum42 de ani, în revista„Prodromos”, numărul8-9 din 1968,editată înGermania şi în Franţa,şi cuprinde mesajulemoţionant al luiConstantin Noicaadresat fiului său,în momentul în careRafail s-a călugărit.„Ce poate fi înlumea voastră, dragulmeu, că te-ai gândit săpleci din ea? Şi suntmulţi - mi se spune -care se despart de ea,chiar dacă nu intră în ordin, ca tine. V-a mâhnit peste măsurălumea de azi? Aţi găsit că o puteţi sluji de dincolo de ea? (.) Înlimba ta există o vorbă a trecutului care-mi pare, într-un fel, maiadevărată astăzi decât oricare alta.Este cea a lui Augustin, „iubeşte şi fă ce vrei”. Căci dacăiubeşti cu adevărat - s-a spus - nu mai faci aceea ce vrei, doarce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că adur, Mony Constantin…nu-l iartǎ pentru nicio fisurǎ, fie eacît de micǎ, deşi îi recunoaşte şi realizarile.Elena Stroe-Otavǎ a fost de acord cǎ ,, elementele de recurenţǎ daunota specificǎ baladei. Tema este vizibilǎ şi nu mi se parelipsitǎ de valoare artisticǎ.Dǎ glas contemporanului carepriveşte nostalgic trecutul oraş ,,- a precizat Elena.În acordcu Elena Otavǎ a fost şi Petre Abeaboeru, considerîndbalada drept o realizare literarǎ.Alexandra Herghelegiu,generoasǎ, trece aceastǎ baladǎ direct în categoria ,,opere,,. Alexandra îşi argumenteazǎ zicerea prin propriaimaginaţie, vǎzînd bulevardul însufleţit, în suferinţǎ , iaraceastǎ imagine a şocat-o.Pentru Raluca Baciu a fost opoezie de atmosferǎ care a impresionat-o plǎcut. Pe LiliGoia nu l-a mişcat deloc.Ultima strofǎ e notabilǎ…Baladatrebuie refǎcutǎ! Gheorghe Andrei Neagu crede cǎ ,,acestversat poet ne-a dat prilejul sǎ evocǎm bulevardul dinprisma noastrǎ.Are douǎ strofe cu stare poeticǎ deexcepţie,,. Trebuie, totuşi revǎzut textul!,,Zborul uitǎrii,,-textul Ralucǎi Dumitrache nu a fost comentat.Aşa cumspune regula, la prima lecturǎ, fǎrǎ comentarii.TextulAdelinei Balan, înnecat în cuvinte, fǎrǎ subiect, cum l-adefinit Alexandra Herghelegiu ( bunǎ observaţie!) Asmaticde puncte, este o prozǎ de introspecţie.Dar, ce minunatar fi fost sǎ-i accentueze dialogul, sǎ-i creeze un subiectforte! Are toate calitǎţile unui bun mînuitor de condei, areforţǎ şi dorinţǎ.Ochii ei vorbesc dincolo de cuvinte. Aşacum spunea şi Elena Otavǎ, generaţia copiilor de cristal!Sǎ fi avut noi norocul sǎ ne numim adulţii indigo?Înesenţǎ, dragǎ Adelina fǎ o poveste din imensul flux verbalcare izvorǎşte din launtrul tǎu!Creeazǎ personaje, creazǎsubiect…În rest, numai de bine! Poeţii Ionuţ Ţandǎrǎşi Diana Sava, simpli ascultǎtori. Ştefania Oproescuexerseazǎ un nou gen: jurnalistica, exerciţiu pentru…pianşi orchestrǎ: editorial. Ca prim exerciţiu , merge! În fond, textul editorialistului deschide revista.E loc şi de maibine…Cum am zis, fiind la prima …comitere de acest gen,textul este destul de bine conceput. Despre GheorgheAndrei Neagu, ne-a lipsit! Aşa cum ne-au lipsit şi IoanDumitru Denciu, ori Gabriel Funicǎ.despărţit pe de . Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place,dar nu iubeşte întotdeauna. (.) S-a sfârşit cu lumea aproapelui;este o lume a departelui nostru, cea în care trăim şi se va trăi. Nue o întâmplare că eu însumi îţi scriu de departe, dragul meu, şică-ţi scriu pe departe, nu de-a dreptul, ca şi cum ai fi pentru minedoar unul din Rafailii lumii.Dar nu te dezaprob şi nu i-aş dezaproba nici pe ceilalţi, chiardacă ar fi oaste şi biserică, iar nu singurateci. Nu vă dezaprob,chiar dacă m-aş temecă trăiţi într- o lume gatafăcută - şi care nu maiare ce face. (.) Eu nu ama-ţi da lecţii. Spre capătulvieţii, văd că nu ştiu mainimic. Dar când mă uitîndărăt, văd că e cevasigur până şi într-o viaţăca a mea: e bucuria.N-am avut dreptatedecât atunci când m-ambucurat. Omul e fiinţacare jubilează. Omul afăcut bucuria, şi a văzutcă era bună. (.) Şi-ţispun numai: bucură-teşi fă ce vrei!”Locul in careAdevarul si Lumina suntla Ele acasa.CRONICARwww.oglindaliterara.ro7109

CRITICĂMihalela ALBU sau o dragoste niciodată târzie...Eugen EvuFaptului că mă descarc de toxine scriindu-le, adică azvârlinduleafară din mine? Să fie pur şi simplu isidonul pe care-l iau devreo zece zile şi al cărui efect trebuie că începe să se simtă? Cutoate astea, noaptea trecută, ieri seară şi până azi dimineaţă,eram prăbuşit, în plină disperare. Se pare că vântul rău de laZürich provoacă astfel de deprimări; pesemne că există şi vânturieuforice. Nu filozofia ne vindecă sau ne îmbolnăveşte. Suntem lacheremul vânturilor”.De fapt, nu există un medicament numit Isidon. EugèneIonesco (sau cel care i-a transcris jurnalul) a notat incorectnumele remediului. Este vorba probabil despre Insidon – unprodus al industriei farmaceutice germane, un antidepresiv menitsă vindece bolile „insidioase” (de aici numele medicamentului),care apar fără simptome, din categoria Generalized AnxietyDisorder (GAD), cum este melancolia. Un alt nume comercial alacestui preparat anxiolitic este Opipramol. I s-a dat şi acest numepentru că este un opioid. În termeni farmaceutici, opioid nu esteun medicament care conţine opium sau care provine din el (cualte cuvinte, nu este nici un opiat, nici un opiaceu), ci este unnarcotic sintetic al cărui efect seamănă cu cel al unui opiat.Picto-psiho-terapieUn labirint- caleidoscop ...Având deja o operă unitară în diversitatea-icomplementară, paradigmatică, de certă valoare îndomeniul criticii literare, studiilor şi eseisticii, poeziei şiprozei, Mihaela Albu este una dintre cele mai prestigioaseautoare de tip poliedric, prin exprimarea pe un ampluregistru, mai ales în scrierile restaurării memoriei celor dinţară asupra exilului de pe meridianele lumii.În volumul În labirintul cărţilor (editura Aius, 2010)- ce am avut bucuria a-mi fi recent dăruit-, autoarea sedovedeşte un spirit acribic, ultrafin în observaţia detaşată,suflu re-animator şi vervă publicistică elevată de profesoruniversitar. Acestea au fost şi impresiile unor iluştri criticişi autori care i-au elogiat itinerariul şi meritele. Parcurgempeste 200 de pagini dense, tot atâtea ”voci şi odăi”, în carese perindă schiţe sau portrete ale multora dintre cei ceîncă au nevoie de restaurări, de clarificări în receptareanoastră cea obturată de fosta cenzură, ori de vicisitudiniledestinelor lor umane şi cumva rezonante afectiv cu apetitaparent didactic, celor ale operei lor. Sunt autori pe careMihaela Albu îi suprinde cu o rară empatie şi mereuprin forţa obiectivităţii, nu o dată cu un şarm narativ cefrizează epicul poematic. Aceasta probabil vine dinafectivitatea electivă, sensibilizând la lectură latenţa stăriide coparticipare afectivă. Mihaela Albu este „firul Ariadnei”în acest labirint de semiotician, ipostaza de practician, dereporter cultural şi animator, editor de revistă şi militant peteritoriul „sans frontiere”, în fine, al comunicării ezotericeşi exoterice.Ipostaza, aşadar, este cea de visiting profesor,mesager şi amfitrion itinerant, cu fervoare şi neinfatuare,ci cuceritor de bucuroasă atunci când ne (şi ni se)descoperă un labirint care este deopotrivă Caleidoscop.Dacă parabola labirintului este cea a creierului uman,in extenso, Mihaela Albu o reumple şi de semnificaţiamandalei, iar paradigma generică a exilului devine a unuiexil spectrografic, un „portet în mişcare” din care extragemfiguri şi esenţialitate semnificativă. Opera d-sale este dejacunoscută în SUA, Canada, Israel, Germania, RepublicaMoldova... Semnificativ pentru acest spirit neobişnuit degeneros este că Mihaela Albu trudeşte ca redactor şef ladouă reviste prestigioase, „Lumină lină”, din New York,şi revista internaţională „Carmina Balcanica”, editată înţară. Savantul este acelaşi cu omul emoţiei sublimate înscriere şi elevat comunicate. Rar regăsim acea inoceţănepierdută a inimii, bucuria cărţilor „ în floare”, cum scriaCornel Ungureanu.Enumerăm câteva titluri din opera sa: Reviste literareale exilului românesc; Presa literară din exil- recuperare şişi valorificare critică; Et in America...(jurnal 1999- 2005);Cultură şi identitate; Ca o dragoste târzie – poeme;Iscusită zăbavă; Citind la New York scriitori români; Întredouă porţi; Limba română. România (trei ediţii); Cultură şiidentitate – ziarul Lumea Liberă din SUA. Traseul acestui„spirit ce se agită”, calea despletirii retro-spective, sunt,aşadar, cele ce reţin învăţătura experienţei altora, filtratăprin propria exigenţă morală şi propriul patos. ConstrucţiileMihaele Albu au ceva sanctuaric în modernitatea ce seprecipită tot mai alienant, bulversând fluxurile cunoaşterii,paradoxal, prin excesul de neatenţie a societăţii („zeuluiidolingrat -multiplu, social”) faţă de individ, cu atât maigrav, pentru cel apropiat, ori cel „departe de aproape”.Parafrazând-o, prin aceste cărţi necesare nudoar academicienilor şi srudenţimii actuale şi imediateviitoare, Mihaela Albu dovedeşte că dragostea nu poate finiciodată târzie, ea este şi transcende implicit ca memorieimpregnată de ...romantism. Energia ce transpare şi serestituie din aceste scrieri este una inepuizabilă, părânda se înnoi din chiar transferul altruist de sine în sineanoastră. Iată semnul unei Vocaţiei de tip asomptic, sau,dacă vreţi, invocatul de mine, la întâlnirea cu dsa la Deva,a imperativului de a iubi, mai ardent decât cel de a fi iubit.O notă specială pentru paginile dedicate splendidunui mare dispărut odinioară în Valea Jiului: I. D. Sîrbu. Şinu numai.1979 –, fiind „veşnic pândit de crize depresive”. La bătrâneţe,în perioada 1980-1988, Eugène Ionesco a fost invitat de doicolecţionari de artă elveţieni, Franz Larese şi Jürg Janett, să îşipetreacă verile la St. Gallen, un orăşel la est de Zürich. Acolo,într-un atelier pus la dispoziţia sa, Ionesco participa la şedinţede picto-psihiatrie, după cum declară cei doi colecţionari. Eravorba de şedinţe de picto-psiho-terapie neinstituţionalizate, cummi-a precizat Ion Vianu, care l-a vizitat în acei ani pe dramaturgla St. Gallen şi l-a văzut pictând în atelier. Această metodă dediagnosticare şi tratament psihiatric a avut succes în epocă, maiales în Elveţia, ţara lui C.G. Jung.În patrimoniul fundaţei din St. Gallen, Larese und JanettStiftung, au rămas câteva zeci de lucrări de artă (litografii şiguaşe) realizate de Eugène Ionesco. În 2003 acestea au fostdonate, unele la Muzeul de Artă din Basel, iar altele la NewEurope College din Bucureşti. Aceste surprinzătoare tablouri,realizate de Eugène Ionesco în anii ’80, pot fi vizionate la sediulNEC, din strada Plantelor, nr. 21. Îi mulţumesc lui Andrei Pleşu,rectorul NEC, pentru că mi-a oferit aceste informaţii.--------------------------------------------------------------------După cum am văzut, starea lui Eugène Ionesco nu s-aîmbunătăţit nici peste 12 ani, la sfârşitul anilor ‘70. Eugen este„foarte nefericit” – îi scria Emil Cioran lui Arşavir Acterian înwww.oglindaliterara.roNotă:Din lipsă de spaţiu s-a renunţat la notele bibliografice.7111

DEZVĂLUIRIIubiri de scriitori(urmare din numărul anterior)Preda şi Aurora CornuCât timp a fost căsătorit cu poeta şi prozatoarea AuroraCornu, Marin Preda a scris foarte intens. Ea, mai tânără cu 12ani decât el, era inteligentă şi îi dădea sugestii în legătură cuconstrucţia cărţilor şi cu pasajele care ar fi trebuit să fie eliminate.„Moromeţii”, partea întâi, îi datorează enorm Aurorei Cornu.După divorţ, Preda a început să-şi construiască naiv şi schematicromanele („Delirul”, „Marele singuratic”) şi să se irosească înamoruri ieftine. Printre altele, prin dormitorul lui Preda a trecut şinecruţătoarea Nina Cassian.Păunescu şi Ana BlandianaÎnsurat cu poeta Constanţa Buzea, poetul Adrian Păunescuavea o relaţie de dragoste cu o altă poetă a acelor vremuri, AnaBlandiana (Otilia Coman, pe numele său real). Despre aceastălegătură vorbeşte chiar Constanţa Buzea, prima soţie a luiPăunescu: „Într-o noapte, soseşte acasă euforic şi gălăgios,umăr la umăr cu Otilia, vizibil surprinsă când le-am deschis uşa. Mirosind a zăpadă, au descărcat în mijlocul mesei noastrerotunde o plasă cu mere roşii, de vis. Păreau amândoi picaţidin grădina Raiului, după izgonire. În vremea aceea, Adrianvenea acasă şi se culca pe canapea întors cu spatele la noi.Cu faţa la perete, suferea. Ofta cu ochii strânşi, aproape săplângă, refăcând în minte scenele cu Nana, îmbrăţişându-se şiprelungind agonia unei dorinţe apocaliptice. Aşa şi-a scris carteacu care a luat premiul şi a stârnit certuri în juriu. O carte ca o ranăvie, pe care o cunosc şi o evit, pe care am dactilografiat-o. A scrisla ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea”.Manolescu - profesorul şi cuceritorulNicolae Manolescu s-a iubit cu criticul de teatru şirealizatorul de televiziune Marina Constantinescu. Întrebată înce fel i-a schimbat destinul povestea de dragoste pe care a trăit-oîn anii de după facultate cu Manolescu, Marina Constantinescua răspuns: „Cred că acea poveste, care a durat ani buni, m-amarcat fundamental. Este relaţia care m-a maturizat, din toatepunctele de vedere. Relaţia care mi-a revelat eul”.Foştii colegi ai lui Nicolae Manolescu povestesc că acestale dădea chiar şi lecţii de agăţat. Odată, fiind la un festivalîmpreună cu optzeciştii, Manolescu se plimba cu câţiva poeţi pestrăzile Iaşiului. La un moment dat, au văzut în faţa lor o femeietrăsnet. „Pariez cu voi că o agăţ din prima”, a spus Manolescu.„Vă băgaţi?” „Mai încape vorbă?!”, au răspuns în cor poeţii.Manolescu s-a desprins de grup, s-a apropiat de femeie, i-a spuscâteva vorbe şi au plecat împreună. În noaptea respectivă, criticuln-a mai apărut la hotel. Răutăcioşii şi invidioşii mai spun desprestimabilul domn, care a fost implicat şi într-o lungă poveste dedragoste cu prozatoarea Dana Dumitriu (a murit destul de tânără,de cancer, după ce se despărţise de Manolescu), că era atât deadmirat de femei, încât nu mai ştia cum să scape de insistenţelestudentelor şi ale nevestelor prietenilor.Alţi cuceritori de seamă ai literaturii româneAlexandru Piru, critic şi istoric literar, rector la Craiova fiind,avea enorm succes la studentele sale. Cei care l-au cunoscutîndeaproape spuneau că era atât de perseverent şi de docil,încât reuşea să facă faţă cu succes tuturor solicitărilor.Nici prozatorul Mircea Nedelciu, unul dintre cei maiimportanţi reprezentanţi ai optzecismului şi postmodernismului,nu făcea nazuri când venea vorba despre sensibilitatea şifrumuseţea sexului opus. Autorul „Tratamentului fabulatoriu”obişnuia să se prefacă beat ca să fie condus acasă de câte ofrumoasă domnişoară trupeşă. Florin Iaru, un alt poet visător şizăpăcit, nematurizat pe deplin nici astăzi (este căsătorit cu maitânăra scriitoare Cecilia Ştefănescu), i-a suflat-o, pe vremuri, peDenisa Comănescu lui Mircea Dinescu. Vădit supărat pe faptaamicului său, Dinescu a scris atunci: „De când am aflat că DenisaComănescu umblă cu Florin Râpă (numele adevărat al lui Iaru), opasăre-mpuşcată a ţipat în mine.”La 60 de ani, Mihail Sadoveanuşi-a părăsit familia pentru tânăra Valeria Mitru (20 de ani). I-adedicat fetişcanei şi un volum de poezii, DAIM („Doamnei alese ainimii mele”), care l-a lăsat rece pe Eugen Lovinescu. Sadoveanua trăit alături de Valeria Mitru aproape 21 de ani, până la moarteasa, în 1961.CONSILIUL JUDEŢEAN SUCEAVACENTRUL CULTURAL BUCOVINACENTRUL PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE SUCEAVAFESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE „NICOLAE LABIŞ“Ediţia a XLIII-a, 2011Consiliul Judeţean Suceava, prin Centrul Cultural „Bucovina“,secţia Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii TradiţionaleSuceava, în colaborare cu Societatea Scriitorilor Bucovineni,Universitatea „Ştefan cel Mare“, Colegiul Tehnic „Petru Muşat“,Complexul Muzeal „Bucovina“ şi Primăria comunei Mălini,organizează ediţia a XLIII-a a Festivalului naţional de poezie„Nicolae Labiş“, în perioada 23 – 24 septembrie 2011, la Suceavaşi Mălini.Concursul îşi propune să descopere, să sprijine şi să promovezenoi şi autentice talente în rândul tinerilor creatori de poezie.R E G U L A M E N T1. Sunt acceptate în concurs lucrări scrise cu diacritice,nepublicate şi nepremiate la alte concursuri literare.2. La concurs pot participa autori care nu au depăşit vârsta de 30de ani, nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutat editorialşi nu au obţinut Marele Premiu la ediţiile precedente ale concursului.3. Lucrările, dactilografiate în cinci (5) exemplare, vor fi trimisepe adresa:Centrul Cultural Bucovina, Secţia Centrul pentru Conservarea şiPromovarea Culturii Tradiţionale SuceavaStr. Universităţii nr. 48, Suceava, 7202284. Lucrările se trimit până la data de 22 august 2011. Ele vorpurta în loc de semnătură un motto ales de autor. În coletul poştal vafi introdus un plic închis (având acelaşi motto), care va conţine unCurriculum Vitae al autorului. În Curriculum Vitae se va specifica înmod obligatoriu: numele şi prenumele autorului, locul şi data naşterii,studii, activitate literară, adresa completă, numărul de telefon şi eventualadresa electronică.7112 www.oglindaliterara.ro5. Fiecare participant are dreptul de a se înscrie în concurs cuminimum cinci (5) poezii şi maximum zece (10).6. Lucrările nu se returnează, ele urmând a intra în patrimoniulconcursului „Nicolae Labiş“, iar laureaţii vor fi publicaţi în „Caietemălinene“, volum editat de Centrul Cultural Bucovina, secţia Centrulpentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava.7. Laureaţii vor fi anunţaţi până la data de 19 septembrie 2011,pentru a fi prezenţi la festivitatea de premiere, precum şi la manifestărileprilejuite de finalizarea concursului, care vor avea loc la Suceava şiMălini pe 23 şi 24 septembrie 2011. Manifestările vor consta în lansăride carte, conferinţe literare, expoziţii, şezători literare, recitaluride poezie, vizite la muzee şi monumente de artă din judeţ, realizatecu participarea membrilor juriului şi a altor personalităţi literare.Organizatorii asigură masa, cazarea şi cheltuielile de transport (biletede tren-clasa a doua). În eventualitatea în care laureaţii doresc să fieînsoţiţi şi de alte persoane, acestea trebuie să-şi suporte integral toatecheltuielile, iar organizatorii trebuie anunţaţi până cel mai târziu la datade 20 septembrie 2011, pentru a face rezervările necesare.8. Juriul concursului va fi alcătuit din critici literari, membri aiUniunii Scriitorilor din România.9. Membrii juriului nu mai pot schimba ulterior ordinea rezultatăîn urma jurizării.10. Pentru cele mai valoroase lucrări prezentate în concurs, juriulva acorda următoarele premii: – Marele premiu „NICOLAE LABIŞ“; –Premiul I; – Premiul II; – Premiul III.Vor fi acordate, în funcţie de posibilităţi, şi premii ale unor revisteliterare. Relaţii suplimentare: tel: 0745-773290 – Carmen VeronicaSteiciuc.Manager, Consultant artistic pe creaţie literară,Sever Paraschiv Dumitrache Carmen Veronica Steiciuc

FOLCLOR NOUEminescu, răsucindu-seîn mormant...A fost odată ca-n povesti,A fost, de-ar mai fi iară,Din neamuri tracice, regeşti,O prea frumoasă ţară.Şi era una pe pământŞi mândră-n toate celeCum e icoana unui sfântŞi Luna între stele.Mă doare-n suflet când privescLa tot ce se întamplă,Şi in mormant mă răsucescŞi cuie-mi intră-n tâmplă .Eu nu mai simt miros de teiÎn viata mea postumă,Nu văd nici vajnici pui de lei,Doar mucegai şi humă .Luceferi nu mai strălucescCand ţara e o rană,Copiii mamele-şi bocesc,Ca n-au în blide hrană .Cântat-am graiul românesc,Această dulce limbă .Dar astăzi, cei ce-o mai vorbescPrin alte ţări o schimbă .Degeaba le-am lăsat cu dorO «Doină», să tresară !Trecutul nu e viitorŞi viaţa li-i amară .Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,Din Nistru până-n Tisa .Moldova-i astăzi jumătăţi .Cât rău făcutu-ni-s-a !Degeaba scris-am eu scrisoriDin vremuri de urgie,Şi m-am rugat de-atâtea oriMai bine să vă fie .Avut-am piatră la hotarŞi-n ţara noastră singuriCules-am holde din brăzdar .Acum n-aveţi nici linguri ...O, biet popor român săracCu-o ţară prea bogată !Tu vino-i răului de hacSă nu ţi-o vândă toată !Şi dă-i afară pe străiniCu toţi îmburgheziţii,Să nu-ţi mai fie-n alte mâiniGuverne şi poliţii !Cu trupe de comedianţiNumindu-le partide,Sunteţi românii emigranţiDin Rai în ţări aride .Pierdut-aţi banii ţării-n vântŞi-i goală visteria .Mai daţi şi ape şi pământŞi vindeţi România .Mihai Viteazu v-a lăsatSi daca.....POEZIEVINTILAFINTISSi daca preturile crescDe se cutremur plopii,E ca de pâine si salamSa nu te mai apropiiSi daca mândrulnostru leuE astazi cât pisicaE ca sa nu te mai alegiÎn viata cu nimicaSi daca ne-aruncam în lacStrafundu-i atingându-l,E ca durerea sa-mi descarcMinistrul înjurându-lSi daca banii nu ne-ajungDe trece ziua, luna,E ca aminte sa-mi aducDe Boc întotdeaunaO ţară mai rotundă .Voi azi aţi scoc-o la mezat,Străinii vă inundă .Aveţi întinsul Bărăgan,Şi nu aveţi o pâine .Aveţi şi turme şi ciobani,Dar duceţi vieţi de câine .Aveţi bogaţii munţi CarpaţiŞi dulcea Mioriţă,Păduri de brazi ce vă sunt fraţi,Şi flori în poieniţă .Aveţi o deltă ca-n poveşti,Vedeţi să nu v-o fure,Atâtea ape, atâţia peştiŞi nu mâncaţi nici mure ...Nici vii pe deal nu mai zăresti,Livezile se-uscară,Când mărul Ţarii RomâneştiSe-aduce de afară .Nu vine Mircea cel Batrân,Nici Ştefan de la Putna,Să vi-l alunge pe păgânCand voi lăsat-aţi lupta !Albastrul cerului seninSe-ntunecă mai tareDe-atâţia nouri de venin,De-atâta delăsare .Nu voi a vă-nvăţa de răuCi-ncerc a vă-nţelege .De ani şi ani cădeţi în hău,Nimic nu vă mai merge .Ruşine să vă fie-n veacCă v-aţi trădat străbuniiDe parcă n-aţi fi pui de dacCi rude-aţi fi cu hunii !Lasaţi pe-ai voştri guvernanţiSă vă înece-n smoală,Să fiţi doar simpli figuranţiÎn ţara voastră goală.FOLCLOR NOUBLESTEM DE OM SĂRACDin balegi şi din cuib de cuci,Răsar ca viermii, politruciŞi din haznalele de bani –Costume negre cu şnapani,Viteji ca musca la arat!Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!Blestem, blestem, blestem pe voi!Murdari în suflet şi în gând,Cu ghearele averi strângând,Din flote, fabrici şi uzine,Voi aţi lăsat numai ruine!V-aţi gudurat pe lângă clericiCu mânăstiri şi cu bisericiŞi vile v-aţi făcut, de soi...Blestem, blestem, blestem pe voi!Voi v-aţi trădat şi între fraţi,Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.Aţi dărâmat şcoli şi spitaleCa să vă fie vouă moaleŞi v-aţi brodit şi parlamenteDin licheluţe repetente.Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!Blestem, blestem, blestem pe voi!Aţi omorât orice dreptate,Aţi jecmănit tot ce se poate,Guvernul vostru cu miniştriE-o adunătură de sinistri,Batjocura şi umilinţaAu mai rămas la voi credinţa?Ghiolbani de jafuri şi gherţoi,Blestem, blestem, blestem pe voi!Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,Nici dracul să nu o mai dreagăŞi din privatizări cu fumuriAţi tot lăsat lumea pe drumuri!Dar cum să faceţi voi vreun drumCând urma voastră e doar scrum?La tâlhării vă strângeţi roi!Blestem, blestem, blestem pe voi!Blestemul greu să vă lovească,Doar bube rele să vă crească,Ochii să îi aveţi ca napulŞi să vă roadă viermii capul!Să putreziţi toţi prin palate,Toţi spulberaţi să fiţi în toateŞi să aveţi doar oase moi!Blestem, blestem, blestem pe voi!Popor român, nu te-ai săturat să staipe locul mortului şi să fii condus detoţi tâmpiţii?Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta?Nu trebuie să fii naţionalist-comunistpentru asta.Dan Puricwww.oglindaliterara.ro7113

EXPLOZIVPROFESORUL DINU GIURESCUALERTEAZĂ ROMÂNII:„STATUTUL MINORITĂŢILOTPOATE DUCE LA PRĂBUŞIREAHOTARELOR ROMÂNIEI”O afirmaţie deosebit de grea şi un semnal de alarmăextrem de grav către toate autorităţile statului afăcut profesorul academician Dinu C Giurescu ladezbaterea privind Statutul Minorităţilor, organizatăde societatea civilă romanesca la Senat.„Am asistat odată la prăbuşireafrontierelor României, în 1940, ca elevde liceu. N-aş vrea să asist a doua oarăla prăbuşirea hotarelor ţării prin voinţafactorilor politici interni”, a spus istoriculDinu C Giurescu, în încheierea alocuţiuniisale despre Statutul Minorităţilor şi ataculla fiinţa naţională şi statul român prin LegeaEducaţiei şi propunerea de regionalizarea ţării. „Este o adevărată ofensiva laarticolul I din Constituţia României. Mizaeste de prima însemnătate: este vorbade destrămarea treptată a statului românşi a hotarelor sale”, a subliniat profesorulGiurescu.De observat că deşi au fost invitatetoate formaţiunile politice, singura care astrălucit prin lipsa, sfidând academicieni,istorici, membri ai societăţii civile şi,mai ales, pe reprezentanţii romanilordin Harghita, Covasna şi Mureş, a fosttocmai organizaţia etnică responsabilă deşantajarea PDL şi tentativă de destrămarea României: UDMR. „Ce vreţi, domnilor?”– s-a adresat profesorul Giurescu marilorabsenţi minoritari – „vreţi să retransformămTransilvania într-o provincie maghiară. E,asta nu se mai poate! Se poate doar dacăfactorii interni cedează”. Vorbind despremodalitatea “dibace” prin care extremiştiimaghiari au desprins unele judeţe aleRomâniei pentru a le băga în „CasaUngariei” de la Bruxelles, academicianul aspus: „Le desprindem din România dacănoi le dăm. Aici e o chestiune de interesnaţional. Pentru mine ca istoric şi că fiul alpărintelui şi bunicului meu sunt absolut...nu-mi vine să cred că partidele politiceromaneşti nu pot să găsească o soluţieîmpreună ca să păstreze coeziuneastatului român şi să apere identitateanaţională a acestei ţări”.Ziarişti Online oferă, în exclusivitate,cele mai importante luări de cuvânt de laaceastă dezbatere, la care, printre altele,s-a solicitat imperativ respingerea acestuiatentat la statul national unitar roman– Statutul Minorităţilor – şi înfiinţareaunei Comisii parlamentare de anchetăasupra încălcărilor repetate ale Legii decătre reprezentaţii organizaţiei maghiareaflată la Guvernare şi în ceea ce priveşteneaplicarea Legii de către organeleMAI din Harghita, Covasna şi Mureş, laordinele conducerii politice a Ministeruluide Interne. Este de luat în seamă, de cătreunele personaje pripăşite prin politicadâmboviţeana şi teleghidate de grupuride interese antiromâneşti, ca o eventualăasumare a răspunderii pe Legea StatutuluiMinorităţilor va fi cântecul de lebeda alPDL.Vizionaţi intervenţiile şi citiţi mai josComunicatul final al dezbaterii - publicat şide RGN Press – şi o Sinteză documentarăasupra consecinţelor impunerii StatutuluiMinorităţilor anti-România.***Centrul European de Studii înProbleme Etnice al Academiei RomâneCentrul European de Studii Covasna –HarghitaCOMUNICATCentrul European de Studii înProbleme Etnice al Academiei Româneşi Centrul European de Studii Covasna– Harghita a organizat în data de 7iunie a.c., în sala „Avram Iancu” dinParlamentul României, dezbaterea cutema „Consecinţele adoptării statutuluiminorităţilor naţionale asupra StatuluiRomân şi a românilor din judeţeleCovasna, Harghita şi Mureş”.La dezbatere au participat:academicianul Dinu C. Giurescu, prof.Univ. Dr. Radu Baltasiu director alCentrului European de Studii în ProblemeEtnice al Academiei Române, EugenPopescu, preşedinte executiv alFundaţiei Naţionale pentru Românii dePretutindeni (moderatorul dezbaterii),dr. Ioan Lăcătuşu, director al CentruluiEuropean de Studii Covasna – Harghita,Mircea Dusă, vicepreşedintele CamereiDeputaţilor, parlamentari PSD, PDL şi PNL,din care amintim Lia Olguta Vasilescu,Florin Postolachi, Sergiu Andon, HoriaGrama alţi parlamentari, cercetători,profesori universitari, jurişti, istorici,istorici, jurnalişti precum şi reprezentanţiiForumului Civic al Românilor din Covasna,Harghita şi Mureş.Participanţii la dezbateri au hotărâtsă solicite parlamentarilor din cadrulCamerei Deputaţilor să nu adopte proiectullegii Statutului minorităţilor naţionale,în forma propusă de UDMR, deoareceaceastă iniţiativă legislativă urmăreşte înfapt reglementarea drepturilor colective,teritorialitatea ca element fundamental alexercitării drepturilor colective, înfiinţareaunor instituţii entice, paralele cu cele aleStatului Român, realizându-se astfel untransfer de suveranitate de la majoritate laminoritate, un pas decisive spre realizareaautonomiei teritoriale pe criterii entice.S-a cerut membrilor coaliţieiguvernamentale să nu adopte proiectullegii Statutului minorităţilor naţionale, prinasumarea răspunderii guvernamentale,deoarece actul normativ respectivreglementează probleme de interesnaţional, care vizează prezentul şiviitorul Statului Român, integritatea şisuveranitatea să.S-a evidenţiat necesitatea, ca labaza adoptării unei legi de o asemeneaimportanţă, să stea studii temeiniceelaborate de Academia Română şi alţispecialişti din mediul universitar şi dininstituţiile abilitate ale statului.S-a solicitat că proiectul legiiStatutului minorităţilor să fie pus îndezbaterea Parlamentului României,numai după apariţia reglementărilorunitare ale Uniunii Europene, în problemaminorităţilor naţionale.S-a hotărât participareareprezentanţilor mediului academicşi ai Forumului Civic al Românilor dinCovasna, Harghita şi Mureş la dezbatereaproiectului legii Statutului MinorităţilorNaţionale, din cadrul Comisiei pentrudrepturile omului şi minorităţi, din cadrulCamerei Deputaţilor.S-a solicitat înfiinţarea unei Comisiicare să efectueze o anchetă parlamentarăîn judeţele Covasna, Harghita şi Mureşpentru cercetarea aspectelor referitoarela disoluţia Satului Român, discriminarea,marginalizarea şi asimilarea românilor dincele trei judeţe şi activitatea organizaţiilormaghiare de extremă dreaptă careacţionează nestingherite în spaţiul publicromânesc.S-a cerut iniţierea unor proiecte delegii privind susţinerea finaciară, de labugetul central de stat, a unor publicaţiiromâneşti din judeţele Covasna, Harghitaşi Mureş şi continurea demersurilorîn vederea asigurării finanţării, de labugetul central, a proiectelor culturale aleasociaţiilor, ligiilor şi fundaţilor membre aleForumului Civic al Românilor din Covasna,î7114 www.oglindaliterara.ro

Harghita şi Mureş.S-a convenit înfiinţarea, din rândulparlamentarilor, aparţinând întreguluispectrul politic românesc, a unui “Pactpentru România”, care să militezepentru promovarea valorilor şi identităţiiromâneşti şi contracararea războiului deimagine care se duce împotriva României.Biroul de presă alCentrului European de StudiiCovasna – Harghita***Consecinţele adoptării statutuluiminorităţilor naţionale asupra StatuluiRomân şi a românilor din judeţeleCovasna, Harghita şi MureşSinteză documentarăPrezenta Sinteză documentarăcuprinde selecţiuni din mai multe studii,articole, rapoarte, comunicate, rezoluţii,apeluri ale unor specialişti din mediulacademic, reprezentanţi ai principalelorpartide politice parlamentare, şi aiForumului Civic al Românilor din Covasna,Harghita şi Mureş,Alte materialele care abordeazăproblematica consecinţele adoptăriistatutului minorităţilor naţionale asupraStatului Român şi a românilor din judeţeleCovasna, Harghita şi Mureş sunt postatepe site-ul Forumului Civic al Românilor dinCovasna, Harghita şi Mureş, la adresa:www.forumharghitacovasna.ro* * *I. Consideraţii generale referitoarela proiectul de lege privind Statutulminorităţilor naţionale din România.I.1. Principalele iniţiative şi proiecteanterioare proiectului de lege privindStatutul minorităţilor naţionaleIniţierea proiectului de lege privindStatutul minorităţilor naţionale din anul2005 a fost precedată începând cu anul1990 de o serie de iniţiative care seîntind de la recunoaşterea altor drepturiindividuale ale persoanelor aparţinândminorităţilor naţionale decât celedeja reglementate până la acordareaautonomiei teritoriale pe criterii etnice, subdenumirea de ţinutul secuiesc unei regiunicare ar urma să includă judeţele Covasna,Harghita şi parţial Mureş.Astfel, în anul 1993 a fost iniţiatde UDMR proiectul de lege privindminorităţile naţionale şi comunităţileautonome. Similar proiectului de lege îndiscuţie şi acest proiect viza deopotrivăacordarea de drepturi individuale şiacordarea de drepturi colective. Proiectulprevedea împărţirea statului pe criteriietnice, recunoaşterea minorităţilor etniceca elemente constitutive ale statului şideci consacrarea statului multinaţional,precum şi acordarea autonomiei teritorialepe criterii etnice.O altă propunere legislativă, iniţiatăde parlamentari ai UDMR, o reprezintăproiectul de lege privind Statutul deautonomie a Ţinutului Secuiesc din anul2004. De menţionat aici este că, dupărespingerea la Senat, această iniţiativăa fost transmisă Camerei Deputaţilor caşi cameră decizională care a ezitat pânăîn prezent să se pronunţe asupra ei.Acest proiect de lege se află la CameraDeputaţilor din 12 octombrie 2005.Propunerea vizează constituirea uneiregiuni autonome sub denumirea deţinutul secuiesc în care, colectivitateaautohtonă să dispună de prerogativede autoadministrare şi chiar de uneleprerogative de ordin statal. Potrivitproiectului, ţinutul secuiesc ar fi oregiune autonomă cu statut special şi aravea următoarele autorităţi: consiliul deautoadministrare, ca autoritate legiuitoareautonomă, comisie de autoadministrareşi preşedinte al ţinutului secuiesc caautorităţi executive autonome.Cele două iniţiative prezentate suntînsoţite de o multitudine de alte proiecte cucaracter segmentar şi de etapă. De amintitsunt în context şi iniţiativele legislative şi/sau de altă natură care converg spreacelaşi scop, ori demersurile pe lângăorganizaţiile internaţionale ale RepubliciiUngare de susţinere a drepturilorcolective şi a acordării de către Româniaa autonomiei politice pentru minorităţilenaţionale şi, în special, pentru minoritateamaghiară.Din punctul de vedere al iniţiatorilor,aceste proiecte de acte normative oriacte normative adoptate, interne şiexterne, sunt fundamentate pe faptul cămaghiarii sunt consideraţi o componentăinalienabilă a naţiunii maghiareuniversale. Pe fond, aceste dezideratenu doar că exced în totalitate sistemuluide protecţie al minorităţilor naţionaleconsacrat de către dreptul internaţionaldar, nici nu se află în legătură cu drepturileşi obligaţiile ce fac obiectul acestui sistemcare urmăresc şi sunt circumscriseobiectivului egalităţii depline şi efectiveîntre persoanele aparţinând minorităţiişi persoanele aparţinând majorităţii.În literatura de specialitate acestea aufost considerate formule alternative lavariantele revizioniste tradiţionaleI.2. Consideraţii privind proiectul delege privind Statutul minorităţilornaţionale din RomâniaProiectul de lege privind Statutulminorităţilor naţionale din România afost iniţiat de către Guvernul Românieiîn anul 2005 şi a fost respins de cătreSenatul României la data de 24 octombriea aceluiaşi an şi se află în prezent îndezbaterea Camerei Deputaţilor.Textele proiectul de lege pot ficlasificate în două mari categorii: a) textecare reiau prevederi legale deja existente,precum cele privind prevenirea faptelorde discriminare, utilizării limbii materne înrelaţia cu autorităţile publice, învăţământulîn limba maternă, organizarea şi finanţareade la bugetul statului de mijloace massmediaîn limba maternă, libertăţi religioaseetc. şi, b) texte care reglementeazăautorităţi, instituţii juridice şi alte elementecircumscrie sferei autonomiei politice aminorităţilor naţionale.Principalele referiri vizândacordarea autonomiei politice şiconsacrarea drepturilor colective pentruminorităţile naţionale sunt: cele privindimpunerea minorităţilor naţionale cafactori constitutivi ai Statutului Român,cele privind constituirea minorităţilorca persoane juridice, cele privindînfiinţarea de organisme ale minorităţilornaţionale (cele mai reprezentative astfelde organisme fiind consiliile naţionaleale autonomiei culturale, dotate cupersonalitate juridică de drept public şiinvestite cu autoritate de stat), cele privindobligarea autorităţilor statului de a obţinewww.oglindaliterara.roEXPLOZIVacordul Consiliului Naţional al AutonomieiCulturale al Minorităţii respective, înaintede adoptarea unor decizii şi în acelesituaţii prevăzute de proiectul de lege etc.Având în vedere cele expuse sepoate formula o primă concluzie şi anumeaceea că, prin aceste prevederi, dar şiprin alte prevederi subsidiare, Statutulminorităţilor naţionale, în această formă,pune bazele schimbării caracterului destat naţional al României în acela destat multinaţional. Aceasta deoarece,reglementările mai sus amintite suntspecifice acestei forme de organizarestatală. Din acest punct de vedereproiectul de lege poate fi apreciat căfiind neconstituţional în cazul dispoziţiilorsubsumate acordării autonomiei politice.Aceeaşi concluzie se impune şi în situaţiaimpunerii obţinerii acordului consiliilornaţionale ale autonomiei locale de cătreautorităţile centrale ale statului, fără decare, adoptarea deciziilor de interes pentruminorităţile naţionale nu se poate face.Alături de alte prevederi ale proiectului,acest element, statuează implicitrealizarea unui partaj de suveranitate întrestat şi minorităţi.O a doua observaţie cu caractergeneral, făcând abstracţie de discuţiareferitoare la neconstituţionalitateaproiectului, acesta nu ţine cont deposibilităţile concrete ale României desusţinere financiară a drepturilor colectiveşi de oportunitatea unei astfel susţineri.Pe de altă parte, proiectul de legeconţine paragrafe confuze, în unele situaţiiminorităţile naţionale părând a fi văzute canaţiuni. Astfel, în conţinutul proiectului seface vorbire de comunităţile minorităţilornaţionale ori de simboluri naţionale şisărbători naţionale.Pe fondul prevederilor referitoarela învăţământul la toate nivelurile înlimba minorităţilor naţionale, utilizareaîn toate raporturile publice a limbiimaterne, obligativitatea cunoaşteriide către funcţionari publici, agenţi depoliţie, grefieri, personal medico-sanitar,susţinerea tuturor susţinerea tuturorexamenelor educaţionale ori profesionaleîn limba maternă, fără prevederi referitoarela platforme şi instrumente de însuşire alimbii oficiale române, putem concluzionacă efectele acestui mod neechilibratde reglementare va conduce în timpla formarea unor grupuri de persoaneaparţinând minorităţilor naţionale care nuvor cunoaşte limba română.Aceleaşi reglementări, prin modul deformulare, precum şi dispoziţiile referitoarela redactarea documentelor oficiale înlimba maternă a persoanelor aparţinândminorităţilor naţionale de către autorităţilepublice centrale, instituţii de învăţământ,instituţii de cultură, culte, indiferent dacăacestea se află sub autoritatea statului,organelor administraţiei publice localesau autorităţilor minorităţilor naţionale,constituie o aducere a limbilor minorităţilornaţionale în sfera caracterului de limbioficiale. Prin faptul că aceste prevederiincumbă şi administraţiei centrale astatului, nu doar autorităţilor locale, vomremarca faptul că acest text conferălimbilor minorităţilor naţionale caracter delimbă potenţial oficială la nivel naţional,depăşindu-se astfel chiar eventualcaracter, oricum neconstituţional, de limbăoficială regională.(continuare în nr. viitor)7115

Nepotul lui MEFISTO(Editura SemnE, Bucureşti, 2011)Iulian ChivuProzatorul teleormănean Gheorghe Filip 1 , membru al UniuniiScriitorilor din Romania, a tipărit recent un roman, o notă aparteîn proza sa, Nepotul lui MEFISTO, o explorare sensibilă a insuluidebusolat într-o lume imprevizibilă, care se aşază greu şi abdicăfără prejudecăţi de la principiile morale cele mai elementaresfidând însăşi nevoia de etică. Atras în timp de formule inclusivpostmoderniste, Gheorghe Filip păstrează totuşi convingeriserioase privind romanul clasic, aşa cum o demonstrează şi deaceastă dată, când îşi conduce cititorul în chip obişnuit de la ostare de fapt spre alta fără artificii constructiviste cu care subiectular fi fost la fel de permisiv.Titlul ne trimite vizibil, prin rezonanţefaustiene, la o ipotetică legătură cu celebra operă goethiană; ocapcană de altfel, deoarece apropierile nu ar fi decât forţate,singura fiind un personajm misterios, obsesiv-episodic, un genzarathustrian, un supraom din filosofia lui Nietzsche. GheorgheFilip construieşte cu o dezinvoltură bine rodată pe străvecheaşi universala temă a înavuţirii rapide povestea actuală a unuipersonaj cu o slabă identitate, dar semnificativ şi aproapeexponenţial ancorat în lumea imprevizibilă cu care nu reuşeştesă intre în rezonanţă din varii motive. Oncle Georges este unintelectual prin profunzimea introspecţiilor, adesea tardive,care se aventurează în lumea liberalizată a afacerilor fără aavea însă stofă nici cât să-şi ferească brumade capital acumulat ca un modest comerciant,proprietar al unei firme, Jeanicom, în fond unmodest bar dintr-un târg de provincie, lipsit deorice perspective. Cu o existenţă strict delimitatăde supravieţuirea modestă şi de aspiraţia naivăde a deveni un magnat prosper, cu un yaht de luxşi cu vilă pe coastele mediteraneene ale Spaniei,oncle Georges frecventează barurile şi cadesuccesiv victima unor ţepuitori, ceea ce o duce ladisperare pe soţia sa, Rita, o salariată modestă,dar mai ancorată în realitate decât el. Femeiaîncearcă să-l supună pe bărbat unui controlpsihiatric, dar planul covrigarului antonpannescnu este o boală în sine, ci un sindrom generalizatîn rândul buticarilor mărunţi, mereu ameninţaţide impetuozitatea prosperă, dar misterioasă, arechinilor capitalului românesc postrevoluţionar.Prima ţeapă o ia oncle Georges de la unoarecare Ninel, din generaţia asta tânără carea deschis ochii pe economia de piaţă, socoteşteGeorges, altfel om matur, la cincizeci de ani. Subpromisiunea asocierii într-o afacere cu profit scontat din calculeriguroase, pierde o sută de milioane, fiindcă insul dispare fărăurmă şi nu mai dă niciun semn. Întâmplarea nu reuşeşte să-l facăpe oncle Georges mai prevăzător şi, după ce cu greu şi-a liniştitsoţia după acest eşec, va cădea cu aceeaşi lipsă de prevedereîntr-o nouă capcană. Văzându-l cât de credul este, un oarecareFane vrea să-i întindă o mână de ajutor oferindu-i perspectivade a fi angajat bodyguard al lui Mesieu France, la ConsiliulEuropei de la Strasbourg. Oncle Georges, în ciuda vârstei sale,face serioase antrenamente cu Fane, până aproape să-şi rupăoasele, dar rezistă cu bărbăţie pregătirii dure şi în scurtă vreme,împreună cu binefăcătorul lui, pleacă la Strasbourg fără să ştiedin limba lui Verlaine decât bonjur mesieu, che fet vu? Bucurosnevoie mare de a fi călcat scările Consiliului Europei, cu gândulla imaginea României faţă de care se simte responsabil, oncleGeorges îl aşteaptă pe Fane care urcă să-l contacteze pe MesieuFrance, însă acesta, după un timp rezonabil, coboară cu vesteacă patronul era plecat într-un turneu în ţările arabe pe chestiuneapreţului petrolului şi va sta acolo vreo două săptămâni. Aşa căoncle Georges trebuie să se întoarcă acasă, spre a nu cheltuibanii iraţional la hotel şi decolează cu primul avion spre Bucureşti,via Frankfurt, urmând să revină după întoarcerea lui MesieuFrance, când Fane îi va face chemare. Aşadar o nouă ţeapă,care abia acum începe să-l pună pe erou pe gânduri, inclusiv subGheorghe Filipwww.oglindaliterara.roESEUlamentaţiile soţiei sale, Rita, dar iese dinîncurcătură cu ajutorul Amaliei, o tânărăprietenă a acesteia. Ea o linişteşte peRita asigurând-o că în Occident oameniisunt serioşi şi nu e nevoie de contractescrise ca la noi, acolo cuvântul contează.Cu toate acestea, soţia dovedeşte un simţnatural al realităţii şi are premoniţia unuinou eşec al soţului său, numai că se lasăaparent convinsă de motivaţia lui infantilă:puteam să fiu răpit de vreun irakian saude vreo fundamentalistă... De reţinutcă, în momentele de cumpănă, oncleGeorges se întâlneşte pe neaşteptatecu nepotul lui Mefisto, un soi de ciclop al cărui ochi se învârtenăucitor, hipnotizant şi îşi pune o amprentă copleşitoare asuprapersonajului central sfătuindu-l să se lase în voia destinului, ceeace reverberează îndelung în mintea acestuia. În încercarea lui dea se ancora mai temeinic în realitate mai face un pas prin întâlnireacu liderul unui partid politic în ascensiune. Acesta îi propune săcandideze la funcţia de primar fiind o persoană onestă, fărăinterese personale, un om modest, curat moraliceşte, suficientecalităţi cât să-i asigure victoria în alegeri. Şi de data aceastanepotul lui Mefisto intervine în momente de cumpănă spre aîncuraja decizia lui oncle Georges. Dar îi trebuie bani mai alesacum: de fiecare dată când am senzaţia că, în sfârşit, am găsitceva fezabil, ajung la bani şi mă împotmolesc, îmi dau seama cătrăiesc într-o lume cu capacitatea de invenţie limitată, de vremece nu este în stare să pună altceva în locul banului (...). Ar trebuiscoşi de la naftalină socialiştii utopici... Susţinerea partiduluieste consistentă, dar temerile de un nou eşec devin apăsătoare:Mâine-poimâine o să ajung ca nebunul oraşuluisă ţin discursuri pe stradă cu sticla de bere înmână...Ocuparea fotoliului de primar devinerealitate după o campanie electorală furibundă, încare se lasă purtat din cartier în cartier ca sfintelemoaşte într-un cortegiu care nu conteneşte cusloganurile: Vreţi să scăpaţi de sărăcie? Votaţicandidatul nostru! Vreţi să vă facă vaca doiviţei? Votaţi candidatul nostru! Vreţi să moarăcapra vecinului?... În cele din urmă se împacăcu gândul că i se cuvine o astfel de demnitate:Înseamnă că am eu ceva, care mă scoate dinrândul mulţimii, care mă particularizează...Ba chiar devine reflexiv şi cugetă întocmai caMahatma Gandhi că omul ar fi suma faptelorsale. Şi chiar a credinţelor lui morale, ar puteaadăuga primarul dorind să treacă la reducereaaparatului funcţionăresc din primărie. Apoi seopune făţiş prefectului într-o licitaţie în care urmasă facă un compromis: dumneata eşti primarul,dar eu conduc oraşul ăsta, îl avertizase prefectul.Ameninţările curg şi mai agresiv: s-ar putea sămergi neatent pe undeva şi să te lovească vreuncamion, ori să nimereşi în vreo încăierare de ţigani şi, din greşeală,să te trezeşti cu un cuţit în burtă. Primarul însă consideră cătrebuie să-şi păstreze verticalitatea şi o face inclusiv cu şeful săude partid, dar, numai după o lună, consiliul local îl suspendă,iar oncle Georges îşi dă simultan demisia fiindcă realizeazăsingur ceea ce trebuia să ştie de la început: Georges, indiferentde partea cui ai trece, tot o marionetă ai rămâne şi îi vinde săurle. Romanul, scris în cel mai autentic stil clasic, cu titluri decapitole în genul operelor secolului al XIX-lea, se încheie, dupăun parcurs eliptic, în sânul familiei, nu înainte de a face o ultimăescală într-o dragoste tardivă cu Amalia (cap. IV. De unde sevede că dragostea nu este pentru cei naivi).Aceasta eşuează,iar Georges iese de sub zodia nepotului lui Mefisto, trecând de laprincipiul acestuia (Urmează-ţi sufletul) la principiile raţionale alesenectuţii, încheind un roman bine articulat, fluent, cu accentepsihanalitice şi eliberat de orice artificii constructiviste.___________________1. Poet, prozator şi publicist, licenţiat al Facultăţii de Filologiea Universităţii Bucureşti, este autor al mai multor volume deproză scurtă (Nevoia de amintiri, Cămaşa de duminică), deparodii (Vremea parodiilor) şi eseistică (Cavalerii comicei figuri),dar se remarcă mai ales ca romancier (Între două lumi, Castelulcu ferestre galbene, Directorul de imagine, Vine preşedintele,Muzeul viu)7117

ESEUGabriela CIORTANELEVĂ CLASA A XI-APARTICIPANTĂ LA CONCURSULDE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011ROMÂNIA MEA:„O ULTIMĂ SPERANŢĂ”Prin venele mele curge sânge de român, un sângecare a fost mult timp vărsat în lupte şi războaie. Acumacesta nu mai este fluid, nu mai dă omului acel spiritde sacrificiu patriotic, din contră l-a transformat într-unulamorf, necinstit, rău, nesimţit. Imnul nostru „Deşteaptăteromâne” nu mai trezeşte pe nimeni, iar eroii sunt uşoracoperiţi de pojghiţa uitării.Am să fiu sinceră şi am să vă spun că îmi fac grijipentru viitorul meu. Toţi mai mulţi studenţi abia ieşiţi depe băncile facultăţii părăsesc ţara pentru a-şi găsi un locde muncă mai bun. Aici salariile sunt de mizerie şi patroniiîşi bat joc de muncitori, în plus pe unii îi angajează şi lanegru, fără carte de muncă. Relieful şi obiectivele turisticesunt cam singurele care pot atrage un străin să vizitezeaceastă ţară, dar nici ele nu sunt întreţinute. Avem mulţiolimpici în diverse domenii care ne ridică ţara pe unpiedestral mai înalt, dar nu sunt recompensaţi şi susţinuţiaşa cum ar merita. E greu să trăieşti în România, cu unsalariu minim pe economie, cu 3 guri de întreţinut, cumâncarea şi hainele foarte scumpe. Cum să nu ajungăoamenii să-şi spună ştreangul de gât, să-şi pună capătzilelor, când văd că nu se descurcă? Lipsa culturii este dince în ce mai vizibilă printre noi, mai ales la noile generaţiicare au un bagaj de cunoştinţe redus.De fapt ce să învăţăm când în mass-media ni seprezintă doar zvonurile şi bârfele pe seama unor vedeteapărute peste noapte? Ar trebui ca oameni ai literelor,scriitori, critici să facă emisiuni pentru a ne deştepta.Oare de ce când un roman se duce să muncească înaltă ţară este văzut cu o uşoară îndoială, teamă? Pentrucă toţi suntem etichetaţi ca fiind nişte hoţi, leneşi, şi parşivi.Sunt şi romani care s-au stabilit în altă ţară cu familia şinu mai au de gând să se întoarcă acasă. Oare de ce?Pentru că ştiu că aici nu e de trăit, nu se mai pot schimbalucrurile, oricât de optimişti am fi, nepăsarea este preamare. Parlamentarii sunt din ce în ce mai lacomi pentruavere, bătrânii nu mai au o pensie decentă care să leajungă măcar pentru medicamente. Spitalele vor rămânenişte ruine goale pentru că ne pleacă medicii în străinătate,ieşim mai bolnavi decât intrăm iar în scurt timp cred căvom ajunge să mergem la vraci ca să ne vindecăm.Familii ce stau în cămine pline de mizerie, cu o baiecomună, copii ce plâng pentru că nu au ce mânca, astae imaginea ascunsă a României. Sunt familii care însecolul XXI trăiesc într-o sărăcie lucie, fără curent, într-ocasă din pământ mai ceva ca în epoca primitivă. Vă mirăacest lucru? Pe noi nu! Suntem obişnuiţi să auzim numailucruri rele! În fiecare zi se întâmplă câte ceva înfricoşător.Infracţiunile se săvârşesc oriunde, oricând, oricum şichiar de oricine. Vom ajunge oare să ne omorâm unii pealţii pentru mâncare? Pentru bani cei care sunt la putereomoară deja o ţară întreagă, deci avem deja un exemplu.Libertatea în gândire, în comportament este foartevizibilă, mai ales în rândul tinerilor. De asta s-a ajuns caminore de 13, 14 ani să aducă pe lume copii. Educaţie,este un cuvânt asociat cu „cei şapte ani de acasă”, însăpuţini mai arăta că au aşa ceva.România văzută de pe hartă, pare un loc prielnicpentru a trăi, eşti ferit detornade, cicloane, vulcaniactivi, dar eşti întâmpinatde mizerie, lene, datorii,hoţie şi multe altele. Deasta mulţi români migreazăîn alte ţări pentru a scăpadin această „puşcărie”unde toate resursele îţisunt limitate. Dacă merginoaptea pe străzi nu vezica la Paris lumini aprinseşi oameni plimbându-se labraţ pe alei! Vezi întunericşi oameni pe la colţuri deblocuri cu sticlă de alcoolîn mână, vezi tineri ce-şibaga seringi în vena, vezihaos şi deznădejde. Auzi ţipete şi injurii... E sigur un bărbatcare îşi bate soţia nemulţumit de vreun lucru banal!Nici religia nu mai este cum era odată. Mulţi nu maicred în Dumnezeu, l-au uitat şi cred că şi El ne-a uitatpe noi. Sunt mulţi preoţi, dar unii numai cu numele, căciîn realitate ei săvârşesc mai multe păcate decât un omobişnuit. Au apărut tot felul de secte care ştirbesc credinţaoamenilor, iar aceştia, creduli, merg şi dau bani crezândcă li se vor rezolva problemele.Mulţi nu mai au nici un fel de scrupule şi se folosescde orice mijloace pentru a face bani de mâncare. Seprefac că au un handicap şi se aşează la colţuri de stradăşi cercesc, iar ei în realitate sunt perfect sănătoşi şi apţipentru muncă.Dar să lăsăm puţin lucrurile urâte şi să vedem şi„partea plină a paharului”! Ţara noastră îţi poate oferi spaţiiverzi, păduri, unde poţi merge să faci grătare, să asculţimuzică la maxim şi să laşi o mulţime de gunoaie. Poţispune optimist ca maşina ta e 4X4 atunci când reuşeşti săieşi dintr-o groapă, poţi mulţumi doamnei de la ghişeul lacare ai stat la rând o oră pentru că te-a ajutat să-ţi recapeţirăbdarea şi calmul cândva pierdut. Nu suntem uniţi,nu vrem să lucrăm şi să cooperăm împreună. Suntemlăudăroşi şi mergem pe principiul dacă „a murit capra mea,să moară şi a vecinului”. Avem tradiţii şi obiceiuri frumoasedar nu prea le mai respectăm. Mulţi dintre noi se duc cuurâtul doar pentru bani. E dureros, dar acesta este cruduladevăr. Avem femei frumoase, însă multe ajung dame decompanie în alte ţări. De ce? Pentru că sunt plătite maibine. Astăzi, în secolul vitezei, totul este raportat la bani şila ce ai realizat în viaţa aceasta în care astăzi eşti şi mâinenu mai eşti. Dacă nu ai bani în buzunar eşti catalogat dreptun papă lapte, un coate goale şi nu poţi să intri într-o gaşcăcu renume.Poate vi se par poveşti, dar ţara în care trăiesc eunu poate fi văzută decât cu ochi critici. Criticam societateaaceasta, poporul, conducătorii, toţi ne naştem cu acestdar de a da vina pe celălalt. Nimeni nu are curajul sărecunoască că a greşit, atunci cum vrem să progresămdacă toţi criticam şi ne învinuim unii pe ceilalţi? Româniisunt conservatori, prefera să importe totul din alte părţidecât să preia tehnici de a fabrica produse la noi în ţară.Economia noastră este la pământ, avem datorii şi multealte griji ce nu ne lasă noaptea să dormin.Tot ce am putut să fac a fost să prezint sumar situaţiaîn care ne aflăm noi românii, să descriu ţară din punctulmeu de vedere. Nu ştiu dacă acest eseu va ajuta în vreunfel ţara mea dar dacă va fi citit... sper să stârnească acelsentiment de care este nevoie pentru a ridica ţară dinmocirlă!DEBUT7118 www.oglindaliterara.ro

VIOREL COMANDESPRE MAGIAPOVESTIRII LAFĂNUŞ NEAGUÎn săptămâna în care Fănuş Neagu se despărţea delumea aceasta, se pregăteau două evenimente legate depersonalitatea sa: un doctorat şi un volum de interpretarecritică, ambele girate de profesorul Viorel Mortu (Coman) dinBrăila.Născut în data de 18 decembrie 1949, în satul Pitulaţi,comuna Scorţaru Vechi din judeţul Brăila, din zona de norda Bărăganului, destul de aproape de Grădiştea lui FănuşNeagu, profesorul de limbă română şi criticul literar ViorelComan pare legat prin fire durabile de personalitatea acestuifiu al Bărăganului, încă din perioada adolescenţei, când băteatimid la poarta revistei Luceafărul unde Fănuş Neagu seocupa de debutanţi (Vezi capitolul Două portrete din volumulFănuş Neagu: Povestirile magice, Editura Istros a MuzeuluiBrăilei, 2011, pp. 309-314). Ca membru activ al comunităţiiscriitoriceşti locale, Viorel Coman a cultivat relaţia cu marelescriitor, mărturisind peste ani despre omul-spectacol careera Fănuş Neagu (vezi Leul în iarnă, din vol. Viorel Coman,Corăbii de întoarcere, Editura Istros, 2010, pp. 129-136,dar şi capitolul Două portrete, pp. 315-323). De asemenea,pregătind un doctorat consacrat operei lui Fănuş Neagu,Viorel Coman a editat în 2007, la Editura Semne, o antologiea receptării operei maestrului, de aproape 450 de pagini,intitulată Drumuri în poveste, un instrument deosebit de utilpentru oricine se consacră studierii operei lui Fănuş Neagu.Volumul de care ne ocupăm aici, Fănuş Neagu:Povestirile magice (considerat volumul II din seria Corăbiide întoarcere), este efectul cercetărilor necesare pentruelaborarea tezei de doctorat. După cum rezultă din titlu,volumul publicat adună între coperţile sale doar parteade exegeză consacrată unei singure dimensiuni a opereifănuşiene: povestirea.Cartea debutează cu trei studii introductive (Rădăcini şisâmburi, Fănuş Neagu par lui-même şi Timpul Bărăganului),din care primul nu figurează în Cuprins (oare, de ce?), în careautorul fixează ideile - reper ale cărţii, precum cea privitoarela explorarea literară tardivă a spaţiului Bărăganului, abia îna doua jumătate a secplului XX, de către „trio”-ul de aur alliteraturii române - Vasile Voiculescu, Ştefan Bănulescu şiFănuş Neagu -, sau poate cvartetul, dacă îl adăugăm şi peConstantion Ţoiu, apoi aprecierea privitoare la superioritateaharului de povestitor al lui Fănuş Neagu, comparativ cu cel de„ziditor” de romane şi, în fine, ideea cu cea mai interesantămiză, aprecierea că povestirile din ultima perioadă, departede a fi marcate de semnul oboselii, al epuizării filonului, suntde fapt expresia unui progres în ce priveşte modernitateaartei literare.Atacând prima idee - reper, Viorel Coman atrage atenţiaasupra faptului că, spre deosebire de alte spaţii-matrice aleromânităţii, cel al Bărăganului a fost multă vreme ocolit descriitori, puţinele excepţii de la regulă neavând prea marerelevanţă. „Dacă prin V. Alecsandri, Al. I. Odobescu, prinM. Sadoveanu şi Panait Istrati, Bărăganul capătă doarun vag contur, uşor decorativ şi pitoresc, între aventură şiexotic, prin Vasile Voiculescu, Ştefan Bănulescu şi, maiales, prin Fănuş Neagu devine o Atlantidă literară scoasă lalumina tiparului.”(p. 137) Deşi invocă fragmente din scrierilefilozofului Vasile Băncilă consacrate spaţiului Bărăganului (p.20 şi 27), în care acesta dezvolta teza spengleriană (fertilă şiîn teoria spaţiului mioritic a lui Blaga) a condiţionării creaţieiartistice de cadrele spaţiale inconştiente ale creatorului, teorialui Băncilă nu poate servi prea mult ca întemeiere filozoficăa tezelor propuse, ci doar ca sugestii pentru dezvoltăriviitoare. Băncilă nu deplângea absenţa sau raritatea scrierilorwww.oglindaliterara.roCRITICĂ LITERARĂdespre Bărăgan, ci faptul căliteratura română a începutcu moldovenii („…culturaromână a fost fabricată pedealuri”, fragment citat la p.27), autori în inconştientulcărora structura spaţialătranscendentală este cea acolinelor, ceea ce predispunespre minorism cultural,adică spre creaţii artisticede mici dimensiuni: doinaori balada - şi nu epopeea-, în creaţia folclorică,povestirea, schiţa, nuvela- şi nu romanul -, în creaţialiterară cultă. „Până când nuva interveni Bărăganul, nuvom fi salvaţi”, mai spuneun gând al lui Băncilă, citat la Valentin Popaaceeaşi pagină de V. Coman,în sensul că marea creaţieculturală românească va fi posibilă numai atunci când creatoricu „suflet bărăganic”, în care infinitul este marca structuriispaţiale inconştiente, vor ajunge să dea rod. Cât priveşteautorii care s-au afirmat în exploatarea literară a Bărăganuluiinvocaţi de autor, numai doi au o formare sufletească încopilărie în contact cu infinitatea spaţiului de câmpie: ŞtefanBănulescu şi Fănuş Neagu (l-am mai putea adăuga aici şipe Constantin Ţoiu). Cel de-al treilea – Vasile Voiculescu –provine dintr-o zonă colinară a Subcarpaţilor de Curbură.Aşadar, invocarea teoriei „spaţiului Bărăganului” este, pentruViorel Coman, mai mult un pretext de crochiuri eseistice,decât o paradigmă explicativă.Cea de-a doua idee-reper, pe care autorul o vaargumenta, prin intervenţii directe, sau prin sugestii, pe totparcursul volumului, este anunţată încă din pagina a II-a alucrării, în fragmentul: „Chiar dacă argintul câtorva povestiria fost topit să sporească vibraţia bronzului unor romane,fundamental, Fănuş Neagu este un povestitor, tot aşa cumLiviu Rebreanu şi Marin Preda, autori de povestiri reluate înromane, rămân romancieri.” (p. 8). Desigur, afirmaţia nu estenouă, am putea spune că este chiar un lei-motiv al receptăriicritice a operei lui Fănuş Neagu, pe care Viorel Coman nu–şi propune să o contrazică, ci, dimpotrivă, o întăreşte prinincluderea în categoria capodoperelor a multor povestiridin perioada târzie. Ne-am putea pune însă întrebareade ce autorul invocă aici argintul şi nu aurul, atunci cândpune în balanţă valoarea calităţii de povestitor în relaţiecu valoarea calităţii de romancier? Să fie oare vorba de osugestie privitoare la o posibilă ierarhie a valorii literare,dibaci strecurată, sau doar o expresie a nevoii de perfecţiuneformală a metaforei, cuvântul argint având o muzicalitatesuperioară cuvântului aur? Opoziţia faţă de opinia generalăa criticii literare se exprimă tocmai în discursul cu caracter delobby în favoarea povestirilor din volume mai puţin comentate,precum Pierdut în Balcania (1982), Povestiri din drumulBrăilei (1989), sau O corabie spre Bethleem (1997). Este deacord cu opiniile multor exegeţi că, spre deosebire de primelepovestiri, cele din anii ’80 sunt mai complicate, mai dificil derezumat, deoarece „oglinda textului se sparge, firul epic serupe des, se fragmentează şi autorul nu prezintă decât acestîntreg văzut ca un joc de puzzle” (p. 230). Nicolae Manolescuchiar atrăgea atenţia asupra faptului că „Particularitateaparadoxală a povestirilor lui Fănuş Neagu a fost (şi mai cuseamă a devenit) aceea de a nu putea fi povestite” (Românialiterară, nr. 42, 10 oct. 1989, p. 9, antologat în Viorel Coman,în Drumuri în poveste, p. 121). Diferenţa faţă de aprecierea luiManolescu subzistă în afirmarea ideii că prin această evoluţiespre dezagregarea naraţiunii, povestirile lui Fănuş Neagu nupierd din valoare, ci doar devin altceva, sprijinindu-se pe oparadigmă artistică mai agresiv modernistă, dar tot atât decapabilă şi genereze capodopere ca şi paradigma propriepovestirilor din anii ’60. Inovaţia prozatorului luat spre analiză(continuare în pag. 7130)7119

Lichefierea solidelor - viciulpostmodernismuluiPostmodernismul in stare lichida- realitatea timpuluinostru sau „ topirea solidelor”- metafora ce evocadezagregarea, disolutia elementelor si a structurilorspecifice modernitatii. „Topirea” structurilor sociale, avalorilor, a reperelor axiologice, o reala metamorfozaprodusa de ‘’modernitatea lichida”, sesizabila in cincisegmente distincte: emancipare, individualitate, timp sispatiu, munca si comunitate.Viciile epocii postmodernesesizate de T. Bauman, in cartea sa „Modernitatea lichida”(2000) isi exercita simultan presiunea asupra civilizatieisi culturii. Relativismul cvasi excesiv si atotcuprinzator seerijeaza nervos la nivel moral, estetic, cognitiv, social sireligios. Disolutia legaturilor sociale si a reperelor valorice,delimitarea individului din comunitatile destramate sitendinta de afirmare furibunda si orgolioasa a proprieilibertati si autonomii. Tendinta accerba de izolare, retragereaindividului din „agora” in spatiul privat, destabilizareaangajamentelor sociale, a frontierelor politice, provocand‘’deteritorializarea’’ noilor elite economice, managerialesi culturale. Proces intensiv sustinut de globalizare sibinecuvantarea ei: supra tehnologizarea mass-mediei.Asa descrie Bauman „topirea solidelor”- mobilitatea,inconsecventa, fluiditatea ce irumpe din toate madularelecivilizatiei contemporane.Bauman vorbeste despre insingurarea sinesiguranta individului, deriva, presiunea, lipsa deperspectiva si de repere. Astfel individul este coplesit,prefera retragerea din spatiul public, „in spatele zidurilorputernice ale particularului”; „ manifesta tendinta deautoizolare si de satisfacere a intereselor private incercandsa scape de povara responsabilitatii individuale, lasand „marea societate” in voia propriei sorti. In postmodernismuldestructurat, individul descatusat, eliberat din constrangerilede ieri, cauta noi forme de comunitate care sa-i ofereadapost si singuranta. Scapati de gratiile vechilor institutiisi structuri rigide, indivizi manifesta o frenetica mobilitate,un fel de nomadism avansat, reusind sa-si construiascacomunitati surogat, asa numitele „comunitati - garderoba”,comunitati virtuale, caracterizate de instabilitate sisuperficialitate, oaze pasagere ale vietii private. Aceastatentatie a retragerii catre particular, a evitarii spatiului publiceste in fapt acel impuls al autoconservarii in fata presiuniiresimtite din partea structurilor destructuralizate. Individulcauta si experimenteaza acum „ fuga de responsabilitate”tot asa cum abaterea sirevolta erau ( altadata) ofuga de supunere.In postmodernismuldescris de Bauman,cautarea asa numitului„adapost primordial” aajuns sa inlocuiasacarevolta -altadata ooptiune rezonabila- pentru ca „ nu maiexista o autoritate decomanda care sa poatefi daramata si inlocuita”(Pierre Rosanvallon).Puterea nu mai esteconcentrata unitar , intrunsimbol central, eas-a disipat , s-a lichefiat, s-a atmosferizat odatacu iuresul globalizarii. Inaceasta noua conjucturaESEUAlina Maria Radu, puterea manifesta noi forme de control si se exercita inmod „deteritorializat” eliberata de angajamente si loialitatilocale.Detinatorii puterii politice, economice saumediatice- aceste noi elite nomade- adopta o noua tehnicade putere: „ fuga, scaparea, omisiunea si evitarea” -respingerea efectiva a oricarei constructii teritoriale.„Modernitatea lichida” descrie „ natura prezentului,de multe ori neobisnuita, ca faza in istoria modernitatii”, „topirea solidelor” este trasatura societatii ce seautodirectioneaza catre o noua tinta- dizolvarea tuturorfrontierelor avand efecte bine conturate in sfera individualaprin amprenta autoizolarii, nesigurantei si depersonalizarii.Posmodernismul in acceptiunea lui ZygmuntBauman tranziteaza un amplu proces de disolutie sidezintegrare a tuturor structurilor specifice modernitatii:topirea, fuidizarea elementelor „grele” , a lucrurilor sistructurilor sociale , a institutiilor si valorilor care au avutodata durabilitate si prestigiu in favoarea celor trecatoare,volatile, instabile. „ Instrumente desavarsite dar telurivagi- iata trasatura timpului nostru”.Afirmatia facuta deEinstein surprinde esenta crizei pe care o traverseazalumea postmoderna. Ea pune in balanta mijloacele -domeniul tehnic al civilizatiei- si scopurile- domeniul idealsi ideatic al culturii. In aceasta afirmatie rasuna un ecou alavertismentului formulat de umanistul Francois Rabelaisin pragul epocii moderne: „ stiinta fara constiinta nu estedecat ruina sufletului”.Iata o alta lectie a secolului nostrum!Sigur că drumul spre creaţie eimportant pentru un creator.Numai căsatisfacţiile spirituale pe care le poateavea un creator nu ţin nici de foame nicide cald.Alţii spun că modul în care un poporîşi cultivă şi susţine valorile ar arăta gradulde civilizaţie …-În România filmul a făcut caactorii să fie cunoscuţi,acum e la ,,modă”televiziunea.Ce părere aveţi ?-Nu m-a interesat niciodatămoda. Eu trăiesc declarat în afaraei. Televiziunea e un instrument decomunicare. Ca şi radioul. E normal căartiştii să facă televiziune. Eu de un annu mă uit la televizor. Am auzit că sereia programul de teatru tv. Atunci îl voideschide cu mare drag. Problema e căprogramele tv au prea puţini actori sauartişti…Din păcate au alte “specii”…-Care a fost motivaţia de a scrie,,Jurnalul „ ?-Jurnalul l-am scris pentru mine.Să nu uit. Să nu mă uit. Sau să uit cătrăiam ce trăiam adică starea de martorneputincios la boala cumplită a mameimele şi moartea ei.Mult mai târziu a venit din parteadoamnei Ioana Pârvulescu şi a edituriiHumanitas propunerea de publicare.-Un OM ca dumneavoastră poate fiumilit ?www.oglindaliterara.ro-Frumoasă întrebare.M-am simţit de multe ori umilită...Până în ziua în care am înţeles. Viul nupoate fi umilit. Doar Eul. Între viu şi eu– eu aleg viul fără eu. Se poate umili opasăre sau un arbore?Răspunsul e prea complicat….Răspuns simplu- nu ştiu: dar credcă răspunsul complicat nu e departe deadevăr.-Stimată Oana Pellea mă bucurcă ne-am întâlnit şi vă mulţumesc că aţibinevoit a-mi acorda acest interviu.Vă doresc să aveţi roluri care să văaducă doar bucurii şi multe satisfacţii !Euva stimez si va iubesc enorm !Cu mare drag a consemnatAdalbert GYURIS7121

EVALUĂRIMariana Brăescu –REVERII TACTILELucian GruiaProza Marianei Brăescucuprinde două cărţi, adică totatâtea câte a scris şi regretatulei soţ, omul de culturăenciclopedică, Artur Silvestri.Dacă la Artur povestirile sedesfăşurau dinspre concretspre abstract, pierzîndu-seevanescent în nedefinitul altorlumi, ale Marianei se înfăşoarăinvers, ca o spirală spre uncentru real, vizibil în cotidian,din care desfăşurareanaraţiunii este condusăfie spre absurdul hilar sauridicolul jovial, în povestirilesatirice /1/, fie spre fantasticulzugrăvit tragic, în povestirilevrăjite /2/.Aşa cum observă şiClopatra Lorinţiu, într-orecenzie pe care am citit-o nuştiu unde, cele două cărţi sunt ca feţele lui Ianus, una râde,alta plânge. IMPERFECŢIUNILE PROVIZORII, scrise între1981-1983, nepublicate până în prezent (înainte de 1989 eraimposibil), amplifică în cascadă, farse tot mai hilare, brodatefie pe lozincii sau directive absurde promovate de regimulcomunist, fie mentalităţi vicioase, slugarnice ori tiranice. Elepornesc de la situaţii anacronice, bizare, dezvoltate de minţiconverite. Comicul spumos, de situaţie, este amplificat de celde limbaj şi de cel provocat de numele personajelor. Finalurilepovestirilor sparg iluziile ca pe nişte băşici de săpun.Apogeul satiric îl reprezintă nuvela care dă titlul volumului,Imperfecţiuni provizorii – în care noul redactor al revistei„Lumea veselă” ia măsuri de comă pentru a realiza o revistăumoristică perfectă. În urma contractul prin care angajatul nuavea voie să producă umor decât în scopuri strict profesionale(nu la birou şi nici acasă), mutrelele redactorilor s-au pleoştit.Aplicând lozinca Totul pentru umor, totul pentru umorist!,ca să nu producă glume picante prin birouri, redactorul şefle construieşte umoriştilor camere individuale sferice fărăferestre, pentru focalizarea inspiraţiei ( lumina, căldura,ventilaţia fiind asigurate prin porii pereţilor, după anotimp). Caangajaţii să nu devină stresaţi de singurătatea birouilor, li s-adat câte un înger păzitor (câte o femeie care să-i supraveghezeşi în biroul ou s-a introdus o sferă transparentă pentru umorist,îngerului revenindu-i spaţiul dintre cele două sfere. Consecinţa« neforţată » a fost că umoriştii au « acceptat de bună voie şinesiliţi de nimeni » să se căsătorească cu îngerii lor păzitori,cărora li s-a mai dat o atribuţie drăgălaşă, aceea de a întocmirapoarte zilnice asupra comportamentului soţilor. Acum îngerulpăzitor devine înger de veghe. În final, pentru a se convingede recunoştinţa subalternilor, şeful îşi mimează moartea. Cândse deschide o fereastră şi o pală de vânt înfiorează atmosfera,se aude un glas : “ce paştele mă-sii stăm aici? ” Absurdulcontinuă. Directorul se ridică de pe catafalc şi simţind că maie nevoie de el, trăieşte un minut de recunoştinţă adevărată.Povestirile din a doua carte, ÎMI AMINTESC ŞI ÎMIIMAGINEZ(scrise în 1987), stau sub semnul vrajei. Lumeamagică este privită cu ochii uimiţi ai copilei sau adolescentei,care descoperă, de cele mai multe ori, drama existenţei.Artur Silvestri numeşte aceste întâmplări, în postfaţa cărţii,“stări enigmatice purtătoare de sens”. M-am întrebat care săfie izvorul acestor enigme. Îmi pare că vraja porneşte dintr-oreverie tactilă, produsă de contactul cu: ţesăturile veşmintelor,sofalelor, pernelor; scoarţa lucioasă a nucilor; apa şi aerul caldale serei casei părinteşti. Filosoful francez Gaston Bachelarda dedicat patru cărţi reveriilor produse în conştiinţa noastră decontactul cu elementele pimordiale: pământ, apă, aer şi foc.În cazul Marianei Brăescu, atingerea molatecă stârneştesenzualitatea. Iată foşnetul hainelor grecoaicei: „Grecoaicamişca leneş aerul după-amiezii coapte, cu eventaiul negru, demătase. Şi rochiile erau toate negre şi toate din mătase.”; „Şiapoiunduind, din şoldurile care se ghiceau atât de bine, arămii,şlefuite, lucioase, sub rochia cusută pe trup, atât de bine croită,încât foşnea, chemătoare, la orice mişcare a balansoarului,Greoaica începu leneşul joc al evantaiului.” (Grecoaica)Ţesăturile semnifică, în cadrul structurilor antopologiceale imaginarului, urzeala malefică a destinului implacabil(Gilbert Durand). Soarta este citită de ţigănci ghicitoare şi babevrăjitoare, ca în povestirile: Ofelia şi seara, Sub ispita zăpezii,Călătoria. Iată o scenă în care reveria este produsă de atingereastofelor de mobilier din misteriasa Casa a Artistului: „De emoţiemângâiam cu dosul palmei mătasea elegantă a pernelormoi, violete, din salonul englezesc rămas dinainte de războişi mătasea tare, lucioasă, ţipa scurt sub mângâierile noastrestângace; şi asta ne înfiora.” „Inima-mi bătea nebuneşte căciacolo, sus, auzeam deja o foşnire uşoară ca de frunziş veşted.”(Ofelia şi seara)Dar cea mai fascinantă descrierea a reveriilor acvaticeo constituie acest fragment din Raiul pierdut al serei caseipărinteşti: “…Intram în rai cu picioarele goale. Câteva treptetrebuia să cobor şi simt şi acum, sub tălpi, treptele calde şi ude,trepte prietenoase, cum numai cele din cărămidă roşie, subţireşi arsă pot fi. Prima, mai caldă,aproape încinsă câteodată,încât trebuia să-mi salt cândun picior, când altul. A doua,călduţă, ca trupul încordat depisică, când ţi se încălzeşte,vibrând toată în jurul tău. Atreia, aproape răcoroasă, darblândă, ca pereţii de porţelanai unei ceşti neatinse un ceas.Apoi, dintr-o dată, podeaua:tot cărămidă proetenoasă, cao vatră, caldă, uşor umedă.”“căldura grea, voluptoasă,prietenoasă”.Dansul reprezintă şi el olegare, izbucnită din urzealainconştientului colectiv.Dansul halucinant şi extatical grecilor, este descriscu o forţă copleşitoare cezdruncină fiinţa: „Şi-atunci sefăcea o tăcere cumplită, dese-auzea bătaia înăbuşită ainimii, şi fără un cuvânt, fără o şoaptă, fără un oftat grecii seridicau şi ochii lor, încercănaţi, se înnegurau mai tare, o fixitatebolnavă dilata pupilele lor negre, periculos de adânci, şi ca oultimă umbră îngheţa şi surâsul (...) Toţi, faţă în faţă, într-uncerc ucigaş; o rândunică să fi intrat între ei, rătăcită în zborulei buimac, cădea secerată la pământ. O linişte mai grea caapa morţii, în care şi bătaia înăbuşită a inimii era un bubuit. Şiapoitoţi, dintr-o dată! La dreapta, ca un val, ca o legănare, toţi.Mâinile sus încleştate în umerii celor de-alături. Un cerc ca oroată. O roată cumplită. La stânga. Dreptul în aer. În aşteptarelegănată, o clipă, în aer bănuind o primejdie. Şi-apoi, brusc,se schimbau. (...) Unduirea trecea ca un frison prin umeri, setransmitea, curent viu, de la un om la altul, frisonul trecea, caun val, ca o briză din marea lor caldă, ochii se întunecau şidin pupilele adânci ieşeau fulgere iuţi, primeau răspunsuri altefulgere, toţ iuţi şi fierbinţi. Valul bătea la gleznă, stângul şi dreptulschimbau între ele rolul de vânt şi rolul de val. Freamătul urcapână la genunchi, grindină iute, trecea în frison, de la umărla umăr, valul cuprindea mijlocul, iuţi şi fierbinţi, ţipau fulgereşi grindina deasă măruntă, cercul strângea şi strângea, cercucigaş, omora chiar şi-un gând rătăcit, rândunică buimacă,cerc ucigaş, pătimaş. Dansul. Nici o muzică, nici un vaiet, niciun suspin, până ce, pe cer, otava palidă a lunii se topea şipierea.7122 www.oglindaliterara.ro

Mihai Eminescu şiAlexandru MacedonskiConstantin E. Ungureanu(urmare din numărul anterior)Dar pesimismului eminescian nimeni ca el nu i-a aduso replică mai trăită de încredere în absolut. Câte strofe dinpoezia lui Macedonski rezistă sunt ale unui poet mare, totatât de mare ca şi Eminescu, în punctul cel mai înalt atins…poezia modernă s-a pierdut în mărunţişuri, dar Macedonskieste un poet de aripi mari, de pathos, de altitudini. Ceva dinsolemnitatea străfulgerătoare a lui Dante, din sălbăticia luiByron, din jovialitatea mistică a lui Blake”.În concepţia lui Nicolae Manolescu, ,,Nu ne putemimagina naşterea poeziei moderne fără cele două feţe deIanus ale lui Macedonski, una îndreptată către trecut, alta cătreviitor”.Cu câteva luni înainte de moartea lui AlexandruMacedonski, Gala Galaction publică un frumos articol, în,,Cuvântul liber” (aprilie, 1920) din care reţinem:,,Macedonski a fost ziarist, pamfletar, diletant politic,director de ziare şi reviste, şef de şcoală literară şi mai presusde toate un pasionat amant al poeziei. Omul acesta rudă, amicşi uneori aliat politic cu câţiva din conducătorii statului român.Fiu de general, intrat prin căsătorie, într-o casă de boieriromâni, aparţinând oligarhiei atotputernice, Macedonski, ştiindsau neştiind a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să se strice cuclasa lui şi cu egalii lui şi să dea buzna printre noi, pe maidanulvast al boemei şi al proletariatului intelectual. El n-a putut săprăsească, în casa lui, nici o para.Socotesc că în privinţa aceasta, Macedonski n-aavut pereche decât în marele său potrivnic, Eminescu. Mainepractic, mai cheltuitor şi mai pornit pe împărţeala cu prieteniidecât Alexandru Macedonski, n-am cunoscut vreun altulŞi doar în clipa aceea, o neştiută comandă îngheţa,în zvâcnet nervos cercul şi din el se surpa cum ai rupe dinom, carne vie, Grecoaica. Cu un ţipăt grozav, care ne trezeaşi trezea şi morţii din somn, înjunghiată de ceva nevăzut,grecoaica cea mai frumoasă se prăbuşea pe podeaua neagrăcare şi ea tremura după ritm ca spinarea înfiorată a unui animalîncă viu. Şi dansul şi noaptea se spărgeau totdeodată şi greciiplecau împietriţi cu obrajii uzi şi cearcănele mai negre şi maiadânci.”Un alt dans, de data asta pur şi graţios, dar tot mortal,este Dansul fluturelui desfăşurat în curtea şcolii, sub privirilenucului secular, la serbarea clasei întâi, înaintea vacanţeide vară. Flururele, o fetiţă infestată, fără să ştie, de o boalătransmisibilă incurabilă, sărută 12 fetiţe-flori care se sting, rândpe rând, în 12 zile, simbolizând tot atâtea zodii în trecereanemiloasă a timpului.Tot atât de imresionantă ca dansurile sunt scenele încare personajele îşi pierd o dimensiune spaţială/existenţialăca urmare a unei mari iubiri neîmplinite. Iată cazul liceanuluicare se topeşte de dragul grecoaicei: “nu rămăseseră decâtochii lipiţi de zid, ca-ntr-o fotografie. Zgâriind zidul cu unghiaau încercat să-l înmornântreze, luând de pe zid trupul celuinebun de dragoste, dar ochii se trăgeau îndărăt, înspăimântaţisă nu piardă astfel imaginea – geamul blestemat al grecoaicei,unde săptămână de săptămână, lumina răzbătea puted prinperdeaua de mătase”. (Grecoaica)Similar, o tânără îndrăgostită se contopeşte cu mireasapictată de iubitul ei, care şi-o închipuia în această ipostază:“Zina Eschenazi simţea cu groază şi fericire cum pe umeriîi creşte chiar ei voalul, cum porneşte din coroniţa de mirtşi beteală, cum coboară peste corsajul înalt şi cum se lasă,EMINESCIANAprintre intelectualii noştri.A jertfit totul ideii şi atitudinii. Macedonski – dupăEminescu – a fost temperamentul cel mai veritabil pe care ni-lputem inchipui”.Psalmul IX, cu titlul ,,N-am în ceruri”, din ,,Pslamimoderni”, începe şi se sfârşeşte cu versul concluziv ,,N-amîn ceruri nici o stea”, izolat de restul poeziei printr-un câmpestetic, pentru a da răgaz cititorului să mediteze. Dimpotrivă,Alexandru Macedonski îşi are steaua sa pe cerul poezieiromâneşti, chiar dacă nu are mărimea şi strălucirea orbitoarea poetului de geniu, Mihai Eminescu.BIBLIOGRAFIEAlexandru Macedonski, ,,Opere”, I şi II, ,,Poezii”, Studiuintroductiv, cronologie şi bibliografie, note şi variante, ediţieîngrijită de Adrian Marino,,Scriitori români” – mic dicţionar – coordonare şi revizieştiinţifică, Mircea Zaciu, în colaborare cu M. Popahagi şi A.Sasu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978;George Călinescu, ,,Istoria literaturii române de la originipână în prezent”, ediţia a II-a, editura Minerva, Bucureşti,1983, ediţia I, 1941;Pompiliu Constantinescu, ,,Scrieri”, vol. VI, EdituraMinerva, Bucureşti, 1972;Nicolae Manolescu, ,,Metamorfozele poeziei; E.P.L.,Bucureşti, 1968;Adrian Marino, ,,Viaţa lui Alexandru Macedonski”, E.P.L.,Bucureşti, 1966;Adrian Marino, ,,Opera lui Alexandru Macedonski”,E.P.L., Bucureşti, 1967;I. Peltz, ,,Cum i-am cunoscut” – amintiri - , E.P.L.,Bucureşti, 1964;Pompiliu Marcea, ,,Varietăţi literare”, Scrisul Românesc,Cariova, 1982Tudor Vianu, ,,Scriitori români”, vol. II, ediţie îngrijităde Cornelia Botez, antologie de Pompiliu Marcea, EdituraMinerva, Bucureşti, 1970;Mihai Zamfir, ,,Introducere în opera lui AlexandruMacedonski”, Editura Minerva, Bucureşti, 1972.gingaş, către pământ. De la un timp ar fi vrut să scape, ospaimă o strângea într-un cerc subţire ca un inel de logodnă,ar fi vrut să strige, să se salveze într-un fel, şi gîndul ei chiarstriga: - Boris!” (Tânăra fată în roz)Casa Artistului (Ofelia şi seara) mai ascunde douămistere ontologice. Ca în PORTRETUL LUI DORIAN GRAYde Oscar Wilde, artefactul (acum sculptura) îmbătrâneşte,modelul ei (o frumoasă ţigancă) păstrându-şi tinereţea, dar înfinal, deconspirându-se secretul, unei priviri din afara cerculuivrăjit, prin intermediul oglinzii, eroina îmbătrâneşte subit şimoare, ca în finalul basmului „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţăfără de moarte.”** *Mariana Brăescu mânuieşte cu virtuozitate momenteleconstrucţiei epice. Povestirile pornesc incitant, abrupt, stârnindinteresul cititorilor. Desfăşurările cinematografice conduc spreun punct culminant hilar, în povestirile umoristice şi dramaticîn cele vrăjite.Povestirile din ÎMI AMINTESC ŞI ÎMI IMAGINEZ,convertesc estetic tragismul existenţei, prin dans şi atmosferade basm. În cele mai multe dintre aceste nuvele, ero-thanaticuldevine sublimat, uneori până la sublim.Note:1. Mariana Brăescu – IMPERFECŢIUNI PROVIZORII –povestiri satirice (Ed. Carpathica, 2011);2. Mariana Brăescu – ÎMI AMINTESC ŞI ÎMI IMAGINEZ –povestiri vrăjite (Ed. Carpathica, 2011).www.oglindaliterara.ro7123

DEZVĂLUIRIOdiseea plăcilormemoriale(urmare din numărul anterior)Mănânc, mă lungesc, mă sună dna Flora, încântatăde iniţiativa mea, vrea să contribuie şi ea, vrea să punem unbasorelief, vrea să încrusteze nişte versuri. O să vorbească laUniune. Îi notific că pentru basorelief şi altele sunt necesaredemersuri speciale la sistematizare, la... În fine, o soţie care vreasă facă tot ce se poate pentru memoria soţului ei. Apoi petrec toatăseara la calculator, completând textele ce vor fi inscripţionate peplăcile memoriale pentru care am deja aprobare. Îndeobşte suntprobleme cu anii cât au locuit în respectivul imobil scriitorii. Să maimerg acolo, să dau telefoane la ore potrivite, când lumea e acasă.Azi dimineaţă, mail de la Horia Gârbea, se miră cât ammuncit, însă habar nu are de unde vom obţine banii. Dacă trebuieaprobare şi de la primărie. Şi doar îi spusesem ce şi cum. Plutitor?Mai vorbim. Vineri pleacă la Iaşi.18 aprilie 07, joi. Azi am realizat chiar mai puţin decât ieri.Iau metroul să ajung în Bucureştii Noi, dar până la Victoriei mărăzgândesc, cu gândul la textele pentru plăci, merg la MLR, însala Sanctuar şi acolo consult cele două volume Sassu, aflândanii exacţi pentru mai toţi scriitorii în discuţie, inclusiv câţiva maridecedaţi în străinătate – stau până la 15.00 când se închide. Dupăcare merg să-mi iau două pateuri, ocolesc pe Artur Verona şiconstat că strada începe de la nr. 13, deci au căzut nişte imobile,tot capătul de dincolo de bulevard, din motiv de magazin Eva.Mănânc pateurile în Pitar Moş şi intru pe Dionisie Lupu 65, urcla ap.18 şi-mi deschide doamna Nedelciu, pe care o abordasemtelefonic – a obţinut aprobarea de la colocatari. Merg în vecini,dincolo de Dacia, pe strada Al. Philippide, la nr. 9, unde a locuitfamilia Pillat, iar acum actorul Nicu Constantin, cum deduc dinspusele unui domn pe care-l abordez la intersecţie. S-a născut înanii 60, deci nu ştie de fosta stradă Pia Brătianu, de faptul că toatăaceastă stradă era pe vremuri a familiei Brătianu, necum de Ionşi Dinu Pillat. Zic: dar nici strada M. Eminescu nu s-a numit aşa,ci Romană. Nu ştie, el a fost la şcoală pe strada M. Eminescu. Darce se întâmplă? Sunt eu mai bucureştea decât oamenii din acestcartier? Intru în curtea lui Nicu Constantin, sun, iese o doamnă cala 60 de ani, zâmbet ceva mai tânăr, amabilă, da, a auzit că susar fi locuit Ion Pillat şi apoi fiul acestuia, Dinu. Apoi moştenitorii,care aveau drept şi asupra terenului de alături, au vândut şi ofirmă străină a construit acel imobil pentru sedii de firme. Darmai bine ştie maestrul, doamna îmi dă telefonul lui. Îi spun deEugen Barbu, da, erau în vizite cu dna Marga Barbu, însă devreun an n-a mai fost pe la ea; de curând a văzut-o pe stradă pesora mai mică, o femeie înaltă, dar nu a abordat-o. Zic: Am vorbitcu cele două la telefon, ceva mi s-a părut în neregulă. Da, ultimadată când s-au vizitat, Marga abia se mişca, iar pe de altă parteparcă a luat-o razna, fabulează. A găsit-o aranjând cărţile lui EB.Îmi spune că bine fac cu plăcile memoriale, ştie că pe strada M.Eminescu colţ cu Tunari-Drobeta, spre benzinărie, tot aşa, a fostdată jos placa memorială a unui scriitor, nu-i ştie numele. Păi nue vorba despre Perpessicius? Să dau telefon dimineaţa după9:30- sau pe la 14.30 ca să-l prind pe Nicu Constantin.Ies, merg pe strada Drobeta, caut, întreb, nu găsesc urmaplăcii dată jos, poate la vreun imobil renovat, de nu se maicunoaşte. Merg în Piaţa Spaniei, mă uit pe hartă şi mi se pareprea departe să ajung pe jos în Hristo Botev şi în Ion Ghica. Traficîngrozitor. Smog teribil. Stau şi privesc pe cealaltă parte a străziistatuia lui C. Nottara. Din staţia lui Murgeanu schimb cu 135 şiajung în cartier, abia mai mişcându-mi picioarele.Merg în Bucureştii Noi, dincolo de Înfrăţirea între popoare,dincolo de parcul Bazilescu, dau de blocul cu multe scări undea locuit Pericle Martinescu. Un bloc de 4 etaje, plasat nu de-alungul bulevardului, ci perpendicular pe el. Adminsitrator o dnaprofesoară la pensie, S. Aneta. Va obţine aprobarea, pentru ocauză ca aceasta s-ar lupta cu toată lumea. Era un domn detreabă şi chiar distins, dar cam retras din cauza handicapului.În schimb soţia scriitorului era arţăgoasă, îi vorbea scrâşnit. Elo admonesta: De ce, Neli, doamna profesoară a educat mii deelevi...Dacă tot sunt în apropiere de Marmora, încerc să afluce ofertă au. Dar pe coridoare e pustiu, câteva plăci expuse,ridicate în picioare, însă nu au marmoră albă tip Carara; găsesc ofuncţionară care îmi spune nişte preţuri, au o rocă decorativă dinEgipt, dar nu e marmoră şi nu e albă ci crem şi e casantă, greu deinscripţionat. Îi spun că amlucrat ca geolog mă pricepla roci ornamentale. O rogsă mergem în depozit, săvăd mostre. Hale imense,de pe vremea economieiplanificate, nici un piciorde muncitor, dar nu mairăscolesc lucrurile, destulcă nu au Ruşchiţa, niciAlunu, nici... Îmi spune ceau în stoc. Iau preţurile,câteva colţuri ca mostre, sămă mai gândesc.Revin în Pţa Chibrit,la blocul poetului MarcelGafton; în hol îmi fac lecţia,apoi caut administratorul dela scara lui Marcel Gafton,pe care l-am vizitat cândva Ion Lazuîn apartamentul unde amînţeles că locuia împreună cu buna sa mamă, pe care a adorat-omereu şi care i-a supravieţuit, se pare. Nu răspunde la telefon,am să-l prind pe dl Bulugu când oi avea noroc. Ştiu, destule numede familie au la origine poreclele de pe vremuri, cum e şi firesc,însă acesta pare un nume turesc, precum Urucu, etc.Seara, telefoane; şi aflu că M.R.P. a locuit în blocul Turistdin Pţa Romană. Iar la Văleni avea o casă de vară, o vilişoară culivadă.20 aprilie. Telefon la familia Paleologu, răspunde doamnaP., îmi precizează că A.P. s-a născut în strada Melodiei (ca şiMircea Eliade, apoi au stat în strada Paleolog, într-o casă ce s-ademolat, au venit aici în 1932, pe când Conu Alecu era elev şi... aurmat periplul prin ţară, la Câmpulung etc, apoi domiciliu forţat înstrada Romancierilor, iar din 84 s-au mutat din nou aici şi au statpână în 2005 când conu Alecu a murit.Maria Grociov: despre Victor Kernbach care a murit în searacând a terminat cea de a şaptea corectură la Dicţionarul Mitologic.S-a dus la fereastră, s-a uitat în grădiniţă, a respirat adânc de douăori şi a căzut lat. Tot ea despre N. Carandino, care a încăput pemâinile unei nebune, l-a sechestrat în apartament şi aşa a trăit înultimii săi trei ani. Ce sfârşit trist pentru vajnicul gazetar!21 apr. 07. La 12:30 trec pe la România literară, nu enimeni. Scurtă convorbire cu Florin Costinescu, se plânge deingratitudinea foştilor tovarăşi de drum. Mă opresc la MLR pentrurotonda Petru Creţia 90, vorbeşte M.H.Simionescu, foartedezlânat, ca de obicei: el scrie acum ceea ce stabilise cu PetruCreţia pe vremuri, scrie ca sub dictarea lui P.C.; apoi un RaduBercea, învăţăcel şi încheie Sorin Vieru, citind un scurt spici, dupăcare ni se proiectează un CD cu sărbătorirea din 1997, an în carea şi murit P.C. Acolo vorbiseră Pleşu, Liiceanu, Petre Roman şiP.C, poate şi alţii dar nu vedem Cd-ul până la capăt. Îl abordezpe R.B. şi-mi indică pe soţia lui P.C., mă prezint şi-mi spune că cudânsa a locuit puţin, în Grigore Alexandrescu, dar pot să vorbesccu cealaltă soţie, aflată şi ea în sală. Aceea îmi spune mai multe,îmi indică adresa din Calea Călăraşi unde au stat 20 de ani, dupăcare P.C. a trecut la a doua soţie – suntem trei, zice, cu umor,şi foarte bune prietene. Şi chiar le văd sărutându-se, schimbândcărţi de vizită. Este şi o expo-foto, organizată prin contribuţia celortrei neveste care spun că a fost un om foarte bun. Intru şi la Al.Condeescu, singur şi bolnav, îmi cere să-i aduc o listă.23 aprilie. La Bellu, cu familia Ciobanu şi cu Eugen N. şiMaria G.; despre Ahoe, mereu primea casă de la USR, se însura,nevestele divorţau şi el pierdea casa. N.: odată avea de luat 20de mii pe o carte, era o sumă pe-atunci. Se prezintă la ghişeu, i sespune că banii i-a luat Virgil Mazilescu. N-a mai verificat, se parecă V.M. a procedat la fel şi cu alţii, poate cu N. M.. Rodica: CândMircea i l-a prezentat mamei lui pe Dan Laurenţiu, urât, şchiop,beat etc, ea a zis, cu milă: E şi el făptură omenească. Se discutăxeroxarea caietelor cu Jurnalul lui Mircea Ciobanu, de faţă să fieşi cineva din familie. Şi, vorba lui N.M.: Să-l publice acum, altfelM.C. intră definitiv în uitare. Pe cei de-acum nu-i mai interesează.El, zice Pucu, profesor universitar, le vorbea pe vremuri studenţilorprin aluzii, înţelegeau. Ăştia de acum nu mai ştiu nimic, pentruel e umilitor să se coboare la nivelul lor şi să le explice fapt cufapt. E.N., despre Mircea: să i se pună placă memorială pe HristoBotev, unde s-a născut, unde şi acum există desenele pe sticlă,poate le sparge vreun nebun... Rodica: Raluca nu vrea placă.E.N.: Dar nu depinde de ea! Maria G., despre Nicolae Ioana, carevenea cu un manuscris alandala, dar îl asculta pe redactor şivenea cu un alt manuscris, pus la punct, foarte îngrijit.(continuare în nr. viitor)7124 www.oglindaliterara.ro

Terorism cultural-literar românescpost decembristOPINIIÎntr-o carte de o densitate ideatică cu totul deosebită,niciodată prezentată şi analizată aşa cum s-ar fi cuvenit, darfrecvent înjurată, în ţară şi peste hotare, în primul rând de cei ces-au simţit direct şi nemijlocit vizaţi, regretatul om de cultură şi ompolitic Muhai Ungheanu, carte intitulată „Holocaustul culturiiromâne 1944-1989”, apărută la editura D.B.H. din Bucureşti în1999, şi subintitulată „Ipoteze de sociologie literară”, pornindde la un extrem de sugestiv moto, preluat din Albert Camus:„regimurile totalitare nu au mai buni aliaţi decât oboseala şiuitarea. Cuvintele noastre de ordine sunt deci limpezi: amintireaşi încăpăţânarea”, ne propune o abordare absolut curajoasă şibine argumentată cu privire la tentativele de marginalizare şidistrugere atât a valorilor culturii româneşti, cât şi a creatoriloracesteia: savanţi, scriitori, universitari, oameni de cultură. Carteanu este îndreptată, aşa cum au crezut cei care au pornit unatac violent şi necruţător împotriva ei (încă de la apariţie), ci îşipropune şi ne propune, cu mijloace oneste, exclusiv ştiinţifice, săanalizeze una din cele mai negre perioade din istoria poporuluiromân – perioada 1944-1989 -, dar şi să tragă un semnal dealarmă asupra crimelor, de ordin moral şi nu numai, îndreptateîmpotriva intelectualităţii şi elitelor culturale ale Românieipostbelice.Mihai Ungheanu nu este un încrâncenat, ci doar unul dintrefoarte puţinii intelectuali post decembrişti care s-au încăpăţânatsă creadă, consecvent şi nezdruncinat, în poporul său, în culturaşi spiritualitatea acestuia, în dreptul acestuia la consideraţieşi respect din partea întregii comunităţi europene. Virulenţa şiduritatea atacurilor îndreptate împotriva lui, atât pe timpul vieţiicât şi după, nu a fost motivată atât de substanţa cărţii, cât maiales de asocierea lui cu o formaţiune politică, etichetată frecventca fiind de extremă dreaptă.Întâmplarea a făcut să îl cunosc personal pe MihaiUngheanu şi să colaborez, vreme de câţiva ani, în modnemijlocit cu acest intelectual cu o impresionantă cultură şi oinegalabilă dragoste şi respect faţă de valorile cultural-spiritualeala neamului său. Îmi aduc aminte, că nu o dată el a avuttăria morală şi curajul de a lua atitudine fermă împotriva unoraşa zişi patrioţi, de circumstanţă din propriul său partid politic,ca şi împotriva acţiunilor penibile şi aberante 1 ale unora dintreaceştia în viaţa politică postdecembristă. Nu o dată el era efectivoripilat de agresivitatea analfabetă a unor pseudo-patrioţi şisuferea, inclusiv fizic 2 , în faţa acestor probe de oportunism şi detransformare a unor idealuri în penibile manifestări de parvenitismsocial-economic sau de alt fel.Omul de cultură Mihai Ungheanu a pornit, în cartea la carene referim, de la o constatare extrem de realistă şi obiectivă,şi anume aceea că: „ţintele principale erau cultura naţională şiinstituţiile de învăţământ. Scriitorii şi istoricii au fost principaleleţinte ale purificării în măsura în care fuseseră exponenţiitradiţionali ai naţionalismului burghez”. 3 Fiecare dintre aprecierilecuprinse în această carte se bazează pe o documentare aproapeexhaustivă şi urmăreşte să scoată în evidenţă suferinţele greude crezut ale celor ce s-au opus, cu infinite sacrificii şi riscuri,ştergerii identităţii acestui neam şi a culturii lui. Credem cu tăriecă această carte, care nu îşi propune să acuze, ci doar să tragăatenţia asupra posibilităţii repetării unor astfel de situaţii, vanecesita cândva, poate atunci când acest popor îşi va recăpătanormalitatea, o dezbatere obiectivă „sine eva et studio” pe bazăde documente concrete pentru-că poporul român are dreptul săcunoască cine au fost cei care, într-o perioadă nu prea îndepărtatăca timp, i-au batjocorit cultura şi valorile spirituale şi i-au prigonitpe cei care au reprezentat-o. Fiecare dintre capitolele celor douăpărţi ale cărţii este extrem de dens şi readuce în atenţia opinieipublice texte, declaraţii sau fapte abominabile, care au produsgreu de imaginat suferinţe fizice şi morale, greu de înţeles astăzi,scriitorilor români în perioada 1944 – 1989. Desigur că o astfelde carte în care nu se face nici un compromis şi nu se trece cuvederea nici o faptă criminală, indiferent de cine este autorul ei,nu este primită cu bucurie, cu atât mai mult cu cât, fie unii dintreaceşti făptuitori ori urmaşi de-ai lor, deţin încă funcţii de comandăîn viaţa politică actuală sau la nivelul unor instituţii de breslă.Din păcate, multe dintre faptele supuse oprobiului publicde către M. Ungheanu nu au dispărut complet din comportamentulwww.oglindaliterara.rounor personaje ale perioadei postdecembriste.Cu alte cuvinte,holocaustul culturii române esteun proces încă în desfăşurare.Încă din primele luni dupăcăderea fostului regim comunist,s-au constituit, la nivel central, câtşi în teritoriu, echipe de epurare,de cele mai multe ori alcătuitedin foşti colaboratori fanaticiai regimului defunct, dar şi dinfoşti turnători sau colaboratori Dan Brudaşcuai Securităţii. Singura diferenţădintre cele întâmplate după 1944şi cele după 1989 constă în incapacitatea noilor torţionari de a-şimai trimite adversarii după gratis, în închisorile unui nou GULAGsau în faţa unor plutoane de execuţie. DESI, dacă ar fi avut atâtaputere şi influenza, ar fi făcut-o fără să stea pe gânduri, fără ceamai mică mustrare de conştiinţă. Dogmatici şi eretici de tot felul,trecuţi printr-un rapid proces de “năpârlire politico-ideologică”,au pus mâna pe conducerea unor instituţii de cultură sau revisteliterare şi au trecut rapid la îndepărtarea sau marginalizarea celorde dinainte. Nu odată, ei au făcut-o cu o violenţă şi cruzime atâtde puternice, încât victimele lor, fie au murit pur şi simplu, fie suntîn prezent cu sănătatea distrusă. Grăitoare exemple în acestsens sunt Marin Sorescu, fost redactor şef al revistei craiovene“Ramuri”, mort, în opinia noastră, în condiţii suspecte, sauAnghel Dumbrăveanu, redactor şef al revistei “Orizont” 4 , aflatde mai mulţi ani într-o critică stare de sănătate. Ei au căzutvictime unor neo-stalinişti postdecembrişti, foşti corectoricare s-au bucurat de înţelegerea şi sprijinul celor eliminaţi cugrăbire de aceşti oportunişti lamentabili. Când cei vizaţi au făcutgreşeala să reziste încercărilor de eliminare din viaţa publică, eiau fost supuşi unor susţinute, nesfârşite şi criminale atacuri, dincare n-au lipsit injuriile şi calomniile cele mai ordinare, nicicândconfirmate de realitate, fiind acuzaţi de tot felul de fapte pe carecei vizaţi nu le-au săvârşit niciodată.Poetul Cezar Ivănescu, între alţii, a fost acuzat decolaboraţionism cu Securitatea 5 , fără a se şi demonstra acestlucru, acuzaţie ce a condus la moartea, înainte de vreme, aacestui poet de mare talent.Astfel de războaie stupide, pustiitoare şi devastatoare aufost purtate împotriva multor altor autentici oameni de culturăde tot felul de terchea-berchea, impostori de duzină, autori fărăoperă şi fără vocaţie, dar cu un maladiv apetit pentru distrugereşi calomniere a adversarilor, profitând de absenţa unei legislaţiicoerente în materie, ca şi comportamentul iresponsabil şi coruptal Justiţiei din România, asemenea netrebnici au terorizatşi încă mai terorizează viaţa culturală şi literară a Românieipostdecembriste. Culmea impertinenţei, o bună parte din aceştiindivizi fără har şi fără operă, dar extrem de vocali şi agresivi auajuns, după ’90, să deţină controlul asupra uniunilor de creaţieşi să întreţină, din aceste poziţii de comandă, o atmosferă de tipterorist împotriva confraţilor lor.Aş aminti aici, între altele, că, după 1990, cu o iresponsabilăgrabă, noi directori de teatru din unele zone ale ţării au aplicat oadevărată cenzură împotriva dramaturgilor români, scoţându-lepiesele din repertoriile teatrelor pe care le conduceau. Aşa seface că, la începutul anilor ’90, o serie de dramaturgi importanţiai acestei ţări, cum ar fi D.R. Popescu, Marin Sorescu, EcaterinaOproiu şi alţii au fost nevoiţi să ia atitudine publică împotrivatendinţei vizibile de cenzurare şi marginalizare a operei lor,constituindu-se în Asociaţia Dragon (Asociaţia dramaturgilorgoniţi), eveniment care a avut loc la Sf. Gheorghe, boicotat, dinpăcate de directorul de atunci din localitate, aflat sub ruşinoasăascultare şi obedenţă faţă de cercurile reacţionare maghiare dinzonă, care aveau tot interesul să contribuie la destabilizarea, şisub aspect cultural al României 6 , şi să nu permită marilor scriitoriromâni să se bucure cum se cuvine de schimbările politice pecare ar fi trebuit să le aducă evenimentele din decembrie 1989.(continuare în nr. viitor)7125

CONSEMNĂRIMOŞTENIREA FRAŢILOR CAPŞAVenera DUMITRESCU-STAIACanadaPe Calea Victoriei nr.36, vis-à-vis de Cercul Militar, colţcu Str. Edgar Quinet, se află o veche clădire cu doua etaje ,construită în anul 1852, care a aparţinut vornicului Slătineanu, înanul 1854 intrând în posesia celebrilor fraţi Grigore şi ConstantinCapşa, foşti elevi aibinecunoscutului cofetarfrancez BelissaireBoissier, care afondat la Paris înanul 1827 cofetăriadenumită MaisonBoissier pe Boulevarddes Capucines. ÎnOctombrie al acestuian 2007 s-au sărbătorit180 ani de la existenţaprimei cofetării renumitedin Paris, Belissaire Boissier lansând renumitele cu glazură deciocolată, castane glasate si alte dulciuri îmbietoare. FamiliaCapşa, de origine macedo-română, urmaşi ai cojocaruluiDumitru Capşa, au sosit în Ţara Românească după dramaticeleepisoade ale istoriei aromâneşti din Balcani, când a fost distrusdin temelii de catre artileriaotomană oraşul Moscopole înanul 1788, minunata capitală aaromânilor.Supravieţuitorii aceluigenocid s-au risipit în celepatru colţuri ale Europei,mulţi dintre ei venind în ŢărileRomâne. La început, DumitruCapşa, cojocar de meserie,s-a refugiat în oraşul Braşov,unde s-a şi căsătorit, mai târziumutându-se în Bucureşti, avândmoştenitori 4 băieţi, Constantin,mezinul familiei fiind singurulcare a preluat meseria tatălui,devenind cojocar recunoscut pe„piaţa Bucurescilor”.Constantin Capşa s-acăsătorit cu o tânară din Ploieşti,cu care a avut 12 copii, patrudintre ei, anume Vasile, Anton, Constantin şi Grigore, pe lamijlocul secolului XIX au înfiinţat Casa Capşa, cu un interior foarteelegant, scaune şi fotolii tapisate cu catifea roşie, măsuţe placatecu marmoră importată din Italia, oglinzi veneţiene, draperii dincatifea etc., devenind astfel celebră în toată Europa, protipendadaBucureştiului si nu numai, reunindu-se acolo, pentru a discutaartă, politică, can-can-urile timpului, etc. Această clădire, întimp a fostCasa Capşa vecheGrigore Capşa (centru)împreună cu 4 şefi deatelier francezi. (Foto 1872).transformată deGrigore Capşa înhotel, restaurant,c a f e n e a ,(cafeneaua fiindsingurul loc undese putea fuma),care pe lângăbunătăţile ce erauservite, se puteauciti gazeteletimpului, gazetecare pentru a nu fideteriorate, erauaşezate pe niştesuporturi din lemn de dimensiunile ziarului, astfel ca paginile sănu fie îndoite.Grigore Capşa, şcolit la Paris la Maison Boissier, a fostcel care a impus standardele occidentale în privinţa calităţii,transformând bucătăria în artă, în acelaşi timp completândmodelul francez cu elemente din artă culinară românească, într-osocietate care în acele timpuri era încă dominată de influenţeleorientale, fraţii Capşa înlocuind treptat dulciurile orientale,precum rahatul, baclavalele şi sarailiile, bine îndulcite cu miere,care se zicea că „îngreunează trupul şi mintea”, cu ciocolata,bomboane fondante şi alte preparate cu bază din cremă deciocolată şi glazurată.În perioada anilor 1852 exista o concurenţă pe CaleaVictoriei, lumea însă descoperind Cofetăria Capsa, pe lângăcelelalte, „Cofetăria Palatului”, „Cofetăria Riegler”, „Fialkowski”,aceştia fiind nevoiţi să-şi mute sediile, întrucât Cofetăria Capşadevenise cea mai celebră şi frecventată din Bucureşti.Fraţii Capşa călătorind mult peste hotare au adus alăturide bomboanele fondante şi alte produse din ciocolată, precumouăle de Paşti, bomboanele englezeşti, ambalaje din cutii delemn şi metal produse la Karlsbad, Viena, cu imagini minunatepe capac, de asemenea „hârtia dantelată” , „coli de hârtie auriteşi argintate”, panglici, staniol, toate pentru decorare, atractive şiîmbietoare la cumpărare. De-a lungul anilor, începând cu anul1869, la „cârma” cofetariei se aflau Constantin şi Grigore Capşa.Grigore, şcolit la Maison Boissier din Paris şi-a însuşit atât debine arta cofetăriei, încât i s-a îngăduit să participe la Expoziţiadin Paris. La înapoierea în ţară, afacerea a continuat, dar în 1876Constantin s-a retras din afacere, ramânând singur Grigore.În 1869, Casa Capşa devenise furnizorul Curţii princiarea României, iar în 1882 al Casei Regale. În 1873, i s-a acordat„Medalia de aur” cu ocazia Expoziţiei de la Viena şi 1881 aprimit „Medalia de Aur” cu ocazia Expoziţiei de la Bucureşti,iar în 1889, „Marea Medalie de aur” a „Expoziţiei Universale”.De asemenea, în anul 1882, a primit Brevetul de furnizor alCasei principelui Milan Obrenovici al Serbiei şi în 1908 pe celal Principelui Ferdinand al Bulgariei.În perioada după primul RăzboiMondial, printre alţi oaspeţi devază din tara si strainatate, au venitîn România preşedintele FranţeiRaymond Poincaré, Sarah Bernard,Josephine Baker, Enrico Carusso,Pietro Mascagni, compozitor italian,tenorul Josef Schmidt, actorul HarryBaur şi nu în cele din urmă GeorgeEnescu, la care, bineînţeles, „last,but not least” vizita generaluluiJoseph Joffre (1852- 1931), mareşalal Franţei în 1916, iar în 1918 alesmembru al Academiei franceze.În anul 1920, Generalul Joffre(foto), a fost primit de Regele Ferdinand şi Regina Maria,decorând pe Regele Ferdinand cu „Medalia militară francez㔺i „Crucea de Război” a oraşului Bucureşti. Fraţii Capşa, cuocazia acestei vizite somptuoase, s-au gândit că în onoareageneralului să lanseze o nouă prajitură de ciocolată, în formacilindrică de petit-four, exclusiv din cremă şi glazură de ciocolată.Componenţa era hotarâtă, însă fraţii Capşa nu ştiau ce denumirenouă să-i dea, întrucât celelalte aveau denumirea de palete,cornete, bezele etc. Ideea le-a venit spontan... şi au lansat petitfour-ulpurtând chiar numele generalului... deci Joffre, în cinsteaacestuia, denumire purtată şi în zilele acestui secol, la care s-aadăugat şi tortul cu cremă Joffre.Tot fraţii Capşa au fost primii care au introdus fabricareaîngheţatei în România la Bucureşti, care se servea la Capşa încupe speciale din cristal, cu picior, deasupra frişcă şi petit-fourdenumite, care se implantau în frişca proaspăt bătută.în perioada după primul razboi şi începutul celui de-aldoilea război mondial, până la naţionalizarea din 1947 a marilorfabrici şi uzine, la Bucureşti exista Fabrica de îngheţată „Frigul”,care se află pe Strada Lânăriei, unde se putea comanda şi peî7126 www.oglindaliterara.ro

O CARTEEXCELENTĂDoina DrăganMenuţ Maximinian - PE ARIPA CERULUIEditura Karuna, Bistriţa, 2008O carte excelentă a timpurilor noastre. Sursa deinspiraţie a fost, cred, variaţia în timp a momentului, atâtdin împrejurimile localităţii Bistriţa cât şi cele din ţară îngeneral. Autorul este un condeier nemaipomenit şi cu onemărginire care şi-a exprimat opinia asupra evenimentelorde pe meleagurile noastre, din ultimi douăzeci de ani.Licenţiat, inteligent, jurnalist de marcă, Menuţ Maximinianîncadrează de o aşa manieră cuvintele-faptele vieţii deastăzi - în haina înţelepciuni cu atâta sensibilitate, cu atâtadurere, cu atâta gravitate, zbuciumul sunetelor adâncindscrierea până pe aripa cerului.Reflexia gândirii, aleargă între cer şi pământ, zicând:„A fi poet este fără doar şi poate, ochiul care soarbeprofunzimea ideii adaptând-o în timp şi spaţiu”. Dar MenuţMaximinian, a taxat acest timp şi spaţiu, de douăzecide ani, fără să ne dea însă nici o speranţă. Ne-a relatatsituaţia existenţială… doar, „Veselia se împletea cubunăstarea” odată... „O biserică construită cu suflet pemeleagurile nemuriri” era odată... pe aripa cerului. Acum:„Satul populat în cea mai mare parte de bătrâni îşi aşteaptăcu nerăbdare fii şi nepoţii. La porţi babele şi moşii se uitălung după poştaş, care nu mai aduce nici un semn...”.Cele treisprezece episoade care compun cartea,dezbat fiecare câte odurere, câte un dor,câte o grea imprejurare,dar evenimente cares-au petrecut şi semai petrec şi acum lanoi. A ilustrat realitateafaptelor.Textele alunecăîn zone care pe vremurierau sate cu întinderivaste, cu obiceiuriautentice şi atmosferăcaldă. Astăzi şiarhitectura satului estediferită. Panorama luieste alta acum. Doarcâte un preot a maifăcut vreun muzeu,în casa unde locuia,care să adăposteascăcolecţii de antichităţi,câte o bibliotecă şicâteva obiecte religioase.NOTES„Pe meleaguri de cânt şi dor, unde doinesc a jale şifrunzele codrilor” a mai rămas doina străbună - muzicace-l caracterizează pe român – „Muzica a fost de-a lungultimpului balsam de mângâiere pentru cei care erau nelipsiţila jocul satului în zile de sărbătoare”. Dacă oamenii erauînţelepţi putea să fie balsam de bucurie!Cartea este o sursă de informaţii care oferă cititoruluifaptele tradiţionale, obiceiurile româneşti, precum obază de date în imagini! Dorim să citească cartea multe,multe persoane, pentrucă, cititorul este vectorul nostru dereclamă, iar această lucrare acest lucru îl ilustrează!cale telefonică cantitatea decu „circuit închis”, adică nu orice muritor de rând avea acces.îngheţată dorită, care era înÎmi amintesc că Maria Tănase, pe când era „Menu fix”, avea ocutii cerate, cu continut demasă rezervată. Din fericire, dupa 1990 s-a revenit la vechea1,2,3 kg, îngheţată asortatădenumire, restaurându-se şi localul, nimeni însă nu a reusit pânăsau nu (precum găsimîn prezent să-i redea acel „spirit al Capşei de odinioară”, dispărutastăzi în marketuri), care eraodata cu epoca antebelică, iar preţurile nu mai sunt accesibileadusă la domiciliu cu maşinioricărui muritor de rând, precum înainte de 1965, acum este unfrigorifice, plata facându-selocal de mare lux, unde în exclusivitate cei cu „monedă forte” potlocco - am trăit epoca...îndrăzni să se apropie.Îmi permit să adaugO tempora, o mores! S-au schimbat şi firmele si negustorii.la acest capitol, că petimpuri... alimentele de bazăpentru gospodărie, produseproaspete, precum peştele,crustaceele etc., păsări vii,pâinea caldă, produselelactate, zarzavaturile, chiarşi materialele din stofe şimătăsuri, erau aduse defurnizori la domiciliu în mijloace de transport cu tracţiune animală,în special pâinea în transport închis, care păstra pâinea şi alteproduse din faină, proaspete şi calde.Dupa 1948, au urmat marile transformări politice şi sociale,dupa abolirea Monarhiei, celebra „instituţie a fratilor Capşa”,a trecut cu toată zestrea materială în subordinea SocietăţiiComerciale de Stat. Exploatarea de restaurante şi hoteluria preluat, volens-nolens şi acest local cu veche şi frumoasătradiţie românească, schimbând şi firma, în „Restaurant şi HotelBucureşti”.Îmi permit să adaug că după 1948, Capşa a devenitrestaurant absolut public, unde se servea şi Menu fix, care costa8 lei. Nu era rău, dar „minunea” a durat pâna prin anii 1965,când s-a desfiinţat sistemul de servire, devenind un restaurant Casa Capşa în 2006www.oglindaliterara.ro7127

BLOGOSFERADacii de la capătul lumiiIn Northumbria aisenzatia c-ai ajuns lacapatul lumii. Un zid urias,de peste100 de kilometri,taie insula Marii Britanii indoua, despartind Scotiade Anglia. Construit lamarginea de nord aImperiului roman, pavazaimpotriva barbarilor, zidullui Hadrian trebuie sa fieaproape. Ii presimti putereasi maiestatea. Parca intregrelieful se schimba inaintede intalnirea cu Marele Zid.Asezarile omenesti devintot mai putine, mai mici. Icicolocate un satuc scotian,cateva ferme zgribulite,adunate in jurul uneipiatete cu doua-trei pravalii,apoi iarasi pamanturinesfarsite, inconjurate deziduri din piatra milenara.Piatra si pasuni verzi -asta e tot ce vezi in acestelocuri, in apropierea celeimai grandioase frontiereconstruite vreodata pepamanturile Europei... sioi. Mii. Zeci de mii de oipascand la intamplare,pana in departarile cu norialbastri-plumburii. Sfarsitulsfarsitului. Si-apoi, dintr-odata, zidul lui Hadrian! Unperete enorm, de 120 dekilometri, serpuind pestedealuri si vai, inaltat deimparatul roman pentrua-si desparti imperiulde barbarii din nord. Opoveste de necrezut spuneca de-a lungul lui, undeva,exista o cetate care a fostlocuita de daci: Banna, fabuloasa asezareantica, unde niste stramosi de-ai romanilorau facut istorie, lasand amintiri de nesters.Banna - cel mai mare si mai vechi fortdin cele saisprezece insirate de-a lungulzidului, cel mai bine pastrat, cu cele maimulte vestigii, singurul locuit, si dupadestramarea imperiului roman, mult dupaaceea, de catre urmasii acelor soldativeniti din indepartata Dacie. Banna!...Birdoswald, cum l-au botezat englezii...Il rostesc intruna, in gand, privind curiosin jur, prin fereastra deschisa a masinii,scormonind orizontul, spre ramasitelede fundatii ce se intrevad printre ierburi,trag adanc in piept aerul rece al Scotieisau al Angliei, cine stie, caci suntem lahotar, mereu la hotarul imperial, inaltat,in urma cu peste doua milenii, intrecele doua tinuturi ale Marii Britanii. Aici,langa zid, toate asezarile poarta numelestrabunelor forturi. Vindolanda, Carvoran(cu un templu inchinat zeului Mithra),Rudchester, Halton Chester, Ebchester,Great Chester, Rochester, Chester...Mereu acest Chester, inscris pe toateUrme „româneşti” în MareaBritanietablitele acelea cafenii,avand in parantezadenumirea veche: Deva.(Tocmai orasul nostru dintinutul Hunedoarei si-alSarmizegetusei), numeprovenind din daciculdava, cu semnificatie de„cetate”. Deva, Chester...Simpla coincidenta? sitotusi, sunt prea multeChester aici, la fel cumsunt o multime de „dave”la noi, in celalalt capat alcontinentului: Singidava,Piroboridava, Ramidava,Petrodava, Buridava,Sargidava, Pelendava...Toate nume de cetati purdacice.Mergem mai departe.Drumul e ingust ca unfir, incadrat de ziduri dinpiatra veche, luata tot dinancestralele fortificatii.Ploua incet, cu soaresi curcubeu, trecemprin cateva cranguriblande, in fata masinii sezbenguie soareci grasanide camp, o multime devulpi roscovane, iepuroi...Trebuie sa oprim mereuca sa-i lasam sa treaca.E frumos aici, ploaia,salbaticiunile, curcubeul,oile si vacile plimbanduseprintre zidurile auritede soarele palid, mirosulde iarba amestecat cu celde ruine vechi... Deodata,ajungem. Prin parbrizuludat de ploaie, vad clarnumele pe care il visasemsaptamani intregi. Coborsa imi fac o fotografie langa sageata detabla: „Hadrian’s Wall.Birdoswald” (Zidul luiHadrian, Birdoswald). Numiamintesc sa fi vazutvreodata curcubeu caresa apara dimineata. Maaflu in cea mai indepartataZidul lui Hadrian bariera infata barbarilorasezaredacicadescoperita vreodata pepamant.BANNA, fortuldacilor de pe zidul luiHadrian. Dincolo dehotarul de piatra se vadtemeliile unui intreg oras,cu strazi si zeci de cladiriuriase, inconjurat de alteziduri impozante si turnuride aparare, fundatiileadanci ale unei cetatifantastice, despre care secredea ca nu va putea pieriin veci, ca e nemuritoare...Banna este, fara indoiala, cea mai7128 www.oglindaliterara.roCasa construita pe temeliavechiului fortFosta asezare a luptatorilordaciindelung locuita asezare dintre toateforturile Zidului. Chiar casa cea veche incare-i adapostit azi muzeul este o veche„ferma de oi fortificata” din veacul 17,ridicata peste alta ferma de oi fortificatadin veacul 14, si peste alta, si alta, si-ncele din urma, peste aceleasi temelii aleasezarii daco-romane. Inca din secolul 12,hrisoavele amintesc de un anume Radul,mare stapan de oi la Birdoswald, carefacea daruri bogate unei manastiri dinapropiere. Ferma peste ferma, veac pesteveac, soldati rasplatiti cu pamanturi siranguri mari, pastori la origine, in asezarilelor din Carpati, ramasi pe pasunile de pedealurile Britaniei, impamanteniti acolo,oieri bogati pana azi. Cu totii pastrandlanga casa, ca pe un insemn de nobletesi o amintire de pret, fundatiile vechiuluifort, ocrotindu-le ca pe ceva sfant, falindusecu ele, platind cu banii lor arheologi, savina si sa sape.COHORS I DACORUM - ceimai buni luptatori de pe Marele ZidGhizii nostri - „curatorii”, cum li se zice peaici - sunt un barbat batran si o femeiemaruntica, cu ochelari, amabila, darparca mereu intrebatoare din priviri. Stamla niste mese de lemn din curtea vechiiferme-muzeu, iar cei doi nu stiu cam nimic.Se uita unul la altul, nedumeriti, cand iiintrebam despre daci. Batranul se ducepana inauntru, incet, ca sa aduca o carte.Apoi iarasi intrebam. Iarasi si iarasi. si,abia intr-un tarziu tresarim, cand batranulne spune ca fortareata asta a fost ridicatasi locuita de 1000 de soldati din Cohors IDacorum, recrutati de Hadrian pe la 120-125, ca sa lupte impotriva scotilor, iutilorsi pictilor de la miazanoapte. Ca daciiau fost cei mai numerosi si cei mai buniluptatori din toate natiile aduse aici, peMarele Zid, ca sa-l apere. Ca au construitcetatea Banna cu niste tehnici „ciudate”,mai ingenioase decat la restul forturilor,si s-au bucurat de mari onoruri militare.Ca au continuat sa traiasca aici, fiindcas-au inteles bine cu localnicii celti, datoritaunor asemanari de cultura, „probabil”.si ca au lasat o multimede inscriptii in urma lor,dar pietrele acelea numai exista, pentru ca aufost duse la muzeele dinCarlisle, din Newcastle,din... Le multumesc celordoi curatori si ma duc savad fortul. Dezamagit deputinatatea stiintei lor, nule mai explic ce inseamnaCohors Primae AeliaDacorum, de unde auvenit soldatii aici. N-arerost sa le spun nici despreacele „probabil asemanaride cultura” dintre celtisi daci, despre care s-ascris enorm, au curs rauride cerneala, chiar si dincondeiele multor istoricienglezi, vorbindu-se chiar,uneori, de radacini comunespirituale si lingvistice.(continuare în nr. viitor)

Căderea poetului în lumePrin anii 70, numele lui Geo Dumitrescu era rostit cu evlavie. Aspiranţii la glorialiterară îi şopteau numele cu emoţie şi respect, pentru că ironiile sale din „Poşta redacţiei”puteau opri definitiv drumul spre glorie. Cu toate acestea, de la tinereţe până la bătrâneţecât a semnat această rubrică prin publicaţiile culturale, Geo Dumitrescu n-a descoperitnici un mare poet şi nici nu s-a învrednicit să scrie despre cei pe care i-a propus istorieiliterare. El însă era socotit un mare poet, unul pe care regimul politic al vremii îl susţinea şiîi apăra discret imaginea mitizată. Om de stânga de la bun început, Geo Dumitrescu a avutîndemânarea să-şi păstreze imaginea de lider cultural mizând mai ales pe publicistică decâtpe creaţia literară. Până la urmă, cei care se pronunţaseră asupra creaţiei sale poetice audevenit nume de referinţă ai istoriei literare ceea ce a sporit mitul poetului cu cele peste 100de poezii reluate ani de zile în vreo 18 cărţi şi antologii, lăsând impresia unui poet prolificşi valoros. Readucerea imaginii poetului, omului, jurnalistului militant Geo Dumitrescu ladimensiunile reale (poetul însuşi era adeptul credincios realismului!) o întreprinde criticul,eseistul şi istoricul literar Corneliu Vasile în volumul exhaustiv intitulat „Scriitorul vremii,vremea scriitorului” (Ed. EuroPress, Bucureşti, 2010).Fără îndoială, Geo Dumitrescu a fost o personalitate complexă, fascinantă pe carecercetătorul vieţii şi operei sale o cuprinde în cuvinte calme, fără exaltări sau sentinţefastuoase. Ba mai mult, aş nota că dl. Corneliu Vasile a optat pentru direcţia medie acercetării, fără excese cărturăreşti sau ifose academice, astfel că lectura este accesibilăpentru diferitele nivele de cultură ale posibililor cititori. În primul rând, biografia poetului estederulată neutru, fără accente ascunse (cum se obişnuieşte), evitându-se orice amestecîntre om şi operă. Totul este învăluit într-o schiţă de peisaj social şi politic, cultural prin carese reţin faptele sau amănuntele existenţiale, care pot înfiripa o idee despre epoca în cares-a format şi a evoluat poetul. Cum tot astfel sunt marcate amănuntele care scot în faţăfirea omului cu accentele ei rebele, cu revoltele tinereţii, dar mai cu seamă traseul invers alomului şi poetului, de la frondă la obedienţă.Pe această temă, dl. Corneliu Vasile ne îndeamnă să credem că nu e vorba despre omare îndrăzneală, ci doar de o mare luciditate care izbuteşte să pună în echilibru ideologiaşi poezia, adică orientarea ideologică, creaţia şi valoarea. În aceşti termeni, criticul dezleagărapid taina care a sporit în timp cum că Geo Dumitrescu ar fi fost liderul mişcării literaredin jurul Revistei „Albatros”. Dar ceea ce însă trebuie marcat accentuat este faptul că GeoDumitrescu a rămas consecvent om de stânga (cu toate retractările şovăitoare din ultimaparte a vieţii sale). Putem scrie liniştit: Admirabil! Împotriva unor sighinaşi culturali care şi-aumanifestat „stupefacţia” că s-a scris o carte despre Geo Dumitrescu. Da, ca poet şi jurnalist,ca om de cultură al veacului său Geo Dumitrescu merită acest volum de investigaţie criticăonestă, sinceră, pertinentă, corectă chiar dacă a aderat la comunism fără rezerve. O istorieliterară nu-şi poate permite să excludă nici un creator pentru orientarea ideologică. Dinacest punct de vedere, dl. Corneliu Vasile a examinat lucrurile cu luciditate, restabilind, aşacum spuneam, dimensiunile reale ale acestei personalităţi culturale a deceniilor trecute.Partea cea mai consistentă a volumului semnat de dl. Corneliu Vasile este consacratăanalizei operei poetice şi jurnalistice contextualizate mereu social şi politic, cultural. Urmândlista celor care s-au pronunţat asupra poemelor din volumul „Libertatea de a trage cupuşca”(1946), „Nevoia de cercuri” (1966), „Jurnal de campanie” (1974) nu poţi a nu observacă avem de-a face cu un poet care cel puţin a intrigat, a surprins, a fascinat, a izbutit sădărâme clişee, să spulbere criterii ale judecăţii estetice. Nu a existat critic, de la GeorgeCălinescu şi Adrian Marino, Ov. S. Crohmălniceanu şi Ion Negoiţescu, la Nicolae Manolescuşi Eugen Simion, Al. Piru şi Cornel Regman, care să nu fi simţit nevoia să-şi spună părerea.Or, asemenea convulsie critică o produce doar creatorii autentici. Şi Geo Dumitrescu a fostun astfel de creator chiar dacă criticii săi au intuit sfârşitul filonului poetic mult prea repedepe care poetul însuşi l-a înlocuit cu imaginea întreţinută sistematic a jurnalistului.Dincolo de toate acestea, Geo Dumitrescu a înnoit radical limbajul poetic al liriciiromâneşti din vremea sa, care se străduia să urmeze sincronic modele europene, ele înseledând semne de epuizare lirică. Tânărul care frecventa cenaclul de la Revista „Cadran”alături de intelectuali cu concepţii de stânga (Mihnea Gheorghiu, Al. Balaci, Silvian Iosifescu,Manea Mănescu, Corneliu Mănescu ş.a.) declamă demitizarea poeziei, renunţarea la lirism,desacralizarea actului de creaţie şi propune valoarea lucrului banal, coborârea poezieiîn stradă. Ceea ce, desigur, a surprins şi indignat. Mai mult, atitudinea de frondă, ironia,zeflemeaua, autoironia schimbau substanţial discursul poetic, dar mai cu seamă pregăteauterenul pentru o nouă generaţie de poeţi numită postmodernă, care a marcat istoria literarăcontemporană românească. A ieşit această generaţie din mantaua lui Caragiale, e drept,dar institutorul a fost Geo Dumitrescu.Cum se vede, treabă anevoioasă, sensibilă, predispusă oricând la derapaje. Calm,cu rafinament şi cu o profundă cunoaştere a operei lui Geo Dumitrescu, a epocii în care acreat, a mediului intelectual din vremea războiului şi de după carnagiul mondial, clarvăzător,dl. Corneliu Vasile preferă să folosească aprecierile critice ale contemporanilor pentrufiecare poezie în parte sau pentru volumul de versuri în ansamblu ca apoi să strecoareopinia sa. Astfel, după examinarea poemelor prin litera unor judecăţi de valoare emisede cunoscuţi critici, dl. Corneliu Vasile sintetizează: „Poetul demistifică, demitizează,depoetizează vorbele mari, care s-au compromis, şi valorile culturale tradiţionale (poezia,eroismul, faptele memorabile, sentimentele înălţătoare –antisentimentalist). În acest scop,el foloseşte teatralitatea, regizează, improvizează, înscenează, se sprijină pe o recuzităpentru a prezenta un joc politic. Versurile ajung să parodieze modelele lirice ale poezieisimboliste şi romantice, cu imagini prozaice şi cu efecte distructive asupra propriului lirism”.Cum la fel procedează şi atunci când conturează concepţia despre poezie a lui GeoDumitrescu:”…Este semnificativ faptul că tânărul poet începe să se afirme sub influenţaideilor avangardismului, mizând pe revoltă, construind imagini sau situaţii spectaculoase,cultivând fronda şi afirmându-şi dorinţa de a demola literatura predecesorilor. Ruptura cutradiţia, căutarea expresiei noi, originale, pentru a reflecta mentalitatea epocii şi negarea„clişeului” sunt idei la care aderă de la început…”.www.oglindaliterara.roLiviu ComşiaESEUCu aceeaşi obiectivitate, fără imprecaţiisau retorică ipocrită, eseistul Corneliu Vasilederulează aderarea poetului la noua puterecomunistă. Acest fapt nu înseamnă căcriticul nu marchează cu anume asprimeinfestarea actului de creaţie de către politic.O face cu subtilitate şi maximum de efect.Ba mai mult, contrapunctul devine poeziaerotică semnată de Geo Dumitrescu. Aici,eseistul notează cu atenţie fiecare abdicarede la principiile pe care Geo Dumitrescu şile-a impus. Acum, de pildă, lirismul care seinsinuează în „Furtună în Marea Serenităţii”lasă loc poeziei şi astfel înţelegem că dl.Corneliu Vasile este de această parte agenului liric şi mai puţin de cea prin carediscursul banalului se înfoaie în vers.Opţiunea proprie nu-l opreşte pe comentatorsă nu schiţeze asemănările şi deosebirilecare s-au fixat între poetul Geo Dumitrescuşi alţi mari creatori lirici ai vremii, adică MarinSorescu, Adrian Păunescu, Mircea Dinescuşi Nichita Stănescu. Concluzia? Iat-o: „Dacăultimele două categorii de poezii ale lui GeoDumitrescu, cele cu tematică erotică şi celecu sens ascuns şi grav, denotă capacitateapoetului de a încerca şi alte modalităţipoetice, el rămâne, totuşi, cunoscut şioriginal prin versurile create în special înprima perioadă, aceea a anilor 40, dominatede atitudinea de frondeur şi ironist, dar şica un promotor, în anii 60, al concretului,cotidianului social şi politic şi reportajului”.Aşadar, de ce să mai scriem despreGeo Dumitrescu, cântăreţul noilor zori?O întrebare fără sens. Priviţi cu atenţieschimbările politice pe care, la rândul său,poetul le-a folosit. Nu facem, ignorându-iopera, decât să-i dăm dreptate. Mai alespentru că Geo Dumitrescu a fost consecventcu sine însuşi. Or, scribii democraţieicontemporane şi-au schimbat părul, darnăravul le-a rămas acelaşi. Dl. CorneliuVasile respinge categoric acest fel de-a citiun poet. Ne oferă un volum antologic carepoate fi folosit drept model de judecatăcritică despre un poet controversat. Esteobiectiv, nepărtinitor, corect, lucrând înlumini şi umbre aşa cum ar trebui să citim cutoţii istoria noastră literară unde fiecare îşiare locul. Doar că pentru a stabili acest loceste nevoie de mintea limpede a unui cititorde nobleţea d-lui Corneliu Vasile, care săaibă puterea de-a accepta valoarea opereiîn contexte sociale şi politice diferite şi chiarpotrivnice credinţelor şi idealurilor proprii.Altfel spus, am înţeles că Geo Dumitrescurămâne in mare poet, dar nu atât demare cum ni-l arată imaginea pe care şi-aconstruit-o şi cum au mitizat-o unii dintrecontemporanii săi.7129

Corneliu FLOREAJUDECATA DEAPOI, DUPĂMICHELANGELOCapela Sixtină. Au şi trecut cinci sute de ani de cândMichelangelo Buonarroti a semnat, în faţa Papei Julius al II-lea,contractul de-a picta tavanul Capelei Sixtină, care până la aceadată era doar o boltă albastră cu o puzderie de stele palide. Dupăopt ani de creaţie artistică asiduă, Michelangelo a dăruit omenirii ocapodoperă unică a GENEZEI. O artă lucrare unică, o interpretarenouă, personală a genezei, care de atunci şi până acum uimeşteşi tulbură pe toţi acei care au privit-o şi o privesc, şi vor să-i aflerosturile, semnificaţiile şi sensurile, după care rămân copleşiţi deadmiraţie sau devin suspicioşi, indignaţi, protestatari. E bine săse ştie că iniţial Michelangelo nu a vrut să picteze această boltăcelestă a Capelei Sixtină, dar Papa Julius al II-lea avea o puternicăşi dominantă personalitate, şi Michelangelo la fel, acceptândcontractul numai după ce a primit toate asigurările din partea papeică are libertatea deplină de gândire şi creaţie.După douăzeci şi şapte de ani de la terminarea GENEZEI,Michelangelo se întoarce din nou la Roma, la Capelă Sixtină, undecu un nou contract, de data aceasta în faţa Papei Paul al III-lea,începe să picteze JUDECATA DE APOI. Este 1535, iar marelearhitect, sculptor şi pictor are 61 de ani, o experienţă şi concepţiede viaţă diferite de cele de la 31 de ani când a pictat bolta CapeleiSixtină. Trebuie menţionat acest amănunt,pentru că în acest interval s-au întâmplatevenimente deosebite în Sfântul ImperiuRoman de Apus, în catolicismul lui, care aumarcat profund personalitatea artistului şise reflectă pregnant în fresca JUDECATĂDE APOI, ce pare mai mult o izbucnirede revanşă, de pedeapsă neiertătoare, oosândă eternă. O apocalipsă! Judecătoruleste Isus, şi pe toată fresca aceastaînaltă de 14 metri şi lată de 12 metri,toţi cei chemaţi pentru Judecata de Apoise rostogolesc contorsionaţi de păcateşi durere în iad! Nici o urmă de tron aljudecăţii, de balanţă a judecăţii, de cărare,de umbră către vreun Paradis. Judecatăde Apoi exprimată vizual de Michelangelopare dezlănţuirea unui nou potop, unulapocaliptic!De ce a pictat aşa, de ce aceastăreprezentare? Pentru că recenteleevenimente istorice au avut un impact puternic în conştiinţa lui.Totul a pornit de Martin Luther, care în 1517 a lipit tezele sale peuşa bisericii din Wittenberg. Se năştea protestantismul german,lutheranismul, care s-a răspândit cu viteză de cutremur, zguduinddin temelii rapacele catolicism de la Roma. Martin Luther a criticataspru dogmele catolice abătute de la învăţăturile biblice iniţiale,a criticat organizarea biserici catolice devenită extravagantă,fastuoasă, dar mai ales a condamnat comerţul ei cu indulgenţe.Indulgenţele au intrigat pe mulţi catolici şi a declanşat extindereaprotestantismului în marea masă a creştinilor cu urmările lui. Deacum înainte catolicismul papal a început să piardă un mare numărde susţinători, care trecând la protestantism deveneau faţă deRoma oponenţi, ostili, duşmani.Tot în această perioadă, a difuzării fulminante aprotestantismului în Sfântul Imperiu de Apus, s-a accentuat unconflict între Papa Clement al VII-lea şi Împăratul Carol Quintul care,împărat fiind, a trimis spre Roma o armată de mercenari francezi,spanioli şi germani. Aceştia din urmă, în majoritate deja eraulutheranişti cu puternice resentimente antipapale. Cum împăratulnu îşi mai plătise mercenarii de când au intrat în Nordul Italiei, le-apromis că le dă Roma pe mână dacă o cuceresc. Această promisiunea declanşat un infern în Roma, când a căzut în mâna mercenarilor.Istoricii au comparat aceast asediu, această cădere a Romei cucea a Babilonului, Cartharginei, Ierusalimului, descriind ororilemercenarilor care au prădat oraşul, au violat şi omorât călugăriţele,au pus preoţii să facă slujbe obscene după care îi maltratau pânăce mureau. Întreaga gardă elveţiană, care apăra Vaticanul, a fostwww.oglindaliterara.roEVENIMENTnimicită iar papa a scăpat fugind printr-un tunel, pentru că mercenariigermani vroiau să-l suprime. Acest cumplit infern, în care creştiniise omorau între ei, a marcat profund gândirea multor cărturari şiartişti ai acelor vremuri, printre care şi pe Michelangelo Buonarroti.În Judecata de Apoi se reflectă cel mai pregnant starea de spirit pecare o avea marele artist în acea vreme. Istoricii de artă, de-a lungulgeneraţilor, au subliniat cu intuiţie şi detalii din pictura judecăţii deapoi acest adevăr. Citind volumul criticului de artă, Andrew Graham-Dixon, personalitate recunoscută în anglofonie, m-a frapat şi pemine, mai ales după ce din nou, recent, am contemplat fresceleJudecăţii de Apoi ale bisericelor bucovinene, care reprezintă în stilbizantin o adevărată judecată, în timp ce din originala frescă a luiMichelangelo nu reiese o asemenea judecată ci se evidenţiazăproeminent doar un atotcunoscător stăpân neiertător, fără balanţăîn faţa celor chemaţi pentru păcatele lor. Parcurgând Biblia,comparând frescele, meditând se pot trage mai multe concluzii.Pe un fundal cu cer albastru întunecat, ca de furtună, înmijlocul frescei, pe un nor mic, în poziţie erectă, ISUS, fără barbă,imens, aproape dreptunghiular, eclipsând soarele din spatele său,are o atitudine de acuzator dezlănţuit, ca şi cum ar hotărî sfârşitullumii. Cu mâna dreaptă ridicată deasupra capului, dând impresiaunei forţe necruţătoare, nemiloase, parcă aruncă anatema asupracelor chemaţi din toate zările la judecată, şi pe ale căror feţe secitesc numai nelinişte, temere, groază. Înfăţişarea şi atitudinea luiIsus este după mulţi critici de artă absolut ameninţătoare, iar feţeleşi corpurile celor înviaţi de trompetele îngerilor seamănă cu a celorpictaţi în scena potopului pe bolta Capelei Sixtină, potopul fiind tot ohotărâre judecătorească, după care omenirea tot nu a învăţat marelucru. Pentru ce să mai înveţe/învăţăm când trăim doar odată şisuntem efemeri?Alături de Isus se află Maria, virgină şi diafană, cu faţa aplecatăşi privirea întoarsă de la atitudinea judecătorului, care priveşte înstânga jos, unde cei înviaţi din morţi se prăvălesc îngroziţi în infern.Şi unii, dintre cunoscătorii artei lui Michelangelo, au interpretatreacţia Mariei ca una de figuraţie, neamestec, chiar de teamă.Şi totuşi, în această puternică frescăa hotărârii finale a Fiului lui Dumnezeu, pecare Michelangelo a pictat-o stăpânit deevenimentele ce au dezbinat catolicismulşi au dus la cotropirea şi prădarea Romeide către forţele antipapale, de adepţiiluteranismului, vine cu o idee personală,nouă a Judecăţii de Apoi. Pe lângă ceişapte îngeri cu trâmbiţe, menţionaţi deSfântul Ioan în Apocalipsă, Michelangeloîn fresca sa, mai adaugă doi îngeri cu ocarte deschis, în care fiecare înviat sprejudecată să-şi poată citi faptele vieţii şisă se judece singur. The idea that eachman must ultimately pass judgement onhimself was surely Michelangelo’s own -scrie Andrew Graham-Dixon în volumulsău Michelangelo and the Sistine Chapel.Pământenească şi omenească esteaceastă idee ca fiecare muritor să seautojudece în timpul vieţii sale, dar pentruaceastă autojudecată e nevoie de părinţi credincioşi şi cinstiţi,educatori buni şi morali, de discernământ şi determinare personală.E un cerc mare, şi dacă un segment din el lipseşte totul se poatenărui şi prăbuşi în Infern, în timpul vieţii sau la Judecata de Apoi!Orice admirator al artistului, privind acest izbitor ansamblu aljudecăţii omenirii se întreabă de ce a redat-o în acest mod aprig,aproape violent! Ca să înţeleagă şi răspundă corect trebuie săcunoască cadrul istoric al acelor vremuri, despre care am insistat,şi care a determinat marelui gânditor şi artist o stare de spirit şiconştiinţă ca să ne înfăţişeze mai mult o apocalipsă decât ca ojudecată cum şi-au imaginat-o alţi artişti, sau mulţi muritori pentruei înşişi. Desigur, pe lângă acest cadru istoric sunt şi multe altedetalii din această capodoperă asupra cărora ar trebui să ne oprim.Mă opresc la faptul că şi Michelangelo îl înconjoară pe Isus cuîngeri şi sfinţi, printre care sfântul Petru are două chei. Două chei!Alături, Apostolul Bartolomei ţinând în mână propria sa piele dupămartirizare, dar a cărui cap este un autoportret al pictorului! Un altdetaliu, foarte mult comentat în fel şi chip, este cel din colţul drept dejos al Infernului în care este portretizat Biagio da Cesena, măiestrulde ceremonii al Papei Paul al III-lea, care l-a criticat foarte asprupe Michelangelo pentru aceasta frescă. Nu insist asupra cuvintelorfolosite de măiestrul de ceremonii, doar ca fapt divers asupradetaliului că Michelangelo s-a răzbunat pe el, aşezându-l în Infern,încolăcindu-l cu un şarpe care îi muşcă penisul! Biagio da Cesenaa fugit la papă şi s-a plâns de această replică a lui Michelangelo, lacare papa a spus ceva ce ar trebui să aflăm, învăţăm şi să nu uităm:„Este chiar şi peste puterile mele de papă să eliberez pe cineva dininfern”.7131

ARTERoni CĂCIULARULIANASAXONE-HORODI- CONCERTULCULORILORMotto:„(...) regăsim în tablourile Lianei, alături de unlirism viguros (paradoxală asociere) şi untemperament expresionist”.Dr. Dorel SchorUn artist plastic de autentică valoare. De marevaloare! Ca şi multor altora, pictura Lianei Saxone Horodiîmi vorbeşte cald şi frumos, puternic şi cu ecou. Îmi încântăsufletul, mă urmăreşte, pătrunde cumine în casă, în şoapta ascunsă dininima mea...Din când în când artista îmimângâie sufletul cu pânze de ultimăoră. Aşa s-a întâmplat şi recent.Picturi din „a doua viaţă”, cum le ziceea. O înţeleg prea bine. A trecut ooperaţie „cu inima pe masă”, adicăs-a întors „de dincolo”. Ca şi mine,de altfel. Cine a trecut prin aşa cevavede lumea cu mai multă intensitate,cu mai multă înţelepciune. E maifermecat de oamenii şi de lucruriledin prejmă. Este tot acelaşi om, darparcă are o nouă valoare. E tot el,însă deasupra sinelui său... Aşa mise par şi unele dintre aceste din urmăcreaţii ale artistei.Dintre noile ei picturi mi s-alipit de suflet şi cea cu un peretevechi, de casă obosită, o faţadădin vremuri de pe când eram copil,chiar dacă modelul este aevea în alttimp, în alte locuri. Perete scorojit, cumultă patină a timpului, cu locuri încare tencuiala a lăsat loc cărnii decărămidă din spatele varului cândva curat şi proaspăt.Casă de oameni nevoiaşi, poate de mahala, dar cu totce trebuie la vedere, ca să arate în rând cu vecinii. Submodestul umbrar cu frunze şi ciorchini, uşa de lemnvopsită în albastru trecut, cu nuanţe, cu degradeuri şi cumânerul ruginit, e închisă. Uneori simt în mine o parte dintrecutul dat uitării, şi mă gândesc că poate sub o astfel deuşă e bine închisă şi această umbră de lumină... Fereastracu obloanele albastre, de asemenea e închisă şi nu lasă lavedere vreun chip de fată visătoare, ori de ori ce fel. Nicimuşcate roşii. Nimic. Obloanele sunt bine încuiate şi nu-isemn de viaţă. Se vede în faţa casei şi o ţeavă de apă, cenu duce nicăieri. A fost desfăcut robinetul şi-i rămasă fărărost, întreruptă din utilitatea ei. Trecerea timpului, nostalgiatrecutului, durerea clipei care a fost...Această temă o regăsin la artista haifaiană nu odată, cu putrnice rezonanţe şi minunat realizată. Altădată, într-un tablou de 80 X 60 întâlneam aceeaşi temăla o altă faţadă de casă, tot fără locuitori, părăsită, avândde asemenea zidul grunţuros şi obosit de vreme. „Vremevine, vreme trece/ Tu rămâi la toate rece” – dar uite că nuiaşa, nu-i cum vrem, poate Poetul, conştient de nemurireasa, se îndemna astfel, frământat şi el de dialogul timpuluicu noi înşine, dar artista, şi alături de ea şi eu, ca şi desiguratâţia alţi privitori ai poemelor sale din uleiuri colorate,artista nu poate şi nu-şi propune a fi „rece”, indiferentă, lamăcinarea diurnă şi definitivă a materiei şi a sufletului. Cepoţi face? Doar să pui un pic de culoare, doar să-ncercisă opreşti clipa, s-o prinzi pe pânză, să rămână mai mult,poate mult mai mult. În penelul optimist al Lianei SaxoneHorodi există o zbatere dramatică şi un surâs înţelept,binevoitor, condescendent şi triumfător asupra unei tristeţiascunse bine. Liana Saxone îşi propune să fie cum este– caldă şi sensibila la impertubabila trecere de timp, decase, de oameni, notându-şi, notându-ne, sentimentele şigândurile, pe pânzele-i de farmec pline.Liana Saxone Horodi m-a făcut să mă întâlnesc(printre altele) cu trecutul, cu farmecul amintirii unorexistenţe ce nu mai sunt şi nu vor mai fi... Greu de pusîn cuvinte lumina şi umbrele culorilor pictoriţei. Darmeşteşugul şi talentul ei înfioară, aduce lumi ascunse înprim planul lumii, în straturile sensibile ale sufletului şiminţii. Uşa asta albastră, din recentul tablou din „a douaviaţă”, m-a făcut să redeschid şi uşa pe care e scris, îninternet, numele Pictoriţei. Am pătruns într-un univers viu.Şi m-am „plimbat” din nou, prin universul artistic, de luminăşi încântare, al Lianei Saxone. M-au asaltat gânduri,bucurii, mi-au venit în minte versuri, apoi parcă am auzito doină, sau un cântec de „cleizmer”.Şi-l ascultam pe Mirel Reznic, mareleviolonist tot originar din România, cu„A idişe mame”, sau cu „ Ciocârlia”ori melodii din Ardeal, având rădăciniascunse în copilăria şi tinereţealui... Mi-am reamintit apoi că, maidemult, la Institutul Cultural Romândin Tel Aviv, am văzut îndeaproapeunele din tablourile Lianei HirodiSaxone. Albul, albul tablourilor, albulşi o trainică şi frumoasă îmbrăţişarea unor culori, împreună cu o forţădeosebită ce se degajă din pânzeleacelea, m-au urmărit lăuntric, m-auimplicat şi m-au rechemat.Am desprins din nou, şi amnotat şi atunci, energia vulcanică aLianei Saxone Horodi, ca şi plăcereaei de a întinde uleiul cu pricepereşi patimă pe pânză, plăcerea ei dea-l pune gros, ca să spună bine,puternic şi diafan, un „ce” anumece-l are numai ea de spus. Negruldin contururi, din desen şi albul depe lîngă şi din interior şi nuanţele deculoare, armonic privindu-mă, în tonuri şi asocieri de orară frumuseţe, vorbesc degajat şi spun mult. Avem de-aface cu o înţeleaptă înţelegere a vieţii, trăită nu fără drameşi tragedii, dar pe fondul unui puternic crez optimist care,alături de un talent viguros, îi dau pictoriţei o superioritatede demiurg, o minunată putere de a recrea lumea, dupălegi secrete şi specifice; o lume înălţătoare şi derizorie şisfântă pentrucă există, sfântă pentru că se trece.Vizitând-o pe internet, văzându-i creaţia din ceade-a doua viaţă, amintindu-mi de Expoziţia ei pe care opăstrez în suflet cu căldură, ei bine, revăzându-i picturile,am simţit din nou tăria ei de om conştient că e menit asifnţi clipa pe care o trăim, oficiend cu pensula şi cu uleiuricolorate, transmiţîndu-ne astfel viaţă, freamăt şi bunătate.Am simţit, printre crengi de copac fără frunze, înălţatespre speranţă (ca să dau doar un exemplu, referindumăla tabloul „Ramuri”) viaţa cotidiană din interiorul unuibloc de locuinţe (aflat mai în spate), viaţa cu toate ale ei,desfăşurată normal şi efemer, dar şi o mâhnire demnă şiascunsă şi încrezătoare în ce-i bun şi cu adevărat uman,o mâhnire trecută, sugerată doar, pentru cei ce ştiu ce etristeţea. Am simţit, apoi, din nou, decrepitudinea caselorvechi, am simţit, am auzit parcă, şi o melodie duioasă,dinnauntru, nostalgică, cunoscuta şi totodată nouă,cântată în culori frumoase, la vioara vieţii noastre, care arputea fi, dacă vreţi, paleta pictoriţei din Haifa...Linişte, vă rog! Liana Saxone Horodi „cântă”!7132 www.oglindaliterara.ro

RECONSIDERĂRIO enigmă istorică: dacii.Cine a înlăturat moartea lui Decebalde pe Columna Traiană?Columna lui Traian adaposteste multe mistere, pe careistoria se incapataneaza sa le treaca cu vederea. Degradat,prost interpretat, magnificul monument nu prea ii maiintereseaza pe istoricii nostri. S-au scris cateva studii, s-audat cateva interpretari si s-a inchis dosarul. Se asterne prafulpeste o istorie a dacilor scrisa cu condeiul rupt, de nisteistorici grabiti, o istorie din care adevarul inca nu s-a aratatdecat in mica masură.(urmare din numărul anterior)Iar in scena imediat urmatoare, doisoldati prezinta unei multimi, pe un scut,capul lui Decebal. Ambii au privirea intoarsa,nici unul nu se uita spre scut si spre capulsangerand al regelui dac. Sursele scrisespun ca atat capul cat si mainile regelui aufost duse la Roma si azvarlite pe trepteletemplului Gemoniilor. In scena imediaturmatoare, trei nobili daci, cu siguranta demare vaza, sunt prinsi in munti de un grupnumeros de soldati romani. Intre ei poatese aflau si fratele lui Decebal, Diegis, simarele preot, Vezina. Pentru prindereacelor trei a fost mobilizat un numar foartemare de soldati romani, dupa cum rezultadin ilustrarea a nu mai putin de 16 figuride legionari. Ultimele rezistente dacicesunt inabusite in munti. Un grup de daci,cu bagaje, se intorc la casele lor (sau, dincontra, parasesc tara ocupata), apoi un sirde animale domestice inchide lungul sir alreliefurilor de pe coloana. Nu urmeaza nicio procesiune, nici un mars triumfal, nici odefilare glorioasa a armatei, nici o intrarestralucitoare in Roma. Un final neasteptatpentru un monument care trebuia sacelebreze victoria, triumful, gloria luiTraian, un final macabru si plin de tragism.Episodul prezentarii capului lui Decebal depe Columna este confirmat de un izvor cucel mai mare grad de autenticitate posibila.Acum cateva decenii s-a descoperit laGrammeni, pe teritoriul fostei provinciiromane Macedonia, un monument funerarinchinat lui Tiberius Claudius Maximus, celcare i-a dus lui Traian capul lui Decebal.Mormantul contine o inscriptie careconfirma fapta acestui soldat si un reliefreprezentand un calaret care se repedela un om prabusit la pamant, invesmantatin straie de dac, si din mainile caruia cadeun pumnal incovoiat: este vorba de regeleerou,care tocmai isi luase viata. Scenasinuciderii lui Decebal apare reprezentatasi pe obiecte de ceramica din Gallia sidin Spania, dovada ca i-a impresionat pecontemporani. Cu totul ciudat este faptulca relieful de pe Columna, in care capul luiDecebal este prezentat pe scut (sau pe otava) a fost distrus prin ciocanire minutioasa,milimetru cu milimetru. Nu se mai vad decatcontururile care sugereaza, vag, despre ceeste vorba: un castru, in interiorul caruiase vede un cort militar, in fata caruia douapersonaje prezinta unei multimi, alcatuitadin soldati romani si daci prizonieri, un scutpe care este asezat un cap uman. Cine adistrus aceasta scena si de ce? Cine puteaajunge la varful Columnei, inarmat cu ounealta de zdrobit, probabil un ciocan, si cel-a determinat sa stearga de pe Columnaaceasta scena ? Caci un lucru e sigur: nueste vorba de o distrugere accidentala, nicide eroziune din pricina intemperiilor. Estemana cuiva care a vrut sa faca sa disparadin istorie aceast cumplit episod.Crestinii, acuzati pe nedreptSpecialistii care au studiat Columnaau oferit o interpretare total nesatisfacatoaresi necredibila: crestinii ar fi sters scena! Inanul 1536, soclul Columnei a fost eliberatdin ruinele forului lui Traian din ordinul PapeiPaul al Iii-lea. Marele arhitect Fontana s-aocupat de restaurarea lui, incepand cu 1558.In sfarsit, in 1589-1590, in varful Columnei,in locul statuii lui Traian, disparuta inca dinantichitate, a fost asezata statuia SfantuluiPetru. Se presupune ca scena prezentariicapului lui Decebal a disparut in aceastaperioada, deoarece atingea sensibilitateacrestinilor, era prea macabra pentru gustullor si de aceea a fost stearsa. Totusi, pecolumna apar reprezentari cel putin la felde macabre, inca din primele scene: soldatiromani prezentand imparatului capetede daci, capete de daci infipte in pari infata unui castru, un soldat tinand in dinti,de par, un cap de dac desprins de corpetc. Apoi, pentru secolul al Xvi-lea, astfelde reprezentari nu erau macabre. Maimult, crestinii erau familiarizati, din NoulTestament, chiar cu imaginea Salomeeipurtand tava cu capul Sfantului IoanBotezatorul.Sa fie vorba de apararea memorieilui Traian, prezentat ca un ucigas, asa cumau sugerat alti cercetatori? Dar cum ar fiputut ofensa o asemenea scena imaginealui Traian, mai mult decat intreg razboiulde distrugere a neamului dacilor pe carel-a purtat? Si pe cine ar fi putut deranjaacest lucru, la un mileniu si jumatate dupamoartea lui Traian? Daca a vrut cineva saapere cu adevarat memoria lui Traian, ar fitrebuit sa sterga mult mai multe scene de peColumna, nu sa se catere pana sub capitelsi sa distruga doar scena finala, oricumgreu vizibila de jos, o scena in care aparesi Traian, pentru ultima data pe Columna.Deci, scena de final cea mai importanta,cea in care regele dac si imparatul romanpar sa se intalneasca pentru ultimaoara, simbolic, scena care simbolizeazainfrangerea definitiva a dacilor si victoriaabsoluta a romanilor a fost inlaturata. Ceicare au atribuit gestul distrugerii crestinilordin secolul al Xvi-lea nu au cunoscutsuficient istoria Columnei. Intre acestia senumara, in mod surprinzator, si cel maimare expert al Columnei, Conrad Cichorius(sfarsitul sec. al Xix-lea), iar ipoteza saa fost preluata si de Radu Vulpe si de alticercetatori romani, care au interpretatwww.oglindaliterara.roscenele de pe acest monument. Ei nu austudiat indeajuns istoria Columnei de-alungul timpului si au tras concluzii pripite.Un martor incomodColumna a fost obiect de mareadmiratie, inca de timpuriu. Multi artisti aiRenasterii s-au inspirat din reliefurile sale,iar regii Europei au vrut sa aiba, nu deputine ori, o copie sau o columna similara.S-au facut desene si gravuri dupa reliefuri,inca de pe la 1400. Cele mai precise au fostexecutate de artistul Sante Pietro Bartoli,la inceputul secolului al Xvii-lea, candLudovic al Xvi-lea a comandat o copie dupacolumna. Pentru realizarea mulajelor aufost ridicate schele pana in varful columnei.Bartoli a profitat de aceasta oportunitate si,urcandu-se pe schele, a copiat in cel maimic detaliu toate scenele de pe Columna.In desenele lui, scena astazi distrusa esteintreaga, cu toate amanuntele sale. Albumulsau de gravuri, dedicat lui Ludovic, pe careil numeste „Traian al Frantei” a fost editatin 1673. Deci, la o prima analiza, zdrobireascenei nu poate fi atribuita initiativelorBisericii din secolul anterior, asa cum s-aafirmat. Lipsa de interes si de informarea celor care ar fi trebuit sa se ocupe destudierea si interpretarea scenelor de peColumna a dus la tainuirea, cu sau faravoie, a unui episod de mare importantapentru istoria noastra. Orice studiu temeinical imaginilor de pe fusul Columnei trebuiesa plece de la analiza imaginilor copiate,fie prin mulaje, fie prin desen, in perioadasecolelor Xv-Xviii. Si acestea nu sunt putine!Albumul de desene al lui Sante PietroBartoli exista si in Romania, in catevaexemplare. Unul se afla la cabinetul destampe al Bibliotecii Nationale a Romaniei,iar un altul la Sibiu, daruit bibliotecii Astrade catre Badea Cartan... Da, acel BadeaCartan, ciobanul care a rupt cinci perechide opinci mergand pe jos pana la Roma,anume ca sa vada Columna. Acel BadeaCartan care a presarat in jurul Columneipamant adus de acasa si boabe de grau.Acel roman patriot, despre care ziareleRomei au scris ca este „un dac coborat depe Columna”. A carat de-a lungul vietii cuspinarea, peste munti, mii de carti in limbaromana, din „Romania libera”, in Ardealulocupat. Intre ele, si aceste nepretuitereproduceri dupa reliefurile Columnei, pecare specialistii continua sa le ignore.Unii cercetatori sustin ca Bartoli arfi reprodus din imaginatie unele detaliidisparute de pe Columna. Nu putem stideocamdata daca scena cu capul luiDecebal este reconstituita de artist sau chiarexista intacta in secolul al Xvii-lea, pe piatramonumentului. Alfonso Chacon, un calugarspaniol care a scris comentarii despreColumna in limba latina, in secolul al Xvilea,spune ca alaturi de cap se aflau si celedoua maini taiate ale regelui, dar in desenullui Bartoli nu vedem decat capul. Exista douaexplicatii: fie calugarul nu a vazut detaliilescenei, deoarece era deja stearsa, si s-aorientat in descriere dupa stirile din izvoare,care sustineau ca atat capul cat si mainileregelui au fost duse la Roma, fie a vazutscena originala, a descris-o cu exactitate,dar Bartoli a gasit-o deja stearsa si areconstituit-o fara cele doua maini. Singurulmod in care se poate afla perioada in carescena a fost distrusa este consultareatuturor reproducerilor dupa Columnaexistente, de la cele mai vechi, datandde pe la 1400, pana la cele mai recente.(continuare în nr. viitor)7133

DEZVĂLUIRIPREŞEDINŢI ŞIINTELECTUALIMOLDO-VALAHI(urmare din numărul anterior)Ce va fi peste trei ani? Să răspund la întrebarea cu care amînceput. Dacă se continuă ceea ce este acum, atunci vom avea oţară lovită de sărăcie, la coada Europei, în care unii se vor bucuracă au ceva mai mult decât alţii. Dar toţi vor suferi, fizic şi nefizic,sub o cohortă de trupeţi care vor avea o victorie poate ceva maipuţin stingherită decât a fraţilor de spirit, adoptaţi incult şi, poate,involuntar, precum Goebbels sau Sauckel. Îmi amintesc că îndramatica dezbatere din Germania anilor treizeci asupra cauzelorprăbuşirii democraţiei în ţara sa Thomas Mann a atras atenţiaasupra venirii la conducerea ţării a categoriei celor mai necalificaţişi mai corupţi. În intervenţia la „Vocea Americii”, din 10 aprilie1945, celebrul romancier trăgea astfel bilanţul: „În Germania acumdoisprezece ani, ultimii şi cei mai de jos, din punct de vedere uman,au venit la conducere şi au determinat faţa ţării”. Bilanţul era trist,catastrofa Germaniei se produsese. La noi trebuie, oare, aşteptatăprăbuşirea mai departe, fie ea şi paşnică?Dacă curajul şi pasiunea adevărului vor prevala, dacăintelectualii acestei ţări îşi vor spune cuvântul, atunci va fi altfel. Neamintim ce spunea Seaton Watson: „toate trăsăturile menţionate,mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasăprivilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, aicăror cei mai privilegiaţi membri au fost gata să-şi trădeze de la ozi la alta principiile, în schimbul unei primiri la liderul suprem, toateacestea au existat în România în grad proeminent”. Iar acestea lescria un foarte mare filo-român, în cartea Eastern Europe betweenthe wars (Cambridge University Press, 1945). Citez, în continuare:Democraţia nu poate înflori în astfel de atmosferă. Procesuldecăderii a mers în România mai departe decât în alte părţi aleEuropei răsăritene. Nici un progres nu va fi făcut până când nu seabandonează aceste metehne iar o nouă abordare va fi pregătităsă-i ia locul. Perioada tranziţiei va fi lungă şi dureroasă. Dar atuncicând va fi încheiată, marile energii şi calităţi ale poporului român, aldoilea ca efectiv şi probabil cel mai talentat în Europa răsăriteană,îi va asigura acea poziţie onorabilă pe care nu a fost încă în staresă o atingă”. Nu ar fi cazul ca intelectualii să se decidă şi să încheieastăzi, în sfârşit, acea tranziţie lungă şi dureroasă?DE CE SUNT INTELECTUALII LAŞI?De Mircea Eliade in revista Criterion, nr. 2, Bucuresti,1934Ati vazut vreodata un „intelectual” in timpul unei crize politice,sau unei prefaceri internationale? Nu numai ca e uluit si neinformat,asta inca n-ar fi o rusine prea mare. Dar e deadreptul inspaimintat,e coplesit de frica, e paralizat de panica. Umbla aiurit, pune intrebarioricui, asculta pe oricine ii vorbeste, are o incredere oarba in oricedobitoc politic – si tremura pentru viata si libertatea lui ca cel din urmadintre sclavi. Numai atunci isi da el seama ce putin s-a „interesat”de viata sociala din jurul sau. Si cauta pretutindeni sprijin, adapost,incurajare. Renunta la orice demnitate personala, uita cu desavirsiremisiunea lui istorica; frica face din ele o lichea si un sclav.De cite ori plutesc in aer psihoze politice, de cite ori se intimplasau se asteapta ceva grav – o revolutie, o reforma acerba, unatentat, o schimbare esentiala a ordinei sociale – bietul „intelectual”roman pur isi pieder mintile. (Fireste, vorbesc numai de „intelectuaulpur, de cel fara aderente cu partidele sau gruparile poltice).Incearca atunci sa faca cele mai umilitoare tranzactii; si nude ordin concret, politic, ci tranzactii fara nici un profit, fara nici oeficacitate. Marturiseste oricarui om intilnit ca aproba anumitegesturi politce, ca si el a gindit asa, ca bine se face ce se face etc.In noaptea insurectiei comuniste dela Atelierele Grivita, amintilnit un excelent romancier care, aflind de cele ce s-au intimplat,mi-a deschis repede ultimul sau roman, aparut chiar in zileleacelea, ca sa-mi arate ca si el a promovat o revolutie sociala siantiburgheza. Poate ca asa era. Dar nu lucrul acesta e semnificativ.Ci faptul ca excelentul romancier s-a grabit sa-si caute punctede contact cu o miscaresociala despre care nu stianimic, nu stia cine o face sicontra cui, daca are sortide izbinda si de eficacitate,etc. Nu stia nimic. Scosdin preocuparile lui„intelectuale”, i-a fost frica.Tot asa cum le-a fostfrica tuturor intelectualilorcrestini de succesele„Garzii de fier” si au inceputsa o aprobe nu pentru cale convenea programul„Garzii”, ci pentru ca setemeau sa nu fie suspectatisi persecutati dupa oeventuala victorie a ei.Nu am nimic de ziscontra intelectualilor caretrec de o parte sau alta abaricadei indemnati de oanumita constiinta sociala sau nationala. Dar imi repugna lasitateaintelectualilor apolitici, care isi descopar deodata aderente cu omiscare sociala in pragul izbinzii (sau care numai pare astfel). Siei nu fac asta din interes, caci cei mai multi n-au nimic de cistigatca „intelectuali” dintr-o asemenea miscare. O fac pur si simplu dinfrica, din lasitate. Frica ce isi are radacina in lipsa de constiinta„functionala” (daca ni se iarta expresia), in lipsa constiintei ca ei,”intelectualii”, reprezinta – in pofida oricarei violente si a oricareiprostii politice – singura forta invincibila a unei natiuni. Daca oriceintelectual si-ar da seama ce reprezinta el in societatea romaneasca,si mai ales pe cine reprezinta el – putin i-ar pasa atunci de oricerevolutie, de orice razboi, de orice criza politica. Mare sau mica,biruita sau victorioasa, o natiune nu infrunta eternitatea nici prinpoliticienii ei, nici prin armata ei, nici prin taranii sau proletarii ei – cinumai prin ce se gindeste, se descopera si se creeaza intre hotareleei. Ceasul de azi sau de maine poate fi stapinit de oricine, fara cao natiune sa piara. Fortele care musca din eternitate, fortele caresustin istoria unei tari si-i alimenteaza misiunea ei – n-au nimiccu politicul, nici cu economicul, nici cu socialul. Ele sunt purtatesi exaltate numai de catre „intelectualii” unei tari, de avantgardacare singura, pe frontierele timpului, lupta contra neantului. Atiteaprovincii romane, admirabil civilizate, au pierit pentru totdeaunapentru ca nu au existat acolo creiere care sa domine masa amorfasi efemeridele istoriei, sa creeze valori sufletesti, sa nutreasca ocultura. Aproape toate republicile sud-americane traiesc aceiasiexperienta periferica, semi-istorica, asteptind ca timpul sa le inghitaactuala lor viata „politica”.Deci, asta reprezinta „intelectualii”: lupta contra neantului, amortii; permanenta afirmare a geniului, virilitatii, puterii de creatie aunei natiuni. Si ca atare n-au de ce sa se teama, sa intre in panicasi sa se umileasca in fata unei miscari politice cu sanse de succes.Mai intii pentru ca orice miscare politica isi are radacinile in ideileunui intelectual sau a unui grup de intelectuali. (Nu vorbesc, fireste,nici de guverne, nici de legislatii abstracte; ci de revolutii, reformesi reactiuni concrete, istorice).Si in al doilea rind, pentru ca nicio revolutie si nici un act politic nu priveste direct pe intelectual.(Poate privi, in orice caz, numai interesele lui de breasla, confortullui, familia lui). In ceasul in care ceva se intimpla politic, deci seconsuma – intelectualul se afla cu mult inainte, ocupat sa creezeceva care sa muste din eternitate, sau sa faca ceva care numaidupa multi ani va fi precipitat in strada, va capata valoare politica.Inceasul unei revolutii sau a unei crize, intelectualul adevarat se aflaprea departe ca sa se mai poata intoarce inapoi; el a trecut demultpe acolo. Ceeace pare nou, pentru mase, este de mult trait, asimilat,consumat pentru el.Indiferenta fata de politica, de prezentul politic? Nicidecum.Ci numai toleranta si intelegere. Dai o mina de ajutor si treci maideparte. Dar in nici un caz nu merita sa-ti pierzi cumpatul, sa-ti iesidin fire si sa pactizezi cu oricine – uitind ca nimeni nu poate aveadreptul de a pactiza cu tine. Iti pierzi libertatea? Asta nu ti-o poatelua nimani. Iti primejduiesti situatia materiala? Asta priveste familiata, nu pe tine. Iti risti viata? Ei si? Acel pe care il reprezinti, nu moareniciodata. Daca crezi altfel, renunta la „intelectualitate” si fa-te ompolitic.7134 www.oglindaliterara.ro

A fost Stalin un idiotalcoolic?(urmare din numărul anterior)Eliminarea personajelor incomodeHenrik Yagoda este citat în carte cu vorbele rostite înînchisoare înainte de a fi împuşcat: „«Pentru prima dată în viaţă vatrebui să spun tot adevărul despre mine,» a oftat cekistul ca un felde uşurare. Vladimir Kirshon, scriitorul pe care Stalin l-a consiliatîn munca sa de dramaturg şi care va fi şi el împuşcat curând, afost introdus ca iscoadă în aceeaşi celulă cu Yagoda. Şi Yagodal-a întrebat ce se vorbeşte în oraş pe seama lui, murmurândtrist: «Vreau să te întreb simplu despre Ida (soţia lui Yagoda) şiTimoşa (amanta sa, nora lui Gorki), despre copil, despre familiamea şi să văd unele figuri familiare înainte de moarte». Apoi avorbit despre moarte. «Dacă aş fi sigur că mi se va permite sătrăiesc, aş purta povara mărturisirii de a-l fi ucis pe Gorki şi pe fiullui. Dar este intolerabil de greu de a declara istoric în faţa tuturor,în special a lui Timoşa». Yagoda a spus anchetatorului: «Poţi săscrii în raportul tău către Iejov că am spus că trebuie să existe unDumnezeu până la urmă. De la Stalin n-am meritat altceva decâtgratitudine pentru serviciile mele loiale; de la Dumnezeu ammeritat cea mai severă pedeapsă pentru violarea de mii de ori aporuncilor sale. Acum priveşte unde sunt şi întreabă-te: există unDumnezeu sau nu?»“ (pag. 196).După Yagoda a urmat bărbierul ungur şi favorit al copiilorKremlinului, Karl Pauker, de 44 de ani, arestat la 15 aprilie 1937,vinovat de a şti prea multe. Acesta a fost împuşcat fără zarvă şifără judecată pe 14 august 1937. Este primul membru al CurţiiŢarului Roşu care va fi împuşcat şi care, spre deosebire de alţii,nu va fi reabilitat postum.Un subiect care provoacă şi azi oroare istoricilor din toatălumea este împuşcarea corpului de comandă al Armatei Roşii,în frunte cu mareşalii Mihail Tuhacevsky, Vasili Bluecher, JonahYakir, generalii Uborevici, Gamarnik. Se va constata lipsa lor dupăinvazia URSS de către nazişti, în vara anului 1941. La comandaArmatei Roşii se afla ca ministru al Apărării Kliment Voroşilov, unom cu două clase primare, de meserie strungar, pe care Beria îlnumea în familia lui „un cretin absolut“ (pag. 46). El îl înlocuiseca ministru din anul 1925 pe basarabeanul Mihai Frunză, mort înmod suspect, după ce fusese internat cu forţa într-un spital deunde n-a mai ieşit viu. Voroşilov era omul care, în loc să-şi aperesubordonaţii, l-a aţâţat pe Stalin pentru uciderea lor. Întregulcapitol consacrat acestui măcel este imposibil de citit cu calmşi detaşare. Istoria artei militare a lumii moderne nu cunoaşteun alt exemplu de barbarie mai cumplită decât cel comis deStalin contra propriei sale armate! Au fost unii care au încercatsă-l incrimineze şi pe Jukov, şi să-l trimită în faţa plutonului deexecuţie. L-a salvat mareşalul Semion Budionîi, şeful direct al luiJukov, cunoscut ca fiind printre puţinii din jurul dictatorului careîndrăznea să-l contrazică pe Stalin. Autorul scrie că „fermitatea şiumorul aveau efect asupra lui Stalin: el l-a admirat si protejat peJukov şi chiar pe Hruşciov pentru opiniile lor ferme“ (pag. 467).Aici trebuie menţionat şi un caz unic întâmplat pe timpulMarii Terori a lui Stalin. Într-o zi, NKVD s-a prezentat la locuinţamareşalului Budionîi pentru a-l aresta şi pe el, iar bătrânulcavalerist nu şi-a pierdut cumpătul, ci a pus mâna pe telefonşi l-a sunat pe Stalin. Nimeni n-a aflat ce a putut să-i spunădictatorului, dar se cunosc rezultatele acestui demers – Stalin l-acerut la telefon pe comandantul patrulei şi i-a ordonat să-l lase pemareşal în plata Domnului. Şi Domnul nu l-a chemat la El până înanul 1973, când împlinise 90 de ani!Parada Victoriei din Piaţa RoşieI-am văzut mormântul într-una dintre vizitele mele laMoscova şi am remarcat că Budionîi e îngropat la câţiva metridistanţă de mormântul lui Stalin. Tot mareşalul Budionîi se află încentrul unui incident cu consecinţe istorice. El i-a oferit lui Stalinun armăsar alb de rasă arăbească, pe care Stalin să-l încalececu ocazia primirii Paradei Victoriei organizate în Piaţa Roşiepentru ziua de 24 iunie 1945. Cu zece zile înainte de eveniment,Stalin, însoţit de fiul său, Vasili Iosifovici, şi de generalul Vlasik,comandantul Gărzii Kremlinului, s-a urcat pe calul lui Budionîi cawww.oglindaliterara.roDEZVĂLUIRIsă se antreneze. Calul l-a trântitde două ori la pământ, deşiStalin s-a ţinut strâns de coamalui. După a doua căzătură,care i-a învineţit umărul,Stalin a scuipat cu obidă şis-a lăsat păgubaş zicând: „sălcălărească Jukov, că el estecavalerist…“. Prin anul 1972,aflându-mă la Moscova, amcumpărat dintr-o librărie carteade memorii a mareşalului Jukov,Vospominania i Razmîşlenia(Amintiri şi reflecţii). Amdevorat-o la hotel în câtevanopţi şi, deşi au trecut de atunci39 de ani, ţin minte descrierealui Jukov a acestei scenei.Stalin l-a luat pe nepregătite Eugen Axinteîntrebându-l dacă a uitat săcălărească la cei 49 de ani câţiavea atunci. Nedumerit, Jukov a răspuns intrigat: „N-am uitat,mai călăresc uneori“. La care Stalin i-a spus direct: „Bine… Veiprimi Parada Victoriei“. Jukov scrie că s-a speriat, convins fiindcă Stalin îl pune la încercare. Din teama de vreo capcană, Jukova refuzat în primul moment. Stalin a avut răbdarea să-i explicecă, la cei 66 de ani ai săi, e prea bătrân pentru a învăţa echitaţia.Bănuitor, Jukov a încercat încă o linie defensivă întrebându-lpe Stalin: „Ce vor spune ceilalţi mareşali cu merite deosebite înrăzboi?“ Se gândea la mareşalul Koniev , care ajunsese la Berlinaproape simultan cu Jukov. Stalin a dat din mână a lehamitezicând: „Ei ştiu că eşti din 1943 locţiitorul meu şi că în aceastăcalitate ai primit capitularea Germaniei“. Restul este istorie.Primul film color al Studiourilor Cinematografice Mosfilmeste Parada Victoriei din 24 iunie 1945 din Piaţa Roşie şi estefrecvent difuzată la televiziunea americană pentru că la finalulei are loc festivitatea aruncării în pas de defilare a trofeelor derăzboi capturate de Armata Roşie: drapele de luptă aparţinândmarilor unităţi ale Wehrmacht-ului, ca, de exemplu, „Das Reich“,„Deutschland“, sau stindarde de luptă ca „Leibstandarde AdolfHitler“, divizia care asigura paza dictatorului nazist etc. Stalin afost simplu spectator de la tribuna mausoleului lui Lenin împreunăcu ceilalţi conducători sovietici. Jukov a fost în centrul atenţiei şitot el a fost cel care a rostit cuvântarea solemnă, după ce a trecutîn revistă trupele aliniate în Piaţa Roşie. Au trecut 65 de ani deatunci şi toţi sunt decedaţi, dar filmul acela provoacă emoţii şi azi.Stalin, „însurat cu bolşevismul“Autorul a consacrat mult timp de documentare asuprafemeilor din viaţa lui Stalin. Stalin a avut cinci copii: un băiat,Yakov, cu Ekaterina Svanidze, prima lui soţie, un fiu, Vasili, şio fată, Svetlana, cu Nadia Aliluieva, a doua soţie, precum şi doicopii din flori, ambii băieţi. Autorul este surprinzător de categoricla acest capitol: „Stalin n-a fost deloc afemeiat: el a fost însurat cubolşevismul şi angajat emoţional propriei sale drame pentru cauzaRevoluţiei. Orice emoţii private erau bagatele în comparaţie cucreşterea bunăstării omenirii prin marxism-leninism. Dar şi dacăele erau ultimele pe lista sa de priorităţi, chiar dacă era vătămatemoţional, el nu era dezinteresat de femei, şi femeile erauclar interesate în persoana sa, chiar «îndrăgostite», potrivit luiMolotov. Una dintre femeile din anturajul lui Stalin a spus ulteriorcă dictatorul s-a plâns că femeile Aliluiev «nu-l lăsau în pace»pentru că «toate voiau să se culce cu el». Există ceva adevărîn această privinţă. Fie că erau soţiile tovarăşilor săi, rude sauservitoare, femeile zumzăiau în jurul lui ca albinele înamorate.Noile arhive recent deschise dezvăluie cum era el bombardatcu scrisori de la admiratoare deloc diferite de acelea primite destelele de la Hollywood. Uneori , el trebuie să-i fi spus şefuluisău de cabinet că ar fi înclinat să-şi întâlnească admiratoarele.Această presupunere este confirmată de povestea EkaterineiMikulina, o fată ambiţioasă şi atrăgătoare de 23 de ani, care ascris un tratat – Concurenţa Socialistă a Poporului Muncitor – pecare ea l-a trimis lui Stalin recunoscând că-i plin de greşeli şicerând ajutorul lui. El a invitat-o să-l viziteze pe 10 mai 1929. Aplăcut-o şi s-a spus că a rămas peste noapte la vilă în absenţasoţiei. Ea n-a primit vreun beneficiu din această scurtă legăturădecât onoarea de a-i fi scris prefaţa tratatului“ (pag. 12).(continuare în nr. viitor)7135

REPORTAJCIPRU – SCURTEEVADĂRI(urmare din numărul anterior)Eu, Mădălina şi zeii...În drum spre Paphos urma să mai poposim într-unul dinlocurile cele mai vizitate din Cipru, loc în care, cu precădereîndrăgostiţii nu contenesc a ajunge: Petra tou Romiou sau loculunde se spune că s-a născut din spuma mării, potriviit mitologieigrece, zeiţa dragostei, Afrodita. Există două variante în privinţanaşterii Afroditei: prima, aceea că ar fi fiica lui Zeus şi a Dionei, adoua – că s-ar fi născut din spuma mării.Se spune că Ciprul a fost „locul de joacă al zeilor”, insulamiturilor şi a legendelor pline de mistere iar Petra tou Romioueste una dintre principalele atracţii turistice. Coborând de laşosea spre malul mării este imposibil să nu rămâi stupefiat defrumuseţea priveliştii ce se deschide precum o carte învechită devreme şi din filele căreia se ridică semeţe şi pline de mit StâncileAfroditei. Legenda spune că aici, pe ţarmul sudic al insulei, acăzut în apa mării bărbăţia zeului Uranus, amputată de rudelesale geloase şi din spuma mării învolburate s-ar fi născut zeiţadragostei, Afrodita.Căsătorită cu zeul şchiop Hefaistos, Afrodita este iubităatât de alţi zei (Ares,Dionysos, Hermes şiPoseidon) cât şi demuritorii Anchisesşi Adonis (cu carese întâlnea şi seiubea la Polis, înlocul denumit BăileAfroditei, desprecare v-am vorbitîn partea a douaa relatărilor meledespre Cipru). Sespune ca a avut maimulţi copii, cu mai mulţi bărbaţi iar legendele despre putereaşi farmecul Afroditei constituie adevărate punţi de trecere pestesecole şi întoarcere în vremurile mitologice, având tâlcul şiînvăţăturile lor.Un episod legendar, care apoi a constituit originea războiuluitroian, a fost judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de auraruncat de zeiţa vrajbei Eris şi care devenise prilej de discordieîntre Hera, Atena şi Afrodita, fiind revendicat în egală măsură defiecare dintre ele, să fie acordat de muritorul Paris uneia dintrecele trei zeiţe. Acestea s-au prezentat în faţa lui Paris pe munteleIda, fiecare dintre ele începând să-şi arate puterea si farmecele.Vrăjit de frumuseţea Afroditei dar şi tentat de darul promis deaceasta - de a o lua de soţie pe cea mai frumoasă muritoare,Elena din Troia - Paris i-a dat chiar acesteia mărul.Alegerea Afroditei şi răpirea Elenei au stat la originearăzboiului troian, pe parcursul căruia au continuat şi “luptele”dintre cele trei zeiţe care, bineînţeles, erau în tabere adverse;dacă Afrodita nu a reuşit să împiedice moartea lui Paris şidistrugerea Troiei, rănită fiind în luptă de grecul Diomede,aceasta reuşeşte, în schimb, salvarea lui Aeneas, pe care-l ajutăsă ajungă pe ţărmurile Italiei. De aceea zeiţa era considerată(sub numele de Venus) drept divinitate protectoare a Romei.Unul dintre celebrele sanctuare ale Afroditei se afla la Paphosiar cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, mai ales înînsula Cipru.Mutând parcă orologiul timpului cu multe secole înurmă, ne-am aşezat pe malul Mediteranei, aproape de stâncileAfroditei şi am privit la nesfârşitorizontul, observând cum cerul seunea cu marea iar unirea lor tefăcea, fără să vrei, să aştepţiivirea seraficei fiinţe din valurilecare se spărgeau de stâncile ceradiau şi-acum, doar dragoste şifrumuseţe… Toate împrejurimilelocului de naştere al Afroditei aratăca nişte adevărate sanctuare aledragostei: inimi „desenate” dinpietre de toate mărimile şi culorile,arbuşti mediteraneeni împodobiţicu panglicile îndrăgostiţilor care-aulăsat aici semn pentru spre trăiniciaşi frumuseţea dragostei lor…Prietenii dragi mie...Georgeta RestemanLăsând în urmă locul acesta cu o semnificaţie deosebităpentru inimile îndrăgostite am plecat mai departe spre Paphos,unde urma să vizităm noi şi interesante locuri ce ne aşteptau săle pătrundem tainele. Am oprit la un restaurant cochet, imediatdupa ce am ajuns la Paphos şi ne-am răcorit cu câte-un caféfrappé - făcându-ne planuri pentru timpul ce ne-a mai rămas dinacea zi…Mădălina îmi pregătise o surpriză: împreună cu un bunprieten de-al ei, un băiat cu suflet mare şi de un bun simţ aparte,care ne însoţea special la Paphos, am urcat un deal care se ridicasemeţ - nu departe de ţărmul mării - până aproape de vârf, undese întindea un platou frumos amenajat unde am parcat maşinuţace ne plimbase aproape în toată insula. Mi-a şoptit fetiţa mea:„Mami, aici o să-ţi placă mult, o să găseşti atâţia prieteni dragiţie” şi mi-a zâmbit îmbrăţişându-mă cu dragoste. Imediat miamdat seama despre ce este vorba dar, între timp, văzusemşi plăcuţa indicatoare care ne îndruma spre „Zoo”. Şi aşa a fost- o plimbare printre sute de vietăţi din toate continentele şi detoate speciile, de la papagali multicolori sau şerpi înfiorători laelegantele şi semeţele girafe sau cangurii australieni, care ne-auoferit un adevărat spectacol de joacă. După ultimele zile în carefăcuserăm câteva sute de kilometri dintr-un colţ în altul al insuleileagănde legende, un astfel de moment în mijlocul naturii, întrevietăţi atât de variate şi foarte bine îngrijite, era bine venit.Proprietate privată aparţinând unor investitori englezi,foarte frumos amenajată şi întinzându-se pe câteva hectare,grădina zoologică din Paphos este, pentru vizitator, un adevăratcolţ de rai. Închipuiţi-vă câteva hectare pe culmea unui deal, cualei şerpuind printre lăcaşurile sau ţarcurile special amenajate şidotate pentru sute de specii de animale şi păsări, cu vegetaţieluxuriantă şi băncuţe unde vizitatorul poate să se odihnească şi,totodată, să-şi încânte ochiul cu frumuseţile ce i se arată în toatăsplendoarea lor. În plus, priveliştea care se deschide spre poaleledealului şi se închide în albastrul Mediteranei impresionează şibucură ochiul şi sufletul deopotrivă. Am simţit acolo cum inimatresaltă în trilurile zecilor de păsări , de toate culorile şi mărimile,originare din toate colţurile lumii, uitând, pentru cele două orede încântare de neîmpliniri şi de necazuri, de guvernanţi şi deanomaliile care se petrec de ceva vreme în ţărişoara noastrădragă şi, în ton cu nevinovăţia frumoaselor păsări şi gingaşeloranimale, într-un decor sublim, am trăit clipe de înălţare şi liniştesufletească autentice...Ne-am încărcat sufletele cu energia pozitivă care radiadin toate colţurile acestei minunăţii şi, dându-ne parcă mâna cusoarele ce se-ndrepta semeţ spre-un amurg feeric, am plecat cusufletele cântând spre maşinuţa care, în mai puţin de-o oră, aveasă ne ducă acasă… O altă zi plină de bucuria cunoaşterii, dedesfătare în leagăn de legende şi încântare în mirific apus, setermina atât de frumos…(continuare în nr. viitor)7136 www.oglindaliterara.ro

Literatura şi fleacurileE x i s t ădouă feluride cititorio c a z i o n a l i .În primacategorie intrăcei care citesccu plăcereorice text lecade subochi, dar nuau suficientŞerban Tomşa timp pentrulectură. Chiardacă alocăpuţin timp acestei activităţi, ei pot fi socotiţicititori adevăraţi, pentru că au înţeles căliteratura este un prilej de bucurie.În a doua îi găsim pe cîrcotaşii carenu simt nicio satisfacţie atunci cînd ţin înmână o carte şi, chiar dacă au parcurscîndva cîteva volume, sunt cuprinşi delehamite la gîndul că pe lumea asta existăşi biblioteci. Le place să se laude că aucitit zeci de mii de de opuri, cu toate că,să zicem, n-au ajuns nici la patru sute.Răsfoiesc, totuşi, cîte ceva doar pentrua-şi confirma părerea proastă despreliteratura care se scrie azi şi a judeca,după o plachetă ori un roman nereuşit,un întreg fenomen cultural. Ei au, deobicei, şi doi-trei admiratori prin cîrciumilemărginaşe, iar aceştia îşi găsesc, înopiniile mentorului lor, o scuză excelentăpentru a nu deschide în veci un obiectcare aduce cu abecedarul.Aflîndu-mă în oraşul V., l-amreîntâlnit pe un vechi amic, autor cugreutate, dar detestat de mai mulţi locuitoriai urbei. Treceam prin parc, flecărind,când un individ care venea din sens opuss-a oprit în faţa prietenului meu şi i-a spus:- Am citit un roman scris de scriitorulăla pe care mi-l lauzi întruna.- Şi ?- Nu e cine ştie ce. N-are...cum săzic... consistenţă epică.- Adică ?- N-aş putea să definesc astacu exactitate. Nu e ca Biblioteca dinAlexandria de Petre Sălcudeanu.- Aha. Totuşi, Biblioteca... aia e camprăfuită, nu are deloc relief artistic. Einteresantă doar ideea bibliotecii făcutedin manuscrise interzise.- Mda... Ce mai tura-vura, romanuldespre care îţi vorbesc conţine numaifleacuri. Ca toată proza de azi.- Cum, fleacuri ?- Adică banalităţi.Pentru a-l lămuri pe proaspătul criticliterar, tovarăşul meu s-a lansat în nişteexplicaţii cu un caracter pronunţat didactic,din care reieşea că nu evenimentul orisenzaţionalul formează obiectul literaturii,ci tocmai fleacurile incriminate. Abia atuncise vede forţa de creaţie a unui scriitor.Poţi scrie şi despre balegi, conteazănumai talentul pe care îl pui la bătaie. Ceconţin schiţele lui Caragiale ? Dar textelelui Cehov, Beckett, Gide ? Ce lucrumăreţ e madelena lui Proust ? Şi ce facepersonajul lui Lowry din Sub vulcan ? Cumsunt cărţile lui Hemingway şi Faulkner,Buzzati, Canetti, Anton Holban ? DarUlise al lui Joyce şi Moromeţii lui Preda? Nu există, în literatura rusă, omul deprisos ? Sau numai Dan, căpitan deplai de Vasile Alecsandri este o operăvalabilă ? Înseamnă că Dostoievski n-arenicio valoare, căci nu povesteşte bătălii,precum Tolstoi. E drept că şi ultimul faceacest lucru foarte rar. Orice prost ştie căo mare parte din literatura modernă are catemă nimicul, golul, virtualul.- Ştii ce ? s-a supărat necunoscutul.Eu n-aş scrie sute de pagini desprenimicuri.Şi s-a îndepărtat înţepat.- Nu cumva i-ai recomandat Gheţarulmeu ? am întrebat, amuzat.- Nu, stai liniştit.- Oricum, eu nu scriu numai desprenimicuri, am spus, răsuflînd uşurat.- Şi crezi că unul ca ăsta te-araprecia dacă ai scrie altfel ? Ar spunecă eşti autorul unor porcării, etc şi că elar face-o mult mai bine !- A şi spus-o cumva.- Dar ai sesizat termenii ? A încercatsă sugereze că oamenii serioşi, ca el,care fac lucruri inportante nu trebuie să-şipiardă timpul cu... fleacuri.- Şi omul ăsta construieşte catedrale? Pictează ? E autorul unor invenţii ? Cuce se ocupă ?- Nu contează ce meserie are, darcînd nu se duce la serviciu, mănîncăseminţe în parc sau transformă vinulîn pişat. După cum ţi-ai dat seama, nuse pricepe neam, vorba lui Alex LeoŞerban, la literatură şi ar fi trebuit săspună că, pur şi simplu, nu-i place romanullui X. Ar fi fost o atitudine onestă. Dar nu,el are pretenţia că emite o judecată devaloare. Dacă Y nu îl satisface, respectivulnu există.- Orice cititor are dreptul la opinie,am spus.- La opinie, dar verdictele legatede valoare se supun fatalmente judecăţiicelorlalţi. Nu e aiurea să susţii că unroman e un rahat, pe motiv că personajulprincipal poartă pălărie ?- Ştii, am spus, poate că are dreptate.Şi pe mine mă plictisesc mulţi. Detaliile nuse orientează după liniile de forţă ale uneimetafizici ori nu au bătaie într-un plan cuvaloare de generalitate.- Da, asta este o obiecţie. Dacă îmispuneai că un autor scrie numai prostii,erai la fel ca el. Totuşi, nu-l judeca preaaspru. E un om de caracter, echilibrat,însă şi-a adaptat gândirea la mentalitateagrupului care l-a recunoscut drept lider. Elare doi-trei amici de pahar care nu măînghit din motive necunoscute de mine şia devenit un fel de ideolog al lor. Toateopiniile nefavorabile despre literaturanouă mă vizează, de fapt, pe mine.- Nu credeam că că literatura poatefi folosită ca armă, în bîrfele de pe şanţ.- Ce ştii tu ? În orăşele ca al meu,cărţile devin probe la dosar. E neplăcutcă, de la o vreme, încurajat de camaraziisăi de clondir, contestatarului meu i s-anăzărit că e un fel de guru care are menireade a-i pune la punct pe netrebnicii cufumuri literare. Ştii ce mi-a spus cînd i-amsemnalat excelentul articol al lui MirceaCărtărescu, Sentimentul românesc alisteriei? “ Păi ce, bă, isteria e un sentiment? “ Dar stai liniştit, că aspectele asteanu sunt contabilizate de istorie. Mai ţiiminte ce spunea doctorul Bacalbaşa, dinGalaţi ? Un porc vede în jur numai porci,un nebun zăreşte numai nebuni. Ce este,în definitiv, un om care dă numai pestewww.oglindaliterara.ronimicuri ?DEZVĂLUIRIBârfa şi delaţiuneaŞtefan Iordache spunea într-uninterviu că bârfa este primul pas cătredelaţiune.Se ştie că turnătoria a avut efectedramatice în vremurile de didacturăproletară, ca şi pe vremea Inchiziţiei. Celluat în vizor îşi pierdea nu numai familia şiavutul, ci şi viaţa.Pâra către şefi a unor colegi orisubordonaţi este şi ea o modalitate dereducere la tăcere a unor indivizi cărora lise compromit cariera şi viitorul.Bârfa prostească de pe şanţ ori depe micul ecran urmăreşte distrugereaimaginii unor persoane şi discreditareaideii că respectivii ar fi purtătorii vreuneivaloriḂârfa şi delaţiunea sunt asociatedeseori cu acţiunea de spionare a unorcetăţeni. Lătrăii sunt şi iscoade, de multeori prost informate.Un studiu sociologic interesant ar fisă se urmărească profilul socio-cultural alcelor care se îndeletnicesc cu răspândireamizeriilor de tot felul. Fiindcă unii sunttrecuţi şi prin şcoli, iar alţii ocupă funcţiiimportante în statul nostru, era să zicsocialist.Aceste apucături murdare aleomului ţin de un instinct criminal. De ceoare umanoizilor, de la Cain şi Abel pânăazi, li se pare că sunt prea mulţi pe unPământ prea mic ?Moftangiul de casă nouăCaragiale a descoperit tipuriumane de neuitat. Iată ce scria, printrealtele, nenea Iancu despre moftangiu,ca tip reprezentativ pentru bravul nostrupopor :Moftangiul poate avea sau nuprofesiune, poate fi sărac sau bogat,prost ori deştept, nerod ori de spirit, tânăr,bătrân, de un sex sau de altul sau deamândouă, el a fost, este şi va fi rrromânadevărat... Să te păzească Dumnezeu săataci Rrromânia lui oricât de pe departe,căci moftangiul român e aci gata sa tezdrobească.Moftangiul român este:Din clasele primare până labacalaureat - anarhist;De la bacalaureat până la primulexamen de universitate - socialist;De la primul examen până la licenţă- progresist;De la licenţă până la slujbă - liberal;De la slujbă până la pensie -conservator.De la pensie încolo, împărtăşeşteprincipiile tinerimii universitare... Fiisigur că ai să-l găseşti oriunde e vreomanifestaţie mai mult sau mai puţinpolitică ori nepoliticoasă a studenţilor maimult sau mai puţin rrromâni!Sinonimele cuvântului moftangiuar fi: clănţău, flecar, guraliv, limbut,palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.Cum s-ar prezenta, moralvorbind, acest personaj în vremurilenoastre ?Ca şi limbutul lui Caragiale,clănţăul din zilele noastre trăieşte maiales în mediul urban şi citeşte ocazionaldoar ziarul din care, bineînţeles, nuînţelege nimic ori pricepe ce îi convine.Cam ca Nae Ipingescu.(continuare în nr. viitor)7137

MENUTMAXIMINIANAici, acoloPerfida îşi ţese pânzaCe miroase a moarte,Peste drum de ziSe zbate o fiinţă.Aici, păienjăniţa vreasânge,Din trupul de fluture,Într-o luptă anedreptăţii,Acul veninului străbate timpul.Acolo, în umbra florii,În vaietul unei lumi,Între două ghivece maro,Se naşte o nouă viaţă.Dacă tu ai fi aici,Iar eu aş fi acolo,Între lumile noastre,Oare ce ar fi?Abia atunciCând colbul de pe uliţă dispare,Când olul de lut nu mai aduce apă,Când Crucea din turlă se va aplecaAtunci, abia atunci...Dacă oamenii nu se vor mai saluta,Dacă iarba nu va mai creşte,Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor,Atunci, abia atunci...De va fi lumea fără rugăciune,De va fi omul fără inimă,De va fi uitată Icoana,Atunci, abia atunci...Da, abia atunci e vremeaÎn care soarele nu ne va încălzi,În care îngerii vor spune versul Venirii,În care El va fi pe Calea Cerului,Întru Judecata fiecăruia.Altfel de sufletÎn parc, pe coama suferinţei,Însoţit de porumbei îşi spune gândul.Scaunul care-l ţine ca o forţă,Desparte lumea în două.Brunetul împovărat de Cruce,Cu picioare fără de folos,Îşi îndreaptă fruntea spre Cer,Aşteptând clipa ce-i e dată.Dacă bunătatea s-ar transforma înenergie,Iar inima în putere,Atunci ar fi simplu să umble din nou,Ca un copil pe drumul biruinţei.O Doamne, dă-mi puterea de a măridica,Dă-mi o parte din fericirea îngerilor Tăi,Dă-mi şansa de a alege calea,Tu, doamne, dă-mi paşi aici, acum...POEZIEPASCUBALACISONETELEMĂRII NEGRE (1)ÎN CĂLIMARAPONTICĂ,ALBASTRĂ...Sub piatra asta zaceun poet:Publius Ovidius;astăzi mă cheamă,Ca un patrician şi omde seamă,Şi-mi porunceşte casă scriu... sonet!Vechi amintiri întind pe şevaletSă zugrăvesc a Mării panoramă..„Carmen et error”, ’năbuşit exclamă-Inima lui e-al dragostei sipet.În pontica şi trista-i călimarăEu mă scufund ca după zăcământ,În metru antic pescăruşii zboară,Ţesând statuii sale alt veşmânt:Mă-ntorc spre ţărmu-ncins ca spre omoarăSă-mi macine o mierţă de cuvânt.O GHICITOARECe mare-nchisă se adapă-ntrunaDin fluviile mari din Nord şi Est?Cine-i Oceanului Thetys, un rest,Unde se naşte din senin furtuna ?Pe unde şi-a-ncercat Orfeul strunaŞi-a stat poetu - Ovidiu în arest?Sub care val a aruncat un lest,Isteţul Iason ca să fure lâna?Ce ţărmuri s-au colonizat - ´nainteDe a sosi pe mal Andrei cel SfântCu Legea cea mai nouă şi cuminteSub care a-nviat şi-acest pământ,Udat de valul ce ne-aduce- aminte ?(E Marea Neagră şi de ea descânt...)GÂNDITORUL DE LA HAMANGIACarte poştală de filosofie,O verstă de pustiu între doi sfinţi,Semnul heraldic strămoşeştii ginţi ,Lut levitând fără a fi stafie,Flămânzilor de sens, neagră lipie,Necunoscutul genitor de prinţiE Gânditorul cel fără de - arginţi -O palmă la ubicua prostie.Un pumn de lut străpuns de o Idee,Transmisă spre galactici şi noi nimbi,Contemporana noastră OdisseeC-un altfel de Ulise –n mute limbi,Miere uitată-n antice ştiubeie,Stea autohtonă, fixă, de neschimb.SORINLUCACIsunt gata să depun armelecineva înăuntrul meu ridică statui degheaţă fosforescentăparcă se şi aude sunetul drujbeimodelând-oşi zarva licuricilor de zăpadă împânzindarterelecineva depune eforturi serioase în acestsens, nu glumăaltcineva adulmecă pete de mucegai şidâre de uleilăsate de camioanele cu navetişti veniteseara din orăşelul Mcineva înăuntrul meu savurează moarteacu pofta unei femei graviderecondiţionează biserici uitate de lumeun animal negru şi păros mestecă de zorca pe nişte snickersuribucăţi mărunte de tristeţe bolborosindvorbe fără înţelesîn faţa televizorului cu ecran extraplat(cumpărat în rate de la supermarket)unde au loc dezbateri serioase privindviitorul omeniriiîncălzirea globală şi moştenirea geneticăa vikingilorserile cu miros de ambră şi mosc audevenit între timpsimple accesorii parfumate la brelocul cucheise deschid uşile micuţului infern dinstrada mântuleasadeparte de noi liliecii vampiri mimeazăholocaustulca un spectacol ieftin de pantomimăanul ăsta vreau să slăbesc să citesc maimultsă ajung la portoalegresă renunţ la vechile obiceiurimi-am propus o groază de lucrurişi bineînţeles că nici jumătate din ele nuvoi duce la îndeplinirespiritul combatant s-a ascuţit mai ceva calupta de clasăîntre primatele cu deget opozabil şicelelalte mamifereşi dacă genele false ale somnului suntchiar genele melecu genele voi adormi îngerul aşezat peochiul de sticlăşi dacă vinul ce se aude gâlgâind îngâtlejul paznicului de anticariate chiar sângele tău cu mirosul sângeluivoiademeni cârtiţa de grădină spre locurimai pitoreştiacum mi-e somnsunt gata să capitulez în faţa unor fosiledin precambriansă ridic batista albă cu mâna tremurândsunt gata să depun armele, fraţilor7138 www.oglindaliterara.ro

“STYLEMELE”LUI IOAN SUCIUPoetul Ioan Suciu s-a născut la Braşov, la 4 noiembrie1945. Este un produs sută la sută al cenaclurilorliterare”Mihai Eminescu” şi “Astra” din localitate. Din anul2000 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filialaBraşov. A debutat, ca şi subsemnatul, în revista “Familia”din Oradea, girat de Ştefan Augustin Doinaş, publicândapoi în mai toate revistele literare importante. Creaţia sa afost remarcată de Tudor Arghezi (încă din 1967!), Doinaş,Laurenţiu Ulici, Al. Piru, Ion Itu, Doru Munteanu, Aurel I.Brumaru, Mona Mamulea, Petru Istrate, Mihaela MaleaStroe, Ion Topolog, Victor Sterom, I. Al. Barbu, DarieMagheru ş. a. A colaborat cu diverse posturi de radio şiteleviziune şi a primit o suită de premii mai mult decâtonorabile.Cartea de faţă, “Styleme” , e o antologie robustă, de232 de pagini, cuprinzând o selecţie din cele 11 cărţi aleautorului. În cele ce urmează, voi încerca, foarte pe scurt,să prezint câte ceva semnificativ din etapele evoluţieiacestui autor silenţios, discret şi tenace cum numai poeţiide cursă lungă se dovedesc a fi.În “Poeme despre” (1978) Ioan Suciu deja are o formulăproprie, etalându-şi pedant eul liric într-o telescopicădesfăşurare de stări prefixate de sintagma “despre”: linişteapoetului,întruchipare, libertate, ritual,vară,har, fluturi, eulperegrin,cuprindere, mereu, botul umed al dimineţii, ,foame, , întrebări,cuminţenie, cântec, unul dintre voi. Acestvolum de debut a apărut la Editura “Litera” din Bucureşti.A doua sa carte, “Miresme de lumină” (Ed. “Dacia”,Cluj-Napoca, 1985) e concepută într-o prozodie clasicăobişnuită, lipsită de stridenţe, dar şi de avântul specificvolumului de debut.Următorul volum, “Lumină-ntrebare” (“Ed. “Cartfil”,1996), pare a-l întoarce benefic pe poet la rostul său nativ,la expresii eliptice încărcate de semnificaţii înmuiate-ninefabil: “În depărtarea tăcerii tale/Se mkai vede-o lumină-ATITUDINIntrebare:/Cât nume,-celume, când oare/Va maipurta/ - în credinţă - /paftale/toată această de steaînsemnare?//(Orga tot vacânta/Alţi nori de vor visa/Cerul a-ntuneca)!...” (pag.57).În “Imparis” (Ed.“Cartfil”,1996) autorul îşilărgeşte spaţiul poetic,mizând cumva pecontrapunct blagian cu efectgarantat:”Constelaţii de zile/strigând spre lumină, cugâturi întinse/şi lungi - //iată Marin IfrimCerul/stingându-se!/iat-l/din ceîn ce mai îndepărtat/în noi!” (“Novă”, pag. 75).În anul imediat următor, 1997, prin “Lacrima departelui”,volum apărut la aceeaşi Editură “Cartfil”, poetul intră discretîn lumea unui vegetal creponat, însă de o bună facturălivrescă: “Lucrează roua întru rămurirea/blândelor larme.//Desenul/tot/e potcovit cu sensuri/prea aurii să poată ficurbate.//Abia acum tăcerile-s lumine./E/un/cuvânt/ce nu/se/poate ninge…” (“Rămurire”, pag. 84).După încă un an, în 1998, vede lumina tiparului volumul“Spusul nespus”, iar în 2000 poetul îşi continuă periplul liriccu “Vămile tăcerii, cuvintele” şi, în 2001, cu “Grădina cualtfel”, fiecare carte constituind, în clar, noi etape stilistice şitematice. Despre “Grădina cu altfel”, într-o scurtă prefaţă,Olga Lascu observa “capacitatea autorului de a transfigureartistic realitatea şi de a-şi multiplica permanent registrelelirice”.Urmează volumele “Bastion între raze” (2002), “Privireacântătoare” (2003), “Ştiinţele suave” şi “Privire spre timp”(2005), “Est timp sau tabloul periodic al sentimentelor”(2009).Categoric, Ioan Suciu este un poet adevărat, singularîn crezul său, evitând cu bună ştiinţă mode şi modele,un poet cu o lungă şi bogată activitate literară, a căruiacurateţe lexicală denotă asimilarea unei culturi poeticealese cu grijă şi discernământ.Viorel VINTILĂINOCENŢA – FUSE ŞI SE DUSE...Inocenţa este primul cuvânt care-ţi trece prin mintecând te uiţi în ochii unui copil. Puritate, inocenţă, sinceritate,iubire şi dragoste necondiţionată sunt trăsăturile de bază cecaracterizează un copil. De ce când ne maturizăm ajungem săînlocuim iubirea cu ura, inocenţă cu parsivitatea, sinceritateacu minciuna sau dragostea cu gelozia. De ce nu putem fi şi lamaturitate inocenţi, iubitori, sinceri şi empatici?De ce ajungem să fim, unii dintre noi, monştri cu chip uman?De ce ne transformăm pe parcursul câtorva ani din suflete pureşi frumoase în suflete nepăsatore, pline deură, gelozie şi invidie?Sunt oare aceste „calităţi» geneticimpregnate la naştere - care sunt în starelatentă pe perioada copilăriei şi se trezescla realitate când devenim adolescenţişi maturi? Sau se dezvoltă pe parcus?Poate acest „evil” chiar există şi îşi intra îndrepturi la început de adolescenţă şi atacăprecum o carie sufletul uman.. Să fie banulrădăcina acestui „evil”?Căutând un răspuns, m-am opritasupra „Genezei 3” şi am descoperit owww.oglindaliterara.roexplicaţie plauzibilă... probabil cei cu teoria Darwin nu vor fi deacord, dar nu putem ajunge toţi la unison, fiecare vede lucrurileprin prisma lui şi fiecare are convingerile lui.Probabil inocenţa s-a pierdut în momentul în care Adamşi Eva şi-au dat seama că erau goi... după ce au picat la testulCelui de Sus, când şarpele parşiv şi insidios a convins-o pe Evasă muşte din mărul păcătos care le-a deschis ochii la amândoi;au cunoscut că erau goi şi au cusut loalalta frunze de smochindin care şi-au făcut şorţuri. Ochii li s-au deschis într-adevăr, exactaşa cum le spusese şarpele (Satana), numai că acum au văzutlumea şi realitatea cu totul altfel.Pierderea inocenţei, păcatul lor şi noile lor raporturi cuDumnezeu şi unul cu altul sunt exprimate prin tema conştientizăriigoliciunii. Înţelegem deci că ei nu conştientizaseră până atunci,în inocenţa lor, că sunt goi, ci li se părea firesc să fie aşa şi nicinu se gândiseră la lucrul acesta. Acum nunumai că se gândeau la lucrul acesta, cierau copleşiţi de ruşine din această cauză...INOCENŢA a dispărut din acel moment...Does it make sense? Aşadar, noisuntem inocenţi, nu suntem vinovaţi cunimic... sumtem nişte victime, nişte urmaşiai unei situaţii nefericite, a unei deciziigreşite, a unei curiozităţi tragice din care separe că nu mai exista ieşire. Eva e de vinăşi, of course, şarpele... Aşa o fi? O întrebareretorică....7139

ESEUConstantin Noicadespre arta româneascăRelaţia omului cu lumea capătă osemnificaţie deosebită atunci când esterealizată prin intermediul artei. Până laun anumit punct, arta poate fi şi o formăde cunoaştere. Cunoaşterea artistică şicea ştiinţifică apelează, bineînţeles, laforme cu totul diferite şi deosebite suntşi modalităţile prin care fiecare dintrecele două ne relevă fiinţa. ConstantinNoica a fost interesat în mod cu totulspecial de cel de-al doilea aspect, iar înarta românească a văzut o posibilitateprin care fiinţa se modelează autenticîn spiritul acestor locuri. În Sentimentulromânesc al fiinţei, Noica alege treicreaţii, două culte şi una populară,pentru a exemplifica modelul ontologicromânesc, aşa cum el a fost consemnatîn primul rând în limbă 1 . Cele trei operecare exprimă într-un mod cât mai propriuspiritual naţional şi raportul ontologicfundamental sunt, din creaţia cultă, ceaeminesciană (în primul rând, Luceafărul)şi sculptura lui Constantin Brâncuşi, iardin repertoriul popular, basmul Tinereţefără bătrâneţe.Nu este singurul loc în care filosofulromân apelează la domeniul artei pentrua întări unele dintre afirmaţiile sale saua exemplifica devenirea unui concept,ontologic în special. Îl interesează înprimul rând nu „originalitatea” în sine acreaţiei, cât susţinerea sa metafizică.Pe lângă operele sau autorii pomeniţi,el face şi aprecieri asupra genurilorartistice, cele asupra cărora se opreştefiind, în general, corespunzătoare unuidomeniu de interes filosofic, considerateca moduri autentice de raportare la real,la principiile existenţei, sau ca modalităţide cunoaştere. În mod cu totul deosebit,pe Noica îl atrage „opera” de dincolode exprimarea ei oficială, aşa cum, depildă, la Mihai Eminescu îl intereseazăCaietele poetului, pe care le compară,într-o lucrare specială dedicată autoruluiLuceafărului 2 , cu manuscrisele luiLeonardo da Vinci sau Paul Valery. Totastfel, la Brâncuşi nu disociază creaţiade biografia autorului, dar mai ales, nuo disociază de semnificaţia româneascăprin intermediul căreia sculptura sase înscrie în universal. De pildă, la unmoment dat Noica se gândeşte că operafiului de ţăran din Hobiţa ar putea spunepe înţelesul unei fiinţe cugetătoareextraterestre semnificaţia unor gesturisau lucruri mult mai bine decât dacăaceasta le-ar studia direct la faţa locului:„Toate creaţiile omului par să aibă unînăuntru = înăuntru, cum are Piramidamormântul ei ascuns; în schimb, cevade ordinul Cocoşului are un înăuntru =în afară, are sinea lucrului dezvăluită:este un cântec ce creşte, o făptură sauun gâtlej ce creşte, într-un cuvânt ocreştere, ca şi în Coloană, iar aşa cevase percepe de către oricine, chiar dacă nuştie de Cocoş şi de cucurigu.” 3De ce alege Noica exemple dindomeniul artei pentru a dezvălui sensulfiinţei (spiritului), când exemplele clasicepentru orice ontologie sunt ştiinţele naturii,la limită, ştiinţele spiritului, iar numai întrunmod subiacent arta? Faptul că el acordăegală îndreptăţire artei de a accede lafiinţă, ca şi disciplinelor care au un discursraţional, iar apoi, în operele de maturitate– mai puţin, în cele de tinereţe – oferă şiistoriei un rol privilegiat în devenirea cătrefiinţă, faptul acesta, spunem, se datoreazăconcepţiei metafizice a autoruluiDevenirii întru fiinţă. Şi nu este lipsităde semnificaţie, iar, de această dată, deo semnificaţie profund românească, îngândirea lui Noica, distincţia pe care oface între creaţia general umană şi ceaspecific brâncuşiană relativ la adverbulînăuntru. El pune permanent la încercareformele spiritului, fără a lăsa deopartenici pe cele mai puţin semnificative, aşacum s-a văzut în modulaţiile româneştiale fiinţei, în care cele şase ipostazelingvistice relative la forma a fi: fiinţa ca unn-a fost să fie, ca un era să fie, ca un vafi fiind, ca ar fi să fie, este să fie şi a fostsă fie, dau seamă mai degrabă despre o„prevenire” a fiinţei, decât despre o totalăinstituire a sa, şi nici pe cele specificromâneşti din operele amintite la începutulacestui articol. Însă artei româneşti (ca şidiferitelor ei ipostaze în registru universalsau în dialog cu universalitatea), Noica îiacordă un statut cu totul aparte, iar acestlucru este evident când vorbeşte desprecreaţiile celor două personalităţi deexcepţie ale culturii noastre, Eminescu şiBrâncuşi. Căci, spune el în ultimul capitolal Sentimentului românesc al fiinţei,dorind parcă să întregească un orizontcultural semnificativ în zona deveniriinoastre spirituale: problema fiinţei are lanoi o rezolvare la fel de profundă ca şiîn cultura germană şi, poate, mai bogatăîn semnificaţii: „Problema fiinţei aredouă feţe, una mai întunecată, ţinând degreutatea lucrurilor de pe pământ şi dincerul generalităţilor, de a obţine fiinţa; altamai luminoasă, a fiinţei în universalitateaei. Limba şi Eminescu ne-au dat, în celece preced, faţa dintâi. Tot limba şi, în chipsurprinzător un sculptor, Brâncuşi, ne vorarăta faţa cea luminoasă.” 4Nu este lipsit de importanţă niciaceastă constatare pe care o face Noica:problema fiinţei în cultura noastră s-a pusprin „trei mari gânditori”, limba, un poet şiun sculptor. Preţuirea filosofului pentru artaromânească nu este contextualizată însăde punerea şi desfăşurarea (rezolvarea)problemei fiinţei. Se ştie cu ce abnegaţie asusţinut Noica facsimilarea manuscriseloreminesciene. „Fenomenul” Eminescu,o spune clar în Cuvântul înainte la7140 www.oglindaliterara.roMihai PopaEminescu sau gânduri despre omul deplinal culturii româneşti, nu se poate explicanumai prin volumul de versuri publicat întimpul vieţii poetului sau prin unul sau douăvolume de proză „neîmplinită”. Eminescueste de căutat şi, îndeosebi, de înţeles înlaboratorul Caietelor. Efortul creaţiei şi, maiales, dialogul lui profund cu marile tentaţiiale spiritului, ca şi cu personalităţi din variidomenii ale cunoaşterii – una dintre ele,Immanuel Kant –, efortul de a se instruicontinuu şi de a se depăşi pe sine în creaţieîl pun pe Eminescu alături de Leonardo daVinci, Vallery sau Goethe. Este un exemplude supunere la realitate prin cultură, dar prinmodalităţi cu totul diferite, care pot devenişi o răzvrătire a spiritului faţă de natură,chiar o ruptură de fire, cum nu văzuseNoica în multe dintre creaţile noastrenaţionale, începând cu Învăţăturile... luiNeagoe Basarab 5 . „Dacă este supunerela natură în Caietele lui Leonardo, faţăde supunerea la cultură şi la frământărilespiritului în cele ale lui Eminescu [...], niciLeonardo nu lasă lucrurile acolo unde legăseşte, nici Eminescu lucrurile spiritului”,spune Noica relativ la poziţia celor doi faţăde natură şi spirit, aşa cum ne este văditădin manuscrise 6 .Având în comun aceeaşi capacitatede a se subordona scopului prin care îşidefinesc maniera artistică – asimilareaprin artă şi pentru artă a propriilor trăirisau cunoaşteri, pentru unul, a naturii,prin experiment, pentru celălalt, a culturii,prin studiu şi interpretare –, Eminescuşi Leonardo se ridică dintre oameni, darnu pentru a deveni mai puţini umani. Prinei – sau prin creaţia lor – omenia devineun gen la care se raportează fiecaredintre noi. Ei sunt la antipodul artiştilordezumanizaţi de care vorbeşte Cioran,pentru care „pasiunea” devine o a doua____________________1. Constantin Noica, Sentimentul românesc alfiinţei. Bucureşti, Editura Humanitas, 1996.2. Gânduri despre omul deplin al culturiiromâneşti.3. C. Noica, Sentimentul românesc al fiinţei, ed.cit., p. 179.4. Ibidem, p. 150.5. Pagini despre sufletul românesc.6. C. Noica, Eminescu sau gânduri despre omuldeplin al culturii româneşti, Bucureşti, EdituraEminescu, 1975, p. 102.î

OAMENI ŞI CĂRŢI(text preluat din revista Floarea Darurilor, august 1907)Nicolae IorgaÎntre membrii de « dincolo » al Academiei nuera unul mai nelipsit de la sesiunea generală decâtIosif Vulcan, care şi-a vestit, parcă, de dinainte moarteanevenind în martie trecut, pentru întâia dată într-un lungşir de ani. La locul lui de mult statornicit apărea odată pean chipul bătrânului blajin, cu mustăţile albe sucite dârz,cum crede el că se cuvinte unui membru al Academieicare ia parte la sesiunea generală. Era înalt, sprinten şiavea o mare redingotă neagră. Aşa stătea şi aşa se ridica,încât mai mult decât faţa chema luarea aminte acel bustimpunător şi ţeapăn, iar mai mult decâtbustul însuşim redingota. Aducea câtevarapoarte, tot aşa: uscate, mândre, foarteblajine însă. Ţinea să fie bine cu toatălumea, începând, fireşte, cu cei maiputernici, pentru care bunul bătrân aveaun adevărat cult; dar se gândea şi lazeii mai noi şi mai tineri. Şi Doamne ceîncurcat era dânsul când certe, vrăjmăşiigrozave dezbinau. Olimpul şi divinităţilelui, tineri şi bătrâni, morali şi imorali, cutalent şi fără, îi cereau să aleagă! Sepoate atâta cruzime faţă de un oaspete,îşi va fi zis el, înţepenindu-se mai jenatîn solemna lui redingotă! Atunci făceace putea: unuia-i vorbea măgulitor, pealtul îl lăuda în scris. Şi, dacă totuşi sesupăra vreunul şi mergea cu supărareapână acolo încât să-l atace pe el bietul,care n-avea nicio platoşă, nu întorcearăul cu rău. Doar redacta şi el, dupămultă chinuire de sine, două-trei rânduride tânguire elegiacă şi, apoi, cândîntâlnea pe duşman, nu ştia cum să se apropie de el, cumsă-l descreţească şi să-l împace. Avea toată bunătateaslăbiciunii, dar poate şi mai mult decât atâta…Sărmanul bătrân! Şi era uşor să-i faci plăcere.Nu cerea laude şi ar fi spus însuşi că nu i se prea cuvin.Îi ajungea o invitaţie, un semn de atenţie. Odată a tipărito carte de vizită în revista lui! Dar, când era acasă, întreoameni pe care-i cunoştea bine, pe care-i ştia că au maimultă bunăvoinţă de cheltuit cu el şi-şi aduc aminte maibine de folosul ce au avut pe urma lui, atunci când, laadunările « Asociaţiei », ale societăţii pentru Fondul deTeatru, la alcătuirea căreia avuse o parte însemnată şi laRESTITUIRIcare el era acum orânduitorul şi căpetenia recunoscută,se reprezentau piesele sale, se aşeza scaunul său depreşedinte, se aclama persoana sa, o!, atunci redingota seumfla mândră, mâinile stângace făceau gesturi largi, câteo scânteie scăpăra în ochii paşnici şi glasul, chiar glasulse auzea. Acolo să fi fost ca să ştii cine e Iosif Vulcan…Răposatului i se va mulţumi pentru îndemnul ce adat în vederea introducerii la românii din Ardeal şi Ungariaa acelui mijloc minunat de cultură şi moralizare, care este,care poate fi, dacă se afla în mâini bune, teatrul. Cândse va ridica în vreun centru mai fericit cea dintâi zidire deteatru românesc, acela va cuprinde poate chipul lui Vulcan,făcut în marmură sau bronz aşa încât el să se cutremurede bucurie în mormântul său.În istoria literaturii româneşti mai noi, el nu se vaînsemna prin versurile sentimentale pe care le-a scris, niciprin cele câteva pagini de proză risipite pe meleagurileuitării a doua zi după ce au fost scrise: un roman, piesede teatru, nici prin solemnele-i cuvântăride ocazie. Meritul său cel mare epublicarea, timp de mai multe decenii,publicarea îngrijită, gospodărească,în adevăr prietenească, a revistei«Familia», care a murit deunăzi, luândcu dânsa rostul, dacă nu sufletul luiVulcan.Însemnătatea acestei « foiliterare », cu poezii adesea nevinovate,cu povestiri bune de citit înaintea tuturor,cu ştiri de tot felul, - « salonul » luiVulcan – cu cronica măritişurilor şi arăposărilor, cu ilustraţii de împrumut, deprin foile neamurilor bogate şi chipuri de« oameni mari » din românime, până laSârbu din Rudăria, premiat al AcademieiRomâne -, stă în trei fapte: întâi că aieşit acolo, în Oradea-Mare a ungurilorşi evreilor, în părţile acelea răzleţeşi primejduite, unde orice publicaţieromânească e ca un steag rămaspe o cetate năpăstuită de duşmani,steag care prin singura fluturare a luideşteaptă simţul de onoare şi cheamă pe apărători; apoică a rupt cu rătăcirile latineşti, cu ortografia savantă, culimba învăţată şi scrisă, urmând mişcării tinerilor din ţară,româneasca bună şi simplă a poporului,. Îndemnând, deci,la întrebuinţarea în viaţă a graiului acestuia ce se dovedeavrednic de literatură; şi, în sfârşit, că de la tipărirea uneicărticele ilustrate, cu chipurile şi biografiile mai marilor de« dincoace », până la ultimele publicaţii de cărţi de vizităşi cronici bucureştene, el a ţinut legătura cu centrul firescal culturii neamului, România, despre care niciodată nu avorbit de rău.natură, transformându-i în semizei sau demoni: „Beţivii, sfinţii,îndrăgostiţii şi poeţii se află iniţial la aceeaşi distanţă de cer sau,mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deşi toţi sunt pecale să nu mai fie oameni. – Aşa se explică de ce o voluptatea imanenţei îi condamnă în mod egal.” 7 Pesimismul cioranianpoate fi şi un mod de a suprasolicita vigilenţa conştiinţei apăsândpe coarda trăirii morale (şi a cunoaşterii etice) dincolo decapacitatea de înţelegere. Noica însă cultivă un optimism pecare îl extinde de la cultură la istorie, el nu îşi permite luxul de afi sceptic în legătură cu niciun domeniu al cunoaşterii. Pe când,ca un nou Moise, Cioran preferă să scoată „cu toiagul regretedin stânci” 8 , Noica vede în devenire un bun prilej de întâlnire awww.oglindaliterara.rospiritului cu sine, o cale către fiinţă: „Cunoaşterea omului intră înfelul acesta în «devenire», sub un adevăr în acelaşi timp aflat şicăutat, aşa cum viaţa unui exemplar uman, scos din statistică,sau a unei colectivităţi care s-a integrat procesului istoric intră îndevenirea sub un sens, sau aşa cum productivitatea lor comunumană trece în creativitate întru o formă de armonie superioarăşi conştient înregistrată” .(continuare în nr. viitor)7. Emil Cioran, Amurgul gândurilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996,p. 12.8. Ibidem, p. 13.7141

CONSEMNĂRIIon IfrimO ZI DIN VIAŢA LUI CARAGIALETEHNICA LOVITURII DESTAT LA NIVEL DE JUDEŢ-compendiu-(simplu exerciţiu de stil)(urmare din numărul anterior)Eşecul revoluţiei de la Ploieşti, puciuldejucat de forţele reacţionare, ar fi putut puneîn pericol libertatea autorului şi poate chiar şiviaţa sa. O mamă gorkiană, având presimţirisumbre, va potoli temperamentul juvenil,mergând până la a-i confisca acestuiGavroche cu domiciliul forţat „sabia pe care aaruncat-o unde? Nu ştiu şi mi-a încuiat şighetele şi pălăria în scrin.” La dataconsemnării extraordinarului eveniment,mama revoluţionarului nostru, va fi decedată.Din marea sa grijă faţă de viitorul odorului,tatăl său magistrat în cadrul tribunalului de laPloieşti, îl va angaja ca simplu copist, funcţiepe care o va abandona, dedicându-se maidegrabă luptei de stradă. „Mi-adusei aminte,va consemna naratorul cu evlavia unuianarhist înduioşat, dominat dintr-o dată desentimente umane, că am părinţi, carim-aşteptau, şi mă dusei degrab’ acasă încinscu sabia mea peste jiletcă. Răposata mamaera foarte bună, dar o femeie de modă veche,un spirit reacţionar, departe de a înţelegeimportanţa politică a formelor democratice.Aflase tot ce se petrecuse în oraş şi tremurade grija mea văzând că nu viu la dejun. Mi-afăcut o scenă grozavă - că de ce m-amamestecat cu derbedeii, că doresc s-o fac derâs în mahala, că vreau să grăbesc, poate,sfârşitul lui tata, care era greu bolnav; peurmă mi-a poruncit aspru să rămân acasă. Înzadar am protestat; în zadar i-am spus,arătându-i arma, că am o funcţiune publicăde îndeplinit: mi-a luat sabia, pe care aaruncat-o unde? nu ştiu, şi mi-a încuiat şighetele şi pălăria în scrin. O săptămână m-aţinut astfel captiv, până s-a potolit primejdia.”În ochii grijuliei mame, acum închişi pentrutotdeauna, acea adunătură de vagabonzi(fiecare epocă îşi are golanii săi), în frunte cuunele lepădături (termenul aparţine lui Marx)ale burgheziei radicale, o şleatcă de ruinaţi,cum ar spune-o acelaşi demiurg almaterialismului, cu mijloace de existenţăîndoielnice şi de origine dubioasă, într-uncuvânt toată această masă confuză şipestriţă pe care împrejurările o aruncă dintr-oparte şi alta şi căreia francezii îi zic boheme,nu-i făcea în nici un fel onoare fiului său,participarea la puci fiind poate chiar motivulce ar fi putut grăbi moartea tatălui, gravbolnav la acea dată. Nota Bene: „Luca erabolnav când Caragiale participă la revuluţiedezarmând un subcomisar al cărui post îl şiluă din graţia Prezidentului ridiculei Republici”,ne edifică G. Călinescu. Timp de aproape osăptămână republicanul nostru, pătruns de oadâncă responsabilitate civică, se va plimbaprin camera fortuită asemenea unei pantereîn captivitate. Ca orice lucru inedit ce ianaştere pe meleagurile noastre mioritice,revolta plebeienilor se va finaliza printr-oreconciliere în transparenţa bunăvoinţeiuniversale, căpătând sub pana lui Caragiale(cum altfel!) aspectele unui coşmar burlesc.„Când lupţi însă cu nimicul, declară Iorgulescuîn Eseul despre…, nu există nici victorii niciînfrângeri, te confunzi cu el. Unicul rezultat almarilor bătălii din lumea lui Caragiale estemacularea tuturor, sărbătorită apoi cu fastprin chefurile de împăcare. În această lumearmonia se obţine prin reducerea forţată laacelaşi numitor, numitorul comun alomogenizării în derizoriu, trivialitate şimascaradă.” Avem aici, în această Republicăa termidorienilor chitrofoniţi, de-a face (se vavedea) cu o veritabilă noapte a cuţitelor lungişi a paharelor de cristal. E drept că dupăaceastă fulminantă lovitură antimonarhicăpusă la cale de rebeli, riguros cronometratăde iacobinul Caragiale, protagoniştii cad(afirmaţia aparţine lui Mircea Iorgulescu),într-o totală voluptate a lipsei de răspundere.„A fost aşadar rebeliunea, va scrie B. Elvin(vezi Modernitatea Clasicismului –I.L.Caragiale, 1967, Editura pentru literatură), unprilej de a reflecta că dincolo de laşitate seaflă o incurabilă impostură, o dezolantănepăsare. Marile cuvinte vehiculate deaceastă societate erau capcane, singurarealitate era poltroneria, de oriunde s-ar fiplecat, tot aici se ajungea.” Pedant,conştiincios, cu o indignare mimată, pretinsulcarbonar matzzinian (mai degrabădemistificatorul ce se trăgea dintr-o familiecare la 1848 fuge din Bucureşti din cauzaholerei), copleşit chipurile de măreţeleevenimente aflate într-o năucitoaredesfăşurare, speră în apariţia istoricului caresă consemneze totul in extenso. Evident,avem aici de-a face cu o caricatură deegalitate. Sub stindardul fraternităţiiuniversale ghilotina va fi înlocuită cuboloboacele. De la un capăt la celălalt apovestirii, bariera dintre realism şi fantastic seintersectează, contopindu-se. Fantasticulsufocă aura verosimilităţii, încât, uneoriaproape că nici nu ne mai dăm seama cândavem de-a face cu o istorie veridică şi cândcu o ficţiune a acesteia. Voluptatea naratoruluide a se implica (şiretlicul unui captaţiobenevolentiae), nu diminuează cu nimic dinforţa de evocare. Imixtiunea supranaturalului(aş numi-o mai degrabă bufonadafantasticului), care are loc cu o uimitoarenaturaleţe, grefată, tocmai pe puseurile desinceritate expresivă ale autorului, devineaproape sufocantă în partea a doua, unde seinterferează marea scenă a istoriei şi ceea cese află dincolo de marginile ei, să-i zicemdilema diletanţilor republicani, aceastămicrosocietate de tip rural, cu risipa sa deenergie şi agitaţie zgomotoasă, cu sadismulsău jovial, un fel de snobism al violenţei.Dacă istoria (sperăm obiectivă) va consemnaun număr de 41 de arestaţi, în fanteziile saleborgesiene, Caragiale vede, în aceastăaprigă vânătoare după republicani, şase sutede fii ai poporului în numai trei ore. Revoluţia,dacă tot am luat ca reper pe una din surorilenoastre de gintă latină, este chiar raţiunea dea trimite la ghilotină. Pentru resuscitarea uneisocietăţi (consensul imperios al unanimităţiinu va mai îngădui nici măcar acea „puţinticărăbdare”, termenul de graţie pe carePrezidentul din O scrisoare pierdută îl cereaonorabilului auditor), istoria se foloseşte deghilotină ca de un instrument terapeutic, aşacum afirma un alt personaj din Dantonul luiCamil Petrescu. Boborul vrea „libegtate,egalitate, fgategnitate”, dar pentru asta musaitrebuie decapitată „oligarchia”, privilegiataclasă a ghiftuiţilor în frunte cu capul încoronat.Aflat în exil la Berlin iată ce va scrie cu ocaziarăscoalei de la 1907: „Aşa se recruteazăoligarchia care stăpîneşte ţara romînească.Nu este o oligarchie măcar statornică, detradiţie istorică, de bravură, de obligaţiunimorale, de nobilitate, ori de merite; este ooligarchie mutabilă, de perpetuă premeneală,accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie,prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă deorce scrupuluri, renunţare la demnitatepersonală, la onoarea familiei, infamie chiar,dacă trebue, şi puţintel noroc - şi carierastrălucită e gata. Aşa se face concurenţa; aşase parvine; aşa se intră în rangurile nobiliareale oligarchiei romîne. Astfel dar, nuciun saltsocial dela o generaţie la alta, oricît de enorm,nu este exclus. Dintr’un fiu de ţîrcovnic eseun bărbat de Stat care umple lumea cupersonalitatea sa marcantă; dintr’un fiu defamilie istorică, mari boeri pînă eri, ese unescroc, care moare victima viţiului, cînd ascăpat de puşcărie, graţie intervenţiei rudelorinfluente; dintr’un copil de cîrciumăraş, unavocat ilustru, care, în câţiva ani, din săraclipit, ajunge milionar; dintr’un fiu al unuiministru remarcabil, un mititel agitator,trepăduş electoral, la solda unui ambiţiospolitic deja ajuns la culme, fost odinioarăfecior în casă la casa răposatului ministru.”Aceasta va fi poziţia sa exprimată încunoscuta lucrare -1907 din primăvarăpână’n toamnă - scrisă la Berlin, unde se aflavolintir pe banii moşteniţi de la Momuloaia.Auzind despre memorabila răscoală aţăranilor reacţia lui fu promptă: „Nici un omcuminte nu poate da deplină dreptateţăranilor răsculaţi. (…) Trebuia stins focul ? -Mai încape vorbă ?” Revoluţia este oexcrocherie, aşa cum o va afirma chiar Marx,atunci când acesta (dacă am putea concepeun astfel de lucru), nu este marxist.Fenomenologia spiritului hegelian vine parcăsă confirme lucrul acesta. Sclavul râvneştepoziţia stăpânului său şi nu doreşte altcevadecât să ducă o viaţă de huzur, aşa cum oduce actualul său stăpân pe care l-ar dorislugă în locul său. Căci ce altceva ar putea săînsemne sfârşitul unei revoluţii dacă nudeclanşarea alteia. Dictatorii secolului XX batcu nerăbdare la porţile istoriei. Unii dintre eişi-au greşit chiar şi veacul.(continuare în nr. viitor)7142 www.oglindaliterara.ro

RESTITUIRIIon Barbu şi Jean-Arthur RimbaudPoezia lui Jean-ArthurRimbaud (Charleville, 20octombrie 1854 – Marsilia,10 noiembrie 1891) a fostrăspândită, în România,mai mult în original. Ceamai veche ediţie existentăîn colecţiile BiblioteciiAcademiei Române ori aleBibliotecii Naţionale dinBucureşti este cea datoratălui Paul Verlaine, din 1895.Numai aşa se explică dece, credem noi, influenţacreaţiei sale asupraliteraţilor români este inversproporţională cu exegeza şitraducerile din opera lui înMircea Coloşencolimba română.Nici în celelalte literaturieuropene, creaţia poetică alui Rimbaud n-a penetrat mai repede ori mai puternic.În poezia anglo-saxonă, de pildă, poezia lui Rimbaudşi a celorlalţi mari simbolişti francezi a fost cunoscută lasfârşitul secolului trecut prin antologia datorată poetuluişi criticului englez Arthur Simons deşi poetul francez esteconsiderat un premergător al poeziei imagiste americanemoderne cu poema Marine. În schimb, K.E. Gilbert şi H.Kuhn, în tratatul lor dedicat istoriei esteticii, nu-i recunosclui Rimbaud nici vreo influenţă asupracreaţiei literare universale şi nici nu-imenţionează cel puţin numele oripoezia, fie în ediţiile engleze din 1939şi 1953, fie în cea românească din1972.În literatura de limbă germană,Ştefan George este influenţat, printrealţii, de Baudelaire, Mallarmé şiRimbaud, ca o reacţie antinaturalistă.La Georg Trakl, lirica lui Baudelaire şiRimbaud a avut rol de a-i declanşacăutările proprii. Dramaturgul FridrichDürrenmatt îşi recunoaşte precursoriiîn Aristofan şi Kirkegaard, dar şi înTrakl şi Rimbaud, cel din Le bateaulivre, sau în retorica barocă a luiClaudel etc. De reţinut că ultimiidoi autori sunt scriitori de origineaustriacă şi, respectiv, elveţiană, iarŞtefan George, în ultimele clipe deviaţă, s-a refugiat în Elveţia ca protestîmpotriva Prusiei, patria natală.Nici în literatura neo-greacă,dacă luăm în discuţie o altă literaturăeuropeană, dar din zona noastrăgeografică, cu care literaturaromână a avut legături intrisecipână într-o anume perioadă istorică(1830) şi după care s-au dezvoltatindependent una de alta,nu a suferit de influenţacreaţiei lui Rimbaud, deşil-a dat literaturii francezede Moréas, alias IoanisPapadimantopoulos, celcare la Atena, publicaseunica sa antologie deversuri în limba maternăşi franceză Turturele şivipere (1872), în care ultimălimbă ultimă va excela, după1880, autorul Manifestuluisimbolistului.Să fie un reculpropriu al culturilor angloamericaneşi germane faţăde spiritualitatea de origineneolatină ori un caz apartecare îl priveşte în special pe Rimbaud? Americanii declară,fără niciun ocol, că Le bateau livre se trage din Poe.Germanii au întrezărit şi ei că opera francezilor Baudelaire,Mallarmé. Verlaine şi Rimbaud este inspirată nu numaidin E.A. Poe, ci şi din Swedenborg, E.T.A. Hoffmann şi R.Wagner.Cât priveşte pe literaţii greci, aceştia au alte motive,probabil. La ei, sincronismul şi mândria naţională nu aucontingente aşa de aprige. Ei poartă încărcătura unorîntâietăţi profunde fără de egal, fiind lipsiţi de acelecomplexe freudiene care provoacă infirmităţi afective.Fără a încerca de a fi arbitri, căci nu ne-am propusacest lucru, menţionăm asemenea aserţiuni şi situaţii caatare.Întâia menţiune a lui Rimbaud şi a operei salepoetice, în presa românească, îi aparţine lui IonMinulescu, în 1908, care îi făcea portretul literar însoţitde o gravură a chipului său. Următoarea însemnaredespre poetul francez se produce patru ani după aceea,în 1912, când apărea un profil literardatorat unui neofit anonim. Celelaltedouă (şi ultimele până în 1918), prininformaţiile luate din studiul lui MarcelCoulon, din Mercure de France,ori din cartea lui Gustav Kahn,Simbolişti şi decadenţi, exegezaoperei lui Rimbaud nu progresează.De subliniat, în acest răstimp nu seînregistrează în volum nicio traducereîn limba română. Trecuseră aproapetrei decenii de la decesul său şi alţiatâţia de când încetase a mai scrie,însă, în România, reverberaţia opereiîn direct nu avea să vină decât multmai târziu.George Hanganu va publica,la scurt timp după altul două studiidespre Rimbaud, dintre care unul înlimba franceză. Tot în această limbă,publicase, mai înainte, în 1933, unstudiu Benjamin Fondane, devenit,ulterior, cetăţean francez, în 1939.După al doilea război mondial,poezia lui Rimbaud îşi face loc în hainăromânească prin traducerile datoratelui Ion Frunzetti (1945), Petre Solomon(1961 şi 1968) şi N.Argintescu –Amza(1968), Taşcu Gheorghiu (1979), darşi prin studiile mai mult ori mai puţin7144 www.oglindaliterara.ro

extinse ale lui Al. Philippide(1957), Petre Solomon (1968),sau Horia Lovinescu (1981). Se pare că studiul acestuiadin urmă a constituit teza de doctorat în 1946, a autoruluiei, dar care în prefaţa volumului, este subintitulat eseu. Oteză de doctorat cu acelaşi titlu îşi propune să susţină prinanul 1922, la Universitatea Sorbonei, criticul şi istoriculliterar Vladimir Streinu.Preocupările privind cunoaşterea operei lui Rimbaudau trecut, în aceşti ani, chiar interesul naţional.Astfel în două convenţii culturale încheiate de statulromân cu Ungaria, în 1958, şi cu patria de obârşie apoetului, în 1966, a fost stipulată publicarea, în maghiarăşi, respectiv, în franceză, a două ediţii din creaţiarimbaudiană.În privinţa influenţei directe a lui Rimbaud însumatăcreaţiei literare româneşti propriu-zise, exegeţii au fost şimai zgârciţi.În istoria istoriografiei literară românească, pot fidistinse două curente antagonice, în care unul tradiţionalist,în fruntea căruia trona belicos Nicolae Iorga şi care vedeaîn simbolişti nebuni simulaţi şi escroci („Simbolism, săpunliterar care nu curăţă”), şi al doilea - modernist, la careau aderat nu numai marii creatori ai secolului 20-lea, tacitsau prin declaraţii zgomotoase, cei mai mulţi, prin creaţii,avându-i ca mentori pe Al. Macedonski, O. Densusianu,E. Lovinescu, ş.a. Însă, în luările lor de poziţie, a cărorautoritate este inatacabilă, nu întâlnim referinţe concretela vreun poet român, pentru a discernedirect ori indirect influenţa rimbaudiană.Cu tot ce-au scris privitor la poetulfrancez sunt consideraţii polemicereciproce sau la adresa lui N.Iorga. Înschimb, va scrie George Călinescu,într-un mod voalat, recunoscând înŞtefan Petrică, de pildă, un „cunoscătorperfect al poeziei franceze noi în chiarspiritul ei: Laforgue, Verlaine, Rimbaud,Mallarmé, dar numai atât. În poeziabacoviană, acelaşi George Călinescuva conchide că, „prototipurile suntRodenbach, Rimbaud şi Verlaine, iarîn poezia lui Perpessicius, va depista oatmosferă rimbaudiană din Le dormeurdu val. De altfel, în privinţa lui Rimbaud,asemenea lui E.Lovinescu, s-a abţinutşi George Călinescu să facă vreoreferinţă în propria corespondenţă. NiciTudor Vianu, la începutul carierei saledidactice, nu s-a deosebit de cei doicontemporani ai săi. Într-una din părţiletratatului de estetică (Structura şi creaţiaartistică), referindu-se la mecanismuloperei, scrie: „Fireşte sunt artişti la careprecumpăneşte originarul, alţii la care domină cultura.Comparaţi pe Rimbaud cu Leconte de Lisle! Comparaţipietatea nativă a unui Duccio cu arta savantă a lui Rafael,pictor al umanismului, cum a fost numit odată”. Esteo consideraţie împrumutată de la B.Berenson şi fărănicio legătură cu literatura română. Totuşi, comentândcorespondenţa sinesteziilor lui Rimbaud din sonetulVoyelles cu cele descrise de Ernest Jünger în studiulLauda vocalelor (în vol. Blatter und Steine), Tudor Vianua introdus în discuţie sonetul Sonuri şi colori al lui MirceaDemetriade, „care, inspirat de Rimbaud, nu aduce maipuţin răsfrângeri din implicaţiile proprii limbii noastre”.Observaţiile lui Tudor Vianu privesc, în continuare, creaţiilelui Al. Philippide, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ş.a. însănici una sub incidenţa influenţelor ori, ca în cazul lui MirceaIon Barbu - Pictură în ulei de arh.Viorica-Elena Coloşenco (1990)RESTITUIRIDemetriade, al imitaţiilor lui Rimbaud.Totuşi, influenţele sau asemănările rimbaudieneexistă în literatura română. Cu mai multă atenţie, Ov.S.Crohmălniceanu a găsit acele spaţii obturate de laînaintaşi. Le-a găsit în poezia lui T. Arghezi, bineînţeles,cel care frecventase cenaclul lui Al. Macedonski fiinddebutat de acesta. Descoperă că Bacovia şi AL.Philippide a constatat independent unul faţă de celălalta constatat independent unul faţă de celălalt „Je estun autre” asemenea lui Rimbaud. Iar cel care a scrisRimbaud le voyou, în 1933, respectiv B. Fundoianu, nuputea să-l cunoască atât de bine ca exeget, dacă nu şi-lasimila, mai întâi, ca poet de limbă română. Are pentrusuprarealişti, cum ar fi Gellu Naum, poeţi care îi continuauideatic în mod paradoxal pe simbolişti, dar nu în sensulreluării travaliului lui Rimbaud asupra verbului, ci, ca odescărcare electrică, străfundurile experienţei proprieifiinţe, o cu totul altă părere decât Vladimir Streinu, carerespingea pe suprarealişti, ca voluntari ai servilismuluiliterar, şi suprarealismul, ca sentiment de două ori penibil:o dată, ca dependenţă, şi, a doua oară, ca întârziere aculturii şi spiritului literar românesc faţă de Europa. Ba,suprarealiştii cereau, asemenea lui Rimbaud, incendiereatuturor muzeelor. Acelaşi lucru îl cere şi Ion Barbu şi IonVinea, în anii 1926 – 1927, respingând suprarealismulca desuet, după douăzeci de ani de la încheierea lui înEuropa. În poezia lui Ion Barbu, istoricul literar Ov. S.Crohmălniceanu nu a depistat niciunfel de influenţe, deşi îl citează pepoetul francez de-a lungul întreguluiexcurs despre creaţia barbiană, darnici nu menţionează undeva că eseulRimbaud a fost scris la aproape douădecenii după ce opera lui principală seîncheiase definitiv. Oricum, era ceva,întrucât Tudor Vianu nu realizase nicioapropiere între Ion Barbu şi Rimbaud,în studiul ce i-l dedicase în 1935 şinici după aceea. Iar formularea că IonBarbu ar fi părăsit poezia, asemenealui Rimbaud, ca pe un eşec, este ogravă confuzie care nu se regăseştenici în mărturisirile poetului, decât ca unmoft , dar nici în activitatea lui de dupăpublicarea cărţii de versuri Joc secund.Aceeaşi similitudine cu Rimbaud, dedrum fără întoarcere, a făcut-o Ov. S.Crohmălniceanu, referindu-se la Eugenionescu, care ar fi părăsit critica literară,după scrierea volumului Nu, în favoareadramaturgiei, deşi autorul Cântăreţeichele a mai perseverat în luări de poziţiitranşante eseistice. Ulterioarele cităriale lui Rimbaud atingătoare de poezia lui Simion Stolnicu,Radu Paraschivescu (traducător din Rimbaud) şi MariaBanuş sunt demne de luat în seamă, pentru că cei trein-au fost inseraţi ca simbolişti şi, implicit, rimbaudieni înantologia dedicată respectivului curent literar de Lidia Bote,în anul 1968, şi nici analizaţi în monografia, radiografiindacelaşi curent, în anul 1966, de aceeaşi cercetătoare. Dealtfel, O. S.Crohmălniceanu este coautor, alături de IonCaraion, al unei antologii a poeziei franceze, începând cuRimbaud.Creaţia lui A. Rimbaud decupată din spaţiul literarsimbolist ori de altă apartenenţă teoretizantă trebuievăzută nu atât în sine cât ca refracţie asupra întregiiasupra întregii arte poetice, dar şi asupra întregii ştiinţe şiconştiinţe ale umanităţii.www.oglindaliterara.ro7145

OGLINDA-TABLOIDO CĂSĂTORIE SUBSEMNUL DIAMANTELORCorina Diamanta LUPUPe 7 decembrie 1840, rămăşiţele pământeşti ale luiNapoleon Bonaparte sunt aduse în Franţa, de pe insula Sf. Elena.În aceeaşi zi, guvernul lui Louis Philippe, rege al Franţei, îi acordălui Mathilde-Letizia Bonaparte, nepoata de frate a împăratului,permisiunea de a reveni în această ţară. Decizia este luată caurmare a căsătoriei lui Mathilde, pe 3 noiembrie 1840, cu AnatolNikolaevici Demidov, Prinţ de San Donato. Acesta intervine elînsuşi direct la Louis Philippe, pentru a pune capăt exilului dedouăzeci de ani al familiei Bonaparte.Pe urmele prinţului de San DonatoAnatol Nikolaevici Demidov (1813-1870), primul prinţ deSan Donato, fiul lui Nikolai Nikitici (1773-1828) şi al ElisaveteiAlexandrovna, născută baroană Stroganov (1779-1818),aparţinea unei bogate şi influente familii ruse. De la strămoşii săi,acesta moşteneşte o fabuloasă avere: Demidovii deţin mine defier, dar şi bogate mine de pietre preţioase şi semi-preţioase înUrali şi Siberia de Sud. Anatol a crescut şi a studiat în Europa,în principal la Paris. De îndată ce tatăl său moare, Anatol, careeste un mare admirator al lui Napoleon Bonaparte, decide să numai revină niciodată pe pământul natal, stabilindu-se în capitalaFranţei. Acest lucru îi atrage antipatia ţarului Nicolae I, careconducea în acea vreme Rusia. Cu toate că nu se mai întoarce înRusia, Anatol Nikolaevici Demidov, colecţionar de artă şi filantrop,cheltuieşte sume mari de bani pentru actede caritate – în special pentru construireade spitale - ajutându-şi patria. De exemplu,în 1837, prinţul de San Donato organizeazăşi susţine financiar o expediţie ştiinţifică înCrimeea şi sudul Rusiei. Această iniţiativă îidisplace ţarului, care este deranjat de faptulcă toţi membrii grupului (22 de artişti, ziarişti,oameni de ştiinţă şi arheologi) sunt francezi.În paralel, la Curtea din SanktPetersburg sosesc rapoarte secrete, descriindfascinaţia lui Anatol Nikolaevici Demidov faţăde Napoleon, duşmanul ţării sale şi al ţarului,dar şi diverse articole apărute în presa dinFranţa, cu privire la sistemul feudal rus şi lastilul de viaţă extravagant de la Curte. Firesc,ţarul Nicolae I şi Curtea nu puteau răspundedecât cu nemulţumire şi mânie la conţinutulacestor informări.Mathilde Bonaparte, o prinţesă în albşi trandafiriuÎn 1839, Anatol Nikolaevici Demidovse afla în Italia, la vila din San Donato. Aici,Demidov are numeroşi prieteni, printre carese numără şi Jules Janin, scriitor, jurnalistşi participant la expediţia din sudul Rusiei. Acesta aranjează caîmpreună, el şi Demidov, să fie invitaţi la reşedinţa lui JérômeBonaparte, Prinţ de Montfort şi fost rege al Westfaliei, fratelelui Napoleon, care trăieşte în exil la Villa di Quarto din Florenţa.Anatol, a cărui admiraţie pentru Napoleon era bine cunoscută,se simte copleşit de o asemenea onoare. La Villa di Quarto,Demidov face cunoştinţă nu doar cu Jérôme Bonaparte, ci şi cufiica acestuia şi a lui Catherine de Wurtemberg, fostă regină aWestfaliei, prinţesa Mathilde Bonaparte (1820-1904), pe atunci învârstă de optsprezece ani. Despre aceasta, Jules spune că eraîmbrăcată „în alb şi trandafiriu, o fiinţă fermecătoare, inofensivă,frumoasă şi graţioasă, care i-a primit ca o tânără pariziancă.După ce s-a servit prânzul, ea a dansat ca o femeie italiancă dinpopor, fiind naivă şi fermecătoare în acelaşi timp”. Prin urmare,Jules şi Anatol ajung la concluzia că Mathilde nu este doar oprinţesă atrăgătoare, ci şi o fiinţă inocentă, nevinovată şi timidă.Din păcate, percepţia lor se dovedeşte incompletă şi doar înparte corectă, pentru că în realitate, Mathilde Bonaparte este otânără doamnă „emancipată” şi independentă, care ştie foartebine ce îşi doreşte de la viaţă.Din acest moment, Janin îi vorbeşte tot mai des lui Anatoldespre Mathilde, reuşind să îl convingă să se gândeascăserios la căsătoria cu aceasta. De altfel, Anatol Nikolaeviciînsuşi este conştient că o asemenea alianţă i-ar consolidastatutul aristocratic, deoarece Jérôme fusese soţul prinţesei deWürtemberg, verişoară a ţarului Nicolae I. În acelaşi timp, prinmariajul cu Mathilde, Anatol ar fi devenit membru al familieiBonaparte. Totuşi, pentru a-i putea cere mâna lui Mathilde,Demidov avea de rezolvat mai întâi o serie de probleme, dintrecare cea mai importantă era aceea de a obţine permisiuneaţaruluiṪoţi cei implicaţi direct, Anatole, Mathilde şi tatăl ei, eraufoarte interesaţi de aranjarea logodnei şi a căsătoriei. Anatol,pentru motivele amintite mai sus; Mathilde, întrucât măritişulînsemna şansa de a scăpa de viaţa plictisitoare şi frustrantăîn exil, alături de numeroasele amante ale tatălui ei. În ceeace îl priveşte pe Jérôme, acesta spera să îşi “vândă” fiica la unpreţ bun, iar miliardele cu care venea acest admirator rus al luiNapoleon, făceau din el pretendentul potrivit la mâna lui Mathilde.Jérôme BonaparteCel mai mic dintre cei patru fraţi Bonaparte, Jérôme(1784-1860), era cunoscut ca un om risipitor şi întotdeaunainsolvabil. Cu cincisprezece ani mai tânăr decât Napoleon, ela fost singurul dintre fraţii Bonaparte care nu a ştiut niciodatăce înseamnă vremurile grele. În copilărie, Jérôme se bucură detoate avantajele ce rezultă de pe urma ascensiunii fratelui său,care ajunge cel mai puternic om din Europa. Când împlineştecincisprezece ani, în 1799, Jérôme, proaspăt absolvent decolegiu, vine să locuiască la Tuileries, alături de Napoleon şi deîmpărăteasa Iosefina. De altfel, Napoleon a fost mereu frustrat şinemulţumit de datoriile uriaşe pe care mezinul familiei reuşise săle acumuleze imediat după ce îl luase sub aripa sa protectoare.În 1840, Jérôme Bonaparte era ca de obicei, falit. Îneventualitatea în care Mathilde se mărita cu Anatol NikolaeviciDemidov, el nu îi putea oferi acesteia niciun fel de zestre. Maimult, Jérôme intenţiona ca sub pretextulapropiatei căsătorii a fiicei sale, să strângăbani pentru el însuşi şi nu pentru a-i asiguraacesteia zestrea promisă. Cu alte cuvinte,Jérôme era conştient că orice lucru are unpreţ, de aceea, dacă un aristocrat cum eraAnatol Nikolaevici Demidov dorea să intre înfamilia lui Napoleon Bonaparte, trebuia săscoată bani din buzunar, şi încă nu puţini.Proprietarul de diamanteDupă negocieri lungi şi complicate,contractul prenupţial a fost semnat. În el seconvenea că Mathilde va primi o zestre de290.000 de franci francezi, dintre care 50.000de franci francezi erau în bijuterii, garderobapersonală şi instrumente muzicale. Soldulde 240.000 de franci francezi trebuia să-ifie plătit în numerar viitorului ei soţ. În cazulîn care Anatol s-ar fi stins din viaţă înaintealui Mathilde, moştenitorul/moştenitorii lui arfi primit 500.000 de franci francezi. La aceavreme, francul francez - monedă de aur -valora în jur de 75 de dolari americani, ceeace făcea ca zestrea lui Mathilde să ajungă lao sumă colosală.Mai mult, pentru ca aranjamentul să fie chiar mai ciudat,Anatol a fost declarat proprietarul diamantelor deţinute deviitoarea sa soţie. Deşi Jérôme fusese de acord să îi oferefiicei sale zestrea cuvenită, acesta a susţinut faţă de Anatol cămomentan, din cauza datoriilor, nu avea banii necesari pentrua-şi putea onora promisiunea. Deci, dorind să se asigure căviitorul său socru se va ţine de cuvânt în ceea ce privea zestrealui Mathilde, Anatol Nikolaevici Demidov este de acord să îiplătească acestuia datoriile, achiziţionând de la Jérôme diferiterelicve ale Imperiului. Aşa se face că Anatol cumpără o statuie aîmpăratului la preţul de 11.000 de franci francezi şi statui ale luiJérôme Bonaparte şi Madame Mère, cu 10.000 de franci francezi,fiecare. În cele din urmă, Jérôme recurge la încă un şiretlic –îi vinde lui Anatol bijuteriile lui Catherine de Wurtemberg, carevalorau 1.000.000 de franci francezi, deşi acestea făceau partedin zestrea lui Mathilde, ca moştenire de la mama sa.(continuare în nr. viitor)7146 www.oglindaliterara.ro

Gheorghe Istrate -poezia ca ritualNimic nu mi se pare mai reconfortant,după prafulexistenţei de zi cu zi decât aruncarea în largul unei cărţi.Sar fără colac de salvare fiindcă vreau să mă înec.ScriitorulGheorghe Istrate,prezenţă discretă în poezia contemporanăm-a bucurat prin cartea sa cum puţine cărţi ale autorilorcontemporani au făcut-o.Cartea se numeşte Ritualuri/Rites,Editura Rafet,2007 şi este o ediţie bilingvă românofranceză.Esteîn fapt o antologie a poeziei poetului,cu poemedin mai multe perioade ale creaţiei şi ale incubaţiei sufletuluide artist.Recunosc că nu am citit integral opera acestui poet,cipartial şi accidental,dar m-a fascinat conduita neagresivă aversurilor sale,acel fior al genezei ce permanent le străbate.Poezia sa am perceput-o cum percepe un humanoid luminala ieşirea din peşteră. Mi se pare un poet al adevărurilorexistenţiale deduse şi deductive. Versul lui GheorgheIstrate,poet şi om de cultură cu o experienţă solidă,e unulnedemodabil şi neconjunctural.Din carte s-ar putea cita multelucruri,am impresia că şi coperţile cărţii sunt nişte ghilimeleîntre care poetul se citează pe sine cu foarte multă frumuseţeşi miez profetic.Da,Gheorghe Istrate e o profeţie pe care,credeu,epoca noastră contemporană nu o aşază la locul ei cuvenit.Gheorghe Istrate e un mare poet,cartea aceasta,deşi,probabilnu arată decât o parte din valoarea poetică a sa,m-a mişcatdin toate ţâţânile sufletului şi apoi tot ea mi-a uns acele ţâţâni,să nu-mi scârţâie uşa a plecare.“Lumina doarme-n mine mai de mult/precum copilul înadult/de-acuma sunt o rană plutitoare/o floare veche bâjbâindîn soare/m-am dezbrăcat de timp şi m-am urât/mi-e umbraştreang înfrăgezind pe gât…”(Ritual) Ca şi la Bacovia,poeziase ascunde sub masca simplităţii,dar dacă am adus mascaîn discuţie,ţin să precizez că ea nu e disimulare.E o poeziechiar ritualică,de un retorism subânţeles şi şoptit în barbasau la urechea existenţei. Poemele au alură de psalmi,deo devastatoare profunzime.A se remarca faptul că,citindu-EVENIMENTle,m-am descheiat lacămaşă,parcă să mă instalezîn semnificaţiile lor comod,cantr-unfotoliu de piele şi,foarteîmportant,am avut o senzaţieuluitoare.Mi se părea că subpielea acelui fotoliu continuăsă mai fie viaţă,că încă suntvinişoare prin care sângelecirculă. Să fie poezia luiGheorghe Istrate un ritualce ne desfundă simţurile?Cu siguranţă da,altfel nuîmi explic senzaţia.Oricât aşpărea si aş fi de senzorial,amraţiunea de a citi poeziaşi cu ochi reci,stâncoşi.Miezul îi rămâne acelaşişi privind-o raţional pentrucă ritualul e tocmai loculDarie Ducanunde se întâlnesc raţiunea şisenzaţia pe care le ai cândparcurgi un nou text,un nou autor.Cartea mi-a plăcut foartemult,iar poeme ca Măştile somnului,Mister,Ancestrală,Cesă refuz,provoacă o sete ancestrală şi o astâmpărătotodată,total nesincron cu mizerabila poezie care se scrieastăzi în unele cercuri.”Pământul trece ca un somn maimare/printre mormintele-tipare/magnetul lui fosil şi sferic/neabsoarbe-ncetdin întuneric/nimic nu-ntreabă,sfarmă oase/dar trupu-a moarte nu-i miroase/l-am întâlnit în ceas cândva/mă clătinam în steaua mea/şi ne-am iubit cu disperare/pământul în pământ nu moare!/copil din cetele cereşti/cândvrei să fii-să uiţi că eşti/întemniţează-te-n cuvânt/şi nu cătaînspre pământ/că dacă-ntinzi prin noapte mâna/în deget veilovi ţărâna.”(Pământul-limită). Deşi după vârstă l-am puteaîncadra în epoca 60-iştilor,mi se pare că Gheorghe Istratee o voce singulară,unică,un timbru vocal sobru,pilduitor şimetafizic,ezoteric,un mare poet aşadar,care rămâne dedescoperit şi ..atenţie, ….trebuie repus în valoare în timpulvieţii!MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR CONSILIUL JUDEŢULUI GALAŢI PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TECUCIDIRECŢIA PENTRU CULTURĂ,CULTE ŞI CENTRUL CULTURAL CASA DE CULTURĂPATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL “DUNĂREA DE JOS’’ MUZEUL LITERATURII ROMÂNEGALAŢIIAŞIRegulamentul Festivalului concurs de poezie “Costache Conachi”’ediţia a XIX-aÎn zilele de 29-30 septembrie 2011, Casa de Culturăa municipiului Tecuci organizează cea de a XIX-a ediţie aFestivalului concurs de poezie „Costache Conachi’’.Concurenţii: la această manifestare culturală potparticipa tineri creatori de poezie în vârstă de până la 35 de ani,care nu au publicat în volum. Concurenţii vor trimite un numărde zece poezii în câte cinci exemplare, care vor purta fiecare,acelaşi moto de identificare. Într-un alt plic închis, pe care vafi înscris moto-ul de la poezii, participanţii vor introduce o fişăcu câteva date personale : numele şi prenumele, data şi loculnaşterii, domiciliul, ocupaţia, studiile, distincţii literare, telefon,etc.Plicurile cu fişa personală se vor deschide după jurizareapoeziilor şi stabilirea premiilor.Lucrările vor fi expediate până la data de 16 septembrie2011 - data poştei - pe următoarea adresă:Casa de Cultură a municipiului Tecuci,Str. 1 Decembrie 1918, nr. 62, cod 805300, jud. Galaţi,cu menţiunea “Pentru concursul naţional de poezie„C. Conachi”Relaţii la tel. 0236/820 449; 0723/289 695e-mail : culturatecuci@gmail.comJurizarea : lucrările vor fi apreciate de un juriu,constituit din personalităţi ale criticii literare romaneşti şi alevieţii culturale locale, care va desemna laureaţii festivalului.Premiile : concurenţii stabiliţi câştigători vor fi invitaţi laTecuci, în zilele de 29-30 sept. 2011, la manifestările organizatecu prilejul Festivalului Naţional de poezie “Costache Conachi”.Organizatorii vor acorda următoarele premii înnumerar :Marele premiuPremiul IPremiul IIPremiul III600 lei400 lei300 lei200 leiVor mai fi oferite premii şi din partea unor edituri saureviste literare.Juriul îşi rezervă dreptul de a redistribui, în modexcepţional, anumite premii.Cazarea, transportul şi masa (diurna) vor fi suportate deorganizatori.Laureaţii vor fi prezenţi personal la Tecuci, pentru aprimi premiile şi pentru a participa la manifestările organizatecu prilejul Festivalului concurs de poezie “Costache Conachi”.Director: Viorel Burlacuwww.oglindaliterara.ro7147