EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

EROS ŞI THANATOSDepăşirea limitelor şi apropierea de marile enigme definesc poate cel maibine aspiraţia umană. Îngrădit permanent de social, ameninţat de teroarea istoriei,omul este nevoit să recunoască faptul că nu doar lumea exterioară este guvernată demister. Universul interior în care încearcă să găsească un echilibru, o oază destabilitate, este poate un bizar necunoscut, devenind un paradis-infern cel puţin lafel de straniu.Revelând alte căi de cunoaştere, dar mai ales de autocunoaştere, de raportarela încarcerarea comunităţii căreia îi aparţine, Erosul şi Thanatosul surprind zonelecele mai ascunse ale sufletului, angrenând emoţii, obsesii, dorinţe, nelinişti, pasiunişi angoase ce definesc condiţia umană. Dragostea devine o modalitate detranscendere esenţială, tocmai prin depăşirea izolării individului în univers. Prin eanu doar ne împărtăşim altei fiinţe, redimensionând lumea, dar ne adâncim mai multîn individualitatea proprie. În timp ce moartea ne integrează materiei cosmice,dragostea ne situează „pe linia autentică a speţei, a biologicului, a vitalului” 1 .Între dragoste şi moarte nu există o opoziţie, ci mai degrabă o condiţionare.Voluptatea iubirii, scurta ei agonie ne apropie de antecamera morţii. Iubirea irupedin cele mai adânci zone subterane ale fiinţei, târând spre suprafaţă abisul lăuntricşi permiţându-ne să departajăm balastul social de esenţe. Sentimentul neputinţei înfaţa naturii şi socialului, ireversibilitatea temporală, glisarea rapidă a vieţii spreneant îl fac pe om să se simtă permanent captiv. Iubirea reprezintă o speranţă aeliberării, o şansă de a ieşi „din închisoarea propriei izolări” 2 . Influenţa ei nu sereduce la uman, ci poate fi extinsă în planul universal, transformând Haosul înCosmos, oferind lumii armonia şi generând viaţa. Ion Biberi consideră că dragosteacuprinde „totalitatea tendinţelor, atitudinilor mentale şi stărilor afective de atracţie,dăruire şi nevoie de posesiune faţă de persoane, valori culturale, fiinţe sau lucruri,conducând la elaborarea creatoare a valorilor şi la desţărmurirea individului prinnăzuinţa de identificare cu realitatea şi intuirea armoniei universale” 3 .1 Ion Biberi, Dragostea şi moartea în vol. Eseuri, Bucureşti, Editura Minerva, 1971, p. 188.2 Erich Fromm, Arta de a iubi, Traducere de Suzana Holan, Bucureşti, Editura Anima, 1995, p. 23.3 Ion Biberi, Eros, Bucureşti, Editura Albatros, 1974, p. 33.2