download - Europe Direct Iasi

post-festum frecvent întâlnită: “După război, mulţi viteji s-arată”. Or, dacăstarea de criză este “inamicul public nr. 1”, să încercăm a o defini conformunuia dintre dicţionarele disponibile (online DEX), anticipându-i finalul:● Manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.);perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care semanifestă în societate. Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forţă etc.).● Fază primejdioasă şi hotărâtoare în viaţa socială, constând întromanifestare violentă a contradicţiilor economice, politice şi sociale.În termenii unei dialectici pe care, pe filiera stoicilor, încă Hegel adescris-o, suntem datori să recunoaştem că, dincolo de aparenţe, crizelesunt fenomene necesare, imposibil de evitat. Aceasta pentru că, potrivitprincipiului hegelian al “unităţii şi luptei contrariilor”, orice evoluţiepresupune în mod firesc şi involuţie, orice creştere implică cu necesitate şidescreştere. În această devenire dialectică, CRIZA sau REVOLUŢIA apareca fiind momentul de trecere de la involuţie la o nouă creştere, clipa de“ştrangulare” – punctul de tranziţie (clepsidră) – în care ceva devine altceva,prin: îndepărtarea aspectelor depăşite, conservarea reperelor funcţionale,generarea unor aspecte inedite, corespunzătoare unui alt nivel de aşteptare.Dar, din păcate, nu întotdeauna o criză se declanşează ca urmare aunei creşteri fireşti, din interior, a unei contradicţii oarecare, conformprincipiului “acumulării cantitative şi al saltului calitativ” . Astfel, seîntâlnesc situaţii în care – în spaţiul social-economic, mai ales – o criză estedeliberat generată şi controlată, în scopuri care nu se identifică întotdeaunacu acelea ale progresului general, ale unei necesare “negări a negaţiei”ş.a.m.d. În faţa unei atare situaţii, două atitudini de principiu ar trebuiformulate şi aplicate:— să putem evita intrarea în criză, printr-o ATITUDINEPROFILACTICĂ anticipativă, respectiv prin: “A nu genera o criză prinrisipirea energiei umane...”— să putem ieşi din criză printr-o strategică şi novatoareATITUDINE TERAPEUTICĂ: “Accordons nos violons...”, să nerecunoaştem limbajul şi gândurile, opţiunile şi interesele comune.Căci, adesea oamenii intră în criză cheltuindu-şi inutil energia,disputându-şi printr-o luptă fără întemeiere doar cuvintele, ideile, ritualurile,tradiţiile. Este clar că acestea aparţin prin excelenţă istoriei, culturiispecifice fiecărei grupări umane, la care fiecare are dreptul, printr-o„genetică” apartenenţă. NATURA este comună tuturor, doar CULTURAeste diferită. Aşa încât, potrivit unei insuficient de (re)cunoscute logici,avem în mod egal dreptul ŞI LA UNA, ŞI LA ALTA. Atunci, de ce să necheltuim nefiresc ENERGIA DE CONEXIUNE. care ne poate apropia, darşi depărta de natură sau / şi de cultură ?216