EROS ŞI THANATOS ÎN PROZA FANTASTICĂ ROMÂNEASCĂ

MĂŞTILE FANTASTICULUIOglindind esenţa metamorfozelor gândirii omeneşti, fantasticul devine oformă de reprezentare a atitudinilor ascunse sau măreţe, surprinzând permanenţadorinţei omului de a-şi depăşi limitele şi efemeritatea, de a sfida îngrădirile realităţiicotidiene. Fantezia creatoare a unui alt tip de realitate ce mizează pe o dimensiuneascunsă a sufletului are posibilitatea prin fantastic să configureze relaţia dintrenormal şi supranormal, obsesie a naturilor problematice, neliniştitoare, dar mai alesvizionare.Datorită complexităţii aspectelor vizate şi a faptului că fantasticul setransformă în funcţie de sensibilitatea fiecărei epoci, deşi păstrează mereu nelinişteagenerată de dorinţa apropierii de absolut, este dificilă o încorsetare într-o definiţieunică. Fiecare moment în evoluţia omului a generat propria capacitate detransformare a vechilor patimi, frici şi visări în obsesii, nelinişti şi dorinţe noi. IlinaGregori definea aceste metamorfoze ca fiind „prefaceri corective” pe care termenulle acceptă şi care sunt preferabile unor axiome inatacabile 17 . În consens cu aceastăopinie, Jean Fabre 18 sesizează neproductivitatea aglomerărilor definiţiilorfantasticului, mai ales că tocmai autorii care s-au consacrat domeniului s-au eschivatadesea în mod abil. Definiţiile esenţializează dar şi limitează, iar demersul teoreticeste dificil şi pentru că numărul tipurilor de fantastic este egal cu cel al autorilor, iarcel al clasificărilor cu numărul teoreticienilor. Paradoxul acestui fenomen estesurprins de Gheorghe Glodeanu, care, situând fantasticul sub „zodia lui Proteu” 19 ,apreciază că pe cât este de dificil de îngrădit în definiţii fantasticul, pe atât este deuşor de recunoscut. Fiecare teorie reuşeşte să lumineze un alt unghi al acestui gen deambiguitate.Datorită complexităţii aspectelor vizate şi a faptului că fantasticul setransformă în funcţie de sensibilitatea fiecărei epoci, deşi păstrează mereu nelinişteagenerată de dorinţa apropierii de absolut, este dificilă o încorsetare într-o definiţie17 Ilina Gregori, Singura literatură esenţială – povestirea fantastică, Bucureşti, Editura DuStyle, 1996, p.31.18 Jean Fabre, Le Miroir de Sorcière. Essay sur la littérature fantastigue, Librairie José Corti, 1992.19 Gheorghe Glodeanu, Mircea Eliade – poetica fantasticului şi morfologia romanului existenţial,Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997, p. 7.11