download - Europe Direct Iasi

1.1. Energia de conexiune: o necesară (re)definire(Onto)logica “ŞI / ŞI” justifică cu multiple argumente faptul că, noioamenii, suntem fiinţe duale: deopotrivă “fărâme de dumnezeire” şi “fărâmede pulbere stelară”, spirit şi materie, intuiţie şi raţiune... Toate acestea,combinate în proporţii pe care TIMPUL & SPAŢIUL le-au nuanţat naturalîn infinite chipuri, tocmai spre a acorda omului şansa unei optime adaptărila contextul de existenţă şi de manifestare culturală. Or, dacă natura a ştiutsă urmeze “de la sine” o atare înţeleaptă strategie, de ce o ignoră atât deevident oamenii înşişi?Căci, dacă NATURA nu cheltuieşte nimic în plus, niciodată,pentru devenirea şi manifestarea ei, de ce o face cu atâta încrâncenare omul,considerând – prin însăşi CULTURA sa – că s-a “ridicat” esenţial deasupranaturii însăşi, nemaiaparţinându-i? De ce îşi risipeşte în mod nejustificatresursele cu care s-a născut sau / şi pe care le-a dobândit, din “raţiuni”lipsite de o firească RAŢIUNE ?În acest context, ar trebui deja să înţelegem că: ENERGIA DECONEXIUNE reprezintă acea energie cheltuită de om – într-o mai multsau mai puţin controlată cunoştinţă de cauză – spre a se adapta optim laexistenţa şi funcţionarea sistemelor cu care în permanenţă interacţionează,fie ele naturale sau culturale / artificiale (tehnologice). Principial, oriceCRIZĂ UMANĂ este determinată de incorecta adaptare a omului la unulsau mai multe dintre aceste sisteme. Ca atare, a le cunoaşte conţinutul şiformele de manifestare reprezintă o acţiune subordonată scopului lucrării defaţă.*În acest sens, o mai nuanţată distincţie / clasificare se impuneformulată, vizând natura deosebită a sistemelor cu care omul intră înconexiune. Atare distincţii rezultă din aceea că:● Unele dintre sistemele de contact sunt obiective, pre- şi postexistândnaşterii şi devenirii fiinţei umane; în această categorie se înscriesistemul cosmic, omul neputând acţiona direct asupra lui, fiind nevoit să i sesubordoneze, cheltuind în acest sens o anumită energie de adaptare lafrecvenţele sistemelor cosmice.● Altele, cum ar fi cadrul natural-geografic sau cadrul socialistoric,reprezintă sisteme obiective la care omul este dator să se adapteze,dar în raport cu care dispune de o anume putere de intervenţie; “a mutamunţii din loc” sau a tăia pădurile, respectiv a (ne)recunoaşte practicvalorile istorice concrete prin consumul unei anumite energii de contact,exemplifică concret o atare situaţie;217