EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

EMINESCU – O VIZIUNE ROMANTICĂEminescu, primul autor de proză fantastică a literaturii noastre, creează ununivers fascinant prin diversitatea problematicii şi originalitatea formulelorpromovate. Utilizând un fantastic de tip conceptual ideatic, el va surprinde într-omanieră romantică înclinaţia spre misterele iubirii şi ale morţii. Iubirea este unimpuls ce dinamizează acţiunea, prin intermediul ei transmiţându-se un mesaj poeticsau o soluţie narativă a unor destine marcate de evenimente stranii. Erosul e factorulmediator între cele două lumi, singurul care poate reda chiar şi pentru scurt timpsentimentul împlinirii. Erosul şi Thanatosul intervin în proza eminesciană înmomente semnificative susţinând şi generând anumite conotaţii.Erosul este prezentat într-o largă paletă de aspecte, de la apariţia primilorfiori (La aniversară, Întâia sărutare), la iubirea împlinită (Cezara, SărmanulDionis). Această viziune ascendentă este semnificativ imortalizată prin cele treigrupuri statuare din insula lui Euthanasius ce surprind trei cupluri arhetipale, carepot sugera ipostaze diferite ale iubirii: Adam şi Eva (naivitatea şi inocenţa primitivăşi virginală), Venus şi Adonis (senzualitatea şi pasiunea), Aurora şi Orion(descătuşarea şi puternica legătură cu moartea). Credinţa în metempsihoză stă labaza nuvelei Avatarii faraonului Tlâ, subliniind efemeritatea condiţiei umane,indiferent de statutul social. Femeia, ipostaziată succesiv angelic şi demonic,surprinde în proza fantastică eminesciană distanţa dintre iubirea ideală şi ceaposibilă. Moartea celuilalt sau moartea la persoana a doua, ca atitudine distinctăfaţă de marele mister, este detaliată în Cezara şi Avatarii faraonului Tlâ. PrinMoartea lui Ioan Vestimie Eminescu părăseşte fantasticul romantic, apropiindu-sede cel realist-psihologic.Printr-o împletire tipic romantică a celor două teme şi utilizarea unor motivespecifice (metempsihoza, demonismul, androginul, archaeul, avatarul, viaţa ca vis şispaţiile edenice) proza eminesciană îşi depăşeşte epoca, deschizând o direcţie clarăfantasticului românesc.26