download - Europe Direct Iasi

Se ştie că foarte multe cursuri de apă cum ar fi cele caretraversează podişuri sau câmpii au o curgere relativ lentă, care rareoriajunge la viteze de 1 m/s, ceea ce le face neinteresante ca surse energetice.Acelaşi lucru se poate afirma referitor la circulaţia maselor de aer cum ar ficele de tip local, de tip ascensional sau cele care se deplasează în lugul unorstrăzi lungi, de ti canal datorită faţadelor de blocuri dispuse de o parte şi dealta dintre care unele sunt încălzite de soare, iar altele, nu, ceea ce duce ladiferenţe de potenţial termic şi la mişcări a maselor de aer. Astfel, se maicunosc, circulaţii de aer dintre blocuri, care au insolaţii diferite. În fiecareoraş sunt multe pasaje care permanent sunt parcurse de mase de aer cuviteze relativ mici dar permanente. Dificultatea de a converti aceste energiipotenţiale de valoare modestă, dar numeroase, este limitată deperformanţele energetice de convertire a acestor surse de potenţial modestdar numeroase. În esenţă este vorba de capacitatea de extragere a energieiprimare de diverse tipuri de agregate.În general, se admite existenţa unui coeficient de extracţie desprecare se acceptă faptul că el nu poate depăşi valoarea 0,59, ceea ce conducela părerea că sursa de energie primară ar trebui să fie de valoare importantăastfel încât conversia să fie semnificativă şi să merite.Un colectiv de cadre didactice şi de doctori ingineri de laFacultatea de Electrotehnică din Iaşi, România, cu o îndelungată preocuparepentru creativitate tehnică şi conversia energiei, au ajuns la următoareleconcluzii: o serie de realizări practice privind conversia energiei hidraulice,realizări care au funcţionat şi încă mai funcţionează, duc la concluzia căvaloarea acceptată a coeficientului de extracţie de 0,59, nu reprezintărealitatea. Astfel, dintr-o serie de documente şi descrieri mai vechi, rezultăcă în timpul Romei antice existau în Roma, ca şi în Franţa ocupată deromani, instalaţii de câte zece roţi de moară dispuse una după alta la distanţemici, care funcţionau toate, contravenind valorii de extracţie stabilite maisus. Un calcul simplu, acceptând un coeficient de extracţie de 0,59 arată căenergia disponibilă după a doua roată de moară reprezintă 36% din energiainiţială, după a treia roată, 21,6%, după a patra roată, 12,96%, ceea ce arînsemna că a cincea roată şi celelalte nu ar trebui să mai fucnţioneze dinlipsă de energie suficientă. Practica şi realitatea au dovedit că toate celezece roţi de moară înşirate funcţionau, cu alte cuvinte, coeficientul deextracţie era mult mai mic. În acest sens, mai menţionăm că în MunţiiApuseni există un sat care se chemă Râul de Mori, ceea ce însemnă oînşiruire de roţi de moară. De asemenea, mai precizăm că în exploatareaauriferă Roşia Montană, în perioada interbelică au existat în funcţiunesimultan la un moment dat aproape 150 roţi de moară care acţionauşteampurile aurifere, dispunerea lor fiind înseriată. Chiar şi astăzi, la190