11.07.2015 Views

NON NOBIS - osmth

NON NOBIS - osmth

NON NOBIS - osmth

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

tuturor Cavalerilor și Doamnelor MareluiPriorat al Serbiei și în nume propriu, celemai sincere mulțumiri tuturor celor care aucontribuit la crearea Marelui Priorat OSMTHal Serbiei care, începând de astăzi, suntconvins, va justifica motivele creării sale prinmisiunea și funcţionarea sa și va fi o legăturăputernică în lanțul nostru. Profit de aceastăocazie pentru a mulțumi Excelenței Sale, MarePrior al Macedoniei și Legat Magistral pentruSerbia, sora Snezana Zecevic.Moștenirea vechilor templieri ne obligăsă respectăm un postulat simplu - “a servi”, întrunmod cavaleresc, scopurile creștinismului,având grijă nu doar de bunăstarea noastră,frați și surori, dar, de asemenea, de toţi frațiinoștri întru Hristos. Moștenirea CavalerilorTemplieri ne obligă şi mai mult să fim sincerdevotaţi Ordinului și ideilor noastre.Dăruirea și virtuțile credinței, speranța,dragostea și mila sunt principiile noastredirectoare de astăzi așa cum au fost şi pentrustrămoşii noştri glorioşi, deoarece Ordinulnostru serveşte cauzei creştine cum spune şideviza noastră: <strong>NON</strong> <strong>NOBIS</strong> DOMINE <strong>NON</strong><strong>NOBIS</strong> SED NOMINI TUO DA GLORIAM !În galeria de figuri istorice importantesârbe, direct legate deOrdinul nostru,senumără Ștefan Nemanja, marele suveran alRasciei, fondatorul dinastiei Nemanjic care adomnit în Serbia medievală până la cucerireaotomană de la sfârşitul secolui al 14-lea.Ștefan Nemanja a fost un luptătorremarcabil alături de Templierii careluptau pentru Bizanț. Există, de asemenea,confirmarea directă a aderării la Ordin a celordoi fii ai lui Ștefan Nemanja, Vukan și Ștefandomnitori creştini la începutul secolului al 13-lea. Au existat relaţii puternice ale sârbilor cuOrdinul.Benedict, Cardinalul de Sainte Suzannea construit mănăstirea Filolali pe care PapaHonorius III-a donat-o templierilor în 1210.În această mănăstire, Sfântul Sava (RastkoNemanjic, fiul lui Ștefan Nemanja, primularhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe) ascris Nomokanon, Krmchija şi Zakonopraviloîn 1219, prima constituție a Serbiei, carereglementa relaţiile în domeniul social, civil şibisericesc.Toate donațiile oferite bisericilor dinIerusalim si Acra, Sfântul Sava le-a dobânditdatorită Templierilor.Marele Priorat al Serbiei continuăastăzi misiunea începută cu nouă secole înurmă deoarece aparţinem unei naţiuni cu oimportantă moştenire templieră. Acum, ca șiatunci, este de datoria noastră de a face lumeamai bună, de a-i proteja pe cei neputincioşi,de a lupta pentru propăşirea Ordinului şicreştinismului.”Menţionăm că, ulterior, s-a înfiinţat,în Serbia, cea de-a patra Comanderie şi, înseptembrie, cea de-a cincea.DOTJ Irina AirineiNon nobis Domine, non nobis, sed nomine Tuo da gloriam! Pag. 6 Non nobis Domine, non nobis, sed nomine Tuo da gloriam! Pag. 7


Mai 2012:Capitulul festiv de la Alba IuliaLa invitaţia Marelui Prior al Transilvaniei, Maramureşului şiSătmarului, Cosmin Suciu, o delegaţie de peste 100 de membri aiOSMTH România condusă de E.S. Cavaler Magnae Crucis DanVASILIU, Marele Prior General Magistral al O.S.M.T.H. România, aparticipat, în data de 12 05 2012, la Capitulul Festiv de la Alba Iulia,având drept scop principal, primirea unor membri noi în interiorulorganizaţiei.În cadrul unei procesiuni fastuoase, însoţiţi de soldaţii GărziiCetăţii şi de un cor, începând cu ora 10.30, a fost depusă o coroanăde flori la statuia lui Mihai Viteazul, primul unificator, la 1600, alcelor trei ţări medievale româneşti care formează România de astăzi:Ţara Românească, Transilvania şi Moldova. S-a dat onorul şi s-autras salve de tun în cinstea OSMTH. Sub privirile încântate ale celorde faţă, cavalerii templieri s-au deplasat, apoi, la Catedrala Romano-Catolică “Sfântul Mihail”. Aici au asistat cu toţii la o scurtă slujbăreligioasă oficiată de un preot romano-catolic, după care a începutun ceremonial cu ritualuri vechi din timpul războinicilor creştinicare au întemeiat, în secolul XII, la Ierusalim, Ordinul Templierilor.Îmbrăcaţi în pelerine albe cu crucea templierilor, cei care au fostacceptaţi în această organizaţie exclusivistă, au fost înnobilaţi Cavalerişi Doamne ale Templului, au făcut jurăminte, au îngenunchiat şi leaufost atinşi, cavalereşte, cu sabia, umerii plecaţi.Superbul Hotel “Medieval” aflat în inima cetăţii restaurate dePrioratul Transilvaniei, a găzduit o dezbatere privind programulde acţiuni şi organizarea mai eficientă a Prioratului şi a OSMTHRomânia, în general. Întrunirea templierilor, membri ai OrdinuluiSuprem Militar al Templului din Ierusalim, are loc în fiecare an şi esteorganizată de Prioratul Transilvaniei, Maramureşului şi Sătmarului.La Alba Iulia, în incinta Traseului celor Trei Fortificaţii, îşi are sediulComanderia “Iancu de Hunedoara”.Printre cei care au condus procesiunea de sâmbătă s-au aflatşi Cav. Comandor Daniel Sabău, Comandant al Comanderiei Nr.23 „Iancu de Hunedoara”, patronul Grup Corint, Marele Prior alTransilvaniei, Maramureşului şi Sătmarului, Cosmin Suciu şi omulde afaceri Mircea Chira.Lucrările de restaurare şi conservare ale vestigiilor descoperite încetate, precum şi noua înfăţişare a cetăţii Alba Carolina se datoreazăeforturilor depuse cu dragoste şi frică de Dumnezeu de membriiComanderiei „Matei Corvin” din Alba Iulia şi bunei gestionăria patrimoniului istoric de către Arh. Dan Sabău, ComandantulComanderiei şi de către Priorul Transilvaniei, Nobilul CavalerCosmin Suciu.Se cuvine a aduce un cuvânt de laudă şi mulţumire întreguluiOrdin Templier , continuator al Ordinului înfiinţat acum aproape1000 de ani şi promotor al spiritului ecumenic şi al dialogului dintrebiserici, precum şi iniţiator al unor importante acte caritabile.Non nobis Domine, non nobis, sed nomine Tuo da gloriam! Pag. 8 Non nobis Domine, non nobis, sed nomine Tuo da gloriam! Pag. 9


Dezvoltarea relaţiilor socio-economice în Europa medievală;Ordinul Cavalerilor Templieri, promotor al economiilor de schimbşi al sistemului bancarDincolo de toate reperele oferitede documentele istorice şi lucrări despecialitate, Templierii rămân cel mai celmai faimos şi controversat ordin de călugărirazboinici creştini. Ei au marcat existenţa şidezvoltarea socio-economică medievală, iarsemnele trecerii lor prin Europa şi Orientsunt vizibile şi astăzi. Timp de aproape 200de ani, Templierii au fost mai puternicidecât regii. Ordinul cavalerilor templieri afost înfiinţat la începutul secolului XII, ăn1119 la Ierusalim de către Hugues de Paynscu scopul de a asigura securitatea ŢăriiSfinte, proaspăt cucerite, iar comanderiiledezvoltate ulterior de ei în toată Europaau generat poli de putere economică şiadministrativă în foarte scurt timp. Cavaleriitrăiau deseori în castele-comaderii, clădiriimpunătoare, care erau susţinute financiardin produsele realizate pe moşiile deţinute,arondate respectivei comanderii. Aceste Caseale templierilor au fost înfiinţate în toatăEuropa de Vest, iar noi recruţi erau trimişispre Ţara Sfântă, ceea ce ducea la creştereaefectivelor acestor ordine militare, efectivece trebuiau susţinute financiar, material şitehnic. Ordinul Templier s-a bucurat de omare autonomie, fiind plasat sub directaautoritate a Papei, nu sub cea a regelui. Peste3000 de comanderii templiere iau naşterenumai în Franţa, adevarate întreprinderiprospere, centre economice medievale createpentru exploatarea şi valorificarea bunurilor(rezultate din numeroasele donaţii) şifinanţarea acţiunilor Ordinului. Este unanimacceptată ideea că secolul XII a reprezentatpentru Cavalerii Templieri perioada cea maifastă. Deveniseră stat în stat, având imunitatela legile şi taxele impuse de statele europene.Odată cu mărirea numărului de drumuricomerciale terestre şi navale, a crescut şicomerţul şi numărului comercianţilor carereclamă o poziţie şi funcţii specifice încadrul schemei social-economice medievaleoccidentale. Se dezvoltă nu numai comerţulîntre comanderii, dar şi cel între state,comanderiile rămânând principalul nucleude producţie eficientă fiind organizateca niste mici oraşe ce dispuneau de toatefacilităţile pe care le putea oferi standardulvremii. Comaderiile erau organizateaproximativ identic: biserica era construităîn centrul amplasamentului, iar clădirileagricole şi logisurile sunt dispuse împrejurca într-o mare curte interioară. Terenurileagricole sunt în imediata vicinătate sauchiar în interiorul zidurilor, ca într-ocetate. Dacă privim la Comanderiile dinFranţa, aici s-au păstrat încă unele în care seobservă grajdurile pentru cai, pigeonierul(adăpostul pentru porumbei, semn de puterejuridică), brutăria, hambarele, vechile porţitempliere şi zona unde erau crescătoriilede animale. Producţia comanderiilor eradestinată consumului local, aprovizionăriiarmatelor aflate în Orient şi comerţuluiintern şi extern, care se realiza mai mult pecale navală. cu ajutorul unei flote puternice.Templierii şi-au creat o flotă proprie bineorganizată care o depăşea pe aceea a oricăruiregat. Această flotă era utilizată nu doarpentru transportul armatelor dar şi pentrutransportul mărfurilor sau altor valori careerau transferate. Templierii aveau un numărmare de vase care asigurau transportul şinegoţul în Mediterana, între porturile dinItalia, Franţa, Spania şi Ţara Sfântă.Flota dispunea de un număr de galerede război uşor manevrabile, mici şi rapide,dotate cu vâsle şi vase de transport pentrutrupe, cai, încărcături comerciale şi pasageri- pelerini în drum spre Ţara Sfântă. Pentrutransportul cailor se foloseau vase speciale:cele mai mici puteau transporta în medie40 de cai (precum şi 40 de înfanterişti, toatearmele lor şi 30 de vâslaşi care să se ocupe decorabie), iar cele mai mari puteau transporta100 de cai. Transportoarele aveau adesea uşila pupa care permiteau adesea cavalerilorcălare sa coboare direct pe plajă. În primajumătate a secolului al XII-lea, templieriiau trebuit să se bazeze în special pe vaselealtora, dar până în secolul al XIII-lea ordinulavea propriile vase. Deţinerea unei floteconferea templierilor îndependenţa peMediterană şi le permitea un flux regulatde trafic militar. Baza principală se afla peinsula Mallorca. O altă bază exista pe malulfrancez al Atlanticului, portul cel mai utilizatera puternic fortificat, portul La Rochelle. Şiaici Eleonora de Acvitania îi scutise de platataxelor portuare. La Toulon, la începutulsecolului al XIII-lea, lorzii feudali dădeautemplierilor dreptul de a construi case şifortificaţii oriunde doreau, creând un portsigur pentru navele lor, cărora li se permiteasă încarce, să descarce şi să transporte totfelul de bunuri fără a plăti taxe. Templieriifăceau comerţ cu insulele Britanice plecânddin La Rochelle şi se presupune că faceaucomerţ şi cu Groenlanda, continentul nordamericanşi Mexic, probabil „sărind de peo insulă pe alta” de-a lungul vechii rute avikingilor, dar deocamdată nu există probeevidente care să susţină acest lucru. Oare LaRochelle avea o semnificaţie specială pentrutemplieri ? Este un punct nordic mult preaîndepartat pentru a fi loc de îmbarcare viabilpentru călătoriile spre Ţara Sfântă, deoareceaveau alte porturi spre est, ca de exempluMarseilles. Acest lucru sugerează faptul căpresupusele călătorii şi comerţul spre vest arconţine un sâmbure de adevăr. Deţinerea uneiflote proprii avea avantaje majore deoarecepermitea templierilor să acţioneze ca uncanal de comunicare demn de încredere întreOrient şi Occident. Astfel, oameni din toatecategoriile din Europa aveau foarte multebeneficii de pe urma activităţilor şi puteriiordinului.În contextul avantajelor de care beneficiauTemplierii, Comanderiile au funcţionat fărănicio oprelişte, fără să plătească un impozit(considerându-se că templierii plătescimpozitul sangelui în lupte), fără să plăteascăo taxă, fără vreo relaţie de vasalitate sausubordonare (în afara de jurământul faţă depapă), fiind unicii proprietari ai terenurilor,bisericii, drumurilor, fără să datoreze nimic,nici regelui nici episcopului. Acestea erauvalabile pentru toate celelalte comanderiileşi nu erau puţine: în Europa, au existat 16provincii importante - Flandra, Auvergne,Normandia, Aquitania, Poitou, Provence,Anglia, Germania, Italia superioare şiinferioare, Puglia, Sicilia, Portugalia, Castilia,Leon şi Aragon. Numărul acestor provinciia fluctuat în funcţie de extinderea ordinuluişi de importanţa economică şi militarăa acestora. Este cunoscut că majoritateaCavalerilor Templieri au fost de originefranceză, astfel că la nivelul secolului al XIIleamai mult de 9000 de domenii-comanderiiale acestora erau administrate pe teritoriulFranţei fără să le mai luăm în considerare pecele din alte ţări.Aveau însă dreptul de a strânge impozite,taxe şi redevenţe de la vasalii lor şi de lanobilii pe care îi imprumutau cu bani saucărora le gestionau domeniile cît timp aceştiaerau în luptă sau în pelerinaj. practicândimprumutul cu dobandă (deşi religia catolicăinterzice acest lucru) ori emiţând cecuri decălătorie, asa zisele “lettre d’échange”,adicăfuncţionând ca o filială a primei băncimultinaţionale din istorie. „...nobilii carecalatoreau, îşi depozitau o sumă de bani laCavalerii Templieri, primeau o chitanţă, iarla ajungerea la destinaţie prezentau chitanţaşi primeau suma de bani de la “filiala locală” acavalerilor...iar pentru toate acestea CavaleriiTemplieri percepeau un comision de pnăla 10%. Astfel, Cavalerii Templieri pot ficonsideraţi iniţiatorii cecurilor de călătorie,a cardurilor de credit! În aceste condiţii,Cavalerii Templieri au adunat o avereimensă, care, cum ei depuseseră juramântde celibat şi sătăcie, a fost folosită pentrubuna funcţionare a Organizaţiei...” (PeterTompkins, The Magic of Obelisks.)Astfel, destul de repede, mişcareaCavalerilor Templieri devenise un fel detrezorerie mondială, creditorii Europei :nobilii îşi depozitau averile la CavaleriiTemplieri, care administrau sume de baniincredibil de mari chiar şi pentru vremeaaceea. In Franţa, Templierii îşi foloseauaverile pentru finanţarea agriculturii, darşi a statului, mai ales pentru susţinereacruciadelor. Depunerile pe care aceştiale primeau în păstrare sau sub formă desechestru nu se constituiau în conturi peseama cărora să se poată face viramente saudepozite pentru împrumuturi, ci dimpotrivă,depunătorii trebuiau să plătească o taxă (uncomision) pentru păstrare, fără ca templieriisă bonifice vreun fel de dobândă. Din punctde vedere al reglementării activităţii bancareexistă o serie de iniţiative în perioada EvuluiMediu şi a Renaşterii. Astfel, la Barcelona,în 1300 au fost emise aşa-zisele Las Cortes,care fixau atribuţii, drepturi, garanţii şiresponsabilităţi ale bancherului, iar în timpullui Filip cel Frumos apare prima BancăNaţională a Europei pusă sub conducereacavalerilor templieri.Relaţiile foarte bune cu Papa au fostsuficiente pentru a ajunge la aceasta putere?Poate! Cert este faptul că ei, CavaleriiTemplieri, au contribuit financiar la ridicareaunor catedrale gotice, precum cea de laChartes - al carei efort financiar poate ficomparat cu trimiterea primului om pe Lunade catre americani - sau Templul Londrei- monument care abunda de simboluriale Cavalerilor Templieri, printre care şicelebrul “doi oameni pe un cal”. Toate acesteinvestiţii au fost posibile datorită faptuluică mişcarea Cavalerilor Templieri deveniseun fel de trezorerie mondială. Nobilii îşidepozitau averile la Cavalerii Templieri, careadministrau sume colosale. Regele Anglieia depozitat astfel suma de 50.000 de liresterline (o sumă fabuloasă, echivalentul deastăzi a întregii rezerve americane de la FortKnox) la Cavalerii Templieri, iar nobilii carecălătoreau, îşi depozitau o sumă de bani laCavalerii Templieri, primeau o chitanţă, iarla ajungerea la destinaţie prezentau chitanţaşi primeau suma de bani de la “filiala locală” acavalerilor, operaţiune pentru care, aşa cumam arătat, percepeau un comision de pânăla 10%.Astfel, Cavalerii Templieri pot ficonsiderati iniţiatorii cecurilor de călătoriesau a cardurilor de credit! In aceste condiţii,Cavalerii Templieri au adunat o avere imensă,care, având în vedere că ei depuseserăjurământ de celibat şi sărăcie, a fost folosităpentru buna funcţionare a Organizaţiei.Faptul că Templierii au fost bancheriicaselor regale europene nu poate fi contestat.Cel mai bine păstrat secret al lor era sistemul de„trucuri” financiare prin care se îmbogăţeaurapid, dar chiar dacă desfiinţarea ordinuluia fost brutală realizările lor în domeniulbancar a produs efecte de-a lungul secolelorcare au urmat. Cele mai prestigioase băncielveţiene care au fost fondate de Hughenoţi,care fugeau de persecuţiile papale, iarFamilia Hottinger făcea parte din acest val.Ca şi familia Rougemont, fondatorii, printrealtele, ai imperiului financiar „Lloyd’s ofLondon”. Aceasta era originară din Chartres,Franţa, ca şi unii dintre fondatorii OrdinuluiTemplierilor. În registrele locale estepomenită din 1285. Pe atunci se numea „DuTemple”. În 1672, Guy Charles du Temple s-acăsătorit cu Francoise-Nicole de Boisrouvray,moştenitoarea domeniului Rougemont. Peconţii Du Temple de Rougemont îi regăsimmereu legaţi de templieri, dar şi de regiiFranţei, ţinându-i sub control ca bancheri.Hottinger şi Rougemont sunt fondatoriiimperiului bancar elveţian. De altfel, chiarşi steagul Elveţiei, crucea albă pe fond roşu,aminteşte de templieri, la care culorile erauinversate. De când au fost trădaţi de regi şi papă,templierii adevăraţi au avut ca ţel distrugereamonarhiilor, în special cea franceză şi ainstituţiei papale, cu toate ordinele financiarecare o protejează. Cel mai bun exemplu aufost războaiele dintre Napoleon şi Ducele deWellington, sponsorizate, printr-o reţea debănci, de Rougemont.Transformările din epocă de la nivelulregatului dar şi din Orient, modul deorganizare al comanderiilor, organizareaexploatărilor agricole, (re)naşterea oraşelor,reanimarea vieţii urbane, dezvoltarea unorrute comerciale importante între provinciişi continente şi înfiinţarea sistemului decirculaţie monetară şi transfer bancar suntmarile fenomene economice ale perioadeicare, fără să supărăm pe nimeni, se datoreazăconcepţiei impuse de Templieri în ceea cese numeşte rulajul resurselor vs. influenţemilitare regionale, incluzânând influenţalor determinantă în dezvoltarea culturii şisocietăţii europene, fapt care a provocatschimbări definitive şi au dus la un saltremarcabil al evoluţiei socio-economice de-alungul secolelor care au urmat .Bibliografie selectivă, texte preluate şiinformaţii: Baigent M., Mutar A., Tiberiu C.P., Barbara Frale, Ralls K., Partner P., NollierI., Lixandru I., Manea I.,M., Drîmba, O.,Dobrescu, M. E., Butler A. şi Dafoe S., BrightonS., Picknett, L., şi Prince C., Demurger, A.,Barber M., Baigent M. şi Leigh R., www.<strong>osmth</strong>.ro, Enciclopedia Universală Britannica, etc.DGOTJ Conf.univ.dr. Mihaela DimitrescuSeneşal al Prioratului Bucureştilorşi Ilfovului, Mare Ospitalier al OSMTHNon nobis Domine, non nobis, sed nomine Tuo da gloriam! Pag. 12 Non nobis Domine, non nobis, sed nomine Tuo da gloriam! Pag. 13


Non nobis Domine, non nobis,sed nomine Tuo da gloriam!www.<strong>osmth</strong>.roISBN 978-973-0-12779-9

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!