download - Europe Direct Iasi

PROCESUL CREAŢIEI ÎN SPORTÎNTRE TEORIE ŞI APLICATIEMarin Chirazi, Cătălin Ilie Ştirbu,Universitatea „Al.I.Cuza” Iasi, Facultatea de Educatie Fizica si Sport1. IntroducerePrin creativitate înţelegem capacitatea sau aptitudinea de a realizaceva original. Actul creativ este însă un proces de elaborare prin invenţie saudescoperire, cu ajutorul imaginaţiei creatoare, a unor idei, teorii sau produsenoi, originale, de mare valoare socială şi aplicabile în diferite domenii deactivitate.În cadrul unor şcoli psihologice au fost formulate mai multe teoriiasupra creativităţii.Teoria asociaţionistă, elaborată de Mednik (1962), care considerăcreativitatea un proces de organizare şi transformare a unor elementeasociative în combinaţii noi, originale pe baza gândirii.Teoria configuraţionistă (gestalistă) defineşte creativitatea ca produsal imaginaţiei (şi nu al gândirii logice) cu ajutorul căreia sesizăm brusclacunele din configuraţia întregului, completându-le.Teoria transferului creativităţii are ca reprezentant pe J.P.Guilford.El concepe creativitatea ca o etapă a învăţării, transferabilă şi în alte domeniide activitate. Unii specialişti explică deci procesul creaţiei prin nivelul gândiriilogice, alţii relevă influenţa unor factori de personalitate (motivaţii, atitudini),iar a treia categorie diminuează sau chiar neagă importanţa inteligenţei,atribuind rol hotărâtor imaginaţiei (Werthaimer). Dacă inteligenţa este o formăsuperioară de organizare şi de echilibru a structurilor cognitive şi dacă aînţelege şi a inventa sunt principalele ei funcţii (Piaget), atunci nu putem vorbide nici un proces creativ fără participarea inteligenţei. Pornind de la aceastăidee, orice persoană cu o inteligenţă normal dezvoltată este mai mult sau maipuţin creativă, iar peste un anumit coeficient de inteligenţă (după uniicercetători 120), aceasta nu mai corelează cu creativitatea, acesta fiind definităde originalitatea şi valoarea produselor create. Cu alte cuvinte, inteligenţasuperioară nu înseamnă neapărat şi creativitate (Landau), întrucât nu toţioamenii inteligenţi sunt creativi.Se spune despre creativitate că este baza fortificării ca persoană, că,deşi este înnăscută, puţini sunt cei care o valorifică, că elaborează produsereale sau mentale constituind un progres în planul social.Comportamentul uman se autoreglează în permanenţă în funcţie de stimuliinoi, rezultând în esenţă o restructurare a învăţării.197