EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

unică. Fiecare moment în evoluţia omului a generat propria capacitate detransformare a vechilor patimi, frici şi visări în obsesii, nelinişti şi dorinţe noi. IlinaGregori definea aceste metamorfoze ca fiind „prefaceri corective” pe care termenulle acceptă şi care sunt preferabile unor axiome inatacabile 20 . În consens cu aceastăopinie, Jean Fabre 21 sesizează neproductivitatea aglomerărilor definiţiilorfantasticului, mai ales că tocmai autorii care s-au consacrat domeniului s-au eschivatadesea în mod abil. Definiţiile esenţializează dar şi limitează, iar demersul teoreticeste dificil şi pentru că numărul tipurilor de fantastic este egal cu cel al autorilor, iarcel al clasificărilor cu numărul teoreticienilor. Paradoxul acestui fenomen estesurprins de Gheorghe Glodeanu, care, situând fantasticul sub „zodia lui Proteu” 22 ,apreciază că pe cât este de dificil de îngrădit în definiţii fantasticul, pe atât este deuşor de recunoscut. Fiecare teorie reuşeşte să lumineze un alt unghi al acestui gen deambiguitate.Roger Caillois situează supranaturalul ca punct de confluenţă între feeric,fantastic şi literatura ştiinţifico-fantastică 23 . Fantasticul, spre deosebire de feericulcare nu distruge coerenţa legilor realităţii, marchează o irupere insolită ce spulberănormele universului acceptat printr-o agresiune internă. Este necesară tocmaisoliditatea lumii reale pentru ca inadmisibilul, insuportabilul să o poată devasta. Deaceea fantasticul este posterior unei lumi fără miracol, ce presupune rigoareacauzalităţii. Feericul, fantasticul şi science-fiction, marchează în literatură o funcţieechivalentă, generată de raportul dintre ceea ce poate şi ceea ce-şi doreşte omul sărealizeze. Deşi operele fantastice nu urmăresc acreditarea fantomelor şi ocultismul,jocul cu frica este considerat definitoriu prin împletirea straniului cu neliniştea,ambiguitatea, anxietatea, nevroza şi coşmarul. Mai mult decât în alte genuri, rolulcreativ al cititorului este subliniat. De aceea nu se poate ignora componenta20 Ilina Gregori, Singura literatură esenţială – povestirea fantastică, Editura DuStyle, Bucureşti, 1996, p.31.21 Jean Fabre, Le Miroir de Sorcière. Essay sur la littérature fantastigue, Librairie José Corti, 1992.22 Gheorghe Glodeanu, Mircea Eliade – poetica fantasticului şi morfologia romanului existenţial,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 7.23 Roger Caillois, De la feeric la science-fiction. Imaginea fantastică. În vol. Eseuri despreimaginaţie. În româneşte de Viorel Grecu. Prefaţă de Paul Cornea,Editura Univers, Bucureşti,1975, p. 163.12