EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

FANTASTICUL ÎNTRE MIT ŞI SIMBOLIubirea, visul, arta, credinţa şi moartea reprezintă un refugiu al omului dincalea cruzimii existenţei istorice. Chiar dacă omul modern a încercat să seîndepărteze de realul ireductibil la lume, acesta nu a încetat să se manifeste.Posibilitatea de a se refugia într-o realitate absolută, de a-şi transcende condiţia, eramult mai la îndemâna omului arhaic, acel homo religiosus, decât pentru omul actual,care, neînţelegând sacrul, rămâne sortit captivităţii profane. În aceste condiţii sacrula devenit din ce în ce mai greu de recunoscut şi acceptat, deşi acesta rămâne nu doaro etapă în existenţa conştiinţei, ci „un element în structura acestei conştiinţe” 38 .Roger Caillois preciza că, în opoziţie cu domeniul profanului, de uz comun, cepermite omului să-şi exercite activitatea neconstrâns, lumea sacrului este „acea aprimejdiosului sau a interzisului” 39 . Forţele care-l generează sunt de nestăpânit, înfaţa lui omul se simte dezarmat, iar atitudinea este de fascinaţie: fascinaţiaprovocată de energiile de neînţeles, primejdioase, greu manevrabile. Durkheimconsidera că cele două noţiuni sunt în egală măsură necesare dezvoltării vieţii:profanul ca mediu de desfăşurare, iar sacrul ca izvor al creaţiei, al reînnoirii. Sacruldevine un har misterios pe care lucrurile nu îl posedă prin ele însele, ci li se adaugă,har ce trebuie intuit, recunoscut, descifrat şi înţeles.Eliade, relaţionând mitul cu literatura, preciza că aceasta din urmă este fiicamitologiei, moştenind anumite funcţii ale acesteia: să povestească ceva semnificativ.Noţiunea de mit, ca şi cea de fantastic, cunoaşte numeroase definiţii şi interpretări:Aristotel în Metafizica, Lucreţius, Boccaccio, Geambatista Vico, K. Brentano,Schlegel, fraţii J. W. Grimm, Nietzsche, Max Müller, Edward Tylor, Andrew Lang,G. Usener, Herbert Spencer, Emile Durkheim, James Jorge Frazer, Freud, Jung,Claude Levy-Strauss, V. I. Propp, Georges Dumezil.38 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Traducere şi note de Doina Cornea, Cluj-Napoca, Editura Dacia,1990, p. 131.39 Roger Caillois, Omul şi sacrul. Traducere de Dan Petrescu, Bucureşti, Editura Nemira, 1997, p. 25.19