EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

dragostea-gust, dragostea-vanitate. Sentimentul presupune succesiv senzualitate şiexaltare, bucurie şi suferinţă, pudoare şi jertfă, orgoliu şi spirit, milă şi cochetărie,ură şi sfială, ipocrizie şi sinceritate, poezie, dar mai ales fantezie. Toate acesteagenerează şi explică şi multitudinea perspectivelor de interpretare.Îndrăgostirea reprezintă pentru Jose Ortega y Gasset un fenomen de atenţie,„încremenirea atenţiei asupra altei persoane” 7 . Erich Fromm distinge iubirea eroticăde cea frăţească, maternă, iubirea de sine sau iubirea de Dumnezeu. Purtând cu sinenostalgia continuităţii pierdute, omul se raportează la trei forme de erotism: altrupurilor, sufletelor şi erotismul sacru. Bataille subliniază că, în esenţă, oriceerotism este sacru: „Căutarea unei continuităţi a fiinţei urmărite sistematic dincolode lumea imediată desemnează un demers esenţialmente religios” 8 . Erotismultrupurilor păstrează o componentă din discontinuitatea individuală, fiind mai greoi,pe când cel al sufletelor este mai liber.Reprezentarea literară a Erosului într-o anumită perioadă se asociază decondiţia femeii. Marii creatori au lăsat dovezi în acest sens şi prin intermediulliteraturii de frontieră, demonstrând că „tipul uman pe care-l preferăm în celălaltschiţează profilul propriei noastre inimi” 9 .Frumuseţea s-a dovedit a fi subiectivă. Dragostea este cea care o însufleţeşte.Sentiment complex şi contradictoriu, presupune opoziţia dintre iluzie şi concreteţearealităţii. Orice iubire traversează etape cu temperaturi diferite. O raportare aindividului la simbol este ilustrată de două figuri masculine, Faust şi Don Juan, cereprezintă în esenţă nevoia de absolut. Faust împleteşte zbuciumul erotic cu dramacunoaşterii, fiind mai profund. Don Juan ilustrează „căutarea femeii unice înperindarea întâlnirilor trecătoare” 10 . Erotismul este dominat şi de violenţă, iarculmea violenţei o constituie sacrificiul, moartea. Iubirea favorizează accesul lamoarte prin faptul că moartea neagă durata individuală. Ambele reprezintă opierdere, o alunecare, o exaltare în neant.7 Jose Ortega y Gasset, Atenţie şi manie în vol. Studii despre iubire, op. cit., p. 38.8 Georges Bataille, Erotismul, Traducere de Dan Petrescu, Bucureşti, Editura Nemira, 2005, p. 28.9 Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire, op. cit., p. 62.10 Ion Biberi, Eros, op. cit., p. 130.5