Vremea - Viata in Gorj

Viaa în Gorj • joi, 19-25 noiembrie 2009 • 5COTIDIANLa pas prin Târg...Mofturi de şoferMergi prin Târg şi te cruceşti de câte îţi este dat să vezi. Caşi în cazul de faţă. O maşină pusă de-a curmezişul în mijloculdrumului. Adică a trotuarului. Dacă toată lumea îşi parcheazăautoturismele de-a lungul bordurii, de ce să nu fie el mai cumoţ şi să nu o parcheze aşa, proptită de vitrină, încât pietoniiÎn dreptul unei ferestre s-a oprit un porumbel, aşezându-sepe pervaz. De dincolo de geamul aburit îl privea o pereche deochişori albaştri ai unui puişor de om, minunându-se de aceaapariţie neaşteptată, temându-se parcă să şi clipească, cu respiraţiaoprită, de teamă ca acesta să nu-şi ia zborul. Dar pasăreanu şi-a luat zborul, ci a îngenuncheat neputincioasă, dân-du-şi ochii peste cap de câteva ori, încercând să se eliberezedin ghearele morţii. Dar nu a mai avut putere s-o înfrunte,întinzându-se uşor pe pervaz, sub ochii scăldaţi de lacrimi aimicuţului omuleţ neputincios afectat de cele văzute...Vin Sărbătorile de iarnăCândva, ca în poveştile bunicilor, întâii soli care anunţausosirea acestor neuitate sărbători de iarnă erau colindătorii; dedata aceasta, însă, sunt echipele Direcţiei de ServiciiComunale care împodobesc străzile, pomii, stâlpii, clădirile,cu ghirlande luminoase şi multe altele. Cei mai mulţi cetăţenise bucură de sosirea sărbătorilor, gândindu-se că le vor întâmpinaca în fiecare an, cu masa îmbelşugată, în mijlocul famili-ei, la căldura căminului, chiar dacă această criză financiarăOpere de artăCe bucurie pe capul proprietarului acestui autoturism, văimaginaţi, când a coborât din casă ca să meargă la slujbă, des-coperind această inscripţie pe maşină. A cui operă de artă o fi?Pe cine l-o fi chinuit talentul, ascuns după faldurile nopţii,sunt obligaţi să ocolească. Dar dacă se va găsi unul mai afuri-sit care să-şi vadă de drum escaladând autoturismul din faţăca pe un pârleaz? Sau să parcheze, altul, autoturismul chiar înfaţa lui. Ce ar face în această situaţie? Ambiţii de şofer saumai bine zis mofturi, căci altfel nu avem cum să le spunem...E nuntă în cartier„E nuntă în cartier, Gioconda se mărită...” , răsuna cândvaun cântec al regretatului Ştefan Bănică senior, într-un ritm an-trenant şi plăcut. De data aceasta nunta poate fi zărită chiar învitrina „ţărăniştilor” din centru, afişată pe un baner cât vitrinade mare, atrăgând atenţia trecătorilor, ale căror comentarii suntîn contradictoriu. Unii se amuză, alţii îşi varsă focul la adresauitând să semneze acest tablou al neputinţei lui, al prostiei şiparanoei de pierde vară, care nu are altceva mai bun de făcutdecât să-şi arate... în public, carenţele educaţiei şi bunuluisimţ! Aceşti mari anonimi chinuiţi de talent, care îşi dau înpetec când nici nu te aştepţi, lăsându-şi „operele” în urma lor,pe toate gardurile şi zidurile...O cetate cu blazonDe necrezut şi totuşi adevărat. O altă ciudăţenie întâlnită pestrăzile Târgului, aşa cum se minunează mulţi cetăţeni, nevenin-du-le să creadă, este să vezi fântânile arteziene funcţionând dinplin pe timp de ploaie sau cei ce îngrijesc de străzi să le spele, lajet, cu presiune, tot pe timp de ploaie... Nu încercăm să le găsimunora şi altora. Unui bătrân pensionar nu-i venea să-şi creadăochilor: „Pentru pensiile noastre nu au găsit bani, dar pentrununţi d-astea au găsit...”, murmura el în barbă. Un altul m-a luatde mână, întrebându-mă curios: „Dar ăsta ce vrea să spună: Dece le e frică, nu scapă?!” Era la câţiva paşi de sediul lor. „Nuştiu, întrebaţi-i pe ei”, i-am arătat uşa partidului respectiv...O poveste tristăle-a afectat oarecum bugetul familiei. Dar sunt la fel de mulţişi cei din rândul cărora aceste sărbători nu mai au nicio sem-nificaţie, fiind tot mai săraci, bătuţi de soartă, temându-se deziua de mâine şi mai ales de soarta copiilor, drămuind cuzgârcenie şi ultimii bănuţi, nehotărâţi încă dacă să le cumperesau nu măcar o ciocolată...Pentru Casa DomnuluiNiciodată nu este prea târziu, să te apuci să renovezi unsfânt lăcaş din inima Târgului, mai ales când este vorba de celde pe Axa Brâncuşi din Calea Eroilor, când eşti condiţionat şide repartizarea unor bani de la buget, care se lasă foarte multvreo explicaţie şi nici motivaţie, convinşi că cu timpul ne vomobişnui şi cu aceste lucruri, binevenite totuşi pentru curăţeniaoraşului. Căci, trebuie să recunoaştem, fără nicio reţinere, putemsă ne mândrim că avem asemenea cetate, aici, în Ţara Jiului deSus, al cărei blazon sunt Tăcerea, Sărutul şi Infinitul...Simfonie de toamnăMesajele toamnei sunt întâlnite la tot pasul. Ca nişte hrisoaveciudate, care îi îndeamnă pe cei melancolici la visare, la po-ezie, la plăcutele amintiri păstrate în albumul memoriei. Sunttimp aşteptaţi, încât cele mai multe feţe bisericeşti îşi iau şigândul de la ei, rupându-li-se inima văzând cum se năruie subochii lor, şi nu numai, aceste Case ale Domnului. Tot ei şi-auluat inima în dinţi, bătând pe la uşile înaltelor oficialităţi loca-le şi judeţene, „cerşind” din poartă în poartă, căci acesta esteadevărul, în numele Domnului, sume oricât de mici, chiar şide la enoriaşii lor...ca un covor pe care calci, tulburat de foşnetul lor miraculos, cao simfonie de toamnă, pe care o asculţi cu întreaga fiinţă, retră-ind acea chemare a codrului atât de ospitalier care te desfată lafel, indiferent de anotimp, oferindu-ţi bucurii de neânchipuit.Azi-dimineaţă am găsit în cutia poştală o frunză roşie ca fo-cul, ruginie, ca un mesaj primit cu întârziere după acel incendiudevastator, care le-a mistuit pe dinăuntru, gata să le facă scrum...Ionel Moşu