EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

coerenţei universului prin elementul supranatural. Intruziunea brutală a uneianormalităţi este constanta ce defineşte fantasticul.Ioan Vultur se apropie de fantastic din perspectiva teoriei comunicării,raportându-l la enunţare şi receptare şi punând în discuţie aspectele textuale şiprocesele de comunicare.Ilina Gregori stabileşte câteva elemente definitorii ale conceptului: „rupturaîn ordinea lumii reale”, „dezechilibrul propriu conştiinţei moderne” şi „istoriemiraculoasă povestită realist” 37 . Formula apreciată de autoare pentru definireafantasticului rămâne cea preluată de la Sigmund Freud – Das Unheimliche (straniulneliniştitor).Fiind un fenomen atât de vast, fantasticul a generat nu doar opinii diferite,dar chiar contradictorii. Ezitarea considerată de Todorov esenţială, exclude operelece prelucrează miturile sau creaţiile filosofice. Straniul şi miraculosul suntconsiderate de Todorov limite ale fantasticului, în timp ce Sergiu Pavel Dan leinclude ca şi componente. Roger Caillois, Marcel Brion, Louis Vax şi Ion Biberiacordă jocului cu frica un rol esenţial. Ori terifiantul nu este elementul definitoriu latoţi autorii. Opera lui Mircea Eliade este ilustrativă în acest sens. Tocmaimultitudinea încercărilor de a teoretiza acest gen vast demonstrează interesul pe careneliniştea stranietăţii a provocat-o permanent sufletului uman. Mizând pe odimensiune ascunsă a sufletului, fantasticul permite o apropiere de marile mistereale existenţei, dragostea şi moartea.37 Ilina Gregori, Singura literatură esenţială. Povestirea fantastică, Editura DU Style, Bucureşti, 1996.18