EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

(la persoana a treia); la polul opus, moartea privită ca principiu al seninătăţii,moartea personală, dar angoasantă, neantul meu (la persoana întâi); şi cea situatăîntre subiectivitatea tragică şi anonimat, moartea celuilalt (la persoana a doua).Fiecare epocă istorică a raportat într-un anumit fel individul la moarte.Philippe Ariès, în L'Homme devant la mort, delimitează cinci modele ale acesteiatitudini: moartea domestică, din perspectiva comunităţii (la mort apprivoisée),moartea de sine (la mort de soi), moartea sălbăticită (la mort longue et proche),moartea celuilalt (la mort de toi) şi moartea răsturnată, modelul actual, medicalizat(la mort inversée). Pentru societatea postindustrială, moartea este percepută ca uninsucces personal, inspirând ruşinea. Paradoxal, conştiinţa intuitivă a morţii o poateintegra constructiv în viaţă prin clipa de spaimă.Atitudinea generată de necunoscut este angoasa ale cărei determinări suntexclusiv interioare. Ea devine o formă de manifestare a derutei, generând ocunoaştere de adâncime a tensiunilor lăuntrice. În lumea modernă, a posibilităţilormultiple, spaima şi angoasa au reuşit să surclaseze seninătatea şi raţiunea. Angoasarămâne atitudinea generată de marile mistere: iubirea şi moartea. Societateatehnologizată nu face decât să potenţeze sentimentul izolării şi noncomunicăriideterminându-l pe om să devină mult mai vulnerabil în faţa vieţii, mai singur şineputincios. Visele împlinite ale umanităţii au generat coşmaruri pe măsură. AtâtErosul cât şi Thanatosul s-au sustras determinărilor exacte, rămânând în zonaneînţelegerii, inexplicabilului, iraţionalului. Ori tocmai prin mister, nelinişte, prinjocul cu frica se lasă o perspectivă deschisă unui mod deosebit de abordare anecunoscutului: fantasticul.Prozele care aparţin acestui gen de ambiguitate s-au dovedit a fi deosebit degeneroase în surprinderea celor două aspecte: dragostea şi moartea. Misterul iubiriişi al morţii s-a alăturat umbrelor generate de permanenta tranzitare dintre normalsupranormal,raţionalitate-iraţionalitate, natural-supranatural, echilibru-ruptură,plăcere-oroare.Erosul şi Thanatosul sunt perspective strălucit reprezentate de pionieriigenului în literatura noastră, respectiv în manieră romantică în prozele eminescieneşi ironică în cele caragialiene. Creatorii de proză fantastică şi-au dat măsura9