EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

de întâmplări cât de atitudinea subiectivă a autorului şi cititorului. Fior desensibilitate de ordinul spaimei, terorii şi depresiunii morbide, fantasticul nu estereductibil la tehnica scriitoricească, la mijloace, ci este generat de indeterminareafaptelor şi caracterul nedecis şi neexplicat al întâmplărilor, de taină şi nelămurit.Tonalitatea emotivă produce esenţa fantasticului prin estomparea fondului şiregimul emoţional. Astfel, acesta se opune obiectivităţii şi nu realismului. Jocul cufrica este nuanţat, subliniindu-se că teroarea nu este esenţială. Spaima fantasticăeste diferită, depăşind cauzalitatea. Între oniric şi fantastic se poate stabili ocorespondenţă ce poate ajunge la identitate. Propunând ca exemplu cazurile luiHoffmann şi Edgar Poe, eseistul apreciază moştenirea ereditară a autorului,semnificativă fiind nu doar fantezia imaginară ci şi obârşia psihologică. Graniţadintre om şi lume nu mai e susţinută de logică şi raţiune, ci de emoţie, frică şiteroare. Deschiderea spre Univers este subiectivă şi emotivă.Lui Sergiu Pavel Dan îi datorăm cea mai amplă monografie, Prozafantastică românească (1975). Concurând realul, fantasticul în viziunea criticuluise identifică cu o faţă stranie şi neaşteptată dar posibilă a existenţei. El raporteazăcelebra ezitare (Tzvetan Todorov) nu doar personajului sau cititorului, dar chiar şiautorului. Lui i se impune situarea la mijlocul distanţei dintre afirmaţia şi negaţiasuprarealului. Sunt conturate zonele de interferenţă şi incompatibilitate, şi trasatefrontierele cu fabulosul feeric, miraculosul mitico-magic şi superstiţiosul,ocultismul iniţiatic, literatura ştiinţifico-fantastică, proza poetică şi alegorică,proza vizionară, literatura de aventuri şi proza de analiză. Principalele temeutilizate sunt clasificate după criteriul normal – supranormal, delimitându-se treicategorii: temele interacţiunii fantastice, ale mutaţiei şi apariţiei fantastice. Deosebitde valoros este studiul textelor autorilor de proză grupaţi pe orientări şi profiluri.După trei decenii Sergiu Pavel Dan reia demersul critic printr-o sinteză inedităurmărind o redimensionare evolutivă în volumul Feţele fantasticului (2005). Genulliteraturii fantastice este întemeiat pe raportul insurecţional dintre realul verosimilşi realul supranatural (paranormal sau supranatural), „raport sugerat sau afirmat15