Modul cum creează, cum reuşesc să ajungă la marile descoperiri şiinvenţii sau să realizeze capodoperele de artă, i-a preocupat din totdeauna peoamenii de ştiinţă. În ultimele 5 decenii, după ce s-a recunoscut că fiecareinovare de succes, descoperire etc, porneşte de la o idee creatoare şi că apariţiaacestor idei este necesară intr-un ritm tot mai accelerat pentru a asiguraprogresul societăţii, studiul capacităţii de creaţie a devenit sistematic şi intensiv.S-a ajuns astfel la definirea creativităţii ca o capacitate de a imagina ceva nou,original, util pentru societate şi la recunoaşterea faptului că, prin structura lor,toţi oamenii sunt creativi. În ceea ce priveşte mecanismul gândirii creatoare nus-a ajuns la un consens de opinii. Modelele imaginate ale actului creator suntdestul de multe, dar toate au un numitor comun şi anume capacitatea de agenera metode practice de stimulare a creativităţii. Unul dintre cele mairecunoscute modele de creaţie este „modelul cibernetic” al gândirii noastre.Acest model repartizează funcţii diferite emisferelor cerebrale. Astfel emisferadreaptă, unde se află centrii percepţiei spaţiale, a capacităţii de sinteză, precumşi percepţia valorilor artistice, funcţionează ca o „cutie opacă”, iar cea dinstânga, unde se află centrii auzului, a senzaţiilor motorii, a capacităţii analitice,funcţionează ca o „cutie transparentă”. În procesul gândirii, se consideră că elefuncţionează ca două sisteme cibernetice clasice, cu „intrări” şi „ieşiri” laambele capete.Procesele din „cutia transparentă” constau dintr-o succesiune desecvenţe bine determinate, conştient percepute. Se observă că in acest caz seanalizează problema, se alege un algoritm de rezolvare şi se rezolvă problema,utilizând algoritmul stabilit. Deci acest tip de gândire este asemănător unuicalculator numeric. Procesele care se petrec în „cutia opacă”, în interiorul căreianu se poate vedea, se desfăşoară, de fapt, în subconştient. Aceste tip de gândire,deşi are un mecanism încă necunoscut, aste cel care produce ideile creatoare.Momentul în care „cutia opacă ” intră în funcţiune şi apare soluţia problemeicercetate, este aproape la fel de dificil de prestabilit ca şi procesele din interiorulcutiei. Pentru a vă lămuri cum este posibil acest lucru, vă vom oferi un exempluconcret al modului cum a funcţionat „cutia opacă” a unui om de ştiinţă (dr.Theodore Marton). Th. Marton lucra la o echipă de cercetare care avea derezolvat modul de legătură dintre astronaut şi navă în spaţiul cosmic. Sigur cănu ar fi fost nici o problemă dacă nu existau două condiţii de bază: legăturatrebuia să fie elastică în unele momente şi rigidă în alte situaţii. Toate eforturilefăcute de echipă, de combinare raţională a diferitelor elemente, făcute cuajutorul „cutiei transparente” nu i-au condus la nici o soluţie. Soluţia a fostgăsită de cercetătorul amintit în timp ce îşi distra copilul cu un câine jucărie cupicioarele confecţionate din mărgele aşezate pe o sfoară. Când sfoara eraîncordată picioarele erau rigide şi câinele stătea în picioare, când sfoara eralăsată liberă şirul de mărgele era flexibil şi căţelul cădea. Pornind de la aceastăidee, a fost realizat un cordon de legătură format din mai multe elementecuplate, străbătute de un cablu central.198
2. Aspecete teoretice ale procesul de creaţieAcest proces reprezintă un dialog continuu între cele două emisferecerebrale, un schimb de informaţii prelucrate succesiv de cele două sisteme.Majoritatea specialiştilor au ajuns la un numitor comun, respectiv faptul căprocesul de creaţie se desfăşoară în patru etape, relativ distincte.Prima etapă o reprezintă pregătirea, în care se acumulează cunoştinţe,se analizează aspectul, se strâng date semnificative, în legătură cu aceasta şi secaută soluţii pe cale raţională. Această etapă presupune un efort voluntar al„cutiei transparente” de alegere, analiză şi combinare a informaţiilor specificedomeniului, cunoscute de o persoană prin documentare şi repetare. Uneoriacest efort poate fi încununat de succes şi rezolvarea problemei, chiar dacă nueste esenţial nouă, să fie deja aflată. Dacă la sfârşitul pregătirii nu s-a găsit nicio soluţie capabilă să îndeplinească toate condiţiile problemei, urmează o a douaetapă.Următoarea etapă, incubaţia, este o etapă mai lungă sau mai scurtă,plină de iluzii şi dezamăgiri, când la prima vedere ai impresia că nu se întâmplănimic. În realitate, această etapă este caracterizată de activitatea intensă a „cutieiopace” căreia i s-au transferat informaţiile acumulate şi prelucrate de „cutiatransparentă”, dar şi alte informaţii preluate din memoria inactivă sauachiziţionate aleatoriu. Pe parcursul acestei perioade individul îşi poate utiliza„cutia transparentă” pentru acumularea altor date sau pentru rezolvarea altorprobleme. Dacă, totuşi, incubaţia se prelungeşte şi nu apare nici o soluţie, nici oidee nouă, se recomandă să se reia pregătirea, să se revizuiască lucru efectuat,reluând astfel transferul de informaţii dintr-o parte în cealaltă. De multe orirevenirile sau dovedit fructuoase, justificând pe deplin eforturile depuse.Activitatea depusă de emisfera dreaptă din timpul incubaţiei, odată terminată,urmează un scurt moment care, datorită importanţei sale esenţiale, estedenumită etapa iluminării. Iluminarea constă în transferul produsului creaţiei(„cutiei opace”), soluţia sau ideea nouă, către „cutia transparentă”. Astfelnoutatea realizată se prezintă gândirii conştiente, unde este consemnată şisupusă unei noi etape.Verificarea – este etapa de evaluare critică, de validare a ideii princonfruntare cu condiţiile impuse de formularea problemei. această verificare sepoate efectua pe cale teoretică sau experimentală şi poate fi, de multe ori, unproces lung şi laborios, în care soluţia suferă, de obicei, transformări şiîmbunătăţiri importante.3. Corespondenţe ale procesului de creaţie în sportCreativitatea este fără îndoială dimensiunea fundamentală a spirituluiuman. În concepţia cea mai largă, creativitatea este capacitatea omului de a danaştere unei noi realităţi, de a institui valori noi pe tărâmul celor existente saupe domenii inedite. Fără a minimaliza importanţa calităţilor motrice larealizarea acţiunilor tehnico-tactice, considerăm că dinamica însuşirii şieficienţa în realizarea acestora depind şi de alţi factori, în mod deosebit de199
- Page 3 and 4: ACTUAL ASPECTS FOR ENCOURAGEMENT OF
- Page 5: In the UK, patent fees are fully co
- Page 8 and 9: discussed lately at other universit
- Page 10 and 11: 6. SANDU, I., „Generating Factors
- Page 12 and 13: dezvotate, precum: Marea Britanie,
- Page 14 and 15: 3. Aspecte care afectează activita
- Page 16 and 17: de aici, din care se detaşează
- Page 18 and 19: 4. FLUTUREL, F.M., SANDU, I.G., VRI
- Page 20 and 21: Se ştie că foarte multe cursuri d
- Page 22 and 23: inductor. Asemenea generatoare elec
- Page 24 and 25: conform Figurii 2. Fiecare dinte in
- Page 26 and 27: motive: existenţa magneţilor perm
- Page 30 and 31: proprietăţile tipologice ale sist
- Page 32 and 33: - Software: la momentul actual dome
- Page 34 and 35: Activitatea 3. Cea mai interesantă
- Page 36 and 37: Lucrări realizate de elevi de laŞ
- Page 38 and 39: ignifugarea lemnului, cât şi pent
- Page 40 and 41: Fig. 2. Imagine cu microscopul elec
- Page 42 and 43: Tabelul 1. Analiza chimică element
- Page 44 and 45: Acesti agenţi de ignifugare nu se
- Page 46 and 47: post-festum frecvent întâlnită:
- Page 48 and 49: ● În sfârşit, alte sisteme - c
- Page 50 and 51: zi. Dacă îl înveţi să pescuias
- Page 52 and 53: logică), prin conservarea şi valo
- Page 54 and 55: aplicate pe produsele tehnologice,
- Page 56 and 57: ■ REZONATOR BIOFOTONIC pentru sti
- Page 58: — de a fi concepute de la bun în