PARTEA I - Centru E-learning de Instruire al Resurselor Umane din ...

Revista Tinerilor Economiºti Anul II Nr. 3 Noiembrie 2004

An II – Nr. 3, Noiembrie 2004

Colegiul redacţional:Buligiu Ionuţ (editor)Costel Ionaşcu (redactor şef)Cristi Spulbăr (redactor)Laurenţiu Dragomir (redactor)Liviu Crăciun (editor)Marian Siminică (redactor)Marius Mitrache (redactor)Radu Ogarcă (redactor)Sorinel Domnişoru (coordonator număr)ISSN 1583-9982

EDITORIALUniversitarul – zoon politikon?“Destul, vine timpul când vom reînvăţa politica.”·(Friedrich Nitzsche)Numărul 3 al Revistei Tinerilor Economişti apare în plinăcampanie electorală. Am parcurs materialele din acest număr şi nu amgăsit nici măcar o referire la acest eveniment. Sigur pentru noieconomiştii problema nu are o importanţă deosebită luată ca atare. Însădacă ne gândim că fiecare partid are în cadrul programului electoral osubstanţială componentă economică, dezinteresul nostru este cel puţinsuspect, dacă nu şi condamnabil.Oare ne-am fi putut exprima, cel puţin în paginile revistei, cuprivire la aceste programe? Ar fi fost bine? Ar fi fost util? Ce se întâmplăla alţii?În vest, şi mai ales în S.U.A., nenumărate think-tank-uri facaşa ceva la fiecare alegeri. Cum se arăta într-un recent supliment alRevistei Dilema Veche, dedicat tocmai unor astfel de dezbateri, se pleacăde la ideea că a guverna înseamnă să mişti banii societăţii dintr-o parteîn alta. Nimic mistic, nimic providenţial, iar epoca geniilor politice carefascinează masele prin carisma lor ar fi trebuit să se încheie. Politicamodernă nu mai înseamnă să fii adulat, politicienii nu sunt magicienicare scot din pălărie tot ce vor.Politicile au devenit nişte reţete, nişte studii perfecte, care sepot preda la facultăţi bune. Există diverse reţete pentru sistemele depensii, cu avantaje şi dezavantaje, există diverse reţete pentru asigurăride sănătate, pentru impozitare ş.a.m.d. iar raţionalizarea presupunedezbatere. Asta la ei.La noi există foarte, foarte puţine dezbateri în jurulprogramelor politice, cvasi-exclusiv în carul unor talk-show-uritelevizate, la care participă doar oameni politici. Nimeni din afară,nimeni din aşa-numită societate civilă.Vina este partajată: a politicienilor care s-au transformat într-ocastă închisă pe care nimic din exterior n-o atinge şi n-o interesează; aoamenilor obişnuiţi tot mai blazaţi, tot mai puţin interesaţi de viaţapolitică; a specialiştilor români care deşi cunosc realităţile politice,implicaţiile lor economice, rămân într-o eternă neutralitate.Oare de ce nu simţim impulsul să ne implicăm? Nu putem să nepoziţionăm de partea impozitării în cotă fixă sau de cea a impozităriiprogresive? Nu putem să ne pronunţăm dacă inflaţia la sfârşitul anului2008 este mai posibil să fie sub 2% sau sub 3%? Dacă ritmul anual decreştere al PIB va fi de 3%, 4%, 7% , 8%? Cum va evolua managementulsistemului sanitar? Cum ar trebui să se acorde subvenţiile în agricultură?Nu putem risca un răspuns la aceste întrebări?3

Noi credem că da. Numai că, în virtutea aceleiaşi filosofiigenerale de neutralitate a specialistului, de ce nu a intelectualului, nicinoi n-am avut iniţiativa de a propune o astfel de temă.În final ar trebui să ne reamintim că “în orice ţară, nu existădecât două partide: partidul celor care îndrăznesc să spună nu şi partidulcelor care nu îndrăznesc. Când numărul celor care nu îndrăznesccovârşeşte numărul celor care îndrăznesc, ţara este pierdută” . Asta nuînseamnă că trebuie să criticăm cu orice preţ, ci doar că nu trebuie săacceptăm totul ca atare.Asist. univ. drd. Radu Ogarcă4

CUPRINSEditorial ................................................................ 3Perspective privind activitatea de retailbanking în România............................................. 7Lect. univ. Laura Giurcă VasilescuLect. univ. dr. Cătălina SorianaSitnikovUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceDeprecierea activelor financiare ...................... 12Drd. Avram Maria CarmenUniversitatea “Al.I.Cuza” IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorNeajunsurile IMM-urilor în România încontextul integrării europene ........................... 20Lector univ. dr. Mirela CristeaLector univ. dr. Anca BăndoiUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceTendinţe în evoluţia plăţilor internaţionalegenerate de introducerea euro ......................... 26Lect. univ. dr. Cristi SpulbărUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceRata internă de rentabilitate şi rata internă derentabilitate modificată - criterii de bază înadoptarea deciziei pentru investiţii.................. 33Lect.. univ. dr. Dorel BERCEANUUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceConsideraţii privind evaluarea întreprinderii .. 38Lect. univ. drd. Mitu Narcis EduardUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceContribuţii la evaluarea politicii de curs deschimb în România din perspectiva integrăriiîn Uniunea Economică şiMonetară Europeană ......................................... 42Prep. drd. Oana GherghinescuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe Economice5Caracteristicile şi specificitatea pieţelorfinanciare internaţionale....................................46Asist univ .dr. Roxana NanuAsist. univ. dr. Raluca DrăceaUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceControl versus verificare ..................................53Conf. univ. dr. Sorinel DomnişoruAsist. univ. drd. Radu BălunăPrep. univ. drd. Daniel GoagărăUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceInformaţia contabilă privind capitalurile şidatoriile în condiţii de inflaţie............................61Asist. univ. drd. Valeriu BrabeteLect. univ. dr. Cristian DrăganPrep. univ. drd. Daniel GoagărăUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceServiciile de transport internaţional în secolulal XXI-lea .............................................................65Drd. Bocean AndreeaPrep. univ .drd. Bocean ClaudiuAsist. univ. drd. Barbu Mihail CătălinUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceResponsabilitatea socială a companiilor şiavantajul competitiv...........................................71Asist. univ. drd. Rus AdinaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceSix Sigma Quality Strategy – a summaryapproach .............................................................77Lect. univ. dr. Carmen PăunescuAcademy of Economic Studies BucharestFaculty of CommerceNoua Metodologie a Managementului CalităţiiTotale – Six Sigma..............................................81Lect. univ. dr. Cătălina SorianaSitnikovLect. univ. Laura Giurcă VasilescuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe Economice

Tranziţia şi performanţele economice..............85Lect.. univ. dr. Ramona GruescuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceCritica modelului lui Porter................................92Asist. univ. drd. Radu OGARCĂUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceEvaluarea culturii organizaţionale –instrumentul OCAI..............................................98Drd. Ramona RaduAcademia de Studii Economice BucureştiFacultatea de Relaţii Economice InternaţionaleRolul managerului în procesul dereorganizare şi lichidare a intreprinderii....105Lect. univ. dr. Marius MitracheUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceStrategia de comunicare în afaceri.................110Conf.univ.dr. Sorina GîrboveanuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceModelarea „agilă”, o nouă abordare înmanagementul sistemelor ...............................115Lector Univ. dr. Ungureanu SorinUniversitatea „Sextil Puşcariu” BraşovFacultatea de ManagementIndicii ale intensificării integrăriiinternaţionale a pieţelor financiare .................123Lect. Univ. Dr. Bako E. DanaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi GestiuneaAfacerilorTeoria ciclurilor economice in gandireaeconomica romaneasca din perioadainterbelica. Studiu asupra abordarii propusede profesorul George N.Leon..........................131Asist. univ. drd. Flavius RovinaruUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceObiectivele de creştere ale politiciicomerciale.........................................................138Lect. univ. drd. Vochiţa LuminiţaUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe Economice6Controverse privind relaţia dintre comerţulinternaţional şi creşterea economică............. 143Asist.univ.drd. Monica Ioana POP SILAGHIUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceCadrul economiei mondiale postbelice.începuturi şi premise....................................... 149Asist. univ. drd. Salanţă MihaelaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceTrecerea României la euro .............................. 156Drd. Tudor PopescuUniversitatea Babeş-Bolyai Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceManagementul riscului la nivelul unei unităţieconomice ........................................................ 162Asist. univ. drd. Daniel CÎRCIUMARULect. univ. dr. Marian SIMINICĂUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceFactorii social-economici şiculturali – determinante ale fertilităţii ............ 168Conf. univ. dr. Carmen RaduUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceTehnologii informaţionale şi decomunicare....................................................... 174Lect. univ. drd. Hauer IleanaAsist. univ. drd. Butuza AntoanetaUniversitatea de Vest TimişoaraFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbordări ale opţiunii fiscale în finanţelepublice clasice şi moderne ............................. 182Conf. univ. dr. Dincă MariusLect. univ. drd. Dincă GheorghiţaUniversitatea “Transilvania” BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceO nouă terminologie a organizării muncii şiactivităţilor în societatea informaţională şi acunoaşterii........................................................ 191Lect.univ.dr. Marian STOICAAcademia de Studii Economice BucureştiCatedra de Informatică Economică

Secţiunea Finanţe - ContabilitatePERSPECTIVE PRIVIND ACTIVITATEA DE RETAIL BANKING ÎN ROMÂNIALect. univ. Laura Giurcă VasilescuLect. univ. dr. Cătălina SorianaSitnikovUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The importance of the new banking services (internetbanking mobile banking, home banking) increased in the last years,influencing the banking development in different ways. So, thestrategies adopted by retail banks have repercussions not only inthe banking sector but also in every important economic sectors. Inthis paper we tried to emphasize the changes in the bank field dueto the major impact e-banking on the economic and financial sector.Key words: electronic banking services, internet banking, retail bankingSegmentul de retail banking a suferit de-a lungul anilor, odată cu noiletehnologii şi sisteme de comunicaţii apărute pe piaţă, modificări importante în ceea cepriveşte serviciile oferite şi relaţiile cu clienţii.Într-un viitor nu prea îndepărtat tehnologiile informatice vor schimba completactuala configuraţie a băncilor tradiţionale. Tot mai multe servicii vor fi automatizate,clienţii vor prefera să-şi efectueze singuri operaţiunile sau prin telefon, astfel că nouabancă va deveni mai mult un centru de afaceri. Actuala bancă tradiţională se vatransforma într-un centru tehnic de lucru, un fel de bancă fără clienţi fizici.Noile orientări către persoanele fizice completează profilul universal albăncilor. Accentul care se pune pe produsele şi serviciile destinate acestui segmentcorespunde cerinţelor pieţei din România, în prezent existând o adevărată competiţiepentru piaţa de retail. De la segmentul persoanelor fizice va veni cel mai ridicat profit şicel mai sigur; experienţa băncilor din occident cu câteva decenii în urmă reprezintă unargument în acest sens.Anticipările vizavi de piaţa de retail românească se bazează pe următoarelepremise:► piaţa românească se bazează pe un grad ridicat de competiţie, în contextul încare gradul de bancarizare este încă scăzut. Din experienţa europeană rezultă că multebănci mici vor să aibă azi un cuvânt important de spus dar piaţa se va împărţi până laurmă între 6-7 bănci, care vor avea fiecare o cotă de piaţă de peste 5-6 la sută;► piaţa este prea puţin sofisticată, în sensul că în afară de depozite, carduri şicredite, oferta băncilor este încă limitată, deoarece nu există o veritabilă piaţă pentruproduse sau servicii mai complexe;► piaţa este o piaţă de produse şi nu de clienţi, care în prezent sunt migratori şimai puţin fideli pentru a construi o relaţie globală cu banca;► piaţa de retail este puţin rentabilă şi se află într-o febrilă construcţie şidevenire.7

Revista Tinerilor EconomiştiIndustria mondială bancară se restructurează, iar vechea relaţie dintre bancă şiclient se schimbă şi ea. Modificările din sectorul tehnologic, reglementările şi condiţiileeconomice generale transformă industria serviciilor financiare.Activitatea electronică, cunoscută şi sub denumirea de "e-banking", reprezintăo parte componentă a comerţului electronic, care cuprinde toate tipurile de tranzacţiidesfăşurate prin intermediul reţelelor electronice. În urmă cu câţiva ani, activitatea de e-banking era reprezentată de operaţiuni de tip phone banking şi remote banking(tranzacţiile electronice dintre clienţi şi bancă se derulau printr-o reţea închisă decomunicare şi cu utilizarea programelor informatice specifice furnizate de bancă). Înprezent, sfera noţiunii de e-banking s-a extins, utilizându-se termeni ca internetbanking şi mobile banking pentru a desemna noi modalităţi prin care clienţii stabilescraporturi bilaterale cu băncile fără a fi prezenţi fizic în clădirile acestora.Introducerea serviciilor moderne de e-banking a înregistrat o tendinţă decreştere rapidă în ţările europene (tabelul 1):Tabelul 1. Numărul europenilor care folosesc servicii e-banking(1999-2004)Anul UK Germania Spania Franţa Suedia Olanda Italia Elveţia1999 1,0 0,9 0,7 0,2 1,0 0,2 0,1 0,22000 2,0 1,6 1,3 0,4 1,3 0,5 0,3 0,42001 3,1 2,5 1,8 0,8 1,5 0,9 0,5 0,62002 3,9 3,5 2,1 1,1 1,7 1,2 0,8 0,62003 4,9 4,3 2,5 1,8 1,9 1,5 1,3 0,72004 5,4 4,9 2,7 2,1 2,0 1,7 1,7 0,8Sursa: International Data CorporationÎntre timp, multe bănci de pe toate continentele au descoperit beneficiileglobalizării prin Internet, SUA nefiind, contrar aşteptărilor, un lider mondial în acestdomeniu. Un studiu Gartner arată că în anul 2003 peste 17% dintre americani utilizauservicii bancare online şi se estimează că numărul lor va creşte cu 14% anual până lafinele anului 2007. În timp ce europenii mizează mai mult pe e-banking, americanii seorientează spre e-commerce.Din punct de vedere geografic, Europa deţine supremaţia faţă de celelaltezone. Astfel, în 2003, 48 de milioane de vest-europeni utilizau serviciile e-banking, încomparaţie cu 20,5 milioane de americani şi 19,6 milioane de japonezi iar estimărilepentru 2004 vizează 58 milioane de europeni, 23 milioane de americani şi 22 milioanede japonezi.În Europa Occidentală, potrivit unui studiu Forrester, rata de penetrare se vadubla până la sfârşitul anului 2007. Date fiind diversitatea economică şi culturalăexistente, gradul de extindere a serviciilor de e-banking diferă mult între zone. Astfel,în Germania, numărul de conturi bancare online va creşte la 32,6 milioane în 2007,potrivit unei estimări IDC (de la 20 milioane în 2003). În Olanda, rata de penetrare aserviciilor e-banking era anul trecut (2003) de 60%, ca urmare a unor campaniisusţinute de promovare din partea puternicelor bănci olandeze.În ceea ce priveşte cărţile de credit online, aici supremaţia este deţinută deSUA unde 81% din totalul tranzacţiilor vizând bunuri şi servicii de consum suntrealizate prin această metodă, în comparaţie cu Europa (64%). De fapt, în Europa,cardurile de credit online au rate de penetrare destul de mici, estimările pentru 20038

Secţiunea Finanţe - Contabilitaterelevând cifre diverse, în funcţie de regiune: Franţa (13%, Germania (16%), Italia (8%),Olanda (16%), Sania (12%), Elveţia (17%), Marea Britanie (15%).Tabel 2. Numărul utilizatorilor serviciilor financiare la distanţă- mil -Regiunea 1999 2000 2001 2002 2003 2004Europa

Revista Tinerilor EconomiştiTabel 3 . Statistici privind serviciile electronice (trim. I 2004)Banca Tipul serviciului DenumireaserviciuluiNumărutilizatoriNumărtranzacţiiBanca Română pentru mobile-banking Mobilis peste 1000 n.a.DezvoltareBanque Franco- internet-banking cca 160 cca 13300RoumaineBanca comercială Ion electronic-banking Office 2 Office cca 740 n.a.ŢiriacEmporiki Bank internet-banking 486 9934(lei+valută)ING Bankinternet-banking ING Online 212 18520(lei+valută)electronic-banking Multicash 832 213450(lei+valută)Raiffeisen Bank electronic-banking Multicash 1712 163390mobile-banking SmartTel 12091846MyBankingnaRo-Bank electronic-banking HBS 230 29300 (lei)Sursa: www.efinance.ro/reviste200334420022542001116volum tranzactiifolosind m-banking2000431999120 100 200 300 400Sursa: International data CorporationFigura 1. Volumul tranzacţiilor mobile-banking în Europa de vestAnaliştii consideră că aplicaţiile de tip mobile-banking, şi anume vizualizareade informaţii referitoare la conturile sau efectuarea tranzacţiilor folosind telefoanemobile, vor avea un impact mult mai mare decât aplicaţiile de tip e-banking sauInternet-banking. Acest proces constituie, fără îndoială, o revoluţie în domeniulcanalelor de comunicare bancare care oferă independenţă totală unui client, oriunde peglob, acesta putându-şi accesa în orice moment contul, poate face plăţi sau încărca ocarte de credit.Un program de servicii financiar-bancare pentru populaţie, introdus de curândşi în România de ING, vine cu un concept novator: "Self Bank" care permitegestionarea fondurilor proprii chiar de către client, atunci când doreşte, totul în sistemelectronic, la costuri mai scăzute şi cu economie de timp, în comparaţie cu reţeauabancară clasică.10

Secţiunea Finanţe - ContabilitateDevine tot mai evident că, în general, viitorul va pune bază mai mult petehnologie, decât pe locaţiile fizice. Tehnologia poate fi folosită pentru a integra diferitetipuri de conturi financiare, atât timp cât clienţii sunt mai interesaţi de valoarea totală adepozitelor lor, decât de a stabili o relaţie cu furnizorul serviciilor financiare.Tehnologia sprijină şi realizarea de plăţi şi poate asigura înlocuitori pentru bănci. Pemăsură ce clienţii fac plăţi electronic şi software-ul cercetează site-ul web în locul lorpentru a afla care sunt cele mai bune rate la credite, băncile se reduc la simpli furnizoride servicii şi produse. În timp, în mintea oamenilor şi, posibil, şi în realitate, interfaţa valua locul băncilor. În acelaşi timp, tehnologia permite băncilor să devină o interfaţă. Înacest fel, tehnologia devine parte integrantă a transformărilor care au loc în segmentulretail.Apariţia activităţii bancare de e-banking, oferă băncilor şi clienţilor o serie deoportunităţi, dar generează şi numeroase riscuri pentru aceştia. Activitatea bancarăelectronică sporeşte ponderea specifică a riscurilor legate de tehnologiile informatice înprofilul de risc al unei bănci. Totodată, ea modifică natura riscurilor bancare clasice(riscul de credit, de piaţă, de rată a dobânzii, de lichiditate), acestea manifestându-se curapiditate sporită şi având consecinţe mult mai importante.Evoluţiile recente indică pentru 2004 următoarele previziuni în legătură cupiaţa de retail din România şi noile servicii electronice şi informatice:♦ se anticipează o creştere a tranzacţiilor electronice, atât ca număr cât şi cavolum;♦ se va înregistra o creştere constantă dar nu spectaculoasă a creditelor deconsum;♦ se vor dezvolta serviciile de telebanking şi o mai bună personalizare a relaţieide colaborare cu clienţii;♦ marea provocare o va reprezenta exigenţa sporită a clienţilor faţă de calitateaserviciilor, a informaţiilor oferite, faţă de timpul petrecut la sediul băncii;♦ creşterea concurenţei pe acest segment vizat deopotrivă de bănci şi de alteinstituţii financiare;♦ satisfacerea consumatorului va deveni ţinta principală în dezvoltareaportofoliului de noi produse, marcate de flexibilitate şi rapiditate.Premisele succesului în retail-banking ţine şi de alţi factori care privesc:aspectul unităţilor bancare, consultanţa oferită clienţilor persoane fizice, separarea clarăa activităţilor de front şi back office, dezvoltarea canalelor alternative de distribuţie aproduselor şi serviciilor oferite.BIBLIOGRAFIE1. Canals, J. Competitive Strategies în European Banking”, ClaredonPress, Oxford, 19942. Casson, M. “Multinational Corporations”, Edward Elgar PublishingCompany, Vermont USA, 19903. Channon, D. “Global Banking Strategy”, John Willey&Sons, New York,F.1990.4. Postelnicu, C. “Corporaţiile Multinaţionale”,Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă,5. Punnet, B. J.,Ricks, D. A.Cluj-Napoca, 1998“International Business”, PWS-Kent Publishing Company,Boston, 199211

Revista Tinerilor EconomiştiDEPRECIEREA ACTIVELOR FINANCIAREDrd. Avram Maria Carmen,Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi,Facultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorAbstract: IAS 39 „Financial Instruments: Recognition andMeasurement” provides the rules that the entities using financialinstruments and applying IFRS should use in determining theimpairment of their financial assets. The standard also prescribesthe accounting treatment of the impairment. This paper discussesthe differences existing between these rules and the Romanianones.Key words: financial assets, impairment, IAS, fair value, amortized cost,allowance accountCu excepţia instrumentelor financiare evaluate la valoarea justă, ale căreimodificări sunt recunoscute imediat în contul de profit şi pierdere, toate activelefinanciare trebuie să fie supuse testelor de depreciere. Acestea constau în aprecierea, ladata fiecărui bilanţ, a existenţei unor dovezi obiective privind deprecierea.Standardul 39 defineşte deprecierea drept scăderea valorii recuperabile a unuiactiv sub valoarea sa contabilă netă. La rândul său, valoarea recuperabilă reprezintăvaloarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar, actualizată pe baza ratei efective adobânzii.Definiţiile anterioare ar putea fi interpretate în sensul că principalul criteriu deevaluare a deprecierii este scăderea valorii recuperabile sub nivelul celei contabile nete.Cu toate acestea, IAS 39, în special varianta sa actuală, subliniază faptul că dovadaobiectivă este indicatorul existenţei unei deprecieri, rezultate din producerea unuieveniment ulterior recunoaşterii iniţiale a activului. Pierderile aşteptate, oricât deprobabile ar fi, nu sunt recunoscute.După ce activul a trecut testul deprecierii, pierderea de valoare se calculează cadiferenţă între valoarea recuperabilă şi cea contabilă. Cu alte cuvinte, dovada,confirmată prin test, reprezintă cauza deprecierii, în timp ce diminuarea valoriirecuperabile este consecinţa acesteia.Dovezile obiective care atestă deprecierea activelor financiare îmbracă formafactorilor prezentaţi în figura nr. 1.Oricare dintre factorii enumeraţi, analizat individual, nu constituie un indicatoral deprecierii, însă, corelat cu alte elemente (precum gradul de lichiditate şi solvabilitatea emitentului/debitorului, expunerea la riscuri a activităţii acestuia, nivelul neonorăriialtor obligaţii similare, condiţiile economice naţionale şi locale) poate furniza doveziobiective referitoare la pierderile de valoare.12

Secţiunea Finanţe - ContabilitateDificultateafinanciarăsemnificativă aemitentuluiProbabilitatearidicată defalimentDispariţia uneipieţe active datoritădificultăţilorfinanciareÎncălcarea unui contract(de exemplu, prinneplata principalului şi adobânzii )Acordareaunei concesiiemitentului/debitoruluiModificarea nefavorabilăa unui factor (deexemplu, rata şomajului)Figura 1 Dovezi obiective ale deprecieriiAstfel, reducerea categoriei de credit a unei întreprinderi nu reprezintă, în sine,evidenţa unei deprecieri, dar corelată cu alte informaţii, ea poate deveni o dovadă certă.Spre exemplu, o entitate “A” acordă, în luna ianuarie a anului 2002, un împrumut de100.000$, cu o rată fixă a dobânzii de 7,5%, pe o perioadă de 5 ani, unei societăţi “B”.La sfârşitul anului, “B” se confruntă cu dificultăţi financiare datorate unei crizeeconomice mondiale iar conducerea sa este îngrijorată de probabilitatea ridicată de a nuputea să îşi respecte obligaţiile contractuale asumate faţă de entitatea “A”.Valoarea contabilă a împrumutului la 31 decembrie 2002 este de 82.921$.Societatea “B” renegociază cu creditorul extinderea duratei acestuia de la 5 la 7 ani.Drept urmare, plăţile lunare se reduc de la 2.000$ la 1.435$. În aceste condiţii, “B” îşipoate îndeplini obligaţiile de plată. Aşadar, dificultatea financiară pe care o traverseazăsocietatea debitoare nu este un indicator al deprecierii, aceasta depinzând de termeniicreditului restructurat. Valoarea recuperabilă a creditului este egală cu cea contabilă,ridicându-se la 82.912$. Prin urmare, entitatea “A” nu trebuie să recunoască nici opierdere din depreciere.Un alt factor care, luat în considerare în mod izolat, nu constituie o dovadă adeprecierii activelor financiare este dispariţia unei pieţe active datorită faptului cătitlurile de capital propriu ale unei întreprinderi nu mai sunt tranzacţionate public. Esteadevărat că lipsa pieţei active îngreunează stabilirea pierderii din depreciere, însă, fără afi corelată cu alte informaţii, ea nu este suficientă pentru recunoaşterea acesteia. Doveziale deprecierii pe o piaţă inactivă sunt:• deteriorarea semnificativă şi neaşteptată a câştigurilor unui investitor, a fluxurilorde numerar sau a activelor nete, faţă de cele de la data achiziţiei;• reducerea sau sistarea plăţii dividendelor;• degradarea importantă a clasificării de credit.În legătură cu instrumentele de capital propriu, noul standard oferă exemple deindicatori ai deprecierii acestora, cum ar fi: schimbări nefavorabile semnificative alemediului tehnologic, economic şi juridic în care activează emitentul sau scădereaimportantă şi prelungită a valorii juste a titlurilor. IAS 39 nu defineşte expresia“scăderea importantă şi prelungită”, ceea ce înseamnă că este nevoie de raţionamentprofesional pentru a evalua deprecierea acestor instrumente. Deşi sensul său exact estedificil de stabilit, precizarea “importantă şi prelungită” este utilă pentru determinareadeprecierii, deoarece tilurile de capitaluri proprii sunt supuse unor dese fluctuaţii de preţcare pot fi considerate, în mod eronat, drept pierderi de valoare.De exemplu, o entitate deţine acţiuni ale unei întreprinderi “A”, cotate pe opiaţă publică. La sfârşitul anului, valoarea de piaţă a acţiunilor scade cu 25%, faţă de13

Revista Tinerilor Economişticea a altor titluri care înregistrează reduceri de doar 10%. Scăderea puternică sedatorează îngrijorării participanţilor pe piaţă în ceea ce priveşte capacitateaîntreprinderii “A” de a plăti datoriile scadente aferente obligaţiunilor emise. Dreptconsecinţă, valoarea de piaţă scade sub cost, dar investitorul nu trebuie să recunoască opierdere din depreciere dacă această reducere nu este prelungită.IAS 39 solicită recunoaşterea unei pierderi, atunci când există informaţiiobservabile referitoare la o descreştere măsurabilă a fluxurilor viitoare de trezorerieestimate pentru un grup de active financiare, chiar dacă descreşterea nu poate fiidentificată pentru activele individuale din grup. Indicatori ai deprecierii pot fi:• modificarea nefavorabilă a nivelului de onorare a obligaţiilor de către debitori;• condiţii economice naţionale sau locale care sunt legate de pierderile de valoare aleactivelor din grup. Spre exemplu, creşterea ratei şomajului, schimbări adverse înramura respectivă de activitate.DEPRECIEREA ACTIVELOR EVALUATE LA COSTUL AMORTIZATTratamentul contabil al deprecierii diferă în funcţie de modalitatea de evaluarea activelor financiare: costul amortizat sau valoarea justă. În primul caz, deprecierea sedetermină pe baza diferenţei dintre valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea prezentă afluxurilor viitoare de numerar estimate, actualizate pe baza ratei efective a dobânziiiniţiale (numită valoarea recuperabilă, care este mai mică) • . Pierderea se include încontul de profit şi pierdere al perioadei, contul de corespondenţă fiind: fie direct activulfinanciar, fie un cont reducere a valorii activelor (“allowance account”).În practica contabilă românească, pierderea de valoare se înregistrează pecheltuieli, prin intermediul unui cont de provizioane pentru depreciere. Activulfigurează în bilanţ la valoarea contabilă netă (valoarea contabilă minus amortizare-dacăeste cazul-, minus provizioanele pentru depreciere aferente), dar în evidenţele primarerămâne înregistrat la valoarea contabilă. Diferenţele între abordarea autohtonă adeprecierii şi cea internaţională nu se opresc aici:• baza de determinare a acesteia este reprezentată de diferenţa dintre valoareacontabilă brută şi cea de inventar (în cazul provizioanelor pentru depreciere),respectiv valoarea contabilă netă si cea recuperabilă (conform IAS 36 şi altor normeinternaţionale care tratează problema deprecierii);• indicatorii financiari ai activelor generează rezultate diferite în cazul celor douăabordări.De exemplu, o întreprindere cumpără de la societatea “A” obligaţiuni cuvaloarea de emisiune de 49.000.000$, pe o perioadă de 5 ani, cu o rată a dobânzii de10%. Întreprinderea clasifică obligaţiunile la “creanţe şi împrumuturi” şi le evaluează lacostul amortizat. Rata efectivă a dobânzii este, la data cumpărării obligaţiunilor, de10,53482%. La sfârşitul celui de-al treilea an, societatea “A” se confruntă cu dificultăţifinanciare severe şi nu mai poate să-şi plătească obligaţiile. În acel moment, costulamortizat al obligaţiunilor este de 49.539.207$. Întreprinderea preconizează că vaîncasa o dobândă aferentă unei rate de 10% pentru anul al 4-lea, nu va primi dobândapentru ultimul an iar la scadenţă va recupera doar 25.000.000$ din cei 50.000.000$aşteptaţi.• Fluxurile de numerar aferente creanţelor pe termen scurt nu se actualizează, fiindevaluate la valoarea iniţială a facturii.14

Secţiunea Finanţe - ContabilitateDeprecierea se calculează pe baza valorii recuperabile determinate cu ajutorulratei efective a dobânzii iniţiale de 10,53482%. Considerând dobânda pe anul al 3-leadeja încasată, valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar este:5.000.000 25.000.000+24.985.165$21+0,1053 (1 + 0.1053)=Pierderea de valoare este de 49.539.207 – 24.985.165 = 24.554.042$ şigenerează următoarea corespondenţă contabilă:Pierderi din deprecierea = Obligaţiuni 24.554.042activelor financiareObligaţiunile figurează în bilanţ şi în evidenţa primară la valoarea recuperabilăde 24.985.165$.În contabilitatea românească, deprecierea este: 49.000.000 – 24.985.165 =24.014.835$.Cheltuieli privindprovizioanele pentrudeprecierea activelor= Provizion pentru depreciere 24.014.835Obligaţiunile rămân înregistrat în evidenţa primară la valoarea de intrare de49.000.000$ (deoarece nu se utilizează costul amortizat) iar în bilanţ figurează lavaloarea de 49.000.000 – 24.014.835 = 24.985.165$. Deşi efectul asupra bilanţului esteacelaşi în cele două cazuri, situaţia ulterioară a obligaţiunilor este diferită, din motivelepe care le-am enumerat. Diferenţele devin şi mai evidente în situaţia anulăriideprecierii, pe care o vom exemplifica ulterior.Rata efectivă a dobânzii iniţială se utilizează pentru active financiare evaluatela cost amortizat, cu rate fixe, deoarece actualizarea prin intermediul ratei curente arînsemna stabilirea valorii juste. Cu toate acestea, pentru activele purtătoare de rate aledobânzii variabile se poate recurge la rata efectivă curentă, stabilită pe baza preţurilorde piaţă observabile, deoarece costul amortizat şi valoarea justă a unor asemeneainstrumente financiare sunt aproximativ egale. Rata curentă a unor active similare sefoloseşte şi pentru calcularea deprecierii aferente instrumentelor a căror valoare justă nupoate fi determinată credibil.Conform întrebării 113-1 din Ghidul de implementare a IAS 39, în cazulactivelor garantate, estimarea valorii recuperabile reflectă fluxurile de numerar rezultatedin executarea silită a acestora. Astfel, deprecierea se calculează pe baza valorii juste agaranţiei, din care se deduc costurile obţinerii acesteia.Observaţiile anterioare au la bază un activ semnificativ individual şi evaluatseparat pentru depreciere. Însă, IAS 39 permite şi evaluarea colectivă a pierderii devaloare. Un activ analizat individual şi găsit nedepreciat trebuie inclus într-o grup, învederea stabilirii colective a deprecierii. Portofoliul conţine instrumente similare care,în mod individual, nu sunt semnificative.În vederea evaluării colective, activele financiare sunt grupate pe bazacaracteristicilor similare ale riscului de credit. Astfel, se iau în considerare tipulinstrumentului, domeniul de activitate, localizarea geografică, tipul garanţiei şi alţifactori semnificativi. Caracteristicile trebuie să fie relevante pentru estimarea fluxurilorviitoare de numerar aferente portofoliului de active. Ele îndeplinesc această condiţie înmăsura în care ilustrează capacitatea debitorului de a plăti toate obligaţiile sale conformtermenilor contractuali.Un exemplu de grupare a activelor financiare este prezentat în continuare. Obancă deţine un portofoliu de credite ce conţine credite comerciale şi de consum. Toate15

Revista Tinerilor Economişticreditele de consum au rate ale dobânzii variabile. Dintre cele comerciale, 70% au ratefixe. Aproximativ 30% dintre creditele comerciale au scadenţa sub 1 an, 40% între 1 şi5 ani iar restul între 5 şi 10 ani. Aceste credite pot fi grupate astfel:-credite comerciale depreciate în mod individual, care se pot subclasifica înfuncţie de riscul lor de credit şi care trebuie reevaluate conform programului obişnuit albăncii de apreciere a acestui risc;-credite semnificative individual, nedepreciate conform aprecierilor băncii. Aicisunt incluse, în special, creditele comerciale;-credite comerciale şi de consum cu rate variabile;-credite acordate debitorilor din ţările mai puţin dezvoltate ce sunt excluse dincategoria creditelor comerciale şi evaluate independent, pe baza condiţiilor economicedin regiunea respectivă;-sub-portofolii de credite care nu au fost identificate drept depreciate şi care nusunt semnificative individual.Fluxurile de numerar actualizate, asociate unui grup de active, se determină pebaza clauzelor contractuale şi a experienţei trecute cu portofolii similare. Aceastăexperienţă, a pierderilor trecute, trebuie ajustată pe baza informaţiilor observabilecurente pentru a reflecta efectele condiţiilor actuale, care nu existau în trecut, şi pentru aelimina condiţiile anterioare, care nu mai există în prezent.Estimarea modificărilor în fluxurile viitoare aferente unui grup de activereflectă şi este consecventă cu schimbările informaţiilor observabile de la o perioadă laalta. Metodologia şi ipotezele utilizate în realizarea estimărilor trebuie revizuiteperiodic pentru a reduce diferenţele dintre pierderile estimate şi cele efective.Conform IAS 39, par.114, în cazul în care, într-o perioadă ulterioară,deprecierea recunoscută se reduce iar această scădere poate fi corelată, în mod obiectiv,cu un eveniment apărut după înregistrarea sa, deprecierea trebuie anulată prinintermediul contului de profit şi pierdere. Această operaţiune nu poate să conducă la uncost amortizat mai mare decât valoarea care ar fi fost obţinută dacă activul nu ar fi fostdepreciat.De exemplu, în cazul obligaţiunilor achiziţionate de o întreprindere la preţul de49.000.000$, pentru care s-a recunsocut o pierdere din depreciere de 24.554.042$, noulcost amortizat, la sfârşitul anului 4, este de 22.617.308$. El rezultă din tabelul 1.AnTabelul 1 Calculul noului cost amortizatCost amortizat Dobânda efectivăla începutul raportatăperioadei (10,53482%)Flux denumerar(dobândaîncasată)Cost amortizatla fineleperioadei4 24.985.165 2.632.143 5.000.000 22.617.308La sfârşitul aceluiaşi an, valoarea recuperabilă a obligaţiunilor devine29.302.352$, ceea ce înseamnă că este necesară anularea pierderii din depreciere pentrusuma de 6.685.044$ (29.302.352 – 22.617.308). Costul amortizat la sfârşitul anului 4,în situaţia în care nu s-ar fi înregistrat o depreciere, ar fi fost de 49.758.075$ (vezitabelul nr. 2.2). Aşadar, noul cost, rezultat după anularea corespunzătoare a deprecierii,de 29.302.352$, nu depăşeşte valoarea activului în lipsa acesteia.Anularea deprecierii, conform IAS 39, generează următoarea corespondenţăcontabilă:16

Secţiunea Finanţe - ContabilitateObligaţiuni = Câştiguri din anularea 6.685.044deprecieriiPentru a observa diferenţele dintre abordarea românească a deprecierii şi ceainternaţională, prezentăm exemplul anterior în paralel, în tabelul 2.Tabelul 2 Deprecierea în sistemul contabil românesc şi în cel internaţionalSistemul contabil IAS 39românesc1.Valoarea de intrare a obligaţiunilor 49.000.000$ 49.000.000$2.Valoarea din contabilitatea curentă în 49.000.000$ 49.539.207$momentul deprecierii3.Valoarea recuperabilă la sfârşitul anului al 24.985.165$ 24.985.165$treilea4.Deprecierea (2-3) 24.015.835$ 24.554.042$5.Valoarea în bilanţ (3) 24.985.165$ 24.985.165$6.Valoarea din contabilitatea curentă la 49.000.000$ 24.985.165$sfârşitul anului 37.Valoarea din contabilitatea curentă la 49.000.000$ 22.617.308$sfârşitul anului 48.Valoarea recuperabilă 29.302.352$ 29.302.352$9.Valoarea deprecierii anulate (7-8) 4.318.187$ 6.685.044$10.Valoarea în bilanţ la sfârşitul anului 4 (8) 29.302.352$ 29.302.352$11.Valoarea în contabilitatea curentă la 49.000.000$ 29.302.352$sfârşitul anului 4Anularea deprecierii, în sistemul nostru contabil, generează următorul articol:Provizioane pentru = Venituri din provizioane 4.318.187deprecierea activelorpentru depreciereÎn cazul activelor financiare depreciate, valoarea veniturilor din dobânziulterioare deprecierii se calculează pe baza ratei efective a dobânzii utilizate îndeterminarea valorii recuperabile (cea iniţială sau curentă, după caz).În exemplul anterior, veniturile din dobânzi corespunzătoare anului al 4-leasunt de 2.632.143$. Corespondenţa contabilă aferentă este:Numerar = %Venituri din dobânziObligaţiuni5.000.0002.632.1432.367.857DEPRECIEREA ACTIVELOR EVALUATE LA VALOAREA JUSTĂDeprecierea activelor financiare disponibile pentru vânzare, evaluate lavaloarea justă cu modificări ale acesteia recunoscute în capitalurile proprii, presupunetransferarea pierderii din capitalurile proprii în contul de profit şi pierdere. Valoareapierderii ce trebuie tansferată în rezultatul perioadei resprezintă diferenţa dintre costulde achiziţie (după scăderea oricărei rambursări a principalului şi a oricărei amortizări) şivaloarea justă curentă, mai puţin orice depreciere recunoscută anterior în contul deprofit şi pierdere.De exemplu, costul de achiziţie a unui activ disponibil pentru vânzare este de2.500.000 lei. Ulterior, valoarea sa justă devine 2.400.000 lei, pierderea fiindrecunoscută în capitalurile proprii.17

Revista Tinerilor EconomiştiModificarea valorii juste în = Active financiare 100.000capitalurile propriidisponibile pentru vânzareDupă o perioadă de timp, se constată că activul este depreciat, valoarea sa justăcurentă fiind de 2.350.000 lei. Drept urmare, pierderea din depreciere se înregistreazăîntr-un cont de pierderi, care intră în corespondenţă cu modificarea recunoscută anteriorîn capitalurile proprii.Pierderi din depreciereaactivelor financiaredisponibile pentru vânzare= %Modificarea valorii juste încapitalurile propriiActive financiaredisponibile pentru vânzare150.000100.00050.000Pentru instrumentele de datorie achiziţionate şi clasificate la “active disponibilepentru vânzare”, deprecierea presupune calcularea valorii recuperabile prin actualizareafluxurilor viitoare de numerar aşteptate, pe baza ratei curente a dobânzii pentru activesimilare. Această rată reprezintă randamentul efectiv al instrumentului şi reflectăpierderea din depreciere aşteptată de piaţă.De exemplu, o entitate a investit în obligaţiuni clasificate în categoriamenţionată, plătind un preţ de 105.000.000 lei. Valoarea lor nominală este de100.000.000 lei, rata fixă a dobânzii 10% iar durata împrumutului este de 5 ani.Valoarea justă a obligaţiunilor, la sfârşitul primului an, devine 93.000.000 lei. Ratacurentă a dobânzii pentru instrumente similare este de 11,5%.Valoarea recuperabilă, calculată prin actualizare, este:10.000.000 10.000.000 10.000.000 10.000.000 110.000.000++ ++= 94.525.0002 3451+0,115 (1 + 0,115) (1 + 1,115) (1 + 0,115) (1 + 0,115)În acest caz, entitatea trebuie să:‣ recunoască în capitalurile proprii o scădere a valorii juste de 105.000.000 –93.000.000 = 12.000.000 leiModificarea valorii juste încapitalurile proprii= Active financiare 12.000.000disponibile pentru vânzare‣ transfere pierderea din depreciere din capitalurile proprii pentru suma de105.000.000 – 94.525.000 = 10.475.000 lei.Pierderi din deprecierea = Modificarea valorii juste în 10.475.000activelor financiarecapitalurile propriiLa o creştere a valorii juste ce poate fi corelată cu apariţia unui evenimentsurvenit după recunoaşterea deprecierii în contul de rezultate, pierderea poate fi anulatăprin înscrierea în profitul/pierderea net(ă).În ceea ce priveşte elementele de capitaluri proprii, noua versiune a IAS 39prevede că pierderea din depreciere nu poate fi reluată în contul de rezultate, atâta timpcât activele continuă să fie recunoscute. Prin urmare, orice creştere a valorii juste, dupădepreciere, se poate înregistra doar în capitalurile proprii. Cu toate acestea, pierderileaferente instrumentelor de datorie pot fi anulate dacă evenimentul care provoacăreducerea lor se produce după recunoaşterea deprecierii.Standardul revizuit subliniază că o scădere semnificativă şi prelungită a valoriijuste sub cost reprezintă o dovadă obiectivă a deprecierii. În cazul activelor disponibilepentru vânzare, “semnificativ” înseamnă că o scădere a preţului instrumentului decapitaluri proprii (chiar dacă este temporară) conduce automat la depreciere.18

Secţiunea Finanţe - ContabilitateImposibilitatea anulării acesteia are consecinţe importante asupra entităţilor care aplicăIAS 39.Regulile referitoare la depreciere, prevăzute în normele internaţionale, diferă înanumite puncte de cele din care s-au inspirat, respectiv US GAAP. Conform acestoradin urmă, testarea la depreciere a activelor disponibile pentru vânzare şi a celor deţinutepână la scadenţă se bazează pe evenimente care nu determină o pierdere de valoaretemporară. O altă diferenţă este legată de interzicerea anulării pierderii, până laderecunoaşterea oricărui tip de active financiare.Efectele noilor reglementări privind deprecierea sunt resimţite în mod diferit.Entităţile care aplicau IAS 39 şi înainte de amendarea sa trebuie să modifice sistemul deevaluare a deprecierii activelor financiare, mai ales dacă îl aplică unui portofoliu deinstrumente şi nu activelor individuale. Cele care utilizează prevederile sale pentruprima dată pot întâmpina dificultăţi legate de diferenţele semnificative dintre acestea şistandardele naţionale aplicate anterior.BIBLIOGRAFIE1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea StandardelorInternaţionale de Contabilitate, ediţia a 2-a, Ed. CECCAR,Bucureşti, 20022. DeloitteToucheTohmatsuFinancial Instruments–Applying IAS 32 and IAS 39:summaries, guidance, examples and US GAAPcomparisons, IAS Plus, Hong Kong, 20013. *** Applying IFRS, Financial Instruments-Solutions,PricewaterhouseCoopers, http://www.pwc.com4. *** Financial Instruments under IFRS. Revised IAS 32 and IAS39. A guide through the maze, PricewaterhouseCoopers,2004, http://www.pwc.com/ifrs5. *** IAS 32 and IAS 39 revised: an Overview, Ernst&YoungPublications, February, 200419

Revista Tinerilor EconomiştiNEAJUNSURILE IMM-URILOR ÎN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENELector univ. dr. Mirela CristeaLector univ. dr. Anca BăndoiUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Statistic data regarding to the evolution of the small andmedium sized enterprises – SMEs - emphasize their contribution togenerate the gross internal product (around 60%) and underlinetheir higher importance in the production and services sectors. Themost important accomplishments are in the legislative domain, andthe hardest problem remains the problem of enterprising, with theeducation and preparation of the population for doing smallbusiness. Another problem lies within the possibilities and ways offinancing small business and the danger of unknowing thecommunitary acquis.Key words: small and medium sized enterprises, evolution of SME's,entrepreneurial abilities, weak points of SMEs, access to financing1. Starea IMM-urilor în România actualăMediul organizaţional românesc, fiind construit pe o bază precară a activităţiide personal moştenită de la o structură centralizată, a acumulat şi păstrează încănumeroase influenţe nefavorabile. În acest context, specialiştii în domeniulmanagementului resurselor umane se confruntă cu obiceiuri şi mentalităţi învechite. Unmanagement eficient trebuie să creeze un sistem de valori bazat pe relaţii decomunicare şi încredere, responsabilizarea angajaţilor, încurajarea lor în luarea dedecizii şi asumarea consecinţelor acestora.Pe fondul acestor realităţi, tinerii debutanţi se confruntă cu criteriile de selecţieaplicate de angajatori, care nu caută în mod deosebit personalităţi marcante, ci atitudine.În acest sens, tinerii trebuie să fie pregătiţi pentru a răspunde acelor criterii comune deselecţie a candidaţilor:- educaţia (şcoala urmată, publică sau privată, colegiu, universitate) oferăinformaţii despre competenţe trecute, însa angajatorii sunt tot mai atenţi lacompetenţele actuale;- experienţa (timpul petrecut în muncă, într-o firmă sau într-un anume domeniude interes). Uneori experienţa este importantă, alteori nu. De exemplu, firmele care auculturi puternice şi doresc să-şi formeze angajaţii într-un anume mod, preferă candidaţiifără experienţă dar bine pregătiţi profesional. Pe de altă parte, există şi firme carepreferă tineri ce posedă cunoştinţe de bază în domeniu.- capabilităţi specifice postului (dacă poate candidatul să răspundă cerinţelorpostului şi dacă este potrivit organizaţiei, grupului din care va face parte). Informaţiiinteresante, dar subiective în acest demers, se obţin şi de la referenţi. Comportamenteletrecute au mare probabilitate să se repete în viitor.20

Secţiunea Finanţe - ContabilitateForţa de muncă angajată din sectorul IMM-urilor.La finele anului 2002, numărul persoanelor ocupate în economia româneascăera de peste 8.500.000 de persoane, din care în IMM-urile private 1.942.956 depersoane repartizate astfel: 37% în industrie, 11% în construcţii, numai 4% înagricultură, iar restul de 48% în sectorul serviciilor.11% 4% 48%37%industrieconstrucţiiagriculturăserviciiFigura 1. Repartiţia personalul angajat în IMM-urile privateÎn sectoarele productive ale economiei, proporţia personalului angajat în IMMurifaţă de numărul total de salariaţi evidenţiază tendinţa de creştere în industrie şiconstrucţii, în timp ce numărul celor care lucrează în servicii şi comerţ a scăzut simţitor.Numărul persoanelor angajate în IMM-uri a crescut atât în 2001 cât şi în 2002(+1,3% şi +4,6% pe an), în timp ce numărul celor angajaţi în întreprinderile mari ascăzut (-6% în 2001 şi –2% în 2002).În sectoarele industriale, cifrele arată o consolidare a IMM-urilor caredesfăşoară activităţi de producţie industrială şi de construcţii, dar şi declinul microîntreprinderilordin domeniul serviciilor (comerţului). Această situaţie indică odistribuţie mai stabilă a IMM-urilor pe categorii de mărime, având în vedere faptul cănumărul mare de persoane angajate în micro-întreprinderile din comerţ trăda o formămascată de şomaj.Analiza regională, relevă faptul că forţa de muncă ocupată în IMM-uri seconcentrează în regiunea Bucureşti – Ilfov, precum şi în regiunea Nord-Vest şi regiuneaVest. Astfel, regiunea Bucureşti – Ilfov are cu 69% mai multă forţă de muncă ocupatăîn IMM-uri decât media pe ţară, fiind urmată de regiunea Centru şi regiunea Vest.Regiunea Nord-Est, respectiv Sud Muntenia precum şi Sud-Vest Oltenia nu se pot lăudacu cifre la fel de mari.Corelaţia dintre numărul IMM-urilor la 1000 de locuitori, în cele 8 regiuni dedezvoltare şi ritmul de creştere al gradului de ocupare a forţei de muncă în aceleaşiregiuni, este foarte strânsă şi evidentă; această corelaţie este şi mai puternică lacategoria firmelor mijlocii, care în 2002, a asigurat cel mai mare număr de locuri demuncă.Analizând, în continuare, costul mâinii de lucru, se constată adâncireadiferenţelor dintre regiuni şi dintre sectoarele de activitate, dar si micşorarea, pe de altăparte, a diferenţelor dintre diversele categorii de mărime, cu tendinţa microîntreprinderilorde a le ajunge din urmă pe celelalte, din acest punct de vedere.21

Revista Tinerilor EconomiştiTabelul 1. Repartiţia IMM-urilor cu capital privat, pe clase de mărime şiregiuni de dezvoltare- %-Regiuni de dezvoltare 2000 2001 20021 Nord-Est 11,6 11,7 11,72 Sud-Est 13,2 13,3 13,03 Sud-Muntenia 11,8 11,4 11,54 Sud-Vest Oltenia 9,5 9,0 8,35 Vest 8,4 8,7 9,06 Nord-Vest 13,6 13,7 14,07 Centru 11,8 12,1 12,68 Bucuresti-Ilfov 20,1 20,0 20,0Total sector IMM 100,0 100,0 100,0Sursa: Prelucrat după Anuarul Statistic al României 2001-2002, pag. 353-355 şicompletat cu datele oferite pe www.mimmc.roN-ES-ES MunteniaS-V OlteniaVestN-VCentruBucuresti-IlfovFigura 2. Repartizarea IMM-urilor pe regiuni în România în anul 2002Aceste date furnizate de INS şi Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şiCooperaţiei (MIMMC) completează informaţia referitoare la contribuţia IMM laformarea PIB şi subliniază importanţa crescândă, a IMM-urilor din sectoarele deproducţie şi construcţii, cu evoluţii ascendente şi creşteri de două ori mai mari decâtritmul mediu al tuturor celorlalte sectoare economice.Astfel, contribuţiile sectorului IMM în formarea PIB este de 60%, în totalexporturi de până la 24,4 % şi asigură până la 50,5% din totalul forţei de muncă.2. Avantajele şi dezavantajele sectorului IMM prin comparaţie cu avantajele şidezavantajele marilor întreprinderiAvantajele sectorului IMM sunt legate de actualele tendinţe de globalizare,concurenţă acerbă şi mobilitate în procesele economice, astfel că:-IMM au o mare flexibilitate şi adaptabilitate, practic sub toate aspectele(finanţare, producţie, marketing, personal), atunci când condiţiile economice semodifică rapid, în special când acestea devin neprielnice;-IMM necesită resurse de finanţare mai reduse (bazate în mare măsură pecapital propriu), IMM folosind mai eficient resursele de care dispun;22

Secţiunea Finanţe - Contabilitate-IMM sunt mult mai active pe piaţa muncii, creând foarte repede locuri demuncă, adesea în domenii noi, costurile legate de crearea unui loc de muncă fiind multmai mici decît cele înregistrate de marile întreprinderi;-IMM influenţează, în primul rând, eficienţa pieţelor autohtone, ele găsind saucreând mai repede şi mai uşor „nişe˝ pentru anumite produse sau servicii;-IMM sunt percepute ca element de creştere economică şi stabilitate, prinafirmarea trendurilor unei creşteri economice sănătoase pe termen lung.Dezavantajele sau punctele slabe ale IMM apar în faţa unor întreprinderi marişi din motive extraeconomice, şi anume:-IMM au un acces redus pe pieţele locale şi internaţionale de capital, apărândun cerc vicios, în sensul că micii întreprinzători sunt adesea excluşi pentru că sunt mici,dar nu pot deveni mari şi chiar dispar, pentru că nu pot acoperi costurile ridicate pentrurealizarea propriilor proiecte;-IMM sunt puternic afectate de incidenţa constrângerilor instituţionale şi dereglementare, mai ales dacă doresc să intre pe piaţa externă;-IMM sunt sensibile la orice tip de „bariere˝ (naţionale sau internaţionale,economice sau extraeconomice), transpuse în numeroase costuri de tranzacţionarefoarte ridicate;-IMM se caracterizează prin slaba reprezentare a propriilor interese, inclusivprin accesul la reclamă sau reprezentare în diverse organisme, ceea ce le facevulnerabile, mai ales în competiţia cu întreprinderile mari.3. Probleme cu care se confruntă IMM-urile în contextul integrării europenePrincipala problemă pentru Uniunea Europeană şi cu atât mai mult pentruRomânia o reprezintă formarea şi afirmarea aptitudinilor antreprenoriale specializatepe sectorul IMM. Concret, trebuie înregistrat un nivel de dinamism antreprenorial,măsurat prin creşterea mult mai accentuată a ratelor de intrare şi a ratelor de ieşire afirmelor pe piaţă, dar aceste rate se lovesc atât de birocraţia mai stufoasă, cât şi de acelconservatorism care poate asociat unei stări de neadaptabilitate. De asemenea, cetăţeniiamericani acceptă mai mult statutul de liber profesionist şi îşi asumă riscuri şiresponsabilităţi. Firmele americane sunt în medie mai mici la constituire decât celeeuropene, antreprenorii americani testează piaţa la o scară redusă şi dacă au succes, seextind rapid, iar expansiunea angajaţilor este mult mai puternică în primii ani dupădemarare, în acele firme noi care promit obţinerea de succes. În Europa, însă, mulţioameni sunt adepţii statului de angajat, mai puţin dispus să rişte, iar multe idei nu suntaplicate pe piaţă, deoarece viabilitatea lor este pusă la îndoială chiar înainte de a fitestate. În România, cetăţenii sunt şi mai puţin implicaţi, urmărind statutul de angajat însectorul public („la stat“). Această atitudine poate fi legată şi de sistemul de protecţiesocială mult mai dezvoltat în Europa faţă de SUA. De fapt, şi SUA are fonduri deprotecţie, dar acestea sunt mult mai „personalizate“ şi mai echitabil utilizate, ori înRomânia se poate spune că s-a ajuns la o adevărată ruptură între cine şi cu câtcontribuie la fonduri de protecţie şi beneficiarii fără nici o limitare.O altă problemă constă în posibilităţile şi modalităţile de finanţare a micilorafaceri. În Europa, accesul la finanţarea unei afaceri este bine reglementat, atât la nivelnaţional, cât şi comunitar, dar vor fi luate măsuri pentru a crea o piaţă a capitaluluipaneuropean şi pentru a pune în aplicare Planul de acţiune pentru serviciile financiare şiPlanul de acţiune pentru capitalul de risc. Se va îmbunătăţi relaţia dintre sistemul23

Revista Tinerilor Economiştibancar şi micile întreprinderi şi accesul la fondurile structurale. De asemenea, micileafaceri vor fi mai bine implicate în piaţa bursieră.În România, finanţarea se loveşte încă de multe obstacole. Pornind de la acesteconsiderente, Uniunea Europeană finanţează trei priorităţi cu privire la IMM(Această finanţare se va derula prin intermediul celor 8 Agenţii de DezvoltareRegională din România):-dezvoltarea sectorului privat al IMM (împrumuturi nerambursabile pentrusprijinul înfiinţării sau dezvoltării IMM, linii de credit, servicii de instruire şiconsultanţă pentru IMM);-dezvoltarea resurselor umane (măsuri de calificare-recalificare pentruaducerea IMM româneşti la standardele de tehnologie europene, îmbunătăţireamanagementului, măsuri active de combatere a şomajului);-infrastructura regională în sprijinul dezvoltării economice.Ultimele măsuri au vizat trecerea la o programare multianuală a sprijinuluifinanciar acordat IMM-urilor din România de către Comisia Europeană şi existenţa uneistrategii coerente pentru dezvoltarea sectorului IMM.Dar pe lângă beneficiile pe care le aduc deschiderea Pieţei Unice şi liberacirculaţie a mărfurilor şi serviciilor pentru IMM-urile româneşti, trebuie atrasă atenţiaasupra pericolului pe care îl reprezintă necunoaşterea acquis-ului comunitar, încondiţiile competiţiei libere pe această piaţă. Pornind de la un nivel mult mai redus dedotare şi de experienţă managerială, antreprenorii pentru IMM din România trebuie sădepună eforturi mult mai mari comparativ cu cei europeni. Concurenţa nu îi va menaja,astfel că cei care nu vor respecta toate standardele impuse pe piaţa unică vor fieliminaţi.4.ConcluziiEvoluţia IMM-urilor în România arată că s-au făcut paşi în fiecare din cele 10domenii cheie, dar baza de pornire foarte redusă dă senzaţia unui ritm lent de progres.Cele mai importante realizări sunt în domeniul legislativ, astfel că s-a elaboratşi se perfecţionează continuu o legislaţie care subliniază importanţa micilor afaceri,făcând paşi vizibili pe drumul susţinerii activităţii practice. Actuala Agenţie aÎntreprinderilor Mici şi Mijlocii şi a Cooperaţiei (ANIMMC) este foarte implicată înafirmarea sectorului micilor afaceri, stabilind numeroase programe şi propuneri pentrutoate cele 10 domenii cheie.O politică importantă s-a materializat în facilităţile pentru finanţarea IMMurilor,derulată pe perioada 1990–2003 şi destinată să încurajeze creşterea şidezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii prin facilitarea accesului la credite şioperaţiuni de capital cu intermediarii financiari locali din ţările candidate. Aceastăpolitică a constat în furnizarea de linii de credit de la instituţiile financiareinternaţionale şi stimulente PHARE pentru a convinge băncile locale, companiile deleasing şi fondurile de investiţii din ţările candidate să extindă şi să menţină pe termenlung finanţarea domeniilor cheie pentru întreprinderile mici şi mijlocii. În România,programul a fost administrat în cooperare cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şiDezvoltare, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei şi Kreditanstalt fürWiederaufbau (KfW).Cea mai grea problemă rămâne problema antreprenoriatului, cu educaţia şipregătirea pentru a face mici afaceri. Marea majoritate a populaţiei active a rămas încătributară unei atitudini de pasivitate şi de aşteptare a ofertei locurilor de muncă, fiind24

Secţiunea Finanţe - Contabilitateneobişnuită cu implicarea în crearea şi desfăşurarea unor afaceri proprii. De asemenea,deşi s-a promulgat o lege care acordă diverse facilităţi pentru crearea de mici afaceritinerilor (studenţi), totuşi nu s-a înregistrat o evoluţie mai spectaculoasă. Problemaatitudinii faţă de autocrearea de locuri de muncă rămâne un punct slab în economiaromânească. Se impune o mai bună racordare a întregului învăţământ superior la ideilepromovate de Uniunea Europeană în legătură cu rolul deosebit acordat sectorului IMM.Prin această măsură, ANIMMC va acorda o atenţie deosebită:• îmbunătăţirii condiţiilor culturale şi tehnice pentru dezvoltarea în Româniade instrumente inovatoare de creştere a capitalului, cum ar fi venture capital, capitaliniţial pentru întreprinderi nou înfiinţate, fonduri de inovare şi reţele de business angels.• realizării unui studiu de fezabilitate pentru a identifica unul sau mai multeproiecte pilot pentru stabilirea unor astfel de instrumente financiare inovatoare, cum arfi fonduri de capital iniţial pentru întreprinderi nou înfiinţate de înaltă tehnologie, prinacordarea de facilităţi băncilor şi altor investitori care doresc să exploateze această nişăde piaţă - investiţiile de capital în întreprinderi cu potenţial de creştere.BIBLIOGRAFIE1. Michael E.PorterStrategie concurenţială – Manual de supravieţuire şicreştere a firmelor în condiţiile economiei de piaţă, EdituraTeora, Bucureşti, 20042. **** ANIMMC-Strategia Guvernului României pentrusprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii peperioada 2004-2008, Proiect (www.mimmc.ro).3. **** Raportul privire de ansamblu asupra sectorului IMM,realizat de Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlociişi Cooperaţie4. **** Anuarul Statistic al României, Institutul Naţional deStatistică, 2001-200225

Secţiunea Finanţe - Contabilitateîn totalul comerţului internaţional, factureazǎ doar în proporţie de 33,5 % în totalulcomerţului internaţional (excluzând schimburile intra- UE).În ianuarie 2004, contul tranzacţiilor curente în zona euro a înregistrat, în datecorijate cu variaţiile sezoniere, un excedent de 2,5 miliarde de euro (corespunzǎtor unuideficit de 5,3 miliarde în date brute). Acest sold rezultǎ din excedentele schimburilor debunuri (12,2 miliarde de euro) şi într-o mai micǎ mǎsurǎ a serviciilor (1,2 miliarde),care au fost parţial contrabalansate de cǎtre deficitele titlurilor de valori şi transferurilorcurente (5,6 miliarde) 2.Grafic: Balanţa plǎţilor în zona euro; fluxurile agregate pe 12 luni (miliarde euro)Tranzacţii curente; Investiţii directe nete; Investiţii de portofoliu nete200 200150 150100 10050 500 0-50 -50-100 -100-150 -150T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T42002 2003Sursa: European Central Bank-''Payments and securities settlement systems in the Euro Area'' -ianuarie 2004Figura 1: Balanţa plǎţilor în zona euro; fluxurile agregate pe 12 luni (miliarde euro)Constatăm că, în raport cu datele revizuite din decembrie 2003, excedentulcontului de tranzacţii curente s-a diminuat cu 0,7 miliarde de euro în datele luniiianuarie 2004. Aceastǎ evoluţie rezultǎ dintr-o creştere a deficitului de venituri (de 1,2miliarde de euro) şi a transferurilor curente (de 2,7 miliarde de euro) şi dintr-o reducerea excedentului serviciilor (de 0,9 miliarde) care au fost parţial compensate de o creşterea excedentului schimburilor de bunuri (pânǎ la valoarea de 4,1 miliarde de euro).Excedentul cumulat pe douǎsprezece luni s-a stabilit la 28,9 miliarde de euro în ianuarie2004,fiind aproximativ 0,4 % din P.I.B. Scǎderea rezultǎ dintr-o diminuare aexcedentului schimburilor de bunuri (urmare a unei scǎderi a valorii exporturilor) şidintr-o creştere a deficitelor titlurilor de valoare şi ale transferurilor curente, parţialcompensate de un excedent al serviciilor.Uniunea Economicǎ şi Monetarǎ a impus în mod progresiv moneda euro camonedǎ de facturare pentru exporturile sale. Au intervenit astfel efecte de reţea: statelepartenere ale U.E., prin acordurile de integrare regionalǎ (E.F.T.A., ţǎrile din centrul şi2 European Central Bank “ Accesion countries balance of payments / International investment positionstatistical methods” - februarie 2003.27

Revista Tinerilor Economiştiestul Europei, ţǎrile riverane Mǎrii Mediterane) reprezintǎ în general economii dedimensiuni reduse, cu schimburi monetare orientate în cea mai mare parte spre piaţaunicǎ europeanǎ. Acestea au început sǎ utilizeze din ce în ce mai mult moneda unicǎmonedaprincipalului partener importator.Dimpotrivǎ s-a dovedit a fi dificil ca moneda euro sǎ concurezedolarul S.U.A în ceea ce priveşte importurile. Dolarul SUA reprezintǎ monedade cotaţie a materiilor prime şi a petrolului. Utilizarea unui etalon unic pentrubunurile ale cǎror preţuri sunt fixate în cadrul pieţelor internaţionale genereazǎreducerea costurilor aferente informaţiei şi negocierii.În ceea ce priveşte ponderea monedei euro în cadrul operaţiunilor deplasamente internaţionale, trebuie precizat faptul cǎ moneda europeanǎ se aflǎ pe opoziţie apropiatǎ de cea a dolarului SUA. În plus, dolarul S.U.A. reprezintǎ deviza deexprimare a 60,6 % în totalul emisiunilor efectuate, pe când moneda euro reprezintǎ otreime în totalul emisiunilor de titluri internaţionale. Întǎrindu-şi cât mai rapid poziţiileîn acest domeniu, moneda euro rǎspunde unei cereri de diversificare a activelor,bazându-se pe o piaţǎ financiarǎ europeanǎ liberalizatǎ, mult mai extinsǎ, lichidǎ şiprofundǎ comparativ cu pieţele naţionale considerate individual.Moneda euro serveşte exprimǎrii preţurilor mǎrfurilor comercializate în primulrând între ţǎrile membre. Circulaţia liberǎ a bunurilor în cadrul Pieţei Interne esteimpulsionatǎ şi de avantajele pe care moneda unicǎ le oferǎ participanţilor: dispariţiariscului valutar şi a costurilor care însoţesc gestionarea acestuia, transparenţa şicomparabilitatea preţurilor pe pieţele ţǎrilor participante. Moneda unicǎ potenţeazǎavantajele comerţului liberalizat cu bunuri şi servicii cu cele ale integrǎrii pieţelorfactorilor de producţie- forţa de muncǎ şi capitalul. Introducerea, o datǎ cu 1 ianuarie1999, şi a sistemului de plǎţi şi compensare T.A.R.G.E.T. 3 între ţǎrile zonei Euro estede naturǎ a facilita foarte mult operaţiunile de plǎţi intra-comunitare.Sistemul T.A.R.G.E.T. contribuie la funcţionarea pieţei monetare integrateutilizând moneda euro, care constituie de altfel un instrument indispensabil pentruconducerea eficace a politicii monetare unice. În aceeaşi manierǎ, T.A.R.G.E.T. acontinuat sǎ îndeplinescǎ alte douǎ obiective principale, şi anume:• creşterea eficienţei plǎţilor transfrontaliere în euro ;• oferirea unui mecanism eficient şi sigur pentru reglementarea plǎţilor de valoareridicatǎ, atât naţionale cât şi internaţionale.În 2003, sistemul T.A.R.G.E.T. a efectuat, în termeni ai valorii, aproape 85 %din volumul total al plǎţilor în euro de mare valoare, faţǎ de aproximativ 75 % în 2002.Acest progres se explicǎ în special ca urmare a procesului de consolidare a pieţeimarcatǎ de închiderea sistemului hibrid Euro Access Frankfurt (E.A.F.) la momentullansǎrii sistemului R.T.G.S. de cǎtre Banca Federalǎ a Germaniei.Creşterea constantǎ a fluxurilor transfrontaliere înregistrate în T.A.R.G.E.T.atestǎ în egalǎ mǎsurǎ rolul descrescând al sistemului bǎncii corespondente în zonǎdupǎ introducerea euro. În 2003, numǎrul participanţilor direcţi la T.A.R.G.E.T. a foststabilit la 3.560, numǎrul participanţilor indirecţi la 7.328, numǎrul bǎncilor şisucursalelor cǎtre care mesajele T.A.R.G.E.T. pot fi adresate pe plan internaţional, afost stabilit la aproximativ 50.000. În 2003, sistemul T.A.R.G.E.T. a intermediat înmedie zilnicǎ 253.016 plǎţi (internaţionale şi naţionale) pentru o valoare totalǎ de1.552 miliarde euro. Aceasta reprezintǎ o creştere de 20 % din numǎrul plǎţilor şi 19 %3 Trans-European Automated Real-Time Gross Settlement Express Transfer System28

Secţiunea Finanţe - Contabilitateca valoare în raport cu 2002. În sumǎ totalǎ, fluxurile internaţionale au reprezentat 31%din totalul fluxurilor înregistrate în T.A.R.G.E.T., faţǎ de 2002; ca volum, proporţia lora rǎmas neschimbatǎ la 21 %. Tranzacţiile interbancare au reprezentat 96 % din plǎţileT.A.R.G.E.T. transfrontaliere, exprimate ca valoare totalǎ, şi 54 % în volum, restul fiindconstituit de plǎţile clientelei internaţionale. Valoarea medie a unei plǎţi interbancaretransfrontaliere a crescut la 25,9 milioane euro, faţǎ de 17,7 milioane în 2002, iarvaloarea plǎţilor efectuate de clientela transfrontalierǎ a fost de 0,8 milioane faţǎ de 1,0milioane în 2002. Confirmând observaţiile fǎcute în 2002, participanţii la T.A.R.G.E.T.îşi prezintǎ, în general, plǎţile la începutul zilei. La ora 13, mai mult de 50 % dinvolumul zilnic al operaţiilor transfrontaliere şi aproape 75 % din volumul total, a fostdeja realizat prin sistemul T.A.R.G.E.T.Deschiderea operaţiunilor CLS în septembrie 2002 a încurajat aceastǎtendinţǎ, plǎţile CLS în euro trebuind sǎ fie efectuate în şapte sau cel mult douǎsprezeceore. Aceastǎ prezentare realizatǎ în aceeaşi zi contribuie în general la buna funcţionarea sistemului T.A.R.G.E.T şi permite limitarea riscului de incapacitate de platǎ din cauzaconstrângerilor de lichiditate intervenind prea târziu. Calendarul pe termen lung alzilelor de închidere a sistemului T.A.R.G.E.T. a fost strict aplicat pentru prima oarǎ înanul 2002. Pânǎ la un nou ordin, ansamblul sistemului T.A.R.G.E.T., cuprinzând toatesistemele naţionale de realizare a plǎţilor în timp real (R.B.T.R.) va fi închis în zilelerespective. Aplicarea acestui calendar pe termen lung a permis dispariţia incertitudinilorpe pieţele de capital prin modificǎrile aduse în anii precedenţi. La sfârşitul anului 2002,lansarea noii versiuni T.A.R.G.E.T. s-a realizat cu succes. S-a reuşit totodatǎ şivalidarea I.B.A.N.-International Bank Account Number, pentru plǎţile clientelei.Utilizarea I.B.A.N. este o condiţie prealabilǎ a procedurii plǎţilor clientelei şi constituieo etapǎ suplimentarǎ în aceastǎ direcţie.La sfârşitul anului 2002, Consiliul Guvernatorilor a adoptat un nou cadru deindemnizaţie pentru utilizatorii sistemului T.A.R.G.E.T în caz de disfuncţiune asistemului. Disponibilitatea sistemului a continuat sǎ se amelioreze în 2003, pentru aatinge 99,77 %. Numǎrul incidentelor s-a diminuat cu 6 % faţǎ de anul 2002.Procedurile de securitate ale sistemului T.A.R.G.E.T. au fost întǎrite în 2003 pentru acreşte eficienţa sistemului şi pentru a rǎspunde exigenţelor plǎţilor de importanţǎsistemicǎ şi necesitǎţilor impuse de operaţiunile C.L.S. Consiliul Guvernatorilor a deciscǎ bǎncile centrale ale ţǎrilor candidate se vor putea alǎtura sistemului T.A.R.G.E.T. înmomentul aderǎrii lor, fǎrǎ ca aceasta sǎ constituie o obligaţie. La sfârşitul anului 2002,Consiliul Guvernatorilor a luat o decizie strategicǎ privind structura noului model alsistemului (T.A.R.G.E.T 2). Obiectivul principal al Eurosistemului rezidǎ în a seasigura cǎ T.A.R.G.E.T evolueazǎ spre un sistem care:• sǎ rǎspundǎ mai bine necesitǎţilor clientelei furnizând servicii de calitate şiarmonizate la scarǎ internaţionalǎ;• sǎ garanteze eficienţa în termeni ai costurilor;• sǎ fie susceptibile de a se adapta rapid evoluţiilor viitoare şi în special lǎrgirii U.E.T.A.R.G.E.T 2, care nu intrǎ în funcţiune înainte de a doua jumǎtate adeceniului, va reprezenta un sistem cu platforme multiple, constituit din componentenaţionale şi dintr-o componentǎ comunǎ. Aceasta din urmǎ va fi o platformǎinformaticǎ utilizatǎ în comun de un anumit numǎr de bǎnci centrale care urmeazǎ sǎrenunţe la platforma individualǎ. În primii trei ani care vor urma introducerii sistemuluiT.A.R.G.ET. 2, se va evalua capacitatea componentei comune care sǎ satisfacǎnecesitǎţile tuturor bǎncilor centrale şi comunitǎţilor bancare. Ca şi în cazul sistemului29

Revista Tinerilor Economiştiactual, T.A.R.G.E.T.2 va fi un sistem de realizare a plǎţilor în moneda bǎncii centralepentru plǎţile în euro, în principal un sistem destinat operaţiunilor de valori mari şi de oimportanţǎ sistemicǎ.Pe de altǎ parte, ca şi în dispozitivul actual, sistemul va putea servi pentruplǎţile pe care utilizatorii doresc sǎ le realizeze în timp real şi în moneda bǎnciicentrale. T.A.R.GE.T 2 va oferi un nivel al serviciilor mai armonizat decât sistemulactual. Serviciile de bazǎ, care vor cuprinde toate serviciile şi funcţionalitǎţile oferite detoate componentele sistemului T.A.R.G.E.T.2, va aplica o structurǎ tarifarǎ unicǎ lanivelul întregului Eurosistem pentru operaţiunile naţionale şi internaţionale efectuateprin acest sistem. Aceastǎ structurǎ tarifarǎ unicǎ va fi stabilitǎ pe baza unui sistemR.B.T.R. de referinţǎ, definit ca fiind cel al cǎrui cost mediu pe tranzacţie este cel maiscǎzut. Bǎncile centrale naţionale vor avea posibilitatea de a furniza serviciisuplimentare, care vor fi tarifate separat şi independent de cǎtre fiecare bancǎ centralǎ.Modelul bǎncii centrale corespondente (M.B.C.C.) permite utilizareatransfrontalierǎ a garanţiilor pentru contrapartidele operaţiunilor de politicǎ monetarǎ şide credit. Iniţial, acest model a fost instaurat cu titlu de soluţie provizorie pânǎ laaplicarea altor soluţii pentru piaţǎ. În anii 2002 şi 2003, M.B.C.C. a rǎmas principalulinstrument de transfer internaţional al garanţiilor în Eurosistem. Valoarea garanţiilorpǎstrate în cadrul dispozitivului a crescut, trecând de la 157 miliarde de euro la sfârşitulanului 2002 la 194 miliarde de euro la sfârşitul anului 2003.Cele patru sisteme de plǎţi de valori ridicate realizate în euro, şi anume ''EuroClearing Systems'' al Asociaţiei bancare pentru euro (EURO I), ''Paris NetSettlement''(P.N.S.) în Franţa, ''Servicio de Pagos interbancarios''(S.P.I.) în Spania şi''Pankkien on-line Pikasiirrot ja Sekit -järjestlelma (P.O.P.S.) în Finlanda au continuatsǎ funcţioneze în aceeaşi manierǎ satisfǎcǎtoare în anii 2002 şi 2003. În anul 2003, celmai important dintre aceste sisteme, EURO I a realizat aproximativ 134.900 deoperaţiuni pe zi, de o valoare medie zilnicǎ de 188 miliarde de euro. Cel de-al doileasistem în ordinea importanţei, P.N.S. a fost al treilea din punct de vedere al volumuluioperaţiunilor efectuate. În legǎturǎ cu aceste evoluţii recente, numǎrul plǎţilor clienteleia crescut în ansamblul sistemelor. Totuşi, cum este vorba în general de plǎţi de valorireduse, valoarea medie a plǎţilor a scǎzut, iar valoarea globalǎ a plǎţilor efectuate ascǎzut cu 10%.Sistemul C.L.S., mecanism obţinut prin reglementarea operaţiunilor de schimbşi-a început activitatea în data de 3 septembrie 2002. C.L.S. permite eliminarea într-omare mǎsurǎ a riscului de reglementare aferent operaţiilor de schimb procedând laefectuarea operaţiunilor prin modalitatea ''platǎ contra platǎ''. B.C.E. exercitǎ o dublǎfuncţie în ceea ce priveşte C.L.S.: ea participǎ la supravegherea sistemului şi oferǎservicii de realizare a plǎţilor. Supravegherea sistemului este efectuatǎ conform cadruluide cooperare definit în raportul Lamfalussy. Sistemul federal de rezervǎ este principalaautoritate tutelarǎ a mecanismului.Înainte de introducerea sistemului C.L.S., bǎncile centrale care emiteau devizeau evaluat riscurile legate de includerea valutei lor în sistemul C.L.S. La finalul acestuiexerciţiu, B.C.E. a decis ca, în general, operaţiunile de schimb implicând moneda eurosǎ fie efectuate în deplinǎ siguranţǎ şi cu maximǎ eficienţǎ; totodatǎ s-a mai hotǎrât caacest sistem sǎ nu îşi asume riscuri excesive pe piaţa monetarǎ şi în legǎturǎ cu altesisteme de plǎţi în euro. B.C.E. a aprobat includerea monedei euro în sistemul C.L.S.Toate celelalte bǎnci centrale implicate au ajuns la concluzii similare pentru propria lordevizǎ, iar Sistemul federal de rezervǎ a aprobat punerea în funcţiune a sistemului.30

Secţiunea Finanţe - ContabilitatePentru a încadra juridic caracterul irevocabil al plǎţilor efectuate prin sistemul C.L.S.,Banca Angliei a supus sistemul C.L.S. (condus de dreptul britanic) reglementǎrilorRegatului Unit al Marii Britanii, aplicând directiva U.E. referitoare la caracteruldefinitiv al plǎţilor. Din momentul în care ele efectueazǎ lichidarea operaţiunilor prinsistemul C.L.S., bǎncile îşi alimenteazǎ conturile C.L.S. în deviza corespunzǎtoaretranzacţiei respective prin sistemul R.B.T.R. al zonei monetare.Pentru lichidarea poziţiilor în euro, B.C.E. a deschis un cont în sistemul C.L.S.,iar toate plǎţile primite sau trimise spre C.L.S. sunt realizate prin Mecanismul sǎu deplǎţi (M.P.E.) şi, în consecinţǎ, prin T.A.R.G.E.T. Pentru a respecta foarte strictscadenţa plǎţilor C.L.S., Eurosistemul a îmbunǎtǎţit dispozitivele de securitate pentru adiminua riscul legat de eventuale incidente pe plan operaţional. Ameliorareadispozitivelor de securitate a fost testatǎ cu succes în situaţii reale în 2002 şi 2003, încooperare cu comunitatea bancarǎ.În decembrie 2003, valoarea zilnicǎ a operaţiunilor de schimb realizate prinC.L.S. a atins cifra de 268 miliarde de dolari, ceea ce ar reprezenta puţin peste 22% dintotalul operaţiunilor efectuate zilnic pe piaţa schimburilor. Dupǎ dolarul S.U.A, a cǎruiproporţie se ridicǎ la 47%, euro este deviza de platǎ cea mai utilizatǎ în C.L.S. cu 26%din valoarea totalǎ. Incidenţa asupra lichiditaţi pieţelor în euro a rama limitatǎ, valoareazilnicǎ a poziţiilor debitoare stabilindu-se în medie la numai 5,2 miliarde euro, iarvaloarea medie zilnicǎ a lichiditaţi reţinute în contul C.L.S. deschis la E.P.M. fiind deaproximativ 800 miliarde euro. Dupǎ punerea sa în funcţiune, C.L.S. a fǎcut dovadaunei reale stabilitǎţi pe plan operaţional. Comerţul intra- comunitar dobândeşte, o datǎcu înlǎturarea tuturor barierelor comerciale între ţǎrile respective, caracterul decomerţ intern. De aceea, statisticile evidenţiazǎ distinct comerţul extra - comunitar pecare-l considerǎ adevǎratul comerţ exterior al zonei. U.E., fiind cea mai mare puterecomercialǎ a lumii şi înregistrând un grad de deschidere de 17 %, deţinând cca 20 % dinexporturile mondiale, acest lucru conferǎ noii sale monede un suport în mǎrfuri şiservicii comercializate pe plan internaţional pe mǎsura acestei deschideri. Euro adevenit astfel o monedǎ de referinţǎ pentru comerţul internaţional; exporturile şiimporturile UE cǎtre / dinspre ţǎrile asociate, candidate la aderare, pot fi acum facturateşi plǎtite în euro. Şi operaţiunile comerciale cu alte zone, cum sunt cele în curs dedezvoltare- ţǎrile ACP, au un regim similar.Trebuie precizat faptul cǎ moneda euro a preluat şi locul monedelor naţionale(D.M, F.F, C.H.F.) în cadrul rezervelor internaţionale, instalându-se în aceastǎ calitatealǎturi de dolar şi imediat dupǎ acesta, dar înaintea unor monede precum lira sterlinǎ,yenul japonez.Având asemenea importante funcţii internaţionale, moneda euro serveşte şi încalitate de monedǎ- ancorǎ, monedǎ -etalon pentru monede din afara zonei. Existǎ maimulte aranjamente monetare în care este implicat euro. Astfel, monedele ţǎrilor UE carenu participǎ la Uniunea Monetarǎ (lira sterlinǎ, coroanele suedezǎ şi danezǎ) participǎ,dar voluntar, la noul mecanism al cursului de schimb (N.E.R.M.-New Exchange RateMechanism sau E.R.M. II) care înlocuieşte Sistemul Monetar European. Mecanismulconstǎ în:• Stabilirea unui curs central faţǎ de euro, care deţine astfel rolul de etalon;• Cursuri bilaterale de schimb între aceste monede şi o marjǎ de fluctuare de + / - 15%, curs care va fi susţinut de cǎtre respectivele bǎnci centrale în mod nelimitat,fiind disponibile, în acest scop, şi finanţǎri pe termen scurt;31

Revista Tinerilor Economişti• Cotarea monedelor se face având euro ca monedǎ de referinţǎ, deci în raport cu1 euro(cu şase zecimale) raportul faţǎ de acesta servind şi stabilirii marjelor deintervenţie.Existǎ însǎ şi urmǎtoarele cazuri:‣ ţǎri care preiau euro ca monedǎ naţionalǎ (cazul unor teritorii franceze, fostecolonii); totodatǎ euro a înlocuit francul francez în raportul C.F.A.;‣ ţǎri suverane precum Monaco, San Marino, Vatican care folosesc euro pe baza unuiaranjament special;‣ Cipru şi Macedonia şi-au legat monedele de euro;‣ Bosnia - Herţegovina, Bulgaria- currency board euro / DM‣ Un numǎr de 17 ţǎri (precum Ungaria, Polonia, Irlanda) folosesc un coş de monedecare include euro. În ceea ce priveşte ţǎrile asociate şi candidate la UE, inclusivRomânia, existǎ mai multe posibilitǎţi de a folosi euro. Mai întâi acestea pot sǎincludǎ euro în regimul cursului de schimb, aşa cum unele au şi fǎcut-o deja.În ceea ce priveşte România, soluţia unui curs fixat în raport exclusiv cu euro afost exclusǎ, atât pentru cǎ, în ciuda ponderii mari a schimburilor cu UE, dolarul are unrol important în totalul plǎţilor, cât şi datoritǎ faptului cǎ o ţarǎ candidatǎ nu poate optapentru participare la Sistemul Valutar II. Cea mai bunǎ soluţie ar fi opţiunea pentru uncoş de monede în care euro sǎ ocupe locul respectiv, conform importanţei sale înoperaţiunile externe, şi sǎ se instituie o marjǎ controlatǎ de flotare, cu deprecieri deparitate anunţate.BIBLIOGRAFIE1. * * * European Central Bank, Annual Report 2002.2. * * * European Central Bank, Blue Book'' Payments and securities settlementsystems in the European Union''- iunie 2002.3. * * * European Central Bank, Annual report on the activities of the Anti- Fraud Comitteof the European Central Bank-26 ianuarie 2003.4. * * * European Central Bank, Monthly Bulletin- aprilie 2004.5. * * * European Central Bank, Monthly Bulletin- februarie 2004.6. * * * European Central Bank, Accession countries balance of payments/International investment position statistical methods- februarie 2003.7. * * * European Central Bank, Monetary developments in the Euro areafebruarie2002.8. * * * The Official Site Of European Central Bank - www.ecb.int.32

Secţiunea Finanţe - ContabilitateRATA INTERNĂ DE RENTABILITATE ŞI RATA INTERNĂ DE RENTABILITATE MODIFICATĂ -CRITERII DE BAZA ÎN ADOPTAREA DECIZIEI PENTRU INVESTIŢIILect.. univ. dr. Dorel BERCEANUUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract. This article treats two of the most important criterionswich could be used in adoption of investment decision of the firm.So, for beginning, we threw out into bold relief internal rate of returnboth under modalities of ascertain and economic contents. Afterthat, we pointed out the shortcomings of the criterion, weapproached the problem of modified internal rate of return, and atthe ending we made a determination of these criterions inconnection with net present value criterion.Key words: firm, criterion, rate, cash flow, interpolation, investment project,net present value, return, equation, thresholdOpţiunea pentru investiţii presupune selectarea proiectelor de investiţii înfuncţie de rentabilitatea lor, comparând costul acestora cu suma cash flow-urilor neterealizate din exploatarea lor. Această comparaţie se poate face fără actualizare,conform principiului sumei algebrice a veniturilor şi cheltuielilor scontate pe durata deviaţă a bunului, sau confruntând cash flow-urile nete pe ani cu cheltuiala pentruinvestiţii, aduse la momentul opţiunii pentru investiţii. De aceea, în adoptarea decizieide investiţii se folosesc criterii de opţiune fără actualizare, numite şi criterii simplede opţiune şi criterii de opţiune pe baza actualizării.Dintre criteriile pe bază de actualizare pot fi folosite:• valoarea actualizată netă;• criteriile derivate din valoarea actualizată netă;• rata internă de rentabilitate (randament).• rata internă de rentabilitate modificată.Rata internă de rentabilitate (RIR) (în terminologia americană, Internal Rateof Return -IRR), este acea rată de actualizare pentru care valoarea actualizată netăeste zero.Deci, notând RIR=r, ecuaţia de determinare a ratei interne de rentabilitate este:∑n CFiI 0ii 1 ( 1+r)− =(1)=Cunoscând cash-flow-urile anuale previzionate pentru proiectul de investiţiiCF i , valoarea investiţiei I şi durata de viaţă a acesteia n, se poate determina r prin douămetode: metoda aproximărilor succesive; cu ajutorul calculatoarelor financiare şi alcomputerelor.Deşi, au la bază, în principiu, o ecuaţie de aceeaşi natură, deosebirea întrecriteriul VAN şi RIR constă în aceea că, în cazul VAN rata de actualizare estecunoscută, alături de celelalte elemente ce intervin în ecuaţie, urmând a se determinavaloarea actualizată netă, în timp ce în cazul criteriului RIR, VAN este cunoscută,urmând a se calcula rata de actualizare RIR care face ca VAN să fie zero.33

Revista Tinerilor EconomiştiDacă rata internă de rentabilitate pentru un proiect de investiţii este r, atuncipentru firma care dă cu împrumut la nivelul ratei r, investiţia nu-i aduce nimic în plusfaţă de un plasament pe piaţă la nivelul acestei rate. De aceea, RIR trebuie să fiesuperioară ratei dobânzii fără risc pe piaţa financiară, adică, r ≥ dMetoda aproximărilor succesiveCalculul RIR necesită, în principiu, rezolvarea ecuaţiei de grad n, (1), carepresupune dificultăţi deosebite când n > 2, şi de aceea este mai simplu de a ne folosi decvasiliniaritatea curbei VAN=f (a), aşa cum se observă din fig. 1.Astfel, se determină două valori x% şi (x+1)% pentru r, consecutive, astfel încâtîn x, VAN >0, iar în x+1, VAN

Secţiunea Finanţe - ContabilitateConform principiului aproximării prin interpolare, se impune coincidenţafuncţiei cu polinomul de gradul întâi ales pentru aproximare (din punct de vederegeometric, o dreaptă) în nodurile de aproximare x k , x k+1 .Se scrie ecuaţia dreptei care trece prin punctele A(x k ,y k ) şi B(x k+1 ,y k+1 ):x−xky−yk=(2)xk+ 1− xkyk+1− ykRezultă:y =y k + y k+1− y k⋅( x−xk) (3)xk+1− xkşi, deci, polinomul de aproximare de gradul întâi P(x) este de forma:P(x) = y k+1− y k⎡ yk+1− yk⎤⋅ x+ ⎢yk− ⋅ xk⎥ = m⋅ x+n (4)xk+1− xk⎣ xk+1− xk⎦Reprezentând grafic funcţia de mai sus obţinem o dreaptă numită dreaptă deinterpolare. Este evident faptul că abaterea ∆(x) =⏐f (x)-P(x)⏐ depinde de intervalul(x k , x k+1 ), de curbura funcţiei f (x) şi, deci, de valoarea lui f"(x).În situaţiile noastre, curbura depinde de orizontul de timp folosit, asupra căruiaputem interveni mai mult sau mai puţin. În schimb, stă în "puterea noastră" săcosiderăm un interval (x k ,x k+1 ) cât mai mic. De aceea recomandăm folosirea a douăpuncte consecutive, adică, x k+1 = x k +1.Criteriul RIR, abordat în această manieră, este un mare consumator de timp, înspecial, atunci când avem de-a face cu proiecte pe perioade lungi de timp, şi dacăcalculele sunt făcute manual, procedeul este extrem de laborios şi ineficient. Dar, cu unsoft adecvat, acestea pot fi făcute mult mai rapid, astfel încât, în mod obişnuit, nutrebuie să reprezinte o dificultate practică deosebită.Metoda de determinare cu ajutorul calculatoarelor financiare şi alcomputerelor este una extrem de elegantă, utilizată din ce în ce mai frecvent de cătrefirmele serioase. Astfel, se utilizează fie calculatoare financiare care conţin funcţii degenul VAN, RIR, etc., fie pachete soft de genul Excel sau Lotus 1-2-3 care conţin foide calcul care au funcţii de natura celor specificate anterior.Dacă prin criteriul VAN două proiecte de investiţii vor fi comparate numai prinacceeaşi rată de actualizare, element suplimentar introdus în modelul de calcul, criteriulRIR prezintă avantajul că RIR este specifică fiecărui proiect şi comparaţia cu orentabilitate stabilită aprioric de conducerea firmei sau cu rata dobânzii fără risc pepiaţă este extrem de sugestivă. Este evident faptul că sunt acceptate acele proiecte acăror rată de rentabilitate este superioară ratei "prag" stabilită de firmă (aceasta însituaţia proiectelor independente). În situaţia în care avem de-a face cu două sau maimulte proiecte care se exclud reciproc este normal să se reţină proiectul cu rata derentabilitate cea mai mare. De obicei, rata "prag" de care se ţine cont, este costul mediuponderat al capitalului.O situaţie particulară apare atunci când cash flow-urile generate de proiect suntegale pe parcursul celor n ani (CF).Ecuaţia de determinare a ratei de rentabilitate (r) este:−n1− ( 1+r)CF⋅− I = 0(5)r35

Revista Tinerilor EconomiştiÎn folosirea criteriului RIR apar probleme atunci când ecuaţia de calcul a RIRnu are rădăcini reale, nu are soluţii sau are soluţii multiple datorită faptului că fluxurilede intrare şi ieşire alternează de la un an la altul având valori pozitive şi negative.Criteriul RIR nu respectă principiul aditivităţii. Regula de aditivitate nefiindsatisfăcută, aceasta obligă conducătorii firmelor să ia în considerare toate portofoliileposibile ale proiectelor de investiţii înainte de a face opţiunea. De exemplu, dacă într-unan firma studiază p proiecte, aceasta va trebui să studieze0 1 2p pC + C + C + L +C p =2 portofolii pentru a fi sigură că l-a reţinut pe cel carep p pare rata internă de rentabilitate cea mai ridicată.Ideea evaluării proiectelor pe baza ratei interne de rentabilitate modificate(RIRM) (modified internal rate of return - MIRR), a pornit de la un inconvenientmajor, şi anume acela al ipotezei nerealiste de reinvestire constată în aceeaşi firmă şi laaceeaşi rată internă de rentabilitate a cash flow-urilor viitoare. S-a propus, astfel,utilizarea unei RIRM, care are ca punct de pornire reinvestirea cash flow-urilor la o ratăde rentabilitate specifică firmei şi nu proiectului de investiţii analizat. Aceasta s-adovedit a fi un indicator mult mai bun de apreciere a rentabilităţii relative şi unprocedeu mult mai suplu pentru stabilirea bugetelor de investiţii.Pentru determinarea relaţiei de calcul se procedează ca în cazul valorii viitoarenete, adică are loc o capitalizare la momentul n atât a investiţiei, cât şi a cash flowurilorviitoare, singura deosebire constând în faptul că pentru capitalizare în cazulinvestiţiei se foloseşte ca rată de capitalizare RIRM, iar, în cazul cash flow-urilorviitoare se va utiliza rata de rentabilitate specifică firmei la care pot fi reinvestite cashflow-urile viitoare.Aşadar,nnn−iI( 1+ RIRM) = ∑ CFi( 1 + r)(6)n( 1+ RIRM)=1+ RIRM =RIRM =în care:rnnni=1n∑i=1n∑i=1CF ( 1+r)iICF ( 1+r)iI∑ CFi( 1+r)i=1In−in−in−i−1= rata de rentabilitate specifică firmei la care pot fi reinvestitecash flow-urile viitoare.RIRM prezintă un avantaj incontestabil comparativ cu RIR, şi anume, acela că,atâta timp cât criteriul RIR presupune că toate cash flow-urile proiectului vor fireinvestite la o rată a dobânzii egală cu rata internă de rentabilitate a proiectuluirespectiv, criteriul RIRM presupune că toate cash flow-urile generate de proiect suntreinvestite la o rată a dobânzii egală cu rata costului mediu ponderat al capitalului, lucrumult mai realist care face din RIRM un indicator mult mai bun de măsurare a36(7)(8)(9)

Secţiunea Finanţe - Contabilitaterentabilităţii proiectului. Acesta este şi motivul care face ca RIRM să fie foarte agreatăde investitori şi de analiştii financiari.În plus, pentru două proiecte de aceeaşi mărime prin folosirea criteriului RIRMşi VAN se va ajunge la aceeaşi concluzie (de acceptare sau de respingere a proiectului),lucru care în cazul utilizării criteriului RIR şi criteriului VAN nu se întâmplăîntotdeauna. Dacă proiectele sunt, însă, de mărimi diferite, pot să apară şi de aceastădată rezultate contradictorii.Concluzia ar fi aceea că, deşi criteriul RIRM s-a dovedit a fi mai eficient decâtcriteriul RIR, totuşi, criteriul VAN rămâne "liderul", şi prin simplul fapt că oferă unindiciu mult mai corect despre contribuţia fiecărui proiect la sporirea valorii firmei,adică criteriul VAN maximizează totdeauna averea acţionarilor.BIBLIOGRAFIE1. Berceanu D. Deciziile financiare ale firmei, Editura Universitaria,Craiova, 20022. Copeland T.E. Financial Theory and Corporate Policy, Third Edition,Weston J.F Addison-Wesley Publishing Company, New York, 19923. Van Horne J.C. Financial Management and Policy, 11 th Edition, Prentice-Hall Inc., New Jersey, 199837

Revista Tinerilor EconomiştiCONSIDERAŢII PRIVIND EVALUAREA ÎNTREPRINDERIILect. univ. drd. Mitu Narcis EduardUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The invested capital of an enterprise is usually identifiedwith its corporal shape - fixed means, fields, etc. - assets which maybe evaluated without any problems using classic procedures which,in the present national economic context, have an important valuein the patrimony of an enterprise, while the intangible assets havean insignificant value. As a result, the value of an enterprise may bemeasured in accordance with its material patrimony, but it is alsopresent in the capacity of attaining, generating, distributing theintangible resources and also in applying the knowledge bothstrategically and operationally.Key words: evaluation, enterprise, asset, value, patrimony, cash-flow, marketprice.Vânzarea unei afaceri în care s-au investit ani de muncă înseamnă dorinţalegitimă de a obţine cât mai mult posibil în momentul realizării cesiunii întreprinderiisau numai a unei părţi din ea. Pentru a avea o imagine cât mai apropiată de realitate avalorii întreprinderii este necesară o evaluare a acesteia. Evaluarea nu este un exerciţiusimplu şi nici o ştiinţă exactă, aceasta depinzând, în mare măsură de puterea deînţelegere şi capacitatea evaluatorului de a se adapta solicitărilor şi mediului. Valoarearezultată în urma unei evaluări nu trebuie confundată cu preţul de vânzare alîntreprinderii sau a unei părţi din acţiunile ei. Răspunsul la întrebarea: Cât valoreazăîntreprinderea? se poate da utilizând mai multe metode de evaluare. Oricare dinmetodele utilizate nu poate conduce decât la o valoare orientativă a întreprinderii,valoare care va ajuta în stabilirea preţului de vânzare.1. Evaluarea prin activul net sau valoarea contabilă netăAceastă metodă încearcă evaluarea întreprinderii prin patrimoniul ei. Astfel,valoarea întreprinderii va fi egală cu activul său (imobilizări, stocuri, creanţe clienţi,disponibilităţi băneşti) din care se scad datoriile exigibile (împrumuturi, furnizori,impozite, alte datorii).Valoarea întreprinderii = Valoarea activelor - Valoarea datoriilorEvaluarea se realizează pe baza bilanţului. Limita metodei constă în faptul că eanu reflectă cu exactitate realitatea economică. Bilanţul conţine date istorice, aşa cum dealtfel se găsesc în toată contabilitatea întreprinderii. Dacă în cazul disponibilităţilorbăneşti acestea au o valoare reală identică cu cea înscrisă în bilanţ, valoarea unuiimobil, a unor utilaje, maşini sau a unui stoc de marfă poate diferi foarte mult de ceeace este înscris în bilanţ.De asemenea, creanţele şi obligaţiile în valută, în condiţii de inflaţie, au altăvaloare faţă de cea înscrisă în bilanţ.38

Secţiunea Finanţe - ContabilitateAjustarea valorilor din bilanţ este uneori favorabilă vânzătorului (reevaluareaclădirilor sau terenurilor), alteori favorabilă cumpărătorului (stocuri greu vandabile,utilaje uzate sau chiar hale industriale vechi). Pentru ajustări fie se ţine cont de indicelede inflaţie existent de la data achiziţiei până la data curentă, fie se consideră valorile deînlocuire de la acea dată ale activelor (achiziţia de noi active pentru înlocuirea celorvechi).Vânzătorul trebuie să nu uite că valoarea activelor unei societăţi nu este datănumai de cea înscrisă în bilanţ ca activ tangibil. Întreprinderea cumulează în timp unanumit nivel de cunoştinţe, îşi clădeşte o reputaţie şi o clientelă solidă sau, într-uncuvânt, are ceea ce se numeşte goodwill. Valorificarea goodwill-ului este bine a fiîncredinţată unui specialist, deoarece renumele sau fondul comercial (goodwill-ul)poate fi mai important decât activele existente într-un anume moment al existenţeiîntreprinderii.2. Evaluarea prin multiplu de rezultateAceastă metodă are ca principiu determinarea valorii întreprinderii prinrentabilitatea ei, lucru realizabil pornind de la rezultatul (net, de exploatare, marjabrută) care se multiplică cu rata câştigurilor din domeniul de activitate al societăţii.Metoda are ca punct de plecare al evaluării, determinarea rezultatului ce seconsideră a fi relevant. Se poate porni de la beneficiul net, aceasta abordare avândavantajul simplicităţii, însă prezintă dezavantajul că rezultat net este, de cele mai multeori influenţat de rezultatele excepţionale ale societăţii. Se poate porni în determinareavalorii şi de la rezultatul exploatării care prin natura lui elimină veniturile şi cheltuielilefinanciare şi excepţionale sau, de la rezultatul curent (rezultatul exploatării plusrezultatul financiar). Dacă, considerăm valabile criteriile anglo-saxone atunci rezultatulde pornire va fi EBIT (earnings before interest and tax) respectiv, rezultatul fărăvenituri si cheltuieli financiare si exceptionale si impozit sau EBITDA (earning beforeinterest, tax, depreciation and amortization) respectiv rezultatul precedent la care seadaugă amortizarea.Perioada la care se face referirea poate fi exerciţiul încheiat, rezultatulprevizionat pentru anul curent sau o medie a mai multor ani.Coeficientul de multiplicare (N) depinde de sectorul de activitate; cu cât acestaeste considerat mai riscant cu atât coeficientul este mai mic. Chiar şi în cadrul aceluiaşisector întreprinderile mari sunt avantajate faţă de cele mici, dar cel mai important factorîn stabilirea coeficientului este potenţialul de creştere.Coeficienţii practicaţi în ţările cu o piaţă mai bine structurată şi care deţininformaţii viabile despre diverse sectoare de activitate, prezentaţi ca exemplificare adiferenţelor ce pot să apară, se situează între de 5 până la 20 de ori rezultatul în funcţiede sector :- prelucrarea laptelui între de 5 până la 7 ori ;- industria maselor plastice între de 7 până la 9 ori ;- bijuterii între de 5 până la 8 ori ;- tehnologia informaţiei între de 10 până la 20 ori.Această metodă trebuie aplicată cu multă prudenţă pentru a obţine o evaluareapropiată de cea reală.Valoarea întreprinderii = N * Rezultat39

Revista Tinerilor Economişti3. Evaluarea prin fluxuri de trezorerie (cash-flows)În acest caz o întreprindere poate fi evaluată prin lichidităţile pe care urmeazăsă le genereze în viitor. Valoarea ei este dată de fluxurile de trezorerie (cash-flows)previzionale susceptibile a fi obţinute în următorii ani.Pentru un astfel de demers, în primul rând, trebuie să definim metoda demăsurare a fluxurilor de trezorerie. Armonizarea reglementărilor contabile româneşti cucele europene şi cu standardele internaţionale de contabilitate reţin StandardulInternaţional de Contabilitate IAS7.Cele doua metode, cea directa şi cea indirectă care pot fi utilizate cu acest scop,fac distincţia între fluxurile din activităţi de exploatare, activităţi de investiţii, activităţide finanţare.Metoda indirectă porneşte de la profitul net înainte de impozitare la care seadaugă amortizările, cheltuielile şi pierderile financiare şi se scad veniturile dininvestiţii financiare, se ajustează (+/-) diferenţele de stocuri şi datorii sau creanţe pentruobţinerea fluxului din activităţi de exploatare la care se adaugă sau scade fluxul dinactivităţile de investiţii şi de finanţare.Fluxurile de trezorerie determinate prin metoda directă se bazează pe încasărilede la clienţi din care se scad plăţile către furnizori, angajaţi, comisioane bancare,impozit pe profit la care se adaugă sau scade numerarul rezultat din activităţi deinvestiţii (achiziţia de clădiri, echipamente sau vânzarea lor) şi numerarul rezultat dinactivităţi de finanţare (emisiuni de acţiuni, cumpărarea de acţiuni, împrumuturi petermen lung, plata dividendelor).De cele mai multe ori, atunci când se analizează oportunitatea acordării unuicredit de către bănci, se preferă metoda directă da calcul a fluxurilor de trezorerie dinpartea clientului.După alegerea metodei de determinare a fluxurilor de trezorerie începe muncade construcţie a unei proiecţii a activităţii întreprinderii în următorii cinci sau mai mulţiani. Această muncă presupune o profundă cunoaştere a întreprinderii respective, amediului de afaceri, a perspectivelor pieţei interne şi a celei externe şi de asemenea ooarecare intuiţie a viitoarelor oportunităţi de afaceri din domeniul respectiv.Prin realizarea unei astfel de situaţii prospective se încearcă să se estimezenevoia viitoare de investiţii (corporale, necorporale), posibilităţile operaţiunilorfinanciare (achiziţii sau vânzări de acţiuni, operaţiuni de leasing), necesarul pentruasigurarea funcţionării curente a întreprinderii care să asigure o dezvoltare constantă aactivităţilor.Fluxul de trezorerie sau de lichidităţi se exprimă în echivalent monetar laputerea de cumpărare a zilei. Actualizarea sau exprimarea în preţuri constante necesităajustări ale valorilor previzionate. De ce se face această actualizare? În primul rând dincauza inflaţiei, iar în al doilea rând datorită faptului că banii pe care urmează să-iprimim sunt bani ce nu pot fi investiţi în momentul de faţă pentru a produce altelichidităţi imediat.Actualizarea se poate face plecând de la rata investiţiilor fără risc (împrumuturide stat) la care se adaugă o primă pentru riscul de ţară, riscul întreprinderii şi o primăsuplimentară pentru riscul datoriilor întreprinderii. Dacă aceste riscuri sunt mari sepoate ca investitorul (cumpărătorul) să considere investiţia (achiziţia) nerentabilă.Astfel, se poate spune că realizarea acestui gen de previziune care să ţină seamade dezvoltarea întreprinderii, de nivelul inflaţiei, de riscurile aferente ţării cât şi ale40

Revista Tinerilor EconomiştiCONTRIBUŢII LA EVALUAREA POLITICII DE CURS DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA DINPERSPECTIVA INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ EUROPEANĂPrep. drd. Oana GherghinescuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The present paper focuses on assessing theeffectiveness of the exchange rate policy carried out by the NationalBank of Romania. For certain periods of time, the management ofthe exchange rate has been subordinated to supporting thecompetitiveness of Romanian exports and thus affected thesuccessfulness of disinflation efforts. Given the fact that theprerequisites for becoming a member state of the EuropeanMonetary Union include not only nominal convergence but also realconvergence criteria, Romanian monetary authorities aim atfostering the real appreciation of the national currency, which,correlated with an increase in the nominal GDP, would further onshorten the gap that separates us from the developed countries.Key words: exchange rate policy, National Bank of Romania, EuropeanMonetary Union, nominal/real appreciation/deppreciationÎn economiile dezvoltate, autonomia politicii monetare (capacitatea bănciicentrale de a ţinti masa monetară sau rata dobânzii) şi managementul cursului de schimb(posibilitatea atenuării fluctuaţiilor conjuncturale ale acestuia prin intervenţii ale bănciicentrale pe piaţa valutară) sunt invers corelate. Autonomia politicii monetare este cu atâtmai redusă cu cât managementul cursului de schimb este mai activ, dispare atunci cândcursul de schimb este fix şi este deplină în cazul flotării libere a cursului de schimb.În cazul economiilor în tranziţie, se poate identifica o secvenţialitate a regimurilorcursului de schimb, pornind de la flexibilitatea redusă a acestora în scopul convergenţeirapide între structurile preţurilor relative interne şi internaţionale, continuând cusporirea graduală a flexibilităţii, pe măsura întăririi capacităţii de a controla inflaţia prinpolitici macroeconomice interne.Deschiderea spre exterior a economiei româneşti la debutul perioadei de tranziţiea adus cursul de schimb al monedei naţionale în centrul atenţiei autorităţilor. TendinţaBăncii Naţionale a României (BNR) de a utiliza cursul de schimb ca ancorăantiinflaţionistă, prin intervenţii succesive pentru a evita deprecierea continuă a leuluişi, mai mult, pentru a forţa supraaprecierea lui în termeni reali, a introdus multipledistorsiuni în evoluţia comerţului exterior şi pe piaţa internă.Astfel, imediat după 1989, cursul s-a menţinut supraevaluat în comparaţie cuputerea externă de cumpărare a monedei naţionale, afectând echilibrul balanţei de plăţiprin descurajarea exportatorilor şi încurajarea importatorilor. Folosirea cursului deschimb ca ancoră antiinflaţionistă în intervalul 1990-1994 s-a dovedit contraproductivăşi a demonstrat că supraevaluarea monedei naţionale a fost un lux costisitor şi ineficient,din următoarele considerente:42

Secţiunea Finanţe - Contabilitate• a menţinut dependenţa de finanţarea externă şi a limitat orientarea cătreexport a industriilor româneşti;• a condus la ieftinirea importurilor, periclitând întreaga structurăproductivă naţională;• atingerea obiectivului vizat (temperarea procesului inflaţionist) a fostlimitată în timp, dat fiind faptul că operatorii pe piaţă au interpretat supraevaluareamonedei naţionale ca nesustenabilă şi au inclus marje suplimentare în costuri, deteama unei eventuale deprecieri a leului. Paradoxal, rata inflaţiei a ajuns să fiealimentată exact de instrumentele desemnate să o limiteze.În aceste condiţii, la nivelul anului 1995, BNR a renunţat la folosirea cursuluivalutar ca ancoră antiinflaţionistă, considerându-se că o depreciere nominală în acelaşiritm cu inflaţia ar reprezenta soluţia cea mai potrivită. Integrarea, la finele aceluiaşi an,a segmentelor pieţei valutare a condus la o depreciere abruptă, în termeni nominali, amonedei naţionale, susceptibilă să asigure limitarea dezechilibrului extern.Pe parcursul anului 1996, autoritatea monetară a intervenit pe piaţă ca vânzătornet de valută, în special pentru sprijinirea importurilor de energie, contribuind prinaceasta la o apreciere continuă a monedei naţionale în raport cu dolarul şi, implicit, laalimentarea unor puternice tensiuni pe piaţa valutară şi în evoluţia balanţei de plăţi.Nivelul apreciat al cursului de schimb a devenit, în aceste condiţii, nesustenabil, astfelîncât, spre finele anului, moneda naţională s-a depreciat brusc, cu circa 12% în termeninominali. Această schimbare de situaţie s-a dovedit a fi o sursă de inflaţie în anul 1997,mai ales prin stimularea anticipaţiilor inflaţioniste, în timp ce exporturile au rămasrelativ inelastice la fluctuaţiile cursului de schimb.Şi la nivelul anilor 1998-2003, autoritatea monetară a considerat ca fiindneadecvată adoptarea cursului de schimb ca ancoră a politicii monetare, date fiindnivelul încă prea înalt al inflaţiei, volumul insuficient al rezervelor valutare şimenţinerea unei acute constrângeri externe. Din cauza inflaţiei interne dinamice, ancorade curs ar fi devenit nesustenabilă în termeni reali, ajungându-se în timp la o deprecieremasivă a monedei naţionale. Principalele obiective fixate de autoritatea monetară au fostachitarea integrală a serviciului datoriei externe şi creşterea rezervelor valutare,concomitent cu continuarea demersurilor de susţinere a competitivităţii exporturilorromâneşti şi de atenuare a deficitului contului curent.Evoluţiile favorabile înregistrate la nivelul anilor 1999-2000 au presupus, însă,importante eforturi din partea autorităţii monetare. Sub impactul intrărilor de capitaluristrăine, care au generat un excedent de valută pe piaţă, cursul de schimb şi-a modificattraiectoria faţă de perioadele anterioare, intrând într-un proces lent de reapreciere.În aceste condiţii, pentru a putea să-şi urmeze obiectivele fixate, Banca Naţionalăa fost nevoită să intervină pe piaţa valutară pentru a evita aprecierea leului, împiedicândastfel erodarea câştigului de competitivitate acumulat până în acel moment. Intervenţiileautorităţii monetare s-au concretizat în cumpărări masive de valută, făcând necesară, încontrapartidă, injectarea unui volum important de lichiditate şi intensificarea eforturilorde sterilizare a acestui surplus.Politica de depreciere nominală a leului a fost practicată intens la nivelul anilor1999 şi 2000, utilizarea sa fiind diminuată începând din anul 2001, aşa cum se poateobserva din tabelul nr.1.O analiză comparativă a ratelor de depreciere a monedei naţionale în raport cudolarul american şi cu euro, pe de o parte, şi a ratei inflaţiei, pe de altă parte (Graficulnr.1) relevă că politica de depreciere nominală s-a suprapus, în cea mai mare parte a43

Revista Tinerilor Economiştiintervalului, unei aprecieri în termeni reali a leului faţă de cele două valute, ceea ce aconstituit şi un factor de sprijin pentru dezinflaţie.Tabelul 1ROL/USDCurs mediual perioadeiDeprecieremedieCurs lasfârşitulperioadeiDepreciere/apreciere lasfârşitulperioadeiROL/EURCurs mediual perioadeiDeprecieremedieCurs lasfârşitulperioadeiDeprecierelasfârşitulperioadei1998 8.875,55 19,21% 10.951 26,73% (D) 9.984,25 18,96% 12.788 19,33%1999 15.332,93 42,11% 18.255 40,01% (D) 16.295,57 38,70% 18.331 30,24%2000 21.692,74 29,32% 25.926 29,59% (D) 19.955,75 18,34% 24.118 24,00%2001 29.060,86 25,35% 31.597 17,95% (D) 26.026,89 23,33% 27.881 13,50%2002 33.055,46 12,09% 33.500 5,68% (D) 31.255,25 16.73% 34.919 20,16%2003 33.200,07 0,44% 32.595 2,78% (A) 37.555,87 16,78% 41.117 15,07%Sursa: prelucrare după datele statistice preluate din Rapoartele anuale 1998-2003 aleBNR%70605040302010Deprecierea leului în raport cudolarul, calculată în funcţie decursul mediu al perioadeiDeprecierea leului în raport cueuro, calculată în funcţie decursul mediu al perioadeiRata inflaţiei, nivel mediu anual01998 1999 2000 2001 2002 2003Figura 1Deprecierea monedei naţionale faţă de dolarul american, respectiv faţă de EUROa fost calculată după relaţia:11-Cotatia directa Cotatia directaD i % =1Cotatia directa i-1unde:D i % - deprecierea monedei naţionale în anul i.i i-1×Menţionăm că, dacă BNR nu ar fi intervenit pe piaţă, leul s-ar fi apreciat şi maiputernic în termeni reali, ceea ce ar fi condus la accelerarea procesului de dezinflaţie,dar ar fi agravat deficitul contului curent al balanţei de plăţi externe.Însă, o regulă ignorată la noi în perioada de tranziţie a fost aceea că politica dedepreciere nominală nu poate da rezultate satisfăcătoare simultan în planul îmbunătăţiriipoziţiei externe şi în cel al reducerii inflaţiei interne decât dacă este însoţită de politicide reducere a absorbţiei interne. În caz contrar, ea poate să devină o sursă de inflaţie,mai ales prin stimularea anticipaţiilor inflaţioniste. Lipsa politicilor de acompaniamentpe latura absorbţiei a fost determinată şi de preocuparea excesivă a autorităţilorromâneşti pentru nivelul ocupării forţei de muncă, ştiut fiind că aceste politici ar fi44100

Secţiunea Finanţe - Contabilitateagravat şomajul. Rezultatul l-a constituit menţinerea economiei româneşti într-o poziţiecaptivă pe spirala deprecierii nominale şi a inflaţiei.Privind retrospectiv, în România se poate vorbi despre o alternanţă a perioadelorde folosire a cursului nominal de schimb pentru reducerea inflaţiei şi a perioadelorprelungite de depreciere nominală vizând competitivitatea, cu preţul unor pierderisubstanţiale pe frontul antiinflaţionist.Dat fiind faptul că aderarea la Uniunea Monetară Europeană impune oconvergenţă reală, nu doar una nominală, autorităţile monetare urmăresc să punăaccentul pe aprecierea reală a monedei naţionale, factor care, corelat cu creşterea PIBnominal, poate să contribuie la scurtarea decalajului ce ne separă de ţările dezvoltate. Lanivelul anilor 2002-2003, a devenit aproape unanim aprobată ideea că apreciereamonedei naţionale, generată de conjunctura de pe piaţa valutară, trebuie acceptată, câtăvreme ritmul de creştere a productivităţii muncii îl depăşeşte pe cel al câştigului salarialreal, iar situaţia balanţei de plăţi permite realizarea acestui deziderat. Totuşi, trebuie sămenţionăm că particularităţile tranziţiei şi stadiul actual al reformei nu-i permitautorităţii monetare să ignore complet poziţia externă a României. Autorităţile monetaretrebuie să aibă în vedere că aprecierea nominală a leului poate constitui un factor deatracţie pentru intrările de capitaluri speculative, al căror efect trebuie anulat, chiar dacăacest demers complică eforturile de sterilizare ulterioară a surplusului de lichiditate.Astfel, pe fondul regimului de curs cu flotare controlată, BNR îşi rezervă dreptul de aefectua intervenţii limitate pe piaţă, având ca ţinte principale evitarea fluctuaţiilorexagerate şi prevenirea aprecierii excesive, în termeni reali, a monedei naţionale, alcărei pericol nu este de neglijat.Influenţarea semnificativă a evoluţiei cursului de schimb al leului de către BNRşi, ulterior, a întregii structuri a randamentelor bancare - prin stabilirea propriei rate dedobândă - a inclus elemente de discreţionarism în cadrul de conducere a politiciimonetare. Instabilitatea cererii de monedă şi impredictibilitatea evoluţiei creditului, abazei monetare şi a lui M 2 , mai pregnante în perioada recentă, estompează rolulagregatelor monetare în conducerea politicii monetare, context în care cursul de schimbşi, în ultima perioadă, rata dobânzii băncii centrale au devenit indicatori mai potriviţipentru caracterizarea atitudinii politicii monetare.BIBLIOGRAFIE1. Antohi, D.Udrea, I.Braun, H.Mecanismul de transmisie a politicii monetare în România,Caiete de Studii BNR, ianuarie 20032. Isărescu, M. Politici şi perspective privind integrarea României înUniunea Economică şi Monetară, Conferinţa "Procesul deconvergenţă în cadrul Uniunii Europene", Bucureşti, 23Septembrie 20043. Isărescu, M. România: drumul către Euro, Conferinţa organizată deColegiul Academic al Universităţii "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, 20044. http://www.bnro.ro45

Revista Tinerilor EconomiştiCARACTERISTICILE ŞI SPECIFICITATEA PIEŢELOR FINANCIARE INTERNAŢIONALEAsist univ .dr. Roxana NanuAsist. univ. dr. Raluca DrăceaUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: An international financial market has the role to bean attraction and a distribution part at the world level. These, thefinancial markets play an essential role in the functioning of theinternational capital market. An wide financial market has capitalmarkets, put together the international banking activities, is relied onan lot of human competences and technological abilities, and got,finally, appropriate reglementation and control proceedings.Keywords: international financial market, international capital market,international banking, reglementation and control proceedingsO piaţă financiară internaţională are vocaţia de a fi un pol de atracţie şi deredistribuire a capitalurilor la nivel mondial. De aceea, pieţele financiare joacă un rolesenţial în funcţionarea pieţelor internaţionale de capital. Rolul lor e la fel de importantpentru economia ţărilor în care ele sunt localizate, şi aceasta din următoarele motive:- o piaţă internaţională de calitate este un atu indispensabil pentru reuşitaeconomică şi financiară a unei ţări dezvoltate;- o piaţă financiară internaţională creează locuri de muncă numeroase,diversificate, foarte adesea cu o valoare adăugată ridicată, şi permite dezvoltareaunei veritabile industrii financiare;- o piaţă financiară facilitează finanţarea economiei reale şi a întreprinderilor caresunt la baza dezvoltării economice;- o piaţă financiară şi pieţele de capital, care le reprezintă scheletul, faciliteazăalegerile consumatorilor şi economiile cetăţenilor, făcând posibilă o alocareoptimă a resurselor lor în timp.O piaţă financiară mare cuprinde pieţele de capital, ea adună activităţi bancareinternaţionale, se sprijină pe un ansamblu de competenţe umane şi dibăcie tehnologică,beneficiază, în fine, de o reglementare şi de proceduri de control adecvate.1. O gamă întinsă de pieţe de capitalO piaţă internaţională e mai întâi o piaţă financiară capabilă de a satisface nevoileproprii ale întreprinderilor, dar o piaţă financiară este astăzi mai mult ca o simplă piaţăbursieră. Ea trebuie să adune numeroase instituţii financiare şi un ansamblu diversificatde pieţe de capital care să permită satisfacerea diferitelor obiective ale investitorilor şimultiplele nevoi ale celor care împrumută.1.1.Piaţa acţiunilor şi a fondurilor propriiPrezenţa unei importante pieţe a fondurilor proprii şi a uverturii sale de non-rezidenţişi de investitori internaţionali sunt două condiţii primordiale pentru a asigura46

Secţiunea Finanţe - Contabilitatedezvoltarea unei pieţe financiare internaţionale. Există, de fapt, două tipuri de bursă.Unele, precum cea din Luxemburg, sunt în esenţă simple centre de înregistrare. Altele,precum cele din Londra şi New York, colectează şi distribuie capitaluri la scarămondială şi constituie, din acest motiv, veritabile pieţe internaţionale. Numărulacţiunilor străine înscrise la cotare nu e un criteriu în întregime satisfăcător, dar elfurnizează orice ar fi o indicaţie asupra gradului de internaţionalizare a unei pieţefinanciare.1.2. Piaţa monetară şi pieţele datorieiO piaţă financiară trebuie să posede o piaţă monetară eficace înainte de a oferibăncilor posibilitatea de a se refinanţa în cele mai bune condiţii posibile.Această piaţă trebuie să fie completată de o vastă piaţă de capital pe termen scurtimplicând o mare diversitate a titlurilor financiare: bonuri de tezaur, bilete de trezorerie,certificate de depozit, acceptări bancare. Această piaţă de titluri de creanţe negociabiletrebuie să permită tezaurului public, întreprinderilor şi diverselor instituţii financiare dea se finanţa în cele mai bune condiţii. Ea trebuie să egaleze oportunităţile de plasare adiverşilor investitori instituţionali.Piaţa titlurilor pe termen scurt trebuie să fie completată de o piaţă a datoriei petermen lung. Aceasta datorie este mai întâi publică dar compartimentul datoriei private,prin care înţelegem segmentul de high yeld bonds, trebuie să fie semnificativ. Cele maimari pieţe financiare sunt acelea unde piaţa datoriei private se dezvoltă pentru a facilitafinanţarea întreprinderilor.În completarea pieţelor obligatare, este de dorit să existe şi o piaţă ipotecară, pentrua facilita finanţarea imobiliară, o piaţă a obligaţiunilor şi o piaţă a obligaţiunilorfunciare.1.3. Pieţele derivateCâteva pieţe financiare au de la început o fostă vocaţie comercială care explicăieşirea la suprafaţă a pieţelor la termen ca cele dintâi subiecte. Prezenţa lor intensificăinternaţionalizarea unei pieţe financiare, căci ele sunt instrumente de gestiuneindispensabile societăţilor de comerţ, care sunt internaţionale prin însăşi natura lor.E fără îndoială imposibil de a dezvolta o piaţă financiară plecând numai de la pieţelela termen de mărfuri, dar este interesant de constatat că trei mari pieţe internaţionale(New York, Londra şi Chicago) posedă o gamă întinsă de pieţe comerciale la termen şidepun eforturi pentru a crea altele noi.Pieţele derivate nu au devenit o maşinărie esenţială pentru toată piaţa financiară şinu au căpătat o importanţă reala decât odată cu dezvoltarea pieţelor având următoareleactive: acţiuni, titluri financiare cu venit fix şi indici bursieri.Primele pieţe cu contracte la termen cu rata de dobândă au fost deschise la 20octombrie 1975 şi 6 ianuarie 1976 prin Chicago Board of Trade şi Chicago MercantileExchange pentru a oferi operatorilor posibilitatea de a se proteja împotriva riscului defluctuaţie a ratei dobânzii (şi de a specula acest risc de dobândă). Ideea genială ainginerilor financiari din Chicago, subadiacentă creării pieţelor la termen deinstrumente financiare, a fost că materia primă de cea mai mare importanţă din lume eradolarul, că această deviză - şi prin urmare toate celelalte monezi internaţionale - putea finegociată la termen ca o materie primă obişnuită, că toţi agenţii economici - deci nunumai americanii - erau în legătură prin volatilitatea acestei devize şi că era necesar, în47

Revista Tinerilor Economişticonsecinţă, de a pune la punct pieţele de contracte înainte de a oferi operatorilorposibilitatea de a se apăra împotriva riscurilor de dobândă.Inovaţia a fost urmată de deschiderea primei pieţe la termen care susţine activeleintangibile: indicii bursieri. Apărute la 24 februarie 1982, aceste contracte fuseserăconceptualizate încă din anul 1977. Ele erau rezultatul unei reflexii care condusese laaplicarea la riscul de schimb, apoi la riscul ratei dobânzii, a modalităţilor de gestiune ariscului de preţ proprii materiilor prime.Dacă opţiunile sunt cumpărate şi vândute începând din negura vremurilor, opţiunilenegociabile schimbate pe o piaţă bursieră sunt, în schimb, o creaţie relativ recentă.Originea lor începe odată cu 26 aprilie 1973. Ele aveau ca suport acţiunile. Acesteopţiuni au cunoscut un remarcabil succes şi au fost rapid aclimatizate în alte burse dinStatele Unite, din Europa şi în toate pieţele financiare internaţionale.Succesul opţiunilor pe valori mobiliare a incitat bursele americane de produsederivate să introducă opţiuni al căror dedesubt nu erau acţiunile sau activelenegociabile pe pieţe în numerar, ci contractele la termen. Cu o întârziere considerabilăfaţă de calendarul iniţial (datorată nenumăratelor dificultăţi legislative şi dereglementare), bursele americane reuşesc să negocieze opţiuni pe contracte la termenîncepând din 1 octombrie 1982. La sfârşitul anului 1985, practic toate activele avute învedere, adică contracte la termen sau produse negociate în numerar, erau utilizate casubadiacent pentru opţiuni. Pieţele derivate (contracte la termen şi opţiuni) deveniseră omaşinărie esenţială pentru toată piaţa financiară demnă de acest nume.2. Activităţile financiare şi bancare internaţionalePrezenţa activităţilor bancare internaţionale este a doua caracteristică a unei pieţefinanciare internaţionale. Caracterul internaţional al unei pieţe financiare e cu atât maiînsemnat cu cât băncile străine sunt mai numeroase. Superioritatea Londrei se explică,în parte, prin prezenţa a 650 de bănci străine. Progresul pieţei din New York a fostaccentuat prin instalarea unor instituţii financiare non-americane. Numeroase băncistrăine sunt direct sau indirect reprezentate la Paris, chiar dacă ele sunt mai puţin activedecât băncile străine prezente la Londra şi New York.Băncile de investiţii ( investment banking în engleză ) sunt prototipul acestorinstituţii financiare. Ele au devenit actorii majori şi contururile pieţelor financiareinternaţionale. Ele exercită emisiunea titlului, la interfaţa dintre emiţători şi investitori.Ele anima pieţele financiare, declanşând emisiunea acţiunilor sau a obligaţiunilor. Elesfătuiesc întreprinderile asupra capitalului lor şi investitorii asupra plasamentelor lor.Ele administrează riscul.Băncile de investiţii sunt în mod intim asociate pieţelor financiare. Ele se afla acolounde se găsesc emiţătorii şi investitorii instituţionali. Băncile de investiţii au devenitparteneri privilegiaţi ai marilor întreprinderi internaţionale şi pentru a rămâne aşa eletrebuie să îşi dezvolte competenţe multiple.La nivelul operaţiunilor pe pieţele financiare, băncile de investiţii trebuie săofere servicii de calitate care se refera la:• originea şi solidificarea fermă a emisiunilor de acţiuni şi titluri obligatare;• la plasamentul emisiunilor pe pieţele primare;• la prezenţa pe pieţele secundare şi pe pieţele derivate.La nivelul întreprinderii, serviciile constau în sfaturi:• privind emisiunile de titluri;• privind fuziunile sau achiziţiile;48

Secţiunea Finanţe - Contabilitate• privind operaţiunile financiare importante de bilanţ.La nivelul inovaţiei financiare, serviciile oferite de băncile de investiţii privesc:• montajele financiare asociate emisiunilor de titluri;• operaţiunile financiare corporative;• gestiunea riscurilor.Înainte de anul 1960, cazul unei devize care nu era utilizată pentru finanţareacomerţului internaţional era un handicap important pentru dezvoltarea pieţei financiarece emitea această monedă. După începutul deceniului şapte, progresul pieţeieurodevizelor a contribuit mult la dezvoltarea celor mai multe pieţe financiare. Ele pot,în sfârşit, să participe la dezvoltarea activităţilor comerciale şi financiare internaţionalegraţie depozitelor şi devizelor (în special în dolari) efectuate de non-rezidenţi, şi săremedieze astfel faptul că monezile ţărilor nu prezentau un caracter internaţional foartemarcant.Piaţa eurodevizelor facilitează finanţarea comerţului internaţional, dar mai ales apermis dezvoltarea pieţei depozitelor interbancare (veritabila piaţă monetarăinternaţională) şi a pieţei creditelor internaţionale (eurocredite ). Pe o piaţă financiarădată, piaţa eurodevizelor e cu atât mai importantă cu cât băncile străine sunt numeroaseşi bine implantate. Aceasta explică cum Londra este piaţa care a profitat cel mai bine deaceastă situaţie, devenind cel mai important centru mondial al pieţei eurodevizelor.La confluenţa pieţei monetare (naţională şi internaţională) cu piaţa depozitelorbancare în devize, se dezvoltă în general o piaţă a schimburilor active asupra cărora senegociază în numerar şi la termen toate devizele utilizate în operaţiunile financiareinternaţionale. Această piaţă este cu atât mai mult dezvoltată cu cât comunitateabancară internaţională este importantă şi diversificata şi cu cât piaţa depozitelor îneurodevize este voluminoasă.Paralel cu progresul pieţelor bancare internaţionale a apărut şi se dezvoltă emisiunileinternaţionale de titluri (euro-obligaţiuni şi euro- note ) şi numeroase operaţiunifinanciare.Dacă piaţa internaţională de obligaţiuni este în esenţă constituită din euro-emisiuniefectuate în marea lor majoritate pe piaţa financiară din Londra, ea nu se mărgineştenumai la acestea, anumite emisiuni zise străine fiind realizate plecând de la mai multepieţe financiare şi în special cele de la New York şi Zurich, cu respectareareglementărilor locale, ceea ce nu reprezintă o constrângere pentru euro-emisiuni.Faptul că o piaţă financiară este reţinută în a realiza emisiuni obligatare străine nu poatedecât să intensifice caracterul său internaţional.3. Un ansamblu de competenţe umane şi de dibăcie tehnologicăAstăzi, mai mult ca ieri şi fără îndoiala mai puţin ca mâine, o piaţă financiarăinternaţională este mai întâi şi înainte de toate o adunare de capital uman şi competenţefinanciare şi tehnologice produse de oameni.Evoluţia comparată între anii 1997 şi 1998 a volumului tranzacţiilor pe pieţelederivate de obligaţiuni guvernamentale germane la Londra (London InternationalFinancial Futures and Option Exchange, Liffe ) şi la Frankfurt (Deutsche Terminborse,astăzi denumită Eurex) e revelatoare privind incapacitatea de înţelegere de care daudovadă numeroşi observatori ai unei pieţe financiare.În iulie 1997, Londra realiza 70 % din tranzacţii, iar Frankfurt 30 %; în aprilie 1998proporţiile erau inversate - şi câţiva comentatori au concluzionat că Londra pierduse,,războiul pieţelor derivate″. Este exact că tranzacţiile s-au regrupat pe piaţa Eurex, dar49

Revista Tinerilor Economiştioperatorii care interveneau pe această bursă în primul semestru al anului 1998 erauîntotdeauna localizaţi la Londra. Nimeni nu plecase la Frankfurt. Tehnologia permisesetraderilor să schimbe piaţă fără a schimba birourile sau localizarea, veniturile şivaloarea adăugată a traderilor beneficiau întotdeauna de piaţa financiară de la Londra.Inginerii financiari care realizau montaje sau produse structurate plecând de laprodusele derivate erau întotdeauna la Londra. În aceeaşi situaţie erau şi vânzătorii carepropuneau investitorilor instituţionali produsele elaborate de inginerii financiari.Specialiştii însărcinaţi cu controlul riscurilor în interiorul sălilor de bursă erauîntotdeauna la Londra. Informaticienii şi specialiştii de back-offices nu părăsiserăcapitala londoneză. Dacă în aceşti doi ani Liffe a oferit operatorilor un sistem deexecuţie a ordinelor informatizat cu performanţe superioare celui Eurex, este absolutsigur că tranzacţiile vor rămâne concentrate la Frankfurt?Ceea ce este adevărat pentru piaţa derivată de obligaţiuni ale guvernului german vafi din ce în ce mai mult adevărat pentru toate pieţele financiare ce negociază produseomogenizate sau relativ standardizate. Având în vedere progresele colosale aleinformaticii şi ale transmiterii de informaţie nu va fi necesară deplasarea (sau poatepuţin), capitalului uman care se deplasează el însuşi în funcţie de costuri şi deavantajele relative asociate fiecărei pieţe financiare sau fiecărui sistem informatizat.Acestea fiind spuse, piaţa financiară din Londra nu va mai fi în cădere dacă va puteaconserva la Liffe mersul obligaţiunilor guvernului german.Ceea ce defineşte importanţa unei pieţe financiare este calitatea şi cantitateaangajaţilor, iar odată echipele instalate e dificil, costisitor şi probabil inutil de a ledeplasa dat fiind progresul comunicaţiei şi al informatizării pieţelor. Competenţacapitalului uman explică, în parte, avantajul diferenţiat pe care îl posedă marile pieţefinanciare deja solid implementate, precum Londra şi New York.Această competenţă este mai întâi financiară. Calitatea formării ştiinţifice şiuniversitare a operatorilor este un atu considerabil. Competenţa este apoi tehnologică.Capacitatea de a face să funcţioneze sisteme comerciale complexe, precum cel utilizatde pieţele bursiere electronice sunt avantaje distinctive de primă importanţă pentruanumite pieţe financiare.4. Activităţile de asigurareAdesea pusă pe planul doi, activitatea de asigurare nu rămâne mai puţin esenţială îndezvoltarea unei pieţe financiare.Asigurarea este în mod fundamental o activitate personală, dar câmpul de acţiune alcompaniilor de asigurare trebuie să se globalizeze şi concurenţa între pieţe nu înceteazăsă se afirme pentru a conserva şi dezvolta chiar ele activităţi de asigurare.Asigurarea regrupează diferite domenii:• asigurarea de viaţă, unde activitatea este, dacă nu exclusiv, cel puţin foartemajoritară, personală;• asigurarea contra pagubelor, unde activitatea pentru o parte importantă, privindgaranţiile maritime, de aviaţie, de transport, privind riscurile industriale, este denatură internaţională;• reasigurarea, unde activitatea este prin însăşi natura ei, internaţională;• curtajul în asigurări.Activitatea de asigurare este esenţială pentru o piaţă financiară, căci companiileau un rol de investitori instituţionali. Ele trebuie, în fine, să plaseze pe pieţele financiarerezervele destinate despăgubirilor care vor fi plătite asiguraţilor, şi se întorc astfel, din50

Secţiunea Finanţe - Contabilitatece în ce mai adesea, spre pieţele de acţiuni, acolo unde ele privilegiaseră mai înaintepieţele obligatare şi imobiliare. Rolul investitorilor instituţionali ai companiilor deasigurare este accentuat prin activităţile lor în domeniul gestiunii activelor (assetmanagement ).5. Celelalte componente ale unei pieţe financiare internaţionaleExtensia gamei de pieţe de capital şi desfăşurarea activităţilor financiare şi bancareinternaţionale sunt esenţiale în dezvoltarea unei pieţe financiare, dar aceasta nuînseamnă că celelalte activităţi nu sunt necesare. Menţionăm în mod simplu doarcâteva:• activităţile de navlosire, care sunt maritime, aeriene sau rutiere;• operaţiunile de negoţ internaţional;• activităţile de curtaj;• piaţa euro-obligaţiunilor secundară; prezenţa instituţiilor bancare specializate şi adeţinătorilor de piaţă performanţi operând pe această piaţă creşte forţa de atracţie aunei pieţe financiare;• piaţa operelor de artă, etc.Aceste activităţi multiple şi variate permit lărgirea gamei de servicii oferite de opiaţă financiară internaţională.6. Reglementarea şi procedurile de control adecvatePentru ca o piaţă financiară să poată exercita un veritabil rol internaţional, esteindispensabil să beneficieze de o reglementare şi de proceduri de control adecvate.O piaţă nu se poate dezvolta în mod veritabil decât într-un context de reglementareliberal. Este de dorit ca controlul să fie comprehensiv, pragmatic şi aproape de realitate.Supravegherea şi controlul activităţilor trebuie să fie completat de proceduri deautoreglementare. Modificarea sensului şi a modalităţilor de control prea administrativenu implică o alinare a rigorii sale.Pentru ca ea să se poată dezvolta, este în mod egal necesar ca o piaţă financiară săbeneficieze de libertatea cât mai largă posibilă de a face schimbări. Tendinţa naturală anumeroşi responsabili politici de a utiliza controlul asupra schimbărilor ca primă liniede apărare (şi uneori singura) a monedei lor este un obstacol în creşterea unei pieţefinanciare internaţionale. În pofida acestui fapt, nu este vorba de un obstacolinsurmontabil, de vreme ce Londra s-a dezvoltat între anii 1945 şi 1979 în ciuda unuicontrol al schimbărilor relativ sever. Este adevărat ca el nu s-a aplicat decât asupratranzacţiilor în moneda locală şi nu a atins activităţile implicând devize diferite de lirasterlină.Pe o perioada lungă, ajustarea între diferenţa de inflaţie şi variaţia ratelorschimburilor este, dacă nu perfectă, mai puţin satisfăcătoare. Din acest motiv, evoluţiaratelor schimburilor este determinată pe termen lung de inflaţia diferenţiată. Pentru amenţine valoarea În schimb, este indispensabil să se pună în practică o politicămonetară adecvată. Creşterea ofertei de monedă trebuie să fie fixată la un nivel cepermite ca rata inflaţiei dintr-o ţară să nu fie superioară celei din principalele salepartenere.Libertatea schimburilor trebuie să permită rezidenţilor dintr-o ţară să cumpere, sădeţină şi să utilizeze devize străine, oricare ar fi motivul: finanţarea activităţilorcomerciale, a operaţiunilor de plasament şi de investiţii financiare. Această libertate51

Revista Tinerilor Economiştitrebuie în mod egal să permită rezidenţilor să se împrumute sau să vândă devizele,înţelegând aici moneda lor naţională, a non-rezidenţilor.BIBLIOGRAFIE1. Blake, David Financial market analysis, McGraw-Hill BookCompany, Londra,19902. Pop, Cornelia Pieţe financiare, Ed. Todesco, Cluj-Napoca, 20003. Solnik, B. International investments, Addison Wesley PublishingCompany, 199652

Secţiunea Finanţe - ContabilitateCONTROL VERSUS VERIFICAREConf. univ. dr. Sorinel DomnişoruAsist. univ. drd. Radu BălunăPrep. univ. drd. Daniel GoagărăUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: All the elements which we have present in this work,reflect only one small part of what they represents, as a part, of thechecking of the documents, and, of another part, the control of thedocuments which affect and reflect the situation of the patrimonialentity that it leads. Our test of systematization and synthetisationconstitutes a display of the minimal conditions which it isrecommends to achieve by the system documents in companies, foroffered, by this it insurances by counseling the firm and exactactivity.Key words: the checking, control, the assessment, management, accountingdiagnoseConducerea bazată pe un sistem adecvat de evidenţă şi informare presupune întrealtele şi asigurarea posibilităţilor de efectuare a verificării asupra modului dedesfăşurare a activităţii economico-sociale. Dacă sistemul de evidenţă nu există sau nueste organizat corespunzător, atunci verificarea activităţii economice nu se va putearealiza în condiţii adecvate. Însă, controlul, în sensul de verificare, nu se confundă cuevidenţa, cu fotografierea şi reflectarea dinamicii economico-sociale dintr-o anumităentitate patrimonială, chiar dacă evidenţa riguroasă se constituie, ea însăşi, într-unmijloc de control şi urmărire.Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, evidenţa implică obligaţia unităţilorpatrimoniale de a consemna (imortaliza) operaţiile economice şi financiare, înmomentul efectuării lor, în documente justificative, iar pe baza acestora se inserează înevidenţa operativă (registre, condici, fişe de magazie s.a.) şi se înregistrează îninstrumentele de evidenţă contabilă (registrul jurnal, cartea mare, fişe de cont, balanţede verificare s.a). De pildă, evidenţa operativă înregistrează fenomenele şi proceseleeconomice în mod operativ, adică în cel mai scurt timp de la producerea lor, în unelecazuri simultan cu desfăşurarea operaţiilor, şi la locul apariţiei acestora 4 . Evidenţaoperativă este folosită îndeosebi pentru a urmări mişcarea stocurilor, a numerarului şidocumentelor, prezenţa la lucru a salariaţilor, folosirea timpului de lucru, derulareacontractelor cu furnizorii şi beneficiarii, consumul de energie etc.În schimb, verificarea presupune:• observarea concordanţei, pe de o parte, dintre activitatea economicofinanciarăşi deciziile conducerii, iar pe de altă parte, dintre decizii şi legi,norme, standarde, ordine, previziuni, programe şi altele;4I. Gârleşteanu, Bazele contabilităţii, Editura Universitaria, Craiova, 2001, pg. 17.53

Revista Tinerilor Economişti• preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, neregulilor şi pagubelor;• descoperirea operaţiilor nereale, neeconomice şi nelegale (de exemplul,cursele sau mişcările mijlocului de transport auto carte nu au legătură cuinteresele unităţii);• relevarea influenţei abaterilor asupra activităţii desfăşurate şi a cauzeloracestora;• stabilirea căilor de corectare şi a mijloacelor de înlăturare a abaterilor,deficienţelor şi dificultăţilor care îngreunează desfăşurarea optimă aactivităţii economico-sociale.Altfel spus, în sfera verificării financiar-contabile se cuprind obiective privindatât întocmirea documentelor primare conform condiţiilor de formă şi de conţinut, cât şiorganizarea, realizarea şi conducerea evidenţei operative şi contabile în vedereadeterminării cât mai exacte a situaţiei reale existente.Totodată, datele consemnate în documentele primare, în evidenţa operativă şicontabilă au cea mai largă utilizare în efectuarea verificărilor, întrucât acestea reflectăîntreaga activitate economică, financiară şi gestionară a entităţilor patrimoniale şi pebaza lor organele de control îşi susţin constatările. În consecinţă, sistemul de documenteşi evidenţă este atât obiect al verificării, cât şi sursă de informaţii pentru verificareaactivităţii economice, financiare şi gestionare.Pe de altă parte, dacă analizăm controlul ca măsură a stăpânirii activităţiiderulate, atunci toate documentele justificative, operative şi contabile, precum şinormele de utilizare şi circulaţie a acestora devin mijloace de control. Astfel, în măsuraîn care într-o unitate:- se cunosc normele privind documentele ce trebuie întocmite în diversesituaţii, cum trebuie întocmite, în câte exemplare şi cum circulă etc.şi- se aplică corect şi consecvent aceste norme, în aceeaşi măsură secreează condiţiile derulării unei activităţi riguroase. Această rigoare este cea care creşteşansele managerului, inclusiv contabil, în direcţia exercitării unui control facil sau aunei stăpâniri adecvate a departamentului aflat în subordine.Pentru control, caracteristicile esenţiale ale documentelor constau în faptul că:• reflectă situaţia patrimonială, mişcările şi transformărilerealizate în unitate şi în legătură cu aceasta;• angajează răspunderea persoanelor implicate în:‣ ordonarea sau dispunerea operaţiilor;‣ realizarea efectivă a acţiunilor;‣ întocmirea şi semnarea documentelor;‣ avizarea şi aprobarea operaţiilor şi înscrisurilor;‣ înregistrarea în evidenţe a documentelor şi, implicit, aoperaţiilor economice derulate;• pe baza lor se exercită verificarea financiar - contabilă.Datorită considerentelor enumerate, documentele trebuie să îndeplineascăanumite cerinţe atât în ceea ce priveşte structura, cât şi circulaţia şi păstrarea lor,indiferent de mijloacele utilizate pentru întocmirea lor şi prelucrarea datelor. În acestsens, este necesar ca fiecare înscris folosit ca document justificativ de către contabilitateşi control să conţină unele elemente obligatorii. Nu considerăm necesară enumerarea54

Secţiunea Finanţe - Contabilitatelor 5 , însă vom insista pe cerinţele şi criteriile recomandate a se lua în considerare de ceice efectuează verificări. 6Verificarea documentelor justificative se efectuează, de regulă, înainte deînregistrarea în conturi, dar şi după aceasta, sub aspectul formei şi al fondului sauconţinutului. Atunci când verificăm documentele din punct de vedere al formei, celpuţin din perspectivă teoretică, nu ne punem problema calităţii şi realităţii operaţiilorconţinute de respectivele documente, ci a calităţii şi adecvării documentelor utilizatepentru consemnarea operaţiilor respective. Cu alte cuvinte, persoanele ce efectueazădiverse verificări până să se pronunţe asupra fondului operaţiilor, trebuie să examinezeforma documentelor ce reflectă respectivele operaţii.Din punct de vedere al formei, verificarea documentelor are următoareleobiective: autenticitatea documentelor, realitatea întocmirii şi a altor tratamente aplicatedocumentelor, precum şi efectuarea corectă a calculelor.În legătură cu termenul ″autentic″, Dicţionarul Explicativ al Limbii Româneprecizează în mod expres ce se înţelege prin document autentic, 7 respectiv acel ″actîntocmit cu toate formele legale″. Altfel spus, documentul întocmit pentru reflectareaunei operaţii este cel ataşat în mod adecvat acelei operaţii, din punct de vedere legal.Verificarea autenticităţii documentelor urmăreşte:‣ dacă formularele utilizate sunt cele corespunzătoare. De pildă, pentru achiziţia unuiutilaj ce nu necesită montaj este normal să se întocmească procesul verbal derecepţie (eventual şi de punere în funcţiune). Însă, este neregulamentar ca pentrurespectiva achiziţie, cu ocazia recepţiei, să se întocmească nota de recepţie şiconstatare de diferenţe, aceasta fiind recomandată în cazul aprovizionării de stocuri.Dacă se achiziţionează utilaje ce necesită montaj, atunci, la recepţia respectiveiachiziţii, se poate întocmi nota de recepţie şi constatare de diferenţe, urmând ca întrofază finală, cu ocazia instalării şi probelor tehnologice, să se întocmească procesulverbal de punere în funcţiune a utilajului;‣ completarea formularelor cu toate elementele necesare;‣ completarea corectă a datelor, existenţa eventualelor falsificări şi ştersături, cum arfi transformarea cifrelor, adăugirile de text, corecturi nesemnate şi altele asemenea;‣ existenţa semnăturilor originale ale persoanelor în drept să dispună, să execute sausă controleze operaţiile respective sau care au eliberat sau primit valori;‣ concordanţa semnăturilor de pe document cu semnăturile aceloraşi persoane de pealte documente sau cu specimenele de semnături;‣ existenţa anexelor şi concordanţa dintre document şi justificările aferente s.a.Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiţii dintre cele menţionate constituieelemente prin lipsa cărora documentele îşi pierd forţa lor juridică (probatorie), ca deexemplu:5 Vezi Ministerul Finanţelor – Norme metodologice pentru întocmirea şi utilizareaformularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă, Editura Economică,Bucureşti, 1998, pg. 19-20.6 Includem în această categorie nu numai auditorii sau revizorii, ci toate persoanele careau legătură cu operaţiile sau documentele verificate.7 Sensul documentului autentic este oarecum diferit de cel al tabloului (operă de artă)autentic, întrucât atunci când suntem în faţa unei picturi autentice înţelegem că aceastaeste cea reală şi nu un plagiat, în faţa unei opere veritabile şi nu în faţa unei imitaţii;problemele în cazul autenticităţii operei de artă nu sunt de formă ci de conţinut.55

Revista Tinerilor Economişti– lipsa semnăturii primitorului valorilor;– inexistenţa şi/sau legalitatea procurii (delegaţiei) în ipoteza plăţilor făcute prin terţis.a.Realitatea întocmirii şi a altor tratamente aplicate documentelor – verificareaacestui obiectiv se realizează în raport cu cerinţele legale privind momentul, locul şicondiţiile întocmirii, transmiterii, prelucrării şi păstrării documentelor.De regulă, documentele care reflectă operaţii patrimoniale, generatoare dedrepturi şi obligaţii, se întocmesc la termenele stabilite şi în condiţiile respectării legii,a căror nesocotire lezează şi pune sub semnul îndoielii valabilitatea lor.Un exemplu sugestiv poate fi prezentat în legătură cu modul de întocmire aregistrului de casă. Astfel, registrul de casă, conform normelor legale, se poate întocmicu ajutorul mijloacelor electronice de concepere şi printare sau în sistem "clasic". Prinaceleaşi norme legale însă, casierul este obligat să întocmească registrului de casă zilnic(în fiecare zi în care sunt derulate operaţii cu numerar prin casieria unităţii). Aceastaînseamnă, în cadrul unui sistem de lucru actual, că la finalul zilei casierul trebuie săprinteze registrul de casă aferent respectivei zile, să-l semneze şi să-l pregătească pentrupredare către serviciul financiar-contabilitate. Dacă verificatorul constată că pe osingură pagină sunt listate toate operaţiile derulate prin casierie dintr-o săptămână saudintr-o lună, oricum din mai multe zile cu mişcări de numerar prin casierie, atuncireiese în mod evident că registrul de casă nu a fost întocmit zilnic. Situaţia etalată estesancţionată de lege, întrucât neîntocmirea la timp/zi a registrului de casă diminueazăresursele controlului şi oferă posibilitatea unor "regularizări interne", de cele mai multeori ineficiente pentru entitatea juridică în ansamblul ei.Efectuarea corectă a calculelor - controlul aritmetic al documentelor care conţincalcule are menirea:‣ să obţină siguranţa aplicării juste a procedurilor de calcul din cadruldocumentului şi a stabilirii corecte a cantităţilor şi valorilor în documente;‣ să înlăture erorile de calcul care pot denatura conţinutul operaţiilor economiceşi financiare.Practic, sunt cazuri în care calculele sunt greşite intenţionat şi ascund fraude,delapidări, sustrageri, nereguli etc., ca de exemplu, calcule greşite în registrul de casă,în raportul de gestiune s.a.Din punct de vedere al conţinutului, verificarea documentelor are ca obiectivelegalitatea, realitatea, necesitatea, oportunitatea şi economicitatea-eficienţa operaţiiloreconomice şi financiare consemnate în documente, forma sau calitatea documentelortrecând în plan secundar.Legalitatea operaţiilor economice şi financiare consemnate în documente – dinaceastă perspectivă, verificarea are în vedere principiul conform căruia în cadruloricărei operaţii economice este necesar să se respecte prevederile tuturor actelornormative în vigoare. Altfel spus, cel ce verifică urmăreşte ca operaţiile economice,reflectate de documentele primare, să fie realizate conform normelor legale şiansamblului principiilor şi regulilor procedurale care îi sunt aplicabile, în vigoare ladata efectuării operaţiei. În acest scop, conţinutul documentelor justificative seconfruntă cu prevederile legale şi regulamentare în vigoare şi se stabileşte concordanţadintre ele.Baza juridică a acestui control o constituie legile, hotărârile de guvern, ordinele,regulamentele şi instrucţiunile, alte norme care servesc drept criteriu pentru stabilirea56

Secţiunea Finanţe - Contabilitatelegalităţii operaţiilor efectuate şi a acţiunilor personalului, a eventualelor abateri înactivitate.Verificarea legalităţii poate presupune obţinerea răspunsurilor la întrebări detipul:• dacă plăţile se efectuează conform normelor financiare (Regulamentuloperaţiunilor de casa şi regulamentelor emise de Banca Naţională a României);• dacă vânzarea cu amănuntul a mărfurilor se regăseşte în obiectul de activitate alagentului economic ce o practică;• dacă la baza tuturor serviciilor asigurate de terţi se regăseşte contractul saucomanda şi dacă acestea fundamentează o prestaţie legală etc.Cu ocazia examinării conţinutului operaţiilor reflectate în documente, pentru a seobserva în ce măsură s-au efectuat în limitele legale, dacă se constată abateri, atuncipersoana ce efectuează verificarea trebuie să poată preciza şi dispoziţiile legaleîncălcate. Altfel spus sau conform uzanţelor juridice, nu este suficient faptul căverificatorului i se pare o anumită operaţie anormală sau imorală. Este absolut necesarca acesta să identifice foarte clar prevederile legale nerespectate, altfel el poate fi acuzatde intenţii rele, abuz în serviciu sau de calomnie, chiar dacă se pronunţă asupra uneioperaţii anormale.Realitatea operaţiilor economice şi financiare consemnate în documente - în acestsens, organul de controlul sau cel ce efectuează verificarea stabileşte dacă faptelereflectate în documente s-au produs în limitele, condiţiile şi la locul indicat în acestea.De pildă, cu ocazia justificării avansului spre decontare, salariatul a inserat şi implicit aataşat ordinului de deplasare bilete de călătorie (transport) care nu se încadrează înintervalul cronologic în care acesta s-a deplasat în "interes de serviciu" în altă localitate.Situaţia constatată sugerează verificatorului că respectiva deplasare poate fi o operaţieireală.Considerăm că "diagnosticarea" unei operaţii economice trebuie amănunţitinvestigată şi suficient fundamentată, astfel încât opinia emisă, de cel ce efectueazăverificarea, să fie ireproşabilă. Astfel, atunci când există incertitudine asupra realităţiioperaţiilor se recurge la tehnici de verificare suplimentare, solicitându-se celor care audispus operaţiile, au semnat şi aprobat documentul să confirme realitatea operaţiilor şiautenticitatea semnăturilor de pe documente. În unele situaţii este indicat să se solicitedeclaraţii scrise şi de la persoanele care au fost martore la operaţia respectivă sau careau avut cunoştinţă despre întocmirea documentului verificat. Când documentele încauză fac dovada unor intrări se verifică faptic, dacă este posibil, şi existenţamijloacelor materiale respective.Controlul necesităţii operaţiilor economice şi financiare consemnate îndocumente are în vedere gradul de utilitate a operaţiilor, consumurilor sau cheltuielilorce reies din documente, astfel încât să se înlăture risipa, cheltuielile inutile etc. Deexemplu, nici pe departe nu poate fi necesară o reparaţie la un utilaj nou, recentachiziţionat care a fost exploatat o scurtă perioadă de timp, în condiţii normale de lucru.Pentru verificarea oportunităţii operaţiilor economice şi financiare consemnate îndocumente, se are în vedere dacă momentul ales şi locul stabilit pentru executareadiverselor activităţi sunt cele corespunzătoare, atât din punct de vedere economic, cât şipentru buna desfăşurare a activităţii. Această verificare este necesară întrucât o operaţieeconomico-financiară poate să fie reală şi legală, dar să nu fie oportună din punct devedere economic.57

Revista Tinerilor EconomiştiSe spune că "înţeleptul îşi cumpără vara sanie şi iarna căruţă". Sensul acesteiexpresii nu trebuie privit ad literam, ci păstrând spiritul acesteia. Astfel putem consideraoportun:– să aprovizionăm întreprinderea cu diverse stocuri atunci când preţurile decumpărare sunt cele mai mici, dar privind şi spre momentul în care acestea devinnecesare consumului intern (luând în calcul costurile şi pierderile aferente stocăriiprelungite sau îndelungate, efectul imobilizării resurselor financiare în respectivelestocuri şi atele);– să efectuăm lucrările de construcţii, de pildă, în perioada anului adecvată dinpunct de vedere al regimului termic, luând în considerare şi ritmul tehnologic deefectuare a lucrărilor;– să creştem preţurile produselor noastre atunci când firmele concurente reducpreţurile de vânzare la produse similare sub preţurile noastre iniţiale? De regulă, o astfelde politică nu este oportună, ci se recomandă alte opţiuni: reducerea costurilor deproducţie, identificarea altor produse pentru care se pot oferi preţuri competitive etc.Verificarea economicităţii sau performanţei operaţiilor consemnate îndocumente urmăreşte simultan: măsura în care se asigură minimizarea costului resurselor alocate uneiactivităţi, fără a compromite realizarea în bune condiţii a obiectivelor propusepentru respectiva activitate; dacă s-au folosit mijloace şi resursele cele mai convenabile şi dacă prinefectuarea operaţiei se obţine un avantaj economico-financiar; raportul dintre rezultatele obţinute şi intenţiile sau obiectivele propuse.Altfel spus, verificarea performanţei operaţiilor consemnate în documenteurmăreşte gradul de îndeplinire cu eforturi minime a obiectivelor declarate ale uneiactivităţi şi relaţia dintre impactul dorit şi impactul efectiv al operaţiei respective.În realitate, delimitarea între verificarea de formă şi cea de conţinut este foartegreu de realizat. De exemplu, în cazul ordinului de deplasare menţionat anterior,verificarea care ne-a sesizat unele defecte de formă, care fac necesară aprofundareaproblemelor pentru a determina dacă, pe fond, fie salariatul nu a fost în realitate îndelegaţie, fie nu a făcut deplasarea cu mijloacele de deplasare menţionate în referatuljustificativ, fie, pe formă, dintr-o eroare, nu a ataşat biletele de transport adecvate.Practic, cu ocazia verificărilor se pot constata documente care:– îndeplinesc condiţiile de formă, dar nu reflectă operaţii economice reale (notelede retur şi notele de transfer fictive întocmite de gestionar pentru acoperirealipsurilor);– nu îndeplinesc condiţiile de formă, dar reflectă operaţii economice reale şi chiarlegale;– nu îndeplinesc condiţiile de formă cu scopul de a acoperi defecte de conţinut,respectiv, operaţii ilegale;– nu îndeplinesc unele condiţii atât de formă cât şi de conţinut.Exemple:– modificarea necertificată a datei eliberării materialelor de pe bonul de consum,efectuată de gestionar din cauză că nu a dat la descărcare bonul respectiv înziua eliberării materialelor este o abatere de la condiţiile de formă; cu totul altaeste situaţia în care gestionarul a reţinut intenţionat bonul pentru a nu seevidenţia eliberarea materialelor în scopul nereliefării plusurilor în gestiune;58

Secţiunea Finanţe - Contabilitate– modificarea pe o factură la cantitate, preţ unitar sau total, prin ştersături, poatefi o eroare de formă, însă, atunci când prin această intervenţie datele se pun încontradicţie cu situaţia reală şi legalitatea, aceasta devine o problemă deconţinut, întrucât prin înscrisul respectiv se denaturează, se falsifică realitatea.În consecinţă, documente necorespunzătoare din punct de vedere al conţinutuluisunt acelea care deşi cuprind toate datele (cantitatea, valoarea, semnăturile necesareetc.) nu au la bază operaţii economice reale sau legale, de fapt aceste documente suntcele care încearcă să ascundă realitatea.Verificarea modului în care documentele justificative circulă în cadrul unităţiipatrimoniale are ca obiect existenţa şi respectarea normelor cu privire la graficul decirculaţie a documentelor justificative. Graficul de circulaţie a documentelorjustificative are menirea să asigure circulaţia raţională şi unitară a documentelor,creează condiţiile necesare realizării adecvate a tuturor formelor de evidenţă. Graficulare caracter obligatoriu pentru entităţile publice şi de recomandare pentru ceilalţi agenţieconomici, se întocmeşte de directorul economic, contabilul-şef sau o altă persoanăîmputernicită să îndeplinească această funcţie. Se aprobă de administrator sau persoanacare are obligaţia gestionării patrimoniului.La întocmirea graficului se ţine seama de normele de utilizare a formularelor,precum şi de următoarele elemente de conţinut minimale:– denumirea documentelor;– persoanele care poartă răspunderea dispunerii, întocmirii, avizării, prelucrăriioperaţiilor şi arhivării documentelor;– situaţiile în care este necesară întocmirea şi termenul stabilit pentru predareadocumentelor;– numărul de exemplare şi destinaţia acestora;– alte elemente care se apreciază ca fiind necesare.Graficele de circulaţie a documentelor se pot prezenta sub formă de text sauscheme şi pot fi întocmite ca:– grafice individuale – care cuprind documentele şi lucrările ce se execută decătre o anumită persoană;– grafice de structură – care cuprind documentele şi lucrările din cadrul unuicompartiment al unităţii patrimoniale;– grafice sintetice – care cuprind documentele şi operaţiile necesare unei anumitelucrări cu grad mai mare de complexitate, cum este, de exemplu, bilanţulcontabil.Indiferent de modul de prezentare, graficul de circulaţie a documentelor într-oentitate economică are o importanţă deosebită atât pentru operaţionalizarea şieficientizarea sistemului informaţional aferent respectivei entităţi, cât şi pentruactivitatea de verificare, în special în ce priveşte stabilirea răspunderii pentru abaterileconstatate cu ocazia verificărilor efectuate de organele specializate.O persoană neautorizată ar putea spune că graficul de circulaţie a documenteloreste un instrument birocratic care reduce viteza de realizare a diverselor operaţii dintr-oentitate patrimonială. Este adevărat că se înregistrează o anumită "dificultate" îndesfăşurarea operaţiilor, însă sporeşte incomparabil rigoarea activităţii din unitate.Simplu spus, acest grafic de circulaţie a documentelor poate fi comparat cu sistemul deorganizare şi semnalizare a circulaţiei pe drumurile publice. Imaginaţi-vă oraşulCraiova cu străzi fără indicatoare de circulaţie, fără intersecţii semaforizate etc. Cucertitudine "s-ar circula mult mai uşor", însă riscul producerii unor evenimente rutiere59

Revista Tinerilor Economiştieste cu mult mai mare decât în cadrul unui oraş bine conceput şi semnalizat din punctde vedere al circulaţiei pe drumurile publice. Ca să nu mai spunem despre dificultateastabilirii răspunderii persoanelor implicate în producerea evenimentelor rutiere, încondiţiile inexistenţei semnalizării şi ordonării adecvate a circulaţiei pe drumurilepublice. Problemele devin foarte serioase sau cu mult mai grave în condiţiile în caregraficul este conceput incorect sau, să spunem, semafoarele nu funcţionează corect.Pentru cei care concep sistemul informaţional 8 al unei entităţi patrimoniale,graficul de circulaţie a documentelor este o problemă de optimizare a operativităţiiversus rigorii activităţii, astfel încât acest instrument să devină un mijloc de controleficient.În fine, toate elementele pe care le-am enumerat în acest material nu înfăţişeazădecât o mică parte din ceea ce reprezintă, pe de o parte, verificarea documentelor, şi, pede altă parte, controlul pe care managementul trebuie să-l deţină asupra documentelorcare afectează şi reflectă situaţia entităţii patrimoniale pe care o conduc. Încercareanoastră de sistematizare şi sintetizare se constituie într-o etalare a unor condiţiiminimale pe care este recomandat să le îndeplinească sistemul de documente dintr-ounitate, astfel încât acesta să poată oferii asigurări privind desfăşurarea unei activităţiriguroase.BIBLIOGRAFIE1. Domnişoru S. Control financiar şi expertiză contabilă, EdituraUniversitaria, Craiova, 20032. Gârleşteanu I Bazele contabilităţii, Editura Universitaria, Craiova, 20013. MinisterulFinaţelorPubliceNorme metodologice privind întocmirea şi utilizareaformularelor comune privind activitatea financiară şicontabilă şi modelele acestora, Editura Economică,Bucureşti, 19988 Graficul de circulaţie a documentelor fiind o componentă importantă a sistemuluiinformaţional dintr-o entitate patrimonială.60

Secţiunea Finanţe - ContabilitateINFORMAŢIA CONTABILĂ PRIVIND CAPITALURILE ŞI DATORIILE ÎN CONDIŢII DE INFLAŢIEAsist. univ. drd. Valeriu BrabeteLect. univ. dr. Cristian DrăganPrep. univ. drd. Daniel GoagărăUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The intention to present the limits principal of countableinformation to you by relating to the capital and the obligations, inconditions of inflation, begins with an analysis succinte principalinconvenientes which one supposes tratement countable thefundamental which east imposes by the legislation of Romania byrelating to the evaluation of the elements of this nature which arepresentes in the structure of the financial standings. Financialaccountancy is fondamentee by the principle in which the currencyrepresente the common criterion for all the economic activities.Keywords: inflation, the accountancy of inflation, accounting policies,evaluation, capital.Capitalul reprezintă un factor de producţie deosebit de important pentru oriceîntreprindere, în evoluţia sa cunoscând diferite forme de manifestare, începând de labani, de cele mai multe ori, şi terminând cu stocuri şi mijloace fixe, care permit reluareaîn condiţii normale a proceselor economice. După primul ciclu de activitate, la valoareainiţială a capitalurilor se adaugă noi elemente, câştigul/pierderea obţinută, eventualelerezerve constituite, asistând, ca urmare a continuităţii acestui circuit, la o modificarepermanentă a structurii lor.Din punct de vedere conceptual capitalurile constituie sursa de finanţare a celeimai mari părţi a activelor de care dispune întreprinderea la un moment dat, fiind incluseîn această categorie capitalul propriu, datoriile pe termen lung şi provizioanele pentruriscuri şi cheltuieli, sub aspect financiar, însumarea celor trei componente conducând laformarea capitalurilor permanente exploatate în vederea consumării şi creării de valori.Deşi capitalurile permanente reprezintă o structură esenţială a pasivului, nutrebuie omise nici datoriile cu scadenţă sub un an, denumite datorii curente, care sunt ocomponentă consistentă şi deloc neglijabilă.Menţinerea şi majorarea valorii iniţiale a unei investiţii, ca obiectiv principalurmărit de administratorii oricărei întreprinderi, capătă conotaţii speciale în condiţiileunei economii dominate de inflaţie, fiind cunoscut că marja de siguranţă a unei unităţieste asigurată de existenţa unui fond de rulment pozitiv, care reprezintă de faptexcedentul capitalurilor permanente în raport cu activele imobilizate nete.Analiza pasivelor, în contextul inflaţiei, scoate în evidenţă o multitudine deinfluenţe, care pot fi sintetizate astfel:• efectuarea unor aporturi succesive, în bani fără clauze de protecţie, la termenediferite, mai mari de un an, are ca efect deteriorarea puterii de cumpărare a sumeloraportate, deoarece primele tranşe ale aportului vor fi exprimate într-o putere de61

Revista Tinerilor Economişticumpărare trecută, în timp ce numai ultima tranşă va avea o putere de cumpărareactuală;• în cazul majorării capitalului social pot apărea câteva influenţe negative, carevizează în principal: acordarea de avantaje vechilor asociaţi; majorarea realizatăprin operaţiuni interne conduce la capitalizarea unor valori exprimate într-o monedădepreciată, ceea ce face ca noua mărime a capitalului social să nu reflecte o valoarereală; conversia unor datorii la cursuri dezavantajoase; preluarea unor influenţe carepot fi pozitive sau negative în urma operaţiilor de fuziune;• evidenţierea capitalului social în bilanţul contabil la valoarea nominală dinmomentul constituirii sau al majorării, contribuie la prezentarea de cătrecontabilitate a unor informaţii perimate, de o calitate ce poate fi pusă la îndoială;• în ceea ce priveşte primele legate de capital remarcăm, pe de o parte, o influenţăpozitivă constând într-o anumită protecţie a capitalului social, iar, pe de altă parte,influenţe negative pe care acestea le degajă constând în: preluarea prin fuziune aunor influenţe negative de la unitatea absorbită; neutilizarea lor timp îndelungat; încazul diminuării sau utilizării, transferul tuturor acestor influenţe asupra capitaluluisocial sau rezervelor, după caz;• rezervele din reevaluare şi rezervele sunt cele care pot compensa parţial influenţelenegative ce se manifestă asupra capitalului social, însă cumularea şi neîncorporareaîn rezerve a diferenţelor din reevaluare, respectiv în capitalul social a rezervelor,conduce la deprecierea lor ca urmare a diminuării puterii de cumpărare a monedeiîn care sunt exprimate;• referitor la rezervele din reevaluare constatăm imposibilitatea utilizării lor decâtperiodic, la câţiva ani, ca urmare a reevaluărilor legale, iar în cazul neutilizăriiacestea apar în bilanţ exprimate în puterea de cumpărare a monedei din momentulefectuării reevaluări, cumularea lor pe parcursul mai multor exerciţii ducând la ocontinuă subevaluare ca urmare a deprecierii sub acţiunea inflaţiei;• rezultatul curent, respectiv reportat, preia toate influenţele negative apărute caurmare a derulării operaţiunilor economice reflectate prin intermediul conturilor devenituri şi cheltuieli, nerepartizarea şi neutilizarea acestora având ca efect opierdere de substanţă, datorită diminuării în timp a puterii de cumpărare;• în bilanţ rezultatele sunt prezentate într-o mărime supraevaluată, aspect careconduce la calculul şi plata, pe de o parte, a unor dividende fictive, iar, pe de altăparte, a unor impozite mai mari, ceea ce determină producerea fenomenului dedecapitalizare a întreprinderii;• în ceea ce priveşte subvenţiile pentru investiţii constatăm ca influenţe negativecumularea unor valori exprimate în puteri de cumpărare diferite, preluarea treptatăla venituri a părţii reprezentând amortizarea aferentă perioadei de gestiune, ceea ceface ca în contul de rezultat să se transfere o parte din valoarea de intrare, şi nu înultimul rând amintim apariţia în bilanţ a soldului neactualizat al acestoranetransferat asupra contului de rezultate.Analiza datoriilor, ca structură a pasivului întreprinderii, sub incidenţa inflaţiei,trebuie efectuată având în vedere cele două componente le acestei categorii, datoriile petermen lung şi datoriile curente. În general, datoriile, ca urmare a acţiunii inflaţiei,generează influenţe pozitive, care în cazul datoriilor pe termen lung pot fi prezentate înmod succint astfel:• obţinerea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni, cât şi a creditelor bancare petermen lung se realizează într-o monedă cu o putere de cumpărare mai mare, în62

Secţiunea Finanţe - Contabilitatetimp ce rambursarea ulterioară este efectuată într-o monedă depreciată, cu altecuvinte este restituită aceeaşi sumă cu care, însă, se poate cumpăra mai puţin;• creditele bancare pe termen lung pot genera influenţe negative în condiţiileconvertirii lor în acţiuni, deoarece această operaţiune presupune ca ulterior să seachite actualului creditor, respectiv viitorului acţionar, dividende, care, pe de oparte, exprimă o putere de cumpărare actuală, iar, pe de altă parte, este posibil ca întimp cuantumul lor să depăşească valoarea creditului;• dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate generează un avantaj însituaţia determinării lor fără actualizarea bazei de calcul şi practicării unor rate adobânzii inferioare ratei inflaţiei, respectiv un dezavantaj, dacă sunt plătite dobânzicalculate la o rată superioară ratei inflaţiei sau ratei rentabilităţii financiare.În cadrul datoriilor curente, ca importanţă şi pondere, se disting datoriilecomerciale, datoriile faţă de personal şi datoriile fiscale, care studiate în raport cuinflaţia dezvăluie o serie de influenţe pe care vom încerca să de prezentăm în modsintetic:• plata imediată a datoriilor faţă de furnizori atrage renunţarea la avantajele oferite de“tehnica” pasivelor stabile şi la diminuarea câştigului din deţinerea pasivelormonetare, în timp ce plata ulterioară a acestor datorii implică sporirea câştigului dindeţinere a pasivelor monetare;• acordarea de avansuri furnizorilor reprezintă o influenţă negativă datorită scăderiiputerii de cumpărare a valorilor avansate, în condiţiile recunoaşterii reciproce aacestei pierderi prin acceptarea termenelor de decontare;• evaluarea la valoarea nominală a datoriilor, în general, reprezintă un câştig, pe de oparte, dacă avem în vedere obligaţia de rambursare sau de plată exprimată într-oputere de cumpărare aflată în scădere, dar, pe de altă parte, dacă ne referim laaspectul informaţional suntem confruntaţi cu un dezavantaj concretizat îndeteriorarea calităţii informaţiilor furnizate de situaţiile financiare;• datoriile în valută, ca urmare a actualizării la cursul de schimb de la data închideriiexerciţiului financiar, pot genera influenţe pozitive sau negative în funcţie deevoluţia cursului de schimb;• în cazul datoriilor faţă de salariaţi, de regulă, nu apar influenţe considerabile datfiind faptul că acestea se înregistrează şi se plătesc în decurs de maximum 30 dezile;• referitor la datoriile faţă de personal putem reţine influenţele exercitate asupracâştigului din deţinere, de acordarea unor avansuri în contul unor prestaţii dejaefectuate, respectiv pentru prestaţii viitoare cu mai mult de 30 de zile, precum şiexistenţa unor datorii în valută faţă de personal ca urmare a deplasărilor externefără posibilitatea decontării imediate;• datoriile fiscale nu generează influenţe negative atunci când sunt plătite în termen,cu atât mai mult cu cât, pentru unele obligaţii, termenul de plată este în luna(trimestrul) următoare perioadei de calcul, însă în situaţia în care se producîntârzieri la plată se percep penalizări sau majorări peste rata inflaţiei din perioadarespectivă;• obligaţiile întreprinderilor faţă de asociaţi sau acţionari privind dividendele de platăpot genera influenţe negative în cazul plăţii în avans a acestor drepturi, în timp celăsarea dividendelor la dispoziţia societăţii poate constitui un avantaj, dacă nu suntpercepute dobânzi.63

Revista Tinerilor EconomiştiProvizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, componentă a capitalurilorpermanente, conduc, ca urmare a acţiunii inflaţiei, la apariţia unor influenţe, care seconcretizează în principal în: cumularea unor valori exprimate în monedă cu putere decumpărare diferită în cazul suplimentării lor, constituirea în prezent pentru evenimenteviitoare ce vor fi exprimate în puteri de cumpărare mult reduse, influenţarea în sensulcreşterii a impozitului pe profit, la finele exerciţiului, în timp ce pe parcursulexerciţiului financiar joacă un rol minor etc.BIBLIOGRAFIE1. Ţugui , A. Contabilitatea inflaţiei. Teorie, practică şi modelăriinformatice, Ed. Economică, Bucureşti, 20002. Muţiu, A.I. Contabilitatea inflaţiei, Ed. Economică, Bucureşti, 200264

Secţiunea Management – Marketing - TurismSERVICIILE DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL ÎN SECOLUL AL XXI-LEADrd. Bocean AndreeaPrep. univ .drd. Bocean ClaudiuAsist. univ. drd. Barbu Mihail CătălinUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Growing efficiency and falling costs of passenger andfreight transport services have been major factors underlying theincreasing globalization of the world economy and the widespreadwelfare gains it has yielded. Accommodating new technologies, newmarkets and new organizational structures has required majorchanges within the sector. Some transport modes in some countrieshave maintained a steady process of adjustment, generating newopportunities for the manufacturers, traders and consumers theyserve, and minimizing disruption for their own employees. In othercases, political and social forces have so bottlenecked change thatwhen it could no longer be postponed, it took more cataclysmicform, imposing much greater human hardship.Key words: Liberalization of national and international transport markets,intermodal transportation, underlying forces in transportation, globalizationof international transportation1. Transporturile internaţionale în condiţiile globalizării economicePentru a face faţă presiunilor determinate de procesul de globalizare, clienţiidiferitelor sectoare de transport cer în momentul de faţă crearea unei pieţe de transportsigure, în care graniţele naţionale şi modale să nu mai întârzie deplasările sau săstânjenească alegerea celei mai potrivite rute, sau a celei mai potrivite combinaţii demoduri de transport, pentru respectiva mişcare de mărfuri. Depăşirea acestor provocărise va face pe parcursul celei mai mari părţi a secolului al XXI-lea dacă nu va avea locîn tot acest secol, dar mari progrese ar putea avea loc în prima parte a acestuia dacăindustria va învăţa să răspundă oportunităţilor oferite de globalizare, noua tehnologie ainformaţiilor, şi nevoii de o mai bună acoperire a costurilor sale de către utilizatori.Liberalizarea pieţelor naţionale de transport, pentru a permite intrări şi ieşirimai uşoare, şi a deschide competiţia pe baza costurilor care reflectă externalităţile ca şipreţurile de piaţă, este parţial minimalizată în multe ţări. Sunt necesare rezultate iniţialebune, iar acestea trebuie adâncite şi extinse. Cele mai dificile probleme sunt: activareaieşirilor (prin reforme interne sau falimentare/restructurare) pentru marile companii detransport cu capital majoritar de stat; menţinerea competitivităţii în faţa aspiraţiiloroligopoliste naturale ale întreprinderilor; încorporarea externalităţilor - cum suntcosturile accidentelor, poluarea şi congestia traficului - în preţurile de transport. Darultimii ani au fost martorii unor reforme complete ale unor “dinozauri” şi o întărire asupravegherii autorităţilor competente în ceea ce priveşte tendinţele în sectorul65

Revista Tinerilor Economiştiserviciilor de transport. În ceea ce priveşte externalităţile, se desfăşoară activităţiconsiderabile pentru o mai corectă cunoaştere a dimensiunilor reale ale acestora, iarnoile tehnologii electronice deschid posibilităţile pentru o mai bună apreciere aserviciilor de transport decât a fost anterior posibil.Un pas major înainte al generaţiilor care vor urma, va fi expresia extinderiipieţelor deschise pentru serviciile de transport la nivel regional şi internaţional.Realizările revoluţionare din anii 1990 au reprezentat recunoaşterea drepturilor decabotaj în cadrul Uniunii Europene în transportul aerian şi cel rutier de mărfuri în careoperatorii se limitau anterior la transportul mărfurilor comercializate de propria lor ţară,şi unificarea efectivă a pieţelor de transport aerian din Australia şi Noua Zeelandă.Rezultatele bune aduse de operarea acestor noi regimuri ar trebui să conducă la lărgireaacestor pieţe regionale, şi la aplicarea unor măsuri similare în alte regiuni, dar şi la unnivel internaţional mult mai larg (putând începe acest proces chiar din transportul aerianinternaţional de mărfuri).Dezvoltarea pieţelor de transport sigure va fi asistată şi determinată deadâncirea şi lărgirea aplicării logisticii integrate care a avut un mare impact în Japoniaşi în SUA. Ea se bazează pe încredere, flexibilitate şi o previziune completă asupraserviciilor de transport, care se adaugă la preţurile competitive. Aceasta ajută lagenerarea unei activităţi din ce în ce mai intense pentru a reduce întârzierile la trecereafrontierei şi a depăşi multiplele obstacole adeseori legate de lipsa competitivităţii şi ainovaţiei, care restricţionează dezvoltarea transportului intermodal. Rezolvarea acestorprobleme determină economii potenţiale foarte mari, în multe din ţările aflate întranziţie sau în curs de dezvoltare.Includerea a sute de milioane de oameni în economia mondială prin intermediulcomunicaţiilor electronice, va creşte presiunile pentru reducerea izolării lor fizice. Pânăcând serviciile de transport vor atinge gradul de dezvoltare al rutelor majore din ţăriledezvoltate, multe lucruri pot şi trebuie făcute pentru îmbunătăţirea accesului lor fizic:îmbunătăţirea legislaţiei şi a mijloacelor de aplicare a acesteia; o mai bună întreţinere ainfrastructurii de bază; promovarea competitivităţii în servicii. În ţările cu serviciisociale şi de informare puternice, transporturile dezavantajate pot fi ajutate cusubvenţiile necesare. În alte ţări subvenţiile nu pot fi atât de bine canalizate, darapăsarea lor asupra veniturilor publice poate fi minimizată prin menţinerea serviciilorpublice de transport pe o linie competitivă, structurând subvenţia pentru a asiguraperformanţa, asigurând în acelaşi timp proceduri eficiente de soluţionare a plângerilor.Schimbările în sectorul maritim care au avut loc în aproape întreaga lume, de lamanagementul direct guvernamental al infrastructurii de transport la reglementarea şisupervizarea îndeplinirii acestor responsabilităţi de către sectorul privat, vor continua săse extindă şi să se adâncească. Guvernele vor continua totuşi, să poarteresponsabilitatea principală pentru cele mai multe reţele rutiere şi multe facilităţimultimodale. Europa dă dovadă de o încredere considerabilă că privatizarea,parteneriatele public-privat şi cererea de venituri mai mari din partea utilizatorilor detransporturi, va pune transportul ca întreg în situaţie de autofinanţare, impunând graniţede buget mici sau chiar inexistente. Pentru a menţine infrastructurile adecvateasigurării celor mai bune rezultate ale liberalizării serviciilor şi competitivităţiiimplicată de aceasta, economiile în tranziţie şi cele în curs de dezvoltare se confruntă cudificultăţi financiare dintre cele mai greu de depăşit. Cea mai bună abordare pentrusoluţionarea acestor probleme pare să fie vânzarea a ceea ce nu poate fi privatizat,66

Secţiunea Management – Marketing - Turismintroducerea managementului combinat public-privat, orientarea clienţilor către acestemoduri şi urmărirea acoperirii tuturor costurilor prin veniturile obţinute de la clienţi.Ritmul schimbărilor în transporturi ar trebui menţinut în deceniile care vorurma cel puţin la nivelul ultimilor 20 de ani, şi în multe ţări în tranziţie sau în curs dedezvoltare ar trebui chiar crescut. Pentru a stimula iniţiativa şi a răspundeoportunităţilor, pentru a evita tergiversarea în adoptarea deciziilor publice, şi a reducediferendele între muncitorii diverselor sectoare, este important pentru ţări să promovezediscuţii largi privind cele mai posibile direcţii de schimbare şi cum vor putea fi acesteamai bine implementate în circumstanţele locale. Când trebuie avute în vedereproblemele care privesc piaţa muncii, interacţiunile largi cu managementul muncii artrebui promovate încă de la primele probleme soluţionate.2. Forţele fundamentale ce acţionează în transporturile internaţionaleUltimul sfert al secolului al XX-lea a fost martorul unor schimbări profunde însectorul transporturilor din multe ţări, care au dus la mari dislocări ale populaţiei şifirmelor implicate în furnizarea acestor servicii, şi uneori acest fenomen s-a aplicat unorîntregi comunităţi. Unele probleme au rezultat din instabilităţile economice cum suntcele ale crizei financiare asiatice din 1997, dar cele mai multe au fost chiar produsultransformărilor din cadrul industriei transporturilor. Aceste transformări dure uneori aucontribuit la lărgirea bunăstării sociale prin întărirea puterii competitive aexportatorilor, permiţând îmbunătăţirile care au avut loc în diversitatea şi numărulbunurilor care au devenit disponibile pe pieţele locale, şi reducând povaratransporturilor în cadrul bugetelor guvernelor.Această experienţă a transporturilor nu a fost bineînţeles unică; multe altesectoare economice au fost puse în situaţia de a face faţă şi a se adapta la noile tendinţeale dezvoltării economiei mondiale. Trei forţe fundamentale s-au dovedit dominante:• Globalizarea,• Bugetele publice din ce în ce mai stricte,• Revoluţia informatică.Aceste forţe nu dau nici un semn de slăbiciune. Dacă economia mondială poatecontinua să se adapteze cu succes la ele, atunci traficul va continua să crească vertiginos- şi aceasta mai ales în ţările în tranziţie sau în curs de dezvoltare, care reflectă atâtpragul de sărăcie care trebuie depăşit, cât şi ratele mari de creştere ale PNB de careaceste ţări sunt capabile. Într-adevăr, aşa cum scăderea relativă a costurilor de transportşi comunicaţii a fost cauza majoră a globalizării şi a creşterii globale pe care agenerat-o, tot aşa până în prezent îmbunătăţirile serviciilor din industria transporturilorar trebui să dea o turnură nouă creşterii veniturilor şi creării de noi locuri de muncă îndiferitele sectoare.Luând în considerare efectele acestor forţe fundamentale, cerinţa clienţilor esteun sistem de servicii de transport sigure în care barierele naţionale sau modale nici sănu întârzie mişcările, nici să nu limiteze alegerea celei mai potrivite rute/modalităţi detransport combinat pentru deplasarea necesară. Această provocare a creării unei pieţeunificate a serviciilor de transport va ocupa o mare parte a secolului al XXI-lea, darprogrese enorme pot avea loc chiar din prima parte a acestuia.Ameninţarea majoră la care este supus acest progres este aceea de a alege greşitposibilităţile: imposibilitatea forţelor politice şi sociale implicate de a înfruntaprovocările şi a genera decizii clare care să influenţeze la rândul lor posibilităţiledisponibile de alegere pentru operatorii de transport şi pentru clienţi. Sunt67

Revista Tinerilor Economiştibinecunoscute exemplele de întârziere în rezolvarea problemelor cu care se confruntaucăile ferate în SUA şi Japonia ce înregistrau stagnări de peste douăzeci de ani aleacestui sector în anii 1960-1970 şi care au fost remediate numai după falimentarea a optfirme de profil în SUA, iar zece ani mai târziu în Japonia prin acumularea şi acoperireade către buget a unei datorii de peste 250 miliarde de dolari care reprezenta 10% dinPNB. Dar nu numai transporturile pe calea ferată pot fi supuse unor asemenea alegerinesatisfăcătoare din partea guvernelor. Nealocarea de sume suficiente pentrumenţinerea în stare bună a infrastructurii rutiere care apare în foarte multe ţări,incapacitatea sectorului privat în multe aglomerări urbane de a asigura un sistem detransport public sunt şi ele exemple ale acestor alegeri greşite.3. Liberalizarea serviciilor de transport internaţionalÎn ciuda întârzierii cu care a decis să rezolve probleme sistemelor sale de căiferate, Statele Unite au reprezentat în multe sectoare un adevărat lider în introducereamai multor forţe pe pieţele diferitelor moduri de transport, odată cu adoptareadereglementărilor în mod simultan la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980.Aceste reforme sunt considerate în general ca fiind de mare succes în măsura în care aucrescut posibilităţile clienţilor de alegere, au stimulat creşterea productivităţii, şi augenerat anumite constrângeri asupra costurilor. Mai mult, deoarece a trecut o perioadădestul de mare de la adoptarea acestora pot fi delimitate consecinţele pe care le-au avutîn plan social şi al creării de noi locuri de muncă:În ciuda concedierilor masive care au avut loc în anumite moduri de transport(mai ales în sectorul căilor ferate) mult mai multe locuri de muncă au apărut în ultimaperioadă, numărul noilor angajări fiind de două ori mai mare după adoptareareglementărilor decât în perioada de dinaintea acestora, ele fiind determinate înprincipal de noile servicii oferite şi de creşterea calităţii celor vechi, odată cu o mărire aproductivităţii în sectoarele tradiţionale. Figura de mai jos subliniază tendinţele deangajare pe principalele moduri de transport.Ca urmare a dereglementării nivelul remuneraţiilor a scăzut comparativ cuacela din alte sectoare, în unele cazuri cu 15%, destul de rapid, în transportul cucamioane şi cu aproximativ 10% în cazul liniilor aeriene, dar salariile plătite continuăsă fie semnificativ deasupra mediei pe economie pentru oameni cu calificăricomparabile şi par să reflecte specificul acestei industrii care cere anumite calificări şiexperienţa absolut necesară. Reflectând crearea unei pieţe a muncii mai deschise întransportul rutier, oportunităţile au crescut semnificativ, pentru grupurile minoritare desalariaţi şi pentru deţinătorii operatorilor, cu o creştere notabilă a remuneraţiei lorcomparativ cu cea a altora.Angajarea directă la căile ferate (excluzând subcontractorii) a atins 60% de laadoptarea dereglementării, comparativ cu perioada anterioară când acest personalreprezenta doar 30% din cel utilizat, reflectând mai ales progresul rapid pe careadoptarea acestor legi l-a făcut posibil în aplicarea noilor tehnologii, eliminarearegulilor de lucru restrictive, precum şi abandonarea sau vânzarea liniilor neprofitabile.Procesul a generat mari tensiuni şi a necesitat intervenţia guvernamentală repetată, daravantajul pe care calea ferată îl avea asupra altor moduri de transport a fost menţinut cucâteva schimbări minore.Sindicatele muncitorilor au rămas puternice în marile companii care dominătransportul aerian şi cel pe calea ferată, dar a pierdut un număr mare de membrii careasigurau transportul mărfurilor cu camioane (doar 20% din şoferii de camioane mai68

Secţiunea Management – Marketing - Turismaparţin acum de aceste sindicate). Din moment ce este evident că membrii sindicatelorpot fi asistaţi juridic, beneficiază de asigurări de sănătate şi pensii, aceasta înseamnă cănumărul salariaţilor care se bucură de aceste facilităţi a scăzut.Chile este o altă ţară care a liberalizat majoritatea mijloacelor de transport înaproximativ aceeaşi perioadă cu Statele Unite şi nivelul angajărilor în sectorultransporturilor şi comunicaţiilor care stagnaseră între 1966 şi 1981, a crescut cu 90% înurmătorii 15 ani.Nu ar trebui trasă neapărat concluzia că liberalizarea serviciilor de transport vaavea întotdeauna urmare o creştere a nivelului angajării în acest sector. Anglia este unadin ţările cu cea mai îndelungată activitate de liberalizare a transporturilor, începând cuindustria rutieră la începutul anilor 1960 şi extinzându-se la alte moduri în anii 1980. Înultimii ani, ea a aplicat politici macroeconomice pentru a promova creşterea într-unmediu de tranzacţionare liber, şi pentru a obţine rezultate în ceea ce priveşte crearea denoi locuri de muncă.4. Intermodalismul în transportul internaţionalTransportul internaţional s-a schimbat considerabil în cursul ultimelor decenii.Transportul internaţional de mărfuri, în continuă creştere, implică mai mult decât unsingur mod de transport. Deşi sunt puţine informaţii asupra cantităţii mărfurilortransportate cu ajutorul mai multor moduri, datele asupra transportului containerizatoferă o serie de indicaţii importante, având în vedere că aceste containere suntproiectate, îndeosebi, pentru a fi folosite de moduri de transport diferite.Începând de la mijlocul anilor 1960, când şi-a făcut apariţia containerul, s-aînregistrat o creştere exponenţială a transportului containerizat, care este prognozată acontinua şi în viitor. Numărul containerelor aflate în mişcare în toate porturile lumii acrescut de la 0 în 1965 la 225,3 milioane de TEU în 2000,Transportul containerizat este prognozat creşte de cel puţin două ori până înanul 2010, faţă de începutul mileniului. Aceasta ar reprezenta o rată de creştere de circa9%. Deşi majoritatea fluxurilor de containere se desfăşoară între Asia, Europa şiAmerica de Nord, se înregistrează fluxuri semnificative şi în celelalte regiuni, fluxuri cevor creşte pe măsura micşorării decalajelor între statele dezvoltate şi cele aflate în cursde dezvoltare.Comerţul maritim mondial desfăşurat cu ajutorul vaselor container se estimeazăcă cel puţin se va dubla până în 2008 faţă de 2000, ajungând la un miliard de tone.Majoritatea containerelor transportate pe căi maritime va participa şi la transportul prinalte moduri (rutier, feroviar) până va ajunge la destinaţia finală. În general, ultima etapăa unui serviciu de transport internaţional (de regulă realizat pe căi maritime, mai alescând se realizează între continente) va implica în mod necesar transportul terestru, fiepe căile ferate, fie pe cele rutiere.Ca rezultat al globalizării se înregistrează o semnificativă creştere în ceea cepriveşte produsele finite comercializate, datorită investiţiilor străine directe în regiunicu un cost al forţei de muncă redus şi cu un bun acces la rutele comerciale, creştere carese va accentua în următorii ani. Având în vedere că majoritatea produselor finite sunttransportate în containere şi că acestea sunt principalul mijloc al intermodalităţii sepoate spune că transportul intermodal va înregistra o creştere substanţială în următoriizece ani (dublând-se până la finele primului deceniu al secolului al XXI lea).69

Revista Tinerilor EconomiştiTransportul containerizat, alături de îmbunătăţirile tehnologice ale sistemelorde transbordare dintre diferitele moduri de transport vor afecta în mod considerabilpracticile şi modelele transportului modern.La nivel global, principalii ofertanţi de transport intermodal sunt casele deexpediţie a mărfurilor, care realizează coordonarea transportului mărfurilor trecânddintr-un mod la altul. Există tendinţa ca o serie de companii maritime de linie să-şiextindă serviciile de transport până la poarta fabricii prin angajarea altor moduri detransport care permit realizarea acestui scop (rutier, feroviar).Din moment ce mărfurile sunt transportate în containere închise este dificilăidentificarea etapei sau a modului de transport în care a apărut o pierdere, o deterioraresau o întârziere.Cadrul legal curent nu reflectă evoluţiile care au avut loc în ceea ce priveştemodelele, tehnologia şi piaţa. El constă, în prezent, într-o serie de convenţiiinternaţionale care se reglementează transportul unimodal, o serie de înţelegeriregionale sau subregionale, legi naţionale şi termeni standard ai contractelor. În aniiurmători se vor face eforturi pentru unificarea cadrului legal din transporturi la nivelglobal.BIBLIOGRAFIE1. Abend, J. New Takes on Transportation., Bobbin, 19992. Kinnock, N. Transport Policy Needs at the Turn of the Century,European Business Journal, vol. 10 (no. 3), 19983. Long, S.G. Transport at the Millennium, Annals of the AmericanAcademy of Political and Social Sciences, vol. 553, 19974. OECD The Future of International Air Transport Policy:Responding to Global Change, 19975. Peake, S. Transport futures: Long Term perspective and Implications,Special Issue of Energy Policy, Energy Policy U.K 25,199770

Secţiunea Management – Marketing - TurismRESPONSABILITATEA SOCIALĂ A COMPANIILOR ŞI AVANTAJUL COMPETITIVAsist. univ. drd. Rus AdinaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The main reason for a company existence is to createvalue, through producing goods and services demanded by society.In this way that company will obtain profits for its owners and for theshareholders. In spite of all, there are some social and commercialpressures that induce different changes in future plans andstrategies of the companies. Nowadays companies are more awarethat on the long-term commercial success and shareholdersbenefits does not depend only upon profit maximisation on the shortterm, but a responsible behaviour is necessary to maintain the firmon the market. Also, the companies understand that they assure asustainable development in one hand by focusing their activities oneconomic growth and competitive strategies and on the other handby focusing on environment protection and promoting socialresponsibility.Key words: corporate social responsibility, economic potential, employeesupport and community initiative.Comisia Europeană a prezentat în iulie 2001 Carta Verde 9 prin care estepromovat un cadru general european privind responsabilitatea socială a companiilor.Scopul acestui document a fost, în primul rând, să lanseze o dezbatere despre conceptulresponsabilităţii sociale a companiilor (CSR) şi, în al doilea rând, să identificeprincipalele metode pentru promovarea eficientă a CSRCarta Verde defineşte CSR ca „un concept prin care companiile integreazăvoluntar preocuparea socială şi întreprinzătoare în funcţionarea afacerilor lor şi îninteracţiunea lor cu entităţile cărora li se adresează” ţinând cont de faptul că uncomportament responsabil duce la creşterea sustenabilă al afacerii. Dacă companiilereuşesc să facă un management adecvat al schimbărilor atât la nivel intern,microeconomic cât şi schimbărilor din exterior şi să asigure o balanţă echilibrată întrecerinţele şi nevoile diferitelor entităţi, într-un mod responsabil social, vor avea unimpact pozitiv la nivel macroeconomic.CSR-ul va putea astfel să aducă o contribuţie semnificativă Strategiei Europenepentru Dezvoltare Strategică şi atingerii obiectivului stabilit cu ocazia Summit-ului dela Lisabona din martie 2000, acela de a deveni până în 2010, „cea mai competitivă şidinamică economie din lume bazată pe cunoştinţe, capabilă de o creştere economică9 Comisia Europeană, 2002, Promovarea unui cadru European pentru responsabilitateasocială a companiilor. Carta Verde.;http://europa.eu.int/comm/employment_social/social/csr/greenpaper.htm71

Revista Tinerilor Economiştisustenabilă cu locuri de muncă mai multe şi mai atractive şi o cu coliziune socială maimare” 10 .Există un cod al bunelor maniere în afaceri, în funcţie de care indivizii şicompaniile pe care le conduc interacţionează pentru a : munci în mod eficient şiprofitabil împreuna, stabili şi a susţine relaţii de succes pe termen lung, îmbunătăţipropriul potenţial de dezvoltare.Familiaritatea cu acest cod oferă abilitatea de a gestiona cu încredereproblemele de afaceri şi dă posibilitatea ca adevăratele talente să fie recunoscute.Necunoaşterea acestui cod nu condamnă neapărat la faliment, ci doar îngreunează şiface mult mai dificilă obţinerea succesului.Pentru a arăta interesul pentru sentimentele celorlalţi şi pentru comportamentulpe care managerul îl afişează faţă de partenerii de afaceri, faţă de grupurile de interes,David F. Robinson menţionează în cartea “ Etichetă în afaceri” (2000, Ediţia a doua)şapte reguli de aur care pot fi reunite sub un singur cuvânt : “IMPACT”.Integritate : a acţiona într-un mod onest şi de încredereManiere: a nu fi niciodată egoist, necioplit şi indisciplinatPersonalitate : a comunica propriile valori, atitudini şi opiniiAparenţă : a te prezenta întotdeauna în cel mai bun modConsideraţie : a te vedea pe tine însuţi din punctul celorlalţi de vedereTact: a gândi înainte de a vorbi.Multe organizaţii în special din Statele Unite rulează programe de etică pentru aminimiza riscul unor practici neadecvate din partea angajaţilor. Aceste programeconsistă în esenţă din politici, procese, iniţiative educaţionale care explică etica înafacerea companiei. Acestea clarifică în ce mod aceste coduri etice ar trebui să fietranspuse în procedurile operaţionale şi în comportamentul de la locul de muncă.Mai recent, companiile urmăresc să realizeze o potrivire între valorilecompaniei şi cele ale individului astfel încât individul să fie intrinsec motivat să-şiîmbunătăţească comportamentul. Robin Aram, vicepreşedinte, relaţii externe şi politicide dezvoltare, la Shell International, comentează: „ Noi credem într-o abordare bazatăpe valori care în esenţă spune că eşti plătit pentru a lua deciziile corecte bazându-te peun anumit set de valori şi principii”.Programele de integrare în cultura organizaţiei sunt de obicei costisitoare, darcompaniile preferă să-şi încarce nota de plată din cauză că, consecinţele unuicomportament neetic sau ilegal le poate afecta serios reputaţia şi portofoliul de clienţi.Împreună cu cercetători din Pennsylvania State University şi University ofDelaware, Anderson a condus un studiu 11 în 1999 despre efectele programelor de eticăîn şase mari companii americane. Studiul a fost conceput pentru a măsura percepţiile,atitudinile şi comportamentul angajaţilor. Percepţiile sunt importante pentru că eleinfluenţează atitudinile, care la rândul lor influenţează comportamentul.Studiul a explorat următoarele trei probleme: efectele programelor de etică,rolul percepţiei angajaţilor, influenţa factorilor organizaţionali (caracteristicileprogramelor comportamentale, cultură, etc.).Studiul a scos la iveală că cel mai mare impact în controlul comportamentuluineetic al angajaţilor îl are consecvenţa dintre politici şi acţiuni, premierea10 Comunicatul Comisiei Europene privind CSR, Bruxelles, 02.07.200211 Managing Ethics and Legal compliance: What works and what hurts? – CaliforniaManagement Review, vol. 41, nr. 2, 199972

Secţiunea Management – Marketing - Turismcomportamentului etic şi atenţia sporită faţă de etică din partea top managementului.Mai mult, existenţa unui mecanism formal prin care se pot raporta comportamenteleneadecvate nu este suficientă pentru a încuraja astfel de raportări dacă atitudinea topmanagementului şi cultura corporaţiei nu încurajează astfel de practici.Studiul a concluzionat că cei mai importanţi factori care contribuie la succesulprogramelor de etică sunt atunci când percepţia generală a angajaţilor este următoarea:Leadership: atunci când conducerea este interesată de etică şi valori pe atât demult cât este interesată de rezultatul economic.Consecvenţa dintre vorbe şi fapte: atunci când managementul face ce spune.Acest lucru este mult mai important decât mecanisme ca linii telefonice deschise pentrua raporta comportamente neadecvate.Corectitudine: pentru cei mai mulţi angajaţi cea mai importantă problemă deetică este felul în care organizaţia îi tratează pe ei şi pe colegii lor.Deschidere: atunci când oamenii vorbesc deschis despre etică şi valori şi cândetica şi valorile sunt integrate în procesul de luare a deciziilor.Recompensare: atunci când comportamentul etic este premiat. Aceasta are omare influenţă în eficienţa programelor etice decât situaţia în care comportamenteleneadecvate sunt pedepsite.Valori: atunci când programele etice se bazează pe valori.Caracteristic pentru această perioadă este interesul crescut pentru CSR venit dinpartea organizaţiilor internaţionale (Banca Mondială, OECD, UN, Forumul EconomicMondial, etc.) şi insistenţa multiplelor iniţiative voluntare din partea unor grupăriindustriale şi de afaceri, organizaţii multilaterale şi ONG-uri orientate pe probleme deCSR (WBCSD, IBLF, Business in the Community, Business in the Environment, CSREurope, The Corporate Citizenship Company, Business for Social Responsibility,AIESEC, etc.). Aceste organizaţii interacţionează în mod constant cu comunitateamondială de afeceri, culeg percepţiile acesteia în privinţa CSR şi se dedică în modspecial preîntâmpinării provocărilor CSR care pot apărea.Pe lângă aceste organizaţii, se implică în aspecte legate de CSR şi companii deconsultanţă tradiţionale : PricewaterhouseCoopers, Arthur D. Little, AndersonConsulting, KPMG. Ele elaborează instrumente analitice care ajută companiile înmanagementul şi operaţiunile lor CSR strategice. Sunt astfel create diferite standarde,modele, instrumente de măsurare şi implementare a CSR. Acestea pot fi standardeimpuse sau voluntare, care cuprind o varietate de probleme CSR sau se concentreazădoar asupra unui specific. CSR nu mai este astfel, tratat ca o problemă strategicăseparată, ci este încorporat la rangul de probleme cruciale cărora strategiile globale alecompaniei trebuie să se adreseze.Printre multiplele iniţiative din toată lumea, legate de stabilirea unor standardede acţiune responsabilă a companiilor, s-au diferenţiat doar opt dintre ele, devenindrecunoscute şi urmate în întreaga lume. “Optul Global” sunt iniţiative voluntare cu oconsistenţă de nivel global.Optul Global se constituie din următoarele entităţi: Convenţiile ILO,Coordonatele OECD pentru Întreprinderile Multinaţionale, Seriile ISO 14001,Responsabilitate Socială 8000 (Social Accountability 8000), AccountAbility 1000,Iniţiativa Raportării Globale (GRI), Principiile Globale Sullivan, The UN GlobalCompact.În urma unui atelier de lucrări (workshop) comandat de Departamentul Britanicpentru Comerţ şi Industrie şi organizat de Forumul pentru Viitor (Forum for the73

Revista Tinerilor EconomiştiFuture), Arthur D. Little şi Business in the Community s-a realizat un ghid careidentifică şase beneficii pe deplin recunoscute care pot fi obţinute printr-unmanagement adecvat. (Business in the Community and Arthur D. Little, 2003). Acestebeneficii pot fi utilizate pentru a întări avantajul competitiv al companiei.Tabelul 1: Capitalizarea avantajului competitiv oferit de CSRBeneficiiManagementul reputaţieiManagementul risculuiSatisfacţia angajaţilorAvantaje competitivePermite companiei să gestioneze şi să influenţezeatitudinea şi percepţia grupurilor de interes;câştigarea încrederii grupurilor de interes asigurărelaţii pozitive cu aceştia , ceea ce va întăriavantajul companieiUn management al riscului mai eficient ajutăcompaniile să reducă pierderile, să identifice dintimp problemele şi să folosească poziţiile deleadership să câştige avantajul competitivResponsabilitatea companiei este esenţială pentruatragerea şi retenţia unor angajaţi talentaţi şivaloroşi.Inovaţie şi învăţareAccesul la capitalPerformanţa financiarăStimulează învăţarea şi inovaţia în companie, ceeace ajută la identificarea unor noi oportunităţi pepiaţă, la stabilirea unui proces al afacerii mult maieficient şi la menţinerea competitivităţiiResponsabilitatea companiei facilitează accesul lacapital; CSR ar trebui să fie folosit ca o oportunitatepentru a înlesni accesul firmelor la capital.Se deschid noi oportunităţi pentru reducereacosturilor prezente şi viitoare şi se poate îmbunătăţiastfel competitivitatea, poziţia pe piaţă şiprofitabilitatea.Sursa: The Business case for Corporate Responsibility, Ian 2003, Arthur D.Little şiAfaceri în Comunitate;http://www.bitc.org.uk/docs/aurr_A4_The_Business_Case_2003.pdfÎn ceea ce priveşte performanţa companiei, aceasta se obţine din momentulaplicării în mod conştient a unei politici CSR. Un studiu realizat de o firma specializatăpentru o companie multinaţională scoate în evidenţă trei nivele de evoluţie aindicatorilor de performanţă. Nivelul I este relevant pentru o companie care de abia aînceput să îşi monitorizeze performanţa prin CSR, la nivelul II indicatorii sunt mult maiavansaţi, în timp ce la nivelul trei sunt cel mai avansaţi.74

Secţiunea Management – Marketing - TurismTabelul 2: Indicatori de performanţă prin CSRComportamentul afaceriiNivelul I Nivelul II Nivelul III• Acordul faţă decomportamentul afacerii şifaţă de prevederiledrepturilor omului• Existenţa unor procesede obţinere de feedback dela lucrători• Evoluţia măsurilor împotrivaaderării la principiile prevăzute dedrepturile omului• Proporţia furnizorilor şi partenerilormonitorizaţi în ceea ce priveşterespectarea drepturilor omului• Numărul de ateliere de lucrări cutema „drepturile omului“• Proporţia furnizorilor şipartenerilor care întrunescstandardele companiei peprobleme de drepturi ale omului• Percepţia angajaţilor,comunităţii locale şi altor grupăride interes faţă de performanţacompaniei în domeniul drepturiloromuluiPractici ale angajăriiNivelul I Nivelul II Nivelul III• Profilul angajatului (rasa, • randamentul personalului • evoluţia efectelor degen, handicap, vârsta, etc.) • valoarea instruirii pentru angajaţi redefinire şi de consolidarea a• absenteismul • satisfacţia angajaţilorunor noi abilităţipersonalului• măsurile de percepţie ale• numărul neîndepliniriiprevederilor legale privindsecuritatea la locul demuncă, egalitatea în faţaoportunităţilorcompaniei (faţă de egalitateaoportunităţilor, balanţa dintremuncă şi timpul liber)• numărul plângerilorangajaţilor• numărul cazurilor decomportament corupt sauneprofesionalSănătatea şi siguranţa ocupaţieiNivelul I Nivelul II Nivelul III• obiectivele de • nivelul de implicare a• obiectivele îndeplinite maiperformanţăpersonalului în siguranţa şibine decât normele• identificarea şi analiza sănătatea locului de muncă • rezultatul de pe urmariscului• numărul de auditori şi inspectori cursurilor de securitate a locului• înregistrarea• costul cursurilor privind siguranţa de muncaperformanţelorşi sănătatea locului de munca • reducerea costurilor cauzatede accidente / compensarea dinasigurarea pentru accidente demuncăImplicarea în comunitateNivelul I Nivelul II Nivelul III• numărul de proiecte şi activităţiiniţiate• valoarea în bani a sprijinuluicomunitar ca procent din profit• valoarea combinată estimatădintre timpul angajaţilor, darurile înproduse şi costul pentru topmanagement• consultarea comunităţii şi agrupurilor de interes• valoarea individuală atimpului angajaţilor, darurilor înproduse şi a costului pentru topmanagement• comentariile pozitive şinegative ale mediei despreimplicarea în comunitate• utilizarea altor resurse75• evoluţia impactuluiprogramelor de implicare încomunitate• percepţia companiei caun “bun vecin”

Revista Tinerilor EconomiştiRelaţiile cu clienţii şi furnizoriiNivelul I Nivelul II Nivelul III• plângerilor clienţilor faţă deproduse şi servicii• plângerile furnizorilor• consultări şi dialoguri• numărul furnizorilor monitorizaţi• nivelul de satisfacţie aclienţilor/furnizorilor• retenţia clienţilor• prevederi pentru clienţii cunevoi speciale• aprovizionare proactivă• extra vânzări datoratepoliticii sociale• măsuri de fidelizare aclienţilor• percepţia faţă decompanie ca un partenerde afaceri preferat• impact social, costuri şibeneficii ale produselor/serviciilorAceşti indicatori sunt fixaţi pentru a măsura nivelul aşteptat de performanţacompaniei. Dacă, de exemplu, în cazul relaţiilor cu clienţii şi furnizorii , la primul nivelse urmăreau plângerile acestora, la nivelul trei este vorba despre extravânzări, măsuri defidelizare, etc, care nu aveau cum să îşi găsească locul la primul nivel în cazul uneipreviziuni realiste a performanţelor prin CSR.BIBLIOGRAFIE1. Aaronson, S.A,Reaves J.,“Răspunsul european la Cererile Publice privindResponsabilitatea corporativă globală”, National PolicyAssociation; 5 februarie 20022. Little, A. D., The Business case for Corporate Responsibility, Ian 2003http://www.bitc.org.uk/docs/aurr_A4_The_Business_Case_2003.pdf3. Caroll, A.B., “Piramida responsabilităţii social corporative”, BusinessHorizons, vol.34, pg.10, 1991,4. Dalton, D.R., “Cele patru faţete ale responsabilităţii sociale”, BusinessCosier, R.A., Horizons, vol.25, pg.9, 1982,5. Eells, R. “Însemnătatea afacerii moderne”, Columbia UniversityPress, New York, 1960.6. Moon, C., “Business Ethics”, The Economist Books, 2001Bonny, C.,7. Tuzzolino, F.&Armandi, B.R.,“A Need – Hierarchy Framework for Assessing CorporateSocial Responsibility”, Academy of Management Review,vol.6, pg.8, 19818. *** Comisia Europeană, “Promovarea unui cadru Europeanpentru responsabilitatea socială a companiilor”. CartaVerde. , 2002;http://europa.eu.int/comm/employment_social/social/csr/greenpaper.htm9. *** Comunicatul Comisiei Europene privind CSR, Bruxelles,02.07.200210. *** Managing Ethics and Legal compliance: What works andwhat hurts? – California Management Review, vol. 41, nr.2, 199976

Secţiunea Management – Marketing - TurismSIX SIGMA QUALITY STRATEGY – A SUMMARY APPROACHLect. univ. dr. Carmen PăunescuAcademy of Economic Studies, Bucharest,Faculty of CommerceAbstract: Sigma is a statistical concept that represents the amountof variation present in a process relative to customer requirementsor specifications. The higher the sigma level, the better the processis performing relative to customer requirements. The term SixSigma refers to a smarter way to manage a business, putting thecustomer first and using facts and data to drive better solutions. SixSigma efforts target three main areas – improving customersatisfaction; reducing cycle time; reducing defects – and aim tomeet changing needs of customers, market and technologies, andto obtain benefits for all employees, customers and stakeholders.The paper addresses two basic methodologies introduced in the SixSigma organizations: DMAIC (Define, Measure, Analysis, Improve,Control) used to improve the current capabilities of an existingprocess, and DMADV (Define, Measure, Analysis, Design, Verify)used when the organization needs to create a product, service, orprocess to meet customer requirements or when it needs acomplete redesign because the product, service, or process isconsistently incapable of meeting customer requirements.Key words: Six Sigma, DMAIC, DMADV, sigma level, DPMO, CTQs, qualityimprovement, business improvementSix Sigma is a statistical measure of performance of a process or a product,respectively a measure of how well a company meets the customers requirements. It is asystem of management to achieve lasting business leadership and world-classperformance. Six Sigma is a methodology that provides businesses with the tools toimprove the capability of their business processes. These increases in performance anddecrease in process variation leads to defect reduction and vast improvement in profits,employee morale and quality of product.Six Sigma is a smarter way to manage a business that puts the customers firstand uses data and fact to drive better solutions. It is a rigorous and a systematicmethodology that utilizes information (management by facts) and statistical analysis tomeasure and improve a company's operational performance, practices and systems byidentifying and preventing “defects” in manufacturing and service-related processes inorder to anticipate and exceed expectations of all stakeholders to accomplisheffectiveness.Six Sigma at many organizations simply means a measure of quality that strivesfor near perfection. It is a disciplined data-driven approach and methodology foreliminating defects (driving towards six standard deviations between the mean and the77

Revista Tinerilor Economiştinearest specification limit) in any process, from manufacturing to transactional andfrom product to service.Sigma – Greek letter – stands for standard deviation. It represents a statisticalway to describe how much variation exists in a set of data, a group of items, or aprocess. The statistical representation of Six Sigma describes quantitatively how aprocess is performing. To achieve Six Sigma, a process must not produce more than 3.4defects per million opportunities (table 1). A Six Sigma defect is defined as anythingoutside of customer specifications. A Six Sigma opportunity is then the total quantity ofchances for a defect.Table 1. Six Sigma Performance LevelsSigma LevelDefects Per Million Opportunities (DPMO)1 690,0002 308,5373 66,8074 6,2105 2336 3.4The objective of Six Sigma Quality is to reduce process output variation so thaton a long term basis, which is the customer's aggregate experience with our processover time, this will result in no more than 3.4 defect parts per million opportunities (or3.4 Defects Per Million Opportunities – DPMO).Six Sigma efforts target three main areas – improving customer satisfaction,reducing cycle time, and reducing defects – with the porpose to meet changing needs ofcustomers, markets and technologies, and to obtain benefits for all employees,customers and stakeholders. Three key characteristics separate Six Sigma from otherquality programs of the past:• Six Sigma is customer focused;• Six Sigma projects produce major returns on investment;• Six Sigma changes how management operates – „working smarter not harder”.• Six Sigma involves a total management commitment, and promotes aphilosophy of excellence.In the language of Six Sigma, customers requirements and expectations arecalled „Critical To Quality” (CTQs). CTQs are the key measurable characteristics of aproduct or process whose performance standards or specification limits must be met inorder to satisfy the customer. They align improvement or design efforts with customerrequirements. CTQs represent the product or service characteristics that are defined bythe customer (internal or external). They may include the upper and lower specificationlimits or any other factors related to the product or service. A CTQ usually must beinterpreted from a qualitative customer statement to an actionable, quantitative businessspecification.The fundamental objective of the Six Sigma methodology is theimplementation of a measurement-based strategy that focuses on process improvementand variation reduction through the application of Six Sigma improvement projects.78

Secţiunea Management – Marketing - TurismThis is accomplished through the use of two Six Sigma sub-methodologies: DMAICand DMADV.The Six Sigma DMAIC process (define, measure, analyze, improve, control) isan improvement system for existing processes falling below specification and lookingfor incremental improvement (table 2).DefineMeasureAnalyzeImproveControlTable 2. DMAIC ProcessDefine the project’s purpose and scope and obtain backgroundinformation about the process and its customersFocus your improvement effort by gathering information aboutthe current situation; measure the process to determine currentperformanceIdentify root causes and confirm them with dataDevelop, try out, and implement solutions that address root causesUse data to evaluate the solutions as well as the plans you use tocarry them outMaintain the gains you have made by standardizing your workmethod or processes, anticipating future improvements, andpreserving the lessons you learn from this effortThe Six Sigma DMADV process (define, measure, analyze, design, verify) is animprovement system used to develop new processes or products at Six Sigma qualitylevels (table 3). It can also be employed if a current process requires more than justincremental improvement.DefineMeasureAnalyzeDesignVerifyTable 3. DMADV ProcessDefine the project goals and customer (internal and external)deliverablesMeasure and determine customer needs and specificationsAnalyze the process options to meet the customer needsDesign (detailed) the process to meet the customer needsVerify the design performance and ability to meet customer needsTo achieve Six Sigma, a business must excel at managing existing processes,improving existing processes (DMAIC), and designing new processes, products, orservices (DMADV). Linking these methodologies proves to be most effective way foran organization to achieve its Six Sigma goals.ConclusionsThe goal of Six Sigma is to increase profits by eliminating variability, defectsand waste that undermine customer loyalty.Six Sigma can be understood and perceived at three levels:Metric: 3.4 Defects Per Million Opportunities. DPMO allows company to takecomplexity of product or process into account. Rule of thumb is to consider at least79

Revista Tinerilor Economiştithree opportunities for a physical part/ component – one for form, one for fit and onefor function, in absence of better considerations.Methodology: DMAIC/ DMADV structured problem solving roadmap andtools.Philosophy: Reduce variation in the business and take customer-focused, datadriven decisions.BYBLIOGRAPHY1. Brassard, M.;Finn, L.; Ginn,D.; Ritter, D.2. Breyfogle III,F. W.3. Breyfogle III,F. W.;Cupello, J.;Meadows, B.The Six Sigma Memory Jogger II. A Desktop Guide ofTools for Six Sigma Improvement Teams, GOAL/QPC,First Edition, 2004Implementing Six Sigma. Smarter Sollutions UsingStatistical Methods, Second Edition, John Wiley& Sons,Inc., New Jersey, 2003Managing Six Sigma. A Practical Guide to Understanding,Assessing, and Implementing the Strategy that YieldsBottom-Line Success, Second Edition, John Wiley& Sons,Inc., New York, 20014. Brue, G. Six Sigma for Managers, McGraw-Hill Professional, NewYork, 20025. Eckes, G. Six Sigma Team Dynamics. The Elusive Key to ProjectSuccess, John Wiley& Sons, Inc., New Jersey, 20036. Eckes, G. Six Sigma for Everyone, John Wiley& Sons, Inc., NewJersey, 20037. Ginn, D;Varner, E.The Design for Six Sigma Memory Jogger. Desktop Guideof Tools and Methods for Robust Processes and Products,GOAL/QPC, First Edition, 20048. Pande, P.; What is Six Sigma, McGraw-Hill Co., Inc., 2002Holpp, L.9. Pande, P.; The Six Sigma Way. How GE, Motorola, and Others TopNeuman, R.; Companies Are Honning Their Performance, McGraw-HillCavanagh, R. Professional, New York, 200010. Pyzdek, Th. The Six Sigma Project Planner: A Step-by-step Guide toLeading a Six Sigma Project through DMAIC, McGraw-Hill Professional, New York, 200311. Pyzdek, Th. The Six Sigma Handbook: A Complete Guide for GreenBelts, Black Belts, and Managers at All Levels, McGraw-Hill Professional, New York, 200312. Smith, D.;Blakeslee, J.;Koonce, R.Strategic Six Sigma. Best Practices from the ExecutiveSuite, John Wiley& Sons, Inc., New Jersey, 200213. Watson, G. Six Sigma for Business Leaders. A Guide toImplementation, GOAL/QPC, First Edition, 200480

Secţiunea Management – Marketing - TurismNOUA METODOLOGIE A MANAGEMENTULUI CALITĂŢII TOTALE – SIX SIGMALect. univ. dr. Cătălina SorianaSitnikovLect. univ. Laura Giurcă VasilescuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: During the last years, Six Sigma has been launchedaround the world, many companies being able to prove,numerically, the essential role of this method for their success. SixSigma is a method that can minimize the cost of an organization. Itis a method considered part of TQM and not an alternative to TQMmethodology and components.Key words: Six Sigma, TQM, quality’s managementÎn ultimii ani, Six Sigma a fost lansată în întreaga lume, numeroase companiiputând face dovada, în cifre, a rolului de element pivotal al acestei metode la succesullor.Dintre companiile care au introdus Six Sigma cu rezultate deosebite, cele maicunoscute sunt: Motorola, GE, Allied Signal (în prezent Honeywell), ABB, LockheedMartin, Polaroid, Sony, Honda, American Express şi Solectron.Apariţia şi implementarea acestei metode, la jumătatea anilor ’80, a ridicatnumeroase semne de întrebare şi, îndeosebi, pe acela al argumentării aplicării ei. Astfel,“de ce Six Sigma ?”. De ce această metodă nouă şi “necunoscută“ la acel moment când,însăşi calitatea totală, managementul calităţii totale şi metodele lor erau consideratesuficiente acoperind sfera largă a întreprinderii ? Bineînţeles că răspunsurile au fost, şiîncă mai sunt, variate şi numeroase însă, dintre acestea, se relevă cu precădere celconform căruia numeroase firme au putut dovedi că Six Sigma a generat un venitsubstanţial pe baza investiţiilor realizate pentru implementarea sa.Ce este Six Sigma ? Este “ceva” într-adevăr nou sau “ceva” vechi şi reambalat? Aceasta şi alte întrebări circulă în prezent în comunitatea calităţii în ciuda originilordestul de îndepărtate ale metodei. Dintre numeroasele răspunsuri, cel mai potrivit estecel ce consideră Six Sigma “un instrument al calităţii, din sfera tehnicilor statistice,prezentat într-o manieră inovatoare, ce a căpătat acceptul aplicării, utilizării şi alimplementării rezultatelor din partea managerilor şi a asociaţilor multor organizaţii”, înaceastă definiţie, sintagma “instrument al calităţii” fiind relevatoare prin însăşiutilizarea ei în ceea ce priveşte definirea Six Sigma.Originea Six Sigma ca abordare a îmbunătăţirii calităţii, în anii ’80, poate fiurmărită în sânul firmei Motorola unde obiectivul îmbunătăţirii tuturor produselor –bunuri şi servicii - printr-un ordin de mărime (multiplu de 10), fusese stabilit pentru operioadă de 5 ani. Spre deosebire de alte obiective, acesta a orientat cu precădere firmacătre rata îmbunătăţirii, iar Six Sigma a îndreptat resursele existente, inclusiv celeumane, către reducerea variaţiei la nivelul tuturor proceselor (de producţie,administrative şi toate celelalte procese). Pentru a stabili o măsură clară a activităţii deîmbunătăţire, în anul 1987 se lansează programul Six Sigma.81

Revista Tinerilor EconomiştiMotivul utilizării denumirii sigma s-a datorat faptului că σ este o unitate demăsură statistică, legată de capacitatea procesului, privită ca abilitatea acestuia de aproduce, fără defecte, bunuri. În limbajul statistic, σ este o măsură a variaţieiprocesului, privită ca deviere standard, iar “6σ” implică de obicei apariţia defectelor cuo rată de 3.4 defecte per milion oportunităţi (DPMO).În general, este posibil de calibrat “costul calităţii” sau, mult mai la obiect,“costul calităţii slabe” cu nivelul σ la care se desfăşoară un proces. Astfel, nivelurile deperformanţă superioare ale 6σ sunt direct legate de costurile calităţii slabe mai mici de1% din vânzări. În schimb, nivelurile σ egale cu 3, 4 şi 5 produc rate ale DPMO egalecu 66807, 6210 respectiv 233, care corespund unor valori ale costurilor calităţiiinferioare de 25-40%, 15-25% respectiv 5-15%. Aceste valori subliniază importanţareducerii variaţiei procesului în cadrul proceselor de bază şi a celor auxiliare din cadrulunei organizaţii, cât şi variaţia proceselor desfăşurate la furnizori.Pe această bază, descrisă statistic, semne de succes semnificativ au devenit curapiditate evidente la Motorola. De fapt, din 1987 până în 1997, Motorola a obţinut ocreştere de cinci ori a vânzărilor, cu profituri ridicându-se la 20% pe an, economiicumulate de 14 mld$ şi preţuri ale acţiunilor majorate cu o rată anuală de 21,3%. Deasemenea, în 1988, Motorola a câştigat Premiul Naţional American al Calităţii“Malcolm Baldrige”.În curând, alte companii au devenit interesate de metodă şi, succesiv, multedintre ele au putut evidenţia rezultate semnificative.Astfel, Allied Signal a economisit 2 mld$ de-a lungul perioadei de 5 ani, întimp ce GE a economisit 1 mld$ în numai 2 ani.De altfel, impactul “big dollar” a fost unul dintre cele 5 motive de bază aleimplementării cu succes a 6σ. Celelalte 4 motive se constituie ca elemente de care orice“avocat” al calităţii trebuie să ţină seama: sprijinul continuu al top managerilor,accentul pus pe abordarea cantitativă şi disciplinată a îmbunătăţirii procesului, valoareaplasată pe înţelegerea şi satisfacerea cerinţelor consumatorilor şi maniera în caremetoda combină procesele cu oamenii şi instrumentele potrivite.În timp ce, din punct de vedere al aplicării, metoda nu diferă de la o companiela alta, conţinutul abordării 6σ variază de la o companie la alta, de la un consultant laaltul, de la un autor la altul. Oricum, programele 6σ au câteva caracteristici comune,printre care:• Se constituie mai mult ca abordări top-down decât bottom-up;• Au un curs de acţiune constant, ce include 4 etape: evaluare, analiză,îmbunătăţire şi control;• Sunt abordări orientate către utilizarea datelor, făcând în mare măsură uz denumeroase instrumente statistice de luare a deciziei.Se poate afirma că, din punctul de vedere al conţinutului, 6σ nu cuprinde niciun element de noutate. Orientarea sa către procese şi variaţia acestora este elementulcentral a ceea ce reprezintă, cronologic vorbind, “controlul calităţii”, şi este găsită înlucrările lui Deming şi Shewhart. Proiectarea modelelor şi controlul procesului statistic,ambele fiind elemente caracteristice ale proiectelor 6σ, nu sunt de noutate ca, de altfel,nici aplicarea sistematică a instrumentelor calităţii, cum ar fi Diagramele Pareto şiIshikawa, enumerate printre aşa-numitele “instrumente vechi” ale calităţii.Aşa că, întrebarea care se pune este “ce este nou cu privire la 6σ, dacă întradevăreste ceva nou ?”82

Secţiunea Management – Marketing - TurismSe poate observa, fiind subliniat şi de acest articol, că elementul de noutate al6σ este reprezentat de legătura explicită pe care o realizează între teoretic şi strategic.Cu alte cuvinte, elementul de noutate al metodei este faptul că tehnici eficiente, adeseastatistice, sunt utilizate într-un mod sistematic pentru a reduce variaţia şi a îmbunătăţiprocesele, cu orientare către rezultate (atât cele îndreptate către client, care conduc la ocreştere a performanţei poziţiei de pe piaţă şi, mai departe, la rezultatele financiarefinale îmbunătăţite).Un alt element de noutate priveşte antrenarea membrilor echipei 6σ. Pentru autiliza în mod eficient instrumentele statistice cu scopul luării deciziilor pe bazafaptelor reale, resurse şi eforturi substanţiale sunt dedicate educării şi antrenăriimembrilor echipei 6σ. Responsabilitatea şi autoritatea sunt distribuite într-un modstructurat, utilizând un sistem al “centurilor” similar cu cel folosit în karatele coreene.Astfel, termenii centură verde, centură neagră şi centură neagră master capătăînţelesuri specifice în vocabularul 6σ.Odată cu sistemul centurilor, 6σ a contribuit activ la crearea unei infrastructuriclare la nivelul organizaţiei, care include rutine evidente de control şi comunicare.Privită contextual, 6σ furnizează un mijloc structurat al îmbunătăţiriiprodusului şi procesului dar, în termenii cercetării de faţă, metoda nu este privită şi niciconsiderată ca o alternativă a TQM. Este mai important, în schimb, de încadrat 6σ întruncontext mai larg. Aşa cum este prezentat în structura de mai jos, TQM este privit caun sistem de management care cuprinde valori, metode şi instrumente îndreptate cătrecreşterea satisfacţiei consumatorilor, utilizând un volum minim de resurse.TQMTabelul 1. Sistemul de management TQM1. Orientarea spre clienţi2. Orientarea spre procese3. Luarea deciziilor pe baza realităţiiValori 4. Implicarea tuturor angajaţilor5. Îmbunătăţirea continuă6. Implicarea top management-ului1. Diagramele relaţionale2. Diagramele de control3. Matrici de design factorialInstrumenteMetodologii4. Diagrame Ishikawa5. Diagrame arbore6. ISO 90007. Casa calităţii8. Testarea ipotezelor9. Diagrame de proces1. QFD2. Cercurile calităţii3. Benchmarking4. Antrenarea angajaţilor5. Parteneriatul furnizorilor6. PD7. Design-ul experimentelor8. 6σ83

Revista Tinerilor EconomiştiÎn cele mai multe definiţii, TQM este declanşată pornind de la valorileenumerate în structura anterioară. Acestea contribuie la crearea culturii organizaţionale.Pentru a atinge acest punct, valorile trebuie susţinute, în mod sistematic şi continuu, demetode şi instrumente potrivite.În construirea sau modificarea culturii organizaţionale trebuie identificatevalorile dorite. Astfel, trebuie alese metodologii care sprijină aceste valori şi, maideparte, instrumente care stau la baza creării metodologiilor. Metodologiile nu au uncaracter ambiguu dar, în mod natural, unele etape ale metodologiei pot fi diferite, înfuncţie de situaţie sau organizaţie. Este de la sine înţeles că unele metodologii pot sta labaza creării unor valori dar, este tot de la sine înţeleasă nevoia utilizării cât mai multormetodologii pentru a crea valori diferite.Pe baza acestei viziuni este clar că 6σ se constituie ca o metodologie în cadrul -şi nu o alternativă la - TQM. Motivul pentru care a avut un succes deosebit se datoreazăfaptului că ea este structurată, sistematică şi utilizează câteva instrumente eficiente.Dar, trebuie de asemenea subliniat faptul că 6σ stă la baza creării tuturor celor 6 valoriale TQM, ilustrând faptul că acest sistem este unul dinamic.Principala concluzie a acestui articol, legată de implementarea 6σ de către oorganizaţie este următoarea 6σ este o metodologie ce poate reduce costurile uneiorganizaţii. Prin aplicarea ei se va ţine seama de modul cum 6σ sprijină valorileorganizaţiei şi de modul cum sunt alese instrumentele din totalitatea TQM.BIBLOGRAFIE1 Bergman, B.,Kroslid, D.,2 Hellsten, U.,Klefsjö, B.“Six Sigma – a revival of the profound knowledgeof variation” , Proceedings of the ThirdInternational Conference on BuildingPeople and Organizational Excellence, 2000.“TQM as a management system consisting ofvalues, techniques and tools”, The TQM Magazine,12, 20033 Reed, M. “Six Sigma eavesdropping on the Net !!!!”, QualityAustralia, 15, 1, 10, 200184

Secţiunea Management – Marketing - TurismTRANZIŢIA ŞI PERFORMANŢELE ECONOMICELect.. univ. dr. Ramona GruescuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The initial macroeconomical differences, their postexperience and internal political climate, represents only one part ofthe elements that have influenced the economical performances ofthe countries from the Central and Eastern Europe. The articleanalyses the way in which these differences have influenced theideas and program of the reform in transitional countries and theireconomical performances.Key words: transition, performances, economic integrationCaracteristicile particulare iniţiale ale ţărilor aflate în tranziţie explicădiferenţele existente între acestea din punct de vedere al dezvoltării economice după 15ani de tranziţie. Condiţiile geografice - alocarea resurselor, apropierea de pieţelevestice, perioada de timp petrecută în cadrul planificării centralizate, natura dezvoltăriieconomice în cadrul acestei perioade, reprezintă o parte din elementele ce au afectatperformanţele economice ale acestor ţări.Cadrul instituţional şi cel legal al ţărilor aflate în tranziţie au trebuit să fiefundamental reconstruite; a fost necesară realizarea unui cadru de susţinere a afacerilor,de dezvoltare a pieţelor şi de reaşezare a legăturilor cu economia mondială. Deosebirilemacroeconomice iniţiale, experienţa lor anterioară, ca şi climatul politic intern destul dediferit au influenţat concepţia şi calendarul de desfăşurare a reformei în fiecare ţară.Unele guverne au fost capabile sa legifereze politici prin care să restructurezesectorul de stat şi să încurajeze noile întreprinderi în crearea unei fundaţii pentrudezvoltarea economică. Altele au menţinut strategii mai puţin eficiente, de protecţie aîntreprinderilor de stat, deseori ineficiente, şi de descurajare a intrării pe piaţă, cucosturi sociale considerabile.Reformele economice atrag după ele costuri pe termen scurt pentru toţi.Restructurarea economică a întreprinderilor de stat necesită o ajustare substanţialăpentru a corecta decalajele produse de investiţiile ineficiente şi politicile distorsionate,pentru a permite eficientizarea activităţii. O astfel de ajustare generează, invariabil,păgubiţi pe termen scurt, ca rezultat al somajului ridicat, al preţurilor mari şi al lipseiunei politici sociale bine conturate. Prin contrast, câştigurile asociate reformeieconomice apar pe termen lung datorită faptului ca instituţiile necesare promovăriiconcurenţei - drepturi de proprietate sigure, accesul la finanţări etc. - nu pot fi createimediat.Aceasta înseamnă că programele de reformă economică tind să creeze costurisubstanţiale pe termen scurt în speranţa unor câştiguri pe termen lung, realizate prinpromovarea investiţiilor şi prin creştere economică.În acest context, pe lângă influenţa condiţiilor iniţiale, care încorporeazăvariabile economice, istorice, culturale şi geografice, conturarea diferită a configurărilor85

Revista Tinerilor Economiştişi performanţelor economice a ţărilor în tranziţie este determinată şi de susţinereapublică a reformelor şi de credibilitatea guvernului.Politica reformei economice începe cu un paradox: oamenilor li se cere săsusţină politicile care impun costuri clare pe termen scurt, cu promisiunea câştigurilorpe termen lung. Pentru a câştiga susţinerea largă, atât de necesară înfăptuirii reformelor,guvernele trebuie să convingă oamenii că vor fi capabile să susţină reforma economicăşi instituţională pentru a traversa cu succes perioada de tranziţie şi a realiza o economiede piaţă funcţională. Guvernele trebuie să fie capabile să încredinţeze perdanţii petermen scurt că vor culege câştiguri din reformele pe termen lung, în condiţiile în careîn perioada de început de tranziţie economiile sunt afectate de puternice distorsiuni.Astfel, unele grupuri realizează câştiguri substanţiale în zona ambiguă dintre sistemulcentralizat şi economia de piaţă. Incertitudinea legată de dreptul de proprietate înaintede privatizare permite managerilor iniţiaţi să utilizeze bunurile întreprinderilor de stat înnoile întreprinderi create sub controlul lor direct. De asemenea, preţurile parţialliberalizate stimulează oportunităţile de arbitraj între preţurile fixe şi preţurile de piaţă,care pot genera profituri imense; liberalizarea haotică şi incompletă a comerţuluicreează monopoluri profitabile, mai ales în economiile bogate în resurse naturale.Aceste oportunităţi determinate de distorsiunile economiilor parţial reformatesunt disponibile numai pentru câţiva, care deţin controlul întreprinderilor de stat şiaceia care au legături strânse cu politicienii ce le pot acorda aceste avantaje. Teoretic,astfel de profituri ar trebui să fie posibile pe termen scurt, deoarece, pe masură cetranziţia înaintează, multe din distorsiunile economice sunt înlăturate sau concurenţaelimină monopolurile.Majoritatea ţărilor central şi est-europene aflate în tranziţie sunt orientate cufermitate către obiectivele întăririi şi dezvoltării statului de drept, pluralismului politic,separaţiei puterilor, alegerilor libere, respectării drepturilor omului şi formării uneieconomii de piaţă în conformitate cu principiile recunoscute de comunitatileinternaţionale democratice consolidate.Desigur, în toate ţările central şi est-europene s-a desfăşurat şi a mai rămas dedesfăşurat un mare efort de reformă structurală, atât economică cât şi legislativă şiinstituţională. În unele ţări, lenta liberalizare economică şi lipsa unei reformeadministrative reale au îngreunat exploatarea eficientă a pieţelor naţionale şiextranaţionale. În cazul acestor ţări, ritmul mai lent al reformelor economice şi politicea fost determinat şi de neajunsurile din cadrul structurilor administrative, însă principalaexplicaţie a diferenţelor de dimensiune a rezultatelor economice între ţările în tranziţiese concentrează pe caracteristicile economice de la începutul tranziţiei. Astfel:* ponderea industriei în PIB înregistra nivele ridicate în toate ţările fostecomuniste, deoarece comerţul, serviciile financiare, afacerile şi serviciile pentrupopulaţie erau reprimate în economiile centralizate.* gradul de urbanizare. Acest indicator se află în legatură cu nivelul dedezvoltare deoarece ţările cu venituri mai înalte sunt în general, mai urbanizate.Proporţia populaţiei în zonele urbane la nivelul anului 1990 varia de la 70% (Estonia,Lituania, Rusia) la 30% (Albania, Tadjikistan).* dependenţa comerţului de celelalte ţări comuniste reprezintă un elementimportant ce diferenţiază condiţiile iniţiale ale tranziţiei. De asemenea localizareaţărilor în raport cu ţările vestice, mai dezvoltate, a determinat diferenţieri însemnate.Astfel, ţările din Europa Centrală aveau legături comerciale mai extinse cu pieţele din86

Secţiunea Management – Marketing - Turismţările europene cu economie de piaţă dezvoltată, iar întreprinderile şi instituţiile eraumai expuse presiunilor competiţionale.* O serie de ţări - Ungaria, Polonia, R.F.Iugoslavia - au introdus câtevaelemente ale reformei înainte de colapsul Uniunii Sovietice, capacitatea lor deimplementare a unei economii de piaţa viabile fiind, deci superioară. Sunt evidente, înacest context, diferenţele determinate de nivelul de exercitare a controlului centralizatdin partea statului în evoluţia acestor ţări. Deoarece centralismul economic a fost maiatenuat şi interesul Occidentului mai pronuntat, s-au înregistrat progrese mai rapide.Aceste progrese s-au realizat pe fondul unui sprijin financiar extern substanţial, atât dinpartea unor ţări occidentale cât şi a unor organisme internaţionale.* Alocarea resurselor naturale, câtorva ţări (Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia şiTurkmenistan) având depozite bogate de ţiţei şi gaz. Acestea le-au dat potenţial pentruo creştere rapidă, însă numai în condiţiile realizării unor investiţii mari care să facăposibile producţia şi desfacerea.* Apariţia noilor state. Ţările cu puţină experienţă de naţiuni independente auîntâmpinat unele dificultăţi în crearea instituţiilor politice eficiente şi cu realizareaacordurilor politice.* Opţiunile diferite ale ţărilor în tranziţie, fie pentru un ritm rapid deimplementare a reformelor, fie pentru o tranziţie mai lentă, cu o puternică protecţiesocială. 12 Mediul economic al ţărilor în tranziţie şi, în special, al ţărilor central şi esteuropene este suficient de diferenţiat (liberalizarea sistemului de preţuri şi a comerţului,stabilizarea economică, modificările structurale, reforma sistemului financiar), deasemenea şi dezvoltarea economică şi socială. Diferenţe semnificative între ţări existăîn privinţa dezvoltării sectorului privat şi a evoluţiei mediilor politice.Este evident că toate aceste ţări sunt, în mod diferenţiat, departe de capătuldrumului, dar chiar şi acolo unde reformele structurale sunt încă incomplete, temeliileproprietăţii private au fost puse. Acum este nevoie să se gasească strategiile şi metodelenecesare finalizării reformelor structurale, concomitent cu stimularea unei semnificativecreşteri economice.De la începutul procesului de tranziţie în 1989, integrarea economică dintreţările central şi est europene şi UE a progresat rapid prin schimb şi prin investiţii străinedirecte, ele fiind folosite ca cele mai importante canale de integrare economică.Legăturile strânse Est-Vest au fost fortificate de Tratatele Europene care au furnizatreţeaua instituţională a relaţiilor bilaterale dintre UE şi ţările central şi est europene. Încâmpul economic, Tratatele Europene au dat rezultate în schimbul liber de produseindustriale prin desfiinţarea tarifelor şi a restricţiilor cantitative. Pe lângă liberalizareacomerţului cu produse industriale, Tratatele Europene conţin de asemenea paşii spremişcarea liberă a serviciilor şi capitalului, cât şi încercările ţărilor central şi esteuropene de a-şi adapta legislaţia economică de cea a UE.Climatul economic, însă, s-a deteriorat sensibil, pe fondul reîmpărţirii sferelorde influenţă. În 2003, creşterea produsului intern brut a fost de 3,1% pentru cele zecestate care admise în 2004, şi de 3,5% pentru toată grupa de state central şi est europene,incluzând aici şi România, Bulgaria şi Turcia. În plus, în ipoteza îmbunătăţiriiclimatului economic internaţional, dezvoltarea medie a acestor state va atinge 4% în12 The World Bank – Transition – the first ten years. Analysis and Lessons for EasternEurope and the Former Soviet Union87

Revista Tinerilor Economişti2004. Cererea scăzută pentru exporturile acestor ţări, pentru anul în curs, va majoradeficitul balanţei de plăţi, însă se aşteaptă ca de anul viitor lucrurile să se îndrepte.Aceasta în ipoteza unei depăşiri a recesiunii economice care afectează statele ceformează zona euro.Estimările efectuate de Comisia Europeana pentru Romania sunt chiar maioptimiste decât ale analiştilor autohtoni. În grupul celor trei ţări care vor adera cel maidevreme în 2007, creşterea economică a României şi Bulgariei se va situa între 4,5% şi5% în 2003 şi 2004, şi 4% în cazul Turciei. Totuşi, se atrage atenţia că în situaţiaactuală, caracterizată de incertitudine atât politic, cât mai ales economic, pot apăreafenomene nedorite care să reducă ritmul de dezvoltare.BulgariaCreşterea reală a PIB-ului cu 4,3% în anul 2003 a venit pe fondul uneiputernice cereri interne din sectorul privat şi a investiţiilor. Aceasta s-a datorat creşteriinumărului de angajaţi şi a venitului net, ca şi – cel mai important –o considerabilăcreştere a creditelor bancare. Cum cele mai cerute produse nu sunt produse în Bulgaria,importurile au crescut cu 20%. Ca urmare, exporturile nete au avut o mare contribuţienegativă la creşterea PIB-ului. În prima jumătate a anului trecut inflaţia a fost scăzută,datorită preţurilor mici ale importurilor, dar a crescut din nou în a doua jumătate aanului datorită creşterii preţurilor alimentelor. Aceasta a dus la o inflaţie medie redusă,şi la o inflaţie mare la sfârşitul anului. Şomajul a scăzut semnificativ, datorită noilorlocuri de muncă create atât în sectorul privat cât şi în cel de stat. Datele preliminare ausituat deficitul la 8,6% din PIB, un record, în special din cauza deficitului comercial.Intrările nete de capital străin au fost de 6,8% din PIB, de asemenea foarte ridicate.Cum acestea nu sunt legate numai de privatizare, ci şi de expansiunea capacităţilor deproducţie existente, ele au dus la o explozie a importurilor. Deficitul guvernamental,iniţial prevăzut la 0,7% a fost revizuit şi adus aproape de 0 la sfârşitul anului, datorităunui surplus de 2,8% din PIB în octombrie.Creşterea PIB-ul este aşteptată să fie de 5% în 2004 şi 5,5% în 2005, pe bazaunei rebalansări a cererii interne şi externe. Principalele presupuneri constau înaccelerarea activităţii economice a principalilor parteneri de comerţ din Bulgaria, înprincipal în UE extinsă, ca şi o prudentă politică economică continuă orientată cătrestabilitatea macroeconomică şi reformele structurale. Accelerarea creşterii PIB esteaşteptată să înainteze cu o modificare semnificativă comparativ cu 2003. Dat fiindfaptul că gospodăriile familiale şi firmele cresc în îndatorări şi ca băncile devin din ceîn ce mai constrânse în acordarea de împrumuturi, consumul privat şi investiţiile, ca şiimporturile ar trebui să crească mai puţin decât în 2003 în timp ce exporturile ar trebuisă crească mai puternic. Cu toate acestea, oportunităţile de afaceri îmbunătăţite ar trebuisă prevină scăderea semnificativă a cererii interne. Creşterile de accize şi preţuri laenergie sugerează o oarecare creştere peste limita normală a ratei inflaţiei în 2004. Dacăcreşterile salariale rămân moderate, rata inflaţiei poate sa atingă 6% în 2004 şi 4.5% în2005. Creşterea PIB previzionată va permite câştiguri nete din angajări de 1.5% pe anîn 2004 şi 2005. Asta va crea posibilitatea de a scade rata şomajului Dacă populaţiaactiva rămâne constanta pentru ca rata participării în creştere corespunde scăderii uneipărţi din populaţia ocupată.Un mediu extern îmbunătăţit şi o cerere internă mai puţin puternică vor permiteîmbunătăţirea poziţiei externe. De asemenea, investiţiile substanţiale din ultimii ani artrebui să aibă gradual un efect pozitiv asupra competitivităţii externe. Pentru 200488

Secţiunea Management – Marketing - Turismdeficitul aşteptat atinge 0.7% din PIB. Cu toate acestea, anul electoral 2005 poateprezenta o mică lărgire a deficitului de buget cu 1% din PIB.RomâniaÎn 2003, recuperarea economică durând de patru ani frânează încetinireaeconomică din UE, în timp ce creşterea rămâne sănătoasă. În conformitate cu calculelepreliminare, creşterea reală a PIB a atins 4.9% în 2003. Cu toate acestea, creşterea a fostdezechilibrată şi determinată în principal de cererea internă. În principal, consumulgospodăresc a atins pragul de 7.1% pe baza creditelor de consum şi a creşterii mari asalariilor. Mai mult chiar, cu o creştere reală de 4.6%, cheltuielile guvernamentale s-auextins considerabil mai mult decât se aştepta. Creşterea internă puternică a condus la ocreştere susţinută a importului de 16.3%. Cu o creştere a exportului descrescătoare,atingând 11.1% pe an, performanţa exportului a părut mai puţin viguroasă comparativcu anul precedent. Acest lucru a fost de asemenea reflectat în creşterea producţieiindustriale la un ritm redus semnificativ în 2003 faţă de anii precedenţi. În consecinţăs-a deteriorat semnificativ balanţa comercială şi, după contribuţia pozitivă a creşteriidin 2002, exporturile nete au fost puternic negative de-a lungul anului 2003. Carezultat, contul curent deficitar s-a mărit semnificativ în 2003. După scăderea rapidă la3.5% din PIB în 2002, contul curent deficitar cumulativ a crescut din nou la 5.9% dinPIB în 2003.Privirea de ansamblu asupra economiei româneşti arată o creştere economicăputernică, o încetinire uşoară a şomajului şi o dezinflaţie. Relativ la previziunile dintoamna anului 2003, deteriorarea semnificativă a balanţei comerciale în 2003 şi oaccelerare rapidă a creşterii cererii interne duce la o revizuire a contului curent deficitarpe perioada prevăzută. Bazată pe atribuirea aceleiaşi politici, continuarea uneipreviziuni fiscale pro-ciclice duce la revizuirea anticipată a cheltuielilorguvernamentale pentru 2004.După atingerea unui procent de 4.9% în 2003, este aşteptată o accelerare acreşterii PIB datorată cererii interne susţinute. Cheltuielile gospodăreşti urmează oscădere treptată deşi creşterea interioară a salariului real şi un efect permanent asupravenitului disponibil din contribuţia mai scăzută la fondurile sociale, încurajează cererea.Creditele pentru consum urmează să crească într-un ritm moderat. Creşterea investiţiilorurmează să se menţină ridicată peste perioada stabilită datorită modernizării continue afacilităţilor de producţie şi a unei schimbări structurale îndreptată spre o producţiebazată pe o muncă mai puţin intensivă. Creşterea exporturilor şi îmbunătăţirea accesuluila finanţări vor susţine de asemenea investiţiile. Pentru 2004 şi 2005, exporturile neteurmează să rămână negative, dar la un nivel mai compatibil cu acoperirea deficituluicontului curent.În 2003, inflaţia puterii de consum s-a menţinut pe o pantă descendentă, ratainflaţiei de la an la an scăzând la 14.1% în decembrie, astfel permiţând atingereaobiectivului Băncii Centrale. Pentru 2004 şi 2005 inflaţia se aşteaptă a fi adusă la unnivel scăzut aliniindu-se cu inflaţia stabilită de autorităţi. Având în vedere activitateaintensă, aşteptările unei creşteri mari a salariului, disciplina financiară încă insuficientă,o anumită presiune a monedei şi ajustările suplimentar necesare asupra preţurilor,atingerea ţintei rămâne totuşi ambiţioasă. După ce a accelerat în prima jumătate a anului2003, ritmul creşterii salariului real a încetinit în ultima parte a anului ducând la ocreştere moderată a salariului cu 8.7% în 2003. Deşi redusă, creşterea salariului real89

Revista Tinerilor Economiştieste prevăzută să rămână activă în 2004 şi 2005 datorită câştigurilor ulterioare dinproducţie.Creşterea continuă a angajărilor va permite reducerea şomajului în ciudadisponibilizărilor produse de restructurările continue. Trendurile pieţei muncii trebuieinterpretate cu precauţie pentru că sunt afectate de revizuirea şi schimbareametodologiei.Previziunea fiscală în 2003 a devenit pro-ciclică pe măsură ce câştigurile dinvenituri au fost cheltuite, cu precădere spre sfârşitul anului. Marea creştere a veniturilordin taxe şi economiile din plata dobânzilor au determinat totuşi o subclasare a ţintei dedeficit pentru 2003, ajungând la 2.3%. Deficitul guvernamental general urmează săatingă 3.0% în 2004 şi 2005 pe baza cheltuielilor mari continue şi controlării creşteriiveniturilor. Pentru 2004 şi 2005, balanţa externă urmează să se îmbunătăţească.Consumul privat şi investiţiile vor impulsiona importurile şi previziunea fiscală prociclicăva susţine de asemenea o cerere mare. Creşterea importurilor ar trebui să fietotuşi moderată, după cum importurile excepţionale de cereale din 2003 nu se vor mairepeta. Se aşteaptă ca pieţele de export să se mărească progresiv şi creştereaexporturilor să depăşească ritmul creşterii pieţei.TurciaÎncepând din 2003, stabilizarea economică a continuat, cu o extindereînsemnată a surselor creşterii. Activitatea economică a accelerat în principal puternic înultimul sfert al anului, conducând la o creştere a producţiei de 5.8% în 2003.Principalele forţe care au condus la această recuperare puternică au fost consumulprivat şi investiţiile. Cu toate acestea, puterea cererii interne concretizate de altfel într-osubstanţiala creştere a importului, a condus la o importantă creştere a comerţuluideficitar. Presiunile inflaţioniste au continuat să scadă, reflectând: o slabă cerereinternă, puterea monedei turceşti şi politica fiscală strictă a autorităţilor turceşti. Carezultat, inflaţia preţului a fost marcată sub ţinta de 20%. Restructurările şi locurilepuţine de muncă din sectorul industrial au condus la o mărire a şomajului. Acest surplussubstanţial şi creşterea puternică a PIB au condus la o reducere drastică a rateiîmprumutului, de la 94% din PIB în 2002, la 87% în 2003. Contul curent deficitar s-amărit considerabil (de la 0.8% din PIB în 2002 la aproape 2.75% din PIB în 2003).Producţia economică se aşteaptă să crească cu aproape 4.5% din 2004, după ocreştere de aproape 6% în 2003. Încetinirea din 2004 marchează sfârşitul crizei şi,probabil, începutul unei creşteri mai echilibrate. În 2005, creşterea se aşteaptă să urcepână la 5% din nou. Decizia Consiliului European din decembrie 2004 dacă vor începesau nu negocierile ar putea avea un impact important asupra dinamicii economice dinanul viitor a Turciei. Cu toate acestea, orice impact posibil al acestei decizii nu a fostinclus într-o previziune curentă.Este posibilă o creştere a producţiei determinată de elementele cererii interne,în principal consumul privat şi investiţiile private. Inflaţia aflată în declin va creavenituri disponibile şi va permite consumatorilor să realizeze consumuri, care au fostamânate de-a lungul primilor ani ai crizei. Ca rezultat, consumul privat se aşteaptă săcrească până la 4.75% şi 5% în 2004-2005 şi de aceea va fi cea mai importantă sursă acreşterii. Pe de altă parte, creşterea capitalurilor se aşteaptă să apară spre sfârşitul anului2004. Consumul puternic şi investiţiile vor conduce la o creştere ridicată continuă aimporturilor, în principal a consumatorilor fideli şi a bunurilor de maximă necesitate.Exporturile ar trebui să beneficieze de o îmbunătăţire a principalelor pieţe de export ale90

Secţiunea Management – Marketing - TurismTurciei. Cu toate acestea, creşterea relativă a monedei turceşti va face mult mai dificil,pentru exportatori, să beneficieze de oportunităţi îmbunătăţite ale comerţului.Comerţul, aflat sub presiunea inflaţionistă în scădere, tinde să se dezvolte.Disciplina fiscală, credibilitatea îmbunătăţită a ţintelor dezinflaţioniste ale BănciiCentrale şi creşterea recentă a monedei sunt elemente importante ale acesteiconsideraţii.BIBLIOGRAFIE1. *** Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistratede Romania2. *** The World Bank – Transition – the first ten years. Analysisand Lessons for Eastern Europe and the Former SovietUnion91

Revista Tinerilor EconomiştiCRITICA MODELULUI LUI PORTERAsist. univ. drd. Radu OGARCĂUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The model of the Five Competitive Forces wasdeveloped by Michael E. Porter in his book „Competitive Strategy:Techniques for Analyzing Industries and Competitors“ in 1980.Since that time it has become an important tool for analyzing anorganizations industry structure in strategic processes. TodayPorter’s model of Five Competitive Forces has been subject ofmuch critique. Its main weakness results from the historical contextin which it was developed. In the early eighties, cyclical growthcharacterized the global economy. Thus, primary corporateobjectives consisted of profitability and survival. A majorprerequisite for achieving these objectives has been optimization ofstrategy in relation to the external environment. At that time,development in most industries has been fairly stable andpredictable, compared with today’s dynamics.Key words: model of Five Forces, new economy.Pentru o firmă, elementul central al mediului extern este reprezentat de sectorul(sectoarele) în care concurează. Structura unui sector de activitate are o influenţă înstabilire regulilor concurenţiale, ca şi în elaborarea strategiei firmei. Nu trebuieneglijate nici forţele externe care influenţează toate firmele din sectorul de activitate.Firmele dispun de capacităţi diferite pentru a face faţă acestor forţe externe.Concurenţa la nivel de sector de activitate este adânc înrădăcinată în structurasa economică şi nu este determinată numai de comportamentul actualilor concurenţi.Intensitatea sa depinde de cinci forţe principale: ameninţarea venită din partea noilorintraţi, rivalitatea între firmele existente, presiunea din partea produselor substituente,puterea de negociere a cumpărătorilor, puterea de negociere a furnizorilor. Putereacombinată a acestor forţe influenţează profitul potenţial din acel sector de activitate,măsurat sub forma randamentului capitalului investit pe termen lung. Nu toatesectoarele au acelaşi potenţial. Profitul potenţial diferă fundamental de la un sector laaltul, deoarece puterea combinată a celor cinci forţe concurenţiale diferă.Modelul lui Porter fost un model foarte apreciat, dar, în ultimul timp, a fostsupus şi unor critici numeroase. Acestea susţin că modelul corespunde unor realităţispecifice anilor ’80. Această perioadă se caracteriza printr-o concurenţă intensă,dezvoltare ciclică şi o relativă stabilitate a pieţii.Mai detaliat factorii care justifică criticile sunt:- modelul se fundamentează pe conceptul clasic de piaţă perfectă;- modelul dă bune rezultate în analiza unor structuri simple. În momentul defaţă pieţele (industriile) sunt, însă, puternic interconexate;92

Secţiunea Management – Marketing - Turism- modelul presupune structuri statice, ceea ce nu mai este cazul în perioadaactuală;- modelul se bazează pe ideea de competiţie, pe obţinerea avantajuluicompetitiv în defavoarea celorlalţi concurenţi, ceea ce în condiţiile actuale, când s-audezvoltat alianţe strategice, legături informaţionale între firme, îndeosebi pe caleelectronică, reţele de întreprinderi virtuale, nu mai este neapărat valabil.În ultimele decenii, toate domeniile de activitate se găsesc într-un stadiu de fluxinfluenţat de o serie de discontinuităţi între care:De la comoditate la concurenţă. Peste tot în lume, presiunea pentru privatizareşi dereglementare reprezintă o importantă discontinuitate pentru domenii de activitatecum ar fi serviciile publice, telecomunicaţiile, transporturile aeriene, sectorul sanitar,serviciile financiare şi educaţia. Era stăpânirii nivelului ofertei, a preţurilor, aprofiturilor, a investiţiilor şi a modelelor de evoluţie tehnologică pe baza unornegocieri, acorduri secrete, mai mult sau mai puţin legale, între manageri şi înalţifuncţionari de stat lasă locul respectului pentru opţiunea clienţilor şi a pieţelor.De la local la global. Într-o măsură din ce în ce mai mare, clienţii, concurenţiişi ocaziile devin globale. Ocaziile globale creează noi simetrii pentru firmele existente.Creşterea rapidă din Asia combinată cu creşterea lentă sau chiar cu inexistenţa creşteriiîn Europa de Vest şi cu apariţia bruscă în Statele Unite a noilor firme bazate pecunoştinţe, dau naştere unor asimetrii geografice în ceea ce priveşte ocaziile. Dreptrezultat, desfăşurarea geografică a resurselor unei firme se va modifica semnificativ peparcursul deceniului următor. Redispunerea resurselor pe o astfel de scară va schimba“centrul de gravitaţie” pentru cele mai multe companii multinaţionale tradiţionale. Vorfi create firme multinaţionale de toate dimensiunile, de la cele mari până la cele mici.Din ce în ce mai mult, globalizarea nu mai ţine cont de natura afacerii şi de mărimeafirmei.De la “ca mine” la “ca alţi”. Dinamica mediului concurenţial se modificăsemnificativ în majoritatea domeniilor de activitate. De exemplu, timp de douăzeci deani, multe domenii de activitate s-a caracterizat prin existenţa unui număr restrâns deconcurenţi globali. Ultima mare schimbare în “clubul firmelor globale” s-a datoratapariţiei concurenţilor japonezi la sfârşitul anilor ’60 şi în anii ’70. Astăzi, concurenţiidin Coreea de Sud şi Taiwan încep să pătrundă în acest club. Fiecare grup de firmebeneficiază de surse diferite de avantaje; toată lumea îşi dă seama că acest joc nu estedoar unul în care “concurezi cu cineva ca tine” – ci unul în care concurezi cu “alţii caresunt diferiţi de tine”.De la graniţe clare ale domeniului de activitate la graniţe nedeterminate. Înmulte domenii de activitate, graniţele tradiţionale devin irelevante. Graniţeletradiţionale, cum ar fi domeniul produselor pentru specialişti şi cel al produselor de largconsum, timpul liber, distracţia şi munca, timpul petrecut acasă şi muncă, comunicaţia,divertismentul, educaţia şi operarea pe calculator, nu mai sunt valabile. Tehnologiadigitală aflată în evoluţie face foarte labile toate aceste graniţe tradiţionale.De la stabilitate la fluctuaţii. Date fiind necunoscutele care înconjoară graniţeledomeniilor de activitate, căile care conduc către noile ocazii şi aşteptările clienţilor,firmele vor trebui să experimenteze noi produse şi servicii. Aceste experimente de piaţăse caracterizează prin incertitudine. Un produs poate să fie un succes nemaipomenit sauun eşec total.De la intermediari la acces direct. Un proces sistematic pare să fie în derularepentru a reduce numărul de verigi dintre producători şi utilizatori finali. Această93

Revista Tinerilor Economiştitendinţă se va accelera o dată cu proliferarea internetului şi a World Wide Web-ulului.Capacitatea de a conecta direct producătorii la consumatori reduce barierele la intrarepentru noile firme, modifică semnificativ structura costurilor şi modelul de afaceripentru firmele existente. Inevitabil, viteza şi ritmul afacerilor se va schimba. Logisticaîncepe să câştige într-o măsură din ce în ce mai mare are un loc central în cadrulstrategiei concurenţiale.De la integrare pe verticală la specialişti. Pe parcursul ultimului deceniu,firmele s-au arătat preocupate să renunţe la trecutul lor şi să-şi realoce activităţile“neesenţiale”.De la un singur la mai multe patrimonii intelectuale. Convergenţa tehnologiilormultiple impune noi solicitări managerilor din firmele consacrate.La acestea se pot adăuga alte schimbări solicitante şi radicale – lupta pentrustandarde în cele mai multe domenii de activitate, solicitările ecologice şi competiţiapentru capital.Având în vedere aceste tendinţe, L.Downes într-un articol intitulat “BeyondPorter” (După Porter), a identificat trei noi forţe care trebuie luate în considerare înanaliza mediului concurenţial, respectiv: revoluţia informaţională, globalizarea şidereglementarea.Revoluţia informaţională. Progresul tehnologic excepţional înregistrat înultimele două decenii, mai cu seamă în tehnologiile noi ale informaţiei, cu efectul uneinoi străpungeri de tip schumpeterian este baza “noii economii”, care poate fiinterpretată prin prisma ciclurilor lungi, tip Kondratiev.Noile tehnologii revoluţionează structurile de producţie, modifică pattern-urileorganizaţionale, accelerează ritmul progresului tehnologic, accentuează concurenţa. Înaceste condiţii vor apărea noi modele de afaceri, în care jucători din afara unei industriisunt capabili de influenţe majore asupra competiţiei pe piaţă. Pot fi bulversate rapidierarhii, pot fi demolate mituri; vor apărea milionari peste noapte şi se vor pierde rapidaveri mari.Aceia care utilizează modelul lui Porter, în condiţiile noii economii, nu vorputea niciodată sesiza aceste aspecte.Globalizarea. Transformările la nivelul logisticii în distribuţie şi comunicaţiipermit tuturor întreprinderilor să vândă, să cumpere şi să coopereze la nivel global.Cumpărătorii pot achiziţiona şi compara preţurile la scară foarte largă. Dreptconsecinţă, fiecare companie se găseşte într-o piaţă globală, chiar dacă acţioneazănumai pe o piaţă locală, naţională, fără a importa sau exporta.Din această perspectivă, Gorshal şi Nohria (1993) propun a se analiza mediulinternaţional prin raportarea la două dimensiuni:• forţele globale (comportamentele de cumpărare, potenţialul economiilor descară, concurenţa etc.) care împing spre standardizare;• forţele locale (diversitatea culturilor sau reglementărilor locale,particularităţile reţelelor de distribuţie etc.) care militează în favoarea adaptării lacaracteristicile locale.Cele două dimensiuni pot avea un nivel ridicat sau un nivel slab, permiţândconstruirea unei matrici care defineşte patru tipuri de mediu internaţional (fig. 1).94

Secţiunea Management – Marketing - TurismRidicatForţe globale înfavoarea standardizăriiMediu globalMediuForţe locale înfavoarea adoptăriiScăzutMediu internaţionalplacidMediu multinaţionalRidicatScăzutFigura 1. Analiza mediului internaţionalFiecare dintre cele patru tipuri de mediu internaţional poziţionate în figura 1cere moduri de organizare specifice:• organizare globală (în sensul unei centralizări a responsabilităţilor) într-unmediu global, unde forţele care împing spre standardizare sunt puternice şi nu suntcompensate de forţele locale, de asemenea puternice; este cazul sectoarelor de înaltătehnologie, unde particularităţile locale sunt inexistente sau puţin operante;• organizare internaţională descentralizată, specifică mediului multinaţionaldominat de particularităţile locale, gusturile, comportamentele sau reglementărileproprii fiecărei ţări; este un mediu propriu industriei alimentare, de exemplu, undepreferinţele şi comportamentele de cumpărare se diferenţiază puternic în profilteritorial;• fără o organizare dominantă, în cazul mediului internaţional placid, în careforţele globale şi forţele locale sunt slabe; de exemplu în industria siderurgică sau acimentului;• organizare cu un anumit grad de centralizare sau de coordonare, precum şi cumenţinerea de organizări locale puternice, situaţie specifică mediului transnaţional,unde există mari presiuni în favoarea standardizării, dar şi forţele locale sunt foarteprezente; este cazul unor mărci, de exemplu, de bere (Tuborg, Carlsberg) sau ale unorautomobile (Volvo) prezente în foarte multe ţări.Pe această linie, asupra întreprinderilor româneşti, o influenţă importantă o arepiaţa Uniunii Europene. Ea este o componentă a integrării economice internaţionalecare este un proces de utilizare a interdependenţelor dintre economiile naţionale, înscopul realizării unor obiective de interes comun. Acest proces este ireversibil şi are unimpact major asupra activităţii tuturor agenţilor economici, deoarece creeazăoportunităţi, dar şi constrângeri care condţionează supravieţuirea pe piaţa de referinţă.Figura 2 descrie mecanismul pus în aplicare pe piaţa unică europeană şi efecteleaşteptate care trebuie să se manifeste asupra ofertei întreprinderilor şi a competitivităţiilor.95

Revista Tinerilor EconomiştiEliminarea barierelornontarifarePreţ(-)(-)Costuri iniţiale(+)Marje brute(+)Cerere(+)Volum de producţie(-)CosturiExploatarea mai bună aavantajelor concurenţialeEconomii de scarăEfecte de experienţă(-)(+)Inovare şi progrestehnologic(+)Restructurări de întreprinderi(+)(+)(+)Presiuni concurenţialeFigura 2. Efectele microeconomice ale pieţei unice europeneDereglementarea. Ultimii ani s-au caracterizat printr-o diminuare a influenţeideosebite a autorităţilor guvernamentale în multe industrii între care industria aeriană,comunicaţiile, utilităţile, domeniul bancar, atât în S.U.A. cât şi în Europa Occidentală.Stimulate de oportunităţile oferite de tehnologia informaţiei, organizaţiile din acesteindustrii au iniţiat restructurarea completă a activităţii lor şi caută noi iniţiative.Alţi autori vorbesc şi de alţi factori care ar trebui adăugaţi la modelul lui Porter,astfel:• eliminarea susţinerii guvernamentale pentru concurenţi individuali;• efectul ratei de schimb asupra preţurilor relative;• problemele comerţului paralel;• reducerea costului creditului;• acordurile de colaborare;• efectele consecutive la schimbările structurale în întregul sistem de valori alindustriei.Pe o poziţie şi mai radicală, studii recente au arătat că tipul industriei nu esteprincipalul determinant al potenţialului de profit şi că, dimpotrivă, acesta are doar unimpact redus asupra profitabilităţii firmei în comparaţie cu alegerea unei strategii.Unele industrii sunt considerate neprofitabile, numai din cauză că firmelor dinindustria respectivă le lipseşte spiritul de inovaţie sau rentabilitatea, sau şi una şi alta.96

Secţiunea Management – Marketing - TurismStudiile au arătat că este posibil ca fabrici neperformante, cu suprastructuri greoaie şidezordonate, în industrii mature sau intrate în declin, să devină performante, numaidatorită unor manageri departamentali care s-au ambiţionat să urmărească excelenţaoperaţională.***Pe lângă aspectele subliniate există multe alte critici aduse modelului lui Porter,dar articolul de faţă şi-a propus doar o sinteză a celor mai semnificative puncte devedere.Important, şi asta are o valoare de concluzie, este că modelele tradiţionale demanagement îşi pierd substanţa în condiţiile noii economii. Teoreticienii români maiîntâi, ulterior şi practica, trebuie să accepte acest fapt şi să se preocupe de adaptareaacestor modele clasice la noile condiţii.BIBLIOGRAFIE1. M. E. Porter Strategie concurenţială, Editura Teora, Bucureşti, 20012. http://www.themanagement.de/Ressources/Managementmodelle.htm3. C.K. Prahalad Activitatea managerilor de mâine în noul mediuconcurenţial, Organizaţia viitorului, Editura Teora,Bucureşti, 20004. http://www.contextmag.com/setFrameRedirect.asp?src=/archives/199712/technosynthesis.asp.5. D. Dăianu Încotro se îndreaptă ţările postcomuniste?, Editura Polirom,200097

Revista Tinerilor EconomiştiEVALUAREA CULTURII ORGANIZAŢIONALE – INSTRUMENTUL OCAIDrd. Ramona RaduAcademia de Studii Economice BucureştiFacultatea de Relaţii EconomiceInternaţionaleAbstract: Most of the researchers that have studied corporateculture identified four core culture types: one in which employeesare committed to the firm, they feel like belonging to the samefamily as there is a strong cohesion among them; a culture in whichindividual initiative, innovation and risk are encouraged; one withstrict formal rules and relationships and, finally, a culture withcompetitive and goal-oriented employees. In theory everythingseems all right, the difficulty comes in practice: how can we say forsure that a certain company has a certain organizational culture?Kim S. Cameron and Robert E. Quinn created „The OrganizationalCulture Assessment Instrument” (OCAI), an instrument to be usedto diagnose corporate culture. It is in the form of a questionnairewith six questions related to six key dimensions of organizationalculture. Using the answers, we can plot the organizational cultureprofile that is usually used as a motivational instrument or it can bethe first step in the process of changing the organizational culture.Key words: diagnosing corporate culture / organizational cultureIntroducereÎn ultima perioadă se vorbeşte tot mai mult despre cultura oganizaţională şirolul ei în succesul unei companii; privită din acest punct de vedere, culturaorganizaţională apare ca fiind formată din valori, norme, tipuri de comportament, mituriş.a.m.d. ce pot fi create, măsurate şi mai ales manipulate de managementul uneicompanii. Cu alte cuvinte, cultura este considerată o „variabilă controlabilă”: angajaţiitrebuie să îşi internalizeze valorile şi normele impuse de management, altfel ei suntexcluşi din organizaţie. Desigur, părerile sunt împărţite, cercetătorii care sunt împotrivaacestei teorii susţinând că liderii nu au cum să fie cei care creează cultura uneiorganizaţii, din moment ce cultura ia naştere din interacţiunea socială colectivă agrupurilor şi comunităţilor; cultura nu are cum să fie o formă de control social creat şimanipulat de management, ci rezultatul unui proces în care, atât managementul, cât şiangajaţii şi restul comunităţii participă deopotrivă; în plus, este evident că indivizii cupersonalităţi diferite nu au cum să aibă acelaşi tip de comportament.În concluzie, putem încadra studiile despre cultura organizaţională în douătabere sau şcoli: cea care tratează cultura organizaţională ca pe o variabilă, pe caremanagementul organizaţiei o poate modifica, şi cea care consideră cultura ca unelement identificator al organizaţiei, asemănător cu ceea ce personalitatea este pentru98

Secţiunea Management – Marketing - Turismun individ. Această a doua abordare se bazează pe teoria antropologică prin care culturaeste produsul simbolurilor şi înţelesurilor negociate şi împărtăşite într-o comunitate.Este adevărat că există exemple celebre de lideri care au reuşit să îşi impună propriilevalori, la nivel naţional chiar (vezi Hitler şi Germania nazistă), însă cultura, ca şi întreg,nu cred că poate fi manipulată, având în vedere complexitatea ei şi faptul că este într-opermanentă dinamică; doar anumite elemente ale ei pot fi schimbate, în uneleorganizaţii mai uşor decât în altele, în funcţie de gradul de receptivitate la nou alangajaţilor.Dacă vrem să „disecăm” cultura organizaţională pentru a o înţelege mai bine,vom identifica următoarele componente: tradiţii, valori, comportamente, ritualuri (deexemplu, o universitate nu ar fi parcă universitate dacă nu ar exista celebra ceremoniede absolvire), mituri, poveşti, proceduri, atitudini, limbaj, simboluri (de exemplu, logouri),diverse manifestări materiale, cum ar fi modul de amplasare al birourilor sauvestimentaţia angajaţilor etc. Cultura organizaţională (numită şi cultură corporaţională),pare să „umanizeze” compania, care nu mai este doar un mijloc de a face bani, ci oentitate de sine stătătoare.Compararea culturii organizaţionale cu personalitatea unui individ a stârnitinteresul cercetătorilor în vederea clasificării ei; luând în considerare gradul de riscacceptat în companie şi feedback-ul existent, Deal şi Kennedy au identificat 4 tipuri deculturi organizaţionale:• cultura „macho” a tipului dur, în care angajaţii sunt individualişti, iau deciziirapide, îşi asumă riscuri şi obţin feedback rapid (de exemplu, sub formă depromovare sau, dimpotrivă, de retrogradare); un exemplu de companie cu o astfelde cultură este cea a cărei activitate principală este comerţul• cultura „pariază pe companie”, în care angajaţii îşi asumă riscuri, dar feedback-uleste lent, pentru că în general se lucrează la proiecte de lungă durată; companiilepetroliere care explorează o nouă regiune se pot încadra în acest tip de cultură• cultura „muncă şi certitudine”, în care angajaţii muncesc mult, pentru a oferiproduse sau servicii de calitate, dar nu îşi asumă riscuri prea mari, iar feedback-uleste rapid; în general, acest tip de cultură se regăseşte în organizaţiile mari• cultura procedurilor, în care angajaţii nu îşi asumă riscuri, iar feedback-ul esteaproape inexistent; este vorba mai ales de companiile de stat, unde birocraţia îşispune cuvântul.În esenţă, toate clasificările sunt asemănătoare; de exemplu, Fons Trompenaarsidentifică aceleaşi patru tipuri de cultură organizaţională:• cultura de tip familial, caracterizată prin accent pus pe ierarhie şi orientare cătrepersoană (angajaţii sunt ocrotiţi de şefii lor, pe care îi respectă foarte mult)• cultura „Turnul Eiffel”, caracterizată prin accent pus pe ierarhie şi orientare cătrescop (relaţiile sunt impersonale, iar statutul angajaţilor depinde de nivelul ierarhicpe care aceştia îl ocupă)• cultura de proiect, caracterizată prin accent pus pe egalitatea angajaţilor şi orientarecătre scop• cultura de tip „incubator”, caracterizată prin accent pus pe egalitatea angajaţilor şiorientarea către persoane, având ca principal scop stimularea creativităţii.99

Revista Tinerilor EconomiştiDiagnosticarea culturii organizaţionaleMetodele de „diagnosticare” a culturii organizaţionale se bazează pe folosireadiverselor chestionare adresate angajaţilor, cum este cel de mai jos:• Ce ritualuri, ceremonii, obiceiuri etc. există în organizaţia dumneavoastră şicare este scopul lor?• Ce legende, poveşti, simboluri etc. există în organizaţia dumneavoastră şicare este mesajul lor?• Descrieţi pe scurt limbajul (expresii etc.) pe care îl au angajaţii companieidumneavoastră.• Descrieţi pe scurt comportamentul pe care îl au angajaţii companieidumneavoastră. Ce se întâmplă dacă cineva încalcă regulile?• Gândiţi-vă la un coleg care a fost promovat. Ce a stat la baza acesteipromovări?• Care sunt valorile pe care organizaţia dumneavoastră pune accent?• Care sunt subiectele favorite de conversaţie?• Cum ar caracteriza un proaspăt angajat al companiei cultura acesteia?• Găsiţi două persoane influente care fac parte din această cultură. Cum ocaracterizează ele?• Cum reacţionează angajaţii companiei dumneavoastră în situaţii limită?• Organizaţia dumneavoastră este implicată în activităţi cu grad înalt sauscăzut de risc?• Cât de prompt primesc angajaţii din organizaţia dumneavoastră feedbackpentru ceea ce fac?Pentru că în general răspunsurile la aceste întrebări trebuie interpretate despecialişti, pentru a veni în ajutorul organizaţiilor Kim S. Cameron şi Robert E. Quinnau creat un instrument de evaluare a culturii organizaţionale, numit OCAI (TheOrganizational Culture Assessement Instrument); el este format din 6 întrebări, fiecarecu câte 4 variante de răspuns între care se împart 100 de puncte, în funcţie de situaţiadin compania respectivă. De exemplu, dacă la o întrebare prima variantă se potriveştefoarte bine firmei, a doua oarecum, iar a treia şi a patra deloc, punctajul la aceastăîntrebare poate fi acordat astfel: 70 de puncte, 30 puncte, 0 puncte şi respectiv 0 punctepentru cele 4 variante de răspuns. Răspunsurile se vor referi la situaţia actuală acompaniei, iar apoi la o situaţie ideală. Iată care sunt întrebările:1. Caracteristici dominante Acum PreferabilA Organizaţia este un loc foartepersonal, iar angajaţii par a faceparte dintr-o familie extinsă.B Organizaţia este un loc foartedinamic şi antreprenorial, oameniifiind dispuşi să îşi asume riscuri.C Organizaţia este orientată cătrerezultate.D În organizaţie predomină procedurileformale.Total 100 100100

Secţiunea Management – Marketing - Turism2. Liderii din organizaţieA În general, îndrumă, educă şiîncurajează angajaţii.B În general, au spirit de antreprenor,inovează şi îşi asumă riscuri.C În general, sunt agresivi şi orientaţicătre rezultate.D În general, activitatea lor se bazeazăpe coordonare şi organizare.Total 100 1003. Stilul de managementA Poate fi caracterizat prin muncă înBechipă, consens şi participare.Poate fi caracterizat prin asumareaindividuală a riscului, inovaţielibertate şi unicitate.C Poate fi caracterizat princompetitivitate, cerinţe exigente şirealizări.DPoate fi caracterizat prin stabilitatealocului de muncă, conformitate,predictibilitate şi stabilitatearelaţiilor dintre angajaţi.Total 100 1004. Coeziunea în cadrul organizaţieiA Este dată de loialitate, implicare şiîncredere reciprocă.B Este dată de interesul pentru inovaţieşi dezvoltare.C Este dată de accentul pus peîndeplinirea obiectivelor.DEste dată de reguli şi politiciformale.Total 100 1005. Domeniile în care se concentrează organizaţiaA Dezvoltarea angajaţilor lor şi creareaunui climat de încredere, deschidereşi participare.B Achiziţionarea de noi resurse şicrearea de noi provocări.C Competitivitate şi îndeplinireaDscopurilor.Stabilitate şi control.Total 100 1006. Definirea succesuluiASe face pe baza dezvoltării resurselorumane, a muncii de echipă, a101

Revista Tinerilor EconomiştiBCDimplicării angajaţilor şi a grijeipentru aceştia.Se face pe baza deţinerii celor mainoi şi unice produse.Se face pe baza câştigării cotei depiaţă şi a depăşirii concurenţei.Se face pe baza eficienţei: livraresigură, planificare riguroasă şiproducţia la costuri reduse.Total 100 100Pentru realizarea scorului, mai întâi se adună toate răspunsurile A, B, C şi,respectiv, D din coloana „Acum”, apoi fiecare din cele 4 sume se împarte la 6, pentru aobţine media: scorul de la varianta A se trece pe un grafic în cadranul din stânga sus,scorul de la varianta B se trece pe acelasi grafic în cadranul din dreapta sus, scorul de lavarianta C în cadranul din dreapta jos, iar cel de la varianta D se trece în cadranul dinstânga jos. Cele patru puncte astfel obţinute se unesc, formând profilul culturiiorganizaţiei respective:Cultură clanCultură ad-hocCultură ierarhicăCultură de piaţăAcest grafic este doar un exemplu în care predomină, după cum se poateobserva, caracteristicile culturii ierarhice, urmate de cele ale culturii clan: scorul de laalternativa A reprezintă cultura clan, scorul de la alternativa B reprezintă cultura adhoc,scorul de la alternativa C reprezintă cultura de piaţă, iar cel de la alternativa Dreprezintă cultura ierarhică.Pentru a compara cultura organizaţională existentă cu cea pe care angajaţiiorganizaţiei respective şi-o doresc, cele 6 întrebări OCAI se referă şi la o situaţie ideală;prin urmare, pe acelaşi grafic de mai sus se trec şi scorurile corespunzătoare coloanei„Preferabil” şi se unesc punctele obţinute. Este mult mai uşor astfel să vedem dacăactuala cultură organizaţională se potriveşte cu cea preferată de angajaţi şi astfel săputem identifica eventualele schimbări culturale necesare.Intrepretarea profilului culturalSimpla obţinere a răspunsurilor la chestionarul OCAI nu este suficientă pentrua încadra cultura organizaţiei într-o anumită categorie; în urma obţinerii unui profilcultural cum este cel din graficul de mai sus, are loc interpretarea lui ţinându-se cont demai multe aspecte:102

Secţiunea Management – Marketing - Turism1) tipul de cultură ce predomină în organizaţia respectivăAşa cum am văzut deja, cadranurile cu cele mai ridicate scoruri indică ce tip decultură predomină într-o organizaţie. În principiu, nu există cultură „bună” sau „rea”,dar dacă, de exemplu, o firmă are o cultură clan puternică în timp ce caracteristicileculturii de piaţă sunt aproape inexistente, iar firma operează pe o piaţă cu o competiţieridicată sau chiar agresivă mai mult ca sigur că această nepotrivire între cultură şimediu va îngreuna supravieţuirea firmei pe piaţă. Se analizează deci în continuarecompatibilitatea culturii organizaţionale cu mediul extern.2) discrepanţele între cultura existentă şi cea preferatăDacă există diferenţe între cultura organizaţională existentă şi cea preferată,este recomandată reducerea sau chiar eliminarea acestor discrepanţe, pentru a motivaangajaţii prin oferirea unui mediu de lucru şi stil de management apropiate de dorinţelelor. Revenim astfel la dilema dacă managementul unei organizaţii este capabil săschimbe sau nu cultura organizaţională, care ia de fapt naştere din interacţiunea socială.Studiind tabelul de mai jos, în care este prezentat sumar fiecare tip de culturăorganizaţională, putem să ne gândim la diverse pârghii care sunt capabile să schimbeanumite componente ale culturii organizaţionale:Cultura clanÎnseamnă:- satisfacerea nevoilor angajaţilor- promovarea spiritului de echipă şi de implicare- sprijinirea colegilor- crearea sentimentului de încredere generală- preocuparea managementului pentru angajaţiNu înseamnă:- indisciplină- prea multă permisivitate- neglijenţa obiectivelor organizaţiei- protejarea angajaţilor în detrimentul atingeriiobiectivelor organizaţiei- libertate fără responsabilitateCultura ad-hocÎnseamnă:- dinamism- încurajarea asumării riscului şi a creăriide alternative- flexibilitate şi adaptare- schimbarea este regula şi nu excepţia- orientare permanentă către viitorNu înseamnă:- permisiunea ca fiecare să facă ce vrea- libertate totală şi neluarea în considerarea obiectivelor firmei şi a cerinţelorclienţilor- asumarea unor riscuri care nu suntnecesareCultura de piaţă:Înseamnă:- păstrarea spiritului de învingător- concentrarea pe obiective cheie- motivarea tuturor angajaţilor- adaptare la piaţăNu înseamnă:- neglijarea profitului în dorinţa de a fi tottimpul ancorat la piaţăCultura ierarhicăÎnseamnă:- multe reguli şi proceduri- birocraţie- liderii sunt cei care iau decizii în companie- siguranţa locului de muncă pentru angajaţiNu înseamnă:- inexistenţa managementului la nivel inferior- imposibilitatea eliminării regulilor,procedurilor sau rapoartelor inutile- imposibilitatea reducerii birocraţieiDacă ajungem la concluzia că în organizaţia noastră predomină, de exemplu,cultura ierarhică iar angajaţii preferă cultura clan, putem să eliminăm din structuraorganizaţională anumite niveluri ierarhice, să acordăm mai multă putere de decizietuturor angajaţilor pentru a le insufla sentimentul de responsabilitate, să întreprindem103

Revista Tinerilor Economiştifrecvent acţiuni de team-building, să le acordăm diverse beneficii materiale pentru a ledovedi că ne interesează bunăstarea lor şi nu numai a companiei ş.a.m.d.3) intensitatea culturii dominante din organizaţia respectivăCu cât este mai mare scorul ce corespunde unui anumit tip de cultură, cu atâtdomină mai mult acea cultură. Diverse cercetări au arătat firmele cu o cultură puternică,cum este Procter&Gamble sau Coca Cola, au în general succes, dar în aceeaşi măsurăau succes şi firmele în care nu domină un anumit tip de cultură, cum este cazul lui FordMotor. În consecinţă, nu putem afirma că o cultură organizaţională puternică este cheiasuccesului, ci, din nou, că ea trebuie să fie corelată cu mediul extern al firmei.4) comparaţia profilului cultural al organizaţiei cu profilul mediu al industrieidin care face parte compania respectivăUn profil standard al culturii organizaţionale dintr-o anumită industrie estedestul de greu de definit, el presupunând analiza a mii de organizaţii, însă în măsura încare el există şi diferă de cel al organizaţiei noastre poate însemna fie că avem unavantaj competitiv unic, fie că nu ne aliniem la cerinţele pieţei pe care ne desfăşurămactivitatea.EpilogIdentificarea profilului cultural al unei organizaţii şi interpretarea lui sunt deobicei primii paşi dintr-un amplu proces de schimbare organizaţională; în scurtaprezentare a instrumentului de evaluare OCAI am făcut referire doar la una dintremodalităţile de diagnosticare a culturii organizaţionale; orice organizaţie are însă şimultiple subculturi, asociate de obicei diferitelor departamente (vezi, de exemplu,cultura departamentului de marketing şi cea a departamentului de producţie). Totuşi,majoritatea organizaţiilor sunt ca nişte holograme: în fiecare imagine holografică existăelemente unice, care însă conţin şi informaţii comune, ce fac posibilă reproducereaimaginii respective. În mod similar, culturile organizaţionale pot fi compuse dinsubculturi unice, dar în fiecare dintre aceste subculturi există caracteristici comune cealcătuiesc cultura întregii organizaţii.BIBLIOGRAFIE1. Popa, I.,Filip, R.2. Cameron,K.S.,Management Internaţional, pag. 28-29, Editura Economică,Bucureşti, 1999Diagnosing and Changing Organizational Culture. Based onthe Competing Values Framework, Addison – WesleyPublishing Company Inc., USA, 1999Quinn, R.E.3. Mullins, L.J. Management and Organisational Behaviour, Fourth Edition,Pitman Publishing, London, 19964. Hatch, M.J. Organization Theory. Modern, Symbolic and PostmodernPerspectives, Oxford University Press, New York, 19975. Meek, V.L. Organizational Culture: Origins and Weaknesses, HumanResources Strategies edited by Graeme Salaman, The OpenUniversity, SAGE Publications Ltd, London, 19976. *** Management competitiv. Volumul 10, Cultură şi calitate, pag.9-29, CODECS, Bucureşti, 1997104

Secţiunea Management – Marketing - TurismROLUL MANAGERULUI ÎN PROCESUL DE REORGANIZARE ŞI LICHIDARE AINTREPRINDERIILect. univ. dr. Marius MitracheUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The procedure of reorganization and bankruptcy amongthe economic agents during the transiton period, natural proceduresin a market economy, challenge the management to act inaccordance with the legal procedures. The rules apply specificallyto reorganization and bankruptcy, and influence the practice offunction, competences and responsibilities of the management.Key words: managerial roles, reorganization, recovery plan, redesign, resizeof activities, skills, competences, responsibilitiesLa nivel de întreprindere, procesele de reorganizare şi lichidare presupun oserie de schimbări structurale şi funcţionale, schimbări ce vor determina modul deexercitare atributelor manageriale,în special asupra specificul şi ponderea acestora înactul de manegement.Pentru a înţelege mai bine aceste aspecte este necesar să cunoaştem în liniimari care este rolul managerului în cadrul unei organizaţii, care sunt funcţiile acestuia,atributele, competenţele şi responsabilităţile la nivelul firme pe care o conduce, pentruca apoi să observăm care dintre acestea se manifestă cu preponderenţă în cazuldeclanşării unui eventual proces de reorganizare sau chiar de lichidare .Practica economică precizeaza 10 roluri manageriale, pe care le imparte in treicategorii aflate in stansa legatura unele cu altele:‣ roluri interpersonale;‣ roluri informationale;‣ roluri decizionale.Rolurile interpersonale.Rezulta din autoritatea formala a managerului si vizeaza relatiile interpersonale.Rolul de prezentare presupune contactul cu subordonatii proprii sau ai altorfirme, cu managerii situati pe acelasi nivel sau pe altele in cadrul unor reuniuni oficiale,cand managerul in numele firmei executa o actiune. De exemplu inmanarea unor premiianulae, a unor distinctii etc.Rolul de conducator presupune directionarea si coordonarea activitatiisubordonatilor (angajare, promovare, concediere).Rolul de legatura presupune relatii cu altii in interiorul si in afara organizatiei.De exemplu managerul de productie trebuie sa aiba relatii bune cu managerulmarketing-ului si cu altii, pentru ca impreuna contribuie la atingerea obiectivelororganizatiei. De multe ori, indeplinirea acestui rol consuma mult din timpul unuimanager.105

Revista Tinerilor EconomiştiRolurile informationale.Plaseaza managerul in punctul central de primire si transmitere a infoomatiilor.Primele trei roluri permit managerului sa construiasca o retea de relatii interumane,care il ajuta in culegerea si receptarea informatiilor ca un monitor si transmiterea loratat ca un diseminator cat si ca un “purtator de cuvant”.Rolul de monitor implica examinarea mediului in ordinea culegeriiinformatiilor, schimbarilor, oportunitatilor si problemelor care pot sa afecteze firma.Contactele formale si informale dezvoltate in rolul de legatura sunt deseori folosite aici.Rolul de diseminator presupune furnizarea informatiilor importantesubordonatilor.Rolul de “purtator de cuvant” implica legaturile cu alte persoane din afaracompartimentului sau:- din interiorul firmei, cand reprezinta interesele unui grup in fata nivelului ierarhicsuperior;- in exterior, cand prezinta punctul de vedere al organizatiei cu privire la o anumitaproblema.Roluri decizionale.Rolurile privind relatiile interpersonale si cele de culegere si transmitere ainformatiilor servesc ca intrari in procesul de luare a deciziilor.Rolul de intreprinzator este acela de a cauta noul – idei, metode, tehnici si a-lintroduce in organizatie cu scopul schimbarii ei in bine, a conducerii catre performanta.Rolul de stabilizator revine managerului atunci cand este obligat sa ia deciziirapide in momentul in care, datorita unor factori perturbatori, organizatia pe care oconduce iese din starea stabila. Intr-o astfel de situatie, acest rol devine prioritar fata decelelalte, in joc intrand “viteza de reactie” si gasirea optimului in influentarea factorilorde mediu pentru obtinerea cat mai rapida a stabilitatii.Rolul de distribuitor de resurse il plaseasa pe manager in pozitia de a decidecine primeste si cat din aceste resurse, care pot fi: bani, forta de munca, timp siechipamente. Aproape intotdeauna nu exista suficiente resurse si managerul trebuie saimparta acest putin in mai multe directii.Distribuirea resurselor reprezinta, de aceea, cel mai critic dintre roluriledecizionale ale managerului.Rolul de negociator îl pune deseori pe manager in situatia de ,,a cantari” cui iiofera avantajele unei afaceri. Negocierea presupune, in ordine, munca, performanta,obiective clare si orice altceva poate influenta in bine rezultatul final.În condiţiile declanşării procesului tranziţiei către economia de piaţă, noţiuneade reorganizare la nivelul agenţilor economici a cunoscut şi cunoaşte mai multe forme,cea mai răspândită fiind cea determinată de unele schimbări conjuncturale din mediuleconomic sau de modul concret, mai mult sau mai puţin eficient, de funcţionare aagenţilor economici. Întregul proces se manifestă într-un cadru legal mult mai puţinreglementat legal, dar, care datorită complexităţii comportă o analiză detaliată.Acest proces de reorganizare, odată declanşat, se desfăşoară pe perioade mai mari saumai mici de timp şi, fiind în general destul de complex, gestionarea lui necesită în modinevitabil existenţa unui manager.Persoana responsabilă cu conducerea procesului de reorganizare a firmei, cea maiportivită şi cea mai îndreptăţită pentru realizarea acestuia se consideră a fi însăşiadministratorul firmei.106

Secţiunea Management – Marketing - TurismCa manager al reorganizării, administratorului îi revin o serie de atribuţii, competenţe,responsabilităţi a căror îndeplinire depinde , pe de o parte de factorii care au determinatreorganizarea , iar pe de altă parte de obiectivele acestui proces de reorganizare.Se impune aşadar, cunoaşterea factorilor ce generează declanşarea procesului dereorganizare, obiectivele procesului depinzând de tipologia acestor factoriPrintre factorii consacraţi ce determină declanşarea uni proces de reorganizare la nivelde firmă putem releva:1. Starea pieţei şi caracteristicile întreprinderii sugerează existenţa unordezechilibre financiare şi funcţionale la nivelul organizaţiei;2. Rezultatele economice nesatisfăcătoare, cu o tendinţă de accentuare în timp;3. Instaurarea stării de oprire (temporară) a plăţilor.În cazul manifestării primilor doi factori, soluţia este declanşarea voluntară a unuiproces de reorganizare ce trebuie să pornească de la un plan de reorganizare întocmitde către conducerea firmei. Aşadar, administratorului îI revina sarcina întocmirii unuiprogram de reorganizare .Acest plan de reorganizare trebuie să cuprindă toate componentele întreprinderii,îndeosebi pe cele care au funcţionat defectuos. Pentru a realiza însă acest plan dereorganizare şi a identifica aceste componente, administratorul trebuie să realizeze înprealabil un diagnistic al stării de fapt a întreprinderii, concretizat într-o delimitare apunctelor forte şi punctelor slabe ale acesteia.Toate aceste acţiuni vor imprima anumite specificităţi actului managerial, înspecial în ceea ce priveşte modul de manifestare a atributelor manageriale. Astfelponderea covârşitoare o vor avea atributele de previziune şi organizare, celelalteatribute ale conducerii( coordonarea, antrenarea, controlul) manifestându-se cu maimică intensitate din partea celui a cărei responsabilitate este reorganizarea firmei.Pornind de la obiectivele ce trebuie realizate în procesul de reorganizare,administratorul va acţiona în următoarele direcţii:‣ redimensionarea structurii organizatorice a firmei;‣ reproiectarea sistemului informaţional;‣ îmbunătăţirea sistemului decizional;‣ actualizarea sistemului de metode şi tehnici de conducere;‣ măsuri de eficientizare a muncii manageriuale;‣ îmbunătăţirea propriului stil managerial;‣ schimbări în ceea ce priveşte strategia şi politica firmei ( strategia demarketing, strategia financiară, politicile de aprovizionare, stocare, vânzare etc)Acest gen de reorganizare poartă denumirea de reorganizare voluntarăLa manifestarea, însă, a celui de-al treilea factor, respectiv instaurarea stării de oprire(temporară) a plăţilor, procesul de reorganizare declanşat capătă un caracter involuntarşi o serie de specificităţi, care determină pentru administrator modalităţi diferite deacţiune.Pentru a înţelege aceste aspecte, trebuie în prealabil făcută distincţia întresituaţia de oprire (temporară) a plăţilor şi starea de încetare a plăţilor.În primul caz întreprinderea mai este încă solvabilă. Aceasta poate vinde activedisponibile ( stocuri de produse finite, stocuri de materii prime şi materiale, utilaje delucru, clădiri, etc) pentru a-şi acoperi plăţile. În această situaţie practic administratorulva acţiona ca şi în cazul reorganizării generată de primii doi factori.Sitaţia conjuncturală de oprire a plăţilor nu este aşadar asimilată stării deîncetare a plăţilor. În acest din urmă caz situaţia este mult mai complicată. Totuşi107

Revista Tinerilor Economiştiîncetarea plăţilor nu este nici ea asimilată în mod obligatoriu cu insolvabilitatea. Existăreguli juridice pentru definirea unei întreprinderi aflată în dificultate şi aceasta se facede către Tribunalul Teritorial.Ca regulă de bază pentru a putea declara că o întreprindere se află în încetare deplăţi este considerat actul de sesizare, constatare a imposibilităţii de a face faţăpasivelor exigibile (datoriilor privind creanţele, salariile, impozitul către stat) prinactivele disponibile (bani în cont, facturi în curs de încasare etc). 13În acest moment întreprinderea aflată în dificultate va intra într-o procedură deredresare, care dacă nu va îndeplini anumite condiţii va duce la declanşareaprocedurii de lichidare juridică.Un rol deosebit în succesul procedurii de redresare îl are administratorul. Pe parcursulunei perioade de supraveghere de 3 luni el are câteva sarcini determinante:- realizarea uni diagnostic social-economic al întreprinderii ;- evaluarea sumei datoriilor întreprinderii;- realizarea unui plan de redresare.Supravegherea este făcută de o comisie din care face parte şi administratorul, alături deun jurist şi un reprezentant al creditorilor. Prin puterile ce îi sunt conferite de cătretribunal, administratorul supraveghează operaţiile de gestiune şi acordă asistenţădirectorului întreprinderii pe perioada de observaţie, eventual preluând el însuşiconducerea acesteia.Planul de redresare este analizat la a doua convocare în faţa instanţei şi el esteacceptat dacă sunt îndeplinite concomitent două condiţii:‣ starea pieţei şi caracteristicile întreprinderii sugerează că aceasta ar putea sărevină la echilibru;‣ rezultatele întreprinderii vor permite o rambursare certă, parţială şieşalonată a creanţelor.Totodată este necesar ca planul de redresare să ia în considerare consecinţele sociale, înspeţă este vorba de prevederile asupra nivelului şi perspectivelor salariaţilor. La acestease adaugă propunerile înaintate de comisia de supraveghere, iar tribunalul va lua ohotărâre de a accepta planul de redresare şi de rezolvare a pasivelor, în caz că există oposibilitate serioasă de redresare, sau, în caz contrar se pronunţă pentru declanşareaprocedurii de lichidare.În acest caz, obligaţia administratorului, ca de altfel a comisiei de supravegheredin care face parte este de a pregăti decizia de lichidare.Indiferent de situaţiile sau factorii ce determină lichidarea întrepriderii, aceastapoate fi definită la modul cel mai general ca fiind un proces complex care se referă laansamblul operaţiunilor necesare terminării afacerilor angajate, transformării înnumerar a activului, lichidării pasivului şi partajării valorilor rămaseOdată ce instanţa de judecată s-a pronunţat în favoarea lichidării bunurilorîntreprinderii practic poate să înceapă procedura de lichidare, cu menţiunea că, în afaraaltor prevederi posibile din contractul de societate şi statut, aceasta trebuie să respecte,conform legii, urmăroarele reguli:- până la intrarea în funcţie a lichidatorilor, administratorii îşi continuămandatul fără să mai angajeze societate la noi operaţiuni;13 Conform legii, procedura la care este supusă întreprinderea cu astfel de dificultăţi sedeclanşează numai după ce se face constatarea cu privire la încetarea plăţilor de către Tribunalul Teritorial108

Secţiunea Management – Marketing - Turism- sentinţa judecătorească sau alt act de numire a lichidatorilor trebuiesc aduseprin grija acestora la cunoştinţa Oficiului Registrului Comerţului, pentru afi publicat în Monitorul Oficial;- Concomitent lichidatorii îşi vor depune semnăturile în Registrul Comerţuluişi vor intra în funcţiune.În continuare nici o acţiune nu se poate exercita pentru societate sau împotrivaacesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva acestora. În perioada lichidării,toate actele care emană de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.Răspunderea lichidatorilor este egală cu cea a administratorilor.Principalele atribuţiuni şi îndatoriri ale lichidatorilor:• împreună cu administratorii societăţii să efectuaze un inventar şi să încheie unbilanţ care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii care aintrat în lichidare;• semnarea bilanţului la predare de către administratori iar la primire delichidatori;• semnarea de primirea registrelor şi a arhivei societăţii;• ţinerea unui registru în care se înscriu toate operaţiunile lichidării în ordineadatei lor;• să dea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării;• să efectueze şi să termine operaţiunile de comerţ în vederea lichidării;• să vândă prin licitaţie publică imobilele şi orice avere imobiliară a societăţii încondiţiile legii;• să facă tranzacţii;• să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii;• să contracteze obligaţiile cambiale, să facă împrimuturi neipotecare şi săîndeplinească orice acte necesare.În toate cazurile când lichidatorii angajează operaţii comerciale care nu suntnecesare în vederea lichidării, rămân răspunzători personal şi solidar de executarea lor.BIBLIOGRAFIE1. Androniceanu , A. - Managementul schimbărilor, Editura ALL Educaţional,Bucureşti, 19982. Burduş, E., - Fundamentele managementului organizaţiei, EdituraCăprărescu , GH. Economică, Bucureşti, 19993. Russu, C. - Management, Editura Expert, Bucureşti, 19934. Verboncu, I. - Ghid metodologic pentru manageri, Editura Tehnică,Bucureşti, 1998109

Revista Tinerilor EconomiştiSTRATEGIA DE COMUNICARE ÎN AFACERIConf.univ.dr. Sorina GîrboveanuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Managers who know what they are going to do and whythey are doing it often report that they are able to developcommunications more quickly and efficiently. They are also reportgreater confidence in having handled the communicatonsappropriately. On the other hand, managers who are not sure whatthey should say or why they should say it often spend too muchtime writing the first sentence and then are not at all satisfied withthe finished product. Regardless of whether the specific objective isto tell, sell, resolve, or combine the three, all communications inbusiness share one universal objective – to create goodwill.Ideea de a începe orice comunicare de afaceri dezvoltând o strategie poatepărea stranie pentru majoritatea oamenilor. S-ar putea crede că aceasta înseamnă a neaşeza la birou şi a concepe în scris strategia. Este posibil să ni se reproşeze că nu mulţiîşi permit luxul, din punct de vedere al timpului, să stea la birou şi să analizeze toateramificaţiile posibile ale fiecărei comunicări. Timpul rezervat conceperii strategieitrebuie considerat ca timp alocat "planificării". Cei care comunică eficient suntrecunoscuţi ca oameni ce-şi planifică eficient activitatea. Acţionează în mod conştient şiprevăd efectul pe care comunicarea lor îl are asupra altora. Astfel, sunt pregătiţi săabordeze obiectivele comunicării într-o manieră corespunzătoare. Când se iau înconsiderare întrebările despre strategie, în primul rând se au în vedere răspunsurile laîntrebările ce privesc tonul, stilul, structura şi limbajul. Din acest punct de vedere,considerentele strategice devin esenţiale în dezvoltarea unei bune comunicări.Prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem atunci când planificăm un dialogeste: "Ce încerc să fac?" Timpul alocat clarificării obiectivelor comunicării va darezultate atât pentru comunicator, cât şi pentru cei cu care aceştia comunică. Beneficiileacţiunii de stabilire a obiectivelor înainte de a începe să comunicăm sunt următoarele:a) Favorizează dezvoltarea comunicăriiManagerii care ştiu ce au de gând să facă şi de ce o fac, raportează destul de descă pot să dezvolte o strategie de comunicare mai repede şi mai eficient. De asemenea,dovedesc o mai mare încredere în manevrarea comunicării într-un mod adecvat. Pe dealtă parte, managerii care nu sunt siguri despre ce ar trebui să spună sau de ce să spunăun anumit lucru, de obicei încep prin a scrie prima propoziţie, fără a fi în măsură să şifinalizeze într-un mod satisfăcător. De exemplu, angajaţii firmei sunt procupaţi defenomenul de reducere a profiturile ce ar putea avea ca efect posibile concedieritemporare. Dacă eşti şeful unui departament şi te-ai hotărât să lămureşti lucrurile, cumai concepe o notă adresată subordonaţilor ?110

Secţiunea Management – Marketing - Turismb) Luarea în considerare a implicaţiilor comunicării asupra organizaţieiCeea ce fiecare comunică se reflecta asupra persoanei respective, asupra şefuluiacesteia, cât şi asupra organizaţiei. Luarea în considerare a efectului mesajului înfiecare dintre aceste dimensiuni, este foarte posibil ca ceea ce se comunică să aibărezultatul scontat. Procesul determinării obiectivului comunicării obligă pe fiecareangajat să se gândească la implicaţiile organizaţionale. Asemenea considerente s-arputea să conducă la reconsiderarea obiectivelor.Reluând exemplul de mai sus, dacă există dubii în ceea ce priveşte efectelenegative ale profitului ce înregistrează o tendinţă de continuă descreştere, respectivdacă sunt posibile concedieri temporare, nu se recomandă conceperea unui mesaj caresă încerce să înlăture asemenea temeri ale angajaţilor. Efectul unei astfel de comunicăriasupra credibilităţii propriei persoane şi asupra relaţiei cu şeful şi cu restul organizaţieiar putea fi de lungă durată.Punerea accentului pe efectele organizaţionale se datorează faptului că acestecomunicări nu sunt izolate de alte evenimente. Acestea sunt strâns legate de aşteptărilecomunicate de rolurile organizaţionale, de relaţia cu superiorii şi cu ceilalţi angajaţi şiîntregul mediu organizaţional în care se desfăşoară comunicarea. Cu alte cuvinte,comunicarea în afaceri apare într-un context de tip "sistem" cu influenţe asupra unorevenimente izolate asemănătoare, persoane şi activităţi.Stabilirea unui obiectiv pentru comunicarea preconizată, ne obligă să gândimîn termenii unui sistem. Dacă avem neclarificate aspectele referitoare la ceea ce anumetrebuie comunicat şi de ce expediem un anumit mesaj, atunci se impune luarea înconsiderare a implicaţiilor organizaţionale. În vederea clarificării obiectivelorcomunicării, de mare ajutor este dacă răspundem la următoarele întrebări: Comunicarearespectivă este necesară pentru îndeplinirea rolului prestabilit în cadrul organizaţiei?;Şeful meu mi-a recomandat să trimit mesajul?; Am destule informaţii pe care să măbazez pentru îndeplinirea obiectivului urmărit?; Ce efecte va avea comunicarea meaasupra organizaţiei în afara influenţei avute în vedere asupra ţintei?; Care vor fi efectelepe termen scurt şi pe termen lung ale respectivei comunicări?C) Reducerea ambiguităţii, incertitudinii şi a atitudinii defensive adestinatarului mesajuluiDatorită evenimentelor anterioare, rolurilor prestabilite şi propriilor nevoi, neaşteptăm să se întâmple anumite lucruri în fiecare situaţie. Când aşteptările noastre nusunt împlinite sau nu sunt clarificate devenim confuzi, frustraţi, defensivi şi câteodatănervoşi. Avem propriile noastre percepţii cu privire la ce ar putea să se întâmple într-osituaţie dată. Apar informaţii distorsionate şi, de obicei se împrăştie zvonuri ca răspunsla comunicările cu obiective neclare.d) Sporirea credibilităţii comunicatoruluiAtunci când obiectivul unei comunicări este clar şi sincer credibilitateacomunicatorului sporeşte. Credibilitatea se referă la gradul de încredere, aşteptările şi îngeneral, la aspectul plăcut şi atractivitatea pe care un destinatar le percepe la uncomunicator.După înţelegerea importanţei stabilirii obiectivelor pentru o anumitacomunicare, următoarea acţiune constă în concentrarea asupra obiectivelor specificecelor mai multe comunicări în afaceri: informarea, vânzarea şi rezolvarea.Înţelegerea acestor trei obiective ne va ajuta să stabilim mai bine ceea ce trebuie să111

Revista Tinerilor Economiştifacem în domeniul comunicării pentru a ne atinge scopul. De exemplu, daca şefulstabileşte că obiectivul este în primul rând vânzarea, atunci mesajul va avea câtevacaracteristici specifice ce trebuie luate în considerare pentru a se realiza o comunicareconvingătoare.Comunicarea de informareAşa cum am evidenţiat şi anterior, orice comunicare presupune prezentareainformaţiei. În lumea afacerilor frecvent se impune comunicarea de mesaje care săprezinte în primul rând informaţie. Scrisori, note de informare şi rapoarte scrise sauorale, toate necesită comunicarea de informaţie. Când unul din principalele obiectiveeste ca receptorul să înţeleagă comunicarea, avem de a face cu obiectivul "informare".Practic, comunicarea de informare se caracterizează prin preocuparea pentruacurateţe, complexitate şi claritate.Acurateţea se referă la precizia cu care e utilizată informaţia. Este informaţiacorectă? Este informaţia actualizată? Au fost consultate surse obişnuite? Este limbajulfolosit astfel încât să exprime ideile într-un mod explicit?Complexitatea se referă la cantitatea de informaţie prezentată. A fost oferităsuficientă informaţie pentru a fi înţeleasă de către receptor? S-a oferit prea multă sauprea puţină informaţie? Mesajul conţine probleme de maximă importanţă pentrureceptor? Este informaţia prea încărcată? Este receptorul deja familiarizat cuinformaţia?Claritatea are în vedere ca receptorul să înţeleagă ce i se spune. Propoziţiilesunt scurte şi precise? Este limbajul adecvat pentru receptor sau se comunică la un nivelprea elevat sau prea scăzut? Evită mesajul folosirea în exces a jargonului? Sunt ideileorganizate eficient? Sunt destule exemple şi ilustraţii?Caracteristicile comunicării orale eficiente, respectiv acurateţea, complexitateaşi claritatea, în ceea ce priveşte obiectivele, sunt importante şi pentru toate tipurile decomunicare scrisă. Aceste caracteristici sunt în mod special importante în comunicareaorală, unde obiectivele principale constau în înţelegerea mesajului.Comunicarea de vânzareComunicările de vânzare trebuie să fie în primul rând persuasive. Ele urmărescca receptorii să accepte ideile transmise sau să implice destinatarul în anumite acţiuni.Scrisorile de vânzare ce promovează produse, cererile pentru ajustarea produselor cudefecte şi rapoarte scrise ce recomandă schimbări în politica de management suntexemple de comunicări de vânzare. Când candidezi pentru un post de muncă esteimportant "să te vinzi" atât pe hârtie, cât şi în fiecare interviu.Când obiectivul principal este să vinzi, trebuie luate în considerare anumitecaracteristici importante în dezvoltarea comunicării :a) Nevoile motivaţionale ale persoanei ce trebuie convinsăPentru succesul oricărei comunicări de convingere sau de vânzare importantăeste prezumţia că oamenii sunt motivaţi nu atât de raţiune, cât mai ales de căutareasatisfacerii nevoilor. O bună înţelegere a ceea ce motivează o persoana este absolutnecesară pentru succesul oricărei comunicări ce are ca obiectiv vânzarea.112

Secţiunea Management – Marketing - Turismb) Credibilitatea comunicatoruluiÎn comunicarea de vânzare, propria credibilitate ca şi comunicator este deimportanţă majoră pentru ca ideile să fie acceptate. Dacă receptorul are încredere încorectitudinea şi competenţa comunicatorului, este foarte probabil să accepte oferta.Unii comunicatori prezintă credibilitate încă de la început, ca rezultat al funcţiei lor(doctori, miniştrii, etc), în timp ce majoritatea oamenilor trebuie să-şi câştigecredibilitatea prin argumente logice şi raţionale.c) Logica mesajuluiÎn comunicarea de vânzare folosirea informaţiei auditive pentru a susţinededucţii şi concluzii este esenţială în câştigarea încrederii pentru ideile prezentate.În lumea afacerilor o persoană şi-ar putea construi un caz solid bazându-se peideea că majoritatea comunicărilor implică şi obiective persuasive şi de vânzare.Comunicările de vânzare sunt esenţiale pentru influenţarea procesului de adoptare adeciziilor, care este caracteristic organizaţiilor.Comunicarea de rezolvareComunicările de rezolvare implică mesaje despre care comunicatorul crede căvor determina un răspuns favorabil din partea receptorului. Să cerţi un angajat, să refuzio cerere, să nu angajezi un candidat într-un post scos la concurs şi să scrii o notă ceinformează personalul despre viitoare concedieri temporare, sunt doar câteva exemplede comunicări de rezolvare. Comunicarea de rezolvare ocupă o perioadă tot mai maredin timpul managerului. Abilitatea de a rezolva aceste situaţii nefavorabile într-un modeficient devine din ce în ce mai importantă.Succesul în comunicarea de rezolvare depinde de aptitudinile în următoareletrei domenii:• Folosirea teoriilor despre relaţiile umaneAbilitatea de a recunoaşte şi de a dovedi sensibilitate faţă de nevoile altoraconstituie baza unor bune relaţii umane.• Adoptarea unui ton adecvatOamenii acceptă mai uşor veştile proaste când acestea sunt prezentate pe un tonadecvat. Notele de informare şi scrisorile adresate angajaţilor pentru a-i anunţaconcedierea, precum şi cele care sporesc autoritatea managerilor nu creează sentimentefoarte plăcute. Folosirea limbajului este important în obţinerea unui ton adecvat.• Poziţionarea atentă a ideilorPoziţionarea ideilor prezintă o importanţă majoră în rezolvarea problemei cuajutorul comunicării. Dacă, în cadrul mesajului, informaţiile neplăcute apar preadevreme, este posibil ca restul mesajului să nu mai fie perceput, să se piardă.Cele trei obiective ale comunicării au fost expuse separat pentru a facilitaînţelegerea conceptelor, dar majoritatea comunicărilor prezintă mai mult decât unsingur scop. Managerul care descrie subordonaţilor o nou procedeu de funcţionareurmăreşte nu numai explicarea clară a noului procedeu (informarea), ci şi câştigareaacceptării unor posibile schimbări (vânzarea). De asemenea, este posibil ca managerulsă se confrunte şi cu rezistenţa la schimbări din partea personalului (rezolvarea).Managerul de vânzări care refuză unui client amânarea unei plăţi se vede nevoit să se113

Revista Tinerilor Economiştipreocupe de toate cele trei scopuri. În acest caz, obiectivul principal este rezolvareaproblemei; totuşi, informaţii specifice sunt necesare pentru a clarifica situaţia(informarea). Managerul de vânzări este de asemenea interesat în a-l determina peclient să accepte decizia sa (vânzarea).Se obţin multe avantaje privind obiectivele din punct de vedere al informării,vânzării şi rezolvării. După ce s-a stabilit tipul de comunicare în funcţie de obiectivulurmărit, direcţiile de acţiune sunt clare şi ştim mai bine ce trebuie făcut pentru a fieficienţi. De asemenea, experienţa a evidenţiat că cei care comunică şi folosesc aceastăabordare pot să aprecieze mai bine dacă eforturile lor au avut succes sau nu. Abordareaasigură o structură valoroasă cu ajutorul căreia se dezvoltă, se compară şi se ajusteazăcomunicările.BIBLIOGRAFIE1. Baird, J.,Stull, J.,Business Communication: Strategies and Solutions, Ed.McGraw-Hill, 19832. Gîrboveanu, S., Comunicare şi negociere în afaceri,Ed. Universitaria, Craiova, 20033. Popescu, D., Arta de a comunica,Ed. Economica, Bucureşti, 19984. Prutianu, Şt., Manual de comunicare şi negociere în afaceri,Ed. Polirom, Iaşi, 20005. Williams, F., The New Communications,Ed. Wadsworth, California, 1989114

Secţiunea Management – Marketing - TurismMODELAREA „AGILĂ”, O NOUĂ ABORDARE ÎN MANAGEMENTUL SISTEMELORLector Univ. dr. Ungureanu SorinUniversitatea „Sextil Puşcariu” BraşovFacultatea de ManagementAbstract: The agile paradigm is concerned principaly withimpredictable change; but that is a large and overly general subjectarea. What precisely is agility in an entreprise? How do we measureit? How do we know when we have it?How can we develop bothanalytical and intuitive understandings of agileness in our operatingenvironments? Early discutions about agility have exhibited a greatdeal of confusion, along with a constant difficulty in separating agilefrom fast and agile from flexible. This paper will analyze the kinds ofchange impacting an entreprise and and the key entrepriseelements which give her an ability to respond.Key words: model, sistem, proces, agility, practice, tools;Managementul sistemelor a fost influenţat, pe parcursul timpului, de diverseforţe şi priorităţi. Aceste forţe şi priorităţi au devenit acum, în etapa contemporană,convergente, obligîndu-i pe manageri să recunoască faptul că, treptat, şi practicile lorvor trebui să conveargă. Orice manager va căuta întotdeauna o „convergenţă”inteligentă, una care, pe fondul menţinerii practicilor curente utile, permite inovarea denoi practici, oricând este necesar. Însă oricare ar fi gradul lor de convergenţă, practiciledezvoltate în cadrul managementului sistemelor vor reprezenta determinantul major alintegrării sau, dimpotrivă, al respingerii tuturor celorlalte abordări. Managerii adepţi ai„abordării sistemice” trebuie să răspundă, de fapt, la două tipuri de provocări. Mai întâi,cum să modeleze şi să specifice “sisteme ale sistemelor” din ce în ce mai complexe,într-un mod care să permită controlul activ al evoluţiei lor. Iar în al doilea rând, cum sădirijeze în mod profitabil schimbarea, folosind timpi din ce în ce mai limitativi pentruduratele afectate schimbării proceselor sau luării deciziilor. Acest articol îşi propune săexplore această problemă, să identifice (cel puţin generic!) practicile „cheie” utile înviitor şi să descrie conceptele, tehnologiile şi modalităţile de comportament managerialcare să asigure „competenţa” necesară schimbării.1. ÎN CĂUTAREA UNOR SOLUŢII INTEGRATOAREPracticile manageriale, utile în perspectivă, trebuie să răspundă, în primul rând,unor forţe motrice legate de pieţe, reglementări guvernamentale, evoluţie tehnologică şi,nu în ultimul rând, de cerinţele acţionarilor firmei/corporaţiei. Asemenea forţe motriceinclud: cerinţele unei producţii de masă pentru orice gen de produse; creştereapermanentă a ariei de penetrare pe pieţe şi a complexităţii produsului; scurtareapemanentă a duratei ciclurilor de viaţă; limitarea costului controalelor de calitate;tehnologiile software şi de automatizare a producţiei în permanentă evoluţie; faptul cătehnologiile informatice au, deseori, o viaţă de două ori mai scurtă decât a reclamei de115

Revista Tinerilor Economiştipe pieţele produselor; cererea reglementată şi presiunea asupra preţurilor determinată deconcurenţă.Accentul trebuie să se deplaseze deci, de la „ingineria produselor” la „ingineriasoluţiilor” de a le realiza şi furniza. Nu mai este suficientă concentrarea doar asupradesign-ului şi realizării produsului ce va fi furnizat pieţei. Managementul va trebui săproiecteze, într-o soluţie integratoare, „sistemul” ce va fi furnizat, înţelegând prinaceasta şi sistemul de mentenanţă şi de service/sprijin, sistemul pregătirii operatorului(inclusiv simularea), sistemul de testare, sistemul de producţie, sistemul logistic dedistribuţie, sistemul de marketing şi de vânzare şi chiar sistemul de adaptare la cerinţelede după vânzare. Orice „proiect” va trebui să aibă o serie de versiuni ce pot fidezvoltate şi aplicate în timp. Sistemele furnizate trebuie proiectate nu numai pentru aveni în întâmpinarea nevoilor clienţilor dar, în măsură din ce în ce mai mare, pentru arăspunde cerinţelor şi constrângerilor impuse de alte sisteme cu care îşi împartcontextul operaţional.Accentul trebuie, în mod evident, mutat asupra proiectării unor sisteme de ordintot mai înalt, numite în mod variat – sisteme complexe, adaptative sau agile. Criteriilede performanţă ale acestora impun proiectarea unor sisteme care operează ferm maiaproape de “marginea haosului” decât în trecut. Pe de altă parte, sistemele trebuie săaibă capacitatea de a putea fi dezvoltate după furnizarea lor iniţială. Utilizatorii (saufurnizorii serviciilor de mentenanţă) trebuie să fie capabili de a-şi adapta cu uşurinţărespectivele sisteme la modificările apărute în contextul în care operează şi lamodificările nevoilor de operare ale utilizatorilor (în cadrul unor limite rezonabile).Întrucât performanţa şi flexibilitatea pot fi cu uşurinţă „duşmani” naturali, proiecteleviitoare trebuie să ţină seama de ambele. De pildă, fiecare sistem trebuie să includă atâtelemente de menţinere a ordinii cât şi elemente de „schimbare a integrităţii” – încompletarea elementelor fundamentale ale misiunii.2. MODELAREA „AGILĂ” A SISTEMELOR – UNA DINTRE POSIBILELE SOLUŢII ALEPROBLEMEIUn model de sistem este o descriere abstractă a entităţilor-cheie şi a relaţiilordin cadrul sistemului. Un bun model de sistem descrie entităţile şi relaţiile din contextulîn care acţionează sistemul, alături de cele din interiorul sistemului; el înfăţişează deasemenea legătura dintre reţeaua contextului şi cea a conţinutului sistemului. Cu ani înurmă, documentaţia inginerească era elaborată pentru fundamentarea deciziilor deproiect şi pentru a comunica proiectul altora, care apoi contribuiau la conceperea maideparte a proiectului şi la materializarea sistemului. Astăzi, epoca “marelui ecran”,Internetul şi tehnologiile înalte transformă în secundar procesul de documentare.Asistăm mai degrabă la un proces în care fiecare participant poate examina modelul dinmai multe puncte de vedere şi chiar privi o imitaţie sau simulare a răspunsuluimodelului la diferiţi stimuli. În conformitate cu Agility Forum, organizat acumcâţiva ani sub egida Lehigh University din S.U.A., agilitatea este reprezentată de“abilitatea unui sistem de a opera şi a evolua într-un mediu al schimbărilorneprevăzute”. Un sistem agil este proiectat de la început cu capacitatea de a evolua,indiferent de variaţiile mediului. Participanţii la acest Forum au identificat 10 principiifundamentale pentru proiectarea sistemelor agile, principii enunţate succint înurmătorul tabel.116

Secţiunea Management – Marketing - TurismTabelul 1. Principiile de proiectare ale unui sistem agilUnităţi de sinestătătoareCompatibilitatetampon (de tip“priză”)CapacitateflexibilăRedundanţaunităţilorFacilităţi de reutilizareInteracţiunenon-ierarhicăControldistributivAngajareamânată(suspendată)Relaţii de autoorganizareStandardeevolutiveSistem compus din unităţi distincte,separabile, autosuficiente, care nu sunt strâns interconectateUnităţile sistemului se caracterizează prin interacţiune comună şistandarde reciproce, putând fi cu uşurinţă inserate sau îndepărtateSe concretizează în ansambluri de unităţi nerestricţionate carepermit mari creşteri şi descreşteri în capacitatea totală a sistemuluisau în gradul de reacţie al acestuia.Tipuri de unităţi duplicat, înzestrări şi cantităţi pentru a furnizaopţiuni de fluctuaţie a capacităţii şi toleranţa erorilorManagementul unităţilor de inventar, instrumente de modificare şidesemnare a responsabilităţilor de mentenanţăNegociere directă, comunicare şi interacţiune între unităţilesistemuluiUnităţile răspund obiectivelor, deciziilor punctuale, reţinute pentruinformaţia locală, dar global accesibileRelaţiile sunt tranzitorii, obligaţiile pot fi amânate până lamomentul imediat necesarPrograme şi alianţe dinamice ale unităţilor, directive deschise şialte comportamente caracterizate prin auto-adaptareUn cadru al sistemului deschis, evolutiv, capabil să acomodezeunităţile moştenite, comune, cu cele complet noiÎntrucât numărul interrelaţiilor creşte ca pătratul numărului elementelor dintrunsistem, provocarea administrării unui ansamblu de conexiuni eficient şi consistentcreşte chiar mai rapid decât cererea de putere. Cunoaşterea legăturii dintre o unitate şiurmătoarea nu mai este suficientă. Dincolo de interfaţa structurală imediată, trebuieavute în vedere mult mai multe consideraţii şi ramificaţii posibile. Aceasta înseamnă căprocesul şi structura trebuie integrate în mai multe dimensiuni:• Structura produsului cu structura procesului de producţie;• Procesul de proiectare şi dezvoltare ulterioară a produsului (sistemulingineresc) cu funcţiile întreprinderii, cu responsabilităţile şi cu structuracompetenţelor alocate;• Procesul de realizare a sistemului de producţie (ingineria industrială) cufuncţiile întreprinderii, cu responsabilităţile şi cu structura competenţelor, ca şi custructura produsului şi cu procesul de naştere a produsului;• Structura sistemului de testare al produsului cu procesul de producţie;• Structura sistemului de pregătire a fabricaţiei cu procesul de producţie;• Procesele de ansamblu ale afacerii cu structura produsului, cu structuraorganizaţională şi cu procesele de producţie necesare conceperii produsului;117

Revista Tinerilor EconomiştiAni de zile managementul a căutat o structură adecvată (funcţională vs. proiectvs. matrice) ca pe o cheie a succesului. Mai recent, practica managementului a pusaccentul, în special pe procese, această orientare devenind cheia multor reuşite, dardemonstrând, de asemenea, şi unele limite evidente. Aceasta nu a reprezentat deloc osurpriză pentru adepţii abordării procesuale a sistemelor, care ştiu că, atât structura câtşi procesul, trebuie să fie permanent armonizate. Răspunsurile care vor fi oferite pentrunecesităţile din viitor, vor integra procesul şi structura în scopul creării unei hărţi deprocese direcţionale cu N direcţii – nu o ierarhie, ci o reţea de entităţi şi legături. Fluxuldesign-ului (proiectului) prin această reţea nu va fi simplu şi continuu. Dimpotrivă,când este luată o decizie, ramificaţiile se vor răspândi în cuprinsul reţelei precumlegăturile neuronale în creierul uman. În mod similar, modificările de proiect, atât alestructurii cât şi ale procesului, vor da naştere unor fluxuri nesincronizate, care se vorsuprapune şi, adesea, se vor afla în conflict unele cu celelalte. În fapt, “turbulenţa”schimbării va fi cea care va modela structurile şi procesele integrate ale reţelei însăşi. Oreţea care să răspundă cerinţelor viitorului va trebui să fie „agilă”, însă cu menţinereaintegrităţii sistemului. Pentru schimbări precise şi rapide este necesară determinarea cuuşurinţă a influenţelor unei „schimbări” asupra sistemului. De exemplu, dacă o echipăde proiect a Produsului Integrat doreşte să schimbe ceva, ea trebuie să hotărască dacăschimbarea este o decizie locală, dacă se impune colaborarea cu o altă echipă sau dacăo Echipă de Integrare mai mare este necesară pentru asumarea deciziei. Dar dacă toateschimbările revin unei echipe mai mari, poate rezulta o supraîncărcare a acesteia cuinformaţii, evident cu de riscul ca o schimbare importantă şi cu un serios impact să fieîntârziată. În consecinţă, fiecare echipă trebuie să-şi găsească o modalitate de evaluareexactă a influenţelor potenţiale ale unei schimbări în aria de activitate.3. PERSPECTIVA ASUPRA SCHIMBĂRIIConceptele şi principiile configurării unui sistem agil şi ale controluluischimbării în cadrul acestuia rămân valide în aceeaşi măsură în care „ConsiliulSchimbării” acţionează simultan în calitate de proiectant, controlor şi conducător. Darpractica curentă a managementului schimbării nu răspunde la nivel general, holistic,asigurării nevoilor viitorului. Aceste idei şi principii trebuie aplicate la un nivel maiînalt decât finalizarea şi adaptarea propriu-zisă a produselor la nevoile curente alepieţei. Schimbarea trebuie condusă prin întreaga reţea de structuri şi procese a firmei.Se impune mai mult decât simpla administrare şi coordonare a schimbării. Trebuiedeterminată o modalitate de cuantificare, o măsură strictă a „eficacităţii schimbării”similară măsurilor din managementul proiectelor şi anume atenuarea riscului şiconvergenţa conformării la calitate, durata ciclului şi cerinţele de cost.Cu cât devenim mai eficienţi în implementarea schimbărilor adecvate, cu atâtmai mic este decalajul dintre decizia privind funcţionalitatea produsului şi furnizareaacestuia. Strategiile ce se impun pentru confruntarea cu schimbarea sunt legate înprincipal de: prevedere, selecţia alternativelor, implementarea eficientă a acestora,învăţarea permanentă în cadrul organizaţiei. În paralel cu acestea, trebuie operate şiadaptate numeroase schimbări din cadrul procesului. Prevederea şi descoperireatimpurie a schimbărilor trebuie dublate de selecţia corespunzătoare şi de implementareaeficientă. Acest lucru va fi mai uşor dacă urmărim – în agilitatea acomodării laschimbare – nu numai sistemele de soluţii, dar şi sistemele de concepere a produsului.118

Secţiunea Management – Marketing - TurismEvaluarea valorii reale: Sunt încurajate ideile de schimbare, atât reale cât şianticipate. Acestea trebuie apoi bine filtrate. Filtrarea trebuie realizată pe baza valoriiadăugate şi a eliminării riscului, permiţându-se doar supravieţuirea celor mai bune ideide schimbare.Programarea deciziei: procesul de evaluare conciliază multiplele schimbăriinterdependente şi evită condiţiile “concurenţiale”sau opririle totale şi adoptă un procestipic, totodată nesincronizat şi distributiv.Aceasta presupune:• îmbunătăţirea duratei ciclului, a preciziei şi integrităţii lui.• evaluarea impactului schimbării în termenii întinderii (ariei) şi ai riscului• determinarea valorii eliberate de risc a schimbării propuse• interpretarea schimbării până la nivelul de implementare (specificaţii,proiecte, instrucţiuni de proces, redactări, cazuri-test, etc.)• integrarea schimbării în activităţile curente• măsurarea valorii efective• învăţarea caracteristicilor procesului însuşi de experimentare a schimbării şiîmbunătăţirea procesului atât sub raport logistic cât şi de previziune.Schimbările aprobate vor fi combinate, sortate şi restructurate, astfel încâtimplementarea să poată fi cuprinsă într-o secvenţă logică, independent de organizareainiţială şi de cerinţele schimbării. Noi comportamente vor fi necesare. Deşi un anumitconservatorism trebuie susţinut, o acceptare a schimbării şi chiar o anticipare activă aschimbării vor fi permanent benefice.4. CONCLUZIIPractica curentă utilizează, în primul rând, „documentele”, ca punct de referinţăal manifestării şi controlului schimbării. Aceasta complică, în mod evident desfăşurareaşi manifestarea competenţelor schimbării, deoarece orice atribut sau caracteristică nouădată sistemului poate apărea „proiectată” în zeci de locuri din cuprinsul structuriidocumentate. Cu o proiectare şi inginerie a sistemului „agil” bazat pe model va exista osingură referinţă capitală. Diferitele documente devin simple redări ale modeluluiproiectului. De aceea, procesul bazat pe model trebuie să includă prevederi pentru:• rezolvarea cererilor externe de schimbare;• rezolvarea cererilor interne de schimbare;• facilităţi pentru „articularea” de către participanţi a ideilor de schimbare, atâtreale cât şi anticipate;• identificarea liniei fundamentale asumate în schimbarea propusă;• identificarea influenţelor primare asupra schimbării propuse;• identificarea influenţelor colaterale asupra schimbării propuse;• cuantificarea factorilor de risc în abordarea schimbării (inclusiv stareacurentă şi anticipată a modelului sistemului şi soliditatea proiectului);• luarea unei decizii unitare în contextul mai multor propuneri „remarcabile”de schimbare şi al schimbărilor deja implementate;• confirmarea valorii anticipate eliberate de risc, pe măsură ce detaliileimplementării schimbării devin disponibile;119

Revista Tinerilor Economişti• stabilirea ordinii de prioritate şi programarea schimbărilor referitoare laschimbare;• confirmarea absenţei efectelor neprevăzute ce pot apare pe parcursulschimbării;• învăţarea permanentă prin observarea procesului schimbării.Sunt necesare şi noi „instrumente” de lucru! Deşi un instrument de lucru nupoate rezolva nici o problemă fără un utilizator inteligent, existenţa unor instrumenteadecvate poate încuraja o gândire şi un comportament superior. Care sunt însă cerinţelece trebuie îndeplinite de un instrument de schimbare competentă? În primul rând sădeţină un model cu multiple versiuni, iar în scopul reprezentării adecvate acomponentelor modelului sistemului, instrumentul trebuie să asigure:• Înregistrarea (datele de identificare a modelului)• Revizia (versiunea curentă şi o istorie reconstituibilă a versiuniloranterioare)• Elementele (obiecte ce rezumă faptele individuale exprimate în model)• Compoziţiile (relaţiile structurale dintre elementele modelului)• Referinţele (indicatoare ale modelelor compoziţiilor sau elementelorînrudite)• Redări (permite încorporarea elementelor multi-media cum ar fi documente,imagini, videoclipuri şi păstrarea documentelor în formatul lor natural, uşurând astfelmentenanţa şi managementul configuraţiei. Imaginile surprinse vor fi asociate cu un„obiect” şi cu „paşii” procesului. Prin urmare, conţinutul specific al oricărui elementimprimat poate fi reprodus în orice moment de timp din definiţia obiectului)• Autoexecutarea unui proces de management al schimbării, incluzândevaluarea, aprobarea şi implementarea planificării.• Realizează controlul reviziei, eficienţa conţinutului şi a compoziţiei; deasemenea, descoperă, creează, compune şi compară;• Urmăreşte schimbările la nivelul obiectului• Generează diagrame din structura procesului• Publică şi subscrie la reţea• Permite exprimarea regulilor care pot fi utilizate pentru verificarea fiecăreicomponente, aşa încât procesul are coerenţă inerentă şi suficienţă• Furnizează definiţia de editare extensivă pe măsura surprinderii modelului şispecificaţiilor. Verifică, pentru îndeplinirea funcţiei de revizie, consistenţa combinaţieispecifice şi a elementelor surprinse. Permite cererile (ca funcţie a lansării reviziei) de averifica modelul şi conţinutul documentării• Generează planuri de proiecte decurgând din proces, incluzând estimările deefort, durată şi costuri.Firmele cu activitate de producţie au nevoie de săptămâni sau luni pentru arealiza noi schimbări în procesul de producţie. În multe firme, o întârziere de o lună înintroducerea unui nou produs pe piaţă poate duce la pierderi financiare ce depăşescbugetul dezvoltării produsului. Mai mult, cu toţii auzim poveşti “de groază” despremodul în care o schimbare managerială, aparent inofensivă, a explodat într-o serie decosturi neprevăzute. Aceste experienţe tind, din nefericire, să-i determine pe managerisă suprime schimbarea chiar şi atunci când există o mare valoare potenţială. Trebuie să120

Secţiunea Management – Marketing - Turismînţelegem că nu schimbarea în sine este problema. Problema este cum dirijămschimbarea, care este comportamentul de experimentare şi control al schimbării.BIBLIOGRAFIE1. Dove, R. „Design principles for highly adaptable business systems”Chapter from Maynard Industrial Handbook, McGraw-Hill,New York, 2001;2. Dove, R. “Response Ability-Understanding the Agile Entreprise”, JohnWiley, 2002.3. Ungureanu, S. „Agile production systems”, publicată în Buletinul ştiinţific alInstitutului de Finanţe şi Economie din Dniepropetrovsk,Ucraina, No. 7/2002, 2002;4. Ungureanu, S. „Principiile proiectării unei intreprinderi agile” publicată în vol.Simpozionului de Stiinţe Economice “SIMPEC” organizat deUniversitatea Transilvania Braşov.121

Revista Tinerilor Economişti122

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleINDICII ALE INTENSIFICĂRII INTEGRĂRII INTERNAŢIONALE A PIEŢELOR FINANCIARELect. Univ. Dr. Bako E. DanaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,Facultatea de Ştiinţe Economice şiGestiunea AfacerilorAbstract: In the last centuries, a large number of signs werenoticed indicating an increasing integration process among theworld markets. Considering this, we may wonder if a country canseparate itself from the integration process created by theinternational flows of private capital, even by imposing traderestrictions. However, the main concern here is the possibility todetermine the influence and the integration degree in terms ofquantity instead of simply enumerate the effects generated by freecapital movement. The integration level can be expressed byanalysing several indicators or the evolution of some economicflows, but the accuracy degree of the results may be rathermisleading. Financial integration implies a large opening of thecapital markets. This opening of the capital markets may generatesuch effects as those caused by the goods market opening. Thus,capitals have the tendency to move from the countries with a lowmarginal productivity towards countries with a high marginalproductivity. Therefore, capital mobility will determine an increasedglobal income in the integrated area.Key words: Integration of financial markets, capital flows, interest rates,exchange riskÎn ultimele decenii au putut fi sesizate numeroase indicii privind creştereaintegrării între diversele pieţe ale lumii. Explozia de lichiditate la începutul anilor 1970şi implicita creştere a inflaţiei în întreaga lume, reflectarea restricţiilor monetare în SUAîn restricţii similare în Europa şi accentuata creştere a cursului dolarului american laînceputul anilor 1990 sunt doar câteva dintre multele evenimente determinate decreşterea libertăţii de mişcare a capitalului [Ayuso, Blanco, 2000]. În aceste condiţiiputem să ne întrebăm dacă vreo ţară se poate izola de contextul integrării generalecreate de fluxurile internaţionale de capital privat, chiar şi prin impunerea de restricţiiasupra schimbului. Însă problema se pune mai degrabă în termenii posibilităţii de amăsura nivelul influenţei şi integrării în termeni cantitativi în locul unei simple evocăria manifestărilor mai susmenţionate. Nivelul de integrare poate fi exprimat prin analizaunor indicatori sau a evoluţiei unor fluxuri economice , dar gradul de relevanţă alrezultatelor poate fi înşelător [Miron, 2002].O mare parte a activităţii de cercetare a fost dedicată în deceniile din urmădefinirii şi măsurării integrării economice. Dacă la început atenţia s-a focalizat peintegrarea naţională sau pe relaţiile dintre variatele segmente ale pieţei naţionale,123

Revista Tinerilor Economiştiactualmente accentul s-a mutat asupra legăturilor dintre pieţele diferitelor ţări. Parteateoretică a acestei activităţi de cercetare s-a concentrat în principal asupra conceptuluide integrare economică, remarcându-se totodată şi interesul pentru impactul integrăriieconomice asupra autonomiei politicilor economice naţionale.Primele dintre aceste studii s-au axat pe relaţiile dintre pieţele de bunuri şiintegrarea economică a fost definită în termenii mărimii fluxurilor comerciale. Mairecent cercetătorii au subliniat rolul pieţelor reale şi financiare, iar în consecinţăintegrarea economică a fost redefinită în termenii integrării pieţelor de bunuri şiservicii, a integrării pieţelor de capital şi a integrării pieţelor valutare.În timp ce modelele timpurii ale integrării economice au fost definite întermenii fluxurilor şi tranzacţiilor reale, modelele mai recente au fost aproape înexclusivitate formulate în termenii aşteptărilor şi reacţiilor actorilor pieţei. Înconcordanţă cu aceste modele, integrarea economică poate fi atinsă chiar şi-n condiţiileîn care nu se înregistrează tranzacţii. Eficienţa în procesul difuzării informaţiei esteacum de interes central în definirea conceptului de integrare economică.Dorinţa de a explica importanţa integrării economice într-un context mai larg astat de altfel şi la baza interesului pentru teoriile despre relaţiile dintre forma deintegrare pe de-o parte şi integrarea politică şi socială pe de altă parte. Aici însăcercetările n-au răspuns încă unei multitudini de întrebări.În ultimii ani o mare parte din munca empirică depusă pentru cercetareaintegrării economice internaţionale a fost supusă unei serii de critici adresate înprincipal metodelor folosite pentru măsurarea dependenţei economice şi modalităţilorde selectare a măsurilor adecvate şi a datelor relevante. O obiecţie generală poate fiadusă aproape tuturor cercetărilor empirice realizate în plan internaţional, şi anume căteoriile formulate în termenii cantităţilor aşteptate (ex ante) sunt evaluate în termeniirezultatelor actuale obţinute (ex post data). Acest gen de teste nu poate reprezenta bazapentru vreo concluzie legată de integrarea economică din moment ce, de fapt, setestează o ipoteză compusă. Un posibil indiciu al integrării economice este cuprins înrezultate, dar acesta nu se identifică cu claritate. Un exemplu pentru o astfel de ipotezăcompusă este testarea interdependenţei pieţelor de capital pe baza similitudinilor în ceeace priveşte rentabilităţile obţinute: o ipoteză referitoare la preţurile activelor financiareşi una referitoare la înfăţişarea procesului de generare a veniturilor sunt testate simultan,ceea ce în final înseamnă că pentru a trage concluzii referitoare la una din ipoteze enecesar să ne bazăm pe presupuneri referitoare la cealaltă, iar din cauzainterdependenţei ipotezelor nu poate fi testată plauzibilitatea acestor presupuneri.Obiecţiunile aduse abordărilor empirice ţintesc şi modalităţile de măsurare şiinterpretare a cauzalităţii. Principalul aspect vizat de aceste critici se referă la problemadistincţiei între indiciile reale ale dependenţei economice dintre ţări şi falsa dependenţăgenerată de situarea la baza acesteia a unui factor comun perturbator, cum ar fi deexemplu fluctuaţiile într-un ciclu economic. În acest caz dacă vorbim de integrare pebaza unei măsurări a covarianţei, apare dificultatea de a elimina din măsurarecovarianţa datorată factorului comun de influenţă. Mulţi cercetători admit căinterpretarea reprezintă o serioasă problemă analitică în cazul ţărilor mari ca SUA,Germania sau Japonia a căror relaţie cu mediul înconjurător poate fi privită ca o relaţiede dependenţă mutuală, dar cei mai mulţi dintre cercetători privesc problemainterpretării ca fiind mai puţin presantă şi mai uşor de rezolvat când problema se punepentru ţări cum ar fi ţările scandinave care sunt unilateral dependente şi influenţate demediul înconjurător.124

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionalePână acum nimeni încă nu a reuşit să măsoare nivelul de integrare economicăîntre ţări într-o manieră satisfăcătoare, care să asigure punerea în evidenţă a tuturorrelaţiilor stabilite de piaţă. Astfel, analiza a fost limitată la dependenţa între segmentede piaţă între diferite ţări, ceea ce dă posibilitatea unei largi game de combinaţii şiimplicit unei mulţimi de analize parţiale. E drept că atunci când abordăm integrareainternaţională a unei ţări ca o parte a unui întreg, aceste aspecte parţiale de carevorbeam anterior, pot să ducă la rezultate contradictorii. Astfel, spre exemplu într-o ţarăcu un sistem funcţional de control al schimburilor valutare gradul de integrarefinanciară pe piaţa monetară poate diferi într-o mare măsură de nivelul de integrare alpieţelor pe termen lung. Ceea ce înseamnă că analiza unei pieţe sau a unui segment depiaţă permite tragerea de concluzii corecte despre piaţa naţională în cauză, doar dacătoate segmentele pieţei financiare interne sunt perfect integrate, deci avem integrareinternă perfectă.Un alt aspect legat de studiile parţiale se referă la faptul că orice concluziedespre legăturile dintre anumite pieţe din diferite ţări, atunci când se face abstracţie decelelalte pieţe ale ţărilor respective, poate exagera importanţa acelui tip de integrarestudiată. O legătură aparent puternică între pieţele analizate se poate însă datora uneireacţii politice, afirmaţie care poate fi cel mai bine ilustrată de exemplul Germaniei,care bazându-se pe stabilitatea cursurilor de schimb se confrunta cu probleme deadaptare la mişcările dobânzilor pe piaţa americană. Astfel, într-un studiu dedicat înexclusivitate ratelor dobânzii, o covarianţă puternică între ratele celor două ţări poate dao impresie exagerată referitoare la nivelul lor de integrare ca întreg.Puţinele studii care au evitat capcanele analizei parţiale au fost aproape toatededicate comparaţiilor dintre ţările importante din OECD, succesul acestor studiidatorându-se depăşirii dificultăţilor ce caracterizează analiza economiilor deschise demici dimensiuni.Forme ale integrării financiareIntegrarea financiară presupune o deschidere totală a pieţelor de capitaluri.Deschiderea pieţelor de capitaluri produce efecte asemănătoare cu cele produse dedeschiderea pieţei bunurilor. În aceste condiţii, capitalurile tind să emigreze din ţărilecu productivitate marginală scăzută spre ţările cu productivitate marginală ridicată. Înacest fel mobilitatea capitalurilor va determina o creştere a venitului global al zoneiintegrate [Silaşi, 1998].O primă distincţie se poate face între integrarea financiară totală, directă şiindirectă [Oxelheim, 1990].Integrarea financiară poate varia în intensitate de laintegrare perfectă la dezintegrare perfectă sau segmentare. Completa integrare a pieţelorimplică o mobilitate adecvată a tot ce se oferă şi se cere pe aceste pieţe şi liberalizareacirculaţiei pe fond de nediscriminare. Mobilitatea adecvată (în loc de deplină) întrucâtnu este necesar ca orice produs sau factor de producţie să facă obiectul circulaţieitransfrontaliere, fiind suficient ca doar o parte din oferta totală să circule fără costuriartificiale sau obstacole [Miron, 2002].Integrarea financiară totală cuprinde atât integrarea directă cât şi pe ceaindirectă. Integrarea totală (perfectă) înseamnă că ratele reale ale dobânzilor suntaceleaşi pe pieţele considerate. Acolo unde integrarea financiară totală nu este perfectămotivele se datorează integrării financiare imperfecte directe şi/sau indirecte.Integrarea financiară directă care este numită şi integrarea pieţelor de capitaleste exprimată prin derivare de la legea “preţului unic” pentru valorile mobiliare. Sub125

Revista Tinerilor Economiştiacţiunea acestei legi un investitor poate obţine, după ce ajustările necesare datorateriscurilor au fost făcute, aceleaşi câştiguri pe urma investiţiilor realizate pe diferite pieţe(iar cei în căutare de fonduri, aceleaşi costuri ale împrumuturilor).Dacă diferenţele între aşteptările privind veniturile ajustate în funcţie de riscsunt mai mari decât zero, dar mai mici sau cel mult egale cu costul tranzacţiilor putemspune că pieţele în cauză sunt segmentate (sau dezintegrate) dar fără îndoială eficiente.Conceptul de eficienţă se referă la actorii economici şi înseamnă de exemplu, că aceştianu au eşuat în exploatarea posibilităţii de a obţine câştiguri fără risc de pe urmaarbitrajului acoperit al ratelor dobânzii din diferite ţări. Deviaţia de la această formă deeficienţă e cunoscută ca ineficienţă generală a pieţei.O altă formă de ineficienţă sau dezechilibru e cauzată de instrumentele decontrol ale politicii economice. Dacă spre exemplu banca centrală impune un costrelativ ridicat al tranzacţiilor în scopul frânării acestora, atunci costul de tranzacţionarereprezintă în acest sens o evidentă ineficienţă.Intensitatea ineficienţei create de aceste instrumente de control se pot manifestasub forma decalajului între rata dobânzii interne şi ratele dobânzii în exterior. Spreexemplu măsura în care se poate utiliza controlul în menţinerea unei rate a dobânziidiferită de cea a altor ţări, cu mai mult decât ar putea fi explicat pe baza primei de risc,a aşteptărilor privind cursurile de schimb şi costurilor normale ale tranzacţiilor, aratăgradul de autonomie al politicii naţionale privind rata dobânzilor. Această autonomie nuînseamnă în mod necesar că ţara în cauză are independenţă în termenii politiciimonetare, ci indică mai degrabă o reuşită în diferenţierea preţurilor. Distincţiareprezentând o problemă a politicii monetare agregate versus politica monetarăselectivă.Integrarea financiară indirectă se referă la o situaţie în care veniturile obţinutepe urma unei investiţii într-o ţară sunt indirect legate de cele obţinute în alte ţări.Influenţa se exercită indirect prin intermediul altor pieţe, astfel spre exemplu prinintermediul pieţei bunurilor şi al pieţei valutare, piaţa capitalurilor este indirectsegmentată. Integrarea financiară totală perfectă presupune integrare indirectă perfectă,adică o perfectă integrare pentru piaţa bunurilor şi piaţa valutară şi o coordonare apoliticilor economice atât de ridicată încât prima de risc politic să fie nulă. Dacăintegrarea totală şi perfectă ar fi globală atunci lumea întreagă ar consta dintr-o singurăpiaţă financiară compusă pieţe de capital naţionale perfect legate sub o strictă paritate aputerii de cumpărare. Unii cercetători susţin că simplul fapt că banca centrală poateinfluenţa mărimea diferitelor prime de risc, implică o politică autonomă în stabilirearatei dobânzii.Aşa cum deja s-a văzut segmentarea indirectă poate să apară prin intermediulpieţei valutare. Integrarea pieţelor valutare reprezintă integrare monetară şi trebuiedeosebită de integrarea financiară. O monedă comună reflectă o puternică integraremonetară, dar nu indică în mod necesar şi integrare financiară. Spre exemplu stateleNew York şi California se bucură de o perfectă integrare monetară fără a avea însăperfectă integrare financiară. De aceea, putem spune că gradul de integrare monetarăafectează în mod indirect integrarea financiară totală.Prezenţa riscului valutar poate fi văzută ca o expresie a dezintegrării monetare.Sub o imperfectă integrare directă a pieţelor de capital cu aversiune la risc, prima derisc îmbracă forma preţului ataşat acestui risc.În comparaţie cu mijloacele de măsură utilizate în mod tradiţional – gradul demobilitate a capitalului şi gradul de substituire – aceste mijloace de măsură, de care am126

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionalevorbit, uşurează determinarea proporţiei în care segmentarea diferitelor pieţe contribuiela decalajul între aşteptările privind ratele reale ale dobânzii şi ceea ce numim pieţefinanciare dezintegrate (segmentate) într-o perspectivă holistică. Integrarea perfectădirectă este sinonimă cu perfecta mobilitate a capitalului, în vreme ce perfectasubstituibilitate care e o condiţie mult mai puternică decât perfecta mobilitate acapitalului, ce presupune absenţa primelor de risc, diferă de integrarea financiarăindirectă care presupune în plus şi ipoteza referitoare la paritatea puterii de cumpărare.Astfel că în final integrarea financiară indirectă şi perfecta substituibilitate au un singurelement comun şi anume absenţa primei de risc.Conceptul de integrare financiară prezentat aici ia în considerare pieţele pe caresegmentarea este generată, fără însă a preciza sursa exactă a acestei segmentări. Deaceea, vom merge mai departe în continuare şi vom lua în considerare diferite tipuri debariere în calea mobilităţii capitalului cum ar fi spre exemplu controlul asupraschimburilor valutare sau diferitele sisteme de reglementare şi impozitare. În acest modvom putea spre exemplu oferi o explicaţie asupra segmentării potenţiale în termeniisegmentării pieţelor de servicii financiare. Măsurarea integrării financiare direct sauindirect în termenii fluxurilor de capital, pe baza preţurilor fără a intra în detaliireferitoare la serviciile financiare, ar putea fi motivată de considerentul că mişcările decapital trebuie văzute ca un catalizator şi un indicator în acelaşi timp, al integrăriiviitoare a tuturor pieţelor.Dependenţa dintre fluxurile de capital şi diferenţiala ratei dobânziiStudiul ratelor dobânzii şi fluxurilor de capital reprezintă centrul analizeiintegrării financiare. Există trei modalităţi principale de realizare a acestei analize. Unaeste reprezentată de măsurarea sensibilităţii ratei dobânzii la fluxurile de capital care sepoate face prin distingerea între diferenţiala ratei acoperite şi cea neacoperite adobânzilor. O a doua modalitate constă în măsurarea refluxurilor de capital şicompensarea coeficienţilor. Iar cea de-a treia posibilitate constă în analizarea relaţiilordintre ratele dobânzilor în ţări diferite. La acestea se adaugă problematica studierii legiipreţului unic pentru instrumentele financiare şi măsurarea diferenţei de nivel şi acovarianţei pentru diferite combinaţii de rate ale dobânzii.Studiile făcute pe cazul economiilor deschise de dimensiuni reduse [Oxelheim, 1985]arată că folosirea ultimei variante şi luarea, deci, în considerare a decalajului dintreratele dobânzii şi nu a fluxurilor de capital permite depăşirea dificultăţilor generate deincertitudinile statistice cu privire la mărimea fluxurilor de capital ce se mişcă pestegraniţe şi mai ales permite evitarea ipotezei că rata dobânzii e utilizată cu consecvenţăca o variabilă politică.Ratele dobânzii relevante pentru analiza integrării financiareTrei sunt tipurile de rate ale dobânzii ce pot fi studiate: a) rata reală; b) ratanominală şi c) rata nominală în raport cu ratele străine acoperite pe piaţa valutară latermen. Pornind de la aceste tipuri de rate ale dobânzii putem deosebi cinci expresiicomune de integrare financiară (indicate prin numere în figura 1 care descrie legăturiledintre preţurile pe diferite pieţe sub forma relaţiilor de echilibru internaţional).127

Revista Tinerilor EconomiştiAşteptarea privind rata dinamiciicursului de schimb la momentul tpentru intervalul t, t+1Teoria parităţii puteriide cumpărareEfectul Fisherinternaţional4Teoria primei la termen caestimare obiectivă5Aşteptarea privinddiferenţa dintreratele inflaţiei lamomentul t pentruintervalul t,t+1Diferenţele întreratele dobânziipentru investiţii curisc egal înintervalul t,t+1Primele la termen lamomentul t, întermeni relativipentru intervalult,t+1Paritatea ratei reale a dobânziiTeoria parităţii ratei dobânzii21 3Figura 1 Relaţiile de echilibru între dinamica cursurilor de schimb, rateleinflaţiei şi diferenţele ratelor dobânziiIntegrarea financiară (totală) a pieţei financiare a unei ţări e perfectă dacăaşteptarea privind rata reală a dobânzii pe plan intern este aceeaşi cu aşteptarea privindrata reală a dobânzii în străinătate. Dacă acest lucru nu se întâmplă şi integrarea nu esteperfectă, nu se poate determina dacă imperfecţiunea este de natură financiară sau dacădepinde de integrarea imperfectă a altor pieţe. Gradul de integrare financiară totală esteexprimat de paritatea ratelor reale ale dobânzii (alternativa 1) precum şi de posibileledeviaţii de la această paritate.Dacă integrarea financiară totală nu este perfectă trebuie să ne focalizăm atenţiaasupra integrării financiare directe. Acest tip de integrare poate fi studiat în termeniilegii preţului unic bazat pe ratele dobânzii în concordanţă cu una din varianteleurmătoare.Putem studia diferenţa între ratele nominale ale dobânzii (alternativa 2).Această variantă comportă evidente neajunsuri în cazul cursurilor de schimb flexibile,ce pot fi corectate dacă vom admite teoria economică conform căreia diferenţiala ratelordobânzii reflectă aşteptările pieţei privind mişcarea cursurilor în intervalul considerat.O modalitate de eliminare a problemei aşteptărilor privind cursurile de schimbeste studierea diferenţialei dintre rata dobânzii naţionale şi ratele dobânzilor străineacoperite pe piaţa la termen. Dacă nu există schimbări în mărimea posibilelor prime derisc politic, creşterea integrării financiare directe se va evidenţia sub forma reduceriideviaţiilor de la paritatea internaţională a ratelor dobânzii (alternativa 3) şi a reducerii128

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionalefluxurilor de arbitraj peste graniţe. Dacă e luată în considerare şi mărimea costurilor detranzacţionare această ultimă variantă reflectă totodată şi eficienţa pieţei.O a patra alternativă constă în adăugarea aşteptărilor actorilor economici laalternativa a doua şi studierea apoi a deviaţiilor de la efectul Fisher internaţional. Dacăactorii pieţei manifestă vreo aversiune la risc, analiza trebuie extinsă prin luarea înconsiderare a cererii acestora pentru prime de risc. Literatura de specialitate conţinerelativ puţine studii ale integrării în care o astfel de abordare, extinsă prin includereaprimelor de risc valutar şi risc politic, să fie adoptată. Nu e mai puţin adevărat, că ar fiexagerat să susţinem că o astfel de abordare furnizează cele mai bune condiţii dinperspectivă teoretică sau operaţională pentru determinarea nivelului de integrarefinanciară directă.O a cincia alternativă e reprezentată de posibilitatea studierii măsurii în carecursul la termen reprezintă o estimare obiectivă a viitorului curs la vedere.O problemă comună tuturor alternativelor este găsirea unor echivalente înexterior pentru rata dobânzii interne ce urmează a fi analizate. Mai întâi trebuie găsiteinstrumentele care sunt pe cât posibil similare în ceea ce priveşte condiţiile şi riscurile,însă problema rămâne găsirea unor exprimări explicite a primelor pentru diferiteleriscuri care fac încă deosebirea între instrumente. Doar în cazul în care sunt luate înconsiderare toate riscurile putem trage cu adevărat concluzii despre nivelul integrăriifinanciare şi modul în care mişcările dobânzilor în exterior sunt reflectate de evoluţiaratei dobânzii interne (“transmisiunea dobânzii”).Cel mai comun tip de rată a dobânzii utilizat în studiile internaţionale privindintegrarea directă şi transmisiunea dobânzii, este rata dobânzii la bonurile de tezaur,întrucât cei mai mulţi cercetători consideră că în plan internaţional aceasta prezintă ceamai mare similaritate în ceea ce priveşte riscurile specifice unor instrumente, cum ar fieşecul şi riscul de lichiditate.Schimbarea rolului de lider pe piaţa dobânzilorÎn studiile întreprinse în anii 60 şi 70 ai secolului trecut s-a presupus de regulăcă ratele dobânzii pe piaţa americană nu sunt afectate de influenţe externe şi că acesteasunt cele care dictează tendinţa pe plan internaţional, consideraţie de altfel perfectîndreptăţită ţinând cont de rolul central al dolarului american în sistemul instituit prinacordul de la Bretton Woods. Trebuie însă spus că influenţa exercitată de rata dobânziiamericane asupra celor europene n-a fost totală, întrucât acţiunile de sterilizare şicontrol al schimburilor valutare au dat Europei o anumită libertate. Influenţa americanăa ratei dobânzii s-a diminuat succesiv şi rezultatele cercetărilor arată că începând de lajumătatea anilor 70, respectiv după prăbuşirea acordului privind cursurile fixe, a existato relaţie de cauzalitate mutuală între ratele americane şi cele de pe pieţele naţionaleeuropene, unde influenţa mutuală a fost mediată prin intermediul ratei dobânzii laeurodolar [Krugman, 1992].Rezultatele unor studii asupra dobânzii efectuate în anii din urmă, au relevatexistenţa unor legături foarte puternice între pieţele financiare ale principalelor ţări dinOCDE. Însă intensitatea acestor legături nu este atât de mare încât să nu permităutilizarea politicii monetare pentru influenţarea ratei dobânzii în plan naţional. Aşa cumam mai arătat anterior, cea mai mare parte a studiilor empirice au ignorat aşteptărileprivind cursurile de schimb sau au evitat dificultăţile modelării lor prin compararearatei eurodolarilor cu ratele dobânzilor naţionale. În plus, cele mai multe analiza au fostlimitate la analiza unui singur segment al pieţei financiare, astfel că bazele pentru129

Revista Tinerilor Economiştienunţarea unor concluzii pertinente despre exercitarea unor politici monetare autonome,au fost prea puţin solide.În ultimii ani cercetările au dus la concluzia că toate ratele dobânzii sunt subacţiunea unui factor de influenţă comun, care ar putea fi numit “nivelul global aldobânzii” şi care ar putea fi descris ca fiind o medie ponderată a ratelor dobânzii dinprincipalele ţări ale OCDE. În plus, s-a arătat că impactul ratei americane a dobânziiasupra acestui nivel global al dobânzii a cunoscut un declin gradual.Efectuarea unui studiu empiric privind efectele modificărilor nivelului global aldobânzii asupra ratei dobânzii într-o economie deschisă de mici dimensiuni, ridică ointeresantă problemă teoretică referitoare la procedura ponderării şi anume, ar trebuifolosite ponderi ale comerţului – bilateral sau multilateral – sau ponderi ale pieţei decapital? Cea de-a doua variantă va da o pondere mai mare ratei americane, context încare folosirea ponderilor comerţului apare ca fiind mai adecvată, mai ales dacă ţinemseama că ponderea pieţei de capital şi rata dobânzii sunt într-o relaţie de covarianţă.BIBLIOGRAFIE1. Ayuso, J., Blanco, R. “Has the Financial Markets IntegrationIncreased During the 1990s?”,BIS ConferenecPapers, No. 8 , Basel, 20002. Krugman, P.R. “The International role of the Dollar” în P.R.Krugman, Currencies and Crises, MIT Press,Cambridge, MA,19923. Miron, D. (coord.) Economia Uniunii Europene, Ed. Luceafărul,Bucureşti, 20024. Oxelheim, Lars International Financial Market Fluctuations,Wiley and Sons, Chichester, 19855. Oxelheim, Lars International Financial Integration, Springer-Verlag, Berlin, 19906. Silaşi, G. I Integrarea Monetară Europeană între Teorie şiPolitică, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara,1998130

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleTEORIA CICLURILOR ECONOMICE IN GANDIREA ECONOMICA ROMANEASCA DIN PERIOADAINTERBELICA. STUDIU ASUPRA ABORDARII PROPUSE DE PROFESORUL GEORGE N.LEON.Asist. univ. drd. Flavius RovinaruUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The issue of cyclic economic development wasa subject of economic studies since Antiquity. In moderneconomic conditions, the study about cyclicites becamevery important. It was obvious and expected, from theRomanian economics school to express points of viewregarding the causes of economic cycles. In this paper wetry to present such a point of view, the one of romanianprofessor G.N.Leon, underlying the fact that areresemblances between his ideas and the ones of ClementJuglar or Arthur Spiethoff.Key words: economic development, economic cycles, Romanianeconomic school, modern economic conditionsViaţa economică se află în permanenţă într-un proces de creaţie, de dezvoltare.Nevoile umane nu pot fi disociate de evoluţia societăţii umane şi a vieţii economice,sub imboldul nevoilor producţia, circulaţia şi distribuţia bunurilor fiind în permanenţăstimulate.Existenţa temporală a omenirii deşi ascendentă şi continuă nu poate fipercepută ca fiind liniară, deoarece fazele de prosperitate coexistă cu cele de regreseconomic - putem afirma că evoluţia societăţii este ciclică. În contextul producţiei demărfuri ciclicitatea activităţii economice devenea o realitate tot mai des întâlnită.Acceptând ideea de ciclicitate G.N.Leon aprecia că un ciclu economic pune înevidenţă rezultatele economice obţinute de societatea umană pe o anumită perioadă detimp. Desigur că aceste rezultate economice obţinute nu sunt constante, nivelul acestorafiind cel care da în cele din urmă structura – forma unui ciclu economic 14 .Autorul identifică următoarele etape parcurse în evoluţia sa de către un ciclueconomic: redresare, prosperitate, tensiunea, depresiunea, criza. Pornind de la concepţiaautorului în situaţia în care vom reprezenta grafic un ciclu economic avem în atenţietoate fazele care-l caracterizează.(figura 1)Perioada de redresare (AB), se caracterizează printr-o ascensiune uşoară avieţii economice, urmată de o perioadă de prosperitate (BC) pe parcursul căreiacreşterea este mult mai accentuată. Segmentul (CD) desemnează perioada de tensiune,perioadă în care se ajunge la o „încălzire” exagerată a economiei, care va fi urmată de operioadă de depresiune (DE) care se caracterizează printr-o scădere accentuată agraficelor vieţii economice. Criza (EF) intervine efectiv în punctul de minim (M) al14 G.N.Leon, Analele Economice şi Statistice, nr. 4-6, Bucureşti, 1933.131

Revista Tinerilor Economiştidepresiunii, pe o perioadă de timp oarecare, fiind apoi urmată din nou de o perioadă deredresare.Cu ajutorul reprezentării de mai sus am încercat să punem în evidenţă tocmairelaţia existentă între nivelul de desfăşurare al activităţilor economice pe o anumităperioadă de timp.Determinarea făcută de către G.N.Leon, în privinţa fazelor de evoluţie a unuiciclu economic nu este singulară, întâlnindu-se la majoritatea economiştilor care auabordat problematica respectivă, permiţându-ne să definim ciclul ca perioada cuprinsăîntre începutul unei crize şi sfârşitul celei ulterioare.Revenind asupra evoluţiei de ansamblu a societăţii, aceasta se observă că:„Dacă am însemna cu o linie drumul parcurs de forţele economice ale lumii, am obţineo linie ascendentă, dar nu dreaptă, căci progresele sunt întrerupte din când în când deperioade de lâncezire. Avânt şi depresiune, ascensiune şi regres.” 15 (figura 1 şi 2)Remarcăm faptul că autorul considera ciclicitatea ca fiind un întreg defenomene şi procese economice, studiul acesteia neputându-se realiza decât în modunitar. O altă observaţie este în legătură cu disfuncţiile vieţii economice G.N.Leonconsiderând că rolul perturbator primordial îl jucau perioadele de ascensiuneeconomică şi nu cele de depresiune. „Mai înainte vreme perioada de ascensiune eraconsiderată ca fenomen natural şi depresiunea ca anormal, astăzi mai mult invers: adică– ascensiunea este turburătoare de pace economică, - pentru că după ea trebuie săurmeze în mod fatal prăbuşirea.” 16Evoluţia neliniară a vieţii economice era pusă pe seama unor fenomene care oafectează în mod negativ. Acestea erau crizele economice: „de câte ori viaţa economicăse opreşte în avântul ei aducând cu sine o scădere de preţuri şi de valori, o diminuare aprocesului de producţie şi o lipsă de numerar, de atâtea ori se vorbeşte de crize.” 17Cauza ciclicităţii economice în opinia economistului român era tocmai crizaeconomică, din acest considerent G.N.Leon a acordat o atenţie deosebită studieriicrizelor economice. Referindu-se la crizele economice autorul afirma că acestea nu suntfenomene naturale şi nici inevitabile. Autorul nu considera crizele ca fiind manifestărispontane sau bruscări ale vieţii economice, ci le percepea ca pe nişte faze normale dedezvoltare ciclică a economiei. În studiul crizelor economice trebuie să se aibă învedere analizarea întregului context economic care le generează - întreg ciclueconomic, nu doar a momentului crizei.„Crizele sunt pur şi simplu nişte puncte de intersecţie între prosperitatea şidepresiunea conjuncturilor economice. Aşa dar, pentru studierea lor se impunecercetarea ciclului întreg.” 18Studiul lui G.N.Leon era foarte asemănătoare cu punctul de vedere aparţinândlui Arthur Spiethoff 19 , în privinţa ciclicităţii economice. Pornind de la lucrările lui15 G.N.Leon, „Economie politică şi politică economică”, pag 99, Bucureşti 1943.16 G.N.Leon, Op.cit, pag.10017 G.N.Leon, Analele economice şi statistice, nr.4-6, Bucureşti, 1933.18 G.N.Leon, Economie politică şi politică economică, Bucureşti, 1943, pag.10019 Arthur August Kaspar Spiethoff (1873-1957), reprezentat al Şcolii istorice germane,asistentul lui Gustav von Schmoller, iar mai apoi profesor de Economie politică laUniversitatea din Praga (1908) şi Bonn (1918). Între preocupările sale se regăsesc şistudierea ciclicităţii economice precum şi a cauzelor ce o determină, în lucrări cum arfi: „Die wirtschaftlichen Wechsellangen: Aufschwung, Stockung, Krise”, Zurich, 1955132

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleClement Juglar, Spiethoff şi-a axat demersul pe evidenţierea a trei aspecte în privinţaciclicităţii:1. Nu era relevant în studiul ciclicităţii doar concentrare exclusivă asupracrizelor şi supraproducţiei, ci era necesară o analiză unitară, ca a unui întreg, afluctuaţiilor ciclice.2. În explicarea ciclicităţii economice rolul primordial trebuia acordat studiuluiinvestiţiilor de capital.3. Boom-ul economic şi depresiunea nu puteau fi acceptate ca elementeaccidentale ale vieţii economice, ci trebuiau înţelese ca fiind forma esenţială de viaţă asocietăţii capitaliste.Cele trei aspecte relevate aparţin lui Spiethoff, dar în momentul studiuluilucrărilor lui G.N.Leon le vom regăsi şi la autorul român, bineînţeles nu identice caformă – ci doar ca şi conţinut.În opinia economistului român criza, nefiind un fenomen natural, era produsă –declanşată – de sau din anumite cauze. Cauzele nu trebuiau căutate în interiorul unuisistem economic, ci trebuiau căutate în afara sistemului economic în discuţie. „Dacăcercetăm însă crizele de la 1815 înainte, vom constata că ele nu sunt datorite unor cauzeinterne, inerente structurii economiei burghezo-capitaliste, ci mai degrabă ele suntdatorite unor factori exogeni.” 20Prin factori exogeni se înţelegeau acele elemente care veneau din exterior,străine sistemului, şi care nu aparţineau structuri intrinseci a spaţiului economic aflat îndiscuţie. Între factorii exogeni, determinaţi drept posibile cauze ale crizelor, întâlnim:războaiele, blocadele politice şi economice, descoperirile în domeniile ştiinţei, tehniciide producţie, etc.Pornind de la ideea conform căreia crizele economice au drept cauză elementeexogene – care produc efecte în interiorul unui sistem economic – G.N.Leon adeterminat mai multe crize economice, care în opinia sa au marcat secolul al XIX-lea,spre a argumenta poziţia sa vom prezenta aceste crize determinate de autor.În anul 1815 – prima criză generală a secolului XIX, cauzată de pacea de laParis, având drept cauză războaiele napoleoniene. Prin ridicarea blocadei continentaleau apărut noi debuşee pentru industria engleză, producţia de bunuri destinateschimbului crescând fără precedent în vreme ce puterea de consum micşorându-sedatorită războaielor. Acest decalaj între producţia realizată şi posibilităţile de consum,decalaj manifestat în favoarea producţiei, a dus la apariţia unor stocuri, lasupraproducţie, şi în cele din urmă la criză.În anul 1825 – o nouă criză datorată obţinerii independenţei politice a statelordin America de Sud, precum descoperirii minelor de aur şi argint în Mexic şi Peru. Înacest context se înregistra o creştere a cererii pentru produsele industriale pe acestepieţe, însă perspectivele de dezvoltare ale acestora au fost supralicitate. Anglia aîncercat să speculeze situaţia exportând cantităţi mari de bunuri spre piaţa Americii deSud – ceea ce a favorizat apariţia unor stocuri pe pieţele respective. Stocurile însoţite desupraproducţie duc la o supraîncălzire a economiei engleze şi în cele din urmă la o nouăcriză.Această criză era diferită faţă de cea dinainte deoarece, după cum observaG.N.Leon, nu s-au supralicitat doar posibilităţile de consum ci şi cele de investiţii.Băncile din Anglia au acordat credite pentru investiţii în America de Sud, credite care20 G.N.Leon,Economie politică şi politică economică, Bucureşti, 1943, pag.101133

Revista Tinerilor Economiştinu au mai putut fi rambursate: „în 6 săptămâni numai 70 de bănci provinciale dinAnglia îşi încetează operaţiunile. Criza era în plin.” 21În perioada 1833-1836 a avut loc o investiţie masivă a capitalurilor englezeştipe piaţa Americii de Nord. Pe lângă investiţiile în domeniul industrial, s-a constatat oimplicare susţinută a Angliei în formarea şi dezvoltarea sistemul bancar din America deNord.Din păcate noul sistem bancar din America de Nord s-a dovedit a fi şubred,permiţând emisiunea de bancnote fără acoperire generându-se inflaţie. Astfel în anul1837 se înregistrează falimentul a 618 bănci din Anglia, bănci cu investiţii în Americade Nord, ajungându-se din nou la criză. 22Ne vom rezuma la aceste trei exemple deoarece G.N.Leon prezintă şi alte crizecare s-au manifestat în secolul XIX. După cum se poate observa declanşarea acestorcrize a fost pusă pe seama unor factori exogeni: războaie, descoperirea de noi pieţe,interese politice. Factorii exogeni, care s-au constituit în impulsuri pentru declanşareacrizelor nu pot fi disociaţi de procesele economice autonome pe care le-au produs îninteriorul sistemelor economice în discuţie. Efectele produse erau văzute ca avândaceeaşi intensitate cu cea a impulsurilor exogene care le-au generat.Justificarea punctului său de vedere vine din determinarea unor cauze primare,de natură exogenă, ale crizelor economice. aceste cauze primare provoacă la rândul lorsupraproducţia ca efect secundar. De aceea din punctul său de vedere supraproducţia nueste cauza crizelor economice, ci supraproducţia primeşte în această abordare caracterulde efect datorat unor cauze exogene, singurele care au repercusiuni asupra societăţiiprovocând crizele. Din această cauză caracterul crizelor este variat, în funcţie defactorul exogen care o declanşează, în vreme ce efectele sunt constante.Cauzalitatea crizelor economice era privită dintr-o perspectivă duală, vorbindusedespre cauze primare şi efectul acestora: cauze secundare ale crizelor economice.„Cauzele primare ale crizelor economice sunt cauze exogene. Ele provoacă larândul lor supraproducţiile, cari pot deveni cauze secundare, dar cari sunt efectul celordintâi.Cu alte cuvinte, nu supraproducţia societăţii capitaliste este cauza crizeloreconomice, ci supraproducţia este efectul unor cauze din afară, care are repercusiuniasupra societăţii capitaliste provocând crizele.” 23Explicăm tendinţa lui G.N.Leon de a evidenţia rolul negativ pe care-l aresupraproducţia în funcţionarea unui sistem economic, prin faptul că ciclicitateaactivităţii economice era şi este o realitate sesizabilă în cadrul producţiei de mărfuri.Acest aspect poate fi argumentat la modul următor: „În absenţa producţiei de mărfuri,nu putem vorbi – după părerea noastră – de ciclicitate economică propriu-zisă, deoareceea are, în primul rând, cauze şi manifestări ce pot fi explicate raţional doar cu ajutorulcategoriilor valorice. Mai mult credem că această trăsătură este pusă în evidenţă numaidin momentul declanşării recesiunii. Atât timp cât economia se află în faza ascensiuniinu se poate sesiza ciclicitatea ei.” 24Crizele secolului XIX au fost analizate de G.N.Leon din perspectiva producţieide mărfuri, fiind înţelese ca având drept caracteristică principală supraproducţia.21 G.N.Leon, Op.cit, pag.10222 După G.N.Leon, Op.cit, pag.101-10323 G.N.Leon, Op.cit, pag 104.24 G.Popescu, Op.cit, pag.736134

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleCrizele nu se rezumă însă doar la aspectele producţiei de bunuri, ci sunt determinate şide evoluţia sistemului bancar, de capital, de investiţii.Prin exemplificarea ciclicităţii economice realizată pe seama Angliei, autoruladuce în atenţie unul dintre statele care au fost exponentele industrializării, stat al căruistructură economică internă permitea o viziune de ansamblu asupra tuturorcomponentelor vieţii economice aflată în plină dezvoltare şi modernizare. Un alt motivjustificativ pentru alegerea făcută era legat de forţa pe care o deţinea Anglia în secolulXIX în relaţiile economico-politice internaţionale – starea economiei naţionale astatului englez, şi sensul de evoluţie a acestei economii influenţând în mod pozitiv saunegativ economiile statelor ce se aflau în parteneriat cu Anglia.Sesizăm că discuţia nu se mai poartă în legătură cu o criză ce afectează unsingur stat, ci despre o criză care afectează un stat iar în funcţie de puterea acestuia înrelaţiile internaţionale se extinde şi asupra partenerilor săi şi nu numai. Constatăm căacest aspect de relaţionare şi dependenţă între economiile naţionale şi a influenţelor cese manifestă între ele, au devenit cu timpul determinante în declanşarea şi desfăşurareacrizelor economice – criza economică din 1929-1933 declanşată în Statele Unite, dar cuinfluenţă asupra economiei mondiale.Vorbind despre periodicitatea crizelor autorul nu o acceptă considerând-o a fi oabordare greşită. Evoluţia economiei se face într-adevăr după principiul ciclicităţii, cuprecizarea că nu se poate discuta despre o apariţie constantă în timp a crizelor. De aceeaperioada dintre ciclurile economice şi chiar cea dintre crize nu este nici pe departe egalăîn timp – vezi figura 2.Nu putem spune că ne însuşim punctul de vedere al autorului, deoarece crizeleeconomice, pe lângă faptul că au dovedit în multe rânduri că au avut cauze interne, semanifestă cu o anumită periodicitate.Credem că eroarea pe care o face G.N.Leon, prin negarea periodicităţii crizelor,constă în lipsa diferenţierii între perioadele de timp care caracterizează diferitele ciclurişi crize economice. În abordarea sa crizele sau ciclurile de evoluţie ale economieiprivate, ale economiei naţionale şi ale celei internaţionale sunt amalgamate,nediferenţiate, rezultatul fiind tocmai imposibilitatea sesizării periodicităţii crizelor.Mai mult chiar tocmai autorul prin determinarea crizelor ce au marcat secolulXIX, crize manifestate în anii: 1815, 1825, 1837, 1847, 1857, 1873, 1882, 1890, 1901 25 ,ne oferă o periodizare dintr-o perspectivă personală asupra vieţii economice pe perioadarespectivă de timp. Reprezentând grafic evoluţia vieţii economice în secolul XIX, cuajutorul periodizării oferite de G.N.Leon remarcăm tocmai faptul că există o anumităconstanţă în timp, o ciclicitate – aproximativ 10 ani – cu care se repetă crizele (figura3).Unind cu o linie punctele de minim sau maxim – în cazul nostru – caracteristiceunui ciclu economic, concluzionăm că G.N.Leon, confirmă încă o dată faptul căeconomia urmează o traiectorie ascendentă, crescătoare, continuă, dar în nici un cazliniară. Viaţa economică, privită în ansamblu pe perioade lungi de timp, creşte dar înacelaşi timp este supusă fluctuaţiilor.Autorul s-a văzut obligat să accentueze faptul că crizele economice nu sunt ocaracteristică şi nu aparţin doar societăţii capitaliste, ele manifestându-se la nivelultuturor sistemelor economice. 26 Prin poziţia sa încearcă să infirme abordarea socialistă,25 După G.N.Leon, Op.cit, pag.100-104.26 G.N.Leon, în „Analele economice şi statistice”, nr.6/1933.135

Revista Tinerilor Economişticare considera crizele ca aparţinând exclusiv capitalismului, fiind în cele din urmă crizede sistem.„Iată pentru ce în dezacord cu toţi aceia care atribuie crizelor o singură cauză,eu susţin că fiecare criză îşi are cauza ei şi din aceste motive nu se poate vorbi de operiodicitate a crizelor, şi cu atât mai puţin se poate vorbi de crize ca rezultate a unordefecte de structură a economiei burghezo-capitaliste”. 27Studiul întreprins asupra ciclicităţii şi a crizelor economice ne permite încă odată să identificăm legătura teoretică şi conceptuală care exista între G.N.Leon şireprezentanţii Şcolii istorice germane. Cu toate că o parte din expunerea sa asupraciclicităţii pare a fi inspirată de studiile lui Arthur Spiethoff, vom spune că nu a preluataceste idei sub forma lor originală, ci mai degrabă şi-a formulat un punct de vederepropriu asemănător cu cel aparţinând economistului german.Nivelul activităţii economiceCDEMFBAt 1 t 2 t 3 t 4 t 5 t 6 timpFigura 1Nivelul activităţii economiceO t 1 t 2 t 3 t 4 timpFigura 227 G.N.Leon, „Economie politică şi politică economică”, pag 110, Bucureşti 1943.136

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleEvoluţia vieţii economice în sec.XIXihgfedcba1815 1825 1837 1847 1857 1873 1882 1890 1901 timpFigura 3BIBLIOGRAFIE1. Leon, G.N. „Economie politică şi politică economică”, Bucureşti, 19432. Juglar, C. “Des crises commerciales et de leur retour periodique enFrance, en Angleterre et aux Etas-Unis”, 2e edition, EdituraGuillaumin, Paris, 1889.3. Leon, G.N. “Analele economice şi statistice”, nr.4-6, Bucureşti, 1933.4. Popescu, Gh. “Evoluţia gândirii economice”,Ediţia a II-a, Editura GeorgeBariţiu, Cluj-Napoca, 2002.5. Spiethoff, A.K „Die wirtschaftlichen Wechsellangen: Aufschwung,Stockung, Krise”, Zurich, 1955137

Revista Tinerilor EconomiştiOBIECTIVELE DE CREŞTERE ALE POLITICII COMERCIALELect. univ. drd. Vochiţa LuminiţaUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: For developing countries external trade is an importantmean to economic growth and development. However, trade growthis not itself a goal. In this vision, commercial policy is a method toput in practice a development strategy taking into considerationnatural and human resources of the country and its geographic andsocio-economic internal situation. The objectives of trade policyshall be examined from two complementary points of view.Key words: Comparative advantages, development strategy, generalobjectives, growth objectives, structural objectives, real growth of exports,real growth, sectorial development.Într-o ţară în curs de dezvoltare, comerţul exterior poate contribui la creşterea şidezvoltarea economică în mai multe moduri: justificând şi susţinând producţia,comerţul duce la creşterea venitului intern şi creează o cerere de bunuri şi serviciilocale; specializarea facilitează crearea economiilor de scară şi tinde să creeze odiviziune eficientă a muncii; comerţul exterior permite economiei să se specializeze înfuncţie de avantajele sale comparative şi să importe bunurile şi serviciile care ar fifoarte scumpe sau imposibil de produs la intern; în favoarea unei specializări acomerţului exterior al unei ţări, fluxurile de importuri pot deveni punctul de plecare aldeciziei de dezvoltare a unei substituiri a importului, acest lucru putând fi facilitat deaccesul ţării la tehnologie, asistenţă tehnică, produse intermediare şi la alte bunuri şiservicii necesare sectoarelor de export; în domeniul exportului de produsenetradiţionale, presiunea concurenţei internaţionale poate constitui o sursă deimpulsionare a producătorilor naţionali, care vor avea interesul să caute să creascăeficienţa comercială, în beneficiul întregii economii.Totuşi, creşterea comerţului nu este nici asigurată, nici de dorit cu orice preţ. Opolitică comercială nu trebuie doar să cerceteze realizarea avantajelor comparative, eade asemenea trebuie să faciliteze şansele de câştig socio-economic datorat producţiei debunuri şi servicii ce ar putea fi importate. Politica comercială se înscrie deci în punereaîn practică a unei strategii de dezvoltare ţinând cont de resursele naturale şi umane aleţării, şi de situaţia geografică şi socio-economică internă.Obiectivele politicii comerciale, vor fi examinate din două puncte de vederecomplementare. În primul rând vor fi evocate obiectivele de creştere şi de echilibrumacroeconomic care se raportează obiectivelor generale ale politicii economice. În aldoilea rând, se vor examina pe scurt relaţiile dintre politica comercială şi diverşi factoricare influenţează structurile de comerţ exterior. Politica comercială, în linii generaleeste ansamblul de măsuri care influenţează preţurile şi volumul exporturilor şiimporturilor de bunuri şi servicii ale unei ţări, fie direct, fie indirect.138

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleFigura nr.1 ilustrează cele două categorii de obiective prevăzute (obiectivele decreştere, obiectivele de structură) subliniind relaţiile lor cu caracteristicile structuraleale comerţului exterior.Obiective destructur[Mediul interna\ional depia\[Obiective destructur[Gradul de eficien\[al comer\uluiCaracteristicile structuraleale comer\ului exteriorAvantajecomparativePerforman\e ale comer\uluiexteriorObiective decre]tereFigura 1. Obiectivele politicii comerciale(obiective de creştere, obiective de structură)Obiectivele finale ale politicii comerciale privesc pe de o parte creştereacomerţului exterior, iar pe de altă parte creşterea reală a economiei şi anumite implicaţiiale acesteia.a) Creşterea exporturilor şi a importurilor.Creşterea reală a exporturilor este una din condiţiile necesare pentru odezvoltare susţinută într-o economie deschisă. de fapt, doar o creştere a exporturilor încare ţara are interesul să se specializeze va permite importul avantajos de bunuri şiservicii necesar dezvoltării, împrumuturile şi asigurarea serviciului datoriei externe.Există o corelaţie general pozitivă între creşterea reală a economiei şi creştereaexporturilor. Dimpotrivă, procesul de dezvoltare poate fi puternic frânat dacă nu existăun sector extern dinamic şi aceasta deoarece capacitatea de satisfacere a nevoilor deimport ale activităţilor interne este puternic dependentă de susţinerea cât mai bună aexportului de bunuri şi servicii.Dacă creşterea exporturilor, este în general necesară pentru a permite o creşterea importurilor, exporturile sunt de asemenea esenţiale pentru a crea un mediu favorabilsubstituirii importurilor. De fapt, dacă exporturile nu cresc, iar creşterea globală esteslabă, substituirea importului va risca să-şi piardă din rentabilitate din cauza scăderiicererii pentru bunurile ce fac obiectul substituirii (piaţă locală insuficientă) şi datorităeventualelor dificultăţi de acces al bunurilor şi serviciilor intermediare reprezentând"intensitatea importului produselor ce fac obiectul substituirii importului" (Carlos Diaz-139

Revista Tinerilor EconomiştiAlejandro). Substituirea importurilor a fost foarte rapidă în special în ţările asiatice cu oputernică creştere a exporturilor.Politica comercială este aproape totdeauna direcţionată în optica necesităţii de aexporta asigurând un anumit volum al substituirii importurilor. În ţările în curs dedezvoltare, necesitatea de a exporta nu poate fi pusă în discuţie, chiar dacă existătendinţe adverse în economia mondială sau o protecţie sporită a frontierelor pieţelorexterne.Totuşi, un grad ridicat de specializare, implicând doar două sau trei produse debază exportabile (cum este cazul multor ţări în curs de dezvoltare, în special celeafricane), poate constitui cauza unei subdezvoltări relative a sectorului agro-alimentar şia industriei în momentul în care necesitatea de a importa va deveni vitală. În acest caz,grija pentru o dezvoltare echilibrată face necesar faptul ca politica comercială să nuîncurajeze excesiv anumite produse dominante la export şi să încurajeze un minim desubstituire a importului.Obiectivul esenţial al politicii comerciale este deci de a încuraja o dezvoltarepotrivită exporturilor, totodată respectând celelalte obiective ale politicii economice, înspecial cele care privesc dezvoltarea unui know-how care să ducă la o anumitădiversificare, deci la o reducere a gradului de dependenţă de exterior şi devulnerabilitate economică.b) Raportul de acoperire a importurilor prin exporturi şi balanţa comercială.În teorie, obiectivul de acoperire a importurilor prin exporturile de mărfuri esteimportant pentru echilibrul balanţei comerciale, deşi aceasta din urmă nu depinde doarde schimburile de bunuri fizice. În realitate, importanţa acestui obiectiv este raportată larecunoaşterea imposibilităţii acoperirii importurilor prin exporturi pentru majoritateaţărilor în curs de dezvoltare, ţinând cont şi de rolul importurilor în procesul dedezvoltare.Importurile joacă un rol important în procesul de dezvoltare. Ele satisfacnevoile de aprovizionare cu materii prime, produse intermediare şi bunuri deechipament, resursele naturale şi capacităţile tehnologice ale acestor ţări fiind cel maiadesea limitate. În acelaşi timp, importurile pot să fie un factor de competitivitate aleconomiei când reprezintă un aport de produse ce provin din ţări cu costuri scăzute aleforţei de muncă sau cu o productivitate ridicată. Cu cât structura productivă a unei ţărieste mai rigidă, cu atât rolul importurilor este mai pronunţat în procesul de dezvoltare.Într-o ţară în care există capacităţi de producţie manufacturieră exportabilă, volumulimporturilor pentru această producţie poate fi foarte important.În acest context, politica comercială trebuie să fie pusă în funcţiune de ostrategie de dezvoltare în care echilibrul structurii de producţie este la fel de importantca şi echilibrul balanţei de plăţi, chiar dacă obiectivul echilibrului balanţei de plăţicurente, şi în particular de acoperire a importurilor prin exporturi, este contrazisă petermen scurt. Se poate socoti deci legitimă o politică comercială care recunoaşte rolulcrucial al importurilor în contextul specializării şi care, în consecinţă, tolerează undezechilibru provizoriu al balanţei plăţilor curente pentru a facilita procesul dezvoltării.Aceasta din urmă poate determina o perioadă de "ucenicie" în timpul căreia accesul labunurile şi serviciile importate rămâne important. Strategia de dezvoltare poate implicade asemenea un minim de protecţie faţă de importul de anumite produse finite, dacă sedemonstrează că aceste produse pot face obiectul substituirii importului.Trebuie subliniat că numeroase ţări mici în curs de dezvoltare au o economiedominată în principal de exportul de servicii şi practic lipsită de capacitatea de a140

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleexporta mărfuri sau de a realiza o substituire a importurilor. În aceste ţări, obiectivul deacoperire a importurilor prin exporturi nu mai are sens, căci nivelul de viaţă creat devaloarea adăugată a serviciilor poate fi sursa unei cereri de import susţinute, astfel încâtexportul de mărfuri rămâne insignifiant. În aceste ţări, printre care se numără în specialmicile state insulare, politica comercială va fi în principal orientată spre promovarea şimenţinerea exporturilor de servicii (turism, servicii financiare, off-shore, etc.).Eventualele eforturi de sprijinire a exporturilor de bunuri sau de protejare a sectoarelorde substituire a importurilor pot totuşi fi îndreptate în scopul diversificării structuriieconomice sau prevenirii unei devitalizări a sectorului tradiţional. Aceste eforturi auadesea un impact economic limitat.c) Creşterea reală.Politica comercială este esenţială pentru dezvoltarea unei structuri productiveechilibrate, aceasta din urmă putând implica un lung proces de învăţare a eficienţei şiproductivităţii, şi chiar o pierdere de rentabilitate. În măsura în care obiectivul structuralal dezvoltării nu privilegiază în mod necesar o creştere maximală imediată aexporturilor, se poate identifica un conflict între obiectivul de dezvoltare careinteresează pe termen mediu şi lung şi obiectivul creşterii, care interesează pe termenscurt. Acest conflict nu este decât aparent, căci creşterea este un factor important alprocesului de dezvoltare structurală. Ca beneficiară a unei situaţii rentiere (de exemplu,fondată pe venituri petroliere, sau alte exporturi lucrative), o ţară în curs de dezvoltarenu-şi poate permite promovarea unei dezvoltări diversificate a structurii sale deproducţie fără să analizeze impactul imediat, în termeni de creştere reală, al măsurilorluate pentru a facilita această dezvoltare.În cazul bunurilor şi serviciilor ce fac obiectul unei substituiri a importurilor, acăror rentabilitate va depinde direct de cererea internă şi va fi deci fragilă, creştereacererii interne, şi deci a venitului naţional, va fi o condiţie esenţială pentru succesulsubstituirii. Acest succes va depinde strâns de dinamismul sectorului de export, sau dealte surse de venituri cum ar fi transferurile private de provenienţă străină. În cazulsectoarelor noi de export, şansele de succes într-o economie în creştere dinamizată deexporturile tradiţionale, vor fi mai mari decât într-un context de necreştere, căci doar ostare de relativă prosperitate poate crea mediul necesar procesului de diversificareangajat: dezvoltarea infrastructurilor serviciilor pentru producători etc.Politica comercială nu va trebui deci concepută într-o strategie dinamică dedezvoltare. Ea trebuie să faciliteze o stabilitate a surselor tradiţionale de creştere, înacelaşi timp permiţând noilor sectoare de a-şi găsi destul de repede propria lor cale decreştere, aceasta din urmă putând fi strict dependentă de efectul de antrenare alsectoarelor prospere.În definitiv, o politică comercială echilibrată ar trebui fondată de o strategie dedezvoltare sectorială secvenţială în care diferitele faze ar trebui să fie gestionate înfuncţie de capacitatea sau stadiul de dezvoltare al diferitelor sectoare.d) Veniturile fiscale.Deşi nu totdeauna invocat, obiectivul creşterii veniturilor fiscale ale statuluipoate susţine anumite măsuri de politică comercială. La import, impozitarea saucreşterea taxelor vamale pentru protejarea unei industrii de substituire poate generavenituri substanţiale dacă produsul respectiv face obiectul unei cereri incompresibile, înspecial de tip urban, în timp ce sectorului de substituire îi este dificil să se dezvolte.Protecţia comercială nu poate fi decât provizorie şi sectorul de substituire poatebeneficia tot provizoriu de scutiri pe plan fiscal. Eliminarea sau reducerea taxelor141

Revista Tinerilor Economiştivamale după o perioadă de "maturare" nu va fi în mod necesar compensată de veniturifiscale provenind din sectorul nou, rentabilitatea acestuia putând fi fragilă. Va fi decitentant pentru puterea publică să menţină un anumit nivel de protecţie comercială, chiarsă extindă câmpul de protecţie, cu scopul evitării reducerii veniturilor vamale.În ceea ce priveşte exportul, relaţia între politica comercială şi veniturile fiscalerelevă o anumită importanţă în ţările exportatoare de produse de bază care suntcomercializate prin intermediul unui organism public. O creştere semnificativă aveniturilor din export încasate de organismele de comercializare va putea cu uşurinţă săaducă profituri bugetului de stat. Dacă acest fenomen împiedică organismul decomercializare să ofere producătorilor un preţ mai bun, va avea loc o deturnare aavantajelor provenite din surplusul de venituri spre profitul statului, ceea ce va constituiun avantaj preţios în cazul unui stat puternic îndatorat.e) Repartiţia veniturilor.Politicile comerciale restrictive, au în general efecte asupra ocupării forţei demuncă şi reducerii gradului de sărăcie, afecte care sunt superioare celor antrenate depoliticile restrictive. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât stadiul de dezvoltare aţării este mai avansat. În planul repartiţiei veniturilor, situaţia este un pic mai dificil deanalizat.Într-un stadiul mai puţin sau mediu avansat de dezvoltare sectorială, măsurilede politică comercială incitative pot antrena anumite inegalităţi în repartiţia veniturilorşi atunci este acceptată sacrificarea unor activităţi economice spre profitul altora.Aceste inegalităţi se pot dovedi necesare dacă obiectivul politicii comercialeeste o creştere rapidă. Ele sunt preţul unei contribuţii reale la dezvoltare şi pot fi adeseamai puţin severe decât inegalităţile generate de politicile comerciale restrictive.Într-un stadiu mai avansat de dezvoltare sectorială, aceste inegalităţi au tendinţade a se diminua, în special din cauza efectelor de creştere asupra cererii de mână delucru şi ridicarea generală a nivelului salariilor.Pe termen lung, creşterea facilităţilor de politică comercială poate fi sursa uneinoi repartiţii a veniturilor şi reducerii sărăciei prin intermediul măsurilor sociale, deşicontextul unei creşteri reduse nu explică nici menţinerea nici progresul unor astfel demăsuri.De fapt, politicile comerciale de promovare facilitează mai bine efectelecreşterii decât politicile restrictive, şi pot pe termen lung să contribuie la realizarea unorrezultate interesante în planul repartiţiei veniturilor.BIBLIOGRAFIE1. Ethier, Wilfred Modern International Economics, third edition, W.W.Norton & Company Inc., New York, 19992. *** La Politique commerciale nationale, seminaireTrainfortrade - UNCTAD - 25 iul.1995142

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleCONTROVERSE PRIVIND RELAŢIA DINTRE COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI CREŞTEREAECONOMICĂAsist.univ.drd. Monica Ioana POP SILAGHIUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: This paper presents aspects concerning the relationshipbetween international trade and economic growth. We exposedsome of the main researches in the field in order to find more andmore arguments about this relation. We separately analyzed therelation between exports and growth and the relation betweenimports and growth. The relationship between growth and trade isone of the more controversial subjects in the field and representsalso my research theme. Due to the review that we have made, wecould draw some important conclusions in the last section of thepaper.Keywords: openness, growth, specialization, performance, technicalprogressIntroducereRolul comerţului internaţional în procesul de dezvoltare economică a împărţiteconomiştii în mai multe categorii. Câţiva economişti au argumentat că, comerţul esteun mecanism prin care naţiunile bogate exploatează naţiunile sărace. Alţii auargumentat că, deşi comerţul nu afectează negativ o naţiune, impactul său este prea micpentru a putea genera un stimul suficient de puternic pentru dezvoltare. În acest caz,soluţia propusă de aceşti economişti, a fost orientarea economiilor spre interior şicăutarea unor strategii interne de dezvoltare. Nu în ultimul rând, menţionăm opiniilecelor care au argumentat că deschiderea spre exterior este unica strategie de dezvoltarefezabilă pe termen lung.Legătura dintre comerţ şi creştere a fost dezbătută de mai mult de un secol.Controversa privind efectele benefice ale comerţului există şi astăzi deoarece mai suntopinii potrivit cărora comerţul liber, este o cauză a subdezvoltării, datorită dependenţeiţărilor în curs de dezvoltare de ţările dezvoltate. Lumea experimentează, în aceastăperioadă, o tendinţă de liberalizare fără precedent. Chiar dacă numeroase studiiempirice confirmă existenţa unui efect pozitiv al deschiderii economiilor asupracreşterii, controversa continuă. Un motiv puternic care se regăseşte la baza acesteicontroverse este faptul că literatura empirică dedicată acestui subiect s-a lovit deprobleme serioase privind datele.Obiecţiile critice aduse în ceea ce priveşte efectul pozitiv obţinut de pe urmadesfăşurării schimburilor internaţionale se împart în trei categorii. O primă categorie sebazează pe opinia potrivit căreia doctrina avantajului comparativ este una eronată iarcomerţul internaţional este un schimb inegal. A doua opinie precizează faptul că143

Revista Tinerilor Economiştiexporturile ţărilor în curs de dezvoltare eşuează în a stimula dezvoltarea datorită unuiefect multiplicator slab a comerţului şi datorită unei radiaţii dinamice mici rezultate dincomerţ. Acest argument este orientat în primul rând spre produsele primare. A treiaopinie este aceea că prospectele de export a ţărilor în curs de dezvoltare, în primul rândale exporturilor de produse primare, sunt sărace şi preţurile acestor exporturi au scăzutîn comparaţie cu preţurile mărfurilor exportate de ţările dezvoltate. În sprijinul acestorafirmaţii, economiştii au adus argumente convingătoare şi au dat exemple de ţări careau avut pierderi în urma implicării lor în schimburile internaţionale.În ciuda tuturor obiecţiilor menţionate anterior, pe termen mediu şi lung, chiarşi în cazul ţărilor în curs de dezvoltare, în opinia majorităţii specialiştilor, deschidereaeconomiilor la schimburile economice externe are efecte benefice.Viziunea pozitivă asupra relaţiei dintre comerţ şi creştere economicăaccentuează direct câştigurile care reies din specializarea internaţională la care seadaugă suportul adiţional adus la dezvoltarea unei ţări de un număr mare de efecteinduse în interiorul economiei. Schimburile economice internaţionale, conform acesteiviziuni, duc la câştiguri de bunăstare şi eficacitate de care beneficiază toate ţările,indiferent care sunt situaţiile lor iniţiale, nivelul lor de dezvoltare, nivelul tehnologicsau dotarea lor cu resurse naturale. Apoi, aceste câştiguri sunt de natură diferită înfuncţie de provenienţa lor şi specializare, puse în evidenţă de teoriile clasice sauavantajele unei pieţe mai mari, analizate de noile teorii ale comerţului internaţional.Câştigurile legate de specializare există indiferent de politica comercială a statului, carepoate să fie mai mult sau mai puţin deschisă. Câştigurile nu sunt legate de reciprocitateaconcesiilor iar ele se acompaniază în interiorul fiecărei ţări cu efecte redistributiveimportante.Efectele pozitive ale comerţului internaţional asupra creşterii economice pot fiînţelese mai bine dacă se studiază separat relaţia exporturi - creştere economică,respectiv relaţia importuri - creştere economică. Vom reda în continuare câteva aspecteteoretice privind aceste relaţii, respectiv câteva rezultate la care s-a ajuns în urma unorstudii empirice. În secţiunea 2 vom prezenta relaţia dintre exporturi şi creştereeconomică, prin prisma abordării teoretice dar şi empirice a acestei relaţii iar însecţiunea 3 vom studia relaţia dintre importuri şi creştere economică. În ultima secţiuniia articolului, vom expune concluziile pe care le-am extras în urma incursiunii realizate.Relaţia exporturi - creştere economicăMai multe studii teoretice şi empirice au pus în evidenţă importanţa expansiuniiexporturilor asupra creşterii economice. Analiza rolului exporturilor asupra creşteriieconomice a constituit un subiect central de preocupare pentru majoritateaeconomiştilor. Gradul ridicat al expunerii la concurenţa internaţională este orientat spreintensificarea interesului asupra competitivităţii şi asupra dinamismului exporturiloreconomiilor naţionale. Intensificarea exporturilor de produse manufacturate constituie,în primul rând, un semnal privind existenţa unei competitivităţi iar în al doilea rând, unmijloc de fortificare a anticipărilor decidenţilor, care motivaţi de câştig deproductivitate, cresc investiţiile. Competitivitatea unei ţări, în manieră pur generală,poate fi definită ca fiind capacitatea ei de a atinge anumite obiective interne(îmbunătăţirea activităţii, angajare deplină) fără o degradare excesivă a balanţei salecomerciale. Abordarea cea mai naturală de a exprima competitivitatea unei ţări sebazează pe comparaţia costurilor sale de producţie cu cele ale principalilor partenericomerciali. Prin extensie, aceasta revine la a compara preţul exporturilor acelei ţări cu144

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionalecele ale partenerilor comerciali. Principala menire a exportului este crearea de venit şicreşterea nivelului de ocupare. Ţările, ca urmare a expansiunii exporturilor, se vorconcentra în ceea ce priveşte investiţiile lor, în sectoare în care ele dispun de un avantajcomparativ fapt care va determina o creştere a productivităţii totale. O piaţă mare dedesfacere permite obţinerea de economii de scară în sectorul exportului [Emery,1967].Un sector mare de export poate fi realizat pe seama existenţei uneidisponibilităţi mari de resurse necesară pentru a investi capital fizic şi uman pe bază detehnologii avansate în producţie şi management şi pentru a avea o formaţiune de muncăde calitate ridicată. Kavoussi [1985] a arătat că expansiunea forte a exporturilor esteputernic corelată cu o mai bună performanţă economică, atât pentru ţările cu veniturimici cât şi pentru ţările cu venituri mari. Ea contribuie la creşterea economică princreşterea ratei formării capitalului şi îmbunătăţirea productivităţii factorilor. Creştereaexporturilor poate avea un efect stimulant asupra întregii economii concretizat subforma unei tehnologii avansate şi sub forma externalităţilor. Externalităţile pot să aparăîn economiile deschise ca urmare a expunerii la concurenţa internaţională. Presiunileconcurenţiale mondiale reduc, în numeroase cazuri, ineficacitatea exporturilor şi au carezultat adoptarea tehnologiilor mai eficiente în sectorul mărfurilor comercializate peplan extern favorizând procesul inovaţiei. În urma specializării, se permite exploatareaintegrală a economiilor de scară.Feder [1983] a dezvoltat un model cu 2 sectoare, export şi non-export, primulsector având o productivitate mai mare a factorilor antrenaţi. Potrivit studiului său, areieşit că acele ţări care au adoptat politici mai puţin axate împotriva exporturilor, aubeneficiat de o alocare a resurselor mai apropiată de optimum şi de o creştereeconomică mai mare. Fiecărui sector, din studiul său, i-a atribuit o funcţie de producţiedependentă de factorii de producţie alocaţi sectorului. Outputul sectorului care producemărfuri pentru piaţa domestică este dependent de volumul exporturilor. Estimările auarătat că, în medie, există diferenţe substanţiale între productivităţile marginale alefactorilor din cele două sectoare. Aceste diferenţe rezultă pe de o parte din eşeculantreprenorilor de a egaliza productivităţile marginale ale factorilor, şi pe de altă partedatorită externalităţilor. Aceste externalităţi sunt generate deoarece sectorul de exportproduce efecte pozitive asupra productivităţii celuilalt sector, care nu sunt reflectateînsă în preţul de pe piaţă. Rezultatele acestui fenomen constă în faptul căproductivităţile sociale marginale sunt mai mari în sectoarele de export, şi căeconomiile care alocă resurse acestui sector vor câştiga mai mult decât cele care seorientează asupra sectorului dedicat pieţei domestice.Multe studii empirice, mai ales studii econometrice pe date panel au evidenţiatrelaţia dintre exporturi şi producţie, bazându-se în primul rând pe rolul deţinut deexporturi în ţările slab dezvoltate. Michaely [1977] a început analiza plecând de la uneşantion de 41 de ţări, divizat în două sub-eşantioane: primul, alcătuit din ţări cuvenituri mici şi al doilea sub-eşantion format din ţări cu venit mediu. Realizând oregresie a producţiei interioare brute asupra ratei de creştere a exporturilor, aconcluzionat că există o corelaţie pozitivă puternică şi semnificativă între creştereaproducţiei şi creşterea exporturilor, la un nivel de semnificaţie de 1% în ţările cu venitmediu. Pentru ţările cu venituri mici, corelaţia a fost pozitivă dar nesemnificativă. El asubliniat, în plus că, creşterea este afectată de performanţa exporturilor numai după ceţara cunoaşte un minimum de dezvoltare. Un studiu ulterior, a găsit o corelaţie pozitivăsemnificativă între creşterea economică şi expansiunea exporturilor, cuprinzând date peun eşantion de 11 ţări [Balassa,1978]. Studiul a inclus ţări cum sunt: Coreea, Taiwan şi145

Revista Tinerilor Economiştislabi performeri ca India şi Chile. Datorită numărului mic de ţări care a compuseşantionul său de analiză, Balassa a ajuns la un rezultat care demonstra o relaţie foarteputernică, pentru toate cele 11 ţări, între cele două variabile. În extensie la studiul luiBalassa, Tyler [1980] a lucrat asupra unui eşantion de 55 ţări în curs de dezvoltare. El asubliniat, de asemenea, relaţia pozitivă dintre expansiunea exportului şi creştereaproducţiei, însă a renunţat, pe parcursul analizei sale, la unele ţări din eşantion, peprincipiul că un minimum de dezvoltare este necesar pentru ca ţările să beneficieze depe urma expansiunii exporturilor, în primul rând a celor cu produse manufacturate. Înrevanşă, Balassa [1984] a afirmat că pentru o creştere dată de capital, muncă şiexporturi, rata de creştere economică va fi ridicată chiar dacă nivelul de dezvoltare estemic. Concluziile acestui studiu au fost însă criticate datorită insuficienţei datelor şiinconsistenţei empirice.Este important să remarcăm că în urma acestor studii, nu a fost depistatăniciodată existenţa unei eventuale relaţii negative între exporturi şi creşterea economică,nici în cazul ţărilor slab dezvoltate. Problema este însă care este nivelul minim dedezvoltare economică pe care trebuie să îl atingă aceste ţări pentru a putea beneficia deun efect pozitiv al expansiunii exporturilor asupra creşterii economice. Nici unul dintreautorii menţionaţi nu a reuşit să estimeze acest nivel minim de dezvoltare. Cert este căîn aceste ţări, este foarte important să existe o creştere economică urmată de un procesde dezvoltare suficient de puternic pentru a capta în manieră semnificativă efectulpozitiv al schimburilor economice externe asupra creşterii economice. Formularea sunădestul de ambiguu, deşi putem să explicăm acest fapt prin aceea că nu este suficientpentru o ţară să experimenteze creşterea economică, fără ca ulterior să ajungă ladezvoltare. Înţelegem astfel, că, se poate ca într-o primă fază, în urma expansiuniiexporturilor, ţările să se antreneze în procesul de creştere economică, dar acest procestrebuie să fie urmat de o dezvoltare economică care să permită ulterior ţărilor săbeneficieze din nou de pe urma expansiunii exporturilor.Relaţia importuri-creştere economicăÎncepând din momentul în care ţările cunosc etapa de creştere economică,nevoile consumatorilor unei ţări devin din ce în ce mai diversificate. Importurile, îngeneral, constituie, în opinia multor economişti, o necesitate, dată fiind funcţia pe careo deţine procesul de creştere economică. Ele apar ca o sursă de câştig de oportunitatecare asigură o folosire alternativă a resurselor. Schimbul este favorabil atunci cândcâştigurile de oportunitate legate de importuri sunt mai mari decât costul deoportunitate al exporturilor corespondente. Pentru ca importurile să aibă un rol major înprocesul de producţie, ele trebuie să permită introducerea de noi tehnologii care nu suntdisponibile sau care sunt dificil de obţinut pe teritoriul naţional. În acest caz, ele pot săantrenează o ameliorare a productivităţii domestice cum ar fi creşterea producţieimărfurilor exportate.Grossman şi Helpman [1991] au subliniat rolul important al importurilormărfurilor sau a echipamentelor străine în procesul de creştere economică a unei ţări.Obiectivul acestor importuri este de a introduce în producţia manufacturieră domesticăechipamente străine mai productive încorporând tehnologie străină, pentru a favorizadezvoltarea unui sistem al producţiei naţionale mai eficace În consecinţă, ele vorfavoriza creşterea capacităţii producţiei, creşterea productivităţii globale a factorilor înproducţia finală şi dezvoltarea capacităţii tehnologice a ţării importatoare, prindifuziunea internaţională a cunoştinţelor. Ideea de bază a celor doi autori a fost că146

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleimporturile nu au efecte pozitive pentru ansamblul ţărilor. Numeroase ţări nu au reuşitsă obţină profituri din importul echipamentelor din cauza capacităţii lor insuficiente deintegrare în procesul producţiei manufacturiere a mărfurilor durabile. Dominiguez[1970] a arătat că în timp ce ţările se orientează spre politicile de import, mărimeaimportului este influenţată de 2 factori principali: gradul lor de diversificare productivăşi modul de alocare a resurselor în aceste ţări. Astfel, evoluţiile spre o diversificareproductivă mai ridicată - asociate cu nivelul ridicat al veniturilor - pot influenţa nivelulimporturilor în două maniere diferite. În manieră indirectă nivelurile ridicate aleveniturilor antrenează o cerere din ce în ce mai diversificată iar în manieră directă,nivelul importurilor poate fi explicat de nevoia completării penuriei. Acest ultim efectse explică prin faptul că nevoile de produse primare cresc şi nu vor fi satisfăcute prinresursele domestice disponibile astfel că va rezulta o cerere ridicată pentru mărfurifinite şi intermediare, obţinute în cantităţi insuficiente.Pentru a reduce dependenţa de exterior, anumite ţări au adoptat şi adoptăpolitici de substituire a importurilor. Politica de substituire a importurilor estecunoscută ca fiind una din politicile de dezvoltare economică pe baza comerţuluiexterior. Pentru a aplica o astfel de politică sunt necesare instrumente tarifare cum ar fiaplicarea de taxe vamale ridicate asupra produselor finite şi nule asupra inputurilor, dinmotive de efecte de consum şi de protecţie. Neajunsurile fundamentale ale acesteipolitici sunt că, în urma aplicării ei nu se reduc importurile ci ele se modifică înstructură. Producţia naţională se extinde asupra unei game de mărfuri de consum şinecesită o creştere foarte marcantă în domeniul mărfurilor intermediare şi a mărfurilorde echipament. Dependenţa de exterior nu este diminuată, producerea anumitor mărfuripoate să fie mai costisitoare decât importul, fapt ce determină, în consecinţă, apariţia detensiuni sociale, respectiv dezechilibre. Majoritatea economiştilor au fost de părere căstrategia de substituire a importurilor a fost una în mare parte fără succes.Nu ne propunem să abordăm mai pe larg aspectele normative ale comerţuluiinternaţional, respectiv politicile comerciale adoptate de către state. Scopul nostru a fostde a surprinde câteva indicii importante ale relaţiei dintre comerţul internaţional şicreşterea economică.ConcluziiSuntem acum în măsură de a sintetiza care sunt principalele argumente privindrelaţia dintre comerţul internaţional şi creşterea economică. În primul rând, comerţulinternaţional este un important stimulent pentru creşterea economică deoarece ellărgeşte capacităţile unei ţări de consum, creşte outputul mondial şi asigură acces laresurse rare. Comerţul internaţional, prin promovarea şi recompensarea sectoareloreconomiei în care ţările posedă avantaje comparative, ajută ţările să atingă nivele dedezvoltare în termeni de eficienţă în muncă sau în termeni de înzestrare factorială. Întrolume bazată pe comerţ liber, preţurile internaţionale şi costurile de producţiedetermină cât trebuie să comercializeze o ţară pentru a maximiza bunăstarea sanaţională. În consecinţă, pentru a promova creşterea, respectiv dezvoltarea economică,e necesară o politică comercială de orientare spre exterior.Relaţia dintre comerţ şi creşterea economică nu este univocă. Putem afirma căexistă şi relaţia creştere – comerţ, intermediată de cel mai important determinant alcreşterii pe termen lung şi anume de progresul tehnic.În ceea ce ne priveşte, am fost interesaţi să urmărim relaţia comerţ – creştereprin prisma faptului că, comerţul internaţional este motorul creşterii. În acest scop, am147

Revista Tinerilor Economiştianalizat pe rând relaţia dintre cele două componente ale comerţului exterior al unei ţări- exporturile, respectiv importurile - cu creşterea economică. Am realizat o incursiuneatât a abordărilor teoretice cât şi a abordărilor empirice. În urma incursiunii în domeniulempiric, am constatat că în situaţia în care s-a studiat relaţia pe cazul ţărilor slabdezvoltate, corelaţia exporturi - creştere a fost slabă. Acest fapt a fost pus pe seamainexistenţei unui nivel minim de dezvoltare al ţărilor în cauză dar şi pe seamainconsistenţei datelor. Expansiunea exporturilor nu se datorează întotdeauna unor cauzelegate de eficienţă pe bază de randamente crescătoare. Dacă expansiunea exporturiloreste datorată unei devalorizări a monedei naţionale, pe măsură ce ţara importă mărfurisofisticate pe care firmele sale nu le poate produce cu productivitate în măsură să facăfaţă concurenţilor, atunci ea poate să ducă la un excedent al balanţei comerciale darscade nivelul de trai al populaţiei. În caz contrar, abilitatea unei ţări de a exporta multemărfuri obţinute cu o productivitate mare, fapt care permite naţiunii să importe mărfuricu productivitate mică este o ţintă dezirabilă, tradusă prin productivitate naţională maimare.BIBLIOGRAFIE1. Balassa, B. “Exports and Economic Growth” , Journal of DevelopmentEconomics, 5, 1978, p.181-1892. Dominiguez, L. “Economic Growth and Import Requirements”, Journal ofDevelopment Studies, 6(3), 1970, p.283-2993. Emery, R. “The Relation of Exports and Economic Growth”, Kyklos 20,no.2, 1967, 470-4864. Feder, G. “On Exports and Economic Growth”, Journal ofDevelopment Economics, 12, 1983, p.59-735. Grossman, G.,Helpman E.Innovation and Growth in the Global Economy, CambridgeMass.: MIT Press, 19916. Kavoussi, R. M. “International Trade and Economic Development: RecentExperience of Developing Countries”, Journal ofDevelopment Affairs, no.19, p.379-3927. Tyler, W. “Growth and Export Expansion in Developing Countries”,Journal of Development Economics, 9, 1981, 121-130148

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleCADRUL ECONOMIEI MONDIALE POSTBELICE. ÎNCEPUTURI ŞI PREMISE.Asist. univ. drd. Salanţă MihaelaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: During the last three centuries, Europe was the scene formore than 160 wars. From all of these, the two world wars were theones that had a great impact on humanity, but the Second WorldWar was the bloodiest war from entire human history. This conflictcaused the perturbation of economical and political world order, hadmany and very severe consequences for the entire world. Theseconsequences were economical, political, social anddemographical. On this paper we will try to underline a few of theseconsequences, and especially the economic ones. Coming back topeace meant a new economical order, a new balance of power andeven a new equilibrium.Key words: economic consequences, new economical order, balance ofpower, human loses, weapons.Europa a fost în timpul ultimelor trei secole scena de desfăşurare a aproximativ160 de războaie, dintre care două de anvergură mondială în timpul unei singuregeneraţii. Datorită acestei realităţi, secolul XX a fost numit secolul violenţei, al terorii,al confruntărilor si al războaielor. Cele două conflagraţii mondiale au zguduit dintemelii omenirea, însă cel de-al Doilea Război Mondial a fost considerat cel maisângeros conflict din istoria omenirii. Izbucnirea acestui conflict a dus la ruptura, întrunmod brutal, a ordinii economice si politice existente. Din aceste considerente,revenirea la starea de pace a însemnat o noua ordine economica, un nou raport de fortesi chiar un nou echilibru.Evoluţiile ulterioare ale tuturor statelor, indiferent de gradul de dezvoltareeconomica, de regimul politic si de poziţia geografica, au fost marcate, influenţate şichiar conturate de mutatiile profunde survenite în viata economica si politica mondiala.Toate statele au avut o evoluţie graduala, în mai multe etape, cu trăsături specifice,determinate de cultura, civilizatia si tradiţiile proprii, dar au existat si câteva trăsăturicomune. Analiza acestora conturează starea economiei mondiale si mai ales evidenţiazătendinţele care se profilează în viitorul si evoluţia acestuia.Consecinţele războiului pot fi apreciate din perspective multiple: pierderiumane, pierderi materiale, perturbaţii demografice, dezechilibre sociale, deturnări alefluxurilor monetare şi financiare etc.Aspectul care apare ca fiind cel mai vizibil şi oarecum mai uşor de cuantificateste cel al pierderile umane si materiale. Acestea au atins cote impresionante, afectândviata economica mondiala. Din cele 61 de state beligerante, cel mai grav afectate de Celde-al Doilea Război Mondial au fost statele europene, pentru că aici s-au dat cele maimari bătălii, cu cele mai vaste distrugeri şi cu cele mai profunde repercusiuni. Europa aînregistrat imense perturbatii din punct de vedere demografic: circa 40-50 milioane demorti, la care se mai adauga 30 milioane de oameni dislocati, aproximativ 11 milioane149

Revista Tinerilor Economiştideportati din diferite motive 28 si alte 11 milioane refugiati. Aceste cifre uriaşe s-audatorat, nu numai dimensiunilor fără precedent ale bătăliilor, ci mai ales dezvoltării şiperfecţionării tehnicilor militare şi a armelor de luptă, apariţia unor tipuri noi de armecu o forţă de foc şi de distrugere comparabil mai mare decât cele deja existente.Aceste perturbatii demografice au avut grave consecinţe asupra fortei demuncă, concretizate în lipsa acuta a fortei de muncă si într-o structură dezechilibrata aacesteia. Pentru a înlocui bărbaţii mobilizaţi dar şi pentru a asigura forţă de muncăsuplimentară, un număr impresionant de femei au fost puse să muncească în uzine, înagricultură şi chiar în diverse servicii ale trupelor operative. La aceste realităţi s-ar maiputea adăuga si rata scăzută a natalităţii si în acelasi timp a speranţei de viata. Aspecteleenumerate au avut grave repercusiuni asupra procesului de productie generând, pe de oparte, restrângerea cererii pe pieţele interne si, pe de alta parte, au îngreunat procesul dereconstrucţie economica.În drumul lor spre victorie, SUA, bazându-se pe imensul lor potenţialindustrial, pe lângă cele 15 milioane de oameni trimişi pe front, au produs imensecantităţi de armament. Americanii au produs, în opinia lui Toffler 29 , aproximativ 6milioane de puşti şi mitraliere, la care s-au adăugat peste 300.000 de avioane, cam10.000 de tancuri şi alte vehicule blindate, precum şi 71.000 de nave maritime. Nutrebuie omise nici cele aproximativ 41 miliarde de cartuşe.Pe lângă imensul potenţial industrial folosit în interesul războiului, cea De-aDoua Mare Conflagraţie Mondială “a demonstrat covârşitorul potenţial deindustrializare a morţii” 30 . Dacă naziştii au reuşit să asasineze 6 milioane de evreiutilizând un adevărat sistem de fabrică - realizând nişte veritabile lanţuri de montaj alemorţii, războiul, în ansamblul şi complexitatea lui a dus la masacrarea a 15 milioane desoldaţi din toate ţările beligerante, alături de aproximativ de două ori mai mulţi civili.De asemenea, nici pierderile materiale nu trebuie ignorate. Există însă o latură,o dimensiune a acestor pierderi, care nu a putut fi evaluată, şi anume distrugereapatrimoniului cultural european. Aceste distrugeri nu vor putea fi niciodată recuperatesau înlocuite, fiind irecuperabil pierdute.Distrugerile provocate de părţile aflate în conflict, prin bombardamente,sabotaje, etc., au fost evaluate la 2000 miliarde dolari. Pe toată durata războiului au fostarse şi devastate, numai în URSS, peste 70.000 de localităţi, din care 1.710 oraşe, careofereau adăpost unui număr de aproximativ 25 milioane de locuitori. De asemenea, aufost distruse 31.850 fabrici, 400.000 de spitale, 84.000 de şcoli, 98.000 de colhozuri, lacare se adaugă 5.000 km de cale ferată distruşi şi dispariţia a jumătate din şeptelulcorespunzător perioadei interbelice. Tara care a fost cel mai grav afectata de război, dinpunct de vedere material, a fost deci, Uniunea Sovietica, pierderile materiale aleacesteia fiind evaluate ca de cinci ori mai mari decât venitul naţional al acesteia în 1941şi peste 1 milion de mile pătrate din suprafaţa ţării fiind devastate.Acest război atinsese niveluri fără precedent ale distrugerii în masă, încă înaintede a se face apel la bombele atomice. Spre exemplu, în data de 9 martie 1945, oraşulTokyo a fost lovit de 334 bombardiere americane B29, care într-un singur atac au28 6 milioane deportati pe motive rasiale de catre fascisti si aproximativ 5 milioanedeportati pe motive politice.29 Alvin şi Heidi Toffler, Război şi anti-război. Supravieţuirea în zorii secolului XXI,Bucureşti, Ed. Antet, 1995.30 Op.cit., p. 54150

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaledistrus 267.171 clădiri, a ucis 84.000 de civili, a rănit aproape 40.000 de oameni, şi adistrus oraşul pe o suprafaţă de aproximativ 41 km 2 . Acesta a fost unul dintre cele maidevastatoare raiduri aeriene, dar nu trebuie omise sau minimalizate nici cele asupraoraşelor Coventry din Anglia sau Dresda din Germania, sau cele asupra oraşelor relativmici de pe tot cuprinsul Europei.Mai mult, pentru susţinerea efortului de război, având în vedere că s-au cheltuitpentru finanţarea operaţiunilor militare aproximativ 1.100 miliarde dolari (la cursulanului 1938), statele beligerante au apelat la o fiscalitate excesiva, la inflaţie si în ultimainstanţă la împrumuturi interne si externe, acţiuni care vor îngreuna activitateaulterioară de refacere economica.Cu toate acestea, profitul obţinut de SUA a fost unul extrem de mare: populaţiaa devenit mai prosperă şi mult mai mobilă; iar datorită comenzilor de război a fostposibilă ieşirea din perioada de depresiune economică, astfel că pe teritoriul SUA aufost construite noi oraşe, noi industrii, şi s-a impus un nou stil de viaţă, bazat şi pe noileaveri obţinute în această perioadă. Un alt aspect, demn de luat în seamă, este implicareastatului american în transformarea soldaţilor repatriaţi în civili, aproximativ 9 milioaneîntr-un an, prin intermediul “Operaţiunii Covorul Fermecat” (Operation Magic Carpet).Nu acelaşi lucru se poate spune despre Europa sau Asia. Aici milioane deoameni încercau să se întoarcă la ceea ce fusese înainte de război casa lor, dar pentrufoarte mulţi dintre ei, ceea ce au găsit a fost doar dărâmături, moloz sau nimic. Acesterealităţi au obligat pe învingători să ia primele măsuri pentru a reorganiza viaţa socialăşi economică: au înfiinţat lagăre speciale pentru “persoanele dislocate”, pentru cele carenu puteau să îşi asigure singure strictul necesar supravieţuirii, s-a încercat restabilireaserviciilor publice etc.“Nici o conflagraţie din trecutul milenar al omenirii nu a acumulat atâtea dramemorale şi ruine materiale ca cel de al doilea război mondial 31 ”.Consecinţele şi urmările au fost inimaginabile: câteva ţări au fost pustiiteaproape în întregime; mii de oraşe au fost lăsate în ruină; sute de mii de comune şi sateau dispărut de pe hartă; milioane de monumente, edificii şi locuinţe au fost distruse.Distruse au fost şi forţele de producţie, maşinile şi utilajele au fost demontate şitransferate. Toate aceste distrugeri materiale au fost combinate şi cu uriaşele costuri alerăzboiului. Pe lângă costurile directe, adică cele legate de susţinerea, din toate punctelede vedere, a armatei, mai trebuie adăugate pierderile temporare ale veniturilor dinindustrie şi agricultură. Un alt element care a îngreunat refacerea ţărilor implicate înrăzboi au fost recompensele materiale oferite de către stat văduvelor, orfanilor,invalizilor etc., care nu au făcut decât să încarce şi mai mult bugetele de cheltuieli alestatelor, deja deficitare.Cel de al Doilea Război Mondial, care a durat aproape 6 ani, a lăsat lumeacivilizată, într-o mare măsură, în ruină, a lăsat în urma sa aproximativ 30 milioane demorţi şi a distrus marile imperii, dar poate cel mai important aspect este că “un nou şide neimaginat potenţial armat, fără precedent, a fost revărsat peste glob” 32 .Pe durata conflictului Europa a înregistrat imense perturbatii din punct devedere demografic: au fost mobilizaţi circa 110 milioane de oameni, iar pierderile31 Gheorghe Cazan (coord.),Marea conflagraţie a secolului XX- Al Doilea RăzboiMondial, Bucureşti, Ed. Politică, 1974, p. 542.32 James L. Stokesbury, A Short History of World War II, Ed. Didactică şi PedagogicăR.A., Bucureşti, 1993, p.11.151

Revista Tinerilor Economiştiumane au fost estimate între 40 şi 50 milioane de oameni. Aceste cifre uriaşe s-audatorat, nu numai dimensiunilor fără precedent ale bătăliilor, ci mai ales dezvoltării şiperfecţionării tehnicilor militare şi a armelor de luptă, apariţia unor tipuri noi de armecu o forţă de foc şi de distrugere comparabil mai mare decât cele deja existente.În timpul celui de al doilea Război Mondial omenirea a asistat la revoluţionareatehnicilor militare, ca urmare a aportului adus de oamenii de ştiinţă la modernizarea şiperfecţionarea mijloacelor de luptă. Astfel în aviaţie, progresele au vizat viteza, raza deacţiune, sarcina utilă şi plafonul de zbor. Cea mai de seamă realizare în acest domeniu aconstituit-o, fără îndoială, apariţia avionului cu reacţie (ultimele luni ale războiului). Înartilerie reapar, îmbunătăţite, proiectilele autopropulsate. O altă mare realizare, în acestdomeniu, a fost racheta balistică cu rază mare de acţiune, prefigurând armele strategicedin zilele noastre. De asemenea, oamenii de ştiinţă au găsit o aplicare revoluţionară acunoştinţelor lor în tehnica militară.În primul rând, au folosit proprietăţile undelor electro-magnetice de înaltăfrecvenţă la detectarea de la distanţă a obiectivelor, adică radarul.În al doilea rând au aplicat fizica nucleară în vederea construirii bombeiatomice. Progresele nu s-au oprit aici şi alte ramuri vor cunoaşte progrese rapide, cumar fi chimia sintetică, electronica, medicina şi în special chirurgia, etc.Toate aceste arme noi şi performante erau costisitoare. Producerea mijloacelormilitare cele mai noi a necesitat resurse financiare imense, care la rândul lor aunecesitat eforturi susţinute din partea populaţiei. Astfel că, producţia bunurilor deconsum a scăzut vizibil, ajungând ca în scurt timp să nu mai satisfacă minimul desubzistenţă. Consecinţele au fost multiple - mai întâi subalimentaţia, foametea şi lipsade igienă, apoi apariţia unor maladii ca tifosul, malaria, tuberculoza, ce au condus lacreşterea mortalităţii.Având ca unic scop înfrângerea inamicului, aproape întreg potenţialul uman şieconomic al ţărilor implicate în război a fost mobilizat în exclusivitate spre sectorulmilitar. Întreprinderile au fost reorganizate, trecându-se spre industriile specificerăzboiului, iar muncitorii s-au recalificat. Devine din ce în ce mai importantă, fabricareade avioane, tancuri, tunuri, puşti şi alte arme ucigătoare. Spre exemplu, SUA, Germaniaşi Anglia, între 1939-1945, şi URSS între 1941-1945 au fabricat 653.000 avioane,287.000 tancuri şi 1.041.000 tunuri 33 . Doar în 1944, Germania a produs 17.8000tancuri, Uniunea Sovietică 29.000, Marea Britanie dor 5.000, iar SUA 17.500 (cu12.000 tancuri mai puţin decât în anul precedent) 34 .Cele mai reprezentative date sunt, însă, cele referitoare la producţia de aparatede zbor, pentru că e lesne de înţeles, că fără acestea, nici infanteria nici marina nuputeau acţiona cu succes. O bună coordonare a aviaţiei pe lângă faptul că făcea posibilăvictoria în diferite campanii, reuşea să producă pierderi importante şi afecteze destul degrav economia inamicilor.În 1943-1944 SUA produceau o navă pe zi şi un avion la fiecare cinci minute.Din datele tabelului se poate observa superioritatea alianţei anglo-americaneasupra Axei în ceea ce priveşte producţia aparatelor de zbor.33 Gheorghe Cazan (coord.), Marea conflagratie a secolului XX - Al Doilea RăzboiMondial, Bucureşti, Ed. Politică, 1974, p.537.34 Paul Kennedy, The Rise and the Fall of the Great Powers, New York, VintageBooks, 1989, p. 353.152

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleTabelul 1 Producţia de avioane, 1939-1945 351939 1940 1941 1942 1943 1944 1945SUA 5.856 12.804 26.277 47.836 85.898 96.318 49.761URSS 10.382 10.565 15.735 25.436 34.900 40.300 20.900Marea Britanie 7.940 15.049 20.094 23.672 26.263 26.461 12.070Commonwealth 250 1.100 2.600 4.575 4.700 4.575 2.075TOTAL ALIAŢI 24.178 39.518 64.706 101.519 151.761 167.654 84.806Germania 8.295 10.247 11.776 15.409 24.807 39.807 7.540Japonia 4.467 4.768 5.088 8.861 16.693 28.180 11.066Italia 1.800 1.800 2.400 2.400 1.600 - -TOTAL AXA 14.562 16.815 19.264 26.670 43.100 67.987 18.606Aliaţii erau superiori şi în ceea ce priveşte tipul de armament pe care îlproduceau. În timp ce puterile Axei puteau să producă arme avansate (jet fighters, nave23 U) în cantităţi mici, aliaţii puteau să producă noi tipuri de arme (Superfortresses,Mustangs, light fleet carriers) fără prea mari probleme. Asta pentru că aliaţii aveau unpotenţial manufacturier dublu, faţă de puterile Axei, un potenţial de război şi un venitnaţional de trei ori mai mare, chiar dacă venitul Franţei era totalizat la cel al Germaniei.În anul 1943, Marea Britanie cheltuia pentru producţia de armament cca. 11,1 miliardedolari (dolari la nivelul anului 1944), URSS - 13.9 miliarde dolari, SUA - 37.5 miliarde,adică un total de 62.5 miliarde dolari pentru puterile aliat, faţă de 18.3 miliarde dolariale Axei, din care 13.8 miliarde - Germania şi 4.5 miliarde - Japonia.Cea mai mare realizare în domeniul înarmării a constituit-o, fără doar şi poate,bomba atomică. După şase ani de cercetări asidue şi aproximativ 2,5 miliarde dolariinvestiţi în acest proiect, o bombă atomică test - prima de acest fel din istorie - aexplodat în New Mexico, la Los Alamos, pe 16 iulie 1945.Primul pas făcut în direcţia obţinerii unei astfel de arme, l-au realizat în 1938,doi germani, Otto Hahn şi Fritz Strassmann, de la Institutul berlinez “Kaiser-Wilhelm”,şi a constat în prima fisiune a unui nucleu de uraniu. Vor mai exista şi alţi savanţi carese vor preocupa de probleme similare: Niels Bohr, Joliot Curie - încearcă să realizeze o“dezintegrare în lanţ” a 10 tone uraniu, Albert Einstein, Fermi, Szilard, Wigner, EdgarSengier.La aproximativ doi ani, în toamna lui 1940, se declanşează Planul Manhattan,prin cooperarea dintre cercetătorii francezi, britanici, germani (emigranţi) şi americani.Cercetările se realizează în mai multe locaţii: Berkley, Los Alamos, Hanfosd şiOakridge 36 . În momentul în care savanţii descoperă bomba atomică, este deja preatârziu pentru a putea fi folosită pe fronturile europene.Explozia acestei prime bombe atomice a avut loc în prima zi a Conferinţei de laPotsdam, conferinţă în timpul căreia i-a fost trimis Japoniei un ultimatum prin care i secerea capitularea imediată. Un refuz al Japoniei, ar fi provocat utilizarea unei noi şiteribile arme, fără a se preciza despre ce fel de armă este vorba. Japonezii, considerândcă deja au fost folosite împotriva lor cele mai teribile arme existente, vor anunţacontinuarea luptei. Noul preşedinte al SUA, Harry Truman, autorizează lansarea noii35 Ibidem, p.354.36 un oraş construit special pentru acest proiect, care adăpostea 75.000 locuitori din cele150.000 persoane implicate în Proiectul Manhattan153

Revista Tinerilor Economiştibombe, oricând după 3 august 1945 atunci când condiţiile meteo vor fi favorabile. 37 Separe că această decizie n-a fost rezultatul unei foarte profunde analize a consecinţelor.Specialiştii militari şi conducătorii politicii au avut numeroase discuţii cu oamenii deştiinţă care au creat bomba. În aceste discuţii au fost făcute câteva sugestii, destul defirave, privind invitarea japonezilor la o demonstraţie, în ideea că aceştia ar puteaconştientiza consecinţele utilizării unei astfel de arme. Aceste sugestii nu s-au bucuratînsă de un sprijin prea mare, considerându-se că bombele au fost create pentru a fiutilizate, comitetul ştiinţific recomandând ca un oraş japonez să fie lovit, astfel încâtjaponezii să-şi poată face o idee clară despre forţa deţinută, în acel moment, de inamiciilor.Pe data de 12 iulie, 150 de specialişti au fost supuşi unui referendum:• pentru o demonstraţie militară în Japonia, urmată de o nouă cerere decapitulare, au votat 46% din cei interogaţi;• pentru o demonstraţie în SUA, în faţa reprezentanţilor Japoniei, au optat26% de cercetători;• pentru o acţiune pur militară, s-au pronunţat 15,33%;• pentru o demonstraţie publică, fără legătură cu Japonia, au votat 10,67%din cei chestionaţi;• pentru renunţarea la orice folosire a bombei şi păstrarea secretului, s-aupronunţat 4% 38 .Alegerea oraşului nu a fost una dificilă, în Japonia existând doar 4 oraşe -Kyoto, Hiroshima, Nagasaki şi Kokura, care nu suferiseră prejudicii majore. Primaopţiune a fost oraşul Kyoto, dar acesta reprezenta pentru japonezi un loc sfânt, uncentru al peregrinărilor religioase şi culturale şi sediul tradiţional al împăraţilor înperioada şogunatului. Cea de a doua opţiune a fost oraşul Hiroshima, un oraş industrial,cu o suprafaţă de 7 mile pătrate şi aproximativ 350.000 locuitori.În 6 august 1945, la ora 9 15 dimineaţa, avionul B-29, numit Enola Gay, pilotatde colonelul Tibbets, lansează deasupra centrului oraşului o bombă de 4,5 tone, numităLittle boy, care explodează în aer, la 600m de sol şi degajă o lumină orbitoare. Oraşuleste acoperit de un nor de flăcări, fum şi praf în formă de ciupercă. Într-o secundă osuprafaţă de 2,5 km din oraş a dispărut şi aproximativ 78.150 de oameni au murit,13.983 dispăruţi şi 37.425 răniţi, faţă de cele 20.000 aproximate de Oppenheimer.Oraşul Hiroshima a fost distrus, şi s-a creat un deşert atomic pe o suprafaţă de 11 km 2 .În mijlocul teroarei şi dezastrului se năştea era atomică.O bombă cu plutoniu, de 5 tone, numită Fat man, este lansată la 9 august 1945,ora 10.58, asupra oraşului Nagasaki. Numărul morţilor a fost de 73.884 şi încă 74.904răniţi. Un alt oraş distrus, o altă tragedie pentru umanitate, dar ce mai însemna otragedie în plus?Motivele care au stat la baza deciziei privind utilizarea bombei rămân totuşi nepe deplin elucidate. Să fi fost dorinţa americanilor de a-şi reduce pe cât posibil numărulde victime? Să fi fost o modalitate prin care se justifica cheltuirea acestei sumeexorbitante pentru proiectul Manhattan? Să fi fost un avertisment pentru Stalin? Separe, că toate aceste întrebări rămân fără un răspuns mulţumitor, sau poate răspunsul arfi: câte puţin din fiecare.37 între 3 şi 6 august a fost un taifun.38 Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-aldoilea război mondial, Bucureşti, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988, p.401.154

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleÎncepând cu 1946, după Hiroshima şi Nagasaki, SUA experimentează maimulte explozii nucleare, în jurul atolului Bikini. Sovieticii la rândul lor, pentru a reducedin handicap întreprind cercetări intensive. În aceste condiţii, în lume se declanşeazăteroarea unui nou război şi se intră într-o nouă eră: era atomică.Pe toată durata războiului rece relaţia dintre cele două superputeri, a stat subspectrul armamentului nuclear şi al puterii de distrugere în masă la nivel absolut. Astfelcă distrugerea în masă reprezenta în plan militar ceea ce producţia de masă reprezentaîn plan economic.Cea de a Doua Conflagraţie Mondială a generat adâncirea diferenţelor dintrecele două continente, Europa şi America de Nord, de fapt, diferenţele dintre cei doiactori importanţi ai vieţii economice internaţionale, economiile europene şi SUA. Pe deo parte probleme europene vizau reconstrucţia economică, restabilirea echilibrelorfinanciar-monetare, aplanarea problemelor sociale. Pe de altă parte, SUA îşi întăreaupoziţia de lider a economiei mondiale, datorită faptului că capitalul şi dolarul americanera prezent peste tot în lume. La baza acestor realităţi, au stat fără îndoială, condiţiile încare cele două părţi au participat la conflict.Toate acestea au marcat si în acelasi timp au determinat evoluţia ulterioară aeconomiei mondiale şi dacă privim asupra acestor date, se poate spune că dictonul luiClauserwitz “războiul este un act de violenţă împins până la limita extremă” s-aconfirmat.BIBLIOGRAFIE1. Cazan, Gh. (Coord.) ,Marea conflagraţie a secolului XX- Al Doilea RăzboiMondial, Bucureşti, Ed. Politică, 19742. Fontaine, A. Istoria războiului rece, Bucuresti, Ed. Militară, 1993.3. Kennedy, P. The Rise and the Fall of the Great Powers, New York,Vintage Books, 1989.4. Launay, J. D. Mari decizii ale celui de-aldoilea război mondial,Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988.5. Loth, W. Împartirea lumii - Istoria Razboiului Rece, 1941-1955,Bucuresti, Ed.Saeculum I.O., 1997.6. Lumperdean, I., Istoria economiei, Cluj-Napoca, 2004.Salanţă, M.7. Mccauley, M. Rusia, America si Razboiul Rece, Iasi, Ed. Polirom,1999.8. Mureşan, M. Evolutii economice 1945-1990, Bucuresti, Ed.Economică, 19959. Toffler, A. şi Heidi Război şi anti-război. Supravieţuirea în zorii secoluluiXXI, Bucureşti, Ed. Antet, 1995.10. Teulon, F. Cronologia economiei mondiale,Iasi, InstitutulEuropean, 1998.11. Soulet, J.F. Istoria comparata a statelor comuniste, din 1945 pânaîn zilele noastre,Iasi, Ed. Polirom, 1998.12. Urwin, D. Dictionar de istorie si politică europeană 1945-1995,Iasi, Institutul European, 2000.155

Revista Tinerilor EconomiştiTRECEREA ROMANIEI LA EURODrd. Tudor PopescuUniversitatea Babeş-Bolyai Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: On May 1, 2004 eight Central and Eastern europeancountries (Estonia, Latvia, Lithuania, Hungary, Poland, the SlovakRepublic, the Czech Republic and Slovenia) and the Mediterraneancountries of Malta and Cyprus (EU-10) joined the European Union.Membership in the EU, however, does not mean immediateintroduction of the Euro. After accession the EU-10 becamemembers of the Economic and Monetary Union (EMU) but they willinitially keep their own currency. The new EU countries cannotconvert to the Euro until they meet the Maastricht criteria. As aresult of these previsions the new member states will not be able tointroduce the Euro until January 2007. However, since the EU-10do not have an Opting-Out clause as do Great Britain and Denmarkthey are obligated to convert to the Euro once they meet theMaastricht criteria.Key words: 1 MAY 2004, MAASTRICHT CRITERIA, EU-10, INTRODUCTION OF EURO,ROMANIA1. Cele 5 criterii de la MaastrichtÎn viitor, pentru noile ţări membre ale UE nu vor mai exista derogăripermanente de la participarea la „Zona EURO”, precum cele acordate Danemarcei şiMarii Britanii.Totuşi, Tratatul de la Maastricht nu prevede un calendar strict pentru adoptareaEURO, lăsând acest proces la latitudinea fiecărei ţări, în consultare cu ComisiaEuropeană (CE) (Bruxelles) şi Banca Centrală Europeană (BCE) (Frankfurt).Cele 5 criterii de îndeplinit pentru adoptarea EURO sunt:1. un deficit bugetar de maximum 3% din PIB;2. datorie publică de maximum 60% din PIB;3. rată a inflaţiei care să nu depăşească cu mai mult de 1,5% media inflaţieicelor mai „bune” 3 ţări din anul precedent (adică 1,3% + 1,5% = 2,8% pentru 2003)4. dobânzi nominale la datoria pe termen lung (10 ani) care să nu depăşeascăcu mai mult de 2% media dobânzilor celor mai „bune” 3 ţări din punctul de vedere alinflaţiei (adică 4,3% + 2% = 6,3% pentru 2003);5. participarea pentru cel puţin 2 ani în ERM-2 fără devalorizări unilaterale alemonedei naţionale. Această ultimă condiţie este şi cea mai dură, deoarece în ERM-2autorităţile bancare naţionale nu beneficiază de garanţia explicită a celorlalte băncicentrale de a interveni în sprijinul monedei lor.156

Secţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleConsecinţa 1:Perioada de „purgatoriu” în ERM-2 trebuie să fie cât mai scurtă. ERM-2 esteANTECAMERA adoptării EURO.Consecinţa 2:În ERM-2 trebuie intrat numai dacă există certitudinea îndeplinirii celor 5criterii.2. Pregătirea ţărilor central-europene pentru aderarea la euroŢările central-europene nu sunt pregătite, în prezent, să adere la EUROCriteriul Deficitulbugetar (%PIB)Datoriapublică (%PIB)Ratainflaţiei(%)Dobânzi la Stabilitateatitluri cursului(10 ani) valutar*(%)CriteriiîndepliniteCriteriul - 3,0 < 60 < 2,8 < 6,3 Da 5Cehia - 7,8 34,5 0,4 4,0 Nu 3Ungaria - 5,5 56,8 4,7 6,7 Nu 1Polonia - 4,6 44,8 0,8 5,4 Nu 3Slovacia - 5,2 43,8 8,1 5,0 Nu 2România - 2,7 27,0 14,0 - Nu 2* - Faţă de media ultimilor 3 ani a ratei de schimb a monedei naţionale în EURO.Surse: Credit Suisse First Boston (CSFB),„European Integration Quaterly”, septembrie 2003;Calcule proprii.Cu toate acestea, ele solicită date foarte ambiţioase pentru intrarea în ERM-2, şirespectiv, Zona EURO:Ţara Ţinta pentru intrarea în ERM-2 Părerea CSFBCehia 2009-2011 2009-2010Ungaria 01.01.2008 2009Polonia 2008-2009 2009Slovacia 2008-2009 2009România 2009-2010 2012-2014Sursa: Credit Suisse First Boston (CSFB),„European Integration Quaterly”, septembrie 2003;Calcule proprii.157

Revista Tinerilor EconomiştiCriteriulDeficit bugetar(% din PIB)România: criterii de convergenţă nominalăDatoria publică(% din PIB)Rata inflaţiei(% anual)2000 2001 2002 2003 2000 2001 2002 2003 2000 2001 2002 2003CriteriiMaastricht< 3 < 60 < 1,5 peste cele maiperformante 3 ţări UE(1,3% + 1,5% = 2,8% pentru2003)România - 4,6 - 3,3 - 2,2 - 2.5 23,9 23,1 22,7 23,7 45,7 34,5 22,5 15,3CriteriulDobânzi la titluri(10 ani) (%)Modificare curs LEU /EURO*(% anual)2000 2001 2002 2003 2000 2001 2002 2003CriteriiMaastricht< 2 peste cele maiperformante 3 ţări UE(4,3% + 2% = 6,3% pentru2003)± 2,5 - 15 faţăde paritatea centralăRomânia x x x x -18,3-23,3-16,7-16,8* - Faţă de cursul de schimb mediu pentru ultimii 3 ani a Leului în Euro.± 2,5% în banda îngustă a ERM-2. ± 15% în banda largă a ERM-2.x - nu este cazulSurse: Banca Naţională a României, Institutul Naţional de StatisticăProdus intern brut (PIB) pe locuitorŢara PIB/capita 2003 PIB/capita 2003EURO* % din mediaUE15EURO** % din mediaUE15Bulgaria 5.900 24,6 2,240 9,1Cehia 14.400 60,0 7.168 29,2Ungaria 13.600 56,7 7.278 29,7Polonia 9.500 39,6 4.688 19,1România 5.900 24,6 2.168 8,8Slovacia 11.400 47,5 5.397 22,0Slovenia 17.700 73,8 12.347 50,3* - Calculat în termenii reali ai puterii de cumpărare** - În funcţie de cursul de schimb mediu anualSurse: European Commission – Country Reports 2003;ERBD – Transition Report 2003Websites of National Statistics InstitutionsWorld Bank Atlas, 2003NOTĂ: Conform metodologiei Băncii MondialeŢările „bogate” au un PIB/capita de peste 9.205 USD/anŢările „mediu-bogate” au un PIB/capita de 2.975-9.206 USD/anŢările „mediu-sărace” au un PIB/capita de 745-2.975 USD/anŢările „sărace” au un PIB/capita sub 745 USD/an158

Criterii de convergenţă reală 2003ŢaraSecţiunea Teorie Economică – Relaţii economice internaţionaleDeficitbugetar(% în PIB)Datorie publică(% în PIB)PIB/capita% din mediaUE15*Bulgaria 0,0 50,8 24,6 9,1Cehia - 8,0 30,7 60,0 29,2Ungaria - 5,4 57,9 56,7 29,7Polonia - 4,3 45,1 39,6 19,1România - 2,5 23,7 24,6 8,8Slovacia - 5,1 45,1 47.5 22,0Slovenia - 2,2 27,4 73,8 50,3Zona EURO - 2,8 70,4 100 100* - Calculat în termenii reali ai puterii de cumpărare** - În funcţie de cursul de schimb mediu anual (Leu/EURO)Surse: European Commission – Regular Reports 2003;ECB – Statistics Pocket Book, February 2004% din mediaUE15**3. Comentarii despre ERM-2Sistemul ERM-2 este caracterizat de:- o paritate centrală,- o bandă „îngustă” (± 2,25%) şi- o bandă „largă” (± 15%)+ 15%Banda largăParitatea centrală+ 2,25%-2,25%Banda îngustă- 15%Conform Comisiei Europene, păstrarea unui curs stabil, timp de 2 ani, în cadrulERM-2, presupune încadrarea în banda „îngustă” (± 2,25%).Totuşi, în practică, Comisia Europeană şi Banca Central Europeană vor puteatolera o încălcarea a bandei „înguste”, în sensul aprecierii, nu şi al deprecierii monedeinaţionale (ca în cazul Greciei care a marcat o apreciere de 9% faţă de paritateacentrală). În practică rezultă o bandă asimetrică, de + 15% şi – 2,25%, care trebuieapărată timp de (cel puţin) 2 ani, cu forţe proprii, fără vreun sprijin extern.Comentariul 1:O apreciere reală se poate obţine şi la o inflaţie de 2-3% ( cu curs fix), ca şi la oinflaţie de 10-12% (dar cu depreciere nominală de 8-9%).159

Revista Tinerilor EconomiştiComentariul 2:Coşul valutar actual al României (60% Euro + 40% USD) creează riscuri maride depăşire în minus a benzii înguste.Posibilă soluţie (?): trecerea la un coş valutar- (80% EURO + 20% USD) în 2005 şi la- 100% EURO în 2007.4. Argumente pro şi contra intrării rapide a româniei în zona euroArgumente PROArgumente CONTRASporirea încrederii investitorilor străini Efectul Balassa – Samuelson* şinecesitatea convergenţei realeReducerea dobânzilor interne la nivelurifoarte scăzuteExistenţa unor şocuri asimetrice într-oeconomie încă nesincronizată, precumLipsirea politicienilor de un instrumentde ajustare nominală şi obligarea lor lapromovarea reformelor realecea a RomânieiEventuala opoziţie a Comisiei Europeneşi a Băncii Central Europene* - Efectul Balassa-Samuelson (1964) = Dacă creşterea productivităţii (valoareaadăugată/lucrător) în sectoarele comerciale (W 1 ) faţă de cele necomerciale (servicii)(W 2 ) este mai mare decât în alte ţări, va avea loc o apreciere a cursului de schimb alLeului (iar mărfurile româneşti vor fi relativ mai scumpe decât cele ale partenerilor dinUE, reducând exporturile româneşti în UE).În economiile emergente în tranziţie situaţia este mai complicată:a. Ele au o productivitate mai mică decât ţările UE. Aici W 1 creşte mai repededecât W 2 . Şi distanţa dintre cele două productivităţi este mai mare decât în ţările UE.b. Creşterea W 1 duce la mărirea salariilor din întreaga economie pentru căsalariaţii din servicii solicită aceleaşi creşteri ca în sectoarele comerciale. Aceastainduce creşterea inflaţiei pentru că mărirea salariilor în sectorul serviciilor nu estejustificată de creşterea mai rapidă a productivităţii. Astfel că inflaţia în loc să scadă,creşte. Deutsche Bundesbank estimează că circa 2-2,5% din inflaţia din ţările întranziţie din Europa se datorează „Efectului Balassa-Samuelson” 39 . Din cauza„Efectului Balassa-Samuelson” ţările candidate au o inflaţie mai mare decât în UE.Politicile monetare restrictive antiinflaţioniste, neînsoţite de restructurarea şiperformanţele economiei reale, ar acţiona ca o frână a creşterii şi dezvoltării şi arsancţiona – culmea – tocmai sectoarele performante punându-le în aceeaşi poziţie cucele neperformante. Asemenea politici antiinflaţioniste ar induce, pe termen lung, unnou proces inflaţionist.Ce este de făcut ?1. Apropierea W din cele 2 sectoare în economiile emergente.39 „The Deutsche Bundesbank estimates that around 2 to 2,5 percentage points of thetotal inflation rate can be attributed to the Balassa-Samuelson Effect” (in „The EUAccession Countries in the run-up to Euro”, Germany, KfW - Research, no. 10, January2004, p. 7).160

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale2. Promovarea politicilor antiinflaţioniste gradual şi în concordanţă cuevoluţiile din economia reală.3. Apropierea W din ţările candidate spre nivelul celor din UE.Consecinţele directe ar fi:1. Comerţ exterior reciproc avantajos2. Convergenţă reală a economiilor emergente cu cele din UE3. Reducerea inflaţiei în ţările emergente.Concluzii:1. Este esenţial ca reformele principale (restructurarea, privatizarea, politicasalarială, mobilitatea forţei de muncă, politica fiscală) să fie abordate frontal ÎNAINTE,şi nu după intrarea în ERM-2. Acolo, sprijinul este potenţial mai mare, dar şi costurileunui eventual eşec se multiplică exponenţial.2. Experţii UE apreciază că noii membri intraţi în 2004 vor putea intra înERM-2 prin 2006-2008 şi vor adopta EURO prin 2010-2012.3. Experţii români consideră că România poate intra în ERM-2 prin 2009-2010şi poate adopta EURO prin 2012-2014.BIBLIOGRAFIE1. Buiter, W.,Grafe, C.“Anchor, Float or abandon Ship: Exchange RateRegimes for Accesion Countries”, Working Paper No. 3184,CEPR, London (2002)2. Isărescu,Mugur“Trecerea României la euro”, Conferinţă la UniversitateaBabeş-Bolyai, 29 martie 20043. Kopits, G. “Implications of EMU for Exchange Rate Policy in Centraland Eastern Europe”, IMF Working Paper 99/9, WashingtonDC (1999)4. Lazea Valentin “Drumul spre euro”. Economistul şef al BNR 20035. Papadia, F. Discurs introductiv la Sesiunea „Monetary and ExchangeRate Policies and the Practical Functioning of the ERM 2”,Seminarul asupra preocesului de aderare, Paris (2004)6. Wyplosz, C. „The Path to the Euro for Enlargement Countries” BriesfingNotes to the Committee for Economic Affairs of theEuropean Parliament (2002)7. *** Bundesbank Monthly Report, October 20018. *** Credit Suisse First Boston (CSFB),European IntegrationQuaterly, September 20039. *** World Bank Atlas, 200310. *** European Commission Country Reports 200311. *** Banca Naţională a României, site www.bnro.ro12. *** Institutul Naţional de Statistică, date 2003, site www.insse.ro13. *** European Central Bank, Statistics Pocket Book, February2004161

Revista Tinerilor EconomiştiMANAGEMENTUL RISCULUI LA NIVELUL UNEI UNITĂŢI ECONOMICEAsist. univ. drd. Daniel CÎRCIUMARULect. univ. dr. Marian SIMINICĂUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: This paper presents a few general considerationsregarding the risk management in a company. In this respect, theauthors present the contain of the risk management and the role ofthe firm’s management in this process, the place and the way ofintegration the risk management in the global strategic diagnosis ofthe company. At the end of the paper, there are emphasized therelationship between the level of the risk, the constraints determinedby the environment and the level of uncertainty and, also, the mainprotection measures that a company can use against the risk. Also,the authors make a few qualitative appreciations regarding theprocess of choosing an adequate method for the risk management,taking into consideration the possibilities of the firm and the relationcost-results.Key words: risk management, probability, risk strategy, uncertainty,protection measuresDesfăşurarea corespunzătoare a activităţii ridică managerilor firmelor o serie deprobleme, respectiv asigurarea resurselor financiare necesare, a resurselor materiale, acapitalului uman, identificarea oportunităţilor de afaceri, a poziţiei pe care firma doreştesă o ocupe pe piaţă etc. Rezolvarea tuturor acestor probleme implică adoptarea unordecizii, în fundamentarea acestora managerii trebuind să ţină seama de riscurile careafectează întreaga activitate a companiei.Analiza riscului la nivelul unei entităţi economice este foarte importantă pentrumanagementul unei întreprinderi, deoarece sprijină managerii în procesul de adoptare astrategiei de risc, îi avertizează în legătură cu deteriorarea climatului de afaceri şireprezintă suportul de bază în adoptarea şi implementarea unor strategii de intervenţieîn situaţii critice.Managementul riscului la nivelul unui agent economic reprezintă procesul degestionare a expunerii la risc a unei întreprinderi sau activităţi, presupunând adoptareade măsuri eficiente, care să minimizeze consecinţele materializării riscului.Managementul riscului are drept scop reducerea vulnerabilităţii firmei la schimbărilenefavorabile ale mediului în care activează, în vederea realizării obiectivelor stabilite cueficienţă maximă.Procesul de gestionare a riscului presupune:♦ cunoaşterea, pe cât posibil, a tuturor factorilor care pot influenţanegativ desfăşurarea activităţii;♦ estimarea gravităţii consecinţelor materializării riscului;162

Secţiunea Statistică – Informatică economică♦ identificarea şi implementarea unor măsuri de prevenire şi protecţieîmpotriva riscului;♦ transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firmă la societăţispecializate în gestiunea riscurilor;♦ adoptarea de măsuri eficiente de reducere sau eliminare apierderilor în cazul materializării riscului;♦ urmărirea măsurii în care firma a reuşit să gestioneze riscurile şirevizuirea strategiei în acest domeniu, dacă acest lucru se impune.Managementul riscului presupune stabilirea de către manager a limitelor întrecare este dispus să-şi asume riscul şi impactul acestuia asupra rentabilităţii întreprinderii(atitudinea firmei faţă de risc), nivelul concret de risc la care este expusă activitateafirmei şi adoptarea unor măsuri de eliminarea sau de reducere a riscului în vedereaoptimizării rezultatelor. Există o strânsă legătură între rezultatele obţinute de către ofirmă şi modul în care sistemul de management este capabil să gestioneze eficient risculprin măsurile adoptate. În acest sens, tehnicile şi instrumentele de management alriscului elaborate trebuie să permită:♦ măsurarea riscului, determinarea structurii sale şi a gradului deexpunere a activităţii;♦ estimarea probabilităţii de materializare a riscului;♦ controlul riscului prin monitorizarea permanentă a evoluţieiînregistrate de nivelul şi structura riscului şi luarea măsurilor pentru adaptareafirmei la condiţiile concrete.Măsurarea riscului presupune, de fapt, măsurarea efectelor sau pagubelor carese estimează a se produce în cazul materializării acestuia. Mărimea riscului se poatedetermina cu ajutorul unor indicatori cantitativi sau calitativi, care trebuie să reflecteinfluenţa fenomenelor negative asupra activităţii analizate. Pe aceasta bază,întreprinzătorul trebuie să adopte acele decizii care să minimizeze efectele risculuiasupra activităţii firmei. Mărimea şi modul de măsurare a riscului sunt condiţionate, înmare parte, de atitudinea decidentului faţă de risc, respectiv de modul în care acestagândeşte şi ia în considerare un risc.Estimarea mărimii riscului şi, implicit, a efectelor sale se poate realiza numai încondiţiile cunoaşterii probabilităţii de apariţie a efectelor, a perioadei în care semanifestă şi a dinamicii lor.Conceptul de probabilitate este definit ca fiind gradul în care este posibilăproducerea unui anumit eveniment în condiţii determinate. El are semnificaţie numai încadrul universului probabilistic, acesta fiind un spaţiu în care se pot identifica toatestările naturii şi li se pot asocia probabilităţile de apariţie. În privinţa analizei riscului,aceasta înseamnă că decidentul este capabil să determine toate scenariile posibile, atâtfavorabile, cât şi nefavorabile, precum şi probabilităţile de apariţie a acestora.Probabilităţile pot fi stabilite obiectiv, atunci când evenimentele studiate au un caracterrepetitiv şi se poate determina statistic distribuţia de frecvenţe, sau subiectiv, atuncicând se bazează pe raţionamentele sau opiniile formulate de decident.Probabilitatea obiectivă se stabileşte pornind de la observaţii reale într-operioadă anterioară de timp şi se determină ca raport între numărul de cazuri favorabileşi numărul de cazuri posibile:p =n,N163

Revista Tinerilor Economiştiunde:p – probabilitatea de apariţie a unui anumit eveniment;n – numărul de cazuri în care evenimentul se realizează;N – numărul total de cazuri posibile.Probabilitatea subiectivă derivă din imposibilitatea cunoaşterii complete aevenimentelor sau fenomenelor şi se determină de către decident pe baza capacităţiisale profesionale şi intelectuale, a structurii sale psihologice, experienţei, cunoştinţeloracumulate etc. Acest tip de probabilitate se sprijină, însă, nu numai pe factoripsihologici, ci şi pe frecvenţe determinate statistic.Controlul riscului presupune adoptarea unor decizii menite să reducă efecteleriscului asupra activităţii economice. Implementarea politicii de control al risculuiimplică un anumit cost, care cuprinde trei elemente componente:♦ cheltuieli pentru prevenirea şi protecţia împotriva riscului;♦ cheltuieli de transfer al efectelor riscului asupra terţilor (primele deasigurare plătite societăţilor specializate de asigurare);♦ pierderile pe care suportă firma, indiferent de mijloacele saudeciziile adoptate.Pentru controlul riscurilor, firma poate implementa atât mijloace de control prinprevenire şi protecţie, cât şi mijloace de control prin transferul riscului.În prima categorie se includ acele măsuri preventive luate de cătremanagementul firmei pentru reducerea posibilităţilor de apariţie a riscului şi careasigură reducerea costului riscului şi limitarea volumului pierderilor chiar în condiţiilematerializării unui risc. Pentru un control eficient al riscurilor încă din faza deprevenire, foarte importantă este analiza diagnostic a activităţii firmei, efectuată fieglobal, pe întreaga activitate, fie parţial, pe anumite funcţii, atât la întreprinderileperformante, în scopul cunoaşterii vulnerabilităţilor, cât şi la întreprinderile cudificultăţi, în scopul redresării financiare.Mijloacele de transfer al riscului sunt aplicabile în cazurile în care nivelulridicat al riscului nu poate fi acceptat de către agentul economic şi nu poate fi controlatprin mijloace specifice de prevenire sau protecţie. Transferul total sau parţial al risculuiasupra terţilor se face în baza unor raporturi contractuale (contracte de asigurări,contracte comerciale), care stabilesc drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi.Operaţiunea de transfer al riscului asupra terţilor generează pentru agentul economic încauză un anumit cost. De cele mai multe ori, riscurile speculative de natură financiarăsunt preluate de către piaţa financiară, iar riscurile pure de către societăţile de asigurare.Condiţiile economice nefavorabile şi imposibilitatea cunoaşterii evoluţiei pieţeiimplică o serie de riscuri pentru întreprinderi şi pun probleme deosebite pentrumanagementul acestor companii. Analiza riscurilor are, în aceste condiţii, rolul de aoferi decidenţilor informaţii despre riscurile asociate unei activităţi, de a reducesituaţiile de incertitudine cu care se va confrunta firma în viitor şi de a anticipa cât maicorect mediul de afaceri în care va opera.Managementul riscului nu presupune numai o analiză separată a acestuia, ciarmonizarea sa cu strategia de dezvoltare a firmei şi identificarea variabilelor decreştere a activităţii în viitor. Analiza riscului presupune descompunerea activităţiifirmei în elemente componente, identificarea factorilor ce determină riscul, a naturiiacestora şi a mecanismelor de acţiune a acestora, oferind decidenţilor o imagine clarăasupra punctelor forte şi slabe ale întreprinderii. Date fiind aceste considerente, analizariscului la nivelul unui agent economic poate fi integrată în cadrul diagnosticului164

Secţiunea Statistică – Informatică economicăglobal-strategic al activităţii unei firme, realizarea sa necesitând parcurgereaurmătoarelor etape:♦ identificarea problemelor şi a disfuncţionalităţilor ce pot apărea caurmare a evoluţiei nefavorabile a variabilelor economice;♦ analiza riscului, respectiv descompunerea pe factori de risc,identificarea factorilor de influenţă, a cauzelor, a oportunităţilor şivulnerabilităţilor firmei;♦ evaluarea posibilităţilor de ameliorare a situaţiei;♦ elaborarea strategiei de risc;♦ implementarea în practică a strategiei de risc;♦ evaluarea şi controlul rezultatelor obţinute în vederea corectăriiulterioare a strategiei de risc.Condiţia de bază pentru funcţionarea corespunzătoare a sistemului demanagement al riscului al nivelul unei entităţi economice este identificarea corectă aacestuia, aceasta fiind primordială în stabilirea nivelului optim de protecţie într-oanumită afacere. Dacă riscul este subevaluat, nivelul protecţiei va fi insuficient pentruacoperirea pierderilor, iar dacă este supraevaluat, costul protecţiei suplimentare vadiminua rezultateleÎn construcţia unei strategii de risc, managementul firmei trebuie să aibă învedere evaluarea corectă a riscului şi adoptarea unor măsuri adecvate de diminuare şiprevenire a efectelor negative ale materializării sale. În această privinţă, principalaproblemă care se pune este alegerea unor măsuri care să asigure un nivel corespunzătorde protecţie cu un minim de costuri. Aceasta este, însă, o sarcină dificilă, având învedere numărul mare de alternative pe care decidentul le are la dispoziţie şi de gradulridicat de subiectivism implicat în procesul decizional. În alegerea unei modalităţi deprotecţie împotriva riscului intervin, de cele mai multe ori, criterii subiective, carereflectă percepţia şi atitudinea managerilor faţă de risc.Considerând activitatea firmei ca o investiţie derulată într-un mediu de afaceri,ea se confruntă cu o multitudine de constrângeri şi incertitudini. În acest sens, risculfirmei poate fi privit ca o combinaţie între incertitudine şi constrângeri, managementulîntreprinderii având la dispoziţie mai multe alternative pentru a realiza o protecţieeficientă împotriva riscului, în funcţie de relaţia dintre cele două variabile, aşa cum seobservă din figura următoare:ConsNivelul acceptabil altrângeriIncertitudineFigura 1 – Nivelul riscului în funcţie de gradul de incertitudineşi constrângerile impuse de mediu165

Revista Tinerilor EconomiştiDin figura anterioară, se observă că un nivel rezonabil al riscului activităţiifirmei se situează în interiorul dreptunghiului, unde combinaţia dintre constrângeri şiincertitudine înregistrează un nivel optim. Totodată, pentru reducerea riscului,managementul firmei dispune de două alternative posibile:♦ reducerea gradului de incertitudine cu privire la diferitele aspecteale activităţii întreprinderii (prin identificarea unui număr cât mai mare defactori generatori de risc, prin estimarea corectă a probabilităţii de materializarea acestora etc.);♦ reducerea numărului de constrângeri impuse de mediul în careactivează firma.În practică, însă, modificarea numărului de constrângeri este dificil de realizat,întrucât se referă la un număr mare de variabile, cele mai multe imposibil de influenţat;în aceste condiţii, singura alternativă viabilă de diminuare a riscului pe care managerii oau la dispoziţie este reducerea gradului de incertitudine, printr-o cunoaştere cât maicompletă a condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea.Măsurile de protecţie împotriva riscului ce pot fi adoptate de către firme suntdiverse şi pot fi clasificate după numeroase criterii. Astfel, după frecvenţa de apariţiea factorilor de risc şi gravitatea lor, măsurile de protecţie se pot grupa în patrucategorii:♦ evitarea riscului;♦ transferul riscului (asigurarea);♦ asumarea riscului;♦ prevenirea riscului.redusăMĂSURI DEPREVENIREASUMAREA RISCULUIFrecvenţa de apariţie a factorilor de riscridicatăEVITAREA RISCULUIridicatăTRANSFERUL RISCULUIGravitatea factorilorredusăFigura 2 –Matricea alternativelor de gestiune a risculuiCând factorii de risc au o frecvenţă mare de apariţie, iar coeficientul degravitate al acestora este ridicat, soluţia cea mai bună pentru firmă este renunţarea ladesfăşurarea acelei activităţi. În acest caz, probabilitatea de materializare a riscului esteridicată, iar efectele negative care se produc sunt inacceptabile pentru companie.Totodată, costurile de gestionare a riscului sunt ineficiente, ele neputând fi acoperite derezultatele obţinute. Trebuie precizat că această alternativă este posibilă numai înainteaderulării unei operaţiuni sau înaintea efectuării unei investiţii, în toate celelalte cazuriîntreprinderea nemaiputând evita riscul, fiind nevoită să adopte alte metode deprotecţie, care să limiteze pierderile provocate.166

Secţiunea Statistică – Informatică economicăDacă frecvenţa de apariţie a factorilor de risc este scăzută, iar coeficientul degravitate este, de asemenea, redus, firma îşi poate asuma riscul, întrucât metodele dediminuare şi protecţie au o eficienţă ridicată. În această situaţie, riscul are un nivelscăzut, iar efectele negative, dacă se produc, au un impact neglijabil asupra rezultateloractivităţii.Dacă frecvenţa de apariţie a factorilor este scăzută şi coeficientul de gravitateeste mare, întreprinderea poate opta pentru transferul riscului la o firmă specializată deasigurare, iar dacă frecvenţa de apariţie este ridicată şi coeficientul de gravitate redus,firma va adopta măsuri adecvate de protecţie pe plan intern, în acest ultim caz gestiuneariscului făcându-se în totalitate la nivelul agentului economic.Pentru gestionarea riscului, managerii firmelor au la dispoziţie o serie dealternative strategice care pot fi utilizate pentru reducerea riscului. O parte din acestemăsuri poate fi aplicată înainte de începerea derulării unei activităţi, iar altele se potimplementa pe parcursul desfăşurării acesteia.Adoptarea unei anumite metode de administrare a riscului ţine seama şi de forţade piaţă a companiei şi de costurile pe care le implică măsurile de protecţie. Fiecarefirmă trebuie să-şi elaboreze propriile modele de optimizare a raportului risc – cost –rezultate, ţinând cont că profiturile obţinute trebuie corelate cu nivelul riscului asumat.Important pentru agentul economic este ca tehnicile de management al riscului să ofereun nivel ridicat de protecţie la costuri acceptabile din punct de vedere economic, privitenu numai ca mărime absolută, ci şi în corelaţie cu câştigurile ce pot fi obţinute caurmare a reducerii efectelor negative şi a gradului de expunere la risc. Altfel spus, ometodă de gestiune a riscului poate fi considerată eficientă dacă prin aplicarea ei seobţine câştigul cel mai mare sau pierderea cea mai mică.Managementul riscului nu trebuie să aibă un caracter pasiv, ci unul activ, caresă permită optimizarea raportului risc asumat – rentabilitate obţinută. Includereariscului în procesul decizional permite o utilizare mai eficientă a resurselor de caredispune o firmă. Pentru realizarea acestui obiectiv, managerii trebuie să monitorizeze şisă actualizeze permanent informaţiile despre factorii de risc şi probabilitatea lor dematerializare. Prin utilizarea managementului riscului, firma îşi poate spori eficienţa şisiguranţa în afacerile pe care le derulează.BIBLIOGRAFIE1. Bătrâncea M. Risc şi faliment, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 20032. Prunea P. Riscul în activitatea economică, Ed. Economică, Bucureşti,20033. Radu F.,Buşe L.,Siminică M.,Cîrciumaru D.Analiza economico-financiară a firmei, ediţia a II-a, Ed.Scrisul Românesc, Craiova, 2003167

Revista Tinerilor EconomiştiFACTORII SOCIAL-ECONOMICI ŞI CULTURALI – DETERMINANTE ALE FERTILITĂŢIIConf. univ. dr. Carmen RaduUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract.This paper presents in a critical manner, the main types ofthe determinants of fertility and the methodological particularitiesused to evidence them all over the time; the study underlines thesocio-culturals factors as explanatory factors of fertility.Keywords: determinantele fertilităţii, variabile intermediare, variabileexplicative, venit relativ, fertilitate diferenţială.Una dintre sarcinile esenţiale ale cercetării cauzale în demografie o constituieanaliza determinantelor fertilităţii.Cadrul metodologic introdus de J. Blake şi K. Davis (1) a permis, încă delajumătartea secolului trecut, separarea ansamblului complex de factori ai fertilităţii, îndouă mari categorii: “variabilele intermediare”, prin intermediul cărora se exrcită înmod necesar orice influenţă saupra fertilităţii şi “variabilele explicative sauindependente” , de natură socială, economică, politică, culturală etc.O caracteristică a ultimelor decenii o constituie multiplicarea cercetărilorrealizate în scopul măsurării incidenţei fiecărui factor şi, într-o manieră mai ambiţioasă,pentru elaborarea unei teorii economice a fertilităţii; ambele tipuri de demersuri suntposibile datorită progreselor observării statistice în domeniu.Pe baza unei anchete efectuate în pe un eşantion naţional reprezentativ,cuprinzând 800 de femei albe, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani, căsătorite de celpuţin 5 ani, fertile şi practicând contracepţia, care nu îşi exercitau activitatea îndomeniul agricol (şi nici soţii lor), D. Freedman a încercat să aprecieze impactulfactorilor economici şi non-economici în domeniul fertilităţii. Fertilitatea cuplurilor semăsoară prin numărul de copii în viaţă; variabilele explicative sunt în număr de 14,dintre care 6 sunt economice şi 8 non-economice. Variabilele economice cuprind:‣ pentru soţ:• venitul din anul precedent anchetei;• «venitul relativ»‣ pentru soţie:• numărul de ani de activitate de la data căsătoriei;• venitul;• statutul activităţii;• speranţa de activitate viitoare:Variabilele sociale şi demografice cuprind: atitudinea femeii cu privire lalimitarea naşterilor; vârsta femeii; nivelul de educaţie al femeii; religia femeii; reuşitasocio-profesională a soţului; nivelul de educaţie al bărbatului; vârsta bărbatului;originea cuplului;Variabila specifică a analizei vizează venitul relativ al soţului: este vorba deraportul între venitul soţului şi venitul mediu al grupului social căruia îi aparţine cuplul,168

Secţiunea Statistică – Informatică economicăconsiderând costurile de creştere şi educare ale copiilor dependente de normele socialeimpuse de grupul de apartenenţă (în interiorul unui anumit grup părinţii nu auposibilitatea alegerii volumului de cheltuieli destinate copilului). În consecinţă, unindivid al cărui venit este inferior venitului mediu din grupul său este supus uneiconstrângeri de cost (pe care nu o poate evita) şi riscă să aibă o familie mai puţinnumeroasă decât cea pe care venitul mediu al grupului său i-ar permite să o aibă(situaţia se inversează în condiţiile unui venit superior venitului mediu).Rezultatele studiului arată că variabilele economice joacă un rol limitat înexplicarea diferenţelor de fertilitate; uarea în considerare a variabilelor demografice şisociale creşte foarte puţin partea variaţiei explicate. Distincţia în funcţie de numărul deani de căsătorie este esenţială:• pentru cuplurile căsătorite de cel puţin 10 ani, variabila economicădeterminantă este venitul relativ al soţului;• pentru cei căsătoriţi de 5 până la 9 ani, variabila determinantă este numărulde ani de activitate a femeii de la căsătorie (fertilitatea fiind cu atât mai scăzută cu câtnumărul de ani de activitate este mai ridicat).Studiul fertilităţii diferenţiale după venit, activitate, educaţie, religie sau etnieeste o altă modalitate de analiză a determinantelor fertilităţii. Pentru fertilitateadiferenţială pe grupuri sociale vom examina numărul final de copii care revin la 1000de femei cu vârsta peste 15 ani, aparţinând diverselor categorii socio-economice.Datele, prezentate în tabelele 1 şi 2, au la bază înregistrările ultimelor recensăminte dinţara noastră. Numărul de copii cel mai ridicat se observă în familiile de agricultori, iarcel mai scăzut în familiile de patroni, liber profesionişti şi salariaţi. Perioada de tranziţiepe care o traversează ţara noastră nu permite evidenţierea relaţiei în J inversat întrefertilitate şi venit; curba descrescătoare a fertilităţii pe măsura creşterii veniturilor nuajunge încă la punctul de inflexiune. Datele permit însă evidenţierea relaţiei inversecare există între fertilitate şi activitatea feminină, în special atunci când aceasta nu seexercită în domeniul agriculturii.Tabelul 1 -Fertilitatea diferenţială după categorii socio-economice - 1992Categoria socio-economicăNr. copii născuţi vii ce revin la1000 femei cu vârsta peste 15 ani• agricultori particulari2536,0• membri ai asociaţiilor agricole2681,4• salariaţi cu ocupaţii agricole1965,7• patroni1395,0• liberi profesionişti1107,6• salariaţi cu ocupaţii neagricole1304,3• meseriaşi şi comercianţi particulari• personal al cooperaţiei meşteşugăreşti şi de consum1746,7• muncitori salariaţi1512,2• alte categorii1606,6318,9Populaţie activă 1672,2Total populaţie 1802,0169

Revista Tinerilor EconomiştiTabelul 2 – Fertilitatea diferenţială după categorii de populaţie şi mediuNr. De copii născuţi vii ce revin la 1000 femei cu vârstaCategoria de populaţiepeste 15 aniMediul1992 2002Populaţie activă 1672,2 1470,0‣ urban 1414,3 1209,0‣ rural 2027,9 1862,3Populaţie inactivă 1940,4 1772,2‣ urban 1468,9 1359,9‣ rural 2398,4 2197,6Total populaţie 1802,0 1647,5‣ urban 1438,5 1291,5‣ rural 2224,5 2075,9Tabelul 3 - Descendenţa finală a două grupe de generaţii feminine(1943-1947 şi 1953-1957), după nivelul educaţiei şi starea civilăNr. copii născuţi vii la 1000 de femei cuvârsta între 45-49 de aniŞcoala absolvităTotal femei Femei căsătorite1992 2002 1992 2002• instituţii de învăţământ superior 1398,2 1332,6 1555,5 1508,3• şcoli postliceale1525,3 1501,3 1634,8 1627,4• licee1609,9 1671,9 1725,7 1777,4• şcoli profesionale1913,7 2051,9 1987,0 2107,0• gimnazii2334,9 2585,3 2399,8 2654,9• şcoli primare2943,2 3246,5 3020,2 3373,6• fără şcoală absolvită3209,8 3424,5 3576,2 4191,5Total femei din generaţie 2343,4 2175,7 2449,4 2266,5Legătura între educaţie şi fertilitate este evidenţiată prin nivelurile indicatorilordin tabelul 3. Corelaţia inversă puternică care există între nivelul educaţiei femeii şiintensitatea fertilităţii se explică pe de o parte, prin aceea că educaţia, în specialînvăţământul superior, are tendinţa de a întârzia vârsta la căsătorie, iar, pe de altă parte,corelând direct nivelul educaţional cu nivelul veniturilor, regăsim tendinţa anteriormenţionată de scădere a fertilităţii pe măsura creşterii veniturilor şi a gradului deocupare a femeii. Tendinţa evidenţiată se manifestă cu atât mai puternic în cazulfertilităţii legitime, când amplitudinea variaţiei descendenţei finale este de peste doicopii între femeile cu studii superioare şi cele fără şcoală absolvită.170

Secţiunea Statistică – Informatică economicăTabelul 4 - Descendenţa finală a două grupe de generaţii feminine (1943-1947 şi 1953-1957) după etnie şi religieNr. copii născuţi vii la 1000 de femei cuEtniavârsta între 45-49 ani1992 2002• români• maghiari• romi• germani• ucrainieni• ruşi lipoveni• turci• sârbi• tătari• slovaci• bulgari• evrei• croaţi• cehi• polonezi• greci• armeniReligia• ortodoxă• romano-catolică• reformată• greco-catolică• penticostală• baptistă• adventistă• unitariană• musulmană• creştină dupăEvanghelie2348,52136,23873,41961,23210,62178,23006,31712,82061,12526,51785,31288,32115,42200,02383,21525,51133,32328,62417,02137,32043,74307,92514,02593,32250,22517,33732,32149,82088,84091,71829,03139,82076,92865,01566,41709,82299,71656,81275,91992,92164,82173,91890,81111,12143,32272,32087,71905,74143,42447,92523,12142,12304,13601,7În anii ’70, J. L. Simon a emis şi verificat o ipoteză interesantă pentru a pune deacord rezultatele empirice contradictorii asupra relaţiei dintre venit şi mărimea familiei.El a arătat că sensul relaţiei depinde de rangul naşterii: relaţia este directă pentruprimele naşteri şi inversă pentru naşterile de rang superior. Afirmaţia prezintă un dubluinteres:• pe de o parte, permite explicarea contradicţiilor observate de la un studiuempiric la altul, sugerând că relaţia între venit şi dimensiunea medie a familiei - pentruansamblul populaţiei - depinde de structura eşantionului;• pe de altă parte, sugerează o interpretare a fenomenului de convergenţă cătreo dimensiune medie a familiei, între 2 şi 4 copii, ceea ce corespunde diminuării171

Revista Tinerilor Economiştinumărului de cupluri fără copii sau cu un singur copil cât şi a familiilor numeroase;creşterea veniturilor antrenează atât creşterea dimensiunii familiilor care nu aveau decâtcel mult un copil cât şi diminuarea dimensiunii celor care aveau deja 3 sau 4 copii saucare doreau ex ante cel puţin 4 copii.Printre factorii explicativi ai diferenţelor de fertilitate, apartenenţa religioasă şiapartenenţa etnică sunt esenţiale. Variaţia descendenţei finale în funcţie de cele douăcaracteristici este evidenţiată prin datele din tabelul 4.Trei tipuri de explicaţii au fost propuse, imputând abaterile observate de la ungrup religios la altul caracteristicilor socio-demografice proprii fiecărui grup, statutuluiminorităţii în care se poate afla un grup religios şi învăţământului doctrinal propriu-zis.Dintre aceste diverse ipoteze, doar ultima sugerează un efect specific al religiei asupracomportamentului de fertilitate, diferenţele observate rezultând din interacţiuneafactorilor religioşi propriu-zişi şi caracteristicile socio-economice ale grupuluiconsiderat. În cursul procesului de tranziţie demografică, incidenţa factorului religios afost mai mare la început şi s-a diminuat pe măsura modernizării societăţilor umane,odată cu dezvoltarea economică şi ameliorarea statutului socio-economic al menajelor.Analiza devine mai pertinentă cu cât nivelul dezagregării este mai detaliat; eatrebuie să ţină cont şi de specificităţile existente în interiorul fiecărui grup religios.Ipoteza interactivă a lui J. Chamie din 1981 conduce la concluzia, confirmatăde multe analize comparative, conform căreia diferenţele de fertilitate în funcţie dereligie şi de practica religioasă tind să se reducă în multe ţări în ultimul timp; dar, încondiţiile în care apartenenţa la un grup religios presupune particularităţi sociologice,politice şi economice foarte contrastante în raport cu restul populaţiei, diferenţele semenţin.În 1963, I. Adelman, pe baza unei anchete efectuate în 37 de ţări dezvoltate şiîn curs de dezvoltare, a reţinut patru variabile: venitul pe locuitor (Y), pondereapopulaţiei active nonagricole (I), un indicator al nivelului de viaţă (E), care cuprindearata analfabetismului şi nivelul de educaţie al mamei, şi densitatea populaţiei (P).Aceste variabile au fost corelate cu numărul de naşteri vii la 1000 locuitori din fiecaregrupă de vârstă (b). Pentru fiecare grupă de vârstă i (grupuri cincinale de la 15 la 49 deani), se poate scrie următoarea ecuaţie de regresie exprimată în logaritmi naturali:ln b i = a 0 i + a 1 i ln Y + a 2 i ln I + a 3 i ln E + a 4 i ln P + u iFormula permite interpretarea coeficienţilor de regresie a 1 , a 2 , a 3 , a 4 caelasticităţi ale ratei de natalitate faţă de variabilele considerate. Semnul coeficienţiloreste conform ipotezelor teoretice (a 1 , pozitiv, a 2 , a 3 , şi a 4 negativi): numărul de copiicreşte odată cu venitul, în timp ce educaţia, urbanizarea şi densitatea populaţiei exercităun efect de scădere asupra acestuia. Cele patru variabile reţinute explică între 50 şi 70%din variaţie; în schimb, legătura dintre venit şi numărul de copii este slabă şi chiarnesemnificativă (sub pragul de încredere de 5%) pentru multe grupe de vârstă; educaţiaşi densitatea au incidenţa cea mai semnificativă în cadrul acestui model.În 1981, G. Rodriguez şi J. Cleland, pornind de la datele unei anchete mondiale asuprafertilităţii realizate în 20 de ţări (dezagregarea pe grupuri etnice a mărit numărulacestora la 27), au prezentat incidenţa a şase variabile socio-economice asuprafertilităţii legitime: mediul de rezidenţă (urban-rural), nivelul de educaţie, statutulprofesional şi activitatea soţului, nivelul de educaţie şi statutul profesional al soţiei.172

Secţiunea Statistică – Informatică economicăTabelul 5 - Rate specifice de fertilitate pe vârste şi medii în regiunea Oltenia‰MediulGrupa de vârstă15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 Total15-49ani• urban 35,5 101,6 48,5 17,7 5,8 1,6 0,03 30,7• rural 83,0 153,6 88,3 24,0 8,1 2,6 0,2 59,97Tabelul 6 - Indicatorii fertilităţii pe medii în regiunea OlteniaMediul Rata totală defertilitateRata brută dereproducereVârsta medie lamaternitateVârstamediană la• urban• rural1,0531,8000,5340,79224,323,1maternitate23,622,6Din analiza statistică s-au desprins două concluzii generale: existenţa unordiferenţe semnificative de la o ţară la alta, care exclude un model explicativ unic şipartea relativ scăzuta a variaţiei explicate prin intermediul factorilor socio-economiciluaţi în considerare. Rezultatele, confirmând teoriile anterioare, au adus o serie denuanţe interesante:• fertilitatea este în general mai ridicată în mediul rural, dar diferenţa ruralurbanvariază de la o zonă la alta (datele din tabelele 5 şi 6 evidenţiază diferenţesemnificative la nivelul tuturor indicatorilor fertilităţii: modelul de fertilitate rural estecaracterizat de o vârstă medie şi mediană mai scăzută la maternitate şi de o intensitatemai ridicată o fenomenului la toate grupele de vârstă fertilă);• între nivelul de educaţie al celor doi soţi şi intensitatea fertilităţii există ocorelaţie inversă (în anumite zone sau ţări relaţia nu se verifică);• activitatea feminină are în toate zonele globului efecte semnificative asupraintensităţii şi calendarului fertilităţii; statutul profesional al soţului are o influenţă multmai redusă;• în toate zonele, variabilele socio-economice ale soţiei joacă un rolpreponderent în stabilirea nivelului de fertilitate.Toate studiile efectuate în domeniul determinantelor fertilităţii lasă deschisăproblema mecanismelor prin intermediul cărora se exercită influenţa variabilelor socioeconomiceşi socio-culturale considerate.BIBLIOGRAFIE1. Davis, K. The world demographic transition. The Annals of theAmerican Academz of Political and Social Sciences, 19502. Blanchet, D Modélisation démo-economique, INED, Paris, 19913. Caldwell, J.C. The mecanisms of demographic change in historicalperspective, Population Studies vol. 35, nr. 1, London, 19814. Dumont, G.F. Démographie. Analzse des populations et démographieéconomicque, DUNOD, Paris, 1995173

Revista Tinerilor EconomiştiTEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ŞI DE COMUNICARELect. univ. drd. Hauer IleanaAsist. univ. drd. Butuza AntoanetaUniversitatea de Vest Timişoara,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The information systems of last years have theadvantages of great evolution from computer’s domain , about workperformance and especially the development of networks, likeInternet and Intranet. Today, the information is a real and veryimportant resource.The information technology creates, keeps andgives the access to it.Key words: Internet, Intranet, TI, managementul informaţiei1. Implicaţii ale noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare asupra mediuluieconomico-socialPrintre principalele caracteristici ale societăţii contemporane este transformareaei în societate informaţională în care accesul neîngrădit la informaţii şi cunoştiinţe esteprincipala cale de succes în viaţă şi în afaceri. Accesul prompt la informaţie este caleadevenirii profesionale şi a angajării de acţiuni profitabile. De calitatea informaţieidepinde nu numai execuţia raţională a unor sarcinii sau atribuţii, ci şi eficienţa unordecizii asupra agenţilor economico-sociali.Sistemele informaţionale actuale beneficiază din plin de evoluţiilespectaculoase din domeniul informaticii, mai ales în ceea ce priveşte performanţele delucru, dar şi în privinţa dezvoltării reţelelor de tip Internet şi Intranet. Ele constau, înesenţă, în colectarea, prelucrarea, stocarea şi transmiterea informaţiei sub formă devoce, imagine, text şi numerică pe baza microelectronicii prin combinarea informaticiicu telecomunicaţiile şi produc mutaţii importante de la obţinerea bogăţiei spre creaţieproducând tranzacţii numeroase generatoare de valoare adăugată şi modificări aleierarhiei activelor în societăţi comerciale.1.1 Conţinutul şi trăsăturile tehnologiei informaţionaleÎntre decizie şi acţiune factorul catalizator o reprezintă informaţia, ca elementdeterminant al cunoaşterii contextului în care urmează să se ia o hotărâre sau să sedesfăşoare o acţiune. Tratarea informaţiei are loc în cadrul unei anumite tehnologii, înfuncţie de specificul organizaţiei şi a mediului în care ea se utilizează. Cum pentruproduse de natură industrială tehnologia de fabricaţie include toate acţiunile, operaţiileşi fazele necesare transformării materiei prime, a obiectului muncii în produs finit(marfă, lucrare, serviciu) la fel pentru produsul informaţie tehnologia de obţinereinclude toate prelucrările necesare satisfacerii cerinţelor de informare aleconsumatorilor acestuia: manageri, administratori, funcţionari, cetăţeni etc.174

Secţiunea Statistică – Informatică economicăAcţiunile care au loc la nivelul componentelor operaţionale ale uneiorganizaţii(secţii, ateliere, birouri, depozite etc) sunt evidenţiate în documente primareşi/sau centralizatoare de reflectare a fenomenelor şi a proceselor generate, la locul şi înmomentul derulării lor; elementele de sinteză ale documentelor de genul totalurilor şi asubtotalurilor sau a concluziilor constituie semnale şi ştiri asupra tranzacţiilor care auloc într-un interval de timp. Consemnarea cronologică şi sistematică a operaţiilor subformă de note contabile şi înregistrări contabile redă un grad sporit de cunoaştere asituaţiei patrimoniului şi a mişcărilor patrimoniale ale organizaţiei. Prelucrarearegistrelor-jurnal ( al notelor contabile) şi a fişelor de conturi asigură obţinerea deinformaţii generalizate şi sintetizate sub forma balanţelor şi a bilanţului, dar şi a unorrapoarte şi situaţii de excepţii privind unele abateri ale mărimilor efective de la celedorite: consumuri şi cheltuieli realizate- consumuri şi cheltuieli normate, inventarulaverii- situaţia patrimoniului după acte(scriptică), venituri scontate-venituri realizate,profit dorit-profit realizat etc. Analiza economico-financiară şi prelucrările informaţieifinanciar-contabile prin modele econometrice de reflectare a condiţiilor de trecere de lacauze la efecte este determinantă în elaborarea şi fundamentarea deciziilor prinreperarea factorilor şi a cauzelor care au dus la rezultate negative din punct de vedere aleficienţei acţiunilor, dar şi la bunul mers al activităţilor. De asemenea, analizeleretrospective şi prospective pot constitui baza elaborării tabloului de bord almanagerilor, ca scenarii sau programe flexibile prin care să se întrevadă evoluţianormală a rezultatelor pentru variante scontate de combinare a mărimii factorilorimplicaţi .Pe lângă acţiunile elementare de procesare a informaţiei, TI actuale includcomponente tehnice şi organizatorice, cum sunt:• Echipamente de tratare a informaţiei (calculatoare, scanere, imprimante etc)• Mijloace de stocare a datelor şi a informaţiilor• Colecţii de date, cunoştiinţe, fapte organizate în baze, depozite , tabele de dateşi obiecte• Mijloace de comunicare a informaţiei (modemuri, sateliţi, fax-uri, poştăelectronică, etc)• Programe informatice de automatizare şi integrare a prelucrărilor• Firme şi echipe specializate în informatizări, etc.Compleatrea şi combinarea componentelor clasice, tradiţionale cu cele moderne sebazează pe analiza de sistem. Analiza de sistem are ca punct de plecare cerinţeleinformaţional-decizionale ale utilizatorilor, beneficiarilor de informaţii; pe bazacunoaşterii realităţilor privind existenţa şi funcţionarea organizaţiei sau a activităţiiorganizate, prin aplicarea principiilor analizei sistemice structurale statice şi dinamice,sunt concepute şi integrate aplicaţii necesare gestionării şi conducerii în condiţii demaximă profitabilitate şi raţionalitate a activităţilor derulate în sistemul analizat.Analiza de sistem se constituie într-o metodologie de creare şi întreţinere a resurselorinformaţional- decizionale după criterii de performanţă în cadrul unei categorii deorganizaţii sau a unui domeniu de activităţi.Între clasic şi modern, TI existente în organizaţii economico-sociale prin uneletrăsături specifice, cum sunt:• Iniţierea tehnologiei odată cu înfiinţarea organizaţiei şi dezvoltarea ei pemăsură ce volumul şi amploarea activităţilor creşte sau într-o formulare maigenerală un sistem informaţional- decizional se naşte şi trăieşte viaţaorganizaţiei în care fiinţează.175

Revista Tinerilor Economişti• Preponderenţa prelucrărilor manuale prin calcule aritmetice şi bazate pe rutinaexecutanţilor.• Aplicarea strictă a unor metodologii cu caracter normativ ceea ce face ca,adeseori informaţiile rezultate din prelucrări să aibă un rol statistic, constatativ,de raportări. De pildă, chiar dacă se folosesc programe informatice decontabilitate, contabilii continuă să respecte Regulamentele şiinstrucţiunile(standardele) de aplicare a Legii contabilităţii, iar managerii nudevin conştienţi că din documentele contabile informaţiile necesarefundamentării deciziilor se pot obţine în orice moment prin accesarea fişelor decont şi, chiar, a documentelor de sinteză(nu trebuie aşteptat sfârşitul de lună saude trimestru pentru a cunoaşte situaţia resurselor şi a fondurilor organizaţiei,evoluţia încasărilor şi a plăţilor, rezultatele financiare etc);• Exploatarea de produse informatice de contabilitate, pentru salarizări, degestiune comercială etc,face ca informatizarea să producă mutaţii notabile înmunca multor funcţionari şi a specialiştilor. Adeseori, aplicaţiile informatice,aflate în exploatare, transpun prelucrările manuale în tratarea automată a datelorcu implicaţii minore asupra perfecţionării mecanismelor social-economice. Cutoate progresele înregistrate în evoluţia TI se poate uşor constata insuficientaconectare a aplicaţiilor informatice în ansamblul tehnologiilor ca urmare a uneianalize de sistem prealabile precare sau insuficiente. A cumpăra şi adaptaprograme informatice nu este suficient pentru a avea structuri organizatorice şifuncţionale mai performante, mai activ angrenate în mediul pieţeiconcurenţiale.• Conlucrarea defectuoasă între specialişti face să se menţină autonomia unorcompartimente şi sectoare de activitate sub deviza „ în specialitatea mea suntsuveran”. În acest fel luarea de decizii corelate şi convergente spre realizareaunor obiective globale este sporadică depinzând de toleranţa mai mare a unormanageri de pe nivelele superioare ale ierarhiilor.Plusurile şi minusurile semnalate relativ la actualele tehnologii de tratare ainformaţiei denotă, în ansamblu, evoluţiile pozitive din domeniul managementuluisistemelor informaţionale cu rezerve importante de a continua şi a adânci demersurilefăcute mai ales în ultimele decenii.2. Valoarea informaţiei şi tehnologiei informaţionale în unităţile economiceModul şi măsura în care o întreprindere utilizează informaţiile este o problemăcomplexă, deoarece informaţia este o componentă intrinsecă a aproape tuturoractivităţilor oricărei organizaţii.Mai întâi organizaţia caută şi evaluează informaţii în vederea fundamentăriideciziilor importante. Este domeniul cel mai prolific ca arie de cercetare şi cel maiconsacrat, fiind legat iniţial de teoria raţionalităţii deciziilor. În principiu, potrivit teorieideciziei raţionale, dat fiind un context punctual, alegerea variantei de acţiune se face pebaza unei informaţii complete despre obiectivele, alternativele fezabile şi posibilelerezultate ale acestor alternative.Un al doilea domeniu de utilizare strategică este cel legat de demersulorganizaţiei de a prinde, de a conştientiza sensul schimbărilor şi direcţiile dezvoltăriidin mediul concurenţial. Întreprinderea ca sistem, este fundamental legată de mediul încare se încadrează.176

Secţiunea Statistică – Informatică economicăA treia axă de utilizare a informaţiei ţine de generarea de către organizaţii, denoi cunoştiinţe prin procesul de învăţare organizaţională. Noile cunoştiinţe sunt extremde importante în proiectarea unor noi produse şi servicii, ameliorarea celor existente,schimbarea proceselor organizaţionale etc. Mulţi economişti au proclamat cunoaşterea,înaintea capitalului şi muncii, drept cea mai importantă resursă a societăţii. Problemaeste foarte dificilă, deoarece cunoştiinţele sunt răspândite în toată organizaţia, iaridentificarea şi valorificarea lor presupune schimbarea stilului de lucru ierarhic şiformalizat.În analiza valorii informaţionale se impune a avea în vedere o consecinţă ateoriei informaţionale a lui Shannon, consecinţă evocată de Karl Sveibz: informaţia nuare valoare în sine; valoarea informaţiei ţine în principal de conexiunea cu acţiuneaumană sau ca relaţie indirectă.Informaţia este bunul, averea critică a oricărei întreprinderi, fiind legată decunoaşterea furnizorilor şi clienţilor, cunoştinţele creatorilor şi dezvoltatorilor deproduse. Cele mai dinamice companii identifică noi paradigme care considerăinformaţia drept cea mai importantă resursă a epocii noastre.Una dintre problemele inerente măsurării activelor intangibile ale firmei constăîn faptul că există mai multe tipuri de informaţii, care provin de la numeroase surse. Înplus, o parte a informaţiei are o valoare efemeră, altele au valoare numai în anumitecondiţii. Activele tangibile clasice, cum ar fi lichidităţile, acţiunile, proprietăţile pot fievaluate relativ corect, conferind o soliditate financiară recunoscută. Este adevărat, şiaceste active se pot schimba rapid, îşi pot mări sau diminua valoarea, în funcţie deevoluţia sectorului de activitate, dinamismul pieţei, globalizarea economiilor.Informaţiile prezintă un rol capital în realizarea unor plasamente, politici, strategiiviabile.Firmele în care informaţia prezintă o semnificaţie sporită sunt preocupatepentru ca acesta să fie inclus în documentele de sinteză financiar-contabile. Importanţasa este cu atât mai mare cu cât pe baza informaţiilor, compania poate să lanseze acţiunisau să contracteze împrumuturi pe/ de pe piaţă. Ca orice activ, informaţia constituiesubiectul reevaluării, deprecierii şi reprezintă un element impozabil. În unele ţări,precum SUA şi Marea Britanie, regulile privind capitalizarea unei forme a activuluiinformaţional, cheltuielile de cercetare-dezvoltare au conturat un model pentrupublicarea acestor valori. La momentul actual, doar câteva firme contabilizeazăvaloarea activelor- informaţii, dar există un curent clar privind perfecţionareametodologiei contabile3. Influenţa tehnologiei informaţionale şi a managmentului informaţiei în performanţeleunităţiiInformaţia este o resursă reală, vitală în condiţiile actuale. Tehnologiainformaţională este cea care creează, stochează şi furnizează accesul la această resursă.Una dintre erorile fundamentale ale managerilor cu privire la tehnologiainformaţională constă în iluzia că informatizarea întreprinderii atrage de la sineameliorarea productivităţii firmei şi a competitivităţii sale. Informatizarea este unproces calitativ. Esenţial este modul în care se combină reursele tehnologieiinformaţionale şi modul în care procesul este adaptat la specificul întreprinderii. Ceeace este mai delicat ţine de faptul că adaptarea la specificul întreprinderii nu înseamnă orelaţie unidirecţională. Este fundamental ca şi întreprinderea să se transforme în funcţiede oportunităţile oferite de tehnologie. După cum afirma Thomas Davenport, tehnologia177

Revista Tinerilor Economiştinu este nici salvatorul şi nici demonul erei informaţionale. La modul cel mai rău, nepoate distrage şi conduce pe un drum greşit. La modul cel mai bun, noile sisteme potasigura suportul pentru acel gen de utilizare a informaţiei care să fie legat dedezvoltarea întreprinderii.Managementul, politica, strategia cu privire la informaţii nu pot fi imaginate înacest moment fără aportul tehnologiei. Însă tehnologia constituie numai suportulgestiunii resursei-informaţie, deschizând noi oportunităţi pentru exploatarea informaţieişi apariţia unor abordări novatoare cu privire la ceea ce face organizaţia şi modul în carese comportă.După Erik Brynjolfsson de la Massachusetts Institute of Techology,investiţiile în TI sunt o condiţie pentru succesul în managementul informaţiei, darsuccesul nu va veni dacă organizaţia nu-şi schimbă şi modul în care prelucrează şi-şigestionează informaţiile.Thomas Davenport explică rata mare a eşecurilor în materie de implementare aunei arhitecturi informaţionale coerente prin concentrarea excesivă pe aspecteletehnologice şi insuficienta atenţie acordată utilizatorilor. Managementul informaţieitrebuie să înceapă de la modul în care oamenii utilizează informaţia deoarece:- informaţia evoluează pe mai multe direcţii, căpătând sensuri multiple.- Oamenii nu partajează uşor informaţiile.- Schimbarea tehnologică a unui sistem informaţional nu va schimbaautomat şi cultura întreprinderii.Dincolo de eşecurile implementării unei arhitecturi informaţionale coerente, unalt fenomen cu urmări negative îl reprezintă suprasarcina informaţională sausuprainformatizarea.Chiar de la începuturile teoriei informaţiei, cercetătorii au studiatfenomenul de suprasarcină informaţională. Aceasta apare atunci când sistemul primeştemai multe informaţii decât poate gestiona. Schimbările care o generează pot fi de naturăcantitativă, de semnificaţie sau de intensitate.Ca soluţii pentru suprasarcina informaţională, un studiu sugerează: o mai bunăpregătire în separarea informaţiilor necesare de cele irelevante; o analiză şi filtrare maiserioasă a informaţiilor, astfel încât managerii să primească numai ceea ce au nevoie, omai bună pregătire pentru dezvoltarea aptitudinilor de comunicare, astfel încât angajaţiisă nu mai creeze informaţii de prisos.Dacă se acceptă că informaţia este în primul rând un proces şi nu un lucru însine, politica informaţională a unei organizaţii trebuie să asigure cadrul creăriisensurilor de către persoane sau grupuri ce creează informaţii aplicând cunoştiinţele lorpe datele de care dispun. Preluarea datelor, întreţinerea şi distribuirea(transmiterea) lorsunt vitale pentru organizaţii, dar de obicei cele mai delicate probleme ţin deinadvertenţele ce apar la crearea conexiunilor între date şi cunoştinţe. De aceea maimulte date nu conduc la mai multe informaţii.Pentru o organizaţie managementul tehnologiei informaţionale trebuie acordatmanagementului informaţiei.Bill Mayson-White preia şi enumeră cinci principii care săghideze gestiunea informaţiei:1. recunoaşterea tipurilor şi formelor informaţiilor utilizate înîntreprindere, şi a valorii lor relativ la procesele întreprinderii.2. Identificarea, specificarea şi legarea proceselor şi procedurilorîntreprinderii într-o manieră în care informaţia este utilizată şimanipulată în interiorul proceselor.3. Identificarea modurilor şi punctelor în care tehnologia informaţionalăconstituie suportul proceselor organizaţiei.178

Secţiunea Statistică – Informatică economică4. Înţelegerea şi îndeplinirea obligaţiilor statutare care decurg dinmânuirea informaţiei.5. Asigurarea procedurilor şi a sistemelor implementate pentru amonitoriza şi a verifica calitatea managementului informaţiei îninteriorul întreprinderii.4. Rolul tehnologiilor informaţionale în întreprinderea bazată pe informaţiiRevoluţia informaţională determină, fără îndoială anumite transformări şi lanivelul întreprinderilor. Dacă în era industrială a existat organizaţia bazată pe principiilebirocraţiei lansate de Webwr, în era informaţională trebuie să existe un nou tip deorganizaţie. În linii generale, aceste transformări privesc:- înlocuirea activităţilor necalificate cu cele bazate pe cunoaştere. Druckeraprecia, în 1993, că o treime din activităţile din firmă erau realizate deangajaţi ale căror sarcini de lucru se bazau pe manipularea de cunoştinţe.Aceştia au competenţele necesare de a învăţa continuu despre ceea ce au defăcut în cadrul unui proiect şi nu mai este necesară îndrumarea lor din parteanivelurilor superioare de conducere, ei ştiind mai bine cum trebuie realizatesarcinile de lucru pentru a-şi îndeplini obiectivele ce le-au fost atribuite.- Înlocuirea sarcinilor de lucru repetitive, de rutină, cu inovaţia. Tehnologiileinformaţionale au permis informatizarea majorităţii activităţilor cu caracterde rutină din cadrul firmei, rămânând în sarcina directă a oamenilor aceleactivităţi care solicită iniţiativă, flexibilitate şi creativitate. În aceste condiţii,sarcina managerilor constă în a potenţa caracterul inovator al angajaţilor înjurul unei viziuni comune.- Redescoperirea lucrului în echipă. Ehipele de muncă sunt formate în vedereaatingerii unor obiective fără a se mai ţine seama de graniţele funcţionale alefirmei.- Renunţarea la organizarea funcţională în favoarea organizării orientate peproiecte. Fiecare proiect necesită formarea unei echipe interdisciplinare careînvaţă pe măsura dezvoltării proiectului.- Înlociurea coordonării pe verticală prin coordonarea pe orizontală. Însistemele birocratice, angajaţii nu au responsabilităţi privind coordonareamuncii lor cu a altor angajaţi situaţi pe acelaşi nivel ierarhic. Ei trebuie săraporteze managerilor aflaţi pe niveluri ierarhice superioare, cărora le revinerolul coordonării diferitelor activităţi desfăşurate la acelaşi nivel ierarhic.Complexitatea şi dinamismul mediului economic contemporan determinăînlocuirea lanţului de comandă specific organizaţiei ierarhic-funcţionale cucoordonarea pe orizonatală.Toate aceste transformări ale organizaţiei au loc haotic, dar nici sub un controltotal din partea conducerii. Complexitatea schimbărilor nu face posibilă aplicarea lorimediată, chiar dacă se adoptă o abordare radicală, majoritatea întreprinderilor aflânduseîn plină tranziţie şi sunt caracterizate cel mai bine prin intermediul conceptului de„organizaţie bi-modală”.Acest concept arată că întreprinderea trebuie să funcţionezecoerent în condiţiile manifestării unor tendinţe opuse:centralizare/descentralizare,stabilitate/dinamism, uniformitate/diversitate.Un rol important în procesul de schimbare organizaţională îl joacă tehnologiileinformaţionale(TI). Problematica schimbărilor organizaţionale şi a TI nu este cu totulnouă, numeroase lucrări abordând diferite aspecte ale acestui subiect. Dacă majoritatea179

Revista Tinerilor Economiştiautorilor evidenţiază rolul important al TI în reproiectarea şi/sau reorganizarea firmelor,există şi autori care chiar dacă nu minimalizează în mod explicit rolul TI, acordă oatenţie redusă sau ignoră aceste probleme în lucrările lor.Una din caracteristicile importante ale TI, din perspectiva impactului asupraorganizaţiilor, este flexibilitatea. Flexibilitatea derivă din faptul că TI pot genera efecteopuse asupra organizaţiei, în funcţie de alţi factori implicaţi şi modul de implementare.TI oferă firmelor diferite opţiuni de organizare şi dezvoltare, sprijinind alegerea făcutăindiferent care ar fi aceasta. Experienţa demonstrează că TI pot sprijini atât eforturile decentralizare cât şi pe cele de descentralizare a procesului decizional din cadrulorganizaţiei. TI intervine atât în stabilirea obiectivelor strategice cât şi în definireadimensiunii şi a direcţiilor de schimbare ale firmei, ceea ce demonstrează loculimportant pe care-l ocupă determinismul tehnologic în procesul de schimbareorganizaţională.Complexitatea relaţiei strategie-TI arată că utilizarea TI are un efect sinergicasupra structurii organizatorice şi a obiectivelor strategice ale firmei, ambele fiindinfluenţate, dar şi influenţând aceste elemente.Organizaţia având o structură dată, poatesă-şi definească obiectivele strategice în funcţie de cerinţele mediului, după care sătreacă la selectarea celor mai potrivite TI pentru atingerea obiectivelor strategice.Analiza rolului TI în procesul schimbării organizaţionale trebuie să ia înconsiderare şi motivaţia firmei în adoptarea TI. O altă problemă importantă o reprezintăcapacitatea organizaţiilor de a exploata facilităţile oferite de TI, în vederea obţinerii deavantaje concurenţiale.Tehnologiile informaţionale au redefinit bazele oricărui tip de afacere:satisfacerea clienţilor, producţia propriu-zisă, strategiile de marketing, distribuţia, toatedepind la acest început de secol de tehnologiile informaţionale şi de lucrul în reţea.Noua economie a debutului de secol XXI se organizează tocmai în jurul reţelelorglobale de capitaluri, gestiune şi informaţii, în care accesul la cunoştiinţele tehnologiceasigură productivitatea şi competitivitatea. Astăzi, direct sau indirect, totul se bazeazăpe sfera financiară, pe comerţ, pe tranzacţii şi toată lumea nu se gândeşte decât laevoluţia lui, la introducerea noilor tehnologii în această ramură.Economia societăţii informaţionale este de tip tehnologico-informaţional şi secaracterizează prin:- Afirmarea nevoilor de informare şi comunicare ca nevoi umane primare,corespunzător asumării explicite şi active, de către subiecţii individuali şicolectivi, a statutului de agenţi informaţionali;- Ponderea dominantă şi importanţa critică a resurselor informaţionale şicunoştinţelor în sistemul resurselor disponibile, informaţia este numită apatra resursă şi devine mai importantă decât cele clasice(muncă, natură şicapital),- Accentuarea dimensiunii informaţionale şi de concepţie a muncii, arolului factorilor informaţionali în susţinerea creşterii eficienţeieconomice, precum şi a importanţei deţinute, în cadrul organizaţiilor decătre profesioniştii informaţiei;- Preponderenţa activităţilor umane desfăşuarte în regim de asistareinteractivă cu calculatorul;- Posibilităţile oferite de reţelele teleinformatice pentru accesarea şiprelucrarea informaţiei de la distanţă de către participanţi dispersaţiteritorial, depăşindu-se astfel barierele spaţiului geografic;180

Secţiunea Statistică – Informatică economică- Accesibilitatea largă, pentru cetăţeni, a serviciilor şi facilităţilor oferitede sistemele informatice, atât la locul de muncă cât şi în viaţa lor publicăşi privată.În concluzie, TI nu trebuie implicate doar în îmbunătăţirea eficienţei activităţii, citrebuie sesizate posibilităţile de organizare şi desfăşurare a activităţii în noi moduricomplet diferite.BIBLIOGRAFIE1. Nasbitt, J. „Megatendinţe”, Ed. Politică, Bucureşti 19892. Oprea, D.,Fotache M.„Sisteme informaţionale pentru afaceri”, Editura Polirom,Iaşi, 20023. Oprean D., „IT&C: Proiectarea de tehnologii informaţionaldecizionale”,Abdel R.MEd. Risoprint, Cluj-Napoca, 20014. Porter ,M.,Mcneill,R.„The New Programmer- The Next Wave of ComputerInnovation in North American Business”, in BusinnesQuarterlz 48, nr.4, 19835. Turner, J. A „The role of Information Technology in Organisational6. Zaharie D.,Albescu F.,Bojan I.Transformation”, John Wiley&Sons Inc., 1996„Sisteme informatice pentru asistarea deciziei”, Ed. DualTech, Bucureşti 2001181

Revista Tinerilor EconomiştiABORDĂRI ALE OPŢIUNII FISCALE ÎN FINANŢELE PUBLICE CLASICE ŞI MODERNEConf. univ. dr. Dincă MariusLect. univ. drd. Dincă GheorghiţaUniversitatea “Transilvania” BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: According to the traditional or orthodox approach of thepublic finances, the individual cannot make any options regardingthe public goods as well as no institutional options. Both the fiscaland the institutional options are considered to be made, for theoverall community, from outside the potential system of optionsavailable for each individual. The individual is able to make choicesonly in what concerns his private behavior on the market as hereacts to the proposed combinations of taxes and publicexpenditures imposed to him by the institutional structures. Theclassic question raised by the traditional theory of the publicfinances is how the individual will react in allocating his timebetween work and leisure, given the personal income levels andways of taxation. In the same time we might wonder how his choicewill be influenced by a shift in the level of the taxation rates or byswitching to another way of taxation. The modern theory of thepublic finances tries to instate a view in which the taxpayer isgetting a well defined right to decide upon the structure of the taxesas well as in what concerns the structure and the hierarchy of thepublic expenditures. We are talking about a fiscal constitution.Key words: Public finances, taxation, individual option, fiscal institutionsNivelurile opţiunii fiscaleConform abordării tradiţionale sau ortodoxe a finanţelor publice, individul nuface nici opţiuni referitoare la bunurile publice şi nici opţiuni instituţionale. Opţiunilepentru ansamblul colectivităţii, atât cele fiscale, cât cele şi instituţionale, se presupunecă sunt realizate în afara sistemului potenţial de opţiuni ale fiecărui individ în parte.Individul este în măsură să aleagă numai în ceea ce priveşte comportamentul său privatde piaţă, pe măsură ce reacţionează la diversele combinaţii de impozite şi cheltuielipublice, care îi sunt impuse din exterior de structurile instituţionale.Comportamentul individului, în calitatea sa de decident, este situat în centrulanalizei, dar este vorba numai de opţiunea privată a individului între mai multealternative de piaţă, pe măsură ce acestea din urmă se modifică sub influenţa structuriifiscale impuse. Întrebarea tipică ce se ridică conform teoriei tradiţionale a finanţelorpublice este: dată fiind instituţia impozitului pe venitul personal (ca una dintreprincipalele componente ale obţinerii veniturilor bugetare) şi date fiind cotele deimpunere utilizate, cum va reacţiona individul în repartizarea timpului său, între muncă182

Secţiunea Statistică – Informatică economicăşi timp liber, şi, cum va fi opţiunea sa influenţată de către o modificare în nivelulcotelor de impunere sau de trecerea la un alt mod de impunere?Laureatul premiului Nobel, profesorul James Buchanan, consideră că, încondiţiile ordinii politice democratice, indivizii aleg nivelul de bunuri şi servicii publicepe care comunitatea le va achiziţiona şi le va furniza cetăţenilor săi. Individul, împreunăcu semenii săi, realizează opţiuni referitoare la bunurile publice, ca şi opţiuni referitoarela bunurile private. Instituţiile 40 prin intermediul cărora sunt derulate aceste opţiuni îipot influenţa comportamentul individului. În ţările democratice s-a încercat analizareacomportamentului decizional individual, precum şi previzionarea direcţiilor efectelorexercitate de unele dintre instituţiile sistemelor fiscale moderne. Pentru a-şi realizademonstraţia, profesorul Buchanan a considerat că instituţiile respective au fostselectate în mod extern, chiar de către indivizii al căror comportament este vizat.Întrebarea care se pune în aceste condiţii este: Date fiind veniturile care trebuie obţinuteprin intermediul unui impozit progresiv pe veniturile individuale, cum va influenţainstituţia fiscală opţiunea individului de alocare a resurselor sale pentru achiziţionareabunurilor publice şi respectiv a celor private?Comportamentul decizional individual de selecţie a instituţiilor fiscaleÎntr-un cadru politic democratic, indivizii au atribuţii mai extinse faţă de simplaalegere a unei acţiuni pe piaţă şi de participarea la decizii colective în cadrul instituţiilorexistente. În cele din urmă, în aşa-numitul stadiu constituţional al deciziei, ei trebuie deasemenea să aleagă cadrul structural al deciziei în sine şi să selecteze instituţiile princare sunt implementate atât alegerile curente de piaţă, cât şi opţiunile politice curente.Este foarte important ca fiecare nivel sau stadiu separat al opţiunii individuale să fieconsiderat în mod separat. Conform abordării tradiţionale a finanţelor publice, pot fianalizate efectele pe care instituţia impozitului pe veniturile personale le exercită asupracomportamentului individual, fie în plan economic, fie în procesul de votare.Într-un stadiu decizional anterior putem examina, de asemenea,comportamentul individului în selectarea unei anumite instituţii a impozitului pe venitfaţă de alte alternative de obţinere a veniturilor bugetare. La acest nivel al analizeiputem încerca să comparăm impozitul pe veniturile individului cu alte instituţii fiscale,cum ar fi impozitul pe veniturile corporaţiilor. Este important de clarificat modul încare individul va alege între mai multe alternative posibile ale instituţiilor fiscale, princare el îşi va exercita opţiunile fiscale ordinare, cu referire îndeosebi la nivelulresurselor care sunt alocate bunurilor şi serviciilor publice.Există trei niveluri ale opţiunii fiscale. Astfel individul se întreabă, în primulrând, cum va plăti el pentru bunurile şi serviciile colective care îi vor fi oferite. În aldoilea rând, cât de mult va dori să îi ofere colectivitatea, iar în al treilea rând, o dată ceo anumită decizie de grup este realizată, cum va reacţiona el la condiţiile de piaţăschimbate cu care se confruntă? Chiar dacă că aceste trei niveluri de decizie trebuie săfie analizate separat, totuşi, este destul de clar că ele sunt interdependente.Ca în majoritatea situaţiilor în care sunt realizate opţiuni, comportamentul idealimplică o ajustare simultană a tuturor variabilelor decizionale. În mod concret, selecţiaunei instituţii fiscale de către un individ va depinde de opţiunea sa pentru un anumitnivel şi o anumită structură a bunurilor publice, precum şi de stabilirea unei reacţii40 Înţelese aici în sens restrâns, ca instrumente prin care se realizează colectareaveniturilor la bugetul statului183

Revista Tinerilor Economiştiprivate de piaţă faţă de rezultatele fiscale colective. Orice teorie satisfăcătoare acomportamentului normativ al individului trebuie să reuşească să înţeleagă procesulprin care aceste trei seturi de decizii sunt realizate în mod simultan 41 .O astfel de idealizare ignoră totuşi un element al procesului decizional, carepoate fi de importanţă majoră, reprezentat de costul în sine al realizării deciziilorrespective. Într-o lume în care deciziile individuale pot fi luate într-o izolare completăunele faţă de celelalte, acest element al costului poate fi neglijat în majoritateacazurilor. Într-un cadru în care indivizii trebuie însă să participe într-un mod sau altul laobţinerea unui anumit tip de consens asupra scopurilor colective, care o datăreglementate li se aplică tuturor, aceste costuri se pot dovedi destul de semnificative.Din momentul recunoaşterii acestui fapt, chiar şi opţiunile individuale idealizate nu mainecesită o determinare simultană a tuturor valorilor pentru variabilele alegerii. În acestcontext, poate deveni raţional pentru individ să ia în calcul posibilitatea ca opţiunea sareferitoare la reglementări şi instituţii, independentă de opţiunile sale private, să fieexercitată în cadrul operaţiilor instituţiilor şi a reglementărilor respective. Cu altecuvinte, poate deveni logic pentru individ să ia în calcul opţiunea sa pentru instituţiialternative, sub auspiciul cărora vor fi realizate deciziile viitoare, în mod independentde alegerile anterioare sau de reacţiile sale previzibile la aceste decizii.Separarea deciziei constituţionale de ceea ce poate fi numită deciziaoperaţională a individului este importantă şi este esenţială pentru demonstrareapunctului de vedere al profesorului Buchanan. Această separare este cu atât maiimportantă pentru instituţiile fiscale şi opţiunile fiscale, deşi poate fi aplicată şi pentrualte domenii de activitate.Un individ oarecare dintr-o comunitate politică va încerca să-şi exprimeîndeosebi preferinţele sale referitoare la partea de resurse economice care vor fidedicate utilizărilor publice şi mai puţin la utilizările private ale acestora. El va trebui sădecidă asupra instituţiei prin care se realizează plata pentru bunurile publice, respectivasupra structurii impozitelor. Individul va trebui de asemenea să decidă cantitatea şistructura bunurilor publice care vor fi furnizate, precum şi asupra mărimii şi aconţinutului bugetului public. Nu în ultimul rând, el trebuie să decidă asupra modului încare va reacţiona la modificarea condiţiilor cu care se va confrunta în economia reală,ca rezultat al angajamentului fiscal.Aceste decizii sunt interdependente, după cum s-a precizat, însă atunci cândindividul recunoaşte costurile de negociere a înţelegerilor cu semenii săi, referitoare lainstituţiile prin care se realizează plata pentru fiecare tip de buget în parte, el ar putea săprefere, din motive de eficienţă, să separe decizia instituţională de decizia bugetarăpropriu-zisă. Cu alte cuvinte, el ar putea fi de acord ca grupul să decidă din punct devedere constituţional asupra instituţiilor sub auspiciile cărora deciziile fiscale (bugetaresau referitoare la bunurile publice) vor fi realizate, într-un mod aproape independent decerinţele iniţiale ale grupului.Individul nu poate şti cu exactitate care sunt bunurile şi serviciile publice pecare le va dori şi în ce cantităţi (în cadrul unui întreg set de opţiuni bugetare viitoare),dar va dori să participe la stabilirea instituţiilor prin care va plăti pentru bunurile şiserviciile publice de care va avea nevoie, indiferent de cantităţile în care vor fifurnizate. Cu alte cuvinte, nu am putea oare să decidem, din perspectiva constituţională,41 J.M. Buchanan, Public Finances in Democratic Process: Fiscal Institution andIndividual Choice,(1987) The University of North Carolina Press184

Secţiunea Statistică – Informatică economicădacă să colectăm veniturile publice printr-un impozit pe venit sau printr-un impozit pevânzări? 42 . Un asemenea tratament al structurii instituţionale în cadrul unui anumitproces constituţional va reduce costurile de realizare a deciziilor bugetare ordinare,referitoare la cantitatea de bunuri şi servicii publice care va fi furnizată. Impunerea unorastfel de constrângeri instituţionale conduce la stabilirea regulilor jocului opţiuniifiscale, în timp ce, fără asemenea constrângeri, jocul apare lipsit de orice regulă.Această din urmă concluzie este verificată, indiferent de regulile utilizate în procesul deluare a deciziilor colective, deoarece şi acestea din urmă trebuie să fie determinateprintr-un demers constituţional. Indiferent dacă deciziile politice sunt luate pe baza uneiunanimităţi de tip Wickselian, printr-o regulă a majorităţii simple sau printr-o oricarevariantă sau combinaţie posibilă, selecţia independentă a instituţiilor fiscale determinăreducerea costurilor decizionale. Aceasta deoarece ea elimină din calculul bugetardirect un întreg set de elemente de negociere.Este important de cunoscut modul în care, un anumit membru al comunităţiipolitice, îşi va orienta opţiunea personală între mai multe instituţii fiscale alternative.Abordarea precisă a acestei probleme este deosebit de importantă şi se poate realiza celmai bine utilizând un model explicit.Vom lua exemplul unei comunităţi în care toate deciziile curente referitoare lafurnizarea bunurilor publice sunt luate printr-o majoritate simplă, în urma unor întâlniriale comunităţii. Fiecare individ ştie în avans că orice propunere de acţiune fiscală va fidecisă în această manieră. Orice cetăţean poate prezenta grupului moţiuni referitoare lanivelul cheltuielilor publice din diferite domenii, precum şi asupra nivelurilor cotelor deimpozitare care produc venituri pentru bugetul comun. În acest cadru, un anumit individnu poate anticipa care vor fi propunerile ce vor fi prezentate grupului pentru decizie, şichiar dacă ar putea să estimeze într-o anumită măsură acest lucru, el nu are cum să ştiedacă preferinţele sale vor fi respectate în urma adoptării unei anumite moţiuni. Cu altecuvinte, individul nu poate prevede dacă peste un anumit interval de timp va fi adoptatăsau nu o moţiune de a cheltui x lei pentru a subvenţiona o anumită cheltuială publică.În eventualitatea că o astfel de moţiune este adoptată, individul nu poate şti dacă el seva situa de partea susţinătorilor sau a opozanţilor acesteia, deoarece nu ştie care îi vor fipreferinţele în perioadele viitoare sau care îi va fi situaţia sa economică.Presupunem că este stabilită o sesiune constituţională a grupului, iar grupuleste chemat să decidă în mod colectiv asupra unei anumite instituţii de impunere 43 .Altfel spus, va fi selectată o anumită instituţie care, dacă va fi aprobată, va fi utilizatăpentru a finanţa oricare cheltuieli vor fi propuse şi aprobate în perioadele următoare.Comportamentul viitor al individului faţă de un anumit proiect propus va depindeparţial şi de modul în care o asemenea cheltuială va fi finanţată. Revenind la şedinţarespectivă, individului îi va fi cerut să aleagă o modalitate de finanţare a tuturorpropunerilor de cheltuieli care vor fi supuse aprobării, independent de cunoaşterea uneischeme de aprobare a moţiunilor care ar putea apărea de-a lungul timpului. Instituţiaastfel aleasă va fi impusă ca o constrângere, ca o regulă, sub auspiciile căreia vor fi42 J.M. Buchanan, Public Finances in Democratic Process: Fiscal Institution andIndividual Choice,(1987) The University of North Carolina Press43 Este vorba tot de semnificaţia restrânsă a instituţiilor fiscale, ca forme practice aleimpozitelor185

Revista Tinerilor Economiştirealizate opţiuni particulare referitoare la structura şi mărimea cheltuielilor publice încadrul unei serii continue de perioade fiscale şi contabile 44 .Selecţia unei anumite instituţii fiscale devine asemănătoare alegerii unor regulipentru un joc obişnuit. Jucătorul nu ştie, la momentul în care trebuie să fie de acord cusemenii săi asupra regulilor jocului, care set de reguli îl vor avantaja cel mai mult înrundele următoare ale jocului. El nu poate şti cu precizie acest lucru, deoarece nu poatecunoaşte alternativele pe care le va avea şi constrângerile sub care va evolua.Incertitudinea inerentă a opţiunii între mai multe reguli face ca şi consensul între diverşijucători să fie mai uşor de atins decât s-ar putea aştepta aceştia. Dacă un jucătorpotenţial, la momentul în care este de acord asupra regulilor jocului, ar putea să prevadăcărţile pe care le va deţine în fiecare rundă a jocului, acesta va fi foarte hotărât pentru asusţine acel set de reguli şi va lupta pentru adoptarea lor de către întregul grup. Dacăînsă şi alţi potenţiali jucători vor fi la fel de bine informaţi, atunci consensul asupra unuisingur set de reguli nu va mai putea fi niciodată atins. Pe de altă parte, dacă nici unjucător potenţial nu îşi poate previziona poziţia sa în diferitele runde viitoare alejocului, consensul asupra regulilor devine realizabil. În această situaţie, fiecare jucătorpotenţial va fi motivat să selecteze acel set de reguli care îi va părea eficient sauechitabil într-un sens privat sau individualizat, astfel, încât oricare i-ar fi poziţia, el vaavea o şansă echitabilă de a învinge. Elementul central al conflictului dintre jucătoriipotenţiali, care apare odată ce poziţiile individuale sunt identificabile, poate fi eliminatîn măsura în care o asemenea identificare devine posibilă. Pentru scopurile noastre,miza jocului devine alegerea între instituţiile fiscale. În acest sens, trebuie văzut cum arprefera un individ să fie impozitat de-a lungul unei secvenţe nedeterminate de perioadeîn cadrul cărora deciziile de cheltuieli vor fi adoptate de către grup, dacă el nu ştie nicicare propuneri vor fi avansate şi adoptate şi nici care îi vor fi preferinţele individualereferitoare la acele propuneri.De la interesul privat la interesul publicCercetătorii din domeniul politic, ca şi din alte domenii, se referă adesea lainteresul public ca fiind ceva ce există în mod independent de interesele private saupersonale ale fiecărui individ, membru al unei colectivităţi.În lucrarea sa, Public Finances in Democratic Process: Fiscal Institution andIndividual Choice, Buchanan porneşte de la ipoteza că nu ar exista un interes public, iarindivizii se presupune că acţionează ca simplii maximizatori ai utilităţii, deşi funcţiilede utilitate nu trebuie să fie definite în mod îngust. Pe parcursul analizei însă, Buchananrealizează o anumită reconciliere între concepţia individualistă şi cea a interesuluipublic în contextul ordinii politice. Dacă individul care alege va trebui să selecteze întremai multe instituţii, între diferite reguli ale jocului şi dacă el nu-şi poate anticipa cuprecizie propria sa poziţie în rundele următoare ale jocului, propriul său interes privat îiva dicta să se îndrepte spre adoptarea unui set de reguli care par eficiente. Altfel spus,propriul său comportament de maximizare a utilităţii îl va determina în acest cadru săaleagă regulile care vor fi mai eficiente pentru grupul luat în ansamblu. Astfel,consensul între toţi membrii grupului asupra unui set comun de reguli devine posibil.44 J.M. Buchanan, Public Finances in Democratic Process: Fiscal Institution andIndividual Choice,(1987) The University of North Carolina Press186

Secţiunea Statistică – Informatică economicăAnaliza sugerează deci, că, dacă indivizii sunt puşi în situaţia în care li se cere să aleagădin punct de vedere constituţional, ei pot fi mânaţi de către propriul lor interes săacţioneze în sensul atingerii unui interes public în beneficiul tuturor.În acest cadru nu va mai apărea nici un conflict între comportamentul demaximizare a utilizării private şi obligaţiile politice ale indivizilor. Această concluzieare importante implicaţii normative, sugerând, între altele, că acolo unde este posibil,opţiunile sociale trebuie să fie făcute în condiţiile în care indivizii sunt puşi să decidă şiasupra aspectelor constituţionale. Funcţia de utilitate a individului care alege oferăsemnale diferite pentru orientarea comportamentului în asemenea situaţii, faţă de aceleape care le generează atunci când poziţiile individuale sunt mai uşor de identificat. Înaceastă ipostază nu este necesară încorporarea explicită a relaţiilor interpersonale şi nicimodificarea funcţiei de utilitate pentru a include argumente referitoare la utilităţile saula activităţile celorlalte persoane. Totuşi, deoarece individul de referinţă ar putea înorice rundă ulterioară a jocului să-şi asume una dintre multele poziţii specifice, propriulsău comportament de maximizare a utilităţii îl va determina să selecteze instituţiile caresunt în general eficiente. Deoarece toţi membrii grupului se regăsesc în situaţii destul deasemănătoare, o înţelegere asupra unui set de reguli general eficiente devine posibilă.Este interesant de văzut dacă alegerile instituţionale sunt de faptrealizate separat de alegerile de zi cu zi. Nu este necesară o cercetare exhaustivă aprocesului politic pentru a stabili concluzia generală că modelele de decizie au osemnificaţie considerabilă pentru evenimentele din lumea reală. Este suficientă oobservaţie de zi cu zi pentru a releva că instituţiile fiscale sunt dezbătute, discutate şi înfinal selectate într-un mod aproape independent de opţiunile referitoare la bunurilepublice furnizate ulterior.Se constată, în majoritatea ţărilor, discuţii şi promovări ale unor proiecte dereformă fiscală, care de cele mai multe ori nu au nici o legătură cu opţiunile referitoarela programele de cheltuire ulterioară a fondurilor. Această separaţie a procesului dedecizie fiscală poate fi parţial atribuită pe seama unor elemente care sunt în modesenţial iraţionale şi ineficiente, iar o mai mare interdependenţă între diferitele variabilefiscale ar fi de dorit să se producă la toate nivelurile.Abordarea independentă a opţiunii instituţionale tinde să impună constrângeriasupra opţiunilor bugetare curente şi din acest motiv generează ineficienţă. Astfel, dacăeste propus un anumit program de cheltuieli, care va fi finanţat în cadrul unei structurifiscale existente şi care nu permite modificări, susţinerea necesară nu va fi obţinută, înciuda faptului că, dacă o distribuţie alternativă a impozitelor ar fi promovată, suportul arfi uşor de obţinut. Consideraţiile descrise anterior sugerează totuşi că asemeneaineficienţe admise, care derivă din independenţa celor două opţiuni instituţionale şioperaţionale, pot fi înlăturate, cel puţin în anumite cazuri, printr-o o mai mare eficienţăa actului decizional, chiar şi în cadrul unui sistem separat în întregime. Pare imposibilde afirmat apriori că întregul proces al opţiunii fiscale nu ar trebui în mod ideal săincludă o separare conceptuală distinctă între setul instituţional de decizii şi setuloperaţional de zi cu zi sau obişnuit. În realitate, o asemenea separaţie poate fi observatăîn cadrul tuturor jurisdicţiilor politice.Reabilitarea tradiţiei neoclasice a finanţelor publiceTeoria clasică şi cea neoclasică a finanţelor publice au fost în mare măsurăcreate de cercetătorii de limbă engleză şi au fost criticate pentru accentul lor poziţionatpe partea de impozite a contului fiscal şi pentru relativa neglijare a părţii de cheltuieli.187

Revista Tinerilor EconomiştiAnaliza, conform acestei tradiţii, a considerat impozitele ca fiind impuse din exterior şică veniturile erau răpite economiei reale în urma încasării lor la buget. Termenul luiEinaudi de imposta grandine (impozitul ca o grindină) descrie cu acurateţe modeleleclasice. În acest sens, au fost create aşa-zisele principii ale impunerii, iar disputele pebaza acestor principii au continuat să fie incluse în discuţii sofisticate asupraimpozitelor, fără a ţine cont şi de partea de cheltuieli a bugetului. Această procedurăreprezintă o încercare de a stabili principiile de repartizare a costurilor bunurilor publiceîntre indivizi, în mod independent de orice luare în considerare a cererii de asemeneabunuri. Pe pieţele bunurilor private, în anumite condiţii, preţurile care trebuie plătite decumpărători individuali sunt stabilite în principal în funcţie de costuri, iar cererileindividuale influenţează numai cantităţile care vor fi furnizate. În această situaţie,cererea afectează producţia totală de bunuri, dar nu şi preţul pe unitatea de bunfurnizată.În cazul bunurilor publice sau colective, caracteristica esenţială este furnizarealor în comun. Aceasta implică imposibilitatea de a oferi unităţi divizibile din acestebunuri către cumpărători la preţuri de furnizare determinate de cost, precum şi faptul cănu pot fi realizate ajustări individuale în funcţie de cantitate. Elementele de cost potdetermina preţurile de furnizare cu care se confruntă grupul ca o entitate şi nu fiecareindivid în parte. Cantitatea uniformă, disponibilă tuturor indivizilor din grup, facenecesară o discriminare aparentă a preţurilor pretinse diverşilor solicitanţi, discriminarecare poate fi determinată în mod corect numai dacă luăm în discuţie în mod explicit şipartea de cerere. Neglijarea acestei părţi şi promovarea principiilor impuneriidetermină rezultate pe deplin arbitrare. Profesorul Buchanan preciza în alte lucrări 45 căarbitrariul poate fi redus aici numai în măsura în care toate bunurile şi serviciile publicevor oferi beneficii generale şi mai puţin individuale.Dacă producţia publică este limitată doar la oferirea acelor bunuri şi serviciicare sunt puse la dispoziţia tuturor membrilor comunităţii în mod egal, abordareaneoclasică poate părea limitată la o primă vedere. Acest lucru este cu atât mai adevăratcu cât beneficiile specifice pot fi atribuite cu o mai mare precizie unui individ sau grupde indivizi. O astfel de imputare a beneficiilor conduce la includerea părţii de cerere înmodel, într-o asemenea manieră care permite o concentrare primară asupra alocăriicosturilor. Dacă, de exemplu, se acceptă că beneficiile marginale resimţite în urmaconsumului de bunuri şi servicii publice sunt aproximativ egale pentru toţi indivizii,diferenţele din această parte a contului fiscal nu vor influenţa distribuţia costurilorimpunerii, indiferent de normele care vor fi acceptate. Într-un asemenea model, toatecererile individuale pentru bunuri publice sunt aproximativ egale şi de aceeaconsiderentele de eficienţă vor impune o structură a costurilor impunerii egală pentrutoate persoanele. O altă imputare a beneficiilor marginale poate fi şi aceea în careacestea sunt oarecum proporţionale cu o anumită bază de venit sau avere. În acest caz,numai considerentele de eficienţă dictează o impunere proporţională a venitului sauaverii din punct de vedere marginal, iar îndepărtarea de această regulă poate fi discutatăcomparând normele eficiente cu cele ineficiente. Pot exista şi alte imputări alebeneficiilor marginale şi fiecare va produce distribuţii diferite, eficiente în mod ideal,ale costurilor impunerii.45 J.M. Buchanan, Public Principles of Public Debt: A Defense and Restatement (1958),Richard D. Irwin Inc.188

Secţiunea Statistică – Informatică economicăDupă cum se ştie, abordarea tradiţională are puţine încercări de a justificaimportanţa empirică a oricărei imputaţii a beneficiilor, necesară pentru a-şi legitimametodologia. În al doilea rând, se cunoaşte faptul că bunurile şi serviciile publicefurnizate în prezent de către stat nu se califică în întregime pentru a dobândi atributul degeneral, în sensul anterior menţionat. Pentru unele dintre aceste bunuri şi servicii,beneficiile, atât cele totale cât şi cele marginale, sunt puse la dispoziţia indivizilor şisubgrupurilor în mod diferenţiat. Dacă recunoaştem acest lucru, abordarea neoclasicătradiţională a principiilor impunerii devine lipsită de atribute utile din punct de vedereştiinţific.Această reacţie pare însă prematură după o mai atentă considerare. Abordareainstituţională contribuie la reabilitarea metodologiei neoclasice în termeni generali şichiar potrivit logicii sale specifice. Cel puţin în anumite circumstanţe, se poate dovedieficient şi de dorit ca alegerea între instituţiile impunerii să fie separată de alegerea întreprogramele de cheltuieli. Argumentul pentru o asemenea partiţionare a procesuluidecizional fiscal se bazează pe ipoteza că instituţiile impunerii, care determinărepartizarea costurilor de oferire a serviciilor şi bunurilor publice între membriigrupului, pot fi elemente cvasipermanente sau constituţionale ale structurii social –politice, în timp ce programele de cheltuieli, care determină distribuţia beneficiiloraferente bunurilor şi serviciilor publice între membrii grupului sunt fenomenetemporare. Numai evenimentele lumii reale pot să determine dacă această distincţie estesau nu relevantă din punct de vedere empiric.În măsura în care distincţia este relevantă, putem analiza însă calculeleindividului prin care acesta alege între instrumentele impunerii, într-un mod cu totulseparat de orice consideraţie specifică asupra părţii de cheltuieli. Pentru a clarifica acestconcept şi a-i demonstra limitele, Buchanan prezintă un exemplu al unei comunităţipolitice formată din doar trei cetăţeni: A, B, C. În fiecare perioadă fiscală există treiprograme posibile de cheltuieli publice. Primul program le oferă beneficii lui A şi B înmod egal, însă nu îi oferă nici un beneficiu pentru C. De pe urma celui de al doileaprogram beneficiază A şi C în mod egal, dar nu îi oferă nici un beneficiu lui B, în timpce prin programul al treilea beneficiile sunt oferite în mod egal lui B şi C, iar A nuprimeşte nimic.Se presupune că fiecare individ consideră adoptarea fiecăruia dintre cele treiprograme ca fiind la fel de probabilă în fiecare perioadă fiscală. În asemeneacircumstanţe, fiecare individ din cadrul grupului este motivat să discute cu semenii săiintroducerea unei scheme generale de colectare a impozitelor, în mod independent deimputarea anticipată a beneficiilor specifice din cadrul oricărei perioade. De-a lungultimpului, distribuţia de probabilitate a beneficiilor de pe urma diverselor programe decheltuieli este probabil necunoscută, însă chiar acest element de nesiguranţă în sine estesuficient pentru a realiza opţiuni raţionale instituţionale, în mod cu totul separat.Sistemul trebuie să rămână ineficient pe termen scurt sau în cadrul unei singureperioade, pentru ca individul care nu primeşte nici un beneficiu din programele decheltuieli specifice să fie supus unor costuri ale impunerii egale cu cele atribuitesemenilor săi, care sunt beneficiarii direcţi. Acceptarea instituţiei impunerii se poatedovedi eficientă pe un orizont de tip multiperioadă numai dacă individul în cauză seaşteaptă să-şi dobândească în mod echitabil partea sa de beneficii de pe urma serviciilorpublice, pe măsură ce instituţia fiscală rămâne funcţională pentru o secvenţă nedefinităde opţiuni fiscale.189

Revista Tinerilor EconomiştiDin punct de vedere practic, implicaţiile teoriei opţiunii publice în domeniulfiscal sunt foarte importante. Putem astfel să realizăm o paralelă cu situaţia dinRomânia, unde se observă că, în condiţiile impozitului progresiv asupra veniturilor, seproduce o redistribuire brutală de la categoriile sociale cu venituri cel mult medii cătrepersoanele cu venituri mici. Aceasta deoarece cotele maximale de impunere (în speţăcota de 40%) se aplică asupra unui nivel destul de scăzut de venituri (aproximativ 3000de euro pe an), ceea ce duce la nemulţumiri evidente şi la conflicte sociale, mai ales că“finanţatorii” sunt de regulă salariaţi, care obţin venituri din muncă şi nu categoriilecele mai înstărite, cum ar fi normal. În plus, sumele astfel colectate la bugetul statuluisunt destinate, nu de puţine ori, unor plăţi compensatorii şi ajutoare de şomaj care seridică la niveluri comparative sau chiar mai mari (!) decât remuneraţiile pe care leprimesc o largă categorie de salariaţi şi pentru perioade care ajung uneori la 36 de luni.Consecinţa acestor măsuri este o nivelare a veniturilor, însă spre sărăcie, şi ocreştere a frustrării celor impozitaţi, care pot ajunge la concluzia că este mai bine sămunceşti mai puţin, sau se vor deplasa către evaziunea fiscală sau spre portiţe de evitarea impunerii progresive.Un alt exemplu, tot din practica românească, este protecţia nediscriminatoriecare se acordă celor care se încălzesc în sistemul centralizat de termoficare. Situaţiapoate că ar fi acceptabilă dacă subvenţiile pentru gigacalorie nu ar fi de fapt finanţatedin creşterea preţului (de fapt a accizelor) la gazele naturale şi la carburanţi. Astfel, ceicare se încălzesc cu gaze naturale plătesc un preţ majorat pentru a se acorda subvenţiicelor care se regăsesc în sistemul centralizat de încălzire. Problema este că nu toţi ceicare se încălzesc cu gaze sunt persoane cu venituri mari, după cum nu toţi cei care suntîn sistemul centralizat de încălzire au nevoie efectiv de aceste subvenţii.În acest sistem, persoanele vizate de impunerea progresivă sau cele carebeneficiază de “luxul” încălzirii cu gaze contribuie, pe de o parte, în moddisproporţionat la constituirea veniturilor statului, iar pe de altă parte, nu beneficiază cunimic de măsurile sociale pe care le finanţează de fapt. Soluţia ar trebui să fie ori orelaxare a impunerii progresive, respectiv o temperare a preţului (şi îndeosebi aaccizelor) gazelor naturale şi carburanţilor, fie o repartizare mai echilibrată în plansocial a beneficiilor vizate. Altfel, finanţatorii, care nu sunt întotdeauna cele maiînstărite persoane, vor resimţi tot mai acut inechităţile astfel promovate şi vor consideracă este mai bine să te regăseşti în rândul celor care nu contribuie cu nimic şi doar“beneficiază”.BIBLIOGRAFIE1. J.M. Buchanan Public Finances in Democratic Process: Fiscal Institutionand Individual Choice, The University of North CarolinaPress, 19872. J.M. Buchanan Public Principles of Public Debt: A Defense andRestatement, Richard D. Irwin Inc., 19583. I. Văcărel şi Finanţe publice, ed. a iv-a, Ed. Didactică şi Pedagogică,colab.4. M. DavidGelfand şiPeter W.Salsich, jr.Bucureşti, 2003State and Local Taxation and Finance, West PublishingCompany, Minnesota, 1986190

Secţiunea Statistică – Informatică economicăO NOUĂ TERMINOLOGIE A ORGANIZĂRII MUNCII ŞI ACTIVITĂŢILOR ÎN SOCIETATEAINFORMAŢIONALĂ ŞI A CUNOAŞTERIILect.univ.dr. Marian STOICAAcademia de Studii Economice Bucureşti,Catedra de Informatică EconomicăAbstract: The important influences of information andcommunication technology from last years for economy and societygenerally have one remarkable impact for nature of work. In thiscontext we assist to the real changes in work organization and also,to a new terminology of that like distance working, teleworking,virtual organization, cybermarketing etc.Key words: new work terminology, teleworking, information andcommunication technology, e-business, e-activities.1. Lucrul la distanţăBiroul virtual reprezintă o formă de manifestare a telenavetei la nivelocazional, când angajatul îşi petrece majoritatea timpului de lucru la sediul societăţiimuncind doar o zi pe săptămână la domiciliu, respectiv la nivelul mobilităţii totale, încare angajatul nu este prezent la un sediu fix, prestând servicii de oriunde.Munca la distanţă reprezintă munca efectuată de o persoană aflată într-un locdiferit de persoana (persoanele) care o supraveghează direct şi/sau o plătesc pentrumunca efectuată, accentul punându-se pe lucrătorul individual şi nu pe organizaţie.Munca la domiciliu presupune translaţia biroului tradiţional de la sediulorganizaţiei la domiciliul angajatului, cu toate dotările necesare pe care le implicăfuncţia şi genul de muncă ale persoanei respective: mobilier, calculator legat în reţea,telefon, fax, copiator şi alte dotări specifice muncii prestate.Telenaveta presupune utilizarea tehnologiei telecomunicaţiilor pentru aînlocui, complet sau parţial, deplasarea spre locul de muncă şi înapoi acasă, ca răspunsatât la problemele interne ale lumii afacerilor, cât şi ca strategie a managementuluicererii de transport.Telenaveta ocazională presupune desfăşurarea activităţii în principal la sediulorganizaţiei şi, ocazional, o zi pe săptămână, la domiciliu, fiind cel mai des întâlnită înactivităţi de cercetare, proiectare, programare a calculatoarelor, contabilitate etc., cuprecădere în marile companii.Telenaveta semimobilă implică o mobilitate sporită a angajaţilor faţă de unspaţiu fix de muncă, dar presupune, în continuare, o legătură permanentă cu biroul fizic,după un program prestabilit, angajaţii neavând locuri fixe de lucru, atunci când suntprogramaţi să lucreze la sediul organizaţiei.Telenaveta cu program aleator constituie o categorie a muncii virtuale în carese combină munca la domiciliu cu munca la sediul organizaţiei sau al clienţilor acesteia,în proporţii diferite, angajaţii venind la serviciu aleator, în funcţie de necesităţilecurente ale sarcinilor primite.191

Revista Tinerilor EconomiştiTelenaveta cu mobilitate totală presupune inexistenţa unui birou fizic, lasediul organizaţiei sau la domiciliu, angajaţii desfăşurându-şi ziua de muncă fie lasediul clienţilor, fie în autoturism, din care, prin dotările corespunzătoare, îşiconstruiesc un birou mobil.2. TeleactivităţiTeleeducaţia (e-learning, distance learning) presupune utilizarea tehnologieiinformaţiei şi comunicaţiilor în procesul educaţional şi este una din primeleteleactivităţi specifice unei societăţi informaţionale, care a cunoscut o adevăratăexplozie odată cu dezvoltarea Internet-ului.Telemedicina presupune schimbul de informaţie medicală utilizândcomunicaţiile electronice, în scopul asigurării sănătăţii şi educaţiei pacienţilor saufurnizării de servicii de asistenţă sanitară, neexistând restricţii referitoare la naturainformaţiilor transmise, la modul efectiv în care se face transferul sau la modului în careurmează a fi utilizate informaţiile.Telecentrul reprezintă o multitudine de modele organizaţionale de asigurare aserviciilor de comunicaţie şi a resurselor informaţionale pentru comunităţi defavorizatesau cu venituri mici din zone urbane sau rurale, care pot diferi din punct de vedere alserviciilor oferite, dar şi din punct de vedere al surselor de finanţare, putând aparţinesectorului public, privat sau ambelor.Telemarketing-ul reprezintă activitatea de marketing realizată exclusiv printelefon de către telemarketeri.E-marketingul reprezintă activitatea de marketing realizată prin Internetutilizând poşta electronică şi siturile web.Cibermarketingul reprezintă activitatea de marketing realizată prin utilizareanoilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiei: telefonie mobilă, extranet, tehnologiiwireless etc.Teleshoppingul reprezintă activitatea de vânzare/cumpărare de bunuri şiservicii utilizând instrumente TIC şi cuprinde două laturi: televânzarea, privită dinpunctul de vedere al furnizorului de bunuri şi servicii şi telecumpărarea, privită dinpunctul de vedere al clientului. Dacă aceste activităţi sunt însoţite de o decontare online(telebanking), se poate vorbi de o formă minimală de telecomerţ.3. Organizarea virtualăOrganizaţia virtuală reprezintă o configuraţie a unor unităţi structuralesemipermanente, interdependente (parţial dependente, parţial independente), dispersategeografic şi care îşi măresc performanţele în general prin receptivitatea la schimbărilenevoilor pieţei şi prin abilităţile tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, adaptându-şicontinuu formele organizatorice. Conceptul de organizaţie virtuală include toateorganizaţiile în care se manifestă puternic oricare din următoarele caracteristici:• dispersia: multiple locaţii, care pot da naştere la multiple culturi locale,multiple limbaje şi probleme de comunicare;• împuternicirea: delegarea de putere şi de responsabilităţi părţilorcomponente şi indivizilor din organizaţie;• neliniştea: acceptarea, chiar entuziasmul, faţă de schimbare la fiecareaspect al operaţiilor organizaţiei: scopul său, structura organizaţională şi geografică,produsele şi serviciile oferite şi modul de a face afaceri;192

Secţiunea Statistică – Informatică economică• interdependenţa: cooperare şi sinergie între organizaţii autonome sauîntre departamente şi indivizi împuterniciţi în cadrul unei singure organizaţii;interdependenţa poate fi temporară sau permanentă, incluzând toate tipurile deasocieri: alianţe, parteneriate, lanţuri valorice şi resurse externe.Cadrul de lucru al organizaţiei virtuale este edificat pe patru elemente:• conectivitatea: crearea de unitate sau de infrastructură prin schimbarestructurală, înlăturând constrângerile şi depăşind barierele anterioare;• scopul: obiectivul care asigură stimulentul pentru crearea noiiorganizaţii şi care serveşte drept forţă de coeziune pentru a menţine împreunăcomponentele organizaţiei virtuale cel puţin temporar;• tehnologia: factorul ajutător care permite realizarea obiectivelorpropuse şi face posibilă forma virtuală;• separarea: delimitarea celor care fac parte din organizaţia virtuală decei care nu fac parte, în absenţa oricăror linii fizice vizibile de separare; eastabileşte persoanele care pot lua parte la activităţi şi cele care primesc beneficiile.Organizarea virtuală presupune o uniune temporară sau permanentă deindivizi, grupuri sau unităţi organizaţionale dispersate geografic, care aparţin sau nuaceleiaşi organizaţii şi care depind de mediul reţelelor electronice pentru a-şi realizaprocesul de producţie. Organizarea virtuală şi-a conturat în practică şi în teorie o seriede forme de manifestare diferite.Organizarea virtuală internă se aplică unei organizaţii care vrea să opereze cuechipe interne. O asemenea organizaţie virtuală cuprinde câteva unităţi de afaceri,compuse la rândul lor din grupuri autonome şi echipe. Serviciile manageriale suntasigurate de cele mai multe ori în mod descentralizat, de către echipe autonome.Angajaţii sunt disponibili în multe locuri diferite, motiv pentru care se explică structuraflexibilă a organizaţiei.Organizarea virtuală stabilă se bazează pe cooperarea dintre diferiteorganizaţii şi are ca scop contractarea de competenţe nespecifice de către o organizaţieprincipală (de multe ori un partener central). Competenţele neesenţiale sunt transmise(contractate în afară) către cei câţiva furnizori dedicaţi, care au legături strânse cuorganizaţia principală.Organizarea virtuală dinamică presupune cooperarea la un nivel generalizat şipe scară largă cu alte organizaţii. Relaţiile cu alte organizaţii sunt bazate pe oportunităţişi sunt, în toate cazurile, temporare. Astfel, cooperarea are loc atunci când apar anumiţistimuli ai pieţei, acest mod de organizare având avantajul unei flexibilităţi mult maimari.Compania-reţea, denumită şi „organizaţia agilă” este o reţea temporară deorganizaţii specializate care se bazează pe utilizarea Internetului. Scopul ei este oferireala nivel global a multor game de produse şi servicii prin intermediul Internetului.Managementul bazelor de date şi distribuirea acestora între partenerii care coopereazăeste esenţială pentru o funcţionare bună a organizaţiei virtuale.Organizaţia virtuală permanentă reprezintă o organizaţie virtuală care adunăla un loc jucătorii de pe piaţă şi răspunde oportunităţilor atât pentru activităţi caregenerează venituri îmbunătăţite, cât şi pentru reducerea costurilor, implicând utilizareaconceptului virtual în toate operaţiile, inclusiv sarcinile virtuale, echipele şimanagementul activităţilor organizaţionale.Echipa virtuală este un grup de oameni care interacţionează prin intermediulsarcinilor interdependente şi sunt ghidaţi de un scop comun, lucrând dincolo de193

Revista Tinerilor Economiştigraniţele impuse de spaţiu, timp şi organizaţie, având conexiunile întărite de reţele deTIC.Proiectul virtual reprezintă alianţe sau consorţii pentru a uni organizaţiilecomplementare în scopul exploatării oportunităţilor de piaţă şi implică producătorii,dezvoltătorii şi pieţele diverselor organizaţii construite în jurul unor tipuri de industriisau companii similare, de exemplu noi alianţe de afaceri, asociaţii de comerţ industrialsau activitate cooperativă şi consorţii de cumpărare cumulate pentru scopul beneficiilormutuale.Organizaţia virtuală temporară constituie o extensie a proiectului virtual careabordează proiecte multiple şi dezvoltă reacţii la o oportunitate specifică a pieţei,implicând sarcini virtuale, echipe, operaţiuni şi management virtual al activităţilororganizaţiei.Vecinătatea virtuală este forma cea mai apropiată de organizaţia tradiţională,în care afacerea de bază este centralizată într-o clădire, birou sau o altă locaţie, undeangajaţii sunt prezenţi fizic, iar afacerile sunt derulate sub un singur nume şi conţincompetenţa esenţială, compania având rolul de întreprindere lider în reţea.Umbrela virtuală reprezintă o organizaţie care deţine unele părţi ale afaceriicoordonate într-un loc specific, unde participanţii la organizaţie se pot întâlni fizic şicare operează sub un singur nume, preluat de toată reţeaua. Centrul de coordonare arerolul de legătură conectivă, în timp ce afacerea propriu-zisă se învârte în jurul celordouă extremităţi.Plasa virtuală este cea mai avangardistă formă a organizaţiei virtuale, în carelocul de muncă nu se limitează neapărat la aceeaşi zonă, fiind mai degrabă un spaţiu delucru virtual, avantajul modelului constând într-o libertate mai mare pentru ceiimplicaţi, deoarece nu trebuie să se asocieze unui singur nume sau afacere.Organizaţia virtuală ca reţea de companii reprezintă o reţea de companiiindependente juridic, care cooperează frecvent şi flexibil, în care membrii reţeleiutilizează resursele în comun şi fiecare companie contribuie doar cu potenţialul propriula organizaţia comună. Organizaţia integrată aproape că neglijează instituţionalizareafuncţiilor centrale şi principiile ierarhice de creaţie, fiind de obicei creată pentru operioadă limitată de timp.Întreprinderea industrială virtuală este un consorţiu temporar de organizaţiiindependente, reunite pentru a exploata oportunităţile de producţie de pe piaţă, care seconstituie pe baza raportului cost–eficienţă şi a unicităţii produselor, fără constrângeriprivind dimensiunea organizaţiei, localizarea geografică, mediul electronic, tehnologiaimplicată sau procesele implementate.Corporaţia virtuală este o reţea temporară sau o coaliţie liberă de serviciimanufacturiere şi administrative care conlucrează pentru un scop precis în afaceri şicare se dizolvă când scopul a fost atins. Este compusă din echipe care colaboreazăindiferent de localizarea lor individuală sau de zone orare, posedă o capacitatesemnificativă de a lua decizii şi adoptă idoneismul (deschiderea către nou),cooperarea şi încrederea între organizaţiile reţelei şi oamenii care le compun.Întreprinderea virtuală reprezintă rezultatul uniunii dintre specializările maimultor corporaţii cu scopul de a crea un produs nou şi care trebuie să se poată coagularapid ţinând cont de noile oportunităţi, respectiv să se poată dizolva la fel de repedeatunci când acestea încetează să mai existe.Fabrica virtuală este o comunitate de zeci (sau sute) de fabrici, fiecare dintreele concentrată pe ceea ce realizează mai bine, legate de o reţea electronică care le194

Secţiunea Statistică – Informatică economicăpermite să opereze ca un întreg, flexibil, necostisitor şi indiferent de locul în care seaflă. Reţeaua facilitează schimbul de informaţii dintre companii cu sisteme informaticediferite, în legătură cu nivelul stocurilor şi orarele de livrare, permiţând potenţialilorfurnizori să poată accesa sistemul în vederea licitării pentru diverse sarcini, cu un efortminim şi cu investiţii mici sau deloc (permite unui producător mic să aibă acelaşi accesla informaţie ca un partener mai mare).BIBLIOGRAFIE1. Stoica, G. eActivităţile în societatea informaţională, B. Ghilic-Micu,Marian Stoica, Ed. Economică, Bucureşti 20022. Stoica, G. Organizaţia virtuală, Bogdan Ghilic-Micu, Marian Stoica,Ed. Economică, Bucureşti 2004 (în curs de apariţie)3. *** www.virtual-organization.net195