download - Europe Direct Iasi

dezvotate, precum: Marea Britanie, Japonia, Olanda etc., nu mai pot fiacceptate în forma actuală.În România, se cunosc cazuri ajunse de notorietate [4], dreptconsecinţă a actualei legi a inveţiilor, care încă nu se ştie pe cine apără,inventatorul sau titularul invenţiei, respectiv la cine se referă, la protecţiaproprietăţii intelectuale sau a celei industriale. Enumerăm câteva dintreacestea: cazul ing. Ion BASGAN, inventatorul sapei de foraj, re-brevetată înSUA în 1937, după ce fusese brevetată iniţial în România, în 1934, şi carenici până astăzi nu şi-a primit dreptul de autor (invenţia aducând statuluiamerican beneficii de milioane de dolari), apoi dr.fiz. Eugen PAUL,inventatorul HiperCD-ROM-ului multistrat, cu înregistrare şi redarefotonică, brevetat în România în anul 1999 şi re-brevetat până în prezent înpeste 21 de ţări (!?...), fără să fie aplicat undeva (!...) şi încheiem cuConstantin PÂRVULOIU, inventatorul aşa-ziselor dispozitive “fără pompăionică”, netrimise spre brevetare din cauza taxelor mari, dar publicate într-ocarte recentă pentru a-şi apăra dreptul de autor (!?...).De aici, necesitatea de a se aduna la masa rotundă oficiile depatentare, asociaţiile profesionale şi specialiştii de clasă, în primul rândinventatori de elită şi inventologi, pentru a elabora o lege modernă ainvenţiilor care să sporească avuţia intelectuală a naţiunilor şi nu sătransforme inventatorul în “cenuşăreasa” unei societăţi gata doar să îiexploateze creaţiile [1-4].În acest context, lucrarea aduce în prim plan opinia inventatorilorromâni legată de gestionarea incorectă a activităţii de brevetare, datoritădeficienţelor actualei legi a invenţiilor şi soluţiile găsite de unii manageride instituţii publice pentru stimularea creativităţii tehnice.2. Gestionarea incorectă a activităţilor de brevetareBrevetarea în România după 4 – 5 ani de la înregistare (perioadăexagerat de mare pentru analiză) şi obligativitatea plăţii taxei de protecţieîncepând cu data înregistrării sunt două aspecte injuste şi inexplicabile, încondiţiile în care sistemul informatizat de astăzi permite o mare viteză înanaliza detaliată a unei invenţii, iar plata taxei de protecţie ar trebui să fiesolicitată după acceptarea şi publicarea brevetului. Dovada că acest lucrueste posibil, în majoritatea ţărilor, brevetarea nu durează mai mult de un anşi jumătate. În Iran, de exemplu, invenţiile se brevetează într-o lună şijumătate [4, 5].În Olanda, specialiştii de la Oficiul Naţional de Patentare,conştienţi că actuala Lege a invenţiilor nu sprijină pe inventator, au introdus182