afirmă supremaţia iubirii. Acest aspect este subliniat şi de Sfântul Augustin şi deSpinoza.Nu întotdeauna iubirea înseamnă bucurie. Suferinţa provocată de primii fiorieste surprinsă în prezentarea Zburătorului, personaj al mitologiei autohtone, daimonarhaic de factură malefică ce prezintă invazia instinctului erotic. În evoluţiailustrărilor literare sunt vizibile diferenţe profunde între Antichitate şi începutulEvului Mediu, în lirica secolului al XVI-lea, preromantism, romantism, realism şiproza erotică a ultimului secol. Fantezia, entuziasmul, duioşia sunt ingredientelechimiei intime: „Doza în care intră fiecare şi rangul ocupat în perspectiva totalădecid aspectul pe care-l va înfăţişa sentimentul amoros” 4 . Personalitate polarizantă,trup şi suflet, omul a clasificat iubirea din această dublă perspectivă. Există epocicorporaliste care aduc în prim-plan carnalitatea, în timp ce altele consideră fiziculoglinda sufletului luminându-l pe acesta. Astfel, fiecare etapă antepune corpul sauspiritul disociind instinctul primar de relaţiile afective.Sigmund Freud apreciază că viaţa instinctivă îndreaptă fiinţa spre neant, aşaexplicându-se asemănarea dintre starea ce urmează satisfacţiei cu agonia morţii.Deşi antagonice, atracţia sexuală şi moartea sunt coordonatele cele mai importantece marchează existenţa. Pentru Erich Fromm atracţia erotică nu se reduce la ceasexuală. Iubirea este „o atitudine, o orientare a caracterului” 5 determinantă pentruraportarea persoanei la întreaga lume, nu doar la obiectul iubirii. Schopenhauerconsidera că dragostea nu este decât o formă a egoismului. Spre deosebire de el, IonBiberi subliniază soliditatea legăturilor interumane generate de acest sentiment.Pentru el dragostea este „o punte ce uneşte pe om de întreaga umanitate” 6 .Deseori analiza acestui sentiment a glisat de la optimism la pesimism.Stendhal îl defineşte drept ficţiune constitutivă, considerându-l în esenţă o eroareprin care proiectăm asupra persoanei iubite perfecţiuni inexistente. Amorul vederealul, dar îl falsifică asemeni teoriei cristalizării, explicându-se astfel eşecul şideziluzia aferente. Stendhal diferenţiază dragostea fizică de dragostea-pasiune,4 Jose Ortega y Gasset, Notă despre iubirea curtenească. În vol. Studii despre iubire. Traducere de SorinMărculescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995, p. 158.5 Erich Fromm, Arta de a iubi, op. cit., p. 37.6 Ion Biberi, Eros, op. cit., p. 31.4
dragostea-gust, dragostea-vanitate. Sentimentul presupune succesiv senzualitate şiexaltare, bucurie şi suferinţă, pudoare şi jertfă, orgoliu şi spirit, milă şi cochetărie,ură şi sfială, ipocrizie şi sinceritate, poezie, dar mai ales fantezie. Toate acesteagenerează şi explică şi multitudinea perspectivelor de interpretare.Îndrăgostirea reprezintă pentru Jose Ortega y Gasset un fenomen de atenţie,„încremenirea atenţiei asupra altei persoane” 7 . Erich Fromm distinge iubirea eroticăde cea frăţească, maternă, iubirea de sine sau iubirea de Dumnezeu. Purtând cu sinenostalgia continuităţii pierdute, omul se raportează la trei forme de erotism: altrupurilor, sufletelor şi erotismul sacru. Bataille subliniază că, în esenţă, oriceerotism este sacru: „Căutarea unei continuităţi a fiinţei urmărite sistematic dincolode lumea imediată desemnează un demers esenţialmente religios” 8 . Erotismultrupurilor păstrează o componentă din discontinuitatea individuală, fiind mai greoi,pe când cel al sufletelor este mai liber.Reprezentarea literară a Erosului într-o anumită perioadă se asociază decondiţia femeii. Marii creatori au lăsat dovezi în acest sens şi prin intermediulliteraturii de frontieră, demonstrând că „tipul uman pe care-l preferăm în celălaltschiţează profilul propriei noastre inimi” 9 .Frumuseţea s-a dovedit a fi subiectivă. Dragostea este cea care o însufleţeşte.Sentiment complex şi contradictoriu, presupune opoziţia dintre iluzie şi concreteţearealităţii. Orice iubire traversează etape cu temperaturi diferite. O raportare aindividului la simbol este ilustrată de două figuri masculine, Faust şi Don Juan, cereprezintă în esenţă nevoia de absolut. Faust împleteşte zbuciumul erotic cu dramacunoaşterii, fiind mai profund. Don Juan ilustrează „căutarea femeii unice înperindarea întâlnirilor trecătoare” 10 . Erotismul este dominat şi de violenţă, iarculmea violenţei o constituie sacrificiul, moartea. Iubirea favorizează accesul lamoarte prin faptul că moartea neagă durata individuală. Ambele reprezintă opierdere, o alunecare, o exaltare în neant.7 Jose Ortega y Gasset, Atenţie şi manie în vol. Studii despre iubire, op. cit., p. 38.8 Georges Bataille, Erotismul, Traducere de Dan Petrescu, Bucureşti, Editura Nemira, 2005, p. 28.9 Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire, op. cit., p. 62.10 Ion Biberi, Eros, op. cit., p. 130.5
- Page 1 and 2: MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII
- Page 3: Formă a împlinirii spirituale, iu
- Page 7 and 8: timp, nu reprezintă o catastrofă
- Page 9 and 10: (la persoana a treia); la polul opu
- Page 11 and 12: MĂŞTILE FANTASTICULUIOglindind es
- Page 13 and 14: psihologică a problematicii fantas
- Page 15 and 16: de întâmplări cât de atitudinea
- Page 17 and 18: cea mai directă şi complicată a
- Page 19 and 20: FANTASTICUL ÎNTRE MIT ŞI SIMBOLIu
- Page 21 and 22: mitologie. Mircea Eliade este consi
- Page 23 and 24: Deşi neaşteptată, deosebit de pr
- Page 25 and 26: memoriei, amnezia individuală sau
- Page 27 and 28: CARAGIALE - O ALTĂ LUME-LUMESurpri
- Page 29 and 30: jumătăţilor androginului. Căuta
- Page 31 and 32: MIRCEA ELIADE - PERSPECTIVA MITICĂ
- Page 33 and 34: LAURENŢIU FULGA ÎNTRE PARADIS ŞI
- Page 35 and 36: II. REFERINŢE CRITICE1. Adam, Jean
- Page 37 and 38: 53. Conte, Rosa Del, Eminescu sau d
- Page 39 and 40: 98. Glodeanu, Gheorghe, Fantasticul
- Page 41 and 42: 148. Pop, Ion, Avangardismul poetic