EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

afirmă supremaţia iubirii. Acest aspect este subliniat şi de Sfântul Augustin şi deSpinoza.Nu întotdeauna iubirea înseamnă bucurie. Suferinţa provocată de primii fiorieste surprinsă în prezentarea Zburătorului, personaj al mitologiei autohtone, daimonarhaic de factură malefică ce prezintă invazia instinctului erotic. În evoluţiailustrărilor literare sunt vizibile diferenţe profunde între Antichitate şi începutulEvului Mediu, în lirica secolului al XVI-lea, preromantism, romantism, realism şiproza erotică a ultimului secol. Fantezia, entuziasmul, duioşia sunt ingredientelechimiei intime: „Doza în care intră fiecare şi rangul ocupat în perspectiva totalădecid aspectul pe care-l va înfăţişa sentimentul amoros” 4 . Personalitate polarizantă,trup şi suflet, omul a clasificat iubirea din această dublă perspectivă. Există epocicorporaliste care aduc în prim-plan carnalitatea, în timp ce altele consideră fiziculoglinda sufletului luminându-l pe acesta. Astfel, fiecare etapă antepune corpul sauspiritul disociind instinctul primar de relaţiile afective.Sigmund Freud apreciază că viaţa instinctivă îndreaptă fiinţa spre neant, aşaexplicându-se asemănarea dintre starea ce urmează satisfacţiei cu agonia morţii.Deşi antagonice, atracţia sexuală şi moartea sunt coordonatele cele mai importantece marchează existenţa. Pentru Erich Fromm atracţia erotică nu se reduce la ceasexuală. Iubirea este „o atitudine, o orientare a caracterului” 5 determinantă pentruraportarea persoanei la întreaga lume, nu doar la obiectul iubirii. Schopenhauerconsidera că dragostea nu este decât o formă a egoismului. Spre deosebire de el, IonBiberi subliniază soliditatea legăturilor interumane generate de acest sentiment.Pentru el dragostea este „o punte ce uneşte pe om de întreaga umanitate” 6 .Deseori analiza acestui sentiment a glisat de la optimism la pesimism.Stendhal îl defineşte drept ficţiune constitutivă, considerându-l în esenţă o eroareprin care proiectăm asupra persoanei iubite perfecţiuni inexistente. Amorul vederealul, dar îl falsifică asemeni teoriei cristalizării, explicându-se astfel eşecul şideziluzia aferente. Stendhal diferenţiază dragostea fizică de dragostea-pasiune,4 Jose Ortega y Gasset, Notă despre iubirea curtenească. În vol. Studii despre iubire. Traducere de SorinMărculescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995, p. 158.5 Erich Fromm, Arta de a iubi, op. cit., p. 37.6 Ion Biberi, Eros, op. cit., p. 31.4