VASILE VOICULESCU – PERSPECTIVA MAGICĂOpera fantastică a lui Vasile Voiculescu este produsul gândirii miticomagice.Solidar cu spiritul popular, în proza sa mitul coexistă cu atitudineademitizantă, sub impulsul magicului păgân, povestirile sale învăluind zoneleumbrite ale unor eresuri. Erosul şi Thanatosul sunt dominate de superstiţii, de riturişi manifestări ale magiei, de simboluri arhetipale, într-o confruntare dramatică întrementalitatea arhaică şi cea modernă.Personajele prozelor voiculesciene, raportându-se la dragoste, se încadreazăîn două categorii: personaje fascinante, adevăraţi magneţi ce-i atrag pe ceilalţi întrunmagic joc al seducţiei erotice (pădurarul Bujor din Misiune de încredere,Mărgărita din Iubire magică, ţigăncuşa din Sacuntala), şi personaje fascinate,intelectuali magnetizaţi de misterele iubirii, echilibraţi aparent, dar subjugaţi deEros tocmai pentru că instinctele ignorate şi supuse raţiunii izbucnesc cu violenţă,sfidând-o (eroii din Iubire magică, Sacuntala, Căprioara din vis, Sezon mort). Înpermanenta confruntare dintre modern şi ancestral, iubirea devine un mesaj venitdin natură, care se impune însă, lăsând urme de neşters în viaţa eroului. Acestemanifestări particulare pot fi încadrate în sintagma iubire magică. Erosulechivalează vânătorul cu vânatul, prada cu hăituitorul.Moartea, la rândul ei, este surprinsă dominant în două aspecte: ca ipostază ajertfei pentru ideal (Ultimul Berevoi, Lostriţa, Pescarul Amin) sau ca transfermagic, transmigrarea sufletului (Lipitoarea, Viscolul). Împletind aspectele magice,vraja şi mirajul arhaic, cu explicaţii raţionale, plauzibile, Voiculescu prezintă Erosulşi Thanatosul prin semnificaţii tulburătoare. Această abordare demonstreazăsolidaritatea autorului cu spiritul popular, la confluenţa dintre mentalitatea arhaicăşi cea modernă, surprinzând o faţă nevăzută a lucrurilor şi realităţilor, propunând oneaşteptată competiţie a imaginarului cu realul.30
MIRCEA ELIADE – PERSPECTIVA MITICĂCea mai înaltă reprezentare a fantasticului românesc este Mircea Eliade.Dacă în literatura noastră de Eminescu se leagă domeniul meditaţiei filosofice, iarde Caragiale fabulosul folcloric autohton, Eliade întrupează ambele direcţii deschisede marii săi predecesori, „realizând o interesantă simbioză între naraţiuneametafizică şi cea mitică” 46 . Erosul şi Thanatosul capătă în scrierile sale funcţiimetafizice. Iubirea este o componentă a experienţelor la orice nivel de cunoaştere,conturându-i-se un sens ascendent. Dragostea, ca şi moartea, devine o experienţăintimă, singulară, şi pentru că „niciun om nu ştie nimic despre dragostea altcuiva”(Întoarcerea din Rai) şi cu atât mai puţin despre moarte. Cele două mistere scotomul prin clipa suspendată de sub ghearele existenţei imediate. Dragostea totală nuse poate realiza în dimensiunea telurică, ci într-o altfel de existenţă, la un nivelsuperior. Erosul evoluează treptat spre mitologie, căpătând funcţii iniţiatice. Iubireadevine act mitic, unire rituală, depăşind stadiul de act erotic, încercând să setransforme într-un liant între cele două lumi incompatibile: viaţa şi moartea sauviaţa şi transcendentalitatea. Dacă la început, în prozele realiste, Erosul a cunoscut operspectivă demitizantă, fiind sinonim cu virilitatea (Lumina ce se stinge,Întoarcerea din rai, Huliganii, Viaţa nouă), ea va deveni treptat o împletire acarnalului cu spiritualul, a realului cu profanul, pentru a ajunge la miracolulîntâlnirii sufletului pereche. Punctul cel mai înalt îl reprezintă împletirea cuThanatosul, nunta în cer, fiind o nuntă thanatică (Nuntă în cer, La ţigănci,Noaptea de Sânziene).Femeia este pentru erou mesagera marilor revelaţii, agent demiurgic(Hildegard din La ţigănci, Leana din În curte la Dionis, Niculina dinNouăsprezece trandafiri) sau demonic (Domnişoara Christina). În prozafantastică eliadescă Erosul se împleteşte şi cu labirintul memoriei. Important aspect,uitarea şi aducerea aminte, amnezia şi anamneza, modifică destinele personajelor.Domnişoara Christina îi cere lui Egor uitarea, pentru a face posibilă alăturarealumilor incompatibile. Memoria îl va condamna pe erou la singurătate. În Şarpele46 Gheorghe Glodeanu, Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, p. 13.31
- Page 1 and 2: MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII
- Page 3 and 4: Formă a împlinirii spirituale, iu
- Page 5 and 6: dragostea-gust, dragostea-vanitate.
- Page 7 and 8: timp, nu reprezintă o catastrofă
- Page 9 and 10: (la persoana a treia); la polul opu
- Page 11 and 12: MĂŞTILE FANTASTICULUIOglindind es
- Page 13 and 14: psihologică a problematicii fantas
- Page 15 and 16: de întâmplări cât de atitudinea
- Page 17 and 18: cea mai directă şi complicată a
- Page 19 and 20: FANTASTICUL ÎNTRE MIT ŞI SIMBOLIu
- Page 21 and 22: mitologie. Mircea Eliade este consi
- Page 23 and 24: Deşi neaşteptată, deosebit de pr
- Page 25 and 26: memoriei, amnezia individuală sau
- Page 27 and 28: CARAGIALE - O ALTĂ LUME-LUMESurpri
- Page 29: jumătăţilor androginului. Căuta
- Page 33 and 34: LAURENŢIU FULGA ÎNTRE PARADIS ŞI
- Page 35 and 36: II. REFERINŢE CRITICE1. Adam, Jean
- Page 37 and 38: 53. Conte, Rosa Del, Eminescu sau d
- Page 39 and 40: 98. Glodeanu, Gheorghe, Fantasticul
- Page 41 and 42: 148. Pop, Ion, Avangardismul poetic