EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

LAURENŢIU FULGA ÎNTRE PARADIS ŞI INFERNLaurenţiu Fulga abordează marile teme dintr-o perspectivă gravă, punând îndiscuţie sensul vieţii, destinul, dragostea şi moartea, vinovăţia şi remuşcarea, printroconfruntare permanentă cu propria conştiinţă a celui ce a coborât în infernulexistenţei terifiante. Fiind priviţi din perspectiva unei doctrine vădit suprarealiste,eroii lui au psihologii încrâncenate, neliniştite, marcate puternic de experienţetraumatizante (boala şi războiul), căutând cu disperare o oază de lumină în iubireacare devine o înmărmuritoare revelaţie, un demers obscur, un alfabet al aleşilor.Întreg volumul Straniul Paradis reprezintă o meditaţie filozofică asupracuplului primordial, dar şi o tragică demonstraţie a imposibilităţii existenţei lumiiideale. Semnificaţii şi simboluri profunde sunt proiectate pe fundalul războiului înAlexandra şi Infernul, carte ce se impune ca o amplă analiză a gândurilor ascunseale combatantului. Războiul este demitizat, iar Erosul devine singura oază delumină. Fiecare erou din cele şapte capitole trăieşte sau moare cu propria luiAlexandră în suflet.Moartea este în acest infern o suavă întruchipare feminină, o DoamnăStrăină sau o Femeie în roşu. Obsedante apar două ipostaze ale atitudinii în faţamorţii: moartea celuilalt în care spaima este deviată spre cel drag (Moartea luiOrfeu, Straniul Paradis, Fascinaţia) şi moartea inversată, medicalizată (Salvaţisufletele noastre, Moartea lui Orfeu). Existenţa se transformă într-un labirintinfernal, ce leagă iubirea şi moartea sub semnul macabrului şi diafanului, oniriculuişi cerebralităţii.Glisând Erosul spre Thanatos într-un univers dominat de simboluri bizare şialegorii, Fulga utilizează o tonalitate gravă, întunecată, într-un registru de stărisufleteşti paroxistice ale marilor mistere existenţiale.33