EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

Umbra mea, dar mai ales în Avatarii faraonului Tlà. Liviu Rebreanu îlredimensionează într-un roman despre predestinare, dragoste şi moarte, Adam şiEva.Făuritor de mituri, Eliade va împleti în Tinereţe fără de tinereţe obsesiapermanentă a omului de a trăi veşnic într-un spaţiu în care moartea nu poatepătrunde, cu mitul metempsihozei. O ciudată metamorfoză asociată transferuluimagic vom întâlni la Vasile Voiculescu în nuvela Lipitoarea. Laurenţiu Fulga înDubla crimă a sorei Diana va prezenta o stranie reîncarnare a cuplului Diana –Alexandru la un interval de o mie de ani. Condiţionând Erosul de iminenţaThanatosului, Fulga ne prezintă două poveşti de iubire ale aceloraşi suflete,condamnate să reitereze aceeaşi schemă a destinului.Prolific în proza noastră fantastică s-a dovedit a fi şi mitul lui Orfeu.Întemeietor de iniţieri şi mistere, el are extraordinara capacitate de a-şi fermecaascultătorii. Deşi este un simbol al luptătorului (coboară în Infern), nu poate întrupaînsă învingătorul. Este în stare să domolească răul, dar nu reuşeşte să-l îndepărteze,să-l distrugă. Eliade compară cultul lui Orfeu cu cel al lui Zalmoxis. El îl considerăsimbol al armoniei şi al împăcării contrariilor prin faptul că se aşează sub semneleconjugate ale lui Apollo şi Dionys. Istoricul religiilor utilizează mesajul orfic înnuvela În curte la Dionis. În romanul Nouăsprezece trandafiri, Anghel DumitruPandele este autorul unei piese de teatru despre mitul coborârii lui Orfeu în Infern.Ca şi Orfeu, eroul, deşi este învins în planul vieţii profane, poate să-şi acceptemoartea, căci ea oferă o cale de transcendere a limitei umane. Pandele este un Orfeucare a uitat de adevărata Euridice, a zărit-o pentru o clipă şi a devenit apoi amnezic.Laurenţiu Fulga este autorul romanului Moartea lui Orfeu în care mituldevine un pretext de meditaţie asupra iubirii şi a morţii. Orfeu modern, pentru eroupropria memorie devine un Infern. În Salvaţi sufletele noastre rolul orfic estepreluat de mama lui Heronim, care l-a salvat în copilărie refăcând drumul spreInfern, coborând acolo unde sălăşluieşte Moartea. Acest mit în prozele autorilorromâni permite o patetică meditaţie pe tema şanselor Iubirii, ale omului şi creaţiei înfaţa Morţii.22