EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

umbră are semnificaţia acestui pact. Vasile Voiculescu utilizează mitul faustic înritualul păgân din nuvela Lostriţa. Moş Călifar îşi vânduse sufletul Satanei pentrunu ştiu câte veacuri de viaţă (Gala Galaction, Moara lui Călifar). Victor Beneşaduce în discuţie în Pomana dracului o variantă a pactului cu Diavolul prinasumarea sinuciderii, iar bătrânul Ulrich, personajul principal din Omul care şi-avândut tristeţea de Oscar Lemnaru, încearcă să obţină un preţ cât mai bun pentrutristeţea sa. Tatăl eroului din nuvela Taina în care s-a pierdut Sonia Condrea deLaurenţiu Fulga a semnat un pact cu Diavolul pentru o simplă răzbunare. ÎnMoartea lui Orfeu eroina acceptă acelaşi pact pentru şapte ani de fericire.Trecerea de la viaţă la moarte nu este bruscă în mentalitatea colectivă.Răposaţii îşi au locul lor o bucată de vreme printre duhuri. Astfel, strigoiul, duhulnecurat din mitologia populară românească, este spectrul mortului, ceea cesupravieţuieşte trupului material. Imaginea lui simbolizează teama de fiinţele careaparţin celeilalte lumi. Literatura fantastică apelează adeseori la acest motiv alrăului şi al morţii. Castelul bântuit aflat sub stăpânire vampirică a domnişoareiChristina apare în nuvela omonimă a lui Mircea Eliade. Cezar Petrescu impune înliteratură goticul transilvănean în Aranka, ştima lacurilor. Prolific se dovedeşte afi acest simbol în Cravata albă a lui Ion Minulescu sau în Moartea prietenuluimeu Savin a lui Victor Beneş.Creatorii de fantastic au utilizat simbolul labirintului sugerând căileîntortocheate care duc spre locul iniţierii. Acest mit a fost interpretat şi ca simbol allumii sau vieţii considerată ca o carceră din care toate căile nu pot duce niciodatăînapoi, ci numai înainte, spre moarte. Labirintul poate însemna însuşi timpul istoricşi cosmic, dar şi un potenţial sistem de apărare, vestind prezenţa sacrului. Centrul pecare-l protejează este rezervat iniţiatului. Având o funcţie magică, devine un simbolal cunoaşterii. În nuvela La ţigănci de Mircea Eliade, Gavrilescu este prizonierulunui univers labirintic, experienţa eroului echivalând cu iniţierea în moarte. Ştefandin Noaptea de Sânziene asociază existenţa cu un labirint distructiv. În viziunea luiEliade memoria şi anamneza se corelează cu descoperirea labirintică, cuirecognoscibilitatea sacrului. Zaharia Fărâmă din Pe strada Mântuleasa devineexponentul unei mitologii de tip popular de o pregnantă ambiguitate. Labirintul24