unică. Fiecare moment în evoluţia omului a generat propria capacitate detransformare a vechilor patimi, frici şi visări în obsesii, nelinişti şi dorinţe noi. IlinaGregori definea aceste metamorfoze ca fiind „prefaceri corective” pe care termenulle acceptă şi care sunt preferabile unor axiome inatacabile 20 . În consens cu aceastăopinie, Jean Fabre 21 sesizează neproductivitatea aglomerărilor definiţiilorfantasticului, mai ales că tocmai autorii care s-au consacrat domeniului s-au eschivatadesea în mod abil. Definiţiile esenţializează dar şi limitează, iar demersul teoreticeste dificil şi pentru că numărul tipurilor de fantastic este egal cu cel al autorilor, iarcel al clasificărilor cu numărul teoreticienilor. Paradoxul acestui fenomen estesurprins de Gheorghe Glodeanu, care, situând fantasticul sub „zodia lui Proteu” 22 ,apreciază că pe cât este de dificil de îngrădit în definiţii fantasticul, pe atât este deuşor de recunoscut. Fiecare teorie reuşeşte să lumineze un alt unghi al acestui gen deambiguitate.Roger Caillois situează supranaturalul ca punct de confluenţă între feeric,fantastic şi literatura ştiinţifico-fantastică 23 . Fantasticul, spre deosebire de feericulcare nu distruge coerenţa legilor realităţii, marchează o irupere insolită ce spulberănormele universului acceptat printr-o agresiune internă. Este necesară tocmaisoliditatea lumii reale pentru ca inadmisibilul, insuportabilul să o poată devasta. Deaceea fantasticul este posterior unei lumi fără miracol, ce presupune rigoareacauzalităţii. Feericul, fantasticul şi science-fiction, marchează în literatură o funcţieechivalentă, generată de raportul dintre ceea ce poate şi ceea ce-şi doreşte omul sărealizeze. Deşi operele fantastice nu urmăresc acreditarea fantomelor şi ocultismul,jocul cu frica este considerat definitoriu prin împletirea straniului cu neliniştea,ambiguitatea, anxietatea, nevroza şi coşmarul. Mai mult decât în alte genuri, rolulcreativ al cititorului este subliniat. De aceea nu se poate ignora componenta20 Ilina Gregori, Singura literatură esenţială – povestirea fantastică, Editura DuStyle, Bucureşti, 1996, p.31.21 Jean Fabre, Le Miroir de Sorcière. Essay sur la littérature fantastigue, Librairie José Corti, 1992.22 Gheorghe Glodeanu, Mircea Eliade – poetica fantasticului şi morfologia romanului existenţial,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 7.23 Roger Caillois, De la feeric la science-fiction. Imaginea fantastică. În vol. Eseuri despreimaginaţie. În româneşte de Viorel Grecu. Prefaţă de Paul Cornea,Editura Univers, Bucureşti,1975, p. 163.12
psihologică a problematicii fantasticului pentru că în conflictul dintre cele douăuniversuri este relevantă nu intensitatea angoasei, ci calitatea ei.Freud consideră definitoriu acestui fenomen termenul Das Unheimliche(straniul neliniştitor, insolitul îngrijorător). Părintele psihanalizei explică resorturilefricii dintr-o perspectivă subestetică (după cum el însuşi menţionează), nu pentru aaplica lecturii literare un concept psihologic, ci mai ales pentru a revalorifica şiclasifica imaginea unui fenomen psihic pornind de la materialul literar. Straniulneliniştitor este generat de impresiile noi ce trezesc „complexe infantile refulate”sau ce par a confirma „convingeri primitive depăşite” 24 .Deşi Tzvetan Todorov se axează pe categoriile estetice, nu le neglijează pecele psihologice. Fantasticul este generat de ezitarea eroului dar şi a cititorului înceea ce priveşte natura precisă a faptelor prezentate, de incertitudinea în faţa unuieveniment care deja încalcă legile pe care te aştepţi să le respecte, ambiguizândpercepţia. Fantasticul se situează între straniu (inexplicabilul redus la faptelecunoscute, la experienţa prealabilă) şi miraculos (fenomenul nemaiîntâlnit) 25 .Todorov clasifică temele specifice fantasticului în funcţie de raportul om – lume îndouă categorii: temele eului (teme ale privirii – referindu-se la sistemul percepţie –conştiinţă) şi temele tuului (teme ale discursului – expresii ale relaţiei omului cupropria dorinţă). Sunt delimitate şi funcţiile literaturii fantastice: literară, socială,pragmatică, semantică şi sintactică. Spre deosebire de Caillois, Todorov nuconsideră teama ca fiind o condiţie necesară a fantasticului.Louis Vax ca şi Caillois accentuează esenţa acestui tip de literatură înruptura constantelor lumii reale, a terifiantului generat de conflictele realităţii şiposibilului. Sunt stabilite frontierele fantasticului 26 cu feericul, poezia, oribilul şimacabrul, romanul poliţist, tragicul, psihanaliza şi psihiatria. Fantasticul esteconsiderat prin definiţie inestetic, autorul sesizând pericolul lunecării rapide sprecomercial sau agasarea psihicului.24 Sigmund Freud, Stranietatea, în vol. Scrieri despre literatură şi artă. Traducere şi note de VasileDem. Zamfirescu, prefaţă de Romul Munteanu, Editura Univers, Bucureşti, 1980, p. 305.25 Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică. În româneşte de Virgil Tănase. Prefaţă deAlexandru Sincu, Editura Univers, Bucureşti, 1973, p. 59.26 Louis Vax, L’art et la littérature fantastiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1963.13
- Page 1 and 2: MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII
- Page 3 and 4: Formă a împlinirii spirituale, iu
- Page 5 and 6: dragostea-gust, dragostea-vanitate.
- Page 7 and 8: timp, nu reprezintă o catastrofă
- Page 9 and 10: (la persoana a treia); la polul opu
- Page 11: MĂŞTILE FANTASTICULUIOglindind es
- Page 15 and 16: de întâmplări cât de atitudinea
- Page 17 and 18: cea mai directă şi complicată a
- Page 19 and 20: FANTASTICUL ÎNTRE MIT ŞI SIMBOLIu
- Page 21 and 22: mitologie. Mircea Eliade este consi
- Page 23 and 24: Deşi neaşteptată, deosebit de pr
- Page 25 and 26: memoriei, amnezia individuală sau
- Page 27 and 28: CARAGIALE - O ALTĂ LUME-LUMESurpri
- Page 29 and 30: jumătăţilor androginului. Căuta
- Page 31 and 32: MIRCEA ELIADE - PERSPECTIVA MITICĂ
- Page 33 and 34: LAURENŢIU FULGA ÎNTRE PARADIS ŞI
- Page 35 and 36: II. REFERINŢE CRITICE1. Adam, Jean
- Page 37 and 38: 53. Conte, Rosa Del, Eminescu sau d
- Page 39 and 40: 98. Glodeanu, Gheorghe, Fantasticul
- Page 41 and 42: 148. Pop, Ion, Avangardismul poetic