3702 - Oglinda literara

3702Coperta 1: Ricardâo - Călăreţul de focÎn acest număr:• Gabriel Funica• Cornel Ungureanu• Adrian Dinu Rachieru• Cristian Neagu• Vlad Zbârciog• Valeriu Rusu• Radu Cernătescu• Ionel Necula• Ion Pachia Tatomirescu• Valeria Manta Tăicuţu• Ion Murgeanu• Mircea V. Homescu• Monica Patriche• Marius Stan• Gheorghe Dobre• Gheorghe AndreiNeagu• Ioan Dumitru Denciu• Victor Eftimiu• Adrian Irvin Rozei• Ion Rotaru• Marlena Lică Maşala• Cosmin Dragomir• Lucia Cherciu• Dumitru Huţanu• Teodor Codreanu• Maria Cogălniceanu• Robert toma• Traian Călin Uba• Eugenia Bădilă Karp• Aureliu Goci• AL. Florin Ţene• Veronica Anghelescu• Uzeyir Lokman Cayci• Dan Anghelescu• Ştefania Oproescu• Andreea Bodi• Petre Moldoveanu• Sergiu Matei Lucaci• Constant Tenegaru• Liviu Comşia• Silvia Dumitrache• Matei Romeo Pitulan• Gheorghe Istrate• Petry Hyamat• Violeta Ion• Marius Nica• Octavian Mihalcea• Alexandra LoredanaRadu• Ion Micheci• Titi Damian• Marius Tiţa• Vlad Pohilă• Mariana Vârtosu• Ion Lazu• Cristian TiberiuPopescu• Radu Cosmin• Sava Francu• Doru Emanuel IconarÎn numele libertăţii absolute de exprimare, autoriirăspund în mod direct de conţinutul materialelorpublicate sub semnătura proprie."Cititorii din străinătate se pot abona prin S.C.Rodipet S.A. cu sediul în Piaţa Presei Libere nr.1, Corp B, Sector 1, Bucureşti, România laP.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 saue-mail abonamente@rodipet.ro;subscriptions@rodipet.ro sau on line la adresawww.rodipet.ro".www.oglindaliterara.roOGLINDAliterarãApare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şiface parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilordin România (APLER) şi Associazione dellaStampa Estera din Italia, membru fondator alAsociaţiei Revistelor şi Publicaţiilordin EuropaEditată de S.C. ZEDAX Focşani cu sprijinulConsiliului Judeţean Vrancea,Asociaţiei Culturale "Duiliu Zamfirescu"REDACŢIARedactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: Laurian Stănchescu, Daniel Stuparu,Liviu Comşia, Florentin Popescu, Valeria MantaTăicuţu, Adrian Dinu Rachieru.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu,Gheorghe Mocanu, Florin Paraschiv, Cosmin Dragomir,Constantin Miu, Theodor Codreanu, Lili Goia, SavaFrancu, Ioana Petcu, Ion Deaconescu, Constantin Ghiniţă.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, CarmenSăpunaru, Nicolette Franck, Mihaela Albu, MarlenaLica Masala, Adrian Irvin Rozei.Administraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica DobreOGLINDAliterară o puteţi citi şi pe site-ulwww.oglindaliterara.roactualizat de:www.bootsoftware.comşi www.seven.comAsociaţia Culturală "Duiliu Zamfirescu"Cont: RO98 RZBR 0000 0600 0166 3440deschis la RAIFFEISEN BANK FOCŞANIE-mail:gheorgheneagu@yahoo.comISSN 1583-1647ADRESA REDACŢIEI:str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl. 8,ap. 6, Focşani, jud. VranceaMobil: 0722-284430Revista figurează la poziţia 4699în Catalogul Presei RomâneAbonamente numai prin RODIPETRevista se află şi la chioşcul Muzeului Literaturii RomâneATENŢIE: ÎN CURÂND REVISTA SE VA DI-STRIBUI NUMAI PE BAZĂ DE ABONAMENTPRIN RODIPET SAU POŞTA ROMÂNĂ.

EDITORIALObservaţii, comentarii şi bombăneliViaţa cotidiană, cu toate ale ei, ne impune un ritm din ce în ce mai alert.”Festina lente” dictonul care îndeamnă să ne grăbim încet va fi doar apanajulînţelepţilor. În rest, ai n-ai treabă, te grăbeşti.Ce faci? Mă grăbesc, vine,grăbit, răspunsul. Sîntem de neoprit. Rulăm. Circulăm nonstop. Avem maniavitezei. Realitatea se accelerează, devine halucinantă. Distanţele se micşorează,noaptea-i mai scurtă, ziua pe terminate. Acum mănînci acum te culci.Gabriel FunicaÎncă de la primele ore, dacă aiproasta inspiraţie să deschizi televizorul,primeşti în plină figură o rafală de ştiri. Reporterul,de modă nouă, indiferent undes-ar afla, pe o pajişte cu văcuţe melancolicesau la un combinat chimic dezafectat,îţi va servi un duş verbal, de cele mai multeori incoerent, cu aerul că transmite, în direct,pentru adormiţi, însuşi sfîrşitul lumii.Probabil, nu poţi să-ţi bei cafeaua dacă nuafli primul că la marginea localităţii pe unloc viran (mîndru şi tăpşan) cineva a aruncatniscai saci cu moloz. Cum să începi onouă zi fără ca televiziunea ta preferată sănu-ţi aducă în cel mai scurt timp informaţiade care n-ai nevoie? Cum altfel să te urneştidin casă fără ca postul respectiv sănu-ţi inoculeze matinal un procent semnificativde gîfîială? Te ia somnul pe la mijloculunei emisiuni isterice şi te trezeşti în toiulevenimentelor relatate cu sufletul la gură.Practic, n-ai dormit, ai visat că dormi. Apoiumbli chiaun dintr-un loc în altul, presat deurgenţe, cît reale cît închipuite, somat detot felul de scadenţe, termene şi avertizări.Cozile ne agasează, statul la taclale necalcă pe nervi, bîţîim din picior, sărim bruscdin fotoliu ca să privim buimaci frigiderul.Ideea de plimbare ne scoate din minţi. Lamagazin cumpărăm de-a valma, doar ca săscăpăm, să ieşim odată. Nu mai citim peetichete, nu mai comparăm, nu mai selectăm.Mîncăm deplorabil şi în fugă, ne îmbrăcămca dracu’ şi în grabă.Iar după cumse ştie, graba strică Prada.Filmele, îndoielnicedesigur, ne implementează şi ele, subliminal,un spor de viteză. Poliţişti turbocare izolează răul cît ai clipi, între două cafturişi cinci explozii, din care ies vii şi nevătămaţi,se pun la patru ace, seîndrăgostesc, se însoară, îşi cumpără casă,au copii, merg la biserică, candidează şi laprimărie. Rapid, curat, eficient. Precum reclamelecare ne pun pe jar oferindu-nebonus tot felul de mizilicuri adiacente produsuluicu multiple calităţi, abia ieşit pepiaţă, numai pentru noi, în caz că ne vomgrăbi să-l comandăm. Aşadar, dacă vrei săexişti trebuie să participi activ, interactiv, ra-dioactiv la toată această streche cvasi-generalizată.Trebuie să intri în lot, în cadenţă,în marş, în galop, “hohotind tropotind princamere obscure”, vorba poetului. Trebuiesă-ţi amenajezi, prin dietă, o siluetă cît maiaerodinamică, dacă vrei să prinzi spiritultimpului. Altminteri rămîi de căruţă, defazat,anacronic, retrograd, frînar de felul tău, punîndsaboţi, bariere şi contrafixe claseimuncitoare care acum merge în week-end.Cu maşina pe cadavre călcînd. Freneziaactualităţii şi arta fugii de la locul accidentului.Pînă şi vorbirea ne este afectată.Numai conversăm. Ne transmitem informaţiiîntr-un mod sacadat, schematic, lapidar.Parcă am fi staţii de emisie-recepţie nevrozate.Nu mai poţi pretinde răgaz pentrucăutarea unor cuvinte potrivite, efectuareapauzei între enunţuri, nuanţarea ideii. Zimai repede că mă grăbesc, ţi-o trînteşteamicul odată cu portiera. Prezenţa fizică aceluilalt ne plictiseşte, ne încurcă, ne răpeştetimpul, ne dereglează cutia de viteze.Te ambalezi ca apoi să plăteşti yoghini şiterapeuţi ca să te dezamorseze. Sau te înscriila “Şcoala vieţii”, recent înfiinţata Universitatelondoneză, ca să înveţinormalitatea. Căzuţi din timp doar boschetariiîşi vor mai permite să discute oarecumrelaxat. Statul pe gînduri e o meteahnă, privitul,oblomovian, pe fereastră, un handicap.Cum să mai ai dispoziţia cititului dincărţi? Cărţile sînt citate, survolate, foiletate.Oricum, lumina ecranului este mai puternicădecît lumina tiparului. Pare că nici scriitoriinu mai insistă cu subtilităţi.Se scrie, îngeneral, avînd în vedere un public grăbit, încriză de timp, acaparat de cu totul alte priorităţisau modalităţi de evaziune pe care societateamultimediatică le pune ladispoziţie. Nu mai buchisim, blogoslovim.Navigăm pe google, sărim, impacientaţi, depe un site pe altul. Butonăm nerăbdători,stăm cu mîna pe mouse pregătiţi să intrămcît mai repede în trafic. Noul freamăt oxiurical secolului XXI. Din ce în ce mai mobili,bîntuim fantomatic în tot acest du-te vino,bîiguind incontinent la telefoane mobile.www.oglindaliterara.roCum să mai aidispoziţia citituluidin cărţi? Cărţilesînt citate, survolate,foiletate. Oricum,luminaecranului estemai puternicădecît lumina tiparului.Nu mai buchisim,blogoslovim. Navigămpe google,sărim, impacientaţi,de pe un sitepe altul. Butonămnerăbdători, stămcu mîna pemouse pregătiţisă intrăm cît mairepede în trafic.Noul freamătoxiuric al secoluluiXXI.3703

JURNALTridentşi şansele postrevoluţionare ale filmului(Nu ştiu cât de bine sunt cunoscute cititorului cele trei volume-jurnal intitulate “Despre regi, saltimbancişi maimuţe”. Primul volum se ocupa de trecerea mea prin teatru, al doilea, de ratareaunor relaţii şi proiecte literare, al treilea, de devenirea unor universuri insulare. Volumul al patrulea,din care fac parte aceste pagini se opreşte în lumea filmului. Cartea e în curs de apariţiela Editura Palimpsest.)3704(urmare din numărul anterior)În faţa noastră era un acvariu uriaş – o mare în miniatură.Am cumpărat doi peşti răpitori, sunt cei mai necesari dintre toţi, fiindcăei fac curăţenie. În acvariul meu ei au distrus exemplarelecele mai frumoase – cele mai frumoase erau şi cele mai leneşe.Domnul Griffith mi-a spus că filmul (vorbitor, vorbitor…) n-o să mai caute femeia imaculată. Femeia care să păstreze riturilelumii, Magna Mater. Suntem prea mulţi încât nu vom mai aveatimp să ne gândim la o mamă. Decât ca la o femelă care, în timpulexerciţiilor biologice, a creat. De fapt, a procreat. Dacă până şiCecil B de Mille şi-a bătut joc de Ioana D Arc. Fiecare producătorvrea spectatori plătitori, iar spectatorul plătitor cere ca filmul să-ivorbească pe înţelesul lui. Eu nu sunt pe măsura lor.Lumea a pornit-o pe un drum greşit, dar nu mai avea încotro.Spunea nu mai avem încotro ca şi cum ar fi spus un banc.Ea, lumea, a fost trasă pe sfoară.Am simţit asta de la spanacul acela numit Cântăreţul dejazz, spunea.Discuţia înainta totuşi; am încercat să-l fac să-l contactezepe Schenk: bineînţeles mentalNu vreau să mai am de-a face cu Schenk. Spune-i că totule pierdut.Dar, am îndrăznit, domnule Griffith, dumneavoastră, masonii,aţi câştigat războiul. Aţi câştigat în ultimele două sute de ani totce v-aţi dorit să câştigaţi. Lumea a fost în mâinile voastre.Da, răspunse domnul Griffith, şi chemă femeia să-i maiaducă un whisky. Femeia îl privea ca pe un zeu. Pe el toate femeilepriveau ca pe un zeu.Dacă Schenk te-a trimis la mine, înseamnă că eşti cineva înimperiul lui.Am doar gradul trei, i-am răspuns.Păi vezi, a zâmbit ironic DWG. Am câştigat împreună toaterăzboaiele Când o să ajungi la gradul meu o să înţelegi de ce unrăzboi câştigat este un război pierdut. Noi doi am pierdut împreunătoate războaiele.Servitoarea , care semăna cu Ava Gardner, ne-a mai aduscâte un whisky. Aş mai fi vrut să o văd.Spune-i lui Jo, a încheiat marele Griffith discuţia, că în anul1948 logodnicele Americii trebuie să arate altfel. Viitorul este al târfelor..Şi, după ce a sorbit din paharul cu apă minerală: ţi-am spuscă lumea a luat-o pe un drum rău.Era ironic sau doar mi se părea? Ştia cu ce se ocupă Mejidesşi urmărea un anume dialog?Cu acest capitol ar fi trebuit să înceapă altă carte a mea.Dar nu puteam să explic, fără această introducere, de ce ofer româniloraceastă istorie a filmului – o carte în premieră mondială.Nu aş fi putut să explic cum i-am cunoscut pe marii mei prieteni dela Hollywood. Şi, în primul rând, pe Marilyn.Pe Marilyn am cunoscut-o graţie lui Jean Negulescu, carenu era DWG, dar care în două momente importante ale vieţii melea rostit aceleaşi cuvinte: cinematograful a luat-o pe un drum greşit.Lumea a luat-o razna. Şi a adăugat, de fiecare dată: dar nu mai enimic de făcut.Jean Negulescu nu era Griffith – era chiar foarte departede DWG. Nu era încă pe treapta 33, dar era un prieten fermecător,un degustător rafinat de materii feminine cum puţini se găseauchiar în această capitală a experţilor.În fine, datorită lui Jean n-am uitat să vorbesc româneşte.Şi bănuiesc că nici el.(Dana Demetra Ionescu îmi scrie că urmează două capi-tole foarte frumoase despre Lilian Gish.Mi le va trimite – scria ea – după ce vom Cornel Ungureanuvedea cum au apărut primele capitole,cum au ieşit reproducerile, pozele,ş.a.m.d. Încă ezita să facă o ediţie engleză şi una italiană; Fitz muriseşi ea…şi ea nu se prea descurca în această Italie care n-aveaprea mare chef de americani. Peste trei ani m-a întrebat totuşi ceicu TRIDENT. Era în State, avea bani, era gata să mă invite acolo“ca să preluăm moştenirea culturală a celui mai brav bărbat al Hollywood-ului,J.J.”. Mai adăuga – în cazul în care revista mai apare– un capitol din memoriile lui Fitz, Cinematograful, prohibiţia şi luptacu interdicţiile)(J.J. Fitzzcarraldo/Carla Ionescu) Prohibiţia, introdusă înAmerica la presiunea bisericilor protestante, durează din 1919până în 1933. America modernă, cu preşedinţii, politicienii, detectivii,gangsterii şi miturile s-au făurit în acei ani. Fără prohibiţie,America ar fi fost o ţară oarecare, pitorească şi dinamică, desigurcapabilă să construiască zgârie nori, rachete şi graniţe europene,dar nu forţa magnetică absorbantă - dizolvantă şi coagulantă deopotrivă.America nu şi-ar fi construit subteranele, tunelurile, canalelesecrete pe care Europa şi le-a făurit într-o preistorieanterioară creştinismului. Fără prohibiţie, subteranele Americii eraufirave, mereu ameninţate de sufocare. America n-avea demoni.Prohibiţia a construit cealaltă Americă, subterană, damnată,răzbunătoare. A validat răul ca forţă ordonatoare. A canalizat emigranţiidiferitelor patrii către locuri care să-i adune, să le redeaţara pierdută. A dat un echilibru al puterii într-o lume în care iluziaera că toţi suntem egali.Când, adunat de Mejides din faţa cinematografului chinez şiaruncat în bucătăria vilei sale, am deschis robinetul, m-a izbit întâiculoarea lichidului; pe urmă gustul Nu mai băusem niciodatăwhisky, iar bucătăreasa: în casa domnului Mejides nu se bea altceva!Dacă vrei apă, du-te la nenorocitul de Wilding! Wilding eraconcurenţa. Familia Wilding se otrăvise de mai multe ori cu alcooluriproaste şi decretase abstinenţa.Cunosc o sumedenie de case americane unde între 1919şi 1933 nu s-a băut decât whisky. Era o modă, un snobism, o epidemie.Nu erai nobil, nu era bogat, nu erai bărbat dacă nu trăgeaizilnic o beţie. Dacă nu zilnic, săptămânal.Şi fără prohibiţie lumea bună a Hollywood-ului ar fi făcutchefuri. Dar ele n-ar fi fost atât de sălbatice, de absurde, de îndobitocitoare.Înainte de a deveni el însuşi, homo americanus a trecutprintr-o iniţiere obligatorie, printr-un drum infernal, pentru oclipă, o seară, o săptămână de îndobitocire. Iar prohibiţia a prescurtataceastă perioadă a dobitoacelor. Şi fără prohibiţie ar fi existatnebunia circului existenţial. Şi fără artişti isterizaţi, şi fărăalcoolici asasinaţi de boală. Dar prohibiţia înmulţeşte cu zece, cuo sută numărul lor. Prohibiţia îi pune alături pe pariorii riscurilor şiîi aşează în avanscenă: îi pune alături. Dacă America e o piaţă adrogurilor fără egal în lume, e fiindcă prohibiţia a pregătit terenul.Ar fi existat Hollywood-ul fără prohibiţie? Desigur, dar fărăsă selecteze cu atâta tandreţe, cu atâta necruţare valorile. Fărăsă-şi creeze obstacolele pe care să le învingă.Prohibiţia şi-a avut eroii ei – sfântul ei din Hollywood arputea fi Roscoe Arbukle. Prima sfântă, Virginia Rappe.Grasul de Fatty.Citesc sau recitesc cu detaşare melancolică paginile despreFatty. Cititorul ar putea crede că grasul de el a fost exclus dinlumea filmului fiindcă trebuia un ţap ispăşitor. Aşa, dintr-un excesal destrăbălărilor, frumoasa Virginica s-a îmbătat rău (fetele dinacel timp al filmului păreau inocente!) şi Fatty a trebuit să plăteascăwww.oglindaliterara.ro(continuare în nr. viitor)

ROMÂNII DE LÂNGĂ NOIÎN ARCADIA INTERBELICĂAtacând un subiect „bătătorit” (precum literatura autenticităţiiîn segmentul interbelic), Diana Vrabie în recentul său op (Cunoaştereşi autenticitate, Editura Augusta, 2008) îşi oferă o cursăcu obstacole. Unele ţin de bibliografia impresionantă, de carieraspectaculoasă a conceptului (elastic), folosit inflaţionar, cunoscândreformulări, reevaluări şi inevitabile revizuiri. Încât, provocând oastfel de discuţie (suspectată, poate, de caducitate), autoarea identificăvarii puncte de vedere şi se încumetă la o limpezire terminologicăavertizându-ne că avem în faţă un dosar deschis. Ceea cesună ca o promisiune. Ea aduce acum în atenţie câteva studii decaz şi ne promite, ferm, o continuare a aventurii editoriale, atrasăde complexitatea şi polivalenţa fenomenului. Implicit, de „redimensionarea”conceptului, trecând prin experienţa noului roman francez(pentru care lumea este, pur şi simplu) şi ajungând, bănuim, lanoua practică epică impusă de optzecism; de la tirania convenţieila convenţia autenticităţii, aşadar, în numele voinţei autenticiste,prinzând palpitul existenţial, vibraţia vieţii, noua sensibilitate etc.Altă serie de dificultăţi ţin însă, paradoxal, de hărnicia autoarei.Mereu va fi ceva de adăugat, alte ispititoare lecturi rodescşi cer parcă o dulce amânare. Îmboldită de himera perfecţionismului,semnatara cărţii ştie prea bine că materia e în prefacere,completările bat la uşa demonstraţiei, cartea creşte, se vrea îmbogăţităideatic. Fiindcă Diana Vrabie ne previne că impozantul ope perfectibil; iar acest gând îi temperează cumva elanul. Totuşi,iată, s-a hotărât: a pus punct unui prim volum şi l-a încredinţat tiparului,brascând o amânare sine die. Nerecomandabilă, oricum...Îndatorată sever textelor, îmbrăţişând neutralismul şi calmulanalitic, fără elogii inflaţioniste ori încrâncenări partizane (delargă gesticulaţie), pe un ton mai degrabă casant, Diana Vrabiecercetează acribios o epocă prolifică, eflorescentă, de amplitudineculturală. Nimbată mitic, nescutită de ispita idealizării ori supusă,dimpotrivă, unor lecturi în cheie ideologizantă (acumulând prejudecăţipunitive), Arcadia interbelică fascinează, îndeosebi prin deceniul„de răscruce” (al treilea, fireşte). Poetica autenticităţii cere,la rându-i, dincolo de clişeistica înfloritoare, o lectură contextuală,devoalând frământările epocii. Iar barometrul politic influenţază,vai, orice gest recuperator. Să ne amintim, de pildă, de soarta luiMircea Eliade, o figură renascentistă, certamente, mânată de năzuinţatotalităţii. „Reîntoarcerea” lui în literatura română, în anii ’70,a generat entuziasm. Dar recuperarea a fost sinuoasă, embargoulsau valul contestărilor împiedicând o recepţie calmă, în regimulnormalităţii. Să ne amintim de generaţia lui, cea mai „făgăduitoare”,cum însuşi se exprimase, semnând un cec în alb. Profeţie împlinită,confirmată, finalmente, în pofida timpurilor deloc priincioase.Era, în fond, setea de autenticitate a noii generaţii, „sufocată”de Istorie, dornică de a se despărţi de lumea părinţilor, sedusăde experimenţialism, de un „trăirism” frenetic, taxat de MihailRalea drept „rasputinism” literar şi văzut de Eugen Simion, undevot al diarismului, teoretician şi practician, deopotrivă, ca variantaromânească a existenţialismului francez. Ideea de autenticitate,se ştie, a fost pusă în discuţie (Pompiliu Constantinescu, depildă), conducând la o firească întrebare: poate ea particulariza /legitimaun program estetic? Dacă avem în vedere stricto sensu oexperienţă trăită în chip direct, estetica autenticităţii devine prozăbiografică, naraţiune confesivă. Dar Eliade, atipicul, cel care nupunea mare preţ pe scriitură, cel care scria greu, chinuit, impunândînsă o tipologie avea obsesia stilului de viaţă, repugnându-i analiza.El căuta plenitudinea pierdută de omul modern. La Camil Petrescu,cultul experienţei înseamnă „esenţă de viaţă trăită”, substanţialitatepe când la febrilul Anton Holban acest experimenţialism (cuml-a botezat Petru Comarnescu) exprimă „o tranşă de viaţă”, ivind romane„rupte” din propria-i existenţă, devenind literatură nudă.Să mai observăm că lupta pentru autenticitate se voia ometodă „de viaţă şi gândire”, netrădând fiinţa spirituală. Or, dascălulde gândire, adevărat „director de conştiinţă” (cf. Mihail Sebastian)în epocă era Nae Ionescu. Şi dacă unii desluşeau în nouadirecţie o semnificaţie metafizică, varianta Nae Ionescu propunea„un cod de trăire”. Încât ramura trăiristănu va pune accent pe cunoaştere (implicitanaliză / acţiune) ci pe înţelegere /trăire, ceea ce în contextul ortodoxiei, ametafizicii răsăritene înseamnă pătimire,contemplativism, chiar o încurajare adiarismului. Interesat de „mica istorie”,suportând deformări ficţionale, biografismulcapătă statut literar, foloseşte, s-azis, o materie turbulentă şi încheie „pactul”invocat de Philippe Lejeune, pendu-Adrian Dinu Rachierulând între autenticitate şi credibilitate. Înainte de a fi „un fel deliteratură”, jurnalul intim rămâne spectacolul unei personalităţi, consfinţindrevanşa „marelui exilat” (Autorul). Discursul diaristic, chiarstrăin de superstiţiile stilului rămâne o tehnică de creaţie şi, negreşit,ecoul unor experienţe (în sensul Erlebnis-ului lui Gusdorf).Să ne întoarcem însă la Eliade, cel preocupat de dezvăluiri experienţialiste(pe linia Papini-Gide) ca „documente interioare”, vădindo curiozitate „înspăimântătoare” (nota prietenul Cioran). A scrisEliade literatură? Reproşul de „roman latent” (rostit de acelaşi PompiliuConstantinescu), acuzele de „incapacitate epică”stau în picioareşi Eliade însuşi nu părea a agreea eticheta de prozator.Păcat că Diana Vrabie ignoră episodul lusitan (1940-1944), Eliadeconchizând (şi o spune răspicat) că Jurnalul este, totuşi, opera „ceamai importantă”.În fine, pagini remarcabile sunt consacrate lui Mihail Sebastian,mentoratului lui Nae Ionescu, spaimelor iscate de faimoasaprefaţă la De două mii de ani. Sau „celui mai proustian”prozator de la nou (adică A. Holban), interesat de notaţia pe viu, depoetica incertitudinii, blamând falsificarea literară.Străină, spuneam, de eseismul sprinţar, cel care – iubindvolutele speculative – se dispensează aproape de bibliografie,Diana Vrabie lucrează pe texte, citează cu sfinţenie, propune subsoluribogate referenţial. E de apreciat efortul documentaristic aluniversitarei din Bălţi. Chiar dacă omisiuni există (un număr din Caietecritice, să zicem, dedicat Jurnalului intim, în 1986). Strădaniilerestitutive privesc, desigur, şi alte nume. De pildă, basarabeanulIoan Sulacov, obsedat de „noua structură”, despre care autoareanoastră aducea informaţii interesante în Urme pe nisip (Ed. Integritas,Chişinău, 2005). Poate că o mai incisivă lectură „în ramă”(contextualizatoare, deci) şi un mai hotărât ton critic, polemic chiar,ar fi prins bine întreprinderii domniei-sale *) . După cum sancţionareailuzionărilor, a supralicitărilor (în genul demitizărilor propuse recentde Eugen Negrici, în război cu inconsistenţele „vechiştilor”; vezi Iluziileliteraturii române, Ed. Cartea Românească, 2008) **) ar fi destrămatviziunea paradisiacă, îmbrăţişată, de regulă, de către ceidoritori a se preumbla (exegetic) în Arcadia interbelică.În totul însă ne bucurăm pentru reuşitele Dianei Vrabie,convinşi fiind că ambiţiosul său proiect, vizând – într-un posibil triptic– autenticismul promovat de falanga textualistă şi, mai apoi,noul terorism al autenticităţii (prin schimbarea de cod a douămiiştilor)va prinde chip editorial. Chiar dacă trăim în „epoca ferparelor”,atinşi de o disperare apocaliptică, îngrijoraţi de soarta literaturii,vai, mereu în criză. Chiar dacă, sub presiunea constrângătoarelorevidenţe, vom recunoaşte că asistăm (neputincioşi) la reculul lecturiiîntr-o epocă în care foiesc teleintelectualii. Aventura va continua,bănuim...*)Evident, avem în vedere „răutatea disciplinei”, cum se spune; nucerem, neapărat, maliţiozitate ci doar exercitarea spiritului critic, o„obligaţie de statut”, în fond (ar zice Al. Cistelecan).**)Previzibil, „răutăcismele” nu s-au lăsat aşteptate, E. Negrici fiindadmonestat că ar fi înlăturat „vălul fudul” (cf. N. Coande; vezi Cultura,nr. 28/17 iulie 2008, p. 22), propunându-ne să ieşim din autosuficienţă.Dar o fi dispărut „vălul”?www.oglindaliterara.ro3705

ESEUPANAIT ISTRATI(jurnalul confesiunii faţă de moarte)3706Cristian NeaguAtras de nonconformismul şiopera sa, am urmat calea bibliotecilor,ajungând în cele din urmă să mă interesezeomul Panait Istrati. Nu mă voi opriasupra datelor biografice, atât de cunoscutedistinsului cititor, dar voi căuta săredau cât mai exact suferinţa (fizică şi spirituală)resimţită de nefericitul cărturaraflat în bezna capătului de drum, alunui destin presărat cu trădări, ignoranţă, şi multă singurătate.Dacă în rândul poeţilor, tragismul eminescian impresionează lamodul superlativ, la acelaşi mod vom putea considera profunzimeatragismului istratian în rândul prozatorilor, chiar dacă existăun moment fericit al impulsionării creaţiei sale, (după tentativa desinucidere din 1921) atunci când Romain Rolland îi întinde o mânăşi care, -după ce îi va citi Chira Chiralina semnându-i prefaţa- îlva numi „Gorki al Balcanilor”.Aşadar, urmând etapele fireşti ce se impun întru obţinereaaprobării accesului la documentele arhivate, iată-mă însala de studiu a instituţiei ce deţine filele confesiunilor-jurnal, bătutela maşina de scris cu exact 74 de ani în urmă, de chiar PanaitIstrati. Pe prima pagină iese în evidenţa spaţiului rămas, onotă scrisă de mână, adresată lui Mihail Sadoveanu: „ Mihai. Eun-am să pot la Iaşi, nu vorbi, dar nici măcar citi ceva. Aşa că,am să te rog pe tine să citeşti în loculmeu paginile acestea cari îmi par a fi potrivitemomentului. Al tău, Panait” Trebuiemenţionat faptul că ne aflăm în 1934,an în care Istrati ducea povara unui T.B.C.în ultima fază, abia întors din pribegiaFranţei. Contestat în Bucureşti de Cuziştişi gazetari, aflase totuşi cu oarecare mulţumire–prin intermediul lui Sadoveanucăla Iaşi i se pregătea sărbătorirea celorcincizeci de ani ai vieţii, fără a şti pe maideparte că adversarii săi organizau în capitalamoldoveană o contrademonstraţie aevenimentului care n-a mai avut loc şi astfel, fără a mai fi citite,rândurile în care palpită de nedefinire şi remuşcări sufletul lui PanaitIstrati, aveau să fie sortite arhivei.Mărturisesc starea afectivă la care m-a supus lectura jurnalului,constatând cât de nedreaptă poate fi câteodată Posteritatea,dând uitării asemenea esenţe ale filosofiei de viaţă, specifică–în mare parte- condeierului care îşi înfruntă destinul, rămânândcredincios purităţii literare, ducând sinceritatea slovei, -după cumvom vedea în cazul lui Istrati- până la autocondamnare. Rog cititorulsă-şi imagineze camera insalubră unde, un schelet în pieleal unui bărbat încărunţit, zace într-un pat de fier cu aşternutulnumai petice, aşezat în dreptul unicei fărâme de fereastră prin carenici lumina zilei nu mai are loc să intre de atâţia soli ai morţii. Suflăgreu şi la fiecare acces de tuse, caută cu înfrigurare ghemotoacelede cârpă ascunse sub pernă, spre a-şi opri podiditul sângeluipe gură. Priveşte îndârjit catre măsuţa „şchioapă” pe care seaflă maşina de scris, şi după câteva momente de relaxare depuneefortul „supraomenesc” de a se ridica, sprijinindu-se în tabliapatului. Îşi trage scaunul confecţionat rudimentar din scândurăbrută, şi cu degetele mâinilor tremurânde porni ţăcănitul rar în salturileuniforme ale benzii de tuş:„ August 1934. Luna aceasta la 10 sau 11, împlinesc cincizecide ani. Mărturisesc c-am ţinut mult, în timpul din urmă, săating această jumătate de secol de existenţă. Am ţinut, tocmai fiindcăde trei ani sunt greu bolnav. Exact acum trei ani, în august1931, pe când mă plimbam într-o zi pe malul mării, la Menton,am simţit brusc un gol în inimă, apoi imediat mi s-au înmuiat pi-cioarele şi a trebuit să mă aşez pe o bancă, spunând soţiei mele,care mă întovărăşea: „ Iată ceva nou!” Era „ceva nou” în sensulcă, deşi mă simţiam din ce în ce mai slăbit, dela întoarcerea meadin Rusia, în februarie 1929, încă nu mă considerasem, pânăatunci, un om cu adevărat bolnav, ci numai aşa cum fusesem maiîntotdeauna, un debil, un slăbănog pe picioare, consecinţă a uneigrave pneumonii, urmată de un început de tuberculoză, de caresuferisem pe la vârsta de 18 ani. Această debilitate însă nu măîmpiedicase, timp de 30 de ani, să fiu un om rezistent, să cutreero bună parte a pământului, şi să execut adesea muncile cele maigrele, trăind, mai toată vremea, rău hrănit şi rău adăpostit. Şi deodată,iată-mă căzând din picioare, în ziua aceea, la Menton, tocmaicând opt ani de viaţă scriitoricească, adică de „autor cusucces” cum se spune, mi-ar fi dat dreptul să mă aştept la cu totulaltceva, poate chiar la mai multă sănătate.Din acea zi de august 1931, am început să suflu greu şin-am mai putut să urc o scară, decât făcând popas la fiecaretreaptă. Câteva luni mai târziu am căzut la pat, de unde şi azi numă ridic decât atunci când nevoile mă obligă, ceea ce e o maretristeţe pentru un om a cărui primă pasiune din copilărie a fost săhoinărească din zori şi până în noapte, pe drumuri fără sfârşit.......”Ochii i se umplură de lacrimi, gemând sfâşietor de neputinţă,fapt care îi accentua tremurul mâinilor, şi numai după ce selăsă preţ de câteva minute împietrit liniştii, spre a se reculege,continuă să scrie:„ Dacă n-ar fi fost decât aceastăsuferinţă, -trei ani de zăcere la pat, cuochii în tavan şi cu răni la şolduri!- şi încăar fi fost de-ajuns să-mi doresc moartea,şi chiar să mi-o dau. De ce atunci, aceastănebănuită şi nejustificată dorinţă de a trăi,de a continua? Zic dorinţă, dar cuvântul egreoi. Era, nu o dorinţă, erau două braţedescărnate ce implorau în singurătatealor, pe cineva pe care-l bănuiau tot atât desingur. Şi acum, iată-mă în miezul acesteispovedanii, sau profesii de credinţă.......”Îndrăznesc a-l identifica aici pe Istrati, conceptului filosoficenunţat de Albert Camus în eseul „Le Mithe de Sisyphe, - 1942,unde acesta se străduieşte a fundamenta viaţa, şi nu sinuciderea;ca atare, deşi prizonier între „ziduri absurde” omul de ţinutămorală nu acceptă sinuciderea. Dar să continuăm:„ Mai întâi, de ce voiam să se realizeze această epocăa existenţei mele: august 1884- august 1934? Ce avea să se întâmplela împlinirea acestor cincizeci de ani ai mei? De remarcatcă nu voiam să trăiesc, decât să ating august-ul 1934, şi asta miamdorit-o mai ales, în zilele de grea încercare, trăite la MonăstireaNeamţu, (iunie 1932 – ianuarie 1933), când nici nu mai puteamsă mă spăl fără ajutorul soţiei mele; mult am întins, de nimenivăzutele mele braţe către nevăzutul meu cineva, căruia nu-i cereamnimic. Trebue să spun numai decât că acest cineva nu eranici unul din Dumnezeii pe cari oamenii i-au închis între pereţii unuitemplu, făcând din ei, când o teroare, când nişte nedrepţi distribuitoride bunuri pământeşti şi cereşti. Nu. Credinţa într-un sufletde Dumnezeu am pierdut-o încă din copilărie, când vedeamzilnic în juru-mi preoţi, 9 din 10, rugându-se fără pietate şi trăindîntr-o nepotrivită îmbelşugare, fără milă de aproapele lor........”Din astfel de convingeri publică în 1933, eseul „L`homme qui n`adhere a rien”, confundându-se personajului racinian,„ Aman”,prin care Istrati, trăieşte în adâncimea tragediei regretulunui orgoliu avut cândva faţă de Dumnezeu, şi aidomaeroilor din vechea tragedie profană, el refuză să fugă, să părăseascătragedia, confirmând funcţionalitatea teologiei raciniene dewww.oglindaliterara.ro

REMEMBERPoetul Gheorghe UrsuŞtefan Augustin DoinasFara indoiala, Gheorghe Ursu a fost un poet autentic,care - in cursul vietii sale, nu s-a bucurat de notorietatea cuvenita.Atata volumasul "Mereu doi" tiparit la Editura "Litera" in1971, cat si poemele postume permit acum o apreciere dintrecele mai categorice. Titlul primei plachete sugera, in general,natura lirismului lui Gheorghe Ursu: e vorba de o poezie peeterna tema a iubirii, care - atunci cand isi alege forma traditionala,de obicei forma fixa a sonetului - devine un tipic lirism madrigalesc,asa cum o arata sonetul fara titlu care incepe cuversul: "Cum ai facut de-ai amagit hazardul". Specificul ei constain perspectiva ampla, de dimensiune cosmica, in care se savarsesteaventura erotica: cuplul, in poeziile lui Gheorghe Ursu,nu este nici arhetipal, nici individualizat, ci oarecum stihial, insensul in care Erosul ar fi o drama jucata de doua dintre elementeleprimordiale, - de pilda, pamantul si apa.Intr-un poem intitulat "Dusmanul dragostei", poetul enumerandadversarii inexorabilei sale porniri rosteste peste ere:"dragostea mea fara sir / pe care n-au putut-o contesta nici uriaselereptile tertiare / nici vantul plin de vesti contrare / nici mafiaoglinzilor sperjure / nici zorii care prada zeii din padure."Altadata, in "atacul" sau pasional, autorul, pentru a"sparge" reduta "streina", invoca un termen biblic: "Veniti, voi,trambiti de la Ierihon…" Dezamagirile in spatiu si timp, de tip expresionist,stimulate tocmai de intalnirea cu un corp femeiesc limitatde propriile-i fragede contururi, pasiunea amoroasaamalgameaza regnurile si amesteca realul tern cu sublimul imaginar:"esti atat de tanar si fara margini, / de aceea campul taumagnetic prinde plante carnivore si porumbeii heraldici / oricemoarte incepe in dragoste / si moare-n moara domnului Quijote…"Vesnic pendul intre "triumf si disperare" (poemul "Itisarut"), sufletul indragostit e asemenea unui ceva caruia "i s-astins puzderia de stele", "care urca Golgota zilelor", iar iubita iiapare ca o "intunecata amiaza". Oximoronul nu apare ca gratuit,caci extazul amoros se configureaza adesea ca un act nimicitorde ceea ce adora: voluptatea nu poate sa nu se insoteasca deo delectatio morosa, suprema implinire fiind ucigasa: "chipul dinvis l-am ars cu apa tare / Si-crunt-unde acidul nu intrase / Pesini, pe ochi, intre sprancene groase /Am dat cu cenusiu peste culoare."Nu lipsesc desigur din acest interminabilepitalam expresiile manieriste,in care forta cedeaza pasulnuantei si rafinamentului, caligrafieigratioase: ma gandesc la un alt sonetfara titlu, care incepe cu strofa: "Oploaie lina parca-ti sta pe fata / Minusculaca-n mana lui Cellini / E ploaiedoar, sau chiar acum feline / Miscari decurbe genereaza viata?"Primul volum manifesta un acuzatsuprarealism, de buna calitate, vadindlecturi poetice moderne, si o Gheorghe Ursupropensiune spre lucid, mergand panala jocuri verbale subtile, la efecte de intertextualitate, surprinzatoarepentru anii respectivi.Acum, Gheorghe Ursu apare mai calm, mai echilibrat,mai "clasic": cu acel-amintit-rafinament dezabuzat (Cu acele intoarse,ceasul coase / Un ceas-al nostru zilnic. Si-o tigare) careconstituie indubitabilul semn al modernitatii, care-l salveaza dela orice sentimentalism.Caci Gheorghe Ursu, este in fond, un sentimental generos,pe care cultura si gustul il ocrotesc de banalitatea expresiei.Modelul rafinamentului sau se afla in sonetul "PiataNavona", o mica bijuterie lirica, nu fara gratioase insertii baroce;dupa cum modernismul sau, reintalnind nenumarate mostre din"Mereu doi" il ilustreaza poemul "Dupa calatorie", singurul careaduce, intr-o anumita masura, cu scriitura unui Constant Tonegaru.Martir al neamului romanesc, cazut la lupta cu cea mairusinoasa tiranie a istoriei noastre, Gheorghe Ursu-fermecatorulsi spiritualul Babu, pentru prietenii sai - n-a fost numai un intelectualde un caracter neinduplecat, de o exemplara fidelitatefata de normele morale in care credea, ci iata - si un poet remarcabil,caruia posteritatea nu mai poate sa-i refuze cununape care o merita.mântuire inversă: omul fiind acela care îl răscumpără pe Dumnezeu,când El, dă omului dreptul de a fi vinovat, culpabilitateaeroului fiind o necesitate funcţională: dacă omul este pur, atunciDumnezeu este impur şi lumea se destramă. Numai că, iată cemărturiseşte în continuarea jurnalului său:„ Despre socialism nu citisem încă nimic, dar în urma unormari mişcări muncitoreşti în portul nostru, (Brăila,- n. a.) auzisemcă el înseamnă „dreptate” pentru cei obidiţi, şi văzusem un omucis în bătaie la poliţie, fiindcă fusese socialist. Puţin dupăaceasta am asistat la câteva întruniri socialiste, şi am înţeles căsocialismul cuprinde în sânul lui toate virtuţile pe cari în zadarle căutam în faptele servitorilor lui Dumnezeu: dreptate, bunătate,cinste, şi mai presus de orice, o adevărată înfrăţire cu cel învinsde viaţă. Iată care avea să fie noua mea religie, adoptată de mentalitateaadolescentului aflat pe drumul maturizării. Apoi, mult maitârziu, - după un sfert de veac de practică conştientă a noueimele religii,- viaţa avea să-mi dovedească cu cruzime că credinţaîn Dumnezeu nu poate fi înlocuită cu nimic pământesc, ori cât arfi de sublim, că omul murdăreşte cu mâinele, tot ce creiază cu sufletul,ba chiar că e nevrednic şi de Dumnezeu, adică: nimic nu-lpoate salva şi ridica deasupra multelor şi deşertelor lui nevoi trupeşti.Tot viaţa mi-a dovedit că aceiaşi nemernicie ne paşte petoţi: că unul îşi calcă cuvântul fiindcă e împresurat de nevoi materiale,iar altul, fiindcă îl roade viermele invidiei, dorinţa de strălucire.Şi într-un caz şi într-altul, se face dovada că existenţa nu eposibilă decât cu preţul unor nesfârşite abdicări. Toate acestea num-au împiedicat să mă mint pe mine însumi şi să urlu în cor culupii flămânzi, contra celor sătui. Pedeapsa iat-o: în ziua în caream răcnit adevărul, am fost sfâşiat de ambele haite, ne mai rămânându-mialtă mângâiere decât cuvintele simplei melemame.......” Aici plânse din nou, amintindu-şi chipul celei ce îi oferiseprotectoratul matern, pe care-l ignorase în copilăria-i nefericită,şi cu vocea sugrumată de suferinţă încecă să-şi dictezescrierea: „.......care îmi spunea mereu: „Maică, nimeni nu vinesă-ţi lingă buzele când îţi sunt amare, afară doar de bunulDumnezeu !” Niciodată n-am fost aşa de singur, aşa de părăsit...Şi doar atâta am crezut în iubirea omului pentru om ! Acum cătrecine să-mi îndrept privirile? Nimic nu mă mai poate întoarce la credinţamamei mele, şi mă simt incapabil de a lupta cu moartea sufletuluimeu, care bâjbâie într-un întuneric de nepătruns.Panait Istrati ”După opt luni de la scrierea acestui document, -şinumai o lună de la scrierea prefeţei franceze la romanul luiGeorge Orwell, „În neagra mizerie” - , Panait Istrati îşi dădeaobştescul sfârşit,(16 aprilie 1935) în sanatoriul Filaret din Bucureşti,evenimentul fiind marcat doar de pustiul unei singurătăţi glaciale.Îngropat la cimitirul Bellu, fără ceremonial religios, fu dăruitspiritelor pământului, lipsit de gestul unei mâini care să-i aruncepe coşciug ţărâna.Odihnească-se în Pace !www.oglindaliterara.ro3707

MERIDIANE CULTURALEDincolo de Munţii Sayan,unde şamanii călătoreau spre cerul poeziei(urmare din numărul anterior)Date despre viaţa/ literatura mongolilorsunt cunoscute din scrieri străvechi,ca Istoria secretă a mongolilor/Mongɣol-un niɣuca tobčiyan 1 , consideratăcea mai veche scriere mongolă, datatăundeva după moartea lui GenghisMarius ChelaruHan, cel mai probabil de un autor anonim,întâi în scriere uigură 1 . Textul începecu originea/ genealogia mitică a Marelui Han Genghis.Personaje ca Genghis Han sau Kubilai au loc major în creaţiilepopulare. Funcţie de regiune, unele creaţii conţin termeni calchiaţidin chineză, sanskrită ş.a. De pildă, în Mongolia estică, datăfiind convieţuirea cu chinezii, sunt termeni chinezi. Walther Heissig(care împărţea creaţiile literare mongole în 23 de „grupe”) analizeazăo astfel de baladă, recitată de Kiliigetei bayatur 2 la moartealui Ginghis Han, în care apar mulţi termeni proveniţi/ de influenţăchineză: ang-ch’kn (varianta mongolă: nionggun joyos – ban de argint),yang-yen – fum străin ş.a.Cea mai veche piesă de teatru creată în limba mongolă(Saran khökhöö – tradusă în Occident cu titlul Cântecul cucului)compusă de Danzanravjaa, s-a pierdut la începutul secolului XX.Danzanravjaa (Danzan Ravjaa) (1803-1856), cunoscut şica Dulduitin Ravjaa, al 5-lea Noyon Khutaght din Gobi 3 , consideratpoate cel mai influent poet budist mongol, s-a născut în districtulGobi Mergen, din provincia 4 Tusheet Khan (azi sum 5 Khuvsgul/Hövsgöl, din aymag/ provincia Dorno Gobi 6 .După moartea timpurie a mamei a trăit, împreună cu tatăllui, din cerşit 7 . În 1809 a devenit discipol al unui maestru budist, Ishdoniilkhundev,pe Râul Ongiin şi, în scurt timp, se spune, a doveditînclinare deosebită pentru literatură, mărturie fiind poemele,cântecele lui în acea perioadă. În 1811, recunoscându-i-se calităţileartistice şi intelectuale deosebite, i s-a atribuit titlul de „Cea dea5-a reîncarnare a lui Gobiin Noyon”, sau „Teribilul şi Nobilul Sfântdin Gobi/ Gobiin Dogshin Noyon Khutagt” 8 (Hutagt în mongolastandard, care foloseşte alfabetul uigur 9 ), sau „Marele şi MâniosulStăpân Dharma din Gobi”.La 19 ani s-a decis să fondeze cele trei mănăstiri de la GalbynUul – toate au devenit importante centre de cultură –, acordândmai multă atenţie pentru Khamariin Khiid (azi MănăstireaKhamar; era centru important al budismului roşu 10 ), în partea deest a zonei Gobi. La Khamar a fondat teatrul profesionist SaranKhukhuu/ Cântecul Cucului, prima companie de gen din Mongolia(a pus în scenă şi piese proprii), o bibliotecă publică, o şcoală primară(datsan) – unică atunci în Mongolia. Educaţia la aceastăşcoală era non-religioasă, elevii (fără discriminare de clasă socială,sex) erau instruiţi în literatura mongolă, tibetană, matematici, istorie.În 1840 Danzanravjaa a fondat, se consideră, primul muzeudin Mongolia, la Khamar.Se consideră că opera literară a lui Danzanravjaa ar constadin mai mult de 300 de poeme, peste 100 de cântece (multe populareşi azi, ex: Ulemjiin Chanar, cântat la sărbători), un tratat filosofic,10 volume de operetă pentru Saran Khukhuu şi mai multetratate religioase, scrise în tibetană şi mongolă.Un efort nobil pentru cunoaşterea vieţii/ culegerea operei/poeziei lui (în Yaruu Nairgiin Tsomoth) au făcut în secolul al XX-leaTs. Damdinsuren şi studentul acestuia, D. Tsagaan.În 2006, an în care Mongolia a sărbătorit a 800-a aniversarea statului lui Ginghis Han (care a unificat triburile mongole în1206), au trecut şi 150 de ani de la moartea lui Danzanravjaa, prilejcu care au fost editate şi o serie de cărţi şi în limba engleză.Printre acestea, Perfect Qualities/ Calităţile perfecte, însumează, în500 de pagini, 230 de poeme ale lui Danzanravjaa, în traducerealui Simon Wickham-Smith 11 .S-a remarcat deschiderea lui Danzanravjaa, depăşind problematicareferitoare doar la şcoala budistă Vajrayana 12 , al căruiadept era. Fără ca în poeme să pară neapărat ancorat în preceptelefilosofiei budiste, dezvoltă idei despre existenţă în genere, naturalumii, înţelegerea a vieţii, a ce înseamnă budismul/ Buda,universul, omul ca parte a acestuia ş.a.; în Practicile secrete şi publice:„Densa şi întunecata suferinţă/ A înşelătoarei false aparenţe/A tranzitoriilor stări a naşterii şi a morţii” sau „Ce este perceput camultiplu/ Este tăinuit în adânc”.Danzanravjaa aprecia băutura (se spune că era „băutoradevărat”) caii, şi ca artist, femeile (le-a permis prezenţa în mănăstireasa), sexul – prin care se apropia de lume, dar îi puteavedea şi aspectele mai puţin bune, falsitatea. Căutarea, explorareacontrastelor era o cale de a atinge desăvârşirea, nu prin exagerareapracticilor de meditaţie/ ezoterice, în izolare, în diverse locuri îndepărtate,ci o înţelegere a locului nostru în univers, a ceea ceînseamnă mintea noastră, spiritul ş.a. Înţelegerea condiţiei umaneşi controlul minţii ar trebuie să definească natura contemplaţiei şiesenţa ei. Dr. G Mend-Oyoo, de la Mongolian Academy of Poetryand Culture scria: „Poezia lui Danzanravjaa este plină de magie,muzică şi meditaţie”.Poemele respectă, majoritatea, modul în care se scria înMongolia: fiecare vers (în limba mongolă) începe cu aceeaşi literăşi sfârşeşte cu acelaşi cuvânt – traducătorul fiind nevoit să renunţeînsă la aceste aspecte din cauza diferenţelor sensibile, nu doar înce priveşte gramatica, între engleză şi mongolă. Un exemplu înacest sens poate fi poezia Ichig Ichig/ Ruşine, ruşine: „Vai,bătrânilor care au trăit fără să facă fapte bune, ruşine/ Vai, stilaţilortineri care nu au grijit de suflet, ruşine”.Opera îl arată ca un adversar al ipocriziei, critic al societăţiisale, al duplicităţii, critică pe cei care critică pe alţii, fără a-şi vedeagreşelile lor (vizând diverse tipuri/ profesii: „Vai, doctorilor care gândescsă nu ajute decât pe bani, ruşine/ Vai, şi celor care nu vădgreşelile lor ci le caută pe ale altora, ruşine/ Vai, şi profesorilor careîi învaţă pe alţii ziua, dar ei se risipesc noaptea, ruşine/ Vai, şi bărbaţilorcare se întorc de la altele dar sunt geloşi faţă de soţii, ruşine…”– Ruşine, ruşine). Nu e de mirare că şi-a atras destuiduşmani, între care şi preaputernica curte Manchu, fapt care i-agrăbit moartea (după legendă, a fost asasinat – în votcă i s-a turnatotravă). Dar, spune poetul, „Când soseşte moartea şi e vremeasă pleci/ ce mai contează dacă eşti bătrân sau tânăr?”, dupăce ai navigat pe „oceanul bucuriilor profunde” ale vieţii (Calităţiletale perfecte).____________________________1Primul european care a descoperit acest text: călugărul rus Palladij Kafarov,din Misiunea Bisericii Ruse în China. În 1866 a tradus parte din acestext, din chineză în rusă, cu numele Старинное монгольское сказание оЧингис-хане (O poveste mongolă străveche despre Genghis Khan). Între1971-1985, Igor de Rachewiltz a publicat Istoria Secretă în 11 volume cumulte note de subsol, explicaţii amănunţite (Inner Asian Library. V. 7.(Leiden;Boston, Brill, 2004) 2 vol.:cxxviii-644 and iv-708 pp).2Unele fragmente se pare că au fost descoperite în scrierea h`Pags-pa.3Heissig, Walther, Oralitat und Schriftlichkeit mongolischer Spielmannsdichtung,Rheinisch-Westfalische Akademie der Wissenschaften, VortrageG317, Opladen, Germany, Westdeutscher Verlag, 1992. 147 pages., Appendixof vernacular texts.iCalendarul UNESCO, anul 2006: a 150-a comemorare a morţii lui DanzanravjaaDulduitin (1803-1856).4Aymag (aĭmag, aimak, Аймаг) cuvânt care înseamnă trib, dar desemneazăşi cele 21 de „provincii” din Mongolia.5Un „sum” (lb. mongolă: сум; pl.: plural somon, сомон) – unitate administrativăde nivel doi, componente ale aymag; în Mongolia sunt 331 somon.6Dornogovĭ (Дорноговь аймаг)/ Dorno Gobi.7Despre viaţa lui: Michael Kohn, Lama of the Gobi. The Life and Times ofDanzaan Rabjaa, Mongolia’s Greatest Mystical Poet, 2006.8(Khutagt, Khutugtu, Khoutoukhta: titlul de „reîncarnat”; lideri religioşi mongoli.9N. N. Poppe, Introduction to Mongolian Comparative Studies, 1955; MongolianLanguage Handbook, 1970; J. E. Bosson, Modern Mongolian, 1964ş.a.10Budismul a fost introdus în Tibet în sec. al VII-lea, în timpul regelui Songtsen]Gampo (cca. 617-650), care s-a căsătorit cu două prinţese budiste(din Nepal şi China). Budismul tibetan (bazat pe Madhyamika şi Yogacara,care ţin de Mahāyāna), numit şi „lamaism”, a devenit din sec. al X-lea, dominantîn Tibet, proliferând în diferite secte, sub-secte. Considerat mai misticdecât alte ramuri ale budismului (adepţii practică în secret mudra –posturi rituale, mantra, yantra ş.a.); a adoptat ritualuri/ practici simboliceale budismului tantric, Vajrayāna, precepte ale vechii religii tibetane, „bon”.Una din cele mai influente secte: Nyingmapa (Şcoala Veche): originea cca.750 e.n., prin Padmambhava; numită şi Secta Roşie: adepţii poartă roberoşii.11S. W.-Smith, n. în Anglia, 1968, a trăit doi ani ca un călugăr budist, laşcoala de budism tibetan Karma Kagyu; translator de literatură mongolăcontemporană.12Vajrayāna, ad litt.: „carul (lui) vajra”; vajra: trăsnetul lui Indra, armă dintrosubstanţă necunoscută, indestructibilă, de neoprit. Alteori, vajra: tradusă„diamant”. Vajrayāna: (cunoscut şi ca budism tantric, Tantrayana, Mantrayana,budism esoteric, Carul de Diamant, sau, în China, Jingangcheng)se trage din mahāyāna/ Marele Car (chineză: Dàchéng) (diferenţierile ţinmai mult de upaya/ tehnici, decât de doctrină/ filosofie). Azi, Vajrayānaeste manifestă în două şcoli importante: budismul tibetan (Tibet, Bhutan,nordul Indiei, Mongolia şi unele zone din Rusia), şi budismul shingon (dinchineză: zhenyan) în Japonia.3708www.oglindaliterara.ro

LECTORCulianu în locul lui Eliade?Motto : «Având presimtirea dezastrelor teritorialedin vara acestui an apocaliptic m’am încumetat săafirm că noi, Românii, vom avea un viitor denatură spirituală cum n’am avut niciodată»(Lucian Blaga,1940).Spusa lui Blaga, -desprinsă din Prelegerea inaugurală pecare a ţinut-o în anul universitar 1940-1941 la Universitatea din Clujmutată la Sibiu în timp ce noua administraţie ungureascã masacraromânii din jumătatea de Ardeal (1) oferită pe tavă Ungariei decătre Hitler -, s-a adeverit întocmai. E suficient să ne gândim laromânitatea de după Cortina de fier, cu prestigiile europene (siades academice) ale atâtor scriitori de care decenii la rând cei dinţară n-au avut voie să vorbească: Mircea Eliade, Nicolae Herescu,Emil Cioran, Vintilă Horia, G. Uscătescu, Al. Ciorănescu, G.Ciorănescu, V. Ierunca, C-tin Amariutei, Horia Stamatu, EugenIonescu, Al. Busuioceanu, St. Lupascu, Th. Cazaban, BazilMunteanu, Eugen Lozovan, Sever Pop, Alex. Randa, D. Ghermani,Grigore Nandris, E. Turdeanu, Petru Iroaie, D. Găzdaru, ScarlatLambrino, Zevedei Barbu, Stan Popescu, G. Racoveanu, Oct.Vuia, St. Teodorescu, Vasile Posteucă, Giorgio Caragaţă, TeodorOncilescu, Eugen Coseriu, Ion Gutia, Mircea Popescu, PetreCiureanu, Ghe. Bumbesti, Victor Buescu si multi, multi altii.Cultura românească, în ce avea ea mai bun din cerămâsese în ţară, trebuia trimisă după gratii, interzisă, mutilată sitrecută la fonduri secrete. In locul valorilor validate de timp, după23 august 1944 s-a instituit dominaţia non-valorii si selecţia inversă,adică promovarea si mediatizarea unor lucrări de valoare incertăcare să le înlocuiască pe cele autentic valoroase.Această tactică a ne-prietenilor noştri, folosiţi de ocupantulsovietic pentru consolidarea stăpânirii, a ieşit la lumină si dupăabolirea comunismului, divulgată de perseverenţa atacurilor(nedrepte fiindcă mincinoase si absurde, folosind termeni improprii,satanizaţi vreme de peste şase decenii) îndreptate împotriva luiMircea Eliade. Dar si de încercarea de înlocuire a “celui mai mareistoric al religiilor din vremea noastră” (2) printr-un psiho-sociologal practicilor religioase aflat (si din nefericire rămas) la început dedrum.Tendinţa oficială post-decembristă de a-l propune peCulianu (3) în locul lui Eliade, coborându-l pe Eliade (până la a-l“exclude din cultura română”, apud. Sorin Alexandrescu, 2007) siînălţându-l pe psiho-sociologul născut în 1950, se vede cu uşurinţădin felul cum a fost tipărit la Editura Humanitas DICTIONARULRELIGIILOR (1993, cu reeditări ulterioare), tradus de Cezar Baltag.Dar si din modul în care este asiduu promovat Culianu, ca istoric(genial) al religiilor, «uitând», prea sistematic spre a nu păreaînadins, că în Olanda (din 1976) el nu a predat istoria religiilor ci afost profesor de italiană, numit conferenţiar la Litere în 1986 (v.scrisoarea lui Culianu către Eliade din Groningen, 14 ian. 1986) şică la universitatea olandeză unde preda italiana a ţinut doar o datăun curs (1981-1982) despre magia din Renaştere.Mijloacele moderne de dezinformare sînt creatoare de falsemitologii si de fantomatice valori, scria Vintilă Horia în 1977 (v.Revista Scriitorilor Români, Muenchen).Acţiunea de «lichidare» a istoricului religiilor - prin «atacurila comandă» cu argumente preluate din Dosarul «Eliade» alcatuitin Israel (v. Toladot, 1972) spre blocarea (reiterată) a candidaturiila Premiul Nobel -, o vedem în Romania de aproape două deceniicontrabalansată de propulsarea lui Culianu pe toate căileimaginabile.Cu toate că profesorul Mircea Eliade, coordonator alEnciclopediei religiilor (16 vol.), nu i-a publicat lui Culianu (caistoric al religiilor) decât cele patru sau cinci fişe de dicţionarrevizuite de profesorul Cicerone Poghirc (tipărite la Iasi în colecţia‘Biblioteca Ioan Petru Culianu’ de Polirom sub titlul Cult, magie,erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor), mediatizarea postdecembristăîncearcă (în România) să-l impună ca istoric alreligiilor pe Culianu, un psiho-sociolog, nerecunoscut de mediulacademic occidental. Altfel spus, să-l înlocuiască cu un literat si unpsiho-sociolog pe cel mai mare istoric al religiilor “din toatetimpurile”. Aşa l-a desemnat Culianu pe Eliade în faţa studenţiloramericani si a profesoarei Wendy Doniger O’Flaherty (v. I. P.Culianu, Eros si magie în Renaştere, Ed. Nemira, Buc., 1999, p.364), cu care Eliade îşi ţinea seminarul si care îi era secretară lawww.oglindaliterara.rocele 16 volume ale EnciclopedieiReligiilor. Specializată în hinduism, înSUA se ştie bine că ea este “the succesorto Mircea Eliade at University ofChicago”.In campania, să-i spunem“românească’, de înlocuire a lui Eliade(acuzat pe nedrept de compromisuripolitice) cu Ioan Petru Culianu pe carecompromisurile politice l-au costat viaţa(si umilirea din momentul executării saleîn WC de către cei cărora din tinerţe leIsabelaVasiliu-Scrabafăcuse jocul), când nu se afirmă direct că urmaşul lui Eliade ar fifost Culianu, minciuna se insinuează indirect, prin formulări ceinvocă “impresionanta carieră ştiinţifică [a lui Culianu], de la Milanola Groningen, până la catedra de profesor la Divinity School, înpreajma şi sub aripa … lui Mircea Eliade” (v. Leon Volovici, rev. 22,16 iulie 2007), trecând sub tăcere că la Milano bursierul Culianuera student, iar la Groningen era profesor de italiană si, mai ales,neglijând faptul că opera lui Ioan P. Culianu ţine de psihosociologie,cum bine a observat Mircea Eliade. De acest aspect,mai greu de sesizat de cei dispusi să execute «comenzi politice»,nu au ţinut seamă cei care au botezat cu numele lui Culianu recentînfiinţatul «Institut de istoria religiilor ‘I. P. Culianu’».Dacă în Franţa, cei de la Editura Plon (Paris, 1990) aumarcat pe coperta Dicţionarului religiilor, cu corp de literă mareprestigiosul nume al lui Mircea Eliade drept autor, si cu o literă devreo trei ori mai mică numele necunoscutului Culianu, înmanipularea ideologică post-decembristă s-a rătăcit de mult caleaadevărului: La Universitatea din Iaşi se vorbeşte de «paradigmaEliade-Culianu de interpretare a mitului» (prof. Nicu Gavriluţă,decanul Facultăţii de Filosofie) de parcă chiar ar exista oasemenea fantezistă paradigmă, iar la Bucureşti, primul editor alDicţionarului religiilor pune numele lui Culianu pe acelasi rând sicu acelaşi corp de literă cu numele lui Eliade.Dar nu numai înghesuirea pe acelaşi rând menit săsugereze minciuna unei consideraţii egale de care s-ar fi bucuratîn lumea academică occidentală ambii autori ai dicţionarului atrageatenţia din primul moment. Uimeşte si prezentarea autorilor, cuacordarea de spaţii perfect egale. Ceea ce a însemnat, fireşte,ciuntirea operei lui Eliade până a rămas din ea mai puţin de unsfert. Si nici aşa nu a putut să ajungă la o dimensiune comparabilăcu opera pe psiho-sociolog a profesorului de italiană. De aceea,numărul scrierilor lui Culianu a fost artificial umflat: 11 titluri de cărţiştiinţifice la Eliade, 9 titluri la Culianu, dintre care două romane.Desigur, pecetea minciunii a trebuit să se lăţească si sămultiplice volumele scrise de Culianu si prin subterfugiul prezentăriidrept cărţi diferite, una in franceză şi alta în engleză, a uneia şiaceleiaşi teze de doctorat de «troisième cycle» din 1980,publicată la Paris în 1984 sub titlul Experiences de l’extase (Paris,Payot) si tradusă în engleză cu titlul Out-of-this World (Boston,1991) după ce a fost uşor remaniată de profesorul de gnosticism,înainte de a fi asasinat, spre a deveni pe placul publicului american,amator de «ştiinţe ale cogniţiei».Că în diversitatea operei ştiinţifice, în volumele personale(dovedind o reală aplecare spre erudiţie) şi în contribuţii la volumecolective, Culianu a folosit cam acelaşi material din lucrărilepregătite pentru examene, se vede din teza de licenţa (1975,Milano) publicată în 1985 la Roma (Gnosticismo e pensieromoderno: Hans Jonas), prelucrată zece ani mai târziu sub formadoctoratului (1987) de la Sorbona, Les gnoses dualistesd’Occident (Plon, 1990). Sistemul său de lucru este menţionat deIoan P. Culianu când scrie despre geneza lucrării Eros şi magie.Cartea publicată în 1984 cu ajutorul lui Mircea Eliade laFlamarion ar fi în linii mari prelucrarea tezei de licenţă (cu NinaFacon) de la Bucureşti din 1972 (Ficino si platonismul înRenaştere) pe care împreună cu două lucrări în româneşte din1969 despre G. Bruno le-a transpus în franceză prin 1979 după cei-au fost aduse din ţară de Cicerone Poghirc. Acest material ideatica fost prelucrat si în Jocari serio – ştiinţă şi artă în gândireaRenaşterii.(continuare în nr. viitor)3709

NOTE DE LECTURĂ3710MaiorescuI. „Dosarul Maiorescu”Foarte puţin convingător este Călin L. Cernăianu atuncicând vrea să demonstreze izolarea lui Mihai Eminescu de familiasa în vara lui 1883, de către Titu Maiorescu. Repet: şi mie mi-arplace să fie adevărat, simt oarecum unda bănuielii plutind în aer –dar argumentele sunt strâmbe şi trebuie să închid ochii, să tac, săaştept eventuale probe noi, - şi să-i atrag atenţia autorului „Conjuraţieianti-Eminescu” asupra unei consecinţe posibile a acestuimod de abordare ca a sa: compromite tema şi dacă cineva, cândva,o va relua cu informaţie şi demonstraţie nouă se va putea zicecă nu vrea decât să calce pe urme bătute o dată în… nisip. Şi deaceea sunt dornic să storc de minciuni sau rătăciri logice studiulacesta îndelung al lui Călin L. Cernăianu: pentru a rămâne din sutelede pagini înfoiate cele câteva zeci cu adevărat necesare; pentrua izola, adică, ce cred că trebuie înţeles şi preţuit.Averea criticuluiPlonjez în mijlocul demonstraţiei lui Călin L. Cernăianu,şi citez:„14 martie 1884 – Abil, când răspunde Harietei, Maiorescuo întreabă, între altele: „Bătrânul D-voastră tată, cânda fost pe la mine la Bucureşti în August anul trecut, mi-a spuscă tot capitalul său mobil era de 18.ooo franci. Care este partea,care îi revine acum lui Mihai, după moartea tatălui său?”Patru zile mai târziu, Harieta îi trimite o scrisoare de răspuns,din care lipseşte, însă, absolut orice referire, cât de aluzivă,la „capitalul mobil” ori la vizita tatălui ei la Bucureşti. Eca şi cum n-ar fi citit fraza subliniată…” (p.75)Titu Maiorescu răspunde scrisorii Harietei din Ipoteşti, 7martie 1884, în care i se cer relaţii despre locul şi starea în care seaflă Mihai Eminescu. Citeşti la Călin L. Cernăianu şi nu-ţi vine săcrezi. Cum aşa?! Dar scrisoarea de răspuns a Harietei la aceastăepistolă e de faţă, iar peste câteva pagini Călin L. Cernăianu chiarredă un fragment din ea. Este locul cunoscut unde Harieta povesteştece s-a întâmplat imediat după înmormântarea lui GheorgheEminovici. Redau în întregime:Ipoteşti, 1884, Marte, 18/30Stimate Domnule MaiorescuPrimiţi sincera mea mulţumire pentru scrisoarea din 14 Martiea.c. şi mă grăbesc a vă comunica următoarile.Sunt deja 2 luni trecute de când au murit tatăl meu. La înmormântarealui au fost de faţă şi fratele meu locotenentul Mateidin Râm. Sărat; după înmormântare, în loc ca să facă fratele meuo catagrafie, el au început a vinde în dreapta şi în stânga toateobiectele mobile şi imobile, sub cuvânt că el va lua pe fratele săuNeculai la sine la 15 marti. El au vândut toate vitele, la număr 27,mobile din casă, 5 stoguri de fân, 3 vagoane de popuşoi, făcândtrei părţi, adică mie /,lui/ Neculai şi lui Mihai, luând bani şi toate hârtiilede valoare, mai ales o obligaţie de 6000 fr. şi biblioteca /lui/Neculai de mare valoare, zicând că el a sprijinit pe amândoi fraţi,şi mai multe lucruri le-au făcut, care, deşi am o creştere de tot simplă,nu ţi le pot scrie; şi întrebat de mulţi din familie de ce el o face,răspunde că el le va păstra pentru Mihai şi pre Nicu îl va lua la dânsul.Spre a vă încredinţa că vă scriu adevărul o pot dovedi prin unînscris ce au lăsat el însuşi, precum şi marturi, mătuşile şi toţi casnicii,în fine, satul, întreg. Deci eu vă rog din inimă şi suflet a văadresa la fratele meu Matei, care este obligat a-l ţine, luându-i toatăpartea lui. Eu sunt singură, pribeagă, deoarece în Ipoteşti au intratdeja posesorul cel nou şi eu mă văd nevoită a mă depărta pe lângăo mătuşă la mănăstire.Mu-mi ţine Vă rog de rău, că nu m-am interesat de fratelemeu Mihai, dară necontenita sufirinţă de timp de un an a bietuluiNicu – care numai pe mine mă putea suferi, probă este testamentulşi scrisoarea – ce le-au făcut înainte de a-şi lua viaţa, moarteatatălui meu foarte iute, eu singură şi oloagă, puteţi sânguri să gândiţipoziţiea mea – cât au fost de critică şi astăzi este şi mai critică;iar că nu se interesează fratele Matei, vă rog să vă răspundă Dluisingur. Primiţi – Vă rog – profundele mele mulţumiri pentru părinteascaîngrijire a iubitului meu frate Mihai, rugându-vă încă odatăa avea bunătate să mă înştiinţaţi ce rezultatveţi lua cu betul Mihai. Cu deosebităsalutare,Henrietta Eminovici.(Preiau textul în editarea lui GeorgeMuntean, vezi „Eminescu, 100 documentenoi”, Ed. Eminescu, 2000,p.114-115)Ce poţi să spui în faţa uneiasemenea mistificări?! Cum să lipseascădin această scrisoare „absolut orice referire,cât de aluzivă, la capitalulmobil”? De acord că Harieta nu are proprietateastrict juridică a termenilor, eaNae Georgescuvorbind şi de lucruri mişcătoare (animale)şi nemişcătoare (clăi de fân, mobile). – dar când face refeririexacte la acestea, când aminteşte şi un înscris de 6000 defranci? Titu Maiorescu (sau un economist de azi) putea estima preţula 27 de vite; este vorba de o cireadă întreagă de altfel. De ce-itrebuie lui Călin L. Cernăianu o sumă exactă în bani? Pur şi simplupentru a contabiliza cu cât ar creşte averea lui Maiorescu dacăar deveni curatorul poetului, mai exact spus: pentru a scădea dinaceastă sumă chetele organizate ulterior şi a obţine venitul net.Este cazul?! Că Titu Maiorescu era zgârcit, se ştie. Dar averea saera destul de frumoasă. Când va divorţa de Clara, peste câtvatimp, ei îi va lăsa 100.000 în numerar; fiicei sale îi va asigura orentă de câteva mii pe an. În câteva scrisori privitoare la banii necesaripentru Eminescu atrage atenţia destinatarilor că sumele nucontează, doar să fie cheltuiţi cu scop. E greu să câştigi simpatiacititorului pe aceste căi…www.oglindaliterara.roOspeţia criticuluiDeocamdată, ca detalii necesare, trebuie spus că Nicus-a sinucis prin împuşcare chiar la 7 martie 1884, în ziua cândeste datată prima scrisoare a Harietei către Titu Maiorescu, cea lacare răspunde criticul cerând detalii despre „capitalul mobiliar”; GeorgeMuntean o editează, arătând într-o notă că scrisul nu-i aparţineei – ci altei persoane. Călin L. Cernăianu cunoaşte acestelucruri, de vreme ce emite frumoasa ipoteză (de lucru, în fond),argumentată, însă, iarăşi incorect:„Epistola în discuţie este ciudată şi în ceea ce priveştegrafia. În mod cert, ea nu a fost scrisă de mâna Harietei.Întrucât, potrivit datelor trecute în capul primei pagini pare afi concepută la Ipoteşti, unde atunci nu exista o a treia persoanăcare să i-o pună pe hârtie, este posibil ca această scrisoaresă constituie ultimul document scris de fratele ei Nicuînainte de a-şi face testamentul şi de a explica sumar ce l-aîmpins la sinucidere (9 martie 1884). Însă, la fel de bine, epistolapoate fi un fals comis cu un scop anume.” (p.85)Repet: Nicu Eminovici a murit la 7 martie; 9 martie estedatat actul de deces unde scrie „mort alaltăieri pe la ora şapteşi jumătate a.m. în casa sa din Com. Cucorăni, Cotuna Ipoteşti,prin împuşcare de sine însuşi.” De ce mută autorul gestulsinuciderii cu două zile? Simplu: pentru că la 7,30 dimineaţa e greusă demonstrezi că Nicu ar fi scris mai întâi, în numele surorii sale,lui Titu Maiorescu – iar apoi s-ar fi împuşcat. Şi apoi, în actul dedeces nu este trecută Harieta ca martoră, ci doi vecini, CostacheCărăuşu şi Ioan Lăzăreanu. Reiese că Harieta nu era în Ipoteşti ?(Scrisoarea „pare a fi concepută în Ipoteşti”, ne asigură Călin L.Cernăianu într-una din extrem de rarele clipe de îndoială ale sale).Din simplă curiozitate consultăm actul de deces al lui GheorgheEminovici, datat 9 ianuarie 1884: aici sunt trecuţi ca martori alţi doivecini, Ioan Razanu şi Manoli Roibu. Nu era acasă nici Harieta(care îngrijise, totuşi, de bătrân) – nici Nicu, cel atât de suferind ?!Mai în jos, la actul de deces al Ralucăi Eminovici, datat 15 august1876, martori sunt Ioan Razanu şi Const. Leancă. (Toate actele,la Augustin Z.N.Pop: „Contribuţii documentare…”,p. 93 squ). Rezultăcă este o regulă – şi iată unde era nevoie de mintea plină decoduri de legi a juristului. În loc să ne spună că, să zicem, potrivitcutărei legi, cutărui paragraf, martorii la un deces nu trebuie să fiedin familie – Călin L. Cernăianu, care vorbeşte cu majusculă despreLege, care aduce precizări în atâtea alte chestiuni de interes –acum „o dă pe probabil”, ca să-i imit jargonul – părând a crede chiarcă Harieta nu era la Ipoteşti în 7 martie, la moartea lui Nicu.(continuare în nr. viitor)

ISTORIE LITERARĂLiteratura anilor şaizeci-optzeci din Basarabiasau Descoperirea conştiinţei de sine…(urmare din numărul anterior)Era un program, pe care l-a urmat, dar îl mai urmează şiastăzi. Poetul îşi formulează cu o tonalitate rigidă gândurile filosoficedespre durerea umană, despre neliniştea secolului, desprelocul omului în această lume. Volumul Linia a impus un nou fel dea scrie, un nou concept de carte. Unitatea ei este obţinută printrunîntreg, adică fiecare poem constituie un detaliu important înstructura volumului. Din acest unghi de vedere, cartea se cere analizatăîn ansamblul ei, ea reprezentând o gândire în spirală, susţinutăşi de o filozofie în desfăşurare. Această linie îi va fi punte detrecere şi pentru alte volume, tot atât de unitare ca concepţie. Linia,însă, impunea o revenire la lectură, pentru a o pătrunde în totalitate.Autorul ei dezvoltă din plin meditaţia filosofică, scriind o poeziea metaforelor şi simbolurilor, substanţa ei fiind alcătuită dinreflecţii despre rostul omului pe pământ, iubire de neam, de părinţi,strămoşi, despre neliniştile epocii.Au urmat, în mod firesc, alte cărţi: Temerea de obişnuinţă –în care poetul apelează la „stări şi situaţii poetice complexe, de unacut dramatism, la senzaţii şi aparenţe abia perceptibile, dar de oconsiderabilă putere de răvăşire a sufletului” (M. Dolgan).Mulţi dintre criticii literari îl consideră pe Mihail Ion Ciubotaruun reformator al poeziei româneşti din Basarabia. De fapt, scrie opoezie modernistă, plină de metafore, o poezie care poate concuracu cele mai originale formule poetice din lume. Printre temele lacare apelează Mihail Ion Ciubotaru preponderentă rămâne întoarcereala rădăcini, la izvoare, moment ce constituie un act de cinstirea fiinţei noastre. Poetul ne îndeamnă să nu uităm originile,pământul natal, să purtăm în suflet memoria strămoşilor, izvoareleşi rădăcinile. A uita aceste lucruri sacre, înseamnă a nu mai avearădăcini, înseamnă a nu mai şti cine eşti şi de unde vii…Se consideră că poezia este instrumentul afectiv intelectualprin care se sporeşte sentimentul fiinţei. Astăzi, când poezia a eliminattoate tabuurile şi autorii scriu „despre orice” şi „în orice chip”punând cititorul în situaţii inimaginabile altă dată, poezia şi-a pierdutvizibilitatea în societate. Nimeni nu poate şti cu siguranţă încotrose îndreaptă poezia, mai ales cea tânără. Nu mai aflăm în easubiect, idee, mesaj. De multe ori e doar o adunătură de fraze fărălogică, fără înţeles. Poezia îşi pierde statutul pe care şi l-a dobânditpe parcurs de secole. Genurile, speciile se contopesc. Şi dacă acceptămideea că la începuturile literaturii nu existau genuri, situaţialiteraturii de astăzi ne trimite la gândul că cercul evoluţiei ei se apropiede faza de la care a început. Adică revine la punctul iniţial, deunde şi-a luat începutul – o literatură care nu impune nici un criteriuartistic sau estetic…Spunea cineva că poezia este un permanent fenomen decriză, de luptă cu sine însăşi, de înnoire a posibilităţilor sale. MihailIon Ciubotaru este unul dintre poeţii care urmează aceste aserţiuni.Poezia lui vine, cum am accentuat ceva mai devreme, dintr-un fondnelimitat, deosebit de adânc, dintr-o rădăcină viguroasă a fiinţeinoastre. Îi lecturezi poemele şi-ţi vine ideea că poate prin acesteversuri vorbeşte strămoşul din el, strămoşul care trăieşte în celulelelui, cu memoria-i spirituală, o memorie care nu poate fi evaluatăîn secole sau milenii… De aceea, poate, poezia lui necesităo lectură înceată şi gânditoare, vorba lui Eugen Simion. Pentru a-i descoperi mesajul liric ascuns, încifrat în „carnea” versului…Preponderent descriptiv-contemplativă la începuturi (Nopţialbastre, 1962), autorul elaborând mai apoi o formulă novatoare,dinamică, „vulcanic-metaforică, punând accentul pe şocul imagistic”(M. Cimpoi), poezia lui Anatol Codru cucereşte noi zone de exploatare,noi motive poetice în volumul Îndărătnicia petrei. Estecartea care l-a consacrat total, poetul conturându-şi o traiectorienouă a liricii sale – mitul pietrei – metaforă care l-a ales şi l-a urmatpe parcursul anilor, atingând noi dimensiuni, net superioare, în volumeleulterioare Piatra de citire (1980), Mitul personal (1986),Bolta cuvântului (1997), Întâmplarea mirării (1998), Ruperea dinnefiinţă (1999), Piatra de citire (2000, 2004, ed. III-a). Acest „ambasadorla Curtea Poeziei” (A. Suceveanu) a reprezentat prin scrisulsău durerea şi suferinţa românilor de la margine de ţară, arevalorificat cu asupra de măsură tradiţiile, viaţa de zi cu zi a băştinaşilor,creându-şi un mit personal – cel al pietrei – devenit pe parcursde ani un „spaţiu ideatic”, dar şi un „univers artistic” în carewww.oglindaliterara.ros-a zidit pe de-a-ntregul, asemenea pietrarilorsăi, care „Coboară-n propria lorsoartă/ Unde de vii s-au fost zidit” şi unde„piatra-n piatră a săpat/ Un mit al ei şi totde piatră…” Poetul şi-a clădit în carte destinulcu „Literă de dălţi…” Citeşti în acestepoeme-pietre lacrima de dor astrăbunilor, originile noastre traco-getodaco-române− adevărate fişe de arhivăgravate pe lespezi de roci cu iz de legendă.Tradiţională ca formă, dar absolutmodernă ca inspiraţie, acesta ar fi diagnosticulcel mai reuşit al poeziei lui AnatolCodru. Poet de un specific aparte,Vlad Zbârciogoriginal, meditativ, de o nemaipomenită„iscodire filosofică, pusă cu greutate în metaforele esenţiale alegândirii” (V. Crăciun). Gândind plânsul, poetul vede în interiorul lacrimiişira spinării ei. Arcadie Suceveanu nota într-un eseu că AnatolCodru a reuşit să fie „un poet modern, un spirit inovator, deschiscătre cu totul alte structuri şi orizonturi decât cele cunoscute şi explorateîn mod tradiţional”. Fireşte, poezia a evoluat enorm în ultimulpătrar de secol, a atins alte dimensiuni stilistice, s-a democratizatşi limbajul poetic, însă constant a rămas aspectul ideatic, cel estetic.Retras în „cariera de piatră” a mitului său personal, AnatolCodru (născut la 01.05.1936. s. Malovata-Nouă, jud. Dubăsari)continuă să cioplească la chipul marii poezii româneşti, întrepătrunzându-şicugetul cu misterul transcendental, cu lumea metaforei,a mitului ancestral. Multe din metaforele moderne îi aparţin,revărsate parcă din spiritul său deosebit de complex, sensibil şi receptivla vibraţiile cosmice, la măreţia clipei pe care o trăieşte intens,la eternele raporturi dintre om, natură, univers. În poezia luise întrepătrund, fuzionează, se completează două modalităţi, douăregistre poetice: în unul vibrează statornic şi constant sufletul neamului,iar în celălalt se face evident un univers de o cu totul altăstructură – un spirit inovator de un limbaj şi o structură moderne,de o imaginaţie imprevizibilă, graţie cărora poetul reflectează atentşi profund asupra destinului neamului românesc.Criticul literar Mihai Cimpoi menţiona într-o cronică faptulcă „Piatra, simbolul central în creaţia poetului, este expresia timpuluiînsuşi, al stratificărilor adânci temporale”. Am adăuga aici căsimbolul pietrei sau mitul pietrei în poezia lui Anatol Codru mai vasă însemne viabilitatea şi statornicia, echilibrul, stabilitatea, pe deo parte, şi cuminţenia, rădăcinile, veşnicia neamului, pe de altăparte. Poetul, de unul singur în lirica românească, a încercat sădescifreze taina pietrei, să pătrundă în elementul ei cel mai ascuns,să-i probeze tăria şi să-i detecteze, să-i redimensioneze structurile,sensurile şi echilibrul cosmic. Poetul trece cu uşurinţă de la ostare la alta, păşeşte dincolo, în transcendenţă, încercând să reclădeascămetafore şi simboluri, misterul, sublimul, vibraţia sufletească,armonia divină: „Primiţi-mă. Eu sunt cel de demult,/ caretranscrie timpul mai încoace,/ care pe sine-ntruna se reface,/ careconfruntă, dar şi-ndură mult/ şi are-o angajare la soroace,/ şi poartăîn fiinţă un tumult./ Eu parcă din uitare m-aş întoarce,/ Eu parcădin durere m-am fost rupt”; sau: „Doară eu cu necuprinsa,/ „De laNistru pân’ la Tisa”,/ Ţara mea cu mâna-ntinsă,/ Mama mea cufaţa plânsă”.Anatol Codru, poetul, este unic sub aspectul sintezei lirice,al structurii şi intuiţiei, al metaforizării, în literatura română. Contopitcu fiinţa şi destinul neamului, el sapă în materia propriei simţiri,descoperind tulburătoare prin dramatismul lor adevăruri, desprecare aproape nimeni nu s-a încumetat să vorbească: „Pe culmi/ lacetate,/ ţepoase-n ambiţia lor, suverane,/ Cresc ierbile, bărbiledaco-romane…”; sau: „Greu e, Doamne, raiu-n doi/ Sap în mine,dau de noi:/ Să te mici,/ Să nu te miri,/ un popor de răstigniri…”, sau„Mormintele-au sosit în gări:/ cer vizele de-nstrăinare…” Suntaspecte-crâmpeie din marea dramă a neamului românesc – unpopor de răstignirii – ajuns la capătul suferinţei, sintetizată înpoeme de mare rezonanţă social-filosofică…(continuare în nr. viitor)3711

POEZIAAşteptarePeştii răsădesc în nisippropriile trupuri.Marea îi iartă de păcate,mereu îi iartă.Noi înotăm în cerul vânătca în mormânt,şi nimeni nu ne iartă.Norii, care nu ştiu numele soareluisă-l scrie pe cer,sunt aceiaşi din cartea vieţii,coboară în picuri pe pământ.Rămânem noi, cei netrebnici,pe noi nu ne ia nimeni,nu ne ridică, nu ne coboarăpână ce nu vei veni iarăEu sunt cununa taSunt o învinsă, deşi lupta nu a avut locşi nici nu va fi.Sunt învinsă şi plâng de fericire:aştept să fiu dusă cu carul învingătorilorşi purtată pe străzi ca o pradă de războiPe străzile inimii tale, toţi vor veni să măvadă,mă vor privi ca pe un trofeu.M-am pregătit ca de sărbătoare:e o sărbătoare când cei învinşicântă pentru învingători.Cămaşa nopţii o rup,căci nu mai încap în noapte.Un braţ gol – lunaîţi sprijină capul când dormişi îţi aşază cununa.LiturgicăTe îmbrăţişez cu fiecare vers,Tu te furişezi în el şi îl faci viuPoezia e nuntădar vinul cel bun,pe care-l păstrăm pentru sfârşit,o întrece cu mult.Mă dezbrac de cuvinte până la tăcereaîn care Tu mă aştepţi ţinând potirul.Inima mea priveşte spre cer –Acest poem ca o mână cu degetePe inelar stai Tu care rosteşti din adânc.Inelul meu, pecetea mea, Tu: poetul3712MONICAPATRICHEMARIUS STANAdevărul şi numaiadevărulEra o cabană în munţisau poate într-o pădure, undevape un dealasta sigur, undeva pe undealîn orice caz era ceva demersse urcasau poate se cobora, nu mai ştiudin scândură vreau să spuntrei încăperiba nu, patruşi în acele încăperi nu eranu era nimeni.M-am aşezat pe marginea patuluiam netezit cu degetele pătura asprăsau nu, nu aşaam pus mai întâi pe masă pâinea şi sticlade votcăam găsit o cană ciobită pe un raft şi abiaapoiM-am aşezat pe marginea patuluiam netezit cu degetele pătura asprăerau chiar două căni pe rafterau poate chiar mai multenumai lângă mine nu eranu era nimeniApoi, când s-a înseratam reparat instalaţia electricăde fapt nu era nici un fel de instalaţie electricăam aprins pur şi simplu o lumânarenici lumânări nu eraucred că n-am reuşit să fac lumină delocba nu, era o candelăacum ştiu sigur, era o candelă cu flacărăsubţireM-am lungit pe podea şi am închis ochiidar înlăuntru nu eranu era nimeni.Mănuşa cu diamanteAşa ca o pală de vânta coborât din trăsurăîntr-o vâlvătaie de rochiece sfârâia pe trupul ei lichefiata trecut prin mulţimecu acea tristeţe de împrumutacoperindu-i chipul ca un voala privit într-o parte cu nările fremătândşi a grăbit pasul precum căprioareleîn bătaia luniiCu o mişcare uşoară a mâiniiA risipit mai apoi ceaţa şi a stârnituruitul turmei de bivoli pe bulevardul municipalvârtejul sângeriu care m-a târât prin ţărânăcătre locul din care tocmai plecasecătre urma trupului incandescentpe care l-a părăsit în grabăveşmintele ei decupate pe cerExistă oameni care au văzut-o şisunt încă în viaţăoamenii care pot mărturisi cumîn zadar mă agăţam de stâlpii de telegrafde chioşcurile de ziareîn zadar încercam să înăbuşzgomotul produs la izbirea numelui ei defaţada baroc a clădirilorde trunchiurile văruite ale platanilor uriaşide fântâna arteziană şi de caldarâmul înstelatAh şi pasărea astacare mi s-a aşezat pe inimăwww.oglindaliterara.roGHEORGHEDOBREAmintiriFerestrele au începutsă deamugurişi mugurii au ferestresă nu uitaţiacest micamănuntFisură în memorieNopţi de vispierdute-n zăpeziolimpul dimineţilorîn spatele retineipăianjenii ţes hainepentru o nouă speranţăNoiNoi,două lucruriatinsesub care verbelese-nghesuietăcute.Noi doi,pietre sub ninsoare,calde şi mute.Noi doicălătorind spre capătulpământului…A spunea spune căa spune şia mai iubia mai minţia spune vaia spune staia spune eştia sune caia spune capul meu e orgăa spune cartea mea e cergăîn cerul nord a spune şi?!uiţi a iubiuiţi a muridescoperind o plictisealămai tai o zimai spuiei bine, şi?!e bine, şi?!Convins că-n pneuri e cerneală.

INEDITDocumente cu ION DIACONU(urmare din numărul anterior)***ETHNOSREVISTĂ DE GRAI, CREAŢIE ,ŞI STUDIU ROMÂNESCDirecţia Liceul “Unirea” FocşaniMult Stimate Domnule Profesor şi scumpul meu Profesor,Vă mulţumesc profund pentru că n-aţi uitat pe vechiul D-v.– cu adevărat vechiul ! – student de-acum treizeci de ani, cît şi pecel din Heidelbergul provinciei romîneşti de pînă prin 1948…Am arătat prietenului M. Gregorian de cîte Scyle şi Carybdem-am împiedicat şi continui să mă ciocnesc. Aşa se explică de cetîrziu am ajuns să văd preţioasele D-v. rînduri pentru mine.„Dorinţa de-a vă revedea”, din parte-vă, arde-n mine. Întrevădsă pot veni pe curînd la Bucureşti.Atunci voi încerca să vă determin a scrie nişte „Amintiri despreOvid Densusianu” în vederea unui volum comemorativ pentrucare am la dispoziţie un material documentar rarisim (naţional şiinternaţional).Am auzit de monumentalul D-v. dicţionar macedo-romîn. Îldoresc pe curînd tipărit şi urmat de alte opere filologice şi folklorice,pe care sînt convins că numai D-v. le puteţi da culturii romîneştidintre toţi elevii marelui nostru Ovid Densusianu.Cu multe urări de sănătate!Vă rog să credeţi în toată afecţiunea mea.Ion DiaconuFocşani, 16 mai 1955P.S. Am auzit că a ieşit în public, la Bucureşti, un nou dicţionaral Academiei Romîne din R.P.R. Pe la librăriile de-aici el însăn-a apărut. L-aţi văzut? Cum credeţi că se prezintă?Ar mai fi apărut şi-o Antologie de literatură populară. Cineadirecţionat-o şi ce va fi făcut din ea? Eu n-am putut-o vedea.***Primită azi, marţi, 3 oct. 1967Năruja – Vrancea, 1 octombrie 1967Mult Stimate Domnule Profesor Papahagi,Prea îmbucurătoarea d-v. scrisoare – din 19 iulie c. – nu m-a nimerit la Focşani: eram, atunci, în Vrancea, unde am rămas continuu( de la 3 iulie încoace ), în vederea firescului adio-etnografic(vorba d-v. „scripsi et….”) de la Vrancea. Mă obligă vîrsta! Şi treiluni de teren etnografic, folkloric, dialectal nu sînt uşurele la 64 deani!Scrisoarea mi-a fost trimisă, cu altele de soţia mea, aici laNăruja, locul de baştină, după tată, al lui Barbu Delavrancea!). Şila timp. Dar, vînturînd toate hăurile cetăţii de piatră a Moldovei”(Vrancea, după Sadoveanu!), am găsit-o la Năruja cu o atît demare întîrziere, pe care – sper – mi-o veţi înţelege şi tolera.Aici, iubitul meu dascăl universitar, dar multe s-au mai întîmplatde-atunci încoace! Însă mai presus: premiul „Herder”(combinat cu Goethe-Schiller!), dat de Viena lui Ioseph Pommeruriaşului pigmeu „folcloristic” Mihai Pop! Dacă-i aşa, apoi s-a ticăloşitşi cultura germană! Al doilea eveniment cultural pe planiglobală:un congres „internaţional” de filologie – diactologie, în care,cu siguranţă iar s-a impus oficial solemna nulitate Mihai Pop! Aţiaflat, cumva, de afacerea asta colosală? Aţi luat parte la vreunprandiu academic? Pe mine, o rablă de folklorist-dialectolog provincial,nu m-a luat nimeni în seamă, parcă n-aş fi jumulit şi eumăcar o pagină de dialectologie românească…Mă bucur de apariţia Poesiei lirice populare!! Şi eu ampus suflet curat pentru imprimarea ei la editurile vremii noastre! Lucraremonumentală care ne trebuia de mult celor cîţi am mairămas de la Ovid Densusianu cetire…După cum mă simt onorat că v-aţi gîndit să mi-o dăruiţi! Aş-tept, cu nerăbdare, lectura ei instructivă.Şi voi veni ca s-o primesc chiar din mîiniled-v., de care nu s-au atins consacrărilegiberneticei lingvistice… Poate că(abia acum!), prin acest prilej, vom reuşisă ne încropim o fotografie, de mult dorităde mine, şi de mult necesară (şi cuM.Gregorian!).Dar „adlevatus sum” să-l excludem!Literatura română aşteaptă de la d- Valeriu Rusuv. Amintirile unui aromân care vorrămâne memorabile în vecii-veciloramin! Judece oricine:pătimirea celui din urmă mare cărturar, aromânva fi o lecţie de românism pentru viitorime.Dicţionarul dv. (în ed. II) şi Images, IV, etc.? N-am nicio îndoialăcă va veni vremea dreptăţii lor! Images d’ethnographie…?Altă operă monumentală a d-v., pe care toţi fotogenicii şi coropcariietnografiei româneşti au privit-o, au folosit-o, au copiat-o (genBădăuţă, şi alte etceterale!), dar n-au mărturisit-o. Cei ce vă iubesc,vor avea – oricum ar fi îndoitura vremii – grijă de ea! Mă socotescprintre aceştia!!Iar la Bucureşti voi veni, probabil, în cursul lunii de faţă,cînd primul gînd va fi să vă văd. Nu Bucureştiul academiştilor(speţa Al. Graur!); ci Bucureştii marii culturi româneşti, fără balamuţi,farsori, venetici!Cu aceleaşi „bune urări” şi cu devotamentul luiIon Diaconu***Primită în ziua de luni, 12 Noiembrie 1973.T.P.I-am răspuns imediat recomandat. T.P.Iaşi, 9 novembrie 1973, Bd. Cantemir, nr. II A – Bloc I.3, Parter,Apart. I, IAŞI (3)Mult Stimate Domnule Profesor Papahagi,Astăzi – 9 novembre 1973 – ale cinci luni trecute fără să fiputut răspunde la importanta Dv. scrisoare din 9.VI. c.! Aşa mi-afost scris: să trec din leagănul străbunilor mei ciobani vrânceni înlumea „mare” focşăneană, de-acolo în puşcăria politică a lui Gheorghiu-Dej(pe care linguşitorul tuturor regimurilor politice stil CarolII: Tudor Arghezi, îl socoteşte „genialul … bărbat de Stat şi ctitorulnoilor noastre timpuri, Gheorghe Gheorghiu-Dej”; v. Scrieri,vol. XVII, pag. 203 – pe când titanul bibliografiei româneşti este„genialul haotic Niculaie Iorga”; ibid. pag. 206). Iar din vârtejul demagogieifocşănene să păşesc în gloata pensionarilor mizeri: plătitmai rău decât un „activist de partid” (care e pensionat cu peste2000 de lei lunar; pe când eu primesc doar suma ridicolă de1376 de lei, la care Statul nostru socialist mi-a adăugat graţios, începânddin octombrie c., 7 lei republicani: „Se adaugă 7 lei compensaţie”, scrie pe cuponul de pensie! „Gloria in excelsis Deo”…Din această imensă „perduta gente” am ajuns - aşa cum v-am informat– în Iaşii încă patriarhali pe unele străzi şi în câteva colţuriferite de invazia pletarilor cu chicile murdare (actualii „studenţi”, împuţiţişi ignoranţi, care merg, ziua mare, pe strada Lăpuşneanu, cuaşa-zisele „studente” ţinându-le pe după gît, împinngîndu-le şi chiarsărutîndu-le în plină lume!!). Iar în Iaşi mi-a fost dat să trăiesc cumplitamea dramă familială, mai teribilă decît puşcăria de-un an şijumătate (cea a lui „Dej” stalinistul!)… Şi-am mers şi mai departe:am dat mîna cu enigmatica moarte, în seara zilei de 15 iulie! Vă voipovesti verbal cum m-a zvârlit cu occipitalul pe peronul gării Nicolinaun hoţ de buzunare (ţigan!) care umbla să mă prade (a fost pela orele 9 şi jum.seară de vară, cînd eu mă plimbam, discret, dupăo zi de robot mintal la vol. III Ţinut. Vranc.; cum a trebuit să măopereze, la spitalul de neuro-chirurgie de pe „Tătăraşi”, un chirurgtînăr, dar excelent în meserie, începînd de la orele 11 şi jum. Noapteapînă la 2 şi jum. Dimineaţă de vară. Am suferit o operaţie de finăchirurgie craniană. Şi mi-a fost destinat să scap şi din întîmplareaasta îngrozitoare, după 21 de zile de odihnă la M-rea Agapia (acoloa fost prima mea odihnă în vieaţă, la o staţiune climaterică.(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro3713

SIMPLE NOTEŞtefania OproescuDIN GORJ-VORBE… VORBE…VORBE…Adesea când oamenii merg în locuri binecuvântate de Dumnezeucu darul neuitării, simt nevoia să ia cu ei ceva anume,o piatră, o frunză, un grăunte de pământ cu rol de talismanpurtător de prospeţime a simţirii.Rodit din rădăcinile satului Maghereşti – (judeţul Gorj) dr.Constantin Bălăeţ a plecat în lume încărcat cu vorbe şi le împarteca pe leacuri miraculoase sperând că va putea astfel păstra legăturaîntre „ce a fost” şi „ce va fi”.În poezie, căci despre poet este vorba aici, dincolo de alte„vorbe”, autorul decantează esenţe pe care le oferă celor care maisimt nevoia gustului primordial al naşterii.Întrupat în Parâng, loc pe care l-a părăsit doar fizic şi doartemporar poetul C. Bălăeţ se lasă jefuit de iubire tentând cititorii cumetafore aromate şi picturale: „Sunt / ca un amestec de cer/ Depământ / De lumină / Vântul îmi este străjer / şi mă dăruie / Lamarginea lumii / Destrămându-mă-n Parâng / (SUNT).Cred că puţini din cei care traversează acest grăbit secolXXI mai cunosc mirajul florilor de corn, această minune a naturiiprevestind prin culoare şi miros anotimpul deschiderii spre viaţă.„Copilăria este ca o ramură de corn cu muguri, ce staugata să pleznească gălbui în strălucirea soarelui”/. Amprenta dulceag-amăruiea florii de corn se asociază în simţirea poetului cuimaginea mamei ca prim izvor de căldură lumească:„Uite, şi / Acum păstrez căldura ta / când picioarele mele erau picioruşe/ şi îmi aminteai apăsat / că mi le încălzeşti la sân”/(MAMA1). Conştient de precaritatea trecerii prin timp autorul nu seresemnează cu vârsta, el cere îngăduinţă destinului în registru höderlian,acel titan care declama:„Numai o vară mai lăsaţi-mă amarnicelor /şi o toamnă, câtsă mi se pârguie cântul”/.Vine iată, Constantin Bălăeţ cu dorul de viaţă în sângealăturând prin cuvânt alt timp, dar aceeaşi simţire:„Mai lasă-mă-n toamnă / Lângă univers / S-ascult sori /Să văd lumini de stele”/. (MAI LASĂ-MĂ-N TOAMNĂ)Născut poet, legănat de „plaiul, soarele şi stâlpul Parâng”(DILEMA) umblând prin lume „cu stejarul în coastă”, ConstantinBălăeţ speră în intimitate că: „Cele uitate se iscă iarăşi / când înfloresccireşii-n dealuri Gorjeneşti / Frumuseţe … / Uite am vrut săstrig /” ,speranţa tulburată de viermele îndoielii: „/ Dar eram singur/ Sub soare / În iarbă / cu ochii închişi” / (VISARE). Aşa ar trebuisă fie, să continuăm taina frumuseţii de sub soare. Ne ferim cade lepră să nu cădem cumva în vetust ca şi cum de-acolo ne-arveni pierirea, izolarea în univers.Putem parcurge fără interes spusa autorului „Să construimiubirea şi dragostea de oameni, oamenii prin iubire au făcuttotul şi prin iubire s-a născut pământul”.Dar astfel, ignorăm şi răspunsul Învăţătorului din Patericdat celui care neştiind, întreabă: „Şi când va veni sfârşitul?” / Cândnu vor mai fi cărări între oameni”.Asta doreşte Constantin Bălăeţ, plecat în lume de la poalelemunţilor Parâng, să întindă cărări.„Mă caut în mine / Începând cu ieri / Creşteam / Dândumiseama că simţurile / Se cheamă şi iubire” / (MĂ CAUT).Am convingerea că dacă va continua să se lase descoperitîn acest fel doctorul Constantin Bălăeţ nu va avea doar „Unom aşa aproape”.Adevărul despre nasulSpătarului MilescuRadu Cernătescu(urmare din numărul anterior)Orgoliul iniţiatului, al celui „ales“, această nelinişte metafizicăstrecurată sub pecetea tainei, îl va însoţi pe Spătar şi în autoexilulrus de după 1671, când cărturarul militează activ pentruînfiinţarea Ligii popoarelor creştine ortodoxe. E vorba de o altfel deFratrie, menită de această dată să lupte activ, pe frontul creştinismuluimilitant, împotriva pericolului turcesc, „a hoardelor lui Gog şiMagog“.Călătoriile în Siberia şi China, care l-au impus cu adevăratîn conştiinţa epocii sale, închid marele ciclu iniţiatic al vieţii Spătarului.Cu ele se calchiază din nou modelul iniţiatului absolut pe carel-a creat şi l-a impus prin mii de exemple personale secolul al XVIIlea:miticul fondator al Fratriei Crucii cu trandafiri, „părintele“ ChristianRosenkreurz, cel ce căutase şi găsise desăvârşirea încălătorii făcute tot în Orient. Cu mult înainte însă de a călători sprenoile lumi, Spătarul Nicolae Milescu aparţinea deja unei alte lumi,o lume în care, aşa cum iniţiaţii tuturor timpurilor o mărturisesc,„moartea e o sărutare a lui Dumnezeu“.[1] Del Chiaro este mai puţin ştiutul autor al unei preţioaseStoria delle moderne rivoluzioni della Valacchia, Venezia, 1718.[2] N. Mavrocordat a tradus din Theatrum politicum de A.Marliani, iar tatăl său, Alexandru Mavrocordat Exaporitul, cu careîncepe tradiţia înaltei culturi bizantine la această familie a fost chiarautorul unor tratate de medicină, filosofie şi istorie.[3] v. I.F. Golubev, Vstreča Simeona Polockogo, EpifanijaSlavineskogo i Paisiia Ligaridi s Nikolaem Spathariem i ich besěda,în Trudy oldelenija drevnej russkoj literatury, XXVI, Leningrad,1971, p. 294 sq.[4] Manuscrisul a fost publicat în 1978 de O.A. Belobrova,cercetător ca şi F. Golubev la Institutul de Literatură Rusă Vechedin Leningrad, în Nikolaj Spatarij, Estetičeskie traktaty, Leningrad,Nauka, 1978.[5] v. M. Moraru, A fost Milescu în Italia?, în R.I.T.L.,2/1985, p. 112-116.[6] Şi totuşi, în vechea bibliotecă de la Fălticeni a lui V. Lovinescu,vandalizată şi aceasta în anii celui de-al doilea război, amputut vedea, între altele, un Lexikon triglasson (grec-francezitalian)tipărit la Viena în 1790 de italianul Giorgio Ventoti pe cheltuialaunui alt principe mason din familia Mavrocordaţilor, AlexandruIoan.[7] Semn că avem de-a face aici cu o adevărată tradiţie stăfaptul că şi fiul Stolnicului, Răducan, împreună cu Crisante Notarà,nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului (prietenul Spătarului Milescu),au studiat la Universitatea padovană. Succedându-i unchiuluisău pe scaunul patriarhal, C. Notarà va dona un importantfond de carte prietenilor săi moldoveni, o bună parte intrând în BibliotecaAcademiei Vasiliene din Iaşi. Tot la Padova, Stolnicul îşiva imprima în 1700 celebra sa hartă a Valahiei, pe care apare localizatuimitor de exact podul construit de Constantin cel Marepeste Dunăre la Sucidava (Celei), cu menţiunea în limba greacă:„Aici a fost odinioară pod“. Harta a fost reprodusă în mai sus citatacarte a lui del Chiaro despre Valahia (v. ed. N. Iorga, Buc., 1914,p. 10 sq).[8] v. N. Cartojan, R. Ortiz, Un grande erudito romeno aPadova. Lo stolnic Cantacuzino, Buc. 1943.[9] v. Onuphrius Patavinus, Orac. Sib,. Paris, 1607, p. 49.[10] Mss. 227, f. 27 v – 28 şi 29.[11] O ediţie mai acersibilă, La Magie naturelle, qui est lesSecrets et Miracles de Nature, mise en quatre livres, par Jean-Baptiste Porta Neapolitain..., nouvellement traduitte de latin enfrançais, à Lyon, par Jean Martin, 1565.[12] V. Paques, Les Sciences occultes d’après les documentsliteraires italiens du XVI-a siécle, thèse de doctorat,Paris, 1971, p. 23.[13] ap. G. Călinescu, Alcuni missionari cattolici italianinella Moldavia nei secoli XVII e XVIII, în Diplomatarium Italicum,I, 1925, p. 71, n. 5.[14] cf. N. Milescu, în Închinăciunea3714www.oglindaliterara.ro

INEDITSupravegherea privegheriiÎnregistrarea discuţiilor din locuinţa lui Aurel Cioran înpreziua înmormântării lui NoicaOra 13,00Obiectivul discută cu NICOLAE (OCTAVIAN, ed. n.) întimp ce servesc masa. NICOLAE povesteşte că a fost înştiinţat defamilia LIICEANU şi că s-a grăbit să vină. NICOLAE zice că a urcatieri împreună cu LIICEANU la PĂLTINIŞ, au mers în camera luiNoica, apoi s-au dus şi au aprins o lumânare, după care LIICEANUs-a întors în cameră, iar el a coborât.În continuare NICOLAE propune cum să organizeze înmormântarealui NOICA, oameni care să scoată sicriul din biserică.Vine ICA şi le aduce friptura. NICOLAE zice că ei trebuie săurce la PĂLTINIŞ ca să se ocupe de înmormântare.Vorbesc că a venit un TV de la Bucureşti şi ICA zice că l-avăzut. NICOLAE întreabă dacă au adus şi coroanele, iar ICA zicecă nu ştie. ICA spune apoi că MARIANA (NOICA, ad. n.) a plecatla ora 10,00 din BUCUREŞTI, zice că aceasta va fi la ei. Spune căNOICA ţinea totuşi la MARIANA, că îi trimitea bani. ICA zice că eao înţelege că aceasta este bolnavă.NICOLAE e chemat la telefon de TOMUS. Zice că acestai-a spus că NOICA a fost luat de la spital. NICOLAE spune că i-aspus că se grăbeşte să ajungă şi el. Spune că la întoarcere le vada un telefon şi le va face o vizită. ICA îi zice să vină neapărat.După aceasta NICOLAE pleacă. După plecarea acestuia RELU îispune lui ICA că lumea va afla de la radio de moartea lui.***Domnul îi spune lui ICA că el a luat caietele de lectură şimanuscrisele lui NOICA pentru ca să nu se întâmple ceva cu ele.Zice că îi va spune doamnei NOICA să i le lege, că el e în măsurăsă se ocupe de ele, dar dacă ea se va opune, i le va da. Acestaeste LIICEANU.RELU discută cu un alt domn. Acesta îi spune că a vorbitcu Serpan care a spus că nu se vor trimite patrule pe drumul sprePĂLTINIŞ. RELU zice că nu se poate avea încredere în cuvântullor”. Domnul zice că SERPAN e de cuvânt. Domnul este STAMPOTTO.Discuţia a continuat despre organizarea înmormântării luiNOICA. LIICEANU zice că părintele CASIAN e foarte operativ şi else va ocupa de organizare. RELU spune că nu găseau care săfacă groapa şi că până la urmă NICOLAE a rezolvat . Au discutatapoi despre felul cum să se îmbrace, cum să se repartizeze pemaşini.LIICEANU este chemat de Nicolae la telefon şi vorbescdespre cazarea celor care vin.În continuare s-a discutat despre locul de înmormântarea lui NOICA şi că ION ALEXANDRU a vorbit cu mitropolitul şi căacesta a acceptat ca să fie înmormântat la PĂLTINIŞ.LIICEANU zice că doamna NOICA îl va întreba unde suntmanuscrisele lui NOICA, a lui NICOLAE şi a lui LIVIU POPA. LII-CEANU zice lui ICA să-i spună că sunt la el, că nu i le ia de tot, darsă i le lase în păstrare şi să lucreze cu ele.Vizitatorii pleacă şi stabilesc să se vadă a doua zi la ora9,30. După plecarea lor, ICA zice că vrea să termine mâncarea, iarRELU se culcă.Ora 15,00Vine doctorul de la Timişoara şi se discută despre moartealui NOICA, ICA spunând că a fost ca o stea strălucitoare careapune, că altfel ar fi fost epavă, compătimit de toată lumea, situaţiecare nu era pentru el. ICA îi serveşte mâncare şi băutură. Sosescnoi musafiri şi ICA face prezentările: MARIANA NOICA, dr.LĂZĂRESCU de la Timişoara, medicul curant al lui NELU, specialistîn neuropsihiatrie.ICA o informează pe MARIANA că la PĂLTINIŞ sunt GA-BRIEL LIICEANU şi TOMUŞ cu grupul de scriitori sosiţi din Bucureştişi se ocupă de cazarea lor. Le spune că NOICA a fosttransportat sus la ora 13,30.Nelu şi Ica zic că de la ei Liiceanu s-a dus la gară să-iaducă pe PALEOLOGU, KLEININGER, VIERU, SORIN DAN şi îiduc la PĂLTINIŞ.ICA povesteşte cum a evoluatstarea de sănătate a lui NOICA şi zice căau fost la el în vizită, după ce i s-a pussonda şi se simţea bine şi au stat devorbă două ore. NELU povesteşte ceştie, cum s-a întâmplat accidentul. ICAspune că aveau cu el comunicare permanentă,că cel puţin odată pe săptămânăera la SIBIU.ICA le serveşte cafea. Vorbesc Ionel Neculadespre nepoata lui NOICA, că e originarădin CRAIOVA şi numele de familie STĂVRESCU. Aceasta a venitşi spune că nu au nevoie de cameră, că au venit la priveghi. Unuldin vizitatori povesteşte despre fraţii lui NOICA (morţi). Fac presupunericu privire la cauzele care l-au făcut să cadă şi ICA presupunecă a fost o tulburare de circulaţie şi zice că şi la spital vedeaşoarecele. Zice că afirma că i-a dat lui LIVIU POPA 5.000 lei, lucraucare era inexact, că i-a dat numai 1.500, dar avea şi momente deperfectă luciditate. Vorbesc despre cazare şi programul de a douazi când va fi înmormântarea.MARIANA admiră liniştea obiectivului şi spune că îi placefoarte mult. LĂZĂRESCU pleacă şi spune că merge în str. Coceanr. 4 iar NELU îl conduce. ICA şi MARIANA discută despre servitoarelecare le-au avut şi zic că acestea le furau. MARIANA a venitcu MIRCEA şi spune că acesta e văr primar cu NOICA şi acesta vărprimar cu JUVARA, care e sora lui MIRCEA şi e născută CASA-TOVICI. MARIANA zice că JUVARA s-a pensionat de un an. Spunecă tatăl lui MIRCEA era fratele mamei lui NOICA, iar mama luiNOICA era născută CASATOVICI.Discuţia a continuat despre genealogia lui STAVRESCU,soţul lui ICA. MARIANA povesteşte cum a reuşit să vină cu MIR-CEA cu maşina. ICA spune că LIICEANU a stat lângă NOICA şi s-a ocupat de el. Spune că după înmormântare vrea să-i aducă peLIICEANU, pe ANDREI PLEŞU, KLEININGER la ei la masă. Zicecă mai vrea să aducă şi pe SCHERG, că NOICA a ţinut mult la elşi l-a ajutat la traduceri.MARIANA zice că pleacă mulţi oameni de valoare în străinătateşi rămân cei de calitate proastă. Spune că în Bucureşti emultă ţigănie, lume multă şi ea nu prea iese, că nu-i place, preferăsă stea acasă.ICA povesteşte apoi că a fost supărată pe NOICA, fiindcăatunci când a venit SIMINA l-a chemat numai pe RELU şi s-au întâlnitîn oraş, iar de ea a făcut abstracţie ca şi cum nici n-ar fi existat.Spune că s-au întâlnit în oraş de două ori. MARIANA zice căSIMINA e bizară, că atunci n-a vrut nimeni să afle că a venit. Zicecă SIMINA nu cunoaşte aici decât pe fosta ei guvernantă, pe fataacesteia cu care e în corespondenţă şi pe ea. RELU zice căaceasta – SIMINA – a venit cu avionul direct la mare. MARIANAspune că SIMINA a venit cu trenul direct la SIBIU, când s-a întorsde la SIBIU fata guvernantei a aşteptat-o la gară şi au venit la eala masă. Zice că a doua zi dimineaţă SIMINA a plecat la CON-STANŢA. În BUCUREŞTI a dormit la fosta ei guvernantă. ICA zicecă prin această nenorocire au comunicat amândouă – ea şi SI-MINA – la telefon.MARIANA zice că ea e în corespondenţă şi cu mama copiilorlui NOICA, WENDY şi aceasta i-a dat telefon şi se interesa destarea lui.RELU zice că medicii spuneau că operaţia n-ar fi fost problematică.ICA spune că diagnosticul pus e embolie pulmonară,adică un cheag care s-a rupt din fractură şi a ajuns în plămâni, darea nu-şi poate da seama dacă chiar aceasta a fost cauza morţii.Spune că doctorul ISPAS crede că embolia a fost cerebrală, adicăla creier. Zice că moartea s-a produs în somn. MARIANA vorbeşteapoi de copiii ei DINA şi RĂZVAN, care sunt în ANGLIA şi nepoţiidin care sunt unii handicapaţi. RELU este întrebat la telefon de băiatullui CAPAS când vor pleca autobuzele sus şi vorbesc apoi căei nu ştiu acest lucru esenţial.ICA şi MARIANA povestesc diverse întâmplări cu haz,apoi RELU povesteşte de o nepoată care trăieşte în ITALIA, plecatăde mult şi de 12 ani nu mai ştie de ea. În continuare se discutăpe tema talentului şi destinului. Revin cu discuţia despre NOICA şiobiceiurile lui.(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro3715

ESEUPrimul volum dintr-o istorie a plagiatologiei...3716Ion PachiaTatomirescu„Plagiatul“ se pare că este un fenomencare s-a născut de-a dreptul„matur“, o dată cu înfăşurarea semanticsincreticăa unui semnificant pe un semnificat,o dată cu apariţia primelor„mitograme“, a primelor „pictograme“ /„ideograme“, o dată cu apariţia scrisuluiîn Europa Rupestră dintre orizonturile anilor30.000 şi 8.175 î. H., mai precis, înEuro-Pelasgia, şi care, în „epoca internetizării“,nu dă nicidecum vreun semn „deoboseală“, nu lasă a se înregistra delocvreun semnal că poate fi stopat „prinlege“, ci, dimpotrivă, astfel de „cancer“,desemnând „furtul de creier / suflet“, seextinde fără precedent, „fără frontiere“,atât în orizontul cunoaşterii ştiinţificecât şi orizontul cunoaşterii metaforice, dovedind imperios UniuniiMondiale a Logosului / Cuvântului că, „democratic“ şi în numele „elementarelordrepturi ale Omului“ vorbind, trebuie realizate mai întâimonografiile naţional-plagiatologice (siglă: MNPl) cu încorolarea tuturoracestora, mai apoi, în Carta Universal-Plagiatologică (siglă:CUnPl). Şi pentru că ideea ne aparţine, este absolut original-valahă,se impune – sine ira et studio (Tacitus) – respectarea semnificantsemnificaţilorde mai sus, înclusiv „nedeformarea“ siglelor.Primul volum, datorat muncii absolut-voluntar-sisifice a d-luiprof. univ. dr. Alexandru Dobrescu, evident, din istoria plagiatului/ plagiatologiei din România, este deja „omologat“ la noi şi în U. E.,sunt convins, purtând un titlu admirabil (ce se doreşte a nu fi plagiatîn vreun prezent-viitor): Corsarii minţii. Istoria ilustrată a plagiatuluila români, I (Iaşi, Editura Emolis, 2007; pagini: 182 H 257 / B-5-JIS: 376).Prin „ghilimelarea“ primului cuvânt, plagiat, urmat de sintagmapărelniciei fenomenului, din textul de faţă, am vrut să atragatenţia asupra a două chestiuni legate de istoria plagiatologiei, pemirabilele văi ale imaginarului.(1) Termenul plagiat este la origini produs de un autor, edrept, „anonim“ pentru noi; desigur, ivit pe filieră cultă, cu oarecarieforturi documentare, s-ar putea afla autorul / creatorul termenuluiplagiat, autor ce m-ar putea acuza de faptul că i-am copiat creaţia.Între termenii creaţi şi lansaţi de mine, ca poet / eseist, se află şi dienoc,spre a desemna „ciclul noapte-zi“ („24 de ore)“, inexistent înlimba noastră valahă / dacoromână. L-am utilizat pentru prima dată,în urmă cu nişte decenii, într-o comentariu la drama de întemeierea paradoxismului, din anul 1968, Iona, de Marin Sorescu; dacă-l voireîntâlni, nu în contexte obişnuite ale comunicării, ci – să zicem – pecoperta unui volum de versuri, Dienoc, de Dochiana Dunăreanu, eunu o acuz de plagiat, deşi pot s-o fac, pentru că rostul cuvântului /conceptului este de a circula, bucuria mea de „creatorde cuvânt“ fiind aceea de a-l reîntâlni pe buzele tuturorutilizatorilor cuvântului. Şi totuşi, ca să fie cinstită cu eaînsăşi, Dochiana Dunăreanu extrage fraza cu termenuldienoc şi o pune drept motto la un poem. Fireşte, bucuriamea de „părinte“ al conceptului dienoc ar fi şi maimare. Dar aceasta este o realitate ideal-valabilă, deontologicvorbind, numai pe ultimul segment temporal, almodernei circulaţii a informaţiei, în jur de un secol şiceva, cam de pe când s-a diminuat straşnic analfabetismulprin punerea bazei unui învăţământ modern în maitoate statele, ori, mai exact spus, cam de pe când lumeaa introdus şi legea anti-plagiat în codurile civile / penale.Revenim la problema cuvântului / conceptuluidiecnoc. Deşi cuvântul dienoc (< die-, din dies, „zi“ + -noc, prima silabă din nocte, „noaptea“ – ablativul lui nox cu sens adverbial)aparţine unei sfere, unei dimensiuni fundamentale, sacre, aexistenţei, timpul, nu se bucură de statutul „Cuvântului Dintâi“, numai are „cantitatea“ / „capacitatea“ de sacru, în spiritul frazei dinEvanghelia după Ioan: «La început era Cuvântul şi Cuvântul era laDumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul» (1,1).(2) Pentru o anumită vârstă a omenirii, pe unitatea culturalăa Europelasgiei, de la Asturia la Don, mai bine de 21 de milenii, cuîncepere din orizontul anului 30.000, copierea unei imagini (din realismulrupestru-animalier, ori, treptat-treptat, mai târziu, cu simplificărilefireşti, de la santuarul-peşteră la „sanctuar-la-purtător,ajungându-se la „ideogramă“ / „semn sacru“ – infra) avea o funcţiewww.oglindaliterara.rovitală. După 21 de milenii ale Europelasgiei, sacrul registru al „plagiatului“înregistrează în arta parietală înfăşurarea semantic-sincreticăa pictogramei, a semnului, a ideogramei, „scrierea“, „primelemitotexte“.Evoluţia de la „cap de iapă“ la „semnul“ Iepei Sacre.Peste epoca antică şi evmezică, pe lângă abaţii / mânăstiri,au funcţionat şcolile de copişti de texte sacre; esenţial nu era autorul,„dreptul de autor“, ca în vremurile noastre, ci tezaurul de cunoaştere,de învăţături „vitale“, transmis următoarelor generaţii; până pela iluminism, plagiatul unei învăţături / icoane aparţinea sferei sacrului.Clasicii şi romanticii, cu apoteozarea expresioniştilor dinepoca interbelică, au impus „Auctoriala Sacralitate“.(3) Pentru crearea literaturilor naţionale, chiar pentru temeliaacestora, romanticii şi spiritul paşoptist al veacului lor admit imitarea/ prelucrarea, ori „plagierea“ în lamură a folclorului, trans-punereaacestuia în text cult, mai ales, în eminescianul sens de a turna vechea,înţeleapta limbă a poporului valah „înformă nouă“. Precizăm că prin „plagierea“ înlamură a folclorului înţelegem o lucrare genială,ca a lui Eminescu, trecând esenţa basmelorvalahe, Domniţa din Grădina de Aurşi Zâna fără corp – după ce le versifică în FatanGrădina de Aur şi Miron şi frumoasa fărăcorp –, în lamura poemului Luceafărul (prinversificarea basmelor valahe, Eminescu şi-aapropiat „viersuirea“ anonimului rapsod muntean,ascultat în orizontul anului 1860, de fraţiiingineri,licenţiaţi în mecanică la Universitateadin Berlin, călăuze ale lui Richard Kunisch prinRomânia; bineînţeles, cele două oralo-textefost-au tâlmăcite „pe loc“, din valahă în germană,de cei doi ingineri-călăuze lui Kunisch,astfel cele două basme trecând între însemnările„diplomatului“ berlinez, călător prin Româniaşi Imperiul Otoman – cf. ELuc, 55 – 168).După un inconfundabil, indiscutabil şi incontestabilAvertisment (pp. VII – XXIV), volumullui Al. Dobrescu, Corsarii minţii, îşi relevăîn macrostructurarea materiei secţiunile: Cronicarii / Cronicile sefac din cronici (pp. 3 – 64), Savanţii / Ştiinţa de contrabandă (pp.65 – 132), Dascălii / Parada dascălilor (pp. 133 – 172), Predicatorişi oratori / Verba volant (pp. 173 – 212), Tâlmăcitorii / Arta dea traduce (pp. 213 – 240), Juriştii / Lupul moralist (pp. 241 – 254)şi Anexe (pp. 255 – 358). Mai semnalăm un binevenit rezumat, TheCorsairs of the Mind (pp. 359 – 361) şi valoroasa „exactitate“ aunui Indice de autori (pp. 363 – 371).Fireşte, noi, cei de la „radiografieri“, ne angajămsă respectăm „codul“ întrutotul, „până-n evanghelica lui literă“,de vreme ce, în primele două rânduri ale Avertismentului,autorul ne spune foarte clar: «Această cartenu este o vânătoare de vrăjitoare. O expediţie cinegeticăde asemenea amploare ar presupune, îndărătul ei, odoctrină...» (p. VII). În esenţă, „doctrina“ – din temeiul „inventaruluide cameleon-creiere“, constituindu-se în „dosarulpenal“, Corsarii minţii – se rezumă la definiţiafoarte exactă a fraudei plagiatului din finalul „avertismentului“:«însuşirea nemărturisită şi ad litteram a unuitext cu întindere de la nivelul propoziţiei simple până laacela al cărţii întregi» (p. XXIV).Fenomenul plagiat-cancerului cunoaşte o nemaiîntâlnităamploare planetară, datorată nu numai „inflaţieimass-media“, ori „biblos-inflaţiei“ / „autorlâcitei“, cişi unor internetizate servicii „specializate“ de tip Wikipedia, Metapediaetc., care nu permit semnarea de către autori a articolelor /studiilor puse în „marele circuit“ (cu scopul „pa-luxării“ legii dreptuluide autor şi a dirijării „fondurilor“ astfel obţinute, ori a „donaţiilor“ /„sponsorizărilor“, numai către anumite „persoane-patroni“ dinsprevârful piramidei), cultivând şi astfel confuzia, absenţa răspunderii,atât în faţa instanţelor judecătoreşti cât şi a generaţiilor prezentviitoruluipreluatoare de falsuri etc., de la lucrările de diplomă / licenţăale absolvenţilor de licee pedagogice, ori ale studenţilor, ale masteranzilorşi ale doctoranzilor, până la lucrări semnate de impostori„universitari“, „academicieni“, „miniştri“ ş. a. / etc.(continuare în nr. viitor)

NOTE DE LECTURĂAurelia Rusu, „Eminescu. Orizonturisuccesive”,Ed. Atlas-Clusium, Cluj-Napoca, 2006Aurelia Rusu este un nume de referinţă atunci când se vorbeştedespre editarea operelor complete ale lui Eminescu. Puţiniştiu însă că ea este, deopotrivă, eseistă şi critic literar. Zecile de articole,cronici şi conferinţe, toate având ca scop valorificarea patrimoniuluinaţional, demonstrează probitatea, cultura şimeticulozitatea unui adevărat om de cultură. „Eminescu. Orizonturisuccesive”), de exemplu, este o mărturie a capacităţii de selecţie,analiză şi comparaţie a unor documente dintre cele mai diverse,pentru a pune în lumină sensurile ascunse ale unor lecţiuni, sintagmesau manuscrise întregi. Vorbind despre dificultăţile de recuperarea operei eminesciene, Aurelia Rusu remarcă lipsa deatenţie, superficialitatea şi, uneori, graba cu care s-a lucrat uneoriîn recuperarea unor documente. Ediţiile scoase de Petru Creţia păcătuiesc,spune autoarea „Orizonturilor succesive”, prin maniera„deloc editorială, a ajustării textelor” şi prin distribuirea „versiunilordin manuscrise după tiparele propriilor fantasme” (p. 92). Astfel,printr-o nefericită inspiraţie, se preferă lecţiunea dulceagă „scumpilor”în locul „tîmpilor” (formă veche pentru „timpi”, preferată deEminescu) sau, şi mai rău, se citeşte şi se publică „Pisa” în loc de„Tisa”, creându-se confuzii şi făcând deservicii creaţiei eminesciene.Aurelia Rusu este capabilă, pentru descifrarea sensului uneilecţiuni, să străbată toată mitologia, începând cu cea greacă şi terminândcu cea nordică, filosofia şi religia, să caute asemănări şiposibile surse de inspiraţie, să cerceteze cu răbdare în lucrări desemiotică şi semiologie, de lingvistică generală şi comparată, pentruca termenului folosit de Eminescu în cutare sau cutare contextsă i se releve bogăţia semantică.Pentru manuscrisul „Gruie Sânger. Măr însângerat”, AureliaRusu face un studiu comparatist menit să valorifice textul în sincronie,şi în diacronie, dar şi să-i descopere tiparele mitice,legendare, folclorice. Paginile sunt dense, uneori obositoare princantitatea de informaţii dintre cele mai diverse pe care o conţin,dar stilul este vioi şi accesibil: „Dacă prin substanţa arhetipalăGruie Sânger este ataşat miturilor şi tipurilor de eroi magici exemplari,prin caracterul liric al textelor şi accentele biografice conţinute,proiectul dramei se înscrie în dimensiunea tragiculuiinteriorizat; nu fabula, ci eroul central, prins în înlănţuirea situaţiilorlimită, destinale, constituind axul meditaţiei filozofico-esteticeeminesciene” (p. 68).Cu aceeaşi migală, Aurelia Rusu îşi determină / convingecititorul să mediteze la destinul unor manuscrise din perioada degazetar-publicist a lui Eminescu, precum şi la deja uitata „Doină,doiniţă”. Impresionează, în demersul de „eseistică disociativă”,(este denumirea preferată de autoare pentru lucrarea sa), atât rigoareaştiinţifică, respectul pentru creator şi pentru actul de creaţie,cât şi fantezia combinatorie, aptitudinile interpretative şi obsesiacomparatistă. Sau, cum este mărturisit încă din prefaţa cărţii” :mamataşat5 cu linişte şi răbdare clasicei tradiţii editoriale, cultivatecu exigenţă şi atenţie în pilda marilor mei înaintaşi şi pelerini-editori,Perpessicius, Murăraşu... asumându-mi riscul unei activităţipândite de tot soiul de capcane, memorând şi clipele fecunde, şi reversulunor confruntări nu întotdeauna reconfortante” (p. 15).Laurian Stănchescu: „ieşirea dincuvinte / coming out of words”,Ed. Domino, 2008Ediţia bilingvă (versiunea în limba engleză este semnată deDaniela Budică) pe care tocmai a publicat-o Laurian Stănchescueste prefaţată de regretatul Cezar Ivănescu şi debutează cu poemul„viaţa”, un discurs despre rostul poetului şi despre importanţailuziei atât în meseria de a trăi, cât şi în actul de creaţie: „am intrat/ în urma mea / porţile s-au închis / cu zgomot // am tras de ele //parcă erau înţepenite / încă de la începutul lumii // şi atunci / abiawww.oglindaliterara.roatunci // am văzut / două rânduri / scriseîn grabă / pe spatele lor // eu iluzia / ţi-amdat drumul // trăieşte cu înţelepciune /viaţa / pe care ţi-am dăruit-o”.Definitorie pentru textul poetic allui Laurian Stănchescu este privirea desus, de la o înălţime de la care detaliilese estompează, percepţia lumii obiectualesurprinzând doar esenţialul. Întreagafiinţă a poetului se concentreazăîn privire, ceilalţi analizatori senzoriali reducându-şisau încetându-şi activitatea.Rezultă poeme cu substrat ideatic, încare nu se face risipă de cuvinte şi undeValeria Manta Tăicuţumai importantă este denotaţia: fiecaretermen are un sens precis, operaţia dedezambiguizare a lexemelor devenind fundamentală pentru structurareadiscursului: „sieşi nevăzut // dumnezeu / seamănă cu vedereanoastră // sieşi nevăzută // vederea noastră / nu este nimicaltceva // decât / unghiul lucrurilor / plutind departe / de unghiul universului”(„unghiul fără lucruri”).Universul este mineralizat / pietrificat, lumina, pietrele, formelegeometrice suplinind şi sentimentul, şi prezenţa celorlalţi: cuvintelenu transmit decât idei în stare genuină: „în sinea ei // piatrae rotundă / şi galbenă // noaptea // pare o câmpie // pe care paştecalul troian // alb / singur / ca o ninsoare născătoare // fiind astfelîn sinea ei piatra // calul troian // alb / singur / ca o ninsoare născătoare// ce altceva ar mai putea fi /7 decât văzduhul pietrei” („piatraşi calul troian”). Textele au puţine mărci ale autoreferenţialităţii,impresia creată la lectură fiind aceea de mesaj al unei instanţe impersonaleenunţătoare, care încearcă să ilustreze, în manieră nichitastănesciană,tensiunea dintre semnificat şi semnificant: „dinpielea soldatului creşteau muguri // spărgându-i mantaua // explodauîn jurul lui / ca praful de puşcă // astfel // soldatul înflorit // eraprezentat la lecţia de istorie” („lecţia de istorie”).În general, Laurian Stănchescu se fereşte de abordarea temelormajore ale poeziei, centrându-şi discursul pe concepte carenu pot forma un sistem, pentru că nu acesta este scopul pentrucare au fost lăsate să pătrundă în text. Relaţia cu divinitatea paretotuşi a intra în sfera de interes a discursului poetic, chiar dacă nueste înviorată de o simţire autentică. Rămâne o imagine mentalătranscrisă conştiincios, cu o oarecare eleganţă, dar şi cu răceală:„doamne // cât de frumoase / erau picioarele tale // înveşmântatecu iarbă // când // peste cuiele ruginite de veacuri / căzuse întâiazăpadă” („revelaţie”). Drumul către Dumnezeu are ca obstacoleatât bagajul cognitiv personal al poetului, cât şi „memoria lucrurilor”,funcţionând cumva în afara voinţei celui dintâi: „privirea / mea //devenise // o / greutate / fizică // apocaliptic // priveam / toate lucrurile// toate // până când // lucrurile / deveniră gânduri de-alemele // înlăuntrul / cărora // gândirea mea // se stingea / gândindusepe sine” („în drum către Dumnezeu”).Poemele propun o vedere în infraroşu a lucrurilor, ceea cereprezintă un mod inteligent de a crea un univers poetic personal:„plecat în linie dreaptă / spre toate lucrurile // eu sunt o jumătatealor / ivit în ele deodată // pe margini // lumina / se opreşte sfărâmată// de lucrurile // care trec prin ea / în linie dreaptă” („în liniedreaptă”).Victoria Milescu: „Conspiraţiiceleste”(Editura Domino, 2008)Victoria Milescu este poetă, critic literar, traducătoare, distinsăcu numeroase premii la festivaluri şi concursuri literare, cunoscutăpublicului cititor datorită volumelor sale de versuri („Fiatlux”, 1994, „Şlefuitorul de lacrimi”, 1995, „Inimă de iepure”, 1998,„Arleziana”, 2000, „Ecoul clipei”, 2003, „Flacăra nevăzută” – ediţiebilingvă, română-maghiară, 2008), dar şi datorit[ prezenţei constanteîn majoritatea revistelor de specialitate.Recentul volum, „Conspiraţii celeste” (Editura Domino,2008), reia teme mai vechi, adâncindu-le şi dându-le acel fior alsimţirii / trăirii fără de care nu poate exista semn poetic / poezie.3717

REMEMBEREPISODUL CEZAR(urmare din numărul anterior)S-a mutat de la mine într-o gazdă evidentmai aristocrată, din str. Popa Soare, dar nuştiu cum s-a brodit, că eram cât de curânddin nou „vecini”: mă trăsesem şi eu mai lacentru (apartamentul vărului era tocmai înnaiba la Macaralei), într-o anexă a fostuluiatelier al lui Paul Miracovici, cunoscutulpictor şi profesor la Institutul de Arte Plastice,lăsat moştenire, după moarte, elevuluisău Romeliu Copilaş – un jaf de om încurând. Cu fiecare zi Cezar mă dezamăgeatot mai mult, tot mai tare, îl introdusesemîn cercul meu de prieteni pictori, era„specialitatea” mea, din senin, iar el îşiexersa cu ei amoralismul şi cinismul paranoid;nu intenţionez să-i completez aiciIon Murgeanu„fişa medicală” şi nici „nota informativă”;cineva tot o făcea pentru amândoi, sau cine şltie, dacă aserţiunealui Mircea Ciobanu, privindu-i pe „băieţii care de la o vârstă seamănătot mai mult taţilor”, nu va da în curând la iveală „noi nume decod”. Cert este că într-o zi i-am închis uşa de la „atelierul Miracovici”în nas, bunului meu prieten, pentru care un lung timp jurasem, atâtde mult şi de insistent, recomandându-l tuturor, drept cel mai bun,cel mai mare, cel mai frumos, deşi mulţi nici nu auziseră de numelelui. În Contemporanul Eugen Mandric îi răspunsese la Poşta redacţiei;şi tot aici, într-o bună zi, Valentin Silvestru (un profesionistal umorului deci), m-a apostrofat serios: „Mai lasă-l pe prietenul tăusă se odihnească în pace şi vorbeşte mai bine despre dumneata:suntem siguri că ai să ne spui chiar lucruri mai interesante.” Am avut,de-atunci, o vacanţă lungă şi „neagră”, de câţiva ani cu Cezar Iv., primeammesaje, acum, prin Aurel Dragoş Munteanu de la Luceafărul,unde lucrau pe-atunci ambii, cu ironia lui de şarpe paradisiac Aurelîmi spunea că „plângea” el după mine. Mă gândeam şi eu la dânsul,îi urmăream evoluţia sigură, dacă nu chiar spectaculoasă, înaintede a ne despărţi temporar (eu ştiam acest lucru); înainte de asta euîl dusesem pe „durul” la „marele singuratic” Marin Preda, şi îi lăsasemcâtva timp împreună… Cum vi s-a părut omul? L-am întrebat peDl. Preda, după ce „omul” ieşise din biroul lui: „Ohooo!” mi-a răspunsMonşerul. Iar eu ca să-l distrez l-am îngânat la fel, onomatopeic,dar mai mult pe consoane: „Îmhîîî”. Îmhîîî!” Frumuseţi literare,tablouri din anotimpul trecut: timpul rămas în urmă. El, din când încând mă ciupea răutăcios la revista lui, fără să-mi spună şi numele,în articolele sale, şi într-un rând mi s-a spus, din redacţie, că m-ar fiatacat direct, minţind că unele poezii dintr-un ciclu propus spre publicare,ar mai fi apărut şi-n altă parte. Asta-i situaţia, deci, cu prieteniiliterari, Mult-Prea-Cuvioase! Trebuia să mă confrunt cu ea şi înfaţa primei busculade cu cenzura, şi-a primei mele cedări şi înfrângeri;de fapt mi-am propus că era mai bine, un timp, să trăiesc clipa„prinzând fluturi” prin Capitală. Despre „frivolităţile” mele se duceavestea şi la urechile fostului meu, incomparabil şi incompatibil, defapt prieten; nu merita să duc o luptă care, în orice situaţie, şi la oricenivel s-ar fi dat, îşi avea coeficientul ei de laşităţi şi de risc. Am scrisşi am tipărit, în general cărţi-eboşe sau cărţi-bruioane, nu a fost niciunafără probleme de cenzură; nu a fost niciuna să-mi meargă şisă-mi treacă din plin. Mircea Ciobanu era însuşi exasperat de „insuccesul”meu ca de un fel de blestem: Lasă-mă să-ţi fac eu o carte!Mi-a spus până în ultima clipă lucrul acesta. Iar ultima clipă cu el afost în metroul de la Piaţa Victoriei, cu două zile înainte de a muri.Vorbisem lung timp, pierdusem poate noţiunea timpului,spaţiului, într-o plimbare prelungă. „Şi acum eu unde mă duc?” m-aîntrebat la despărţire. I-am arătat direcţia staţiei lui. Vestea morţii luiam comentat-o a doua zi, în tren spre Iaşi, cu acelaşi etern Cezar,capriciosul nostru prieten literar: el sau eu? Ce mai contează. Mergeamla Iaşi la un târg de carte, să-mi lansez mica mea antologie liliputAur şi flacără, apărută la Editura Helicon din Timişoara. Îmirecomandase şi editura şi numele, Cezar însuşi, într-una din ocaziilede bunătate absolută şi mirobolantă, drept pentru care i-am dedicatcărticica integral lui. Iar soţia mea, când a descoperit acestlucru s-a cam supărat. De ce acesta mereu şi tot timpul? Poezia nuibucătăria ta, i-am răspuns cinic. Apoi, după ce mi-a apărut TurnulOnoarei, a venit şi a vorbit; şi ce a vorbit atunci ştiu toţi cei prezenţiacolo;cineva a şi înregistrat; era tot într-o ocazie de benevolenţă maximăpe acea fază şi extază.În dedicaţia pe exemplarul lui trimis / aruncat de fapt în curteacasei lui din str. Silvestru, cu garduri înalte ca de chiabur, i-amscris fără menajamente, ultimativ: „Ingratului de Cezar, pe care lungtimp l-am iubit mai mult decât pe mine – pentru că de fapt am iubitPoezia”. Şi punctum.3718(urmare din pag. 3717)Căci, aşa cum este îndeobşte cunoscut şi acceptat, nu vorbele îngrămăditela întâmplare imprimă poeticitate unui text, nu semnificantul,ci semnificatul, încărcătura semantică a cuvântului, nudenotaţiile, ci conotaţiile sunt esenţiale într-un demers poetic. Îngeneral, discursul construit de Victoria Milescu este sobru şi emoţionant,lipsit de podoabe stilistice care să ascundă ori să diluezesemnificaţia. Universul personal este refăcut din elemente cu valoarede simbol: clarobscurul oglinzilor, „paravanul de marochin”,câte o grădină, sau un parc, sau o cameră de hotel, „fereastra cugranate”, „acoperişuri din piele subţire de trandafir”, uneori o odaieprin care „trece râul / cu resturi de echipaj stelar”, arcade, bolţi,„turnul de cărămidă roşie”, un decor stilizat, în care importantă estesuferinţa / spaima în faţa trecerii şi a morţii: „suntem rezervorul desuferinţă / al materiei” („Refuzul gloatei”). Etapele ontologice suntîncadrate într-o simbolistică ce nu pune mari probleme la decodificare:„Nu mai miros a iarbă / nu mai miros a vultur / nu mai mirosa fulger /despicând arborii cu comori / nu mai miros a pământ / căcipământul a plecat / a rămas doar o lacrimă / dintr-un mare potop /dintr-o ploaie / cu delfini de agat / călăriţi de îngeri cu suliţe / niciunul nu se îndură / să mă schilodească / să nu semăn cu el / cu regeleregilor...” „Zarve de sensuri”.Deşi uşor de încadrat în ceea ce se cheamă poezie modernă,discursul Victoriei Milescu lasă uneori loc tânguirii în stil bizantin:„Al cui va fi şalul meu de mătase / cumpărat din Iordania?// Ai cui vor fi pantofii mei aurii / ce ţi-au străpuns coastele // A cuiva fi casa ce ne-a adăpostit / şi turnul / din care am sărit fără aripi// Ale cui vor fi zalele împrăştiate pe scară / şi trupurile / eliberatede ele / sunând cristalin // Cine va fi plutoniu / Cine va fi diamant //www.oglindaliterara.roAle cui vor fi inelele noastre de nuntă / pe care nu le-am purtat...”(„Ruinele refăcându-se”).Moartea, ca şi scrisul, înseamnă revelareaînţelesului fundamental al universului: „dintre atâtea cuvinte /nici unul / nu se va sinucide / să te-nţeleagă deplin / dintre atâteazile / nici una nu va rămâne cu tine...” („Cu milă sau cu invidie”).Descoperirea sacrului, relaţia cu divinitatea şi apropiereamorţii sunt teme fundamentale de meditaţie: „M-ai văzut şi mă cerţi/ cum cerţi păsările cu zborul / heruvimii - / cu mulţimea de aripi /în care se rătăcesc / chiar şi puternicii zilei / nimic bun în afară dea trăi / nu-mi reuşeşte / şi tu ştii şi mă ierţi / cum ierţi ierburile / pentruveşnica înverzire / peste morminte / şi şarpele verii / înghiţindglobul pe care scrii...” („La rădăcina ploii”).„Jocul de-a exista” presupune capacitate de sublimare arealului, de transformare a obiectelor şi a fenomenelor în idei şiconcepte poetice: „M-am trezit în casă cu ploaia / udă, înfrigurată/ s-a tras lângă jarul sticlind / în ochii jivinei de pe podele / şi-a storslenjeria fină / din care săreau broaşte, şerpi / de smarald, perle / opriveam şi îmi era teamă / să rostesc dorinţa cea mai arzătoare / aultimei supravieţuitoare / să nu o supăr / să nu o fac să plângă / şimicul nostru poem terestru / să se scufunde...” („Norocul de-aexista”).„Oraşul imaginar” în care se mişcă eul liric seamănă uneoricu oraşul de provincie bacovian: aceeaşi tristeţe / dezolare, acelaşisentiment al inutilităţii, aceeaşi destrămare a fiinţei, aceeaşi monotonie:„Ninge / ninsoarea pare că plânge / pare că strigă şi iartă/ căutând elixir / din cămară-n cămară // din candelabre / chipul tăuse desface de ceaţă / ninge / peste cheia lăsată pe masă / pentrumiraje / din care puţini se mai reîntorc // ninge / cu o linişte mai înspăimântătoare/ decât toate războaiele // mă vei ucide / din preamultă iubire / căci spre mine priveşti / cu atâta ardoare...” („Seninulsingur”).

OPINII„PETRE, FLUIERAŞI A PAGUBĂ!...”Motto:”grăbeşte-te, se audbolovanii căzânddin marile basculanteale timpului”...-Romulus Bucur-Orizontul cultural autohton, esteameninţat de asteroizi anonimi care, profitândde faptul că-i haos, cu geana aţintităasupra generaţiilor crude vor, - printr-unimpact dezastruos - a însămânţa cultul resemnării,emiţând regulamentul lui, „nuavem ce face” şi al lui, „trebuie să”, scopulfiind acela de a dilua spiritualitatea românească.Auzisem eu o Muză bârfitoare cumcă un subtil curent masonic (ramură orientală)ne-a purtat grija manualelor şcolare alternative,a finanţat punerea în scenă(teatrul din Iaşi) a unei piese cu temă blasfemică,(regizoarea, căci femeie pare, nu vaavea cinstea să-i pomenesc numele) iar înliteratură, simbriaşii aceluiaşi curent maso,au decis că lirismul este desuet, conceptulfilosofic inutil, noţiunea de patriotism, alergică,(pentru ei) aşa că mai bine promovăm,premiem, vulgul, nesimţirea, poema chiloţilorpe sârmă; (vezi revista Poezia nr.4(42)/2007, pag.118).Răsfoind revista Dunărea de Jos,nr.75/mai 2008, m-am oprit asupra titlului„Poezia modernă sau sentimentul ca argument”de la pag. nr.8 . În contextul celor arătatemai sus, m-a frapat motto-ul ales deautor: „Dansează! Nu există altă cale......”Probabil, dar eu nu stau într-un genunchi,darămite în doi. Trec peste această notă iritantăşi încerc să surprind tonul literar alconţinutului, dar constat că am în faţă textulunui subamator, reprezentat de repetiţiadisconfortantă a subiectului logic în dativ:„trebuie să”.Ca şi cum ar avea pe umeri povaraunei vieţi de septuagenar, autorul pare a neprinde părinteşte de lobul urechii, şi precumun Mesia al fondului funciar poetic, nepredă sfătos, „Facerea”, adică dimensiunilespirituale de la care, porni-va construcţiacreaţiei: „ Poezia modernă va trebui să seadreseze unui cititor modern, care nu maiare timp de pierdut. Omul nu mai vrea să îşiepuizeze timpul, cea mai preţioasă resursă,dacă nu obţine nimic în schimb”. Are dreptate!Am citit nu de mult, volumul unui postmodernistintitulat „Insomnii” unde am aflatcă puroiul este purulent, (Mişcări în afaraunui tipar) şi probabil frustrarea l-a determinatsă pună în poem „Piramida falusului”aşa că, nevrând să-mi epuizez timpul, amaruncat cartea! Dar să reluăm ideea: apelândla o subtilitate rafinată, ne atrage atenţia:„Oamenii nu mai au timp pentru idealuriînalte.....Nu mai avem timp să ţinem cont deconsecinţele gândurilor noastre. Iată de cepoezia, dacă vrea să se adapteze şi să supravieţuiascăîn inevitabila nouă realitate,trebuie să se adapteze acestor cerinţe”.Trecând peste repetiţia stânjenitoare, în regionalismmoldovenesc asta ar însemna,„dă-i la vale” adică, ce-ţi mai trebuie fioremoţional, profunzimea meditaţiei, mesajafectiv ori reflectiv? Are totuşi o temere înCristian NEAGUnumărul 76/iunie 2008 al aceleaşi reviste:„Poezia de astăzi pare să refuze noutatea,în loc să accepte schimbările de perspectivăapărute odată cu evoluţia, creatorii insistăsă păstreze vechile mituri”. Sărmanul,nu poate înţelege faptul că nimeni nu a maicuprins paleta cromatică bacoviană, integratăstărilor sufleteşti, după cum nimeni nua mai putut fi numit „poet la porţile rugăciunii”precum Vasile Voiculescu, esenţa poetuluipribeag numit şi „modernul de expresieclasică” a celui care a fost Mihail Steriadenu a înregistrat surclasarea încă. Abstractul,gândirea analitică, coagularea şi reflecţiametaforei la Nichita te va face să îlschimbi cu un Flueraş Petre, care vine săne propună involuţia ca şi schimbare, constatânddomnia-sa, neputinţa acelor încăpăţânaţi(printre care şi subsemnatul) de aînţelege ca respectivele modele sunt depăşite?Vai cultură ci-n te face! Iată cum crededemi demiurgul secolului XXI că se poatecrea poezia: „Poezia nu poate fiinţa în afaraconstrângerilor temporale.....” şi o altă idee:„Pentru a reuşi să-şi impresioneze cititorii,un poet trebuie să îi convingă că problemelepe care el le atacă sunt şi ale lor”. Iatăo definiţie antologică de nivel intelectualclasa a VIII a. Va trebui să afle d-l Petre căpoezia e un fenomen de multiple contingenţeumane, sociale, istorice, un fenomenactiv de sinteză, determinat de însăşi dialecticapermanentelor raporturi cu realitateacontemporană, nefiindu-i interzis tradiţionalistuluisă amintească izvorul, ţăranul, pajiştea,aşa cum SIMTE el, chiar dacă este pilotmercenar pe un F18. Referitor la constrângereatemporală, d-l Petre va trebui să-şipună problema dacă universul civilizaţiei deastăzi, poate sau nu poate fi compatibil culiteratura; rămânem sensibili la peisagistică,implementând-o armonios trăirilor interioare,sau vom crea poeme ţevilor de eşapamentnichelate, download-ului, tastaturiiori erecţiei falusului, cum făcu d-lui, fără aţine cont de rolul esenţial pe care îl are cultura,şi anume acela de a înnobila caractereleumane?În numărul 77/iulie 2008, (Dunăreade Jos) arhitectul poeziei „proprietate personală”chiar cade în derizoriu afirmând:„Poezia poate fi citită în mijloacele de transportîn comun, în pauza de masă, etc”. Eclar, trăim un moment de expansiune a impurităţilorîn artă, în literatură în primul rând.Poezia citită, presupune ceasul liniştii sufleteşticoncomitent cu tehnica lecturii, iarpoezia recitată public, înseamnă de fapt unritual pios al manifestării dintre adiere şi furtună.Vai cultură ci-n te scrie! Iată cum aratăîn viziunea eroului nostru, un subcapitol de„sfaturi practice” adresat poeţilor în devenire:„În primul rând trebuie să descoperipunctele sensibile ale oamenilor. După ceai identificat elementele care îi impresioneazăpe cititori, (n-or fi tot oameni?) trebuiesă construieşti pe baza lor imagini.Plasează la începutul poemului o imagineputernică iar cititorul va dori să meargă maideparte pentru a descoperi alte asemeneamomente. Plasează în finalul poemului unelement emoţionant, iar impactul acestuiava fi resimţit de cititor, care îl va generalizawww.oglindaliterara.roasupra întregului poem”. (?) Prin 1978,eruditul scriitor şi critic literar francez RolandBarthes, prevedea moartea mitului mareluiscriitor iar odată cu aceasta, apariţiadestructorilor. Ceea ce propune acest copilminuneca reţetă a construcţiei unui poem,confirmă previziunea maestrului. În aniiuceniciei mele literare am învăţat, am aplicat,şi am reuşit să mă afirm respectânddictarea sufletului, fie ca o mărturisire convulsivăa prăbuşirilor în adâncul idealurilor,fie că am ascultat în natură armoniile sublime,fie că am construit o lume de simetriicăutate într-o realitate asimetrică, la bază astat de fapt principiul selecţiunii şi organizăriimaterialului oferit de toate experienţelevieţii. Cuvântul nu poate avea altăvaloare decât aceea acordată de poet întroutilizare adecvată desăvârşit mesajuluidat. A plasa doar imagini premeditând efectul,fără filtrarea sufletească, se cheamă superficialitate,înşelătorie! Hai totuşi săprobăm reţeta, chiar pe versurile semnatede el: „pumnalele se înfig unul după altul/sângele pătează statuetele cu o karmă îndoielnică”(Pumnalele lui Ghedeon) ; „suntprea mulţi masochişti în lumea asta săştii/sângele lor acoperă gardurile/iar libaţiileîmi tulbură somnul/majoritatea visează sătrăiască în filme/să îşi taie venele prizândmarijuana/cărţi transformate în cult/halatealbe care nu pot acoperi pupilele roşii/pereţimâzgăliţi/emoţiile demitizate în rotocoale defum/chitara îşi ascute tăişul/au transformattablourile în tancuri/izolare într-un momentde unicitate/toţi muşcă din aceeaşi pătură/şi nimeni nu înţelege că orice poate fi deşirat/nu,nu, eu nu sunt masochist/eu suntsadic” (Un sărut sadic) ; „atacaţi, în valuri!/sângele face bine la ten/...... înfig în tinesperanţa pentru că mi-e frică deoglinzi/unde eşti tu?/ la capătul celălalt altrompetelor este argintul viu/plouă cu membre”.(Haum, haum, haum) La modul cumse circulă cu transportul în comun, acestepoeme vor instiga sigur la declanşarea unuirăzboi civil; a le citi în pauza de masă...dăunează grav sănătăţii.Poate îşi mai aminteşte d-l Petredata de 21 iulie 2007, Casa Memorială Arghezi(Mărţişor) când prezidiul CenacluluiAmurg sentimental, a decis excluderea sadin rândul membrilor acestuia, fiind declaratantiromân, adept al filosofiei macabre,agent destabilizator; (nu voi insista cu detalii)Pas cu stângul la numai douăzeci deani! (este născut în 1987) Îi recomand săstudieze opera lui Marin Sorescu unde înpoezie, ca şi în teatru, acesta este interesatde condiţia metafizică a omului, în linia literaturiipost-existenţialiste.Concluzia la care au ajuns ilustrelecondeie contemporane, referitor la curentulpostmodernist, este aceea că aparţine uneistilistici dietetice, lipsindu-i „sarea şi piperul”ca să nu mai vorbim de diformitatea metrică(în cazul poeziei) Drept urmare, îndezbaterea de idei, câştigă teren recrearearetoricii, după cum ne sugerează însuşiAcad. Eugen Simion: „Retorica? La Rhetoriqueest a reinventer”.Ca ultimă idee, îi mai recomand distinsuluiPetre Flueraşu să deschidă numărul73/martie 2008 al respectabilei reviste, lapag. 30-31, (Ancheta lui Dinescu, interviucu Ion Manea) acolo aflându-se fascicululde lumină atât de necesar „întunecimilor”prin care bântuie...3719

FOILETONUn securist de tranziţie(urmare din numărul anterior)Gheorghe AndreiNeagu3720Domnul Ion Simionescu—Partidul CooperatistÎmi permitsă-mi exprim nedumerireacăpînă acum pentruînlăturarea acestordouă cauzenu s-a pus în discuţie elaborarea unui cadrude relaţii de muncă, de relaţii între patronat,sindicat şi salariaţi, care să în lăture acţiunilerevendicative — marea majoritate dinele fiind justificate.Consider că o astfel de legislaţiesau reglementare, de creare a unui cadrude relaţii în interiorul căruia să se desfăşoareatît acţiunile revendicative, cit şi întreagaactivitate de muncă, de relaţii demuncă, spu neam între patronat, salariat şisindicate, este absolut necesară. în oriceeconomie naţională se pleacă de la relaţiide muncă care de obicei sînt reglementateprin contracte de muncă, tratate şi stabilitede muncitori şi patronat prin intermediul sindicatelor.Considerăm că este absolut necesarăo astfel de măsură şi în ţara noastră.În ceea ce priveşte acţiunea de privatizare,partidul nostru propune ca primiipaşi care ar putea să fie fă cuţi să fie transformareaîntreprinderilor mici şi mij locii încooperative pe baza acordului liber exprimatal întregului personal şi angajamentuluicolectivului respectiv de a plăti statului timpde 10—15 ani con travaloarea mijloacelorfixe şi circulante preluate. Aş vrea să precizez— deoarece aici s-a făcut pare-mi-se oconfuzie de către un coleg de-al meu la sesiuneatrecută — cooperativele sînt întreprinderiparticulare ; după definiţia dedicţionar ele sînt organizaţii economice formateprin asociere pe baza liberului consim-ţămîntal unui grup de persoane pentruproducţia în comun a unor bunuri sau prestăride servicii.De aceea am formulat această propunere,subliniind că prin Decretul nr.66/1990, prin care se consfinţeşte caracterulprivat şi independent al cooperaţiei,Con siliul Frontului Salvării Naţionale a reparato nedrep tate şi un abuz al vechiuluiregim comunist, nedrep tate care a duratpeste 4 decenii.Domnul vicepreşedinte CazimirIonescu: Domnul Grama.Domnul Mihai Grama :Domnilor,foarte pe scurt, o să vorbesc ceva despreproblema agrară asupra modului cum ovede Uniunea Democrat Creştină.Noi considerăm că ţăranii trebuie săfie proprietari de drept ai pămîntului; înacest sens preconizăm tre cerea pămîntuluiîn proprietatea individuală a ţărani lor cudrept de moştenire şi înstrăinare. Să se realizeze mijloace pentru acordare de crediteîn scopul mo dernizării gospodăriilor ţărăneştişi procurarea inven tarului agricol necesar.Sprijinim formarea de asociaţii profesionaleîn sco pul optimizării producţieiagrozootehnice, precum şi al valorificăriiacesteia în condiţii avantajoase. Militămpentru formarea unor ferme model de stat,pentru sprijinirea unei agriculturi moderne.Considerăm că in dependenta politică a ţărănimiieste legată de indepen denţa lor economică.Se impune împroprietărireaime diată a ţărănimii.Domnul vicepreşedinte CazimirIonescu :Vreau să vă spun că este ora 2 şiam primit aici în mod firesc, din partea guvernului,rugămintea ca cei 3 miniştri : al comerţuluiexterior, al agriculturii şi domnulpreşedinte al Comisiei de Statistică să leacor dăm cel puţin 5 minute la fiecare ca sădea răspun surile cu care ne sînt obligaţi.Deci după ce vorbeşte domnul Berceanu vărog să permiteţi celor trei să ne dea răspunsul.Domnul Radu Berceanu :Eu amînaintat nişte propuneri domnului prim-ministruşi aş avea alte 5 chestiuni care vordura numai un minut.Propun guvernului să ia în discuţieMinisterul în-văţămîntului, deoarece acestminister a făcut — după părerea mea — oserie întreagă de greşeli, mai ales în domeniulînvăţămîntului superior, iar acum adat aceste probleme spre rezolvare în judeţepe tema autonomiei universitare ;avem greve, contragreve, admiteri la 5,95şi o să ajungem la 4,95. Există de asemeneaşi comisia de învăţămînt din cadrulConsi liului Provizoriu de Uniune Naţionalăcare nu ştiu de ce nu ia în considerareaceastă problemă. A doua pro blemă esteaceea a locuinţelor. Propun să se vină cuun act normativ în legătură cu cumpărarealocuinţelor după 31 decembrie. în actul normativdeja adoptat se stipulează numai modalităţilede vînzare a locuinţelorrecepţionate pînă la 31 decembrie. Este ochestiune le gată şi de drenarea banilor dela populaţie. A treia problemă : în legăturăcu presa care în majoritate se declară independentă,dar în multe cazuri este inde -pendentă de adevăr.Aş propune comisiei legislative sărevadă legea pre sei, mai ales că ea începecu presa „Republicii Socia liste România”ş.a.m.d. şi să ne prezinte nişte modi ficări,în aşa fel îneît dacă cineva scrie într-un ziarceva, să fie orice, dar să fie adevărat.În legătură cu sănătatea, sînt problemelegate de Ministerul Sănătăţii, carear trebui să-şi pună mai mult problema investiţiilor,mai puţin construcţii (care implicăun efort bugetar mare), dar mai ales în domeniuldotărilor. Noi avem în judeţ celebraPoiana Mare despre care s-a scris foartemult şi care este adăpostită în nişte barăci.Vin străinii care vizitează cămine şi spitale,iar dotările de la Ministerul Sănă tăţii ar trebuimult amplificate.În legătură cu locurile de muncă, artrebui dată o reglementare pentru iniţiativaprivată : cum să se com pleteze cărţile demuncă ale celor care lucrează în acest domeniu.Am să închei cu problema pensiilorcelor din fostul aparat de securitate şi departid care sînt enorme, sînt mult mai mariwww.oglindaliterara.rodecît pensia unui veteran din cel de-al doilearăzboi mondial, chiar de foarte multe ori; Ministerul Muncii ar putea să dea o reglementareîn acest sens, eventual banii respectivisă treacă în fon durile pentru mărireapensiilor ţăranilor.* * *CAPITOLUL XXVLituanienii se răzvrătesc. StanislavasZemaitis de 52 ani este primul martir lituanian.Şi-a dat foc în faţa Kremlinului.În Gabon, regimul lui Banga a căzut.În Camerun, morţi şi manifestaţii violente.Gorbaciov este în admiraţia occidentalilor.Maiorul află că este în dizgraţiatuturor în mod irevocabil. Totuşi nu vrea săabandoneze. „Pe unde a pătruns rusnacul?”,nu se poate să nu se întrebe maiorulîntr-un moment de orgoliu.Verificase clădirea de la acoperiş şipână la subsol. Geamurile nu aveau urmede violenţă. Nimeni nu fusese remarcat căar fi intrat în clădirea ambasadei.Maiorul se hotărî să revadă clădireape îndelete. Coborî treptele spre adăpostulantiaerian, pivniţa de vinuri şi de alte băuturi.Semiîntunericul treptelor de intrare fuînlocuit cu bezna adâncă pe măsură ce coborâreacontinuă. Acţionă comutatorul. Întunericulrămâne la fel de nepătruns.Repetă manevra fără rezultat.Se întoarse enervat să-şi ia lanternaşi unul din levierele pe care le avea centralistulclădirii. Căută un bec. Coborî însoţitde centralist şi de bucătarul ambasadei.Înlocuiră becul şi lumina se revărsăvie peste rafturile cu provizii. Le ceru să fielăsat singur. Se apucă de cercetat pereţiicentimetru cu centimetru.Trecu pe lângă dulapuri, lovind pereţiicu metalul levierului. Nimic. Pipăi tencuialapivniţei betonate fără a descopericeva. Presupuse că tavanul însuşi ar puteaavea o taină.Nimic.Se întoarse dezamăgit cu becul înlocuitîn mână. Vru să-l aşeze pe birou, numai înainte de a-l privi.Ciudat, filamentul era întreg.Intrigat, maiorul îl înşurubă la veiozade pe birou. Era perfect.Străluminat de o idee, coborî dinnou în pivniţă. Studie cu atenţie fasungul.Deşurubă capacul ce susţinea globulde protecţie. Sub el descoperi o minusculăproeminenţă. Apăsă pe ea cu putere.Nimic.Îndreptă lumina lanternei asupra locului,fără nici un efect.Îşi aminti atunci de propriul sistemde siguranţă al ascunzătorii ambasadei, pecare îl crezuse infailibil.Scoase bricheta, apropiindu-şi flacărade protuberanţa descoperită.Un zgomot uşor venit din capătulpivniţei îl făcu să-şi îndrepte fascicolul luminosîntr-acolo. Se apropie fără a observavreo schimbare. În betonul masiv şi sclinisit,apăruse o adâncitură ce nu fusese descoperităpână atunci.

FOILETONMaiorul îşi apropie flacăra brichetei.Nimic.Atunci apăsă cu degetul arătător.Întregul perete cedă parcă sub impulsulunei forţe uriaşe.„De aceea nu suna gol”, îşi spusemaiorul, împingând cu mâna în continuare.Zidul din capătul pivniţei alunecă cuun zgomot abia perceptibil de la dreaptaspre stânga, descoperind un alt şir detrepte. Descoperirea, în loc să-l bucure, îlîntristă. Se crezuse mai bun.Coborî treaptă cu treaptă.Deodată simţi ceva extrem de fin laglezna piciorului, ce se căznea să pipăietreapta următoare.Îşi îndreptă fascicolul lanternei cuprudenţă.Un fir de nylon era întins între un pereteşi celălalt, de-a lungul treptei pe caretrebuia să-şi pună piciorul. Se opri şi-şi retrasepiciorul cu deosebită precauţie.Plimba apoi lanterna spre capetelefirului.Descoperi un mecanism detonatorextrem de simplu şi de eficient.Se întoarse convins că mai erau şialte lucruri necunoscute ce ar fi putut să-ipună în primejdie viaţa.Îl căută pe ambasador şi-i aduse lacunoştinţă descoperirea.- Decât să vă fi ţinut de ascultat telefoaneleambasadorilor, mai bine a-ţi fidescoperit acestea la timp, îi spuse acestacu un ton dispreţuitor, umilindu-l.Maiorul se retrase tăcut şi furios.Acuzaţia i se părea tot atât de neîntemeiatăpe cât de zadarnică era strădaniacolegilor din ţară de a convinge opinia publicăde utilitatea lor.* * *Domnul vicepreşedinte CazimirIonescu: Are cuvîntul domnul Cîrciumaru.Domnul Marias Cîrciumaru :Domnilor,în legătură cu expunerea făcută decătre guvern, partidul nostru solicită să seaibă în vedere rolul pe care trebuie să-1joace Camera de Comerţ şi Industrie şiBanca Naţională cu băncile comerciale.Fără aceste două elemente putem vorbi deliberali zare, oricît dorim noi. Trebuie să serealizeze statutul şi să treacă mai repedeacele decrete de care se vor beşte privindstatutul Camerei de Comerţ şi Industrie şial Băncii Naţionale cu băncile comercialeafiliate acesteia. Fără aceste două instrumente,degeaba vor bim, în al doilea rînd —eliminarea verigilor birocra tice ; este vorbade centrale- şi trusturi ; poate fi ela borat undecret prin care să se desfacă şi să se micşorezerolul acestor centrale şi trusturi.Pentru a crea posibilitatea firmelorautohtone care doresc să ia fiinţă, să solicitămguvernului să aibă în vedere să elaborezeun decret sau o normă, o hotărîre caaceste firme să preia în folosinţă mijloacefixe cu posibilitatea cumpărării acestor mijloacefixe în viitor:Pentru atragerea de capital străin,solicităm pentru porturile Mangalia, Sulina,Tulcea, Galaţi, Brăila sta tut de Porto-Franco ; este zona care poate atrage ca pitalfoarte mare, mai ales că, aşa cum aspus şi prefectul de Galaţi, instalaţiile sîntdeja existente.Vis-â-vis de şomajul care este atîtde dezbătut so licităm să fie reglementatprintr-un act ca alocaţia co piilor să fie acordată,indiferent dacă părinţii lucrează saunu, şi aceasta mai ales să fie acordatămamei. Am dori, de asemenea, să se lucrezemai rapid la decretul privind nouastructură a ministerelor. Ministerele sînt unorganism foarte important şi în perspectivareaşe zării întregului aparat de stat să se lucrezela noua structură a acestora.O întrebare aveam şi noi pentru guvern,care este rolul firmelor ELF şi TOTALîn acordarea împrumu tului de un miliard dedolari şi care sînt condiţiile pe care le-aupus aceste firme ?Vis-a-vis de problema agrară, solicităm,de aseme nea, elaborarea unui decretprin care pămîntul — acei 2500 m 2 —5000m 2 — să fie dat în proprietate parti culară peveşnicie, iar restul să fie dat în arendă, înfolosinţă îndelungată, cu credite bancareatît sub as pectul valorilor materiale, cît şi asumelor respective şi în primii cinci ani ţăranulsă nu ramburseze nimic din acest credit.În legătură cu presa, dorim să aducemaminte gu vernului că s-au stabilit întrepartide şi guvern cotele de hîrtie care trebuiesă fie acordate cu prioritate par tidelorşi după aceea, aşa cum spunea şi un antevorbitor, acelor ziare independente, de faptindependente de adevăr.O întrebare şi un apel către Ministerulde Interne si Procuratura Generală, săia în discuţie situaţia Bră ilei. Unde sînt morţiiBrăilei ? Acolo este o situaţie explozivă,au 41 de morţi, 278 de răniţi, dar procura -tura nu a luat nici o măsură, a arestat doardoi ser-genţi-majori. Atît au găsit. Cine atras la Brăila în populaţie ? Atîta am avut despus.Domnul vicepreşedinte CazimirIonescu :Vreau să vă propun să fiţi de acordsă dăm cuvîntul ministrului comerţului exterior,al agriculturii şi pre şedintelui Comisieide Statistică pentru răspunsuri. Are cuvîntuldomnul ministru al comerţului exterior, AlexandruMărgăritescu.* * *Iorga lipsit de „dispreţul de lume”, arămas un om mare, iar Pârvan „s-a adâncitîn săpături”, fiind mai mare decât Kierkegaard.Cui nu-i plac realizările iluştrilornoştri înaintaşi, trebuie să se teamă celpuţin de judecata divină. Copii noştri şi copiicopiilor noştri vor lapida numele celui ce-şiprofanează părinţii. Iar existenţa cu care seîncearcă definirea culturii mici, este tot atâtde lipsită de sens ca atunci când te străduieştisă afirmi şi să convingi că omul de culoareeste altceva decât om. Cum se poateafirma despre „România şi-a dat seama deea însăşi numaidecât în secolul trecut” sau„Că înainte de vreme au ştiut câţiva că suntromâni este evident şi nesemnificativ”, sepoate să nu aibă nici o importanţă Ştefan,Mircea şi Mihai?!Pentru un caracter antinaţional tipiclui Cioran chiar şi acest lucru este posibil.Dacă aş fi zulus şi tot nu mi-aş permite săafirm despre un popor în care şi-au frântcolţii marele imperii, o asemenea enormitate.Care civilizaţie l-a putut opri pe Baiazid?Ce făceau pe atunci germanii şi franceziidomnului Cioran? Pândeau într-ofirească derută, aşteptând să culeagă resturileospăţului otoman. Iar dacă ruşii le-audat peste labele hrăpăreţe n-au avut nicimăcar a se şterge la gură. Îmi vine să renunţla formularea aceasta, dar revoltawww.oglindaliterara.ronu-mi permite.Ca fiu al naţiei române atât de însângerate,batjocorită în mod barbar, cucalmul perfid al vânzătorului de neam, rostindrece sentinţe false, mă simt îndreptăţitsă strâng durerea şi nedreptatea dincolo delimitele unui limbaj academic. Să-ţi vezispecificul cultural naţional murdărit cusânge rece, cu eticheta de „naţionalism”este egal cu a afirma că Hegel este fascist.Ori aşa ceva n-ar putea îndura nici un germanautentic. A reproşa României că a descoperitEuropa prea târziu este egal cu a nurecunoaşte Japoniei meritele de a se dezvoltaîn suprapunere, tocmai prin refuzul dea cunoaşte „binefacerile” Americii.Să fii „nemângâiat” că România arefuzat prin Eminescu să imite Europa, esteo dovadă în plus de de şovinism exacerbatîmpotriva unei naţii care a opus ferocităţii„Cavalerilor Mesei Rotunde” filozofia „Mioriţei”şi a sacrificiului „Meşterului Manole”.Orice cavaler seamănă ca aspiraţie luiToma Alimoş.De aceea enunţul domnului Cioran„O revoluţie, cât de proastă, este mai bunădecât o pasivitate ruşinoasă”, îşi are motivaţiaîn însăşi crezul domniei sale de a fiîntr-o permanentă răsturnare de echilibru,ca un miner, cu bâta în mână, pe străzileunei Românii vlăguite de poftele puternicilorde astăzi. De cât înţeles poate să se bucureo naţiune care nu vrea să-şi vândă copiii, înfaţa puterilor ghiftuite şi pline de confort materialnici măcar Emil nu ne poate convinge.Şi nu mă mai mir când într-o singură pagină,109, de exemplu, întâlnim următoarele:- Eliade-Rădulescu este cuprins de„elan inconştient”.- Eliade-Rădulescu este cuprins deelan „reformator”.- Eliade-Rădulescu „s-a compromis”cu atâta zel pe toate terenurile.- Eliade-Rădulescu a făcut eforturistupide şi absurde, ininteligibile.- Eliade-Rădulescu are „o multilateralitateconfuză şi filozofie îndoielnică şi engro-ismullui cultural”.- Eliade-Rădulescu este în concluzie„obligat a recunoaşte că este o piatrăunghiulară a României”;Pas de mai înţelege ceva. Prin comparaţie,la aceeaşi pagină întâlnim:- Titu Maiorescu are o „luciditaterece, distanţată şi paralizantă”.- Titu Maiorescu în comparaţie cuEliade-Rădulescu, „piatra unghiulară a României”este doar „un profesor mare şi onorabil”.Şi uite-aşa din confuzie în confuzie,filozoful Cioran se opinteşte să convingălumea culturnicilor occidentali cât de proştisunt românii şi cât de puţine merite are România.Dacă se mai străduiesc puţin şi traducătorii,se ajunge la alungarea tuturor românilordin Europa, undeva unde Cioran şiai lui vor crede de cuviinţă că merităm a vieţui.Dacă Europa şi-ar permite să fie conştientăde meritele României, ar trebui săne ridice în slavă clipă de clipă meritele dea fi oprit la porţile Dunării, „reversul negatival spiritului”. Imperiul Otoman „puterea imbecilăa Turciei”. Ce s-ar fi ales de Berlin,Paris, Londra şi Amsterdam, dacă Ştefan,Mircea şi Mihai n-ar fi sacrificat cei mai bunifii ai României?(continuare în nr. viitor)3721

INEDITMeşterul ManoleFăgăduielile lui Vodă nu se prea îndeplineau.Zbârcea nu le dădea tainul cuvenit,tot spunându-le să aibă grijă, că vaveni şi ziua de răsplată. În vremeaaceasta meşteri, calfe, ucenici şi salahorimunceau de zor şi flămânzi. Azi aşa,mâine aşa, munca sporea, zidăria se înălţaşi îndurarea Domnului nu se arăta.Meşterii mârâiau nemulţumiţi pe la colţuri.Victor Eftimiu- Muncim de dimineaţa până searapentru ei…Ia te uită ce mâncare! Să n-odai nici câinilor…!- Ne trudim cu lunile, cu anii, să le ridicăm locaşuri… Peurmă, când e gata biserica, or podul, or cetatea, du-te pe ici pecolo, băiatule!- Dormim sub şoproane, cât ţine lucrul. Pe urmă, când leamfăcut lor casă nu mai avem casă noi… Porneşte iar la drum, robule!- Ca robii! ne ţin cu paznicii şi cu bice, ca pe ţigani… nepăzesc logofeţii parcă o să le mâncăm cărămizile şi varul…- De aceea am bătut noi atâtea drumuri, princele strămoşeşti, să învăţăm meşteşugul şi să venimacasă şi să ne fălim cu învăţătura şi cu lucrul nostru?!- Pentru ei, de dimineaţă până seara!Manole îi ascultă, le dădea dreptate în sinealui, dar căuta să-i îmbuneze:- Nu muncim pentru ei fraţilor! Pentru noimuncim şi pentru ţară. Pentru fala noastră şi pentrufala ţării… Şi ei şi noi suntem trecători, dar ceea cerămâne e piatra peste piatră… E turla şi zidul, podulşi troiţa… fântâna adâncă şi boltită… Acestea n-aumoarte şi vor trăi, pe când şi noi şi Zbârcea Vistierulşi egumenul vom fi ţărână… Ţărâna va fi însuşi Vodă,cu toţi boierii lui în fundul pământului vor fi ţărână… iarceea ce le-am zidit noi va străluci în lumina soarelui,în vecii vecilor… Nu muncim pentru ei fraţilor! Pentrumenirea noastră muncim!…Calfele ascultau cuvintele meşterului, se înflăcăraude cuprinsul lor, îşi uitau de mâncare, nemâncareşi prindeau să caute încet cântarea zidarilorşi viersul lor se făcea tot mai puternic, se ridica pânănslăvile cerului, cutremurând liniştea înstelată a nopţii:Zidim! E cuvântul ce plângeŞi cântă-n noi şi-l slăvim…Cu piatră, cu var şi cu sângePrin viaţă, prin moarte zidim!Dar viersul întrerupt nu ţine loc, prea multăvreme, nici de pâine şi nici de culcuş.Manole se hotărî să se înfăţişeze Domnitoruluişi să-i spună că lucrurile nu mai pot merge aşapână-n vecii vecilor. Băieţii sunt istoviţi de treabă, sleiţi de foame şide nesomn, în bordeiele lor de pe lângă zidire, în şoproanele bătutede ploile şi de vânturile toamnei. Curând va veni iarna şi vorveni iarna şi vor îngheţa. Oameni sunt şi ei şi nu pot trăi mai răudecât vitele în coşare. Dar nu i-a fost uşor căpeteniei zidarilor săpătrundă până la Neagoe Basarab, înfundat în ceasloavele lui. Vistierulşedea de veghe şi dăduse poruncă să nu se apropie nimenide Măria Sa.A trebuit să se întâmple o năpastă, că s-ajungă Manole înfaţa Voievodului. O năpastă tot aşa de cumplită cum ar fi sfârşitulpământului: într-o bună zi, de zi senină zidăria s-a cutremurat, s-aaplecat, s-a năruit cu vuiet de ape tunătoare, cu rostogolirea destânci trăsnite… N-a mai rămas din pereţii ridicaţi, din bolţile începutedecât uriaşe mormane de ţigle sfărâmate şi de moloz fumegător,acolo, în mijlocul câmpului.Oameni spăimântaţi, alergând de colo până colo, unii înnebuniţi,alţii ucişi sau betegiţi sub schelele care luaseră foc.Ce duh necurat, ce unelte ale Diavolului trântiră la pământmăreaţa clădire care aştepta numai coroana turnurilor, ca să fiegata?3722www.oglindaliterara.roMeşterii se uitau năuci la prăpădul din faţa lor… Ţineaumâinile încremenite pe piept, faţa le era searbădă, ochii plini de lacrimi.Mare a fost jalea tuturora, a lui Neagoe, a DespineiDoamna, mai mare durerea lui Manole, făuritorul acelui măreţ aşezământ,din care i se alesese praful şi cenuşa!Nemărginită, însă a fost bucuria lui Panaite Zbârcea, carese gândea la noile foloase ce le va trage de pe urma prăpădului:altă cărămidă o să coacă, alte boloboace de var o să vândă, birurinoi o să pună, cereri de plocoane, tuturora, şi din toate partea ceamai grasă lui o să-i rămână.Se bucura spânul în sufletul lui, de parcă ar fi fost frate cunecuratul, de parcă s-ar fi învoit în taină cu puterile întunecate cenăruiseră zidirea.Manole se sfătuia în taină cu ortacii lui şi nu ştia de undea venit urgia.- E vina noastră, a mea şi a voastră! Nu trebuia să v-ascult,când mi-aţi spus să rămânem. Mai bine plecam, decât să începemo lucrare pe un loc nepotrivit şi cu pământ copt de alţii, cuvar şi cărămizi turnate de mântuială, aduse nouă de oameni lacomişi nepricepuţi.Meşterii dădeau dreptate lui Manole, îşi mărturiseauvina. A lor era greşeala. Nu lucraseră în tragerede inimă, căutând să biruie nepotrivirea locului şi slăbiciuneauneltelor cu care lucrau.Doar nu erau nişte bieţi ucenici la începutul învăţăturiilor! Erau meşteri încercaţi, umblaseră pământulşi văzuseră multe, măcar că erau tineri.La Ţarigrad, învăţaseră tainele zidăriei AghieiSofia, iar la Veneţia cercetaseră aşezământul SfântuluiMarcu.Luni de zile se adăpostiră în umbra turlelor moscoviteşi la Nijni-Novgorod, printre iconari şi la Kazan,la monastirea cea vestită.Cum să nu fie norodul supărat şi Vodă mâniat,după atâta bucurie şi lucruri făcute?Ca dintr-un vis se trezi Neagoe din toropealaceasloavelor şi rugăciunilor şi chemă pe Manole să-lîntrebe şi să-l mustre de ce s-a făcut una ca asta.- Măria Ta! îi vorbi meşterul, am greşit. Poate căn-am cumpănit bine măsurătorile, nu mi-am făcut socotelilebine. Poate că lucrătorii mei nu s-au temut depoveţele mei. Dar nu este numai vina noastră! Loculce ni s-a dat e plină de găuri, de izvoare şi de nisip.Dacă nu putem şi nu putem să-l schimbăm, să alegemaltul, loc înalt, unde a mai fost biserică, loc puternic,loc încercat, atunci va trebui altă cheltuială, să-l netezimpe acesta, să-l aşternem în lespezi grele, una printrealta şi pe aceasta nouă şi grea temelie, să ridicămsfântă monastire… Pe urmă, nici varul, nici cărămidacu care lucrăm nu sunt de soi. Lutul moale, nu e arscât trebuie, varul subţire şi cenuşiu, fără cheag. Aş zicesă-l coacem singuri, ţiglele şi să ne alegem singuri lemnul, fierul,varul, uneltele, ca să răspundem noi de ele şi de uneltele cu carelucrăm. Şi mai e ceva, Măria Ta! Ni s-au topit şi nouă puterile defoame şi nedormire. Mâncare puţină şi slabă, somn buimăcit, pepământul gol, sub streşini găurite... Nu putem cere oamenilor încredereşi stăruinţă, dacă-i ţinem slăbănogi, ca stafiile. PorunciseMăria Ta să fim primiţi ca nişte oaspeţi dragi, să ne căpătuim peaicea, însurându-ne, să rămânem de veci pe aceste meleaguri, sămai ridicăm şi alte de folos aşezăminte. Şi iată că suntem ţinuţi canişte zidari, robi tocmiţi cu ziua şi dispreţuiţi, vai de capul nostrude aşa tocmeală! Dă poruncă Măria Ta, să se ţină dregătorii de făgăduielileMăriei Tale şi să ne dea ajutor să-ţi facem dorinţa dupăgândul Măriei Tale monastire. Iar dacă nu se poate, slobozeştene,Doamne şi lasă-ne să plecăm pe ici-încolo şi-om găsi în altăparte înţelegere şi bună găzduire.Aşa grăi Manole, cu fruntea sus şi vorba răspicată.Era de faţă şi Despina Doamna şi logofătul Panaite Zbârcea.- manuscris neterminat -Din arhiva scriitorului Baki Ymeri

POEZIAROBERT TOMATRAIANCĂLIN UBAEUGENIABĂDILĂ KARPÎNFRÂNGEREPierdusem un război cumine însumiŞi junghiuri sub armuraDe sânge şiroindMă legănauDar feţele ciuntiteFixându-mă cu trudăSuflau prin cheag în ultimă zvâcnireÎn ultimul îndemnLa nou asaltŞi corturile arse tremurau.RECULEGEREArzând se roteşte azurul creştinŞi buzele-mi crapăLa-ndemnul spre rugăUrc treptele taleMai urcPrin gol de cupolă cu aer străvechiRotund rătăceşteO pasăre neagrăAltarul mânjind cu penele saleÎn ziduri de piatrăOdihna pulsează prelungŞi umblă ca umbreCuvintele.Se împlântă ca o ghearăVorba ta.Clonţul se prăvale-n carne.Cine să m-audă, cine ?Şi pe ochii mei – o pleavă.Cine să mă vadă, cine ?A căzut cu şuier frunzaŞapte zile. GrijileSă îţi soarbă de pe buzeCine să mai poată, cine ?Adu-ţi aminte tot ce-ai vrut să veziLa ceasu’ -n care ochiul de-ntunericVeghează strâmb bătăile de inimi !Prin geamul tău lichid trecând o mânăZadarnic pipăiai după un reazemÎn golul amândurora,Iubito...**CATRENO noduroasă mână de tâmplarAr vrea să ne sugrume glezna, vorba.Vezi, apele se-ncruntă arămiu,Ca luna zimţii să-şi ascută iar.CEAS TÂRZIUCum stai aşa, cu-obrazul pe o blanăA fiară hăituită mirosind,Ne intră-n casă foşnetFriguros.Pumnalele strivita răsuflareÎşi lasă-aici precumVăpaia lasă după răfuialăDoar cenuşă.De voi ghici în măruntaie clipaRupturii crude,Vei fi aceeaşi, însă alta,Şoaptă, sare...Zâmbeşti în blana picurândLa ceas târziu.Pe cont propriuMi-e dor de prostia analfabetă,dârla-dârla,cu mămăliga-ntre dinţişi cu ţărâna-ntre deştile dela picioare,care – ca şi bălegarul nevinovat–face parte din binecuvântata natură…Aici, însă, prostia graseiază cu pauze degândire,gesticulează cu pipa în mână,îşi mângâie galeşă barbasau îşi roade doctă ramele ochelarilorpe fundalul impresionant al bibliotecii,scuipând lung şi subţire printre dinţicu nume grele şi termeni intraductibili…Nimic mai tristdecât maldărele de reviste literarecare mă înconjoară ;ar trebui să fie o sursă de viaţă,de entuziasm,dar toate sunt la felpentru că toţi scriu la fel ;le lipseşte singurătatea,se înghesuie unii într-alţiiîntr-o aglomeraţie compactă repartizată pe„generaţii”,de parcă le-ar fi frică să existepe cont propriu.Pre limba oilor !Când conspirau cum să atace turma,le-am opus poezia,când îşi ascuţeau colţii,când făceau prăpăd sfârtecând oile,le-am opus lenea şi somnul ;când mi-au explicat foarte clarcă toţi, absolut toţi,chiar şi leneşii şi poeţii –mai ales poeţii –trebuie să urle împreună cu lupii,le-am adus scutiri medicaledin care reieşea foarte clarcă, pe urletul meu, nu se poate conta ;când au început să-şi dea seamacă eu unul aduc mai degrabă a oaie decâta lup,m-au pus să behăi în faţa comisieica să se convingă dacă am vocea corespunzătoarepentru a fi trimis de eipre limba oilor,în mijlocul oilor,dar am făcut pe prostul(prost ca oaia !)atât de bine, încât au început să râdăşi, mulţumiţi de sine,în cele din urmă, m-au lăsat în pace.N-am avut însă, niciodată, curajulsă-i înfrunt pe faţă,nici să mărturisesc răspicat adevărulcare mă ţine în viaţăşi care-i deosebeşte pe lupi de oi,pentru că nu am vocaţie de martir.Aici cred că trebuie lucrat,până când poporul oilor sacrificateo să-i hărţuiască zilnic pe lupicu mărturia de credinţă a oilorşi lupii, înnebuniţi,nu vor mai şti cum să scapede la înecul în sânge de oaie !www.oglindaliterara.roLa oraLa ora când se-mbinăAmurgul de pământTrec rebegiţi şi aspriLuceferi în cuvânt;Mă târâi în genunchiPrin glodul umbrei meleŞi viaţa se lăţeşte greoiŞi ochi de stele,Şi mâna mea mă-ndemânăSă muşc şi-apoi să râdDe fiară hăituităDin singurul meu trup.Vara fierbinteVara fierbinteCa buzele taleDe vrăjitoare;Am juratCă mă-mbătNumai cu ploaie…Dar dragostea taCurge şiroaie.NicăieriDe streaşina caseiStau atârnateIerni;Cocorii s-au dusŞiS-au întorsZilele meleSe ducNicăieri.Pornit-amŞi aziCa şi ieriCătre mâine;Clipa de uratNu-mi ţine -Dorule ia-măCu tine…Pornit-amHaikuOchiul mă vedeTimpul stă ascunsÎntr-un lacăt ruginit.Într-o ziM-am întâlnitCu mineÎntr-o ziCând îmi eraFoameDe stele,M-am pierdutDe mineÎntr-o ziCu aceeaşi foameDe stele.3723

GASTRONOMIEAdrian Irvin RozeiAcum câteva săptămâni am descoperit din întâmplare câtevaarticole, ba chiar şi o emisiune de televiziune, care anunţau cu tremolouriîn glas inaugurarea unui restaurant de cea mai înaltă calitatela Magalas, un sătuleţ obscur, « unde mâna omului n’a pus niciodatăpiciorul », din regiunea Languedoc-Roussillon, în sudul Franţei. Diferiţiiautori ai articolelor menţionate se grăbeau să înşire meriteletânărului bucătar, localurile unde învăţase şi exersase arta pe care opunea acum în practică pe cont propriu şi se grăbeau să tragăconcluzia că, în mod inevitabil, acest « inovator » va fi răsplătit cât decurând cu prima treaptă a distincţiei supreme acordată în aceastăprofesiune : o stea în ghidul gastronomic Michelin.Cum acest sătuleţ se găseşte în inima regiunii unde îmi petrecvacanţele în mod regulat, m-am grăbit să rezerv o masă în restaurantulmenţionat, cu atât mai mult cu cât preţul afişat, cel puţinpentru meniul servit la prânz, reprezenta un nivel mai mult decât rezonabil,având în vedere calitatea anunţată.În ziua şi la ora stabilite ne-am prezentatla restaurantul lăudat. Am descoperit osală cu un decor modern, în tonuri de gri şinegru, oarecum decalat faţă de ambianţa locului,un orăşel « circuladă » medieval, cuporţi ferecate şi ziduri de apărare străvechi,cu tunele întunecoase care reuneau case depiatră ce respirau povara anilor.Mi s-a spus chiar că, în locul nouluirestaurant, a existat timp de ani de zile un felde zahana, cu numele « La Boucherie », celebrăîn regiune prin calitatea şi cantităţile decarne servite, fără nici o căutare a sofisticăriiculinare.Cemâncămdiseară ?Însă surpriza a venit în momentul încare am decis să comand meniul anunţat cusurle şi trompete.În afara faptului că preţul evoluase între timp în creştere cuvreo 50%, mare ne-a fost mirarea când chelnăriţa ne-a întrebat nu ceamdori să mâncăm, ci … ce nu vrem să mâncăm ! Pentru că principiulde bază, în afara meniului « à la carte », este că bucătarul alegefelurile pe care le vei consuma, fără chiar a le descrie înainte de a ţile servi !Mai apoi am constatat că era inutil să-i indic preferinţele melegastronomice, sau mai degrabă aversiunile, pentru că felurile propusese compuneau din ingredientele cele mai stranii, pe care rareorile-aş fi imaginat împreună. Nu vorbesc numai de specialitateacasei : « galette de pied de porc en mousse de volaille », dar şi de curioasele« lits de soja » cu sosurigreu de definit, petale de mac ce seplimbau prin farfurie (mi s-a precizatcă sunt comestibile !), sau « dentellede pied de cochon au cappuccinode champignons pimentés ».Între diferitele feluri soseaunişte păhărele, numite « verrine »(cuvânt modern, nerepertoriat înclasicul « Larousse ») umplute cudiferite emulsii, creme şi spume deculorile cele mai stranii ( în termentehnic se spune « acidulate »),adică fistic cu bule de aer, « violetparme» sau « café cappuccino ».Momentul de apogeu al dejunuluil-am trăit când, la o masă alăturatăa fost comandatăspecialitatea casei :«la pièce de cochonde montagne cuite au cordeau ». Pe oscândură de vreo trei metri, sprijinită pedouă mese, a fost decupat de către însuşipatronul casei, cu mânecile suflecate, întrunbalet demn de coregrafia lui Béjart şiînconjurat de o armată admirativă dechelnăriţe cu gura căscată ca la dentist,un biet animal prăjit, al cărui cadavru şi-aterminat existenţa în farfuriile comesenilor!Nu însă înainte ca bucătarul-artist săşiprimească aplauzele asistenţeifascinate de numărul de prestidigitaţieexecutat în direct!* * *Plecând din restaurantul lăudat am rămas oarecum « sur mafaim ». Asistasem la un spectacol, cert executat de un maestru alprestidigitaţiei culinare, dar nu prea vedeam legătura cu adevăratagastronomie.De abia în zilele următoare, citind diferite cronici culinare, amaflat că, fără să ştiu, mă găsisem în inima unei dezbateri internaţionaleprivind devierea luată în ultima vreme de bucătăria de vârf.Fusesem deja uimit constatând că Spania, ţară care în trecutnu se prea ilustrase prin calitatea gastronomiei, totalizează azi unnumăr impresionant de stele în ghidul Michelin : şase restauranteafişează acum nota maximă, cele trei stele! De unde afirmaţia că bucătariispanioli i-au depăşit pe colegii lor francezi.Desţelenitorul acestor «drumuri noi» este Ferran Adrià, celebrulşef dela restaurantul catalan « El Bulli », care arborează, bineînţeles, cele trei stele Michelin !El a lansat pe piaţa spaniolă şi, mai apoi, internaţională, celebrabucătărie moleculară, bazată pe prezentărispectaculoase, obţinute cu ajutorulunei baterii de procedee şi produse chimice.Este vorba despre ingrediente şi aditive comercializatesub numele de « că vor da « onuanţă de magie bucătăriei Dvs. » Acesteproduse, cunoscute sub numele barbar de« alginate, gluconate de calciu, carraghenate,metilceluloze » au fost numite pudic şipublicitar : Algin, Gluco, Kappa, Metil, Lecite,Xantana etc. Vândute în ambalaje sofisticatela preturi între 100 şi 200 Euro, însă compusedin produse chimice cu o valoare aproapenulă, aceste aditive permit realizarea unor tururide forţă culinare, cum ar fi « o spirală deuntdelemn de măsline », o « îngheţată fierbinte» sau « o crochetă sferică inversă deşuncă »!3724Ferran Adrià a lansat încă din 1994 o bucătărie evolutivă, bazatăpe cuceririle moderne ale chimiei. Însă fundamentele acesteitehnici au fost puse încă acum douăzeci de ani de către Henri This,un fizico-chimist francez, fost elev la Ecole de Physique et Chimie deParis, astăzi cercetător la Institut national de la recherche agronomique.El a creat încă din 1988, împreună cu fizicianul britanic NicolasKurti, aşa numita « gastronomie moleculară ». Mulţumită diferitelormetode fizico-chimice aplicate la gastronomie, Henri This reuşeştetururi de forţă culinare, cum ar fi să fabrici 24 l de maioneză cu un singurou sau mousse au chocolat (chocolat Chantilly) fără niciun ou. Ospecialitate lansată de el este utilizarea azotului lichid pentru fabricarearapidă a îngheţatei. Rezultatul studiilor sale a fost încoronat denenumărate premii, diplome şi distincţii, aproape exclusiv în Franţa.Însă, în mod straniu, vectorul care a lansat pe arena internaţionalămetodele lui Henry This a fost spaniol (Ferran Adrià şi discipoliilui), iar principalii ei suporteri au fost cronicarii gastronomicianglo-saxoni. Succesul atrăgând succesul sau, mai bine zis, baniiatrăgând banii, şi în Franţa au apărut specialişti ai bucătăriei moleculare,cum ar fi Marc Veyrat, care însă o justifică prin utilizarea pescară largă a produselor regionale şi, în special, al ierburilor locale.Bineînţeles că şi el a primit ploaia de stele binemeritată, în diferitelerestaurante pe care le-a creat şi dirijat.Iată însă că ceea ce părea o « ştiinţifizare » a artei culinareduce şi la consecinţe neaşteptate. Un grup de cercetători englezi astabilit de curând o ecuaţie care permite elaborarea sandvichuluiideal. E drept că, deocamdată, ea nu este valabilă decât pentru sandvichulcu brânză adaptat gustului englez! Şi totuşi ecuaţia ia în consi-(continuare în pag. 3757)www.oglindaliterara.ro

ISTORIE LITERARĂPOEZIA LUI ALEXANDRU VLAHUŢĂÎntotdeauna, când vine vorba de Al.Vlahuţă, se face referinţăla epigonismul asumat (şi luminat), de modestia creaţiei, aflatăîn orbita unei opere geniale, şi la creator ca individ comun, om debine şi cetăţean luminat care a reuşit să-şi înfrângă toate orgoliileşi aspiraţiile individuale.Evident, EL este chiar opoziţia geniului, acreatorului individualist şi neînţeles de contemporanii săi, dar agental exponenţialităţii şi al reprezentativităţii colective, adică al specificuluinaţional. Pe cât este de tristă, maladivă şi nefericită viaţaprivată a lui Mihai Eminescu, pe atât rămâne mai expresivă şi performantăopera lui.Viaţa şi opera lui Al. Vlahuţă se suprapun cumulajul virtual convenit pentru creatorul cetăţean, magistru şiexemplu pentru generaţiile următoare, care îşi asumă epigonismulca pe o formă de continuitate.Desigur, discuţia este pur teoretică şi, dacă ne referim laspecificul naţional, atunci opera puternic specifică a lui LucianBlaga rămâne la fel de caracteristică precum şi opera aproape minorăa lui G.Topîrceanu. Fiecare mare sau mic creator poate aveanorocul şi rezoluţia să surprindă câte o faţetă caracteristică din largulspectru tipologic al psihologiei unui popor, pentru că un popornu poate fi numai vesel sau numai tragic sau numai în starea tranzitoriedintre cele două, ci într-o sinteză inefabilă, într-un amestecrealizat de alchimia genială a spiritualităţii naţionale.Al. Vlahuţă a avut nenorocul să activeze chiar în primageneraţie de poeţi, afirmată după moartea lui Eminescu, alături deun Panait Cerna, St. O. Iosif, Al. T.Stamatiad sau Octavian Goga,dintre care numai ultimul - şi numai prin vigoarea transilvană şi prinexaltările sale programatric - naţionaliste, a reuşit să se desprindăde configuraţia eminesciană.De remarcat că celebrul studiu al lui Al. Vlahuţă “CurentulEminescu “ a apărut în 1892, la puţin timp după stingerea dinviaţă a poetului naţional.Problema eminescianismului rămâne activă aproape unsfert de secol şi primul mare debut cu subliniată rezoluţie va fi GeorgeBacovia , cu “Plumb” - 1916, iar după el vor apare poeţii simbolişti,precum Ion Minulescu sau naţionalişti, ca Nichifor Crainic.În fond, “momentul Eminescu” a reprezentat o epocă prelungităpînă la Primul Război Mondial, de care creaţia lirică româneascăs-a despărţit cu greu, printr-o direcţie sau poietică generală - simbolismul,care este o mişcare literară colectivă şi complexă.Dar dacă, finalmente, epigonismul eminescian va fi depăşit, astanu înseamnă că marele epigon nu poate deveni, fie şi pentru unscurt timp, maestru - ceea ce este chiar cazul lui AL. Vlahuţă.Nu a fost un poet ridicat în slăvi de critică, dar a fost foarteiubit de adepţii lui Eminescu şi de începătorii în domeniul poetic.Se poate spune că, aproape singur, s-a luptat cu şcoalamacedonskiană, şi a fost mereu în atenţia marilor prieteni ai luiEminescu: Maiorescu şi Caragiale care, fără să-i exagereze valoarea– dimpotrivă – i-au potenţat specificul.Marii critici de la începutul secolului XX, H.Sanielevici, MihailDragomirescu şi Ovid Densuşianu nu s-au arătat prea interesaţide opera lui, în schimb a revenit în atenţia criticilor interbeliciprofesionişti, un G. Călinescu , un Pompiliu Constantinescu, unŞerban Cioculescu sau Vladimir Streinu.Ultimul, un critic cu o percepţiemai modernă a actului poetic, vorbeşte de Al.Vlahuţă ca deun “scritor de tranziţie, subliniind “optimismul utilitar” al creaţiei sale,dar şi “limbajul cam uscat”, fără imagini puternice şi abundenţa de“simboluri raţionale” pentru a realiza “arta vieţii”.Scriitorul era adeptul unui soi de realism, fără să numescătermenul şi se socotea, fără să declare, adeptul lui Dobrogeanu-Gherea, deşi prin filiaţia eminesciană, făcea o clară opţiune pentrumişcarea post-junimistă. În fond, el care textualiza pe opera luiEminescu era, în fond, foare apropiat de tehnicile de creativitatepost-moderne care şi ele îşi asumă epigonismul.În 1926, Pompiliu Constantinescu, marcând condiţia tranzitoriea artei sale şi legându-l de generaţia intermediară dintreEminescu şi perioada modernă, nu poate, cu toată generozitatea,decât să acorde calificative severe: “Destinul literar al lui Vlahuţăa suferit rigorile tuturor scriitorilor de tranziţie(…) De structură eminescianăîn lirică, personalist în satiră, şi limitat la revolta faţă desoarta scriitorului în societate, iubitor al trecutului răzăşesc al neamului.pecare l-a preamărit în “Din trecutul nostru”, îndrăgostit defrumuseţile naturale ale pământului natal cântat în “România pitorească”,reluând neobosit, acelaşi sentiment de dezolantă neputinţăşi dezgust în care e cufundat inadaptabilul, Alexandru Vlahuţă,cu abile ingeniozităţi de psihologie generală,a vrut să fie în “Dan” romancierul ceîncrustează în concret sensibilitatea uneigeneraţii”.Pompilu Constantinescu nu sesfieşte să spună despre creaţiile lui Al.Vlahuţă că sunt “naivităţi”, “dulcegării”, “lirismde esenţă mediocră”. Criticul aveasau nu avea dreptate, cert este că operasa a continuat să apară, iar în perioadacomunismului a figurat la loc de cinste Aureliu Gociprintre scriitorii care au “infierat societateaburghezo-moşierească”, de fapt ce spunea şi criticul de maisus când definea “preocupările unui spirit nemulţumit, ce-şi travesteşteaspiraţiile şi resentimentele sub forma literară.“AL. Vlahuţă preia multe din temele şi problemele eminescienepe care le aduce la zi şi le reactualizează mereu.Mai aleseste preocupat de ideea generaţiilor şi succesiunilor literare, preluândvechiul concept eminescian de “epigonism”. In cea mai cunoscutăcapodoperă a sa, “Unde ni sunt visătorii” descoperim unVlahuţă moralist, mai degrabă justiţiar decât filosof, preocupat deviitorul literaturii şi culturii româneşti:…”Dar, când m-am uitat înjuru-mi ş-am văzut că e o boală,/ Şi că toţi începătorii, de abia scăpaţidin şcoală,/ Ofiliţi în floarea vârstei, de-un dezgust molipsitor,/Îşi zădărnicesc puterea, focul tinereţii lor,/ Ca să legene-n silabe,pe tiparele găsite,/ Disperări de porunceală şi dureri închipuite,/Când am înţeles c-aceasta e o modă care soarbe/ Seva tinereţiinoastre, am zis gândurilor oarbe,/ Ce-şi roteau peste mormintezborul lor de lilieci/ Să s-abată lăsând morţii în odihna lor de veci,/Şi din florile vieţii să aleagă şi s-adune/ În nepieritorul fagur adevăr,şi-nţelepciune !/ Câte nu-s de scris pe lume ! Câte drame mişcătoare/ Nu se pierd nepovestite…”Societatea pe care Eminescu o percepea ca pe o adunarede măşti, devine la Vlahuţă un adevărat carnaval, însă fărăprea multe elemente de noutate, dar asociind şi preceptul biblic“deşertăciunea deşertăpciunilor: “A, nu-ţi tăvăli talentul prin saloanelebogate,/ Unde capul nu gândeşte, unde inima nu bate/Decât dup-o anumită şi stupidă învoială-/ Unde omul, i-o păpuşă şivieaţa o spoială!/ Fugi de zâmbetul făţarnic şi de-o strângere demână/ A acestor măşti, ce firea omenească o îngână…/ Fugi.- E unviclean ridicul, monoton din cale-afară;/ Veşnica deşertăciune ţinecapătul de sfoară!…”Si în poezia de dragoste, Al.Vlahuţă copiază pe Eminescu,fără însă a atinge şi aceeaşi semnificaţie şi aceeaşi transcendenţă.În celebra “Istorie a literaturii române de la origini până înprezent” -1941, G.Călinescu, deşi vorbeşte de un “epigon” şi un“poet minor”, îi acordă spaţiu cât marilor creatori şi îşi întrebuinţeazăîn exegeză toate virtuţile critice. Din text s-ar putea deducecă Vlahuţă scrie cu gândul la cititor - ceea ce lui Eminescu nu i seîntâmpla prea des.Versificator cu simţire, însă nu lipsit şi de oanume discursivitate, Vlahuţă îi inspiră “divinului critic” problemacomplexă a eminescianismului:”Singur eminescianismul n-ar fi unargument împotriva lui Vlahuţă.Toţi urmaşii lui Eminescu sunt eminescienişi nimeni nu scapă de ecourile unei mari poezii care l-aprecedat, şi din care, prin interpretări noi, se poate scoate o altă poezie.Nicidiscursivitatea nu este o piedică pentru lirism. Eminescuînsuşi este oratoric, sentenţios, uneori aproape, în aparenţă didactic.Poezia lui Al. Vlahuţă are multe tangenţe cu pictura lui Nicolae Grigorescu(pe care poetul l-a susţinut şi despre care a scris cu aplicaţieşi competenţă). În afară de ruralism în spirit umanitarist şipolemic, el dezvoltă la nivelul imaginilor şi un picturalism sugestiv,diferit de cel coşbucian.Mai mult, am spune că Vlahuţă şi Grigorescu formeazămicul grup de impresionişti români.Este una din dimensiunile omuluide cultură, în ipostază de Maestru care devine un sprijinitor alartelor. Al. Vlahuţă rămâne primul scriitor român care are casă laţară, unde îşi caută liniştea, recluziunea, inspiraţia şi îşi primeşteadmiratorii.Selectiv, poezia lui Al. Vlahuţă se dovedeşte mai rezistentădecât ne-am aştepta şi chiar acceptă o lectură modernă ,dacă este eliberată din sistemul determinărilor sale restrictive, dinepigonismul şi reţeaua conceptuală în care a fost răstignită.www.oglindaliterara.ro3725

LECTORIon Popescu-BrădiceniCristalizarea hazarduluiFaptul că Ion Popescu-Brădiceni,înCristalizarea hazardului,Editura Napoca-Star,2008,n-a fost furat în întregime demirajul metodei,deşi construcţia sa teoreticăeste temeinică şi clădită pe lecturi serioase,eo probă că instinctul său critic arămas intact şi nealterat de vanităţi metodologice.Eseurileincluse în acest volumsunt un produs al sintezei dintre conceptşi metaforă,dintre idee şi stil,fapt subliniatîn prefaţă de Virgil Bulat evidenţiind căautorul este un scriitor prolific,pentru carescriitura înseamnă pasiune,bucurie,minunareîn faţa frumuseţii decelate în creaţiaAl. Florin Ţene altora,satisfacţie în descoperirea unorsensuri inedite de interpretare a acesteia.Ion Popescu-Brădiceni are opţiunea pentru discursul critic,dar,nunumai conceptual,ci şi metaforic,el este apropiat atât faţăde opera comentată,dar şi scriitorului.A abordat un evantai decărţi,autori,repere trnsmoderniste,ontoretica literaturii,noua teorie aculturii şi multe alte probleme ale literaturii contemporane ce intereseazăspecialiştii,dar şi cititorii împătimiţi.Acesta fiind un teoreticianavizat al noului concept al transmodernismului,componentă anoului curent globmodern(descoperit ,teoretizat şi “botezat” de subsemnatul).O unitate teoretică există totuşi în această carte,în ciudafaptului că abordează o diversitate de cărţi scrise în diferite stiluri,şiea vine din practicarea cu supleţe şi parcimonie a poeticii,a subtextualităţiisau supratextualităţii şi hermeneuticii operelor analizate,fiecă abordează scriitori clasici contemporani:MarinSorescu,George Stanca,Gheorghe Grigurcu,Ioana Dinulescu,HoriaGârbea,Valentin Taşcu, Gabriel Chifu,dar şi mai tinerii în ale scrisuluica:Gheorghe Drăghescu,D.M.Drăgan,Horia Muntenuş,VoichiţaPălăcean-Vereş,Dinu Virgil,etc.O parabolă a literaturii poate fi considerată această cartede excepţie,în care interpretarea textelor literare e urmată îndeapropapede construcţia teoretică autoreflexivă şi riguroasă.Teoriatransmodernismului(ca parte integrantă a globmodernului) trăieşteîn această carte forma ei cea mai subtilă,căci conceptul e o dedublarea intuiţiei critice,iar hermeneutica o deghizare a analizei.Scenariulcritic ascunde,prin urmare,o schemă teoretică,precum scoicapoartă în sine perla.Cartea lui Ion Popescu-Brădiceni,familiarizată impecabilcu critica şi teoria literară modernă,cu o bibliografie bogată,e o radiografiechiar a spiritului teoretic din perioada postrevoluţionară:opţiunileautorului postulează o viziune deja consimţită deexegeza mai nouă,trăgându-şi rădăcinile din Serge Doubrovsky:dinnaratologie şi lingvistică,dar mai cu seamă din semiologia textului.Abundenţade referinţe bibliografice,exegeza lui Ion Popescu-Brădiceni poate fi înţeleasă,simbolic,şi ca un symposion al ştiinţelorliteraturii:poetica,hermeneutica,retorica,lingvistica,naratologia,gramatologia,fenomenologia,etc,suntconvocate în textul autorului,pentrua da seamă de identitatea literaturii.Acest eclectism superior,altfel controlat ireproşabil,nu edeparte însă uneori de rezumatul deghizat,de adaptare şi nuanţare,caresunt forme de obnubilare a originalităţii.Inovaţia trăieştela limita dintre parafrază şi citat,dacă nu socotim marca subiectivităţiişi facilitatea de a reformula,sistematiza şi reorganiza într-undiscurs propriu toate achiziţiile de până acum ale ştiinţei literaturii.Totuşilimbajul critic,chiar dacă specializat,are supleţe şi proprietate.Eleganţaexpresiei ia adesea o turnură aforistică,semn deasumare reflexivă a actului teoretic:Poemul pare a fi o însemnarede caligraf,dar şi un exerciţiu de înseninare.Rigoarea şi fineţea sunt,în cazul lui Ion Popescu –Brădiceni,douăforme ale spiritului critic care pune demonstraţia şi intuiţiala baza unei noi hermeneutici:în înfăţişarea lor siameză,criticaşi teoria,analiza şi sinteza,precizia şi rafinamentul se simt reciprocşi se întărâtă,fără a se putea înfrunta vreodată pe viaţă.Autorul esteun analist temeinic şi înzestrat,care ştie să conjuge în chip fericitacribia,analiza cu spiritul critic.VASILE GAVRILESCU ÎN 1004PARABOLE PROFILACTICEIonel NeculaDe la Horezu, bunul meu prieten Vasile Gavrilescu măgratulează cu o nouă carte de parabole, deşi aştept cu înfrigurareromanul la care lucrează, din paginile căruia ne înfricoşează imagineafostei sale soţii, devenită turnătoare la securitate, dând noteinformative despre cel căruia îi jurase sprijin şi credinţă până cândmoartea îi va despărţi.Faptul în sine m-a buimăcit, m-a consternat şi m-a obligatsă regândesc condiţia femeii din vremea ciumei roşii şi să concedcă, mai mult decât condiţia masculină, e greu şi riscant să aşezămtotul într-o concluzie unitară. Îmi stăruie în minte o constatare aacademicianului Cotea din Vidra Vrancei care spiralase ideea că,într-o vreme când era la modă ca soţiile deţinuţilor politici să divorţezeformal – pentru a scăpa de tracasări, pentru a-şi salva serviciulşi viitorul copiilor lor, - vrâncencele, soţiile celor ridicaţi dincauză că se împotriveau colectivizării, au refuzat să recurgă laacest truc. Niciuna n-a divorţat de soţul căruia i-a jurat credinţă şipe care continua să-i aştepte cu ardoarea din prima lor zi de căsnicie.Împrumutase câte ceva din duritatea granitului şi din statorniciamuntelui şi refuzau să se ticăloşească. Îşi înfruntau soarta custoicism şi cu nădejdea în cel de sus şi nu concepeau nici un pactcu vrăjmaşul.Sigur că nu toate femeile au stofă de martir. Ba chiar esteimoral să judecăm slăbiciunile oamenilor aflaţi în situaţii cumplitecând însăşi supravieţuirea era o probă de grea şi dureroasă încercare– cu conştiinţa confortului nostru psihic. Nu toate femeile austofă şi tărie de mucenic şi nu ştiu dacă puterea de rezistenţă, diferităde la om la om, poate fi un criteriu operaţional genuin şi universal.Fosta soţie a lui Vasile Gavrilescu (Dumnezeu s-o odihnească)s-a dovedit şi ea, până la urmă, cum spunea bătrânul Conachi, “oslabă fiinţă şi la patimi cu plecare”. N-a rezistat tracasărilore şi-a acceptatdelaţiunea în forma ei cea mai cumplită, denunţându-şi soţulcu care împărţea acelaşi cămin, acelaşi pat şi aceleaşi suplicii, căciuitasem să spun, în tinereţe împărtăşise şi ea ceva din dârzeniasoţului, fusese şi ea arestată, judecată şi condamnată, făcând chiarcâţiva ani grei de închisoare comunistă înainte de a se ticăloşi.Dus de problemă, văd că m-am depărtat de subiect; căcinu despre această carte (aflată în fază de lucru) mi-am propus săscriu, ci despre cele 1004 parabole, adunate de prietenul meu dinHorezu între două coperte şi publicate la Editura Contrafort dinCraiova în acest an. Ajuns la vârsta senectuţii, Vasile Gavrilescu seresoarbe, văd, în meditaţii profunde asupra lumii şi vieţii şi ne propuneacest ansamblu de învăţături şi panseuri să ne fie de îndreptarşi de luminoasă înţelegere a vraiştilor ce ne împresoară dintoate direcţiile.La experienţa sa de viaţă, era de aşteptat să se repliezeîn această savană a meditaţiei fragmentate şi să aşeze în portativnoianul gândurilor sale fugare. “Tot căutând un ideal căruia să mădăruiesc în totalitate, spune undeva, am uitat să trăiesc cu adevărat”.Îl înţeleg, fără mirajul acelui ideal himeric, care l-a dus printoate cavernele vieţii, ar fi rămas om normal, căci tot el spune:“Omul normal (este) omul fără ideal”. Toţi tânjim după confortul uneinormalităţi odihnitoare, numai că fără acea scânteie care să ne oxigenezeviaţa şi toate zbaterile noastre nevolnice, te întrebi dacăviaţa mai merită să fie trăită.Intro altă parabolă proclamă solemn că “adevărata libertateeste să poţi alege. Iar dacă ai ales, contrinuă. Abandonulînseamnă cădere ireversibilă”.Multe din parabolele lui Vasile Gavrilescu, de fapt,maxime, cugetări, adagii, se resorb din realitatea noastră naţională,cu lufturile şi aiurelile ei. “Circul politic naţional pare de departe celmai colorat. Realitatea din culisele scenei înseamnă de fapt o marenenorocire al cărui efect continuă cu fiecare nemernicie”. Si încăuna extrasă din tumultoasa luptă cu balaurul comunist, rămas şidupă revoluţie cu capetele la locul lor: “Este foarte puţin probabil sămai pot schimba ceva în atitudinea mea rigidă faţă de comunişti, pe3726www.oglindaliterara.ro

PROTESTHerta Müller îl atacă pePatapievici în presa germanăDani RockhoffHotNews.roÎntr-o scrisoare deschisă adresată directorului InstitutuluiCultural Român, Horia Roman Patapievici şi publicată joi în FrankfurterRundschau sub titlul „Turnători la Academia de Vară”, scriitoareaHerta Müller protestează împotriva invitării de către ICR laBerlin, a conferenţilor Andrei Corbea Hoisie şi Sorin Antohi.„E un scandal că România se prezintă în Germania cu aceste douăpersoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu Securitatea“spune Herta Müller. I se alătură în protest fostul ei soţ, scriitorul RichardWagner, în Tagesspiegel din 17 iulie. Intervenţia celor doieste preluată imediat în mass-media culturală germană.Democraţia neputincioasăSub titlul „Vom Spitzel lernen“ (Învăţândde la turnător), Wagner relatează povesteacelor doi presupuşi colaboratori ai Securităţii careau făcut carieră în România postcomunistă, istoriculSorin Antohi şi germanistul Prof. Dr. AndreiCorbea-Hoisie, fost ambasador al României laViena, laureat al premiului Herder în 1998 şi alPremiului Grimm al Oficiului German de SchimburiAcademice (DAAD), dotat cu 10.000 DM şi 1lună de cercetare la institutele superioare germane,în anul 2000. Acest premiu este acordatanual de preşedintele DAAD „unui savant dintr-oţară sud-europeană, care ca germanist s-a preocupatîn mod deosebit de Germania, în cercetărileşi activitatea sa pedagogică“.În cadrul unor „cariere academice şi cetăţeneştiexemplare“ Antohi ar fi predat în timpuldin urmă la Universitatea Central-Europeană dela Budapesta, fondată de George Soros, fiindales şi în consiliul director al fundaţiei, spune RichardWagner, scriitor german născut în Banatulromânesc (1951) şi care trăieşte din 1987 la Berlin.În toamna lui 2006, în urma dezvăluirilor din presă referitoarela trecutul său de colaborator, Antohi şi-ar fi făcut publică povesteacolaborării cu Securitatea, sub numele de cod „Valentin“,mai relatează Wagner.El menţionează faptul că Antohi s-ar fi folosit de un titlu deDoctor „ pe care nu l-a dobândit niciodată, cel puţin nu de la Universitateaieşeană în cauză“. Wagner presupune, ca urmare a dezbaterilorpublice la temă, că lui Horia-Roman Patapievici, directorulcentralei Institutului Cultural Român, de la Bucureşti, şi care a fostpână în 2005 membru al consiliului de conducere al Consiliului Naţionalpentru Studiul Arhivelor Securităţii (CNSAS) i-ar fi fost cunoscutîncă din anul 2002, trecutul securist al lui Antohi.Acesta figurează în programul Academiei de Vară de la ICRBerlin nu doar ca şi conferent, ci şi ca director de program, alăturide Klaus Bochmann şi Jorn Rusen. Conferinţa şi şcoala de vară aufost concepute ca program integrat pentru studenţi avansaţi, doctoranzişi post-doctoranzibuni cunoscătoride germană, engleză şiromâna şi interesaţi detematica “Germania şiRomânia - Transferuriacademice, culturale şiPoarta ICR Berlinideologice”.Proiectul Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu” Berlin,în colaborare cu Arbor-Mundi, Institutul pentru Studii Avansate deUmanism Intercultural (Bochum) şi Institutul Moldova - UniversitateaLeipzig, ar urma să fie finalizat prin publicarea unui volum colectiv.Anticipând discuţiile de la Sommerakademie, Wagner spune:„Se va vorbi, ca pe vremuri, despre dialoguri între Est şi Vest, întreidioţi folositori şi informatori ai serviciilor secrete, despre schimburiculturale, influenţe şi metode de cercetare. Aşa,ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi ca şi cum nucontează. Contează însă, în Germania, ca şi înRomânia. Abia s-a început acolo cu prelucrareatrecutului, că se cade din nou în amnezie. Democraţiarămâne, fără valori de referinţă, neputincioasă”.Strigoii trecutuluiHerta Müller, în tonul ei caracteristic, multmai emfatic decât al echilibratului ei fost soţ, consideră„un scandal, faptul că România se prezintăîn Germania cu aceste două persoane”, respectivSorin Antohi şi Andrei Corbea Hoisie.Ea consideră, în scrisoarea deschisă cătrePatapievici, că „dacă ICR se prezintă în Germaniacu aceste persoane, se va auto-blama definitiv,iar participanţii germani vor fi folosiţi la lustrul turnătorilor“.Născută în 1953 în Nitchidorf , scriitoareaHerta Müller părăseşte Banatul în 1987 şi se stabileşteîn Germania, unde scrisul îi rămâne bântuitde strigoii Securităţii. În vizita din martie 2008 la Bucureşti,interviul acordat Evenimentului Zilei n-a mai avut loc în holul unuihotel, deoarece scriitoarea ar fi fost avertizată că are după ea„cozi”.„Crede ICR că trăieşte pe o altă planetă, pe care nu existănoţiuni ca demnitate personală şi integritate morală a ştiinţei?” întreabăretoric Müller în scrisoarea către Patapievici. „Promit că nuvoi mai pune piciorul peste pragul ICR Berlin, şi nu voi fi singura”,continuă ea, încheind cu „salutări prieteneşti”, după tipicul epistolargerman. Protestele celor doi scriitori germani originari din Banatau fost transmise ca informaţie de presă, înmiit, prin mail.Preşedinta unei asociaţii de români din Berlin spune căexistă intenţia unui protest solidar, adresat Guvernului României.ICR nu şi-a exprimat încă, public, poziţia. Academia de Vară de laBerlin este în desfăşurare, iar cei doi contestaţi la catedră. Ce vafi contat în grila de selecţie, pentru nemţi şi români? Relaţiile, competenţa,un CV profesional beton? Din câte se pare, moralitateamai puţin. Aici însă, răspunsul vine de mai sus.Foto: Hotnewscare îi consider criminali notorii, responsabili de pervertirea unui întregpopor”. La martirajul îndurat de autor, chiar că trebuie creditatcu toată loialitatea. Decepţiile nu se iau în calcul de noi, cacititori, nu de autor care le-a resimţit direct şi în modul cel mai oribil.“Ce-a fost oare în sufletul meu când mi-am dorit să mor pentruacest popore care nu merită nici un sacrificiu supreme ? Acumeram Eroul-schelet rămas anonim cu domiciliul permanent întrogroapă comună”.Ce-aş putea să-i răspund la toate aceste meditaţiiizvorâte dintr-o experienţă de viaţă dureroasă, trăită cu patos, cuasumarea unor idealuri generoase şi aducătoare de suferinţenedecontate ? Cel puţin în ceea ce mă priveşte, num ă mai mirădefel că dezamăgirea şi disperarea la noi, aşa de fericit puse înpartitură de Cioran, urmează invariabil unei iubiri înşelate. Din pă-cate, gândul bun vine întotdeauna mai târziu, şi de regulă preatârziu. Nu există popor mai nerecunoscător ca al nostru. Dar numereu din cauza lui, care nu are o aversiune generică la valoare,ci pentru că i s-a inoculat că mujicii, strungarii şi tractoriştii reprezintăadevăratele valori ale ţării. Nu-mi place cugetarea de la pag.77 unde spune: “asist neputincios la mizeria pretinsei democraţii şiîmi doresc uneori să fi rămas acolo în închisorile comuniste. Celpuţin eram scutit de cea mai neagră decepţie a vieţii mele”. Ocazianu-i pierdută iremediabil. Si-n libertate se practică jocul de-a hoţiişi vardiştii. Cunosc simţământul ; te-aşteptai să ţi se facă din ochişi când colo ţi se scoate limba. Conştiinţa tragică (“la consciencemalheureuse”, cum ar spune Benjamin Fondane) începe nu cu procesultrudnic şi dureros al aflării adevărului, ci cu constatareadureroasă că nu mai ai ce face cu el.www.oglindaliterara.ro3727

ESEUCE SEMNIFICĂ ÎN REALITATE 23 AUGUST 1944(un pachet de interpretări … necanonice, dar nici apocrife)Moto/memento:Un politician nu crede niciodată ceea cespune, motiv pentru care nu poate săcreadă … că cineva îl crede.(Charles De Gaulle)(urmare din numărul anterior)În aceste şase luni armatele occidentale ar fi avut răgazulsă ajungă la frontiera estică a Germaniei, eventual şi în Polonia şichiar în Ungaria; iar în acest context poate că şi pentru România s-ar fi creat alte premise de opţiune politică, dacă am fi dispus de ofrontieră “directă” cu zona de ocupaţie a occidentalilor. Dar … dupăisprava noastră de la 23 August 1944 ruşii au “cucerit”, fără nici oluptă, întreaga Românie - de la data respectivă - şi ulterior celelaltestate din jurul nostru; noi devenind, astfel, o sărmană insulă înconjuratătot de ţări bolşevizate: insulă aflată la mare distanţă de libertateape care o simbolizau - idealist - occidentalii şi după care am rămassă tânjim de peste patru decenii. Încă din “epoca de aur” a Ceauşesculuise vorbea în România, pe la colţuri, despre celebra “fiţuică”,atribuită lui W. Churchill, mâzgălită de acesta în cursul Conferinţei dela Yalta, prin care s-ar fi “stabilit” destinul României post-belice, dinpunct de vedere politic; fiţuică prin care România era “vândută” luiStalin, în proporţie “dominatorie” de 80 % - 90 %, în schimbul Greciei,unde dominaţia post-belică urma să fie exact invers. Broderii prezumtives-au făcut… multe . de-a lungul vremii şi până azi - pe temaacestei motivaţii, pentru care Churchill a vrut aşa şi nu altfel. Fr. D.Roosevelt nu intră în discuţie - în această problemă… fiindcă … gradulsău de distrucţie scleroasă-cerebrală îl scoate din circuitul “bănuielilor”,sub aspectul responsabilităţii pentru deciziile adoptate…ceea ce Stalin s-a priceput foarte bine să speculeze, la toate întâlnirilecu cei doi, Churchill şi Roosevelt. Abia după ce Churchill a muritşi memoriile sale, din vremea războiului, au pătruns şi în lumea cititorului“de rând”, treburile au început a se “lumina”. Este vorba - bref!- de schimbarea neaşteptată de macaz a noastră, a românilor, de la23 August 1944. Că prin acest “giumbuşluc” politic, strategic şi militar,noi am fi scurtat războiul este un lucru posibil, dar nu unanim acceptat…de către alţii. Tot mai des se vorbeşte azi despre “rolul”capitulării noastre de la 23 August 1944, în faptul că occidentalii s-auîntâlnit cu ruşii… pe Elba… şi nu undeva mai spre est, măcar “dupăBerlin”… oricum. Ceea ce - să recunoaştem - nu putea să le cadăbine occidentalilor, atunci când a trebuit să cedeze în faţa “tocmelilor”şantajiste cu care Stalin a “argumentat” la Postdam şi ulterior în alteîmprejurări similare. Singurul, relativ lucid, deşi îl “rodea” şi pe el sclerozainevitabilă, provocată de senilitate şi uzură, din “tabăra” alianţeloroccidentali era, în 1945, W.Churchill. F. D. Roosevelt era deja“terminat” ca integritate psihică, iar pe Ch. De Gaulle nu-l asculta nimeni…iar el, ca să se “răzbune” oarecum, pentru marginalizarea lacare-l “condamnaseră” anglo-americanii, pactizase intermitent cuStalin. Iată de ce tocmai W. Churchill era - la Yalta, 11-13 febr. 1945- “supărat” pe România, care deschisese “cale uşoară” lui Stalin spreinima Europei… unde occidentalii s-ar fi dorit pe ei sosiţi, înaintea ruşilor.Drept “recompensă“ Churchill a decis ca România să fie a luiStalin… precum noi înşine - prin reprezentanţii noştri, fireşte - sepărea că am fi optat. Despre ce a urmat nu mai e nevoie să amintesc;ştim cu toţii.§. S-a mai pretins că prin al nostru 23 August 1944 am fisalvat o importantă parte a armatei naţionale de la oarecare jertfeomeneşti. Nimic mai fals. Odată “înhăitaţi” - nouă ne place să zicem“aliaţii” - cu bolşevicii ruşi, am fost constrânşi să continuăm războiulalături de ei până la sfârşitul acestuia; nu doar până la graniţa vesticăa Ardealului, cum - poate - că s-ar fi cuvenit. Dacă pentru sacrificiilefăcute pentru eliberarea Ardealului de nord nu încapenicio discuţie, fiind la fel de legitime ca şi sacrificiile din campaniadin răsărit, pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei din1941, pentru continuarea participării la război pe teritoriul Ungariei,Cehoslovaciei şi Austriei… rămânem la fel de “descoperiţi”în materie de legitimitate, ca şi pentru campania din Rusia -din perioada 1942 - 1944 - până la Stalingrad şi până în zonaKuban. Nimeni nu poate calcula azi câţi români ar fi murit apărândţara pe linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi şi pe Carpaţii răsăriteni, comparativcu zecile de mii de români care au “rămas” în Ungaria şi prinMunţii Tatrei. Şi ca să fim … “răi” până lacapăt, am putea, unii dintre noi, să ne întrebăm:care dintre ostaşii, căzuţi pentruţară, ar fi fost… mai eroi … cei care au pieritîn apus, după eliberarea Ardealului, saucei care ar fi murit în Carpaţii răsăriteni şipe linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi? Pentrunoi însă, ca popor nefericit care amsângerat dureros, şi adesea inutil, nu se va Mircea Homescupune niciodată problema cinstirii unora maimult decât a altora; vor fi şi vor rămâne, cutoţii, ai neamului românesc şi le vom săruta cu veneraţie crucile,oriunde se vor afla, pe pământul ţării sau în afara fruntariilor ei arbitrarimpuse. Nimeni însă nu ne poate contesta dreptul de a ne întreba…multe şi de tot felul, à propos de neinspiratul nostru act de la23 August 1944.§. Câteva lămuriri s-ar mai cuveni despre “salvarea” oraşelorţării de la dezastrul distrugerii, în situaţia în care s-ar fi opus rezistenţămilitară faţă de ruşi. Fireşte că astfel de anticipaţii s-ar fiprodus, aşa cum s-a întâmplat la Budapesta şi în multe alte oraşedin Ungaria, Cehoslovacia. A existat însă pentru alţii şi ar fi pututexista şi pentru noi, soluţia reconstruirii. Invit însă pe orice individ cuonestitate şi raţiune, să îndrăznească să compare Bucureştii cu Budapesta- primul “scăpat de la o posibilă distrugere (care nu s-a petrecut),al doilea distrus în mare parte luptele de tip “stradă dupăstradă şi casă după casă” care s-au dat acolo în iarna 1944-1945, şireconstruit ulterior. Nu poate exista probă mai elocventă “câştigul”nostru obţinut prin actul de la 23 August 1944 în materie de urbanismşi … urbanitate, al celor două capitale. Ce ne-a adus nouă 23 August1944 în materie de salvarea urbanităţii oraşelor noastre, dacă azi elearată ca şi cum războiul s-ar fi terminat acum 4 - 5 ani, nu acum peste50 de ani? 3§. Dar pentru că ne aflăm la “ceasul dezgropării morţilor”, sămai formulăm o întrebare. De ce “puştiul regal” Mihai I, după ce l-aarestat - în dubioase circumstanţe morale - pe Antonescu ( azi se ştiecă acesta putea fi “neutralizat” fără arestare) l-a abandonat în totalănesiguranţă ( şi a ajuns în două săptămâni la Moscova), deşi în “proiectul”loviturii se prevăzuse ca Antonescu să beneficieze ulterior deprotecţia şi custodia instituţiei regale a ţării? Nimic onorabil nu putemspune azi despre o atare custodie regală; şi să nu se uite că la vremeaaceea Mihai I mai avea încă ceva putere în România. În acelezile şi ore “fierbinţi” generalul Sănătescu - prim ministru îndată dupărăsturnarea lui Antonescu - era speriat rău de tot din cauza “capturii”aflată în camera blindată a Palatului …şi a răsuflat uşurat când Pătrăşcanus-a oferit să preia “captura” şi s-o ascundă undeva pe stradaVatra Luminoasă nr. 47, în locuinţa uneia dintre amantele lui EmilBodnăraş. Aşa zisa “echipă de muncitori comunişti” folosită pentrutransportul “capturii” era constituită - de fapt - dintr-o adunătură ocazionalăde … chelneri, decretaţi ad-hoc drept echipă muncitorească“de şoc” a partidului comunist. De ce a comis însă Mihai I abandonulla care mă refer? Fiindcă acumulase în el multe “refulări infantile, pecare dorea să le returneze lui Antonescu, care - în anii 1940 - 1944 -îl tratase pe rege… cum se cuvenea unui puber ajuns rege pestenoapte; respectiv în acţiuni strict protocolare. Punând acum cap lacap evoluţiile mai târzii ale evenimentelor, din anii de după 1944,putem constata că toţi … datornicii din domeniul moralităţii ( de faptel imoralităţii) şi-au primit - într-un fel - răsplata, după cum se cunoaşte,L. Pătrăşcanu a fost împuşcat chiar de tovarăşii lui de ideologie.Mihai I a fost detronat şi exilat, Sănătescu şi toţi ceilalţicolaboratori la “isprava” de la 23 August 1944 au fost exilaţi sau exterminaţiprin puşcării; astfel că după zece ani de la “eveniment “ niciunulnu se mai afla în viaţă, sau în ţară. Ca în “povestea” cu maurulcare, după ce-şi joacă rolul … părăseşte scena. Inclusiv pseudomaurulnumit generalul Aldea care participase direct la arestarea luiAntonescu, jubilând de satisfacţie fiindcă avusese ocazia să-şischimbe “poliţa” faţă de Antonescu, care cu câţiva ani înainte, îl îndepărtasedin armată, din motive doar de Aldea şi de Antonescuştiute. Despre Maniu, Brătianu şi mulţi alţii… tangenţial implicaţi în“act” …nihil nisi bene ! … nemaifiind de multă vreme printre noi; fiindcădacă ar mai fi existat ar fi fost unele întrebări la care ar fi putut daunele răspunsuri, privind politicianismul nostru istoric, de atâteaori compromis şi lipsit de demnitate, cu osebire în ultimul secol.§. S-ar mai putea - desigur - rosti câteva vorbe şi desprepretenţia unora precum că dacă la 23 August 1944 nu făceam ceea3728www.oglindaliterara.ro

LECTORO decriptare pe marginea,,Istoriei secrete a literaturii române”(urmare din numărul anterior)În ceea ce-l priveşte pe V.Voiculescu, poetul suav-ermetic, situat laantipodul exaltării senzoriale blagiene saupillatiene, printr-o alunecare predilectăcătre meta-fizic (înrudită cumva cu fervoareade tip neoplatonic), Cornel Ungureanuîşi comunică astfel uimirea: ,,Nu ştiudacă există în literatura română un hombresegreto mai convingător. Şi totuşi, o simplăexcursie printre numeroasele studii, biografii,bibliografii, broşuri apărute în momenteleaniversare sau comemorative lasăimpresia că ştim despre el tot ceea ce s-arputea şti. Şi încă altele”. Figura lui V.Voiculescu, interiorizată parcă la modulprimitiv creştin, devine, treptat, un portretpe care contemporanii ,,voiau să-l fixezeîntr-o serie şi o definiţie a sfinţeniei”. Eibine, accentuarea acestei dimensiunimorale severe a fost şi o consecinţă asuferinţei (iniţiatice, ar fi zis, probabil, Eliade)îndurate în închisorile comuniste:,,Prozele, dar şi poeziile, alimentau vâlva înjurul unui autor care trăieşte, dupăarestarea sa din 1958, momentul cel maiînalt al martiriului său.”Un farmec straniu emană, înspaţiul de cultură interbelic, personalitatealui Mihail Sebastian – scriitor evreu, de o inteligenţăînaripată, pozitivă-complementarăaceleia disimulate, mefistofelice, a maestruluisău N. Ionescu (brăileanul cu ,,sofisticasubţire”, cum îl aprecia G. Călinescu). Existenţafulgurantă a lui Sebastian stârneştecontroverse încă: ,,Când în amiaza zilei de29 mai 1945, autoduba condusă decetăţeanul Ion Zăpodeanu îl accidenta mortal,nimeni nu mai avea timp să se întrebedacă e vorba de un accident sau de ocrimă. Cine avea interesul ca Mihail Sebastian,aflat pe valurile suitoare alecelebrităţii, atât de agreat de cei care diriguiautreburile momentului, să dispară ?” Sedesprinde totuşi, din aceste rânduri, subînţelesulasasinării scriitorului, din motivepolitice. Sebastian devenise, la sfârşitul anului1944 ,,om al zilei pentru vedetelestângii”, dar şi ,,om al zilei pentru filo-americani,pentru iubitorul democraţiilor occidentale,pentru cercurile de intelectualirafinaţi, care vedeau în el, dacă nu un lider,o umbrelă protectoare.”Cel ce-a scris ,,Moarteacăprioarei” ar fi fost şi el ucis. Bănuialaomorului dă ocol biografiei sale succinte, cao ,,pasăre cu clonţ de fier”; dar nimeni nupoate pune, deocamdată cel puţin, punctulpe ,,i”. Două variante ale morţii poetuluisunt mai răspândite: luarea pripită, dinmers, a tramvaiului, mintea având reflexeleîncetinite de alcool, şi, respectiv, gestulajutător, tot în direcţia de mers a tramvaiului,al vreunui confrate literat invidios. Anulîn care poetul nu a mai putut ,,lupta cu inerţia”(1956) circumscrie, providenţial, înmemoria generaţiilor succesive de cititori, oentitate lirică precoce şi gravă, deloc străinăînsă de zâmbetul amar-ironic, de ,,pitictragic”, al lui Fr. Villon.În cel de-al doilea compartimentmajor al ,,Istoriei...” un capitol aparte îl constituiecel intitulat ,,Vârstele erotice ale literaturiişi cele pornografice”. Discuţia sepoartă pe terenul capricios al postmodernismului.Ajuns aici, autorul menţioneazăcu gratitudine isprăvile unor teoreticieni înlinia investigării curentelor de avangardă,ivite la început de secol XX, ca o expresie afuriei negativismului, a noutăţii, şi sub tutelamanifestelor incendiare conţinutistic, retoricsau laconic-enunţiative, şocante prin radicalismullor estetic. Această revoluţionarădecapitare a modelelor consacrate, a convenţiilor,s-a prelungit, sub o formă sau alta,până în pragulMileniului III, înplină eră a Internet-ului,a ceeace se cheamă,,Galaxia Imaginilor”.Robert TomaÎ n a i n t ede toate, CornelUngureanu aminteşte în al său ,,Dicţionarde idei literare”, A. Marino vorbeşte nu despreavangardă, ci despre avangarde. Odenumire generică nu s-ar putea da maseiinforme de programe şi de manifeste radicale.Nu este uitat percutantul Ion Pop,comparatistul de o fineţe clasică Matei Călinescu(,,Cinci feţe ale moderniţăţii”) şi niciaulicul Marin Mincu, antologator cu aurăezoterică, de Sfinx.Ideea esenţială care alimenteazăcapitolul (savuros prin înregistrarea ,,complice”a anecdoticului şi a pitorescului, laCreangă, bunăoară) este totuşi aceea căpost-modernismul (adică, într-un fel, postbunul-simţ)e un anotimp al desacralizăriigalopante şi al situării la rangul de ,,estetic”a elementului pur instinctual; un anotimpcontrolat de satyri, demenţial şi carnavalesc.,,Epoca postmodernă, ni sespune, este legată de un şir de deschiderisuccesive spre imagine, iar în cadrul acestordeschideri filmul, revistele, ziarele, televiziuneacomercializează atâtimaginile-şoc, cât şi textele care să-i tulbure,excite, confişte pe cititorii ceva mai firavi.”Ca o subspecie a postmodernismului,este menţionat aşa-numitul fracturism.Aflăm că, după dizolvareacenaclului LITERE, prin 2001 a luat naştereun alt grup literar, având ca punct de ple-ce am făcut… am fi ratat recuperarea Ardealului de nord, preluat deUngaria prin “diktatul” de la Viena din vara anului 1940. Relativitateaprezumţiilor invocate domneşte însă şi asupra acestui argument. Sănu se uite că atât în momentul capitulării Germaniei ( 9 mai 1945 ),cât şi la Paris, când s-a semnat “pacea” (după care a urmat “războiulrece”), România - cu toată groteasca ei trădare de la 23 August1944 - n-a reuşit să beneficieze de statutul de ţară “co-beligerantă”alături de Aliaţi, ci de un statut ambiguu, mai apropiat de învinşi decâtde învingători. Retrocedarea Ardealului nordic s-a făcut pe baza principiului,adoptat formal atunci, al restabilirii frontierelor din 1920 ( Trianon).Făceau “firească” excepţie concesiile Aliaţilor în faţapretenţiilor abuzive, aberante şi impertinente, ale URSS - impuse deStalin celor doi … sclerozaţi aflaţi, încă de atunci în evident deficitneuro-psihic, respectiv Roosevelt şi Churchill - privind unele teritoriilimitrofe; pe care Rusia, bolşevizată proaspăt, nu le putuse obţineîn 1920, dar pe care le … vâna încă de pe vremea lui Petru CelMare, sub forma insaturabilului expansionism slavo-rus. În plus să nuomitem că dacă am fi “rezistat” pe lanţul răsăritean al Carpaţilor şi pelinia strategică Focşani-Nămoloasa-Galaţi, o perioadă de cca. şaseluni (considerată posibil de realizat de către analiştii de specialitate)ar fi rezultat două ipostaze … diferite de ceea s-a petrecut faptic,ambele benefice pentru România:a) Ori Aliaţii ar fi avut răgaz să ajungă mai repede - adicăînaintea armatei ruseşti - la Berlin şi apoi la graniţa răsăriteană aGermaniei, eventual şi în Ungaria şi Polonia, adică undeva prin apropiereagraniţei noastre apusene. În această variantă fiind de presupuscă Aliaţii - după înfrângerea Germaniei - ar fi dovedit un minimwww.oglindaliterara.rode bun simţ şi ar fi evaluat rezistenţa disperată a noastră pe Carpaţişi pe fortificaţia Focşani-Galaţi, ca folositoare ajungerii lor la Berlinînaintea ruşilor, retrocedându-ne Ardealul… deşi luptasem alături degermani;b) Ori - în a doua ipostază - deloc imposibilă dacă germaniiar fi reuşit să finalizeze bomba atomică, rachetele purtătoare existânddeja sub numele de V-1 şi V-2, soarta războiului urmând a fi fostcu totul alta, inclusiv restituirea Ardealului, aparţinătorilor iniţiali, Unguriiurmând a primi compensări în alte zone limitrofe, cu mase etnicemaghiare dense (Slovacia, fosta Iugoslavie etc.).Epuizând aceste “accidente” de interpretare se pune firescîntrebarea: mai merită să cosmetizăm (românul numeşte sulimeneală… această cosmetizare) momentul 23 August 1944, după toate celece se ştiu - dar încă se ascund azi - după peste şase decenii de la“comitere” ? Eu cred că NU. Mai mult decât ce a fost şi mai “mult”decât ce ne-a adus… 23 August, nu ne mai poate revela absolutnimic.1Dovadă este absolvirea “mişcării legionare”, de către Tribunalulde la Nürenberg, în 1946, de orice acuzaţie de filo-hitlerism; precumşi faptul că legionarii fugiţi în Germania, după confruntarea cuAntonescu din 21-23 ianuarie 1941, au fost internaţi în lagăre…tipic hitleriste.2Una dintre spioane a fost Veturia Goga, văduva poetului.3Materialul a fost conceput şi scris în anul 1993.3729

MUZICĂScurtă privire asupra muzicii contemporane(urmare din numărul anterior)Die neue Einfachheit sau„Noua Simplicitate”, cum am putea traducetermenul german, descrie o mişcarecomponistică declanşată la sfârşitulanilor 1970 şi începutul anilor 1980, reprezentatămai ales prin compozitorulWolfgang Rihm 10 care caută să esenţializezeîn lucrările sale volatilitatea emoţionalăa romantismului de secol alVeronica AnghelescuXIX-lea şi a expresionismului de secolXX. Stiluri ce pot fi găsite în alte ţări suntadesea asociate cu Die neue Einfachheit; polonezul Henryk Górecki,estonianul Arvo Pärt (în lucrările lor de după 1970), britaniculJohn Tavener care, spre deosebire de ceilalţi, s-a inspirat dinmodelele Evului Mediu şi Renaşterii 11 .Curentul World Music îi grupează pe compozitorii carealeg să îşi constituie aparatele orchestrale din zone foarte diferiteale globului, de la Indonezia, China, până la India tradiţională. Seexplorează, de asemenea, modurile est-europene şi orientale,chiar şi în lucrările muzicale structurate relativ tradiţional din punctde vedere al formei. Acest trend era deja prezent în anii 1920-1930,recognoscibil în creaţiile lui Béla Bártok, Henry Cowell, ColinMcPhee, Alan Hovhaness şi Lou Harrison şi puţin mai târziu în lucrărilemuzicale ale lui Olivier Messiaen, Chou Wen Chung, HalimEl-Dabh şi Peggy Glanville-Hicks. Mulţi compozitori utilizează instrumenteletradiţionale din propriile culturi, ca Toru Takemitsu, MinoruMiki, Chen Yi, Zhou Long sau Julian Kytasty. Influenţelecurentului World music pot fi identificate şi în lucrările compozitorilorBright Sheng (compozitor american de origine chineză, contemporan)şi Claude Vivier (compozitor canadian, decedat în1983).Neoromantismul, promovând vocabularul muzical ce înflorisela începutul secolului XX, poate fi observat pe tot parcursulistoriei muzicii contemporane, deşi niciodată nu a fost considerat„şocant” sau „controversat”, termeni ce definesc, îndeobşte, creaţiilemuzicale actuale. Este reprezentat, după 1975, de compozitoriprecum John Corigliano, George Rochberg (în unele lucrări), DavidDel Tredici, Ladislav Lupkovič, Gian Carlo Menotti, Krzysztof Pendereckişi Christopher Rouse.Muzica spectrală, rezumată de lucrările unor compozitoriprecum Hugues Dufourt, Gérard Grisey, Tristan Murail şi HoraţiuRădulescu, presupune utilizarea spectrului unui sunet ca bază pentrucompoziţie. Muzica spectrală poate fi, astfel, văzută, ca o continuarelogică a lucrărilor lui Debussy, Varèse, Messiaen şi aletuturor celor care au fost preocupaţi de timbrul muzical. Muzicaspectrală presupune adesea sinteze sonore, utilizarea armonicelorsuperioare, a pauzelor lungi încadrate în discursul sonor. Multe dinlucrările lui Kaija Saariaho şi Claude Vivier sunt influenţate de cu-rentul spectral.În România, acest curent a avut ecouri importante, dezvoltându-secu deosebire după anul 1960. Merită citaţi, aici, OctavianNemescu, Iancu Dumitrescu, Călin Ioachimescu, CorneliuCezar 12 . Alţi compozitori de muzică spectrală: Philippe Hurel, MichaelLevinas, Phillippe Leroux, Joshua Fineberg şi Julian Anderson.Compozitorii obţin adesea sunete neobişnuite sau timbruriinstrumentale prin utilizarea unor tehnici neconvenţionale.Exemple de astfel de tehnici extinse includ ciocănirea în lemnulsau metalul instrumentului, utilizarea altui tip de arcuş decât celcorespunzător, poziţionarea instrumentului altfel decât în manierătradiţională (chitaristul Alexandre Moschella ţine chitara ca pe unvioloncel, aducându-i chiar şi modificări funcţionale în acest sens),suflarea într-un instrument fără muştiuc, inserarea de obiecte întrecorzile pianului. Îi menţionăm pe Henry Cowell (utilizarea pumnilorşi a braţelor pentru a lovi claviatura pianului, ciupirea corzilor în interiorulpianului), John Cage (introducerea de obiecte între corzilepianului), George Crumb, Luigi Nono, Luciano Berio, Helmut Lachenmann,Salvatore Sciarrino, Maia Ciobanu, Irinel Anghel, LauraManolache.Originali în discursul muzical contemporan sunt şi compozitoriiromâni Petru Stoianov, Sorin Lerescu, Adrian Enescu,Doina Rotaru, Liviu Dănceanu şi alţii, mulţi dintre ei fiind profesoride compoziţie în cadrul Facultăţilor de Muzică din ţară şi membriISCM (International Society for Contemporary Music), societate internaţionalăce promovează muzica contemporană la nivel mondial.Trebuie să reţinem, aşadar, că muzica sfârşitului de secolal XX-lea şi începutului de secol XXI poate fi caracterizată printr-odiversitate fără precedent de forme şi stiluri componistice, diversitatecare constituie o valoare per se a muzicii contemporane, o artăce se construieşte continuu prin lucrări valoroase şi prin noi şcoli decompoziţie.Într-un viitor articol, vom încerca să detaliem caracteristicileproprii muzicii contemporane româneşti, prezentarea principalelorşcoli de compoziţie şi liniile evolutive fundamentale.Note10Wolfgang Rihm (n. 13 martie 1952, Karlsruhe, Germania), compozitor german extremde prolific, numle lui se leagă mai ales de mişcarea New Simplicity. Creaţia luiRihm este văzută de către comentatori ca o revoltă împotriva avangardei reprezentatede Boulez şi Stockhausen (cu care a şi studiat, între 1972-1973).11Audiţii recomandate pentru curentul Die neue Einfachheit: Symphony No. 3 -Symphony of Sorrowful Songs (Symfonia pieśni żałosnych) (1976) de Henryk Górecki,Cantus in Memoriam Benjamin Britten (1976) de Arvo Pärt, The Veil of the Temple(2002) de John Tavener, Silent Songs (1977) de Valentin Silvestrov.12Audiţii recomandate pentru curentul spectral: Partiels de Gérard Grisey, Gondwanade Tristan Murail, Stimmung de Stockhausen, Mutation de Jean-Claude Risset,Stria de John Chowning (1978) Mortuos Plango Vivos Voco de Jonathan Harvey,lucrările compozitorului român Octavian Nemescu.În atenţia scriitorilor braşoveniUn colectiv de filologi coordonat de prof. dr. MihaelaMalea Stroe pregăteşte redactarea unui Dicţionar alscriitorilor braşoveni (sec. al XX-lea).Avem în vedere scriitori români, germani, maghiarişi de alte naţionalităţi, născuţi în judeţul/oraşul Braşov şiactivi în acest spaţiu, născuţi în alte judeţe, dar stabiliţi şiactivi în judeţul/oraşul Braşov, născuţi în judeţul/oraşulBraşov, dar stabiliţi şi activi în alte localităţi din ţară saustrăinătate.Solicităm sprijinul şi colaborarea colegilor filologi dela Universitatea „Transilvania”, ale USR, ale ASPRO, alebibliotecilor judeţene, ale comisiilor judeţene de cultură,ale editurilor şi, în cazul scriitorilor care nu mai sunt înviaţă, sprijinul urmaşilor în furnizarea datelor şi informaţiilornecesare pentru realizarea dicţionarului.Adresăm scriitorilor braşoveni rugămintea de acompleta chestionarul alăturat şi de a trimite până la 1 decembrie2008 răspunsurile (redactate cu diacritice!), înformat electronic, ca document ataşat, la adresa scriitori.brasoveni@yahoo.com,sau dactilografiate la douărânduri, pe adresa Muzeul Casa „Ştefan Baciu”, str. Dr.Gh. Baiulescu, nr. 9, 500107, Braşov/România.Mulţumim anticipat tuturor celor care vor contribuicu promptitudine şi seriozitate la realizarea acestui demersşi, implicit, la realizarea unei lucrări de referinţă.3730www.oglindaliterara.ro

MERIDIANE LIRICEÜYEZYR LOKMAN CAYCI(Franţa)ÎMI CAUT ANII PIERDUŢICe importanţǎ mai areCǎmaşa mea de muncǎAlbastrǎ şi sfâşiatǎPantaloniiŞi ciorapii mei uzaţi ?Când eu îmi cautAnii pierduţi...Ce importanţǎ mai auScrisorile primiteŞi drepturile melePe nedrept confiscateCând eu îmi cautAnii pierduţi...Ce importanţǎ mai arePrietenia, fraternitateaMunca în colectivCând eu îmi cautAnii pierduţi...Ce importanţǎ mai areMunca mea rǎmasǎ în urmaTranspiraţia şiEforturile mele considerateAcum toate nuleCând eu îmi cautAnii pierduţi...Traducere din lb. francezǎMariana PÂNDARUPODULCopilul de o curiozitate imensǎLacomǎ /însetatǎScruteazǎ peste podUşile ce se închid...Mulţimea de oameniCare privind în viitorCu gânduri înşelǎtoareVor sǎ ajungǎAproape de soareCând el va asfinţiDincolo de podul înaltDezamǎgirileCopilului de curiozitate imensǎSe transformǎ în speranţe.PODULÎn întunericul imensCopilu flǎmând şi însetatPriveşte de pe un podLa porţile ce se înshid...Nǎscut in Turcia, trǎieşte din1991 in Franţa şi este designer in cadrulAsociaţiel pentru Formarea Profesionalǎa Adulţior. Scrie poezieîn reviste din Turcia.Debutul editorial şi l-a fǎcut înanul 1975 cu volumul “Sentinţa nopţilor”.De atunci a publicat mai multevolume şi este mereu prezent maiales in publicaţiile din Franţa şi Turcia.Mariana PÂNDARUO mare de oameniCe se ascund de ziua de mâineCu gânduri fǎrǎ scuzeLegaţi unii de alţiivor sǎ treacǎPrin faţa soarelui...Vǎzǎnd cǎdereaDe sus de pe podÎnfrângerileCopilului din întunericul imensSe transformǎ în speranţe.Traducere din limba francezǎ,Prof Coca CODRIANULic. RǎducǎneniÎmi caut anii perduţiCe conteazǎCǎmaşa mea albastrǎRuptǎ de muncǎ,pantolonii scâlciaţi ?Eu, îlmi caut anii pierduţi...Ce conteazǎScrisorile mele deschise,Exilul meu,Drepturile mele furate ?Eu îmi caut anii pierduţi...Ce conteazǎPrietenia, fraţia,Munca împreunǎ ?Eu îmi caut anii pierduţi…Ce conteazǎ,Lucrǎrile mele pierduţii mele,Eforturile mele zadarnice?Eu îmi caut anii pierduţi...Traducere din limba francezǎ,Prof Coca CODRIANULic. RǎducǎneniDacǎ acest pom n-ar avea decât o ramurǎDacǎ acest pom n-ar decât o ramurǎÎntâmpinându-se spre gândurilewww.oglindaliterara.roCelor ce iubesc...Dǎruind fructe de bunǎvoiePe care le contemplu cu poftǎ de lafreastrǎ..Frunzele lui sǎ nu cadǎ vreodatǎPe umerii orbi ai pǎmântuluiŞi urcǎ... urcǎ...Pe braţele vântului.Dacǎ acest pom n-ar avea decât o ramurǎStrǎpungând cerurile albastreFǎcând stelele sǎ tacǎŞi neascultând vântul.Traducere din limba francezǎ,Prof Coca CODRIANULic. RǎducǎneniTU N-AI CUNOSCUT INCA AL-BASTRUL FIUL MEUTu n-ai cunoscut încǎ albastrulFiul meu...Dacǎ tu l-ai fi cunoscutTu n-ai pâta cerul.Tu n-ai murdǎri marca...Şi încǎ... Şi încǎTu n-ai face sǎ cadǎPǎsǎri atât de tinereTǎindu-le aripile.Tu n-ai cunoscut încǎ albastrulFiul meu...Dacǎ l-ai fi cunoscutAi vedea mâinile întinse cǎtre cerŞi n-ai cunoscut încǎ albastrulFiul meu...Traducere deElisabeta BOGǍTAN¤ Am preluat integral, cu permisiuneascriitorului, o traducere a unui articoltradus din franceza de Doamna ProfesorCoca Codrianu.Imi face placere sa va anunt caUzeyir isi publica acum texte in limbile engleza,franceza si spaniola pe site-ul nostru.Cei care vor gusta poeziile lui si care cunoscbine limbile respective sunt invitati saincerce traduceri in limba romana ale textelorlui.Sunt convins ca acest scriitor turc vafi incantat de aceasta initiativa si va promovafiecare traducere in parte cu creditelede rigoare pentru traducatori.3731

EVENIMENTIOAN DUMITRU DENCIU 60Poezia, profesiune de credinţăScriu poezie de când m-am descoperit cu adevărat proaspăt, dar, recunosc, nu m-am dedicat ei cutotul, ci amăgindu-mă şi alte orizonturi – proza vieţii şi a istoriei, mitologiile lor mai mult sau mai puţin intelectuale– am peregrinat pe căi îndelung rătăcitoare şi care abia acum încep parcă să se întâlnească. M-au dusele din nou la poezie? Sper că da şi accept chiar, cu oarecare voluptate, pierderea naivităţii. Iar dacă e să dauo definiţie a concepţiei la care am ajuns, aceasta ar fi ecuaţia: poetic = lirism + transmodernitate (nu „post-modernism”).Pentru mine, lirismul – în ciuda termenului precar, o etichetă, încă un -ism – este muzică şi dans al cuvintelor.Mai puţin pictură, deşi… vedem cum mişcarea se opreşte câteodată într-un tablou de extaz. A izbuc-Ioan Dumitru Denciunit în vremuri imemoriale ca o sugestie din spatele eului, dintr-un decor deja animat şi luminat a giorno, însăinconştient de sine. S-a proiectat involuntar pe ziduri de tăcere şi întuneric, apoi a fost căutat, captat de aezi, împlântat în auzul vătuit,în privirea de ceară ale celor dimprejurul scenei – un foc în vatră, o sală de ospăţ, un loc de clacă, o poiană. I-a făcut să susure, i-a distilat,hipnotizat (până la o a doua adormire naturală), i-a sedus să se caţăre măcar pe marginile ringului.Ulterior s-a constatat că vraja poate încăpea şi-n făcătură (etimologia verbului poiein?), ba încă pe burduful de piele al literelor(gr. diphthera > etrusco-lat. littera) şi mai târziu pe ecran. Însă, când s-a exagerat pe aceste coarde ori clape, magia s-a volatilizat. Sunetul-chinestezies-a împrăştiat, căzând pulbere – fie şi auriferă – în prozaicul cotidian sau urcând spre „eterul” de sub bolţile frunţii. Dinfericire, la limită lirism e şi matematica ştiinţei şi suflul / esenţa filozofiei. Ca să nu mai vorbim de misterele existenţei, care transformănu rareori urâtul, abnormul în frumuseţe.Nu cred că există crize ale lirismului. Poate momente, perioade în care nu este ascultat, auzit, simţit. Poate se mai îmbolnăvesclira şi degetele ce o ating, muşchii balerinului şi podeaua de sub poantele sale, coala de hârtie / computerul şi braţul scriitorului, ochiulîn coadă de păun al unuia sau altuia dintre artişti. Mereu tonul şi gestul (gustul!) poetic revin, inefabile şi indescriptibile. Ori ne aşteaptăîn pânzele nebuloase ale viitorului, să ne ajute să regăsim în prezent sacrul. Atunci când gândul nu mai prinde forme, cuvântul răsaredin infoliul luminii aurorale şi ne face să i le redăm. O mare infuzie de iubire răstoarnă pustiul nostru nu tocmai temperat.Cât despre problema comunicării şi receptării poeziei, mi-e imposibil să mizez pe vreo tehnică public relations. Cultiv mai degrabăieşirea experimentală din cadrele limbii materne prin autotraducere sau scriere direct în idiomurile străine la îndemână, spre a verificarezistenţa sensurilor şi imaginilor într-un orizont mai larg şi a mă întoarce îmbogăţit, împrospătat, deruginit.Propun în continuare 3 poezii proprii în versiune română, italiană şi franceză.Cine sau ceCine, închisîntre oglinzile lumii,pe sine se-ntreabăce sau cineascuns e sub talpade pământ, în amiazăamfore din zinu plămădeşte.Nu-şi poate construiun chip mai frumos,nici chema o iubitădin poveşti sublunare.Nu-i curge în vinedecât un fluviu trădat.Naufragiu(Curând nu vor mai conta...)Curând o mulţime de lucruri scrise deminenu vor mai conta nici cât negru sub unghie.Poate vreo intonaţie să rămânăîn fragila memorie a hârtiei,aceea care se citeşte singurăîn tăcerea noptatică a bibliotecilor,în timp ce carii îşi fac înfometata lortreabă.Sau ca un curios parazitprin reţeaua computerelor.Ori într-un sertar nerăscolit de urmaşi(nici un mănos testament nezăcândacolo)al unor prieteni defuncţi.Ar fi inspirată de tine acea arìpă de sunet,acea geană de ochi, Sine Doamne,pe când expiri parte din euritmia-ţi cereascăPrecum un greier rar ţârâi,scărmănându-mi harfa ventriculelor,3732Chi o che cosaColui che,chiuso tra gli specchi del mondo,si domanda chi o che cosasi nasconda sotto la suoladi terra, a meriggionon plasmaanfore dal giorno.Egli non può foggiarsiun volto più bello,né chiamar un’amanteda racconti sottolunari.Nelle sue vene non scorreche un fiume tradito.Naufragio(Fra poco non conteranno più…)Fra poco gran copia delle cose da mescrittenon conteranno nemmeno quantoun granello di terra sotto le unghie.Può darsi che qualche intonazione restinella fragile memoria della carta,quella che da sola si leggenel silenzio notturno delle bibliotechementre i tarli fanno il loro affamato lavoro.O come un curioso parassitanelle reti dei computer.Ossia in uno scorrevole non rovistato daeredi(poichè nessun testamento ferace vi giacesse)di certi amici defunti.Sarebbe ispirato da te quell’alito di suono,quello spiraglio d’occhio, Signor Sé,intanto che espirassi parte della tua celesteeuritmia.A mo’ di un grillo raro stridulo,grattando l’arpa dei miei ventricoli,www.oglindaliterara.roQui ou qu’est-ce queQui, ferméentre les miroirs du monde,se demandequ’est-ce que ou quise tient caché sous la semelleen terre, à midine modèle pasdes amphores du jour.Il ne peut pas se créerun visage plus joli,ni appeler une bien-aiméedes histoires sublunaires.Dans ses veinesce n’est qu’un fleuve trahiqui coule.Naufrage(Bientôt beaucoup ne vaudra plus...)Bientôt beaucoup de ce que j’ai écritne vaudra pas même un grain de terresous les ongles.Il se peut qu’une intonation quelconquerestedans la fragile mémoire du papier,celle qui se lit toute seule dans lesilence nocturne des bibliothèquestandis que les vrillettes font leur affamétravail.Ou comme un curieux parasitedans les réseaux des ordinateurs.Ou bien en un tiroir non fouillé par les héritiers(puisque pas de riche testament là)de certains amis défunts.Ils seraient inspirés de toi cette aile deson,ce filet d’oeil, Seigneur Soi,alors que tu expires une partie de ta celesteeurythmie.Tel un grillon rare je crisse,

POEZIAfericit c-am scăpat încă o clipăde înţepătura Văduvei Negre.Straniu deja, mai exotic decâtcel căzut în solitudinea bolilor minţii,încerc să eşuez pe o plajăunde m-ai putea regăsi.Exerciţiu de înstrăinare(Când nu mai poţi suporta...)Când nu mai poţi suporta,nu plânge; înstrăinează-te.Închipuie-te într-un decor care,chiar având trăsături ale celui în care trăieşti,te aruncă deodată într-o senzaţiede prospeţime nicicând cunoscută(dacă nu pe o altă lume).Lasă-te cu fior în voiavalurilor sale de sunete, lumini şi culori,în vârtejul său de doruri promiţătoare,vise trăite, versuri catalectice...Până ce toată ruginadin sufletul tău va fi topită, spălată.Atunci îmbracă-te de sărbătoareşi du-te să faci vizită unor prietenice-mbrăţişează aceeaşi paralelă.felice di scampar ancor’ un attimoalla puntura della Vedova Nera.Strano già, più esotico del cadutonella solitudine delle malattie della mente,provo a naufragar su una spiaggiadove potresti ritrovarmi.Esercizio d’estraniazione(Quando non puoi più sopportare…)Quando non puoi più sopportare,non piangere; estraniati.Immaginati in un ambito che, pur avendotratti di quello in cui vivi, ti gettassesubito in una sensazione di freschezzamai conosciuta (se non in un altromondo).Lasciati con un brivido in baliadelle sue onde di suoni, luci e colori,nel suo vortice di promettentidesideri, sogni vissuti, versi catalettici...Fino a che tutta la rugginedell’anima tua verrà sciolta, lavata.Allora vestiti a festae va’ fare visita ad amiciche abbracciano il medesimo parallelo.en grattant la harpe de mes ventricules,heureux d’échapper encore un momentà la piqure de la Veuve Noire.Étrange déjà, plus exotique qu’un tombédans la solitude des maladies mentales,j’essaie à naufrager sur une plageoù tu pourrais me retrouver.Exercice de dépaysement(Quand tu ne peux plus supporter…)Quand tu ne peux plus supporter,ne pleure pas; dépayse-toi.Imagine-toi dans un cadre qui,même ayant des traits de celui où tu vis,te donne la sensation d’une subite fraîcheurjamais connue (sinon dans un autremonde).Laisse-toi avec un frissonau gré de ses vagues de sons,de lumières et couleurs,au tourbillon de ses désirs prometteurs,de songes vécus, de vers catalectiques…Jusqu’à ce que toute la rouillede ton âme soit fondue, lavée.Alors mets-toi des habits de fêteet va rendre visite à des amisqui embrassent le même parallèle.DORU EMANUEL ICONARMediteranamăslini de rod plinifixând dealuri de calcarMediteranatrandafirii albispini înşirând mărgeleroşii pe degeteNoapte albătrăiri intensenoaptea îţi dăruieştevise mănunchiuriaşteptându-teîmi ţine de urâtun mailTurla de lemnîn turla de lemnse tânguie clopotulseară cu viscolţurţuri picurăsub haina de zăpadăse naşte viaţăOctombrie-n pragdupă-amiazămiresme pipăratede crizantemeoctombrie-n pragaromeşte pe ramurigalbene feţesoare topindzăpada argintieţipăt de corbŢipăt de corbpe dealul ninsluna picură argintsingurătatepustie varăţârâit de greieresparge tăcereaPustie varăritmuri de tobăîşi scutură crengilenucul, bătrânulMoşul aşteaptăseară geroasăzăvoarele închisecopii colindăierni viforoaseîn casă, abandonat,moşul aşteaptăwww.oglindaliterara.rorisipă în parcfrunzele îşi aratăfeţele-arămiitârzie clipăgutui îngălbenitelucesc pe ramuriRisipă în parcCuloriculori săracecu şcolăreşti cuvinte:câteva versuriroş-cărămiziibogăţii de petalecârciumăreseNeastâmpărMartie iarăşidin cuib de neagră humăalbul ghiocelprimul fluture…neastâmpărul firiieste acelaşiApril e aiciapril e aicirăzbate din frunzişuricântecul mierleiîn pantoful vechi3733

CRONICĂ LITERARĂSINELE ŞI DEŞERTULSinele şi Deşertul, volum depoeme semnat de Constantin Gherghinoiu,mi-a readus în memorie aserţiunealui Gerard Genette despre literatură ca ordineintemeiată pe ambiguitatea semnelor,pe spaţiul îngust, dar vertiginos,care se deschide între două cuvinte.Aparţinând unei generaţii a cărei inocenţăse va fi pierdut, autorul apare marcat desemnele unei indimenticabile nostalgiiDan Anghelescu faţă de predecesori, într-un anume fel caracteristicăîn post/modernitate. (Vorbinddespre poezia fără frontiere a postmodernilor,Nicolae Manolescu observa că aceştia au întotdeaunaceva de împărţit cu înaintaşii lor, manifestând o nostalgie deînglobare a trecutului ce se referă la toată poezia scrisă înainte).Aşadar, poemele din amintitul volum, se remarcă prin fervoarea(cumva paradoxală), cu care-şi apropie lumi poetice îndepărtate înspaţiu şi timp. Translată în coloristica contemporaneităţii retorica lorpenduleaza intre adoratie, tragism şi auto-ironie, între sfâşietoaremelancolii şi cinic sarcasm: Privesc printre nervurile lunii/ şi vădtrecând/ docheri vlăguiţi,/ducând în spinare/ încă o zi de nimicuri/şi de nimic./…/şi cârduri de păsări /colonizează disperareamea. Accente, adesea încărcate de patetism, par sătransfigureze o glorificare inversă(!) a deşertului, întrevăzut caeşec şi neputinţă a cuvintelor, între care omenescul nu pare a semai putea regăsi; de aici şi abandonul descurajant în faţa zilnicăriei:Dacă aş putea să-ţi smulg ochiul/ şi să ţi-l vând/ imagine cu imagine/pe piaţa Rasdaq / Inima să ţi-o smulg/ şi lingourile de urăde-acolo/ să le valorific prin contrabandişti/ de profesie, prin rakeţi/la piaţa ruşilor…”.Întâmplare, deloc incomprehensibilă (ne aflăm pe terenuletern - şi oriunde - mişcător al literarităţii), autorul, în deplinătateacelor mai patafizice facultăţi, se mărturiseşte amantul de taină allui Erato! Mărturia, inevitabil, induce cititorului supoziţia că se vaafla în faţa unor poeme de amor. Iar - în virtutea faptului că deja intuisemposibilele implicaţii ale amintitei poezii fără frontiere – măputeam lăsa legănat în iluzia că ar urma o resuscitare (de ce nu?) avechilor chansons courtoises. Să recunoaştem, în plin veac XXI,reîntoarcerea la melodica unor Crestien De Troies, Godefroi DeChastillon, Adans de le Hale, sau Roufins De Corbie, pare plină deseducţii şi promisiuni. Şi pentru că imaginaţia nu e niciodată dispusăa se conforma unor oprelişti – în ceea ce mă priveşte - eram tentatsă fantazez (adoraţiile auctoriale adresându-se Poesiei ca Doamnăa inimii) şi asupra tipologiei feminine ce ar fi urmat să încarnezepersonajul. Prin urmare (re)apariţia unei dantesc-renascentistedonna angelicata părea destul de probabilă. Dar, ca de obicei înastfel de împrejurări, eram în eroare! Nu hieraticul Dante era modelulaici. Imprevizibil, autorul optase pentru caligrafia burlescă aunui alt (tot) renascentist: Cecco Angiolieri. Prin urmare n-aveam sămă aflu învăluit de aeratele limpezimi stil-noviste; şi nici graţioasaumbră a unei Beatrice Portinari nu avea să-mi plutească pe dinainte.Profilul Poeziei va fi recompus după chipul plebeu al Bechinei, fiicade tăbăcar, celebra (plină de hachiţe), iubită a lui Angiolieri. Aşa seface că, pe un tipar apropiat de cel al redutabilului sienez, întâlneamo - minuţios elaborată şi amplă – retorică de afurisenii, reproşuri,maledicţiuni şi mizantropii, deci tot reţetarul cunoscut al certurilordintre amanti: ”Paj ţi-am fost până ieri, Poezie,/ de azi m-ai ridicatla rang de scutier,/…/ Tot mai sper, Poezie,/să născocesc ocale/ pe unde să fug,/ să scap de durere,/ durerea că eu te slujesc,/te spăl pe picioare,/ iar tu mă dispreţuieşti,/”. Desigur,apropierile amintite nu presupun, în nici o privinţă, epigonism.Surprinzătoare va fi prospeţimea acestor poeme îndatoratăcapacităţii de a refiltra ceva din aerul de tinereţe goliardică a poeziei.Care devine sesizabil atât prin tonalitatea şi volutele retorice, cât şiprin seria de leitmotive capabile să evoce – şi chiar cu pregnanţă –ceva din aerul şi trăsăturile esenţiale aparţinând epocii: femeia, amorulsenzual şi plebeu, taverna, sărăcia. Dar şi o crepusculară melancolievillonescă, arborată aproape ca un semn heraldic: „..eranormal François,/ să dansez singur,/ să mă uit după femei,/ eranormal ca Pingelăreasa absolută / să aştepte să-i dau prăjituride cofetărie/ cu linguriţa/ direct din gura mea,/ era normal să fiutot o ură,/ François / …/ Era în firea lucrurilor/ să nu ne iubim/în taverna mirosind a iad şi a vin,/ era firesc să nu cobor pepământ/ să nu vin la balul înfocat / al lui sunt”.Stranie şi tragică lumea acestor poeme: Un eros desfrânat/…/şi o boare/ de sfârşit de viaţă/ …îmi mătură cele poveşti/în care-mi ascunsesem/ sufletul, /inima vie / şi pe tine,/Dumnezeulmeu,/ Poezie/..../ Nu mai am bani să te întreţin, Poezie,/sărac lipit pământului cum sunt/ nu mai am cum să plătescdiurna/ cuvântului/... In insaţiabila confruntare discursul devine vitriolant.Dezolantă şi mizeră, condiţia poetului este aceea de prizonieral unui troc-magnific şi disperat: „traficam armele de focale poeziei, / le dădeam contra ani de viaţă, /până m-am transformat/ din marele foc/ într-un mare continent de gheaţă”.O coloratură specială surdinizează singurătăţile şi disperareaîn aceste poeme. Deşertul nu e decât o altă exprimare acunoscutului spleen al poeţilor; el delimitează o situatie existenţialăînsumând întregul destin al tuturor amanţilor Poeziei. Cel de aicise simte, asemenea lor: boem, maudit, scapigliato, copleşit deirepresibila malinconia. Dialoghează cu Eminescu, Nerval, Baudelaire,Villon, Maiakovski, Esenin, reconfirmând - şi astfel – ideeacă poezia contemporană este şi memorie purtătoare de încărcăturişi reminiscenţe ale trecutelor vârste poetice. Şi – prin urmare aici– ea respiră într-o solidară coprezenţă cu întreaga stirpe poeticească.Sinele şi Deşertul se profilează şi ca imagine a unui timpfracturat: „Timpul inimii mele/ s-a dus pe apa sâmbetei/…/ timpulvorbirii mele / se prostituează prin slăvi cu porumbei…/ Şice revoluţie perfectă,/ ce răscoală am ratat/ acceptând să mănasc,/ şi ce înălţimi ale neantului pur / m-ar fi aşteptat..”…” Nicio închisoare/ nu ne poate potoli durerea, François,/obezile pentrurupt fluierul piciorului/ şi tortura apei/ nu au putere/ asupragolului din suflet,/ asupra hoinărelii fără umblet,/asupra dorului/de a fi Dumnezei,/ de aceea, François,/ trecem noi majestuos,/adierede moarte printre femei/”…Morbul care macină interioritatea acestor poeme e fără-speranţamântuirii prin verb, vocalizând în golul şi pustiirea de sensuria lumii: atins de bacilul/ îndoielii de sine,/ posedat de virusulmortal / al neîncrederii/ că viaţa are existenţă./ Foamea metafizicăcongelează sufletul…croit temeinic/ pe dos. Şi de aceea:Dezgustul, Doamne,/Deşertul/ sunt Eu, / de sus până jos .../ Prizonieral bucătăriilor de bloc, unicul spaţiu care îi e hărăzit, poetul eo singurătate care-şi ridică reichstagul sufletului…pardosit cumetafore: Lumpenproletariatul/ din metafora ta se revoltă, /pune la cale revoluţii, /conjuraţii, / şi atunci poezia se îmbujorează/şi începe să facă libaţii, / să te cheme/ să-i fii soare şivreme./ Terzimanul tău am vrut să fiu, /Doamne, /să te scriu /până la sânge, /până la aura din jurul frunţii, /până la stele/ şinori /să mă scriu, /dar lumpenproletariatul / din poezia mea/intră în solda lui nu/ şi pe tine, Poezie, te face neant, psihi-mu,/ parighoria tu kosmu/....Poezia lui Constantin Gherghinoiu are o privire tragică adresatădepărtărilor şi unui real, mereu mişcător: „Aerul ciuruit depăsări/ închipuite/ şi împrejurul/ ca un imperialism al nesiguranţei/şi deziluziei/…/odaliscă în ruină pe colinele/dintre vis/ şiistoria recentă a inimii,/şi tu, protestând/ cu toate mâinile talenezburătoare/ asemenea păsărilor de pământ/care ciuruiescaerul/ şi împrejurul firav al fiinţei/unde apari câteodată,/ doarcâteodată./...Evident, ea respiră întreaga toxicitate a acestui real,vădindu-se, poate tocmai de aceea, materie capabilă să spunăfiinţa (mulţumesc Gilles Deleuze), exasperată de agresiunile şi insolenţaderizoriului: la miezul nopţii sună sirena /Laminorului detablă subţire,/… /o nouă zi de foame metafizică /se congeleazăîn capul tău../…talazurile ruinelor tale,/ lăuntricele,/ erau maricât viaţa…Şi de atunci am deschis un front/în cecenia/ metaforei/şi-acolo am murit/ blestemat…/.Realul, o agresivă şi tragică maladie! O rostire celebră înuniversul poetic spune: lumea văzută nu mai e o realitate, cealaltănu mai este un vis. Poate - şi din acest motiv – autorul detestăchiar ordinea spaţio-temporală de care aparţine: Adormire/era numele timpului/ în care mi s-a părut/ că mă nasc/ Absenţă/numele orelor/ care în tăcere mă pasc.Sinele şi deşertul este cartea unui poet interesant, pe care– în continuare - va trebui să-l urmărim cu multă atenţie, amintindunemereu acea zicere a lui Samuel Beckett potrivit căreia din oricescriere nu rămâne decât un păcat împotriva eşecului din cuvânt.3734www.oglindaliterara.ro

MEMORIIVineri 23 martieMariaJURNALMă pregătesc să mă duc la mama. M-am trezit destul dedevreme. Programul meu de insomnie de vară dă semne. Cu tot cucele două diazepame luate aseară şi nitrazepamul luat când m-amtrezit a doua oară cca 6 şi jumătate. Adormisem, ca de obicei, pe la10 şi acum mă pregăteam pentru o zi lungă, fără obişnuitul mic somnde după amiază. Brusc şi foarte intens, în cele aproape două orede semitrezie matinală m-am gândit, ca într-un vis, la …Maria, rememorând:Era prin vara lui 1941, pe la începutul lui iunie, cu puţin timpînainte de intrarea României în dezastruosul război din est, alături deGermania. Aveam 17-18 ani, iar ea, Maria, avea pe cât puteam sămidau seama, cu un an sau doi mai puţin. Am cunoscut-o într-o duminecădin acel început al vacanţei de vară, la o serbare şcolară, laBlăgeşti, actualmente sat de reşedinţă comunală de care aparţineValea lui Ion, la vreo 2-3 kilometri spre miazăzi, cum treci punteapeste Pârâu şi urci pe cărăruia de la Boiţa, pe platoul încărcat deverdele violent al porumbului prăşit de-al doilea, printre loturi cu lucernăşi iarbă crudă, presărată cu albastrul florilor de sulfină şi dealbul margaretelor sălbatice care pe la noi se cheamă ochiul boului.Nu ştiam, grăbind pasul printre ogoare, nici nu bănuiam, şi nici nuaveam cea mai firavă presimţire că aveam să mă întâlnesc cu primaşi cea mai mare iubire a vieţii mele, Maria. (Iată-mă-s deci în posturade sentimental… lacrimogen, care nu-mi place nicidecum. Erau omulţime de soldaţi nemţi în regiune, fie la Bacău sau la Piatra Neamţ,ba chiar şi la Buhuşi sau la Blăgeşti erau vreo doi-trei, căscând gurala ceea ce se petrecea pe scena improvizată în curtea şcolii. DomnulGăină, directorul, anunţă solemn că o fată frumoasă venită de laBucureşti urma să ne cânte ˝Mi-e dor de munţii Caraimanul!˝. Mariaa urcat pe scenă cu paşi foarte siguri, cu un zâmbet larg, generos,fermecător, ca de… profesionistă într-ale spectacolului. Avea nişteochi mari, jucăuşi, strălucitori cum nu mai văzusem, negri-căprii,părul lung, negru, lăsat pe spate până dincolo de mijloc. Cânta dumnezeieşte! Voce plină deosebit de sonoră, soprana, de parcă ar ficântat la un instrument izvorât din fiinţa ei controlat şi prin efectulprodus asupra auditoriului pe care îl vrăjea. De atunci am rămas cu˝doriri˝ de munţii Caraimanul. Nu-i văzusem până atunci dar mi-aurămas în subconştient. Aveam să-i văd aievea în toamna anului1946, când am fost luat la armată şi repartizat la Batalionul I Vânătoride munte de la Sinaia, de unde păstrez urâte amintiri cazone şi mizere.Aveam să-i revăd mereu pe tot parcursul vieţii mele şi să măbucur de frumuseţile lor, să-i urc, începând de prin 1950-1951, laCruce, la Babele, la Peştera, la Omul. Îi iubesc enorm şi rămân laconvingerea că sunt cei mai frumoşi munţi din România şi din toatălumea pe unde am umblat. Şi visul meu cel mai drag din toate ar fifost să am – o cabană, undeva pe la Buşteni, pe la Poiana Ţapului,să le pot admira superba creastă aureolată de roşul amurgurilor senine.De câte ori îmi ofer această privelişte nemaipomenit de frumoasăaud în memoria mea vocea aceea extraordinară a Mariei, pescena improvizată în curtea şcolii de la Blăgeşti din iunie 1941, ovoce pură, limpede precum cristalul, răspicată, puternică pentru cei16 – 17 ani cât avea atunci. Aflasem pe loc, de la unii şi de la alţii,că e o fată de la Bucureşti venită în vacanţă cu părinţii şi fraţii ei originaridin Blăgeşti, plecaţi de multă vreme în capitală. Atunci l-amcunoscut şi pe Vasile, unul dintre fraţii ei (a fost între timp ofiţer desecuritate, dacă nu mă înşel, trecut la pensie îndată după cazul Pacepa)amândoi fiind elevi la Liceul Kretzulescu din Bucureşti. PeMăria, Maricica, Cica (i se zicea în mai multe feluri, dar pentru minea rămas Maria) ar fi remarcat-o, cu ocazia unei vizite la acel liceu, lao festivitate oarecare, chiar Maria mareşal Antonescu apreciindu-ivocea şi dispunând să fie dată la Conservator. Aşa se auzea printrebăieţi şi fete.Apoi am început să ne vedem, din când în când, la LucicaGherasim, duminicile. Lucica era o cunoştinţă mai veche, făcea, mise pare, gimnaziul din Buhuşi. Locuia într-o casă veche din Blăgeşti,o casă veche dar mare, prin comparaţie cu altele, trainic zidită,având pridvor – prispă cu stâlpi groşi din paiantă, văruiţi, cum nuerau alte case. Ar fi fost casa de vechil boieresc, pe vremuri, sezicea. Ne duceam la ˝balurile˝ de la Blăgeşti, frecventate de … ˝protipendada˝elevilor de liceu, din Blăgeşti şi din Valea lui Ion, sau dewww.oglindaliterara.rola Buhuşi, baluri unde era primită… prostimeape acea vreme. Maria mă vrăjea cuglasul ei ca de clarinet, cu accentul ei literar-bucureşteanfoarte plăcut la auz.Părea, cum se zice, „disponibilă”, foarteîndrăzneaţă, nu umbla deloc însoţită demamă pe la numitele baluri, era privită cucoada ochiului de acele… „bătrâne” care,se vedea, nu aprobau cu ochi buni înclinaţiilemele către fata cam… excentrică”de la Bucureşti, „cântăreaţa”, căreia nimeni,între tineri, nu-i cunoşteau părinţii.Îmi mai aduc aminte că inflamarea mea aatins una dintre primele culmi cu ocaziaunei excursii în grup, la Piatra Neamţ. Nu Ion Rotarumai ştiu dacă mai fusese cu noi, în tren,altcineva decât Vasile, fratele Măriei şiIonel Creţu, vărul lor, bucureştean şi el, de asemenea elev la Kretzulescuvenit în vacanţa de vară la Blăgeşti. A fost o excursie scurtăde tot, cu bani numai pentru tren, pentru câte o îngheţată, ceva şicam atât. Am urcat pe monticul Cozla, am stat pe iarbă, în poiană,am găsit momentul să-i spun Măriei că o iubesc (ea a râs zgomotosşi m-a privit zeflemisitor). Apoi cu briceagul, am… „eternizat” numelenoastre (iniţialele!) scrijelindu-le pe scoarţa unui copac lângă o…inimă străpunsă de o săgeată, cum cerea tipicul după care ne-am întorsacasă, tot cu trenul… „Eternizat” nu-i chiar o vorbă de tot goală.De câte ori am trecut prin Piatra Neamţ, îmi fac timp şi trag o fugăpână pe terasa de la Cozla unde contemplu copacul cu pricina. Şinumai eu ştiu să descifrez inscripţia de acum aproape o jumătatede secol buburuzată, deformată de trecerea timpului, cicatrizată petrunchiul unui carpen de la marginea poienii care mai trăieşte încă.Îmi mai aduc aminte cum în aceeaşi vară am mai fost împreună laun bal de la Racova, sat mare, în prelungirea Buhuşului după cetreci podul peste Bistriţa şi urci dealul, cum vii dinspre Blăgeşti. Amdansat toată noaptea aproape numai cu ea, până la istovire. Numaicu mare greu, a doua zi, pe un soare torid, am ajuns acasă, fiecarela casa lui, cu picioarele ciumpăvite de atâta dans şi de atâta mersprin prunduri şi prin colburile drumului.Pe urmă nu-mi mai aduc aminte decât că-i tot scriam, lungi,înflăcărate scrisori, la care ea îmi răspundea destul de rar, laconic,plat, banal, prozaic, în timp ce filele mele erau grele de versuri(Doamne, ce fel de versuri vor fi fost) şi de nesfârşite poeme înproză. Şi nu visam altceva decât Bucureştii şi iarăşi Bucureştii, peimaş, păzind vitele, mai ales – când completam apusurile de soare,roşii – portocalii, mirifice, incendiind dinspre partea transilvană munţiiTarcăului şi Geamăna.I-am scris şi din zisul „refugiu”, după sau în preajma lui 23august 1944 când au venit ruşii, apoi şi din armată, unde mă aruncasesoarta de la Ineu, de la Arad, apoi de la Sinaia, exact sub Caraimanulcântat atât de frumos de iubita mea pe care n-o văzusemde atâta vreme. Am făcut ce-am făcut şi cu ajutorul unui prieten, m-am mutat cu armata în Bucureşti, ca … însoţitor pe lângă un maremutilat de război – orb, colonelul Bogdan, cu care locuiam la SpitalulMilitar din strada Ştefan Furtună (sau cum se va fi numit atunci,sau cum se mai numeşte azi, nu ştiu). Cu mare greu, pe ascuns, fugindcând puteam în oraş, am descoperit adresa (adresa de peteren , vreau să spun) Mariei, în spatele Mitropoliei, pe strada Olimpuluila nr. 51, unde stătea cu familia, o cocioabă nenorocită dinscânduri şi paiantă, acoperită cu carton gudronat, ţinut să nu-lzboare vântul, sub nişte pietroaie şi cărămizi. Sărăcia se vedea deadreptul, în cele câteva chichineţe, nu cu ochiul liber, zic, ba chiarorb să fi fost tot o simţeai… Maria era aceeaşi, mult mai rece însă,absolut indiferentă la flacăra care ardea în mine de atâta vreme.Zâmbea tot atât de fermecător, îmi răspundea cu – câte un „bonjur”şi, mereu grăbită, pleca de la diferite, cum se spunea atunci „întâlniri”,„ceaiuri” etc. „Nu pot să mai stau cu tine, zicea, mă grăbesc, amo întâlnire, mă duc la cinema…” / „Cu cine, murmuram eu, nenorocit,în jegoasele mele haine militare?” / „Cu … Giurgiu, îmi răspundea,n-am timp, pa /… Şi mă lăsa cu bătrâna-i mamă, să-i ţin deurât, cu tatăl ei, sărmanul, bolnav, gemând pe o laviţă din acel bordei,amândoi bătrânii, privindu-mă compătimitor, lucru pe care nu l-am suferit niciodată în viaţa mea. Era, mi-aduc aminte într-o zi deSfânta Maria, la 15 august 1946… Buchetul meu de crizantemealbe, cumpărat din Piaţa Sf. Anton cu 400 de lei toţi banii pe care îiaveam, zăcea aruncat pe colţul laviţei pe care zăcea bătrânul gemând,aruncat în graba mare de Maria. Îi adusesem, „de ziua ei” nenorocitulde mine…(continuare în nr. viitor)3735

DIALOGURI PARIZIENEScriitor, profesor, scenarist, doctor în ştiinţepedagogice, E.S. Ylljet Aliçka are unparcurs biografic profesional şi politicMarlena Lica Masala bogat şi dinamic. Între 1992-1997 a fostdirector al direcţiei Relaţii Internaţionalea Ministerului Culturii, Tineretului şi Sportului,Tirana; între 1998-2007, responsabil al Comisiei de Informaţieşi Comunicare a Delegaţiei Europene la Tirana. Din 2007 estenumit ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Albaniei în Franţa(rezident), Portugalia şi Algeria (nerezident). A publicat proză şi lucrăriştiinţifice. Scenariul filmului „Slogan”, coproducţie franco-albaneză,i-a fost selecţionat pentru Festivalul de la Cannes în 2001.I-au fost acordate medalii si premii.- Excelenţă, spuneţi-ne vă rugăm, ce semnificaţie arepentru Albania această conferinţă găzduită de Senatul Franţei despreexcepţia albaneză în contextul exterminării evreilor europeniîn timpul dominaţiei naziste?- Aşa cum aţi remarcat, conferinţa a fost găzduită de SenatulFranţei, ca spaţiu simbolic al libertăţii, nu doar unul în care seiau decizii politice. L-a iniţiativa colonelului Etienne Bommier amaderat mai mulţi parteneri instituţionali, Senatul Franţei, AmbasadaAlbaniei la Paris, Arhivele Naţionale albaneze. Albania i-a protejatpe evreii albanezi sau pe cei care s-au refugiat în ţara noastră dinalte ţări vecine dintr-un profund respect pentru om şi demnitateaumană. Conferinţa a fost organizată ca o simplă mărturie despreatitudinea albanezilor şi nu ca revizuirea istoriei sau pentru a judeca, evalua orimăsura evenimentele de atunci. Poporulalbanez, cu toate diferenţele religioase şietnice ori politice, are în esenţa sa anumitevalori morale pe care şi le-a păstratpână în prezent. Din punct de vedere religios,evreii au fost protejaţi atât de bisericilecreştine cât şi de musulmani.Deasemeni, rolul statului şi instituţiilorsale a fost important. Este o experienţăaproape unică în timpul celui de al doileaRăzboi Mondial: în Albania nu au fostelaborate legi rasiale, iar evreii nu au fostobligaţi să poarte steaua galbenă ori altemarcaje cu caracter de discriminare rasială.- Ne puteţi spune, statistic, câţievrei au fost protejaţi?- De-a lungul istoriei pot fi identificatedouă valuri importante de evreicare au imigrat în ţara noastră: pe de oparte, cei veniţi în urmă cu trei secole, în special din Grecia, cares-au integrat, fiind adoptaţi de poporul albanez, iar pe de altă parteevreii care au venit chiar în timpul celui de al doilea Război Mondial,din ţările balcanice în general, şi în special din Sarajevo. Înacei ani, în jur de 3000 de persoane, reprezentând atât evreii albanezi,cât şi cei nou veniţi, au fost protejaţi de codul onoarei albaneze,Besa.- Vă rugăm să ne explicaţi.- La noi tradiţia este de a nu trăda. Nu-l trădăm niciodatăpe cel pe care îl adăpostim. Este mai mult decât ospitalitate. Estenobleţea cuvântului dat oaspetelui aflat în casa noastră ori în ţaranoastră. Ne respectăm cuvântul de onoare, cuvântul dat oaspeteluiîn virtutea căruia nimeni nu poate intra în casa noastră sau înţara noastră pentru a-i face rău; îi oferim protecţia noastră.- În încheiere, vă rugăm, un cuvânt către cititorii din România.3736Dedicăm aceste două interviuri prietenilor si colegilor de la redacţia revistei Comunităţii Albanezilor din România,„Albanezul”, cu ocazia aniversării celor 120 de ani de apariţie„Renaşterea albaneză a fost fondată în România”― interviu cu Excelenţa Sa, domnul Ylljet Aliçka,ambasador extraordinar şi plenipotenţiaral Republicii Albania la Paris ―- Comunitatea albaneză din România este una dintre co-Palatul Luxemburg, 2008. Senatul Franţei agăzduit conferinţa „Albania, 1933-1944: OnoareaUmană, un exemplu pentru Europa”, dedicatăprotejării evreilor aflaţi în Albania în timpulascensiunii naziste. Fenomenul, unic în epocă,numit în prezent „excepţia albaneză”, a fost posibildatorită codului onoarei albaneze „BESA”.Besa este intraductibil în limba română. Sau,mai corect, nu poate fi explicat altfel decât tautologic,Besa înseamnând cuvânt de onoare,credinţă, fidelitate, cinste, „vulturitate” faţă decuvântul dat cuiva, mai ales oaspetelui. Casaaparţine mai întâi lui Dumnezeu, apoi oaspeteluişi abia apoi stăpânului casei.Marilena Licăwww.oglindaliterara.romunităţile albaneze bine primite în străinătate. În România, albaneziiau avut dreptul să înveţe în limba lor şi au reuşit să se punăîn valoare. Cunosc familii albaneze deosebite care au emigrat înRomânia şi care au reuşit să înflorească acolo. Am putea spune,fără să greşim, că Renaşterea albaneză a fost fondată în România.Paris, 27 ianuarie 2008Albania are voinţa politică de a-şi găsiun loc în centrul Europei- interviu cu senatorul Bernard Fournier,coordonator al grupului parlamentar de prietenieFranţa-Albania -Domnule Senator, spuneţi-ne vă rugăm, este prima manifestarefranco-albaneză găzduită de Senatul Franţei?Senatul Franţei a găzduit în Palatul Luxemburg mai multemanifestări dedicate Albaniei, dar această conferinţă reprezintăprima manifestare cu caracter public. Relaţiile dintre Franţa şi Albaniaau devenit mai intense în ultimii ani, mai ales după căderearegimului comunist. În ultimul timp am primit în mod particular vizitaprimului ministru al Albaniei, ale miniştrilorAfacerilor Externe care s-au succedatla acest minister, inclusiv vizita domnuluiBesnik Mustafaj, ulterior ambasador laParis şi prietenul nostru, precum şi vizitapreşedintelui Parlamentului, doamna Topali,care a inclus un dineu oficial laSenat, în prezenţa preşedintelui ChristianPoncelet. Avem mai multe legături,care se concretizează de câteva ori pean cu vizite ale delegaţiilor parlamentarealbaneze la Senatul Franţei sau cu viziteale senatorilor francezi în Albania.Aceste legături, privesc doar schimburidiplomatice ori vizează şi aspectele economice,culturale?Desigur. Ni s-a părut foarte importantsă putem prezenta o altă imagine a Albaniei,necunoscută multora. Datorită coloneluluiBommier, iniţiatorul Conferinţei,s-a putut vedea şi această „altă imagine”a Albaniei, decât aceea mai larg răspândităîn Europa, în special în Franţa. Impresia era că această ţară aalunecat în mod particular pe o anumită treaptă a scării mondialea crimei organizate, corupţiei, anumitor situaţii financiare care nusunt compatibile cu regulile europene occidentale. Dar, cu ocaziafiecărei vizite, fie aici, fie în Albania, am descoperit că Albania arevoinţa politică de a lupta pentru o democraţie reală, de a-şi găsi unloc în centrul Europei şi a-şi pregăti adeziunea la UE. PreşedinteleSarkozy şi noi, parlamentarii, apreciem aceste demersuri. Atuncicând se credea că regimul acestei ţări este unul de „fier”, indiferentde epocă, colonelul Bommier ne-a demonstrat că această ţară,încă din timpul celui de al doilea război mondial, a luptat împotrivanazismului şi i-a apărat pe evreii alaţi pe teritoriul său, încă din timpulmonarhiei. Desigur, admitem că ne aflăm în faţa unui modelexemplar, ceea nu a fost cazul în anumite ţări occidentale. şi acestfapt merită spus. Pe de altă parte, Albania este una dintre puţineleţări balcanice unde se vorbeşte franceza. Găsim acolo o fracţiunedeloc neglijabilă care practică franceza şi încă într-o manieră admirabilă.(continuare în pag. 3755)

ESEUCosmin DragomirScriitoribeat,jurnaliştiemo”Modele trec, demodaţii rămân”*Scriitorii se aricesc de fiecare dată când aud de generaţii,de punerile pe căprării ale criticilor şi istoricilor literari, dar suferăcând, prin omisiune sau nu, ei nu apar în diferitele categorisiri dincare se bat cu pumnul în piept că nu fac parte.În urmă cu câţiva ani tinerii scriitori, urmaţi apoi de către colegiimai vârstnici, s-au etalat pe net. De aici şi până la abuz nu amai fost decât un pas. Mic de tot. Mic.mic.mic. cel mai mic. O jumătatede ţară a văzut că se poate şi şi-a trimis wireless, prin cablusau fibră optică aberaţiile numite poezii, cârdurile imense de cuvintealandala autointitulate proze, etc. A urmat o explozie de siteuricu profil literar, site-uleţe culturale, forumuri. Care mai de caremai penibile.În urmă cu aproximativ un doi ani, încep să apară blogerii.Numiţi jurnalişti independenţi, free-lanceri, opinatori dezinhibaţi saupur şi simplu compilatori de ştiri şi filmuleţe gata scrise, respectivregizate, aceştia au luat prim-planul. De aici până la abuz nu a fostdecât un singur pas. Unul mic. Mic.mic.mic. cel mai mic. Sute, miide inşi care nu au altceva mai bun de făcut acasă, plictisiţi de hi5şi myspace s-au bulucit să îşi dea cu părerea despre ţară, politică,evenimente, situaţii, contexte. Vocea poporului. Portavoce ilegalăa societăţii civile. Surogat al băncii din faţa blocului.Acum se vorbeşte mult mai rar de cultură pe net decât depresă pe net. Mai mult de Bobby Voicu decât de Radu Herinean.E mai tare Zosso decât Komartin. Şi pur si simplu e vorba de audienţă,de mentenanţă etc. Un război de care o să ne doară în cot.Sau poate nici acolo.Analizând istoria recentă a internetului mioritic nu am cumsă nu observ GENERAŢIILE (sic!). Una de oameni de cultură, descălicătoride drumuri apoi jurnaliştii, mai siguri pe ei, fără să pipăieeroic cu bocancii după mine anti-personal. După tam-tamul legitimăriiliteraturii postate pe suport virtual, acum net-editorialiştilor leeste mai uşor să se impună. După ce Manolescu a declarat că“dacă nu îi văd nu există”, a venit rândul lui Cristian Tudor Popescusă se îndoiască de calitatea multor texte jurnalistice de pe .ro. Însăşi unul şi celălalt au acceptat provocările internauţilor şi au participatactiv, dar fără prea multe soluţii la dezbateri publice. Spre deosebirede Manolescu (site-ul Uniunii Scriitorilor din România a fostlansat de curând şi nici nu arată prea bine, plus că nu e actualizatprea frecvent) CTP, pe când era şef la Gîndul, a lansat ziarul chiarşi pe Second Life. Trageţi concluziile.Şi nu putem vorbi de faptul că încurc capra cu varza. Mulţibloggeri sunt scriitori, mulţi scriitori ţin jurnale, o mare parte a scriitorilorsunt jurnalişti sau viceversa. Însă nu acesta e argumentul.Generaţiile despre care scriu sunt la modă pe internet. Iar modelese schimbă la câţiva ani... la fiecare generaţie. Deoarece“conştiinţa intelectuală, care o înmănunchează, posedă, la fel ca şisupraeul moral, o dimensiune socială”*** Daniel Cristea Enache, Sertarul scriitorului român, edituraPolirom 2005, titlul interviului cu Augustin Buzura.** Theodor W. Adorno, Minima Moralia, editura Art, 2007.www.oglindaliterara.roCâte ceva despre noiCînd cineva spune : “ Viaţamea e un roman “ – ce clişeu … Şifiecare gîndeşte asta despre el. Totuşinu trăim astăzi într-o lume caresă încurajeze opinia personală. Totce vrem se învîrte într-un cerc mic alnecesităţilor zilnice, apoi …ce rămîne? De pildă ce gîndeşte un om careaşteaptă autobuzul în staţie, ce gîndeşteun om în drumul său de lapiaţă către casă ? Sfînta privire în golte poate da chiar de gol : la nimic, nune gîndim la nimic. Ne uităm, înregistrăm,poate şi contemplăm. Autobuzulmut îşi tîrăşte praful după el,Violeta Ionurcăm, proasta dracului şi-a dat cu atîta parfum că-miomoară ficatul.Vecinul din stînga e idiot, ăla din dreapta ecretin. Înghesuiala mai dezmorţeşte puţin simţurile şi dezleagăvorbirea în minte, vorbirea cu rost, vorbirea despreceva. Serviciul, facturile … nu contează. Nişte înţelesuriprind o formă logică, ordonată în minte. Acum vine iarprivirea goală, fără obiect. Coborîm din autobuz şi ne îndreptămspre ceva, care ţine tot de viaţa nostră…un clişeu.Nu se poate fără ele. Vieţile amicilor noştri au şi ele mici ororiclişeatice pe care le acceptăm cu îngăduinţă, căci altfel amrămîne singuri, foarte singuri…Apoi egoismul, răutatea, nuau devenit şi ele nişte clişee ? Sîntem atît de sătui de elepentru că înseamnă acelaşi lucru, pentru fiecare individ înparte. Pe cînd latura bună, frumoasă a omului, în cîte chipurinu-şi revarsă lumina ? Să trăieşti înconjurat de oameni frumoşila suflet, nu e numai o continuă victorie socială ci şiuna culturală. Houellebecq în Particulele elementare vedeasalvarea prin clonare : apariţia unei noi rase care să nu aibăde-a face cu ceea ce de regulă numim fapte omeneşti. Iată: “ După ce-am rupt cordonul ombilical ce ne lega de umanitate,noi trăim. După aprecierea oamenilor, trăim o viaţăfericită; e drept că noi am fost în stare să învingem forţeleegoismului, cruzimii şi furiei, de nedepăşit pentru ei; oricum,trăim o viaţă diferită. Ştiinţa şi arta există şi în societateanoastră; dar căutarea Adevărului şi a Frumuseţii, mai puţinstimulată de biciul vanităţii individuale, a căpătat în fapt uncaracter mai puţin imperios. Oamenilor din vechea rasă,lumea noastră li se pare un paradis. De altfel, ni se întîmplăuneori să ne dăm noi înşine – pe un ton, ce-i drept, uşorumoristic – numele de “zei”, care-i făcea să viseze atîta .”Plictisitor, nu ? E greu de imaginat o astfel de lume, întoate detalile ei, ca şi atunci cînd, văzînd teoriile despre rai,îţi spui că n-ai vrea să te vezi plimbîndu-te cu o mutră idioatăprintre îngeraşi.Noile apariţii clonate ale lui Houellebecq mai spunceva important : “ Această specie tristă şi mizerabilă, abiadiferită de maimuţă, care totuşi purta în ea atîtea aspiraţiinobile. Această specie chinuită, contradictorie, individualistăşi certăreaţă, de un egoism fără margini, capabilă uneori deexplozii de violenţă teribile, dar care totuşi n-a încetat o clipăsă creadă în bunătate şi în iubire .” Aproape că ţi-e milă deom…Şi totuşi, cum ar fi fost viaţa unui om într-o astfel delume ? Houellebecq ar fi trebuit să scrie continuarea Particuleloraşa cum Saramago imagina o lume fără moarte. Căcidacă e puţin probabil să se întîmple asta vreodată, ce scrieHouellebecq nici atît. Ştiu, sînt ironică acum…De fapt,clonele nu mai au nimic din ceea ce fusese uman în strămoşi,deci n-au de ce să se plîngă căci nu cunosc decît realitateanevoilor lor actuale. Concluzia ? Răul nu poatedispărea decît o dată cu omul, cam asta spune scriitorulfrancez.3737

PATRIMONIUSunt oameni cărora abia posteritateale restabileşte legăturile cu locurilepe unde şi-au purtat paşii, nu fără folos,ci lăsând urme adânci, inconfundabile şirezistente la acţiunea corozivă a pulberiide timp, îmbogăţite în sensuri, într-o proiecţiedată de concepţie prezentului faţăde moştenirea culturală a trecutului.Aşa se petrec faptele cu poetulI.M. Raşcu şi Focşanii. Firave în timpulDumitru Huţanu vieţii, întreţinute doar de statornicia prieteniea câtorva administratori, elevi saudiscipoli întru poezie, legăturile cu oraşulde pe Milcov sunt revitalizate şi redimensionate, apărând într-o luminănouă, dătătoare de substanţă 1 .Pentru prezent, aceste legături au depăşit simpla obârşieodobeşteană (după tată) sau activitatea profesională în cadrul Liceului„Unirea” din Focşani (1918-1924), concretizându-se în contribuţiasa la înviorarea vieţii culturale locale, în prestigioasaactivitate profesională şi literară, în încercarea şi reuşita (chiardacă nu deplină) a celor de astăzi de a restabili şi fixa locul şi rolullui I.M. Raşcu în literatura şi cultura română.Au existat şi aprecieri ale contemporanilor lui, cu atât maivaloroase cu cât veneau de la nume ilustre ale istoriei şi criticiinoastre literare, la care apelăm pentru că slujesc înţelegerii maiapropiate de adevăr a scriitorilor lui, adresate prietenului din Focşani.Poet, eseist, istoric literar, memorialist, redactor şi editor dereviste literare, I.M. Raşcu ( 31 martie 1890 – 7 decembrie 1971)a fost subsumat doar grupului de poeţi modernişti „care l-au secondatcu atâta abnegaţie pe Ovid Densuşianu” 2 .În câteva linii sigure, bine conturate, G.Călinescu îi realizaun portret literar încărcat de profunzime şi adevăr, pe care poetulnu l-a dezminţit în restul vieţii: „un simbolist statornic, cultivând poeziaprovinciei, a barierelor, a duminicilor. Discreţia omului şi ochiulprea sumar al criticii l-au ţinut în umbră. Profesor de o corectitudinefantastică… În acest mai catolic decât Papa se ascunde un foartereal şi delicat poet al recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice,îngăduie fiinţelor neprihănite. În tărăgănarea versurilor salese surprinde o nuanţă proprie…” 3 .Acelaşi simbolism, nuanţat, particularizat, îl surprinde şiEugen Lovinescu, dispunând doar de volumele publicate până în1927, subliniind, nu fără uşoară notă de fină ironie, convenţionalismul,„anemia sinceră” a multora dintre versurile poetului 4 .Între 1911-1916, scoate la Iaşi,mai întâi „Versuri”, apoi „Versuri şi proză”,o revistă literară cu prestigiu printre celelaltepublicaţii din capitala Moldovei. Revistava găzdui versurile lui G. Bacovia,între cei doi poeţi ai atmosferei de provinciese va închega, o trainică şi neştirbită(de vicisitudinile timpului) prietenie; I.M.Raşcu a fost, de fapt, acela care atrăgeaatenţia în „Opinia” (29 oct. 1910, Iaşi) asupravalorii deosebite a „necunoscutului şitalentatului poet Bacovia” 5 .Ca profesor al Liceului „Unirea” ,I.M. Raşcu a trecut prin experienţa redactării,coordonării şi editării „Anuarului SocietăţiiLiterare „Grigore Alexandrescu” aelevilor de curs superior” (1919/20; 1920/21; 1921/22), o revistă literarăşcolară în adevăratul sens al cuvântului, cu o structură diversă,direcţionată spre afirmarea potenţelor creatoare ale elevilor,mai mult, tinzând spre înviorarea vieţii culturale locale. În acestanuar au publicat ca elevi, viitorii poeţi Mihai Steriade şi VirgilHuzum, folcloristul Ion Diaconu şi alţii. La Focşani, şi cu acest prilej,pe fundamentul vastei şi solidei culturi deţinute, Raşcu şi-a intensificatpreocupările de istorie literară, adâncite ulterior, cu prilejulşederii în Franţa, concretizate prin studiile apărute după 1930 6 .După reîntoarcerea de la Paris, I.M. Raşcu a scos la Bucureşti,revista literară „Îndreptar (1930-1931), în paginile căreiaapăreau nume sonore ale poeziei moderniste, amplificându-i răsunetulnu numai în capitală, ci şi în ţară.Caracterul distins al omului, ţinuta intelectuală, bogata şi3738Poetul I.M. Raşcu în scrisoriwww.oglindaliterara.roprofunda cultură a profesorului I.M. Raşcu – iată explicaţia gestuluifăcut de Nicolae Iorga care, depăşindu-şi reţinerile avute faţăde oricare elev şi discipol al lui Ovid Densuşianu l-a acceptat, maiîntâi ca oaspete apoi ca elev al Şcolii române pe care o înfiinţaseşi-o conducea la Fontenay aux Roses (Paris), precizându-i un „viitorfrumos” 7 .Aceleaşi calităţi omeneşti, la care se adaugă valoarea studiilorliterare publicate, a volumelor de poezie, prestanţa şi probitateaprofesională, l-au făcut pe G. Ibrăileanu să-l dorească lacatedra sa de la Universitatea ieşeană 8 .Raportate, aşadar, dimensiunii reale a omului şi operei, scrisoriletrimise de I.M. Raşcu prietenului său de la Focşani, ParaschivB. Chiriţă 9 , deşi puţine la număr, totuşi acoperind întreagaperioadă de timp petrecută la Paris (1924-1929), ne dezvăluieomul şi cărturarul Raşcu, cu gândurile sale, cu proiectele şi împlinirilesale, măcinat de griji financiare, personale, dar şi preocupatde soarta ţării, a poeziei româneşti.Scrisoarea din 9 septembrie 1924 oferă imaginea proaspătuluisosit la Paris, cu un scop bine definit, preocupat să-şi cântăreascăcu zgârcenie timpul, utilizându-l în biblioteci (în cea maimare parte), cutreierând muzeele, vizitând monumentele oraşuluide pe Sena. Regăsim pe poetul Raşcu emoţionându-se la contactulnemijlocit cu casele, mesele de lucru, oglinzile marilor scriitori,trăind „intens” monografiile acestora, studiind „literatura la faţa locului”.Singurele abateri de la rigorile programului de lucru erauplimbările prin împrejurimile Parisului, tot atâtea prilejuri de discuţiiliterare, de schiţare a unor proiecte de lucrări ori simple şi vibrândemomente de poezie 10 .Îl frământa gândul că nu va mai putea continua şederea laFontenay aux Roses, din pricini bugetare (cum îi argumenta MaestrulIorga). Discreţia, onestitatea şi deplinasinceritate a omului Raşcu îl obliga să-irelateze prietenului de la Focşani, mareşi statornic admirator al istoricului NicolaeIorga, despre întâlnirile avute la Paris cuOvid Densuşianu, adăugând: „sst! să nuaudă Iorga!?”, nu din teamă sau interes, cipentru a nu-l supăra sau a nu-i stârni îndoielileasupra caracterului său.Câteva zile mai târziu 11 se arătapreocupat de situaţia orelor sale la Liceul„Unirea”, firesc, de acestea depinzândstarea sa financiară, traiul la Paris. Se bucurade întâlnirea cu Vasile Bogrea şi-şianunţa prietenul, cu o mândrie greu perceptibilă,redactarea aproape complexă,într-un timp foarte scurt, a studioului „Eminescu şi Franţa” asupracăruia va reveni continuu, până la publicare.Celelalte scrisori, datate 1926, 1927, amplifică ştirile despreviaţa şi opera lui I.M. Raşcu. În aceşti ani era membru permanental Şcolii de la Paris, se integrase în atmosfera acesteia, priveacu mai multă atenţie oamenii şi întâmplările, îşi expunea părerile cuo ironie amară, dar şi cu un acut simţ al criticii 12 , este preocupat desoarta ţării într-un moment destul de tulbure, bucurându-se la gândulde a nu fi contribuit câtuşi de puţin la „putrezirea” vieţii politiceromâneşti, atât de vizibilă în primele decenii de după război 13 .Interesante, nu numai pentru istoria culturală locală inedite,surprinzătoare chiar, sunt referirile la fostul său elev, tânărul profesorşi viitorul folclorist Ion Diaconu, la excepţionala impresie pecare acesta a produ-o asupra lui Nicolae Iorga. Pentru a doua oară(în cazul unor focşăneni) valoarea omului primează în faţa reticenţelorde orice natură şi marele istoric înscrie la Şcoala de laFontenay aux Roses încă un discipol al criticului şi profesoruluiOvid Densuşianu!Numai că… ghinion! Nicola Iorga face o confuzie denume şi înscrie un „Dascălu” în loc de Diaconu. Explicaţia: orgapublicase în tinereţe o antologie a poeţilor unionişti, în rândul cărorafocşăneanul Dumitru Dăscălescu îşi avea locul bine stabilit,prin 1926-1927 deja avea date despre boierul luminist Ştefan Dăscălescutatăl poetului, aprig luptător pentru unire 14 şi, printr-un capriciual memoriei geniale a lui N. Iorga, din suita de nume Focşani– Dăscălescu – Diaconu şi, din urmaşul la catedră a lui Iorga, aevoluat la intransigentul discipol literar şi ştiinţific (în folcloristică şi(continuare în pag. 3759)

POEZIAIleana Rusu Vrabie1. Plecări în tainăPrivea plângând. Pierduse ochii.S-au prefăcut în felinare.Lumina lor încet tresare,Iar undeva, în depărtare,Cerşind destin şi îndurare –Aripi flămânzi de calul-popii.E prea târziu. Dar ea nu pleacă.Ea strigă-n şoaptă spre păcat,Pe care-atunci l-a botezatCu-n nume trist. Şi drept pedeapsă,Goni la sânii ei pierduţiDoi licurici. Plecă în taină…2. Lume fără morţiLa cimitirulDin dealNu maiVineNimeni.S-au săturatSă moară.3. Furt la Polul NordILEANA RUSU VRABIEPoezia Ilenei Rusu este ca o săgeată de vânătoare. Ca osingură săgeată de vânătoare, dar cu o mie de capete pentrutoate cele o mie de începuturi ale unei singure bătăi de inimă,inima fiind ţinta poeziei Ilenei Rusu. Dar niciodată săgeata cu omie de capete nu va lovi ţinta, pentru că numai drumul până laţintă înseamnă străbaterea ei.Laurian StănchescuVreau să ucid o amintire albă,Vreau s-o străpung cu lacrimile reci,Vreau să devin a lumii criminală,Să mă transform în suflete-bucăţi.Tu nu mai vii şi nu mai ninge-afară…Omătul a plecat la Polul Sud.Munţi de ghiaţă mâinile-nfăşoarăCu pene arse, piţigoii fug.Peisajul lumii nu mai e icoană -Tabloul veşnic s-a furat demult.Culori de-un galben-pal în călimară,Cu gheara morţii, pensula-mi ascut.Pictez teribil oameni fără harfăUn naş şi-o naşă, beţi într-un norocCinci dansatori valsând un dans pe loc.E nunta mea! Ospăţul să înceapă!4. Călăul mi-a plecat în deplasareCălăul mi-a plecat în deplasare…S-a dus s-adune morţii la un loc.I-a aşezat încet pe o cărareŞi i-a stropit cu flori de busuioc.Un mort a înviat dintr-o cunună,Un altul s-a făcut un vreasc de foc.Trei minţi deşarte pe sub nas strănutăŞi-şi prind o fundă albă la moţoc.E moda lor şi defilează-n voieAu juriu un copil plângând discret.În casa lor – corabia lui Noe,Se ceartă două babe de omăt.Călăul meu e dus pe ceea lume…Şi-a cumpărat tichet la troleibuz,Drept felinar, aprinde o brichetăŞi vrea însoţitoare o cochetăCu zâmbete ilare s-o adune.Călăul meu revine-ntr-un apus…5. ProtestLăsaţi-mă să beau din cupa goală,Şi daţi-mi voie iar să mai greşesc.Să-l chem pe tata-n gând, în fapt desearăŞi, stând pe prispă, tristă să vorbesc.Nu vreau nici sfaturi, nici poveţe scumpe,Nu caut trabuc ieftin să m-alint.Îmi fac bagajul şi vâslesc pe-o luntre…Păcatele nu vreau să le dezmint.M-au racolat profeţii fără casă,M-au aruncat într-un bordei timid,Mi-au indicat la cină ciorbă rasăŞi au trimis iscoade-n răsărit.Şi? Ce-au văzut din dealul fără struguri?Un cârd de oi, cu un pierdut păstor?Opt miei, cinci lupi, o ceară şi doi vulturiŞi-o sanie cu-o pană la motor?Turnaţi în cupe vinul de pomană!Să beau cu tatăl până mă trezesc!M-am săturat să-ndur a voastră mană!Lăsaţi-mă să cred că nu greşesc!6. Sunt singurăSunt singură ca floarea de la geam.Sunt ca un biet copil lăsat în ploaie.Sunt focul veşnic fără de alean.Sunt luna tristă la apus de soare.Sunt ochii verzi ai păsării ce zboară.Sunt masa din ungherul solitar.Sunt cea mai blândă, veselă mioară.Sunt jertfa vieţii, stinsă în altar.Sunt câinele fugar de la răscruce.Sunt moartea timpului hain.Sunt în cadavru-n noaptea, care pute,Sunt cea ce a plecat şi care vin.Sunt lampa din odaia poeziei.Sunt sarea de la fund de ocean.Sunt marele fior al nebuniei.Sunt steaua ce-a căzut acum un an.Sunt mortul din îngustul cimitir.Sunt soarele pierdut în agonie.Sunt tot, sunt un nimic, un tainic chin,Sunt vântul cu nisipuri din pustie.Sunt cel ce s-a născut ca să nu moară.Sunt sufletul bunicii răposate.Sunt chinul maicii de odinioară.Sunt buna, scumpa mea singurătate.www.oglindaliterara.roANDREEA BODI25-1zidulNu pot pătrunde zidul,simt cum el pătrunde înmineeste un zid sculptat dupaformele taleclădeşti in mine o fortareaţăantitimp,ma pietrific şi euîntre bătăile inimii de piatrăce sfarmă de pereţi carnea din pieptulmeu.26-2nu eştinu eşti bărbatnu eşti nici femeiete-ai gândit vre-odatăca ai putea pâlpâiin inima meaca un înger?27-3A opta ziîn ziua darurilor sfintene grăbim cuminţi spre cerurisă ne adunăm ca mici copiila fusta mamei.Cerul cerne îngeri.zidurile-şi refuză rezistentacu ochii spre dragostea din înalturine ridicăm aripilene incordăm într-un glas şi-o chemareCerul cerne milă.masa fecundă devine ieslă si mormânttrupul veşnic cucereştespatiul cărnii şi a sângelui,din nou Domnul vine adus de dorsă se împartă în inimi de pruncităcerea naşte suspineochii alunecă-n pământîngerii de aripi ne tragnoi neclintiţi ,nemişcaţi….El se intoarce nemângâiatÎn drum spre caseinimile cern ceruri.28-4GriMă urăsctrebuie să mă pierd în tinenu suport culorile purecreierul meu cere grigriul din penegriul din zăpada murdarăgriul din crengile udegriul din ochii tăigriul din norii încărcatigriul lacului Michigancând cerul ruşinosişi ascunde ochii,nu suport albastrul decâtalbastrul bolnav de griverdele bolnav de grialbul murdar mă odihneştemecanic stimulii sinapselorrăsună a gri neutru de greutatenucul îşi clădeşte griul in irisul meu blasede atîta culoare vieîmi pâlpîie sufletul subastenia de varăGri.3739

NOTE DE LECTURĂRadu Vida -Preumblare în OccitaniaAl.Florin ŢENEUn poet al imaginarului baroc frisonat,uneori,de o ironiefină,în spaţiul căruia construieşte un univers este Radu Vida în recentulsău volum Preumblare în Occitania,Casa de Editură Napoca,2008.Remarcămţinuta grafică şi tipografică de excepţie.Incă din titlu autorul ne invită la o plimbare într-un universnumai de el cunoscut,simtomatic intitulat Occitania(cuvânt compozitşi aluziv),pentru a cunoaşte trăirile sale într-un timp arhetipal.Volumul este structurat în patru cicluri a căror tematică seinterferează,dar fiecare cu o ideatică proprie:Ravagii în Forum,Haicu mine!,Scrisori din Enyland,şi Scala Dei,cu un Cuvânt înaintesemnat de autor.Obsedat de himera profunzimii,poetul desfide existenţaamorfă şi derizorie,sondând trăirile sale cu zâmbetul în colţul buzelor,răstălmăcindaparenţele pentru a descifra filonul spiritual:Parteanevăzută a lucrurilor/arată întodeauna adevărul:/trupurilecontorsionate,/ruperi de ritm,/imn de slavă nemerniciei,/cine confundăcerneala/inundă cu petrol htonianul,/uitând neoticul dinnoi.(Numele criminalului).Departe,poezie dedicată regretatului prozatorVasile Rebreanu,este scrisă într-un registru patetic invocândun trecut intrat în mitul biografic,deacum,anistoric:Mi-am împodobitbradul de plastic,/Acelaşi de anul trecut,/Numai că atunci,mandarinişi portocale/Sufletul tău,sprijinit de soba cadă,/Arome trimiteaşi muzici./Mai pe urmă ai plecat,departe/Se mai auzea lovind înbolţi medievale/Viers bolând,cum ziceai.Amestecul de recuzită vetustăşi de rememorare,Radu Vida are însă o prospeţime a imaginaţieiincontestabilă şi o percepţie frustă a materialităţiirăvăşită:Lumea în adâncuri,curcubei în zare,/Sufletul se scaldă înpustietate,ca-ntr-o mare/Drumul alb rămâne!(De se poate uita).Universul liric din acest volum are o recuzită livrescă,împrumutatădin fondul cultural arhaic,mitologic şi istoric,adaptată,inteligent,lastările eului.Simţul barocului,ahrisoavelor,funcţionează ca un barometru în lirica lucidă a poetului,sprijinindu-sede proiecţii culte.Există o corelaţie între prezenţapoetică cu structura semnului,iar apoi în relaţie cu structura sintactică.Prezenţa,fiind,cum spunea Cesare Brandi,ca manifestareaînsăşi a realităţii la nivel fenomenic,constituindu-se în acelaşi timppunctul de grefare a investigaţiei transcendentale asupra fiinţei:Cei-ar fi spus Ossian lui Homer/Despre câte-n Iad şi pe Pământ şi-nCer?/:/atunci gonidiile se-nchinau spre Apus/Moire croşeta chipuride zei şi sedus.(Ispitele lui Clovis).De multe ori astfel de simboluriau funcţia de a complecta scenariu,dublând nuanţele limbii folosită.Fondulritualic şi arhaic întreţinut făţiş în scenariul liric,e tocmaiexpresia imaginii unui tipar anistoric prin care poetul reuşeştesă-şi exprime ideile unor experienţe contemporane.Lirismul esteemanat cu zgârcenie şi el provine din tensiuni veritabile,de extracţiemagică,cu iluminări suprinzătoare:Intr-o zi de albastru total/Pelichide imensităţi/Bărbatul priveşte o depărtare/Numai a lui şi amării./Acolo,foarte de tot/In depărtările lăuntrice/Barcelona şiPalma/(Previzibilă corespondenţă)/Sufletul a ridicat punţi/Şi s-a trezitsiluetă albă/Minunându-se de Casa El Capricho.(Insula).Observaţianu e lipsită nici de aerul reflexiv şi,chiar când tema liricădevine gravă,o anumită tandreţe a tonului aureolează discursul,îmblânzindu-isuflul dramatic.Substanţa psihologică devine,înacest caz,o proiecţie superioară a poeticii.Seducţiile temelor umane,spirituale şi vocaţia profetică oînţelegem când un astrolog amator va semnala pe cer un punct rătăcitor(frumosvers) a lui Radu Vida.Rezonanţă luminoasă ce reverbereazăpe aceeaşi lungime de undă cu emisia lirică.Acesta eîntreg fermentul poeziilor din acest volum:educarea sensibilităţiiprin inteligenţă şi simţ artistic.CultulonestităţiiO cultură poate fi organizată şipoate funcţiona dacă îşi stabileşte foarteclar valorile, direcţiile şi, cel mai important,dacă îşi examinează perspectivele şi nivelulcu un ochi critic. Cultura română esteun mecanism de interese care, momentan,se raportează exclusiv la incultură.Era să scriu impostură. Dar nu poţi vorbi Iolanda Bobdespre libertatea de exprimare confundând-ocu preferinţele poporului. Oamenii de cultură oficială stau cuochii în vârful nasului, selectează şi impun modele după criteriile tribaledinainte de ’89, din vremurile fericite în care, dacă îl cunoşteaipersonal pe Cineva, aveai acces la contextul în care ceea ce spuneaidevenea o excepţie perceptibilă, căpăta sens şi aveai automatsusţinere.Azi, presa domină sistemul cultural, dar situarea în context şiaprecierea la rece a dinamicii şi calităţii mediului cultural este în continuăderivă.Ne autodistrugem.Cu acelaşi sârg se neagă inovaţiile, se resping caracteristicileatipice, posibilele noi repere sunt concurate neloial de jungla instituţionalăbaricadată în spatele „învingătorilor”. Chiar dacă îţiîngroşi obrazul şi, resemnat, de bunăvoie, vrei să te aliniezi în spateleînvingătorului, nu se poate.”Incultura este un handicap”, hm? Deci nu e un concurs dearătat cât de cult esti, corcitură culturală de elită supervizibilă, nurespingerea dreptului la comunicare, nu prezentul fără trecut şi viitor,non-identitatea culturală, hidra care ne reflectă cel mai clar limitele,spaimele şi neputinţele. Incultura înseamnă ce însemna şiînainte, să fii nealiniat.Personal, sfredelul meu nu a reuşit să străpungă butucul şiobezile roţii, spiţele mele nu prea au pe unde să intre. Şi am niştespiţe lungi şi subţiri…, vorba bunicului meu.E aproape imposibil să trimiţi un produs cultural unei instituţii,şi aşa, fără recomandări speciale, să ţi se răspundă simplu şi clardacă e potrivit sau nu cu profilul acelei instituţii, corespunde sau nunivelului …ce ar trebui să schimbi pentru a reuşi să intri în raiul popular.Am ajuns să cred că bazale culturale sunt un fel de forumurivirtuale unde ţi se permite să foloseşti cuvinte-idei interzise, doardacă respecţi regula jocului.Dar, ca tot animalul virtual, privesc admirativ “spontaneitatea”cu care, din senin, hoitarii voluntari se adună, plonjând cu marezel să apere micile sisteme parazitare care proliferează doar cu permisiune.Acest material de jale s-ar fi dorit ţipăt. Am fost provocată săscriu un mic eseu (2500 de semne maxim!) despre cultură şi incultură.Dar e greu să fii obiectiv, exploziv şi util, dacă cerşeşti atenţiepe la marile porţi, decent şi respectuos. E şi mai greu să constaţi căreperele tale nu se suprapun niciodată peste modelele de succes. Alternativelesunt doar marginale, marginalii, mărginuţe neînsemnateîn care dispari lent, învârtindu-te ca un pescăruş al deşertului, peunde păreai să fi zărit naibii un lac strălucitor, limpede şi proaspăt caoglinzile energetice din Moralia.De fiecare frază a mea atârnă câte o redacţie unde mi s-aspus că mi-am luat nasul la purtare, o publicaţie care mi-a cenzuratsinceritatea ars moriendi, câte o persoană pe care am coborât-o dinicoană cu înjurături decente, pentru că nu mi-a permis să fiu eu însămi.Şi câte o înjurătură de ghişeu. Ars pugnandi.În proprii mei ochi am început să par suspectă.Dar frazele astea trunchiate de autocenzură, de refuzul uneiculturi atât de generale pe cât de refractară la obiectivitate, mă obligăsă renunţ la pudibonderiile retorice şi să întreb ca proasta la muzeu:Domnilor, la ce oră începe violul?Că mă tot uit la mumia asta acrită de micul ei zâmbet fals“atât de subţire...”, cultura română, marioneta care abia îşi mai ţinesingură sforile, să nu afle lumea cât de nepotrivită este pentru nouascenă. Noroc cu PR-ul de partid şi de stat.Ataşez mai jos lista de nume spânzurabile, dublu click peonestitate, cel mai rapid link pe care l-aţi văzut vreodată!3740www.oglindaliterara.ro

NOTE DE LECTURĂPrezenţa lui Emil CioranCitesc o nouă exegeză despre filosofialui E. Cioran. Cartea este semnată de I.Necula şi apărută la Editura SaeculumI.O. (2003). Dacă judecăm după anulapariţiei, o descoperim relativ târziu. Însăastăzi difuzarea haotică, tembelă a tipăriturilorne împiedică, după cum s-a şi întâmplat,să nu ne mai întâlnim cuesenţialul. De aceea am ajuns la acestMaria Cogălniceanu text după patru ani. Hrănim în sineanoastră credinţa că acest blestem culminantva sfârşi nu peste multă vreme. Pesimiştiivor spune că ne mişcăm într-o iluzie totuşi. Dar nu e binesă băltim în infinitudinea îndoielii.Titlul seducător - ca şi opera cioraniană - De la identitateapopoarelor la neantul valah solicită pe cei care au pasiuneaideilor, curiozitate de ordin gnoseologic, şi “sunt preocupaţi de condiţiaetnologică a lumii europene”.Autorul ştie că orice carte despre Cioran presupune unrisc deliberat şi subtextual, cu toate consecinţele colaterale. Înfond, a vorbi despre Cioran înseamnă a vorbi despre convingeri,doctrine, stări de spirit, comunităţi - toate cu dozajul lor de contradicţiişi nestatornicii. Mai ales în probleme de istorie, reperele, bornelede referinţă sunt labile, capricioase, subiective 1 . El îşi asumăcu luciditate acest risc, convins că merită, mai ales când în prezentRomânia reintră în configuraţia geo-politică de unde fusese exclusăpeste jumătate de secol. Exegeza este profundă şi concentratăla obiect, dar uneori fulgeră spre actualitate. I. Necula extindediscuţia la aspecte contemporane pentru a lumina din perspectivagenialităţii lui E. Cioran un fond major ca: federalizarea Europei,grandoarea şi decadenţa popoarelor, neantul valah, mediocritatea,subomul şi altele.Admiraţia pentru scrierile acestui filosof nu înlătură opoziţiasa faţă de unele afirmaţii. Opiniile divergente se fundamenteazăpe o argumentaţie incasabilă, pe texte şi realităţi istorice. Dealtfel, încă din punctul iniţial, ni se reaminteşte că filosoful era sfâşiatde contradicţii; avea, însă, şi anticipări formidabile, viziuni apocaliptice,negre, adeverite în postumitate. Cităm din comentariulcercetătorului: Lumea civilizată de azi, aşteaptă venirea barbaruluicu porţile cetăţii larg deschise. E o exagerare? Poate, dar,de-ar fi prins momentul din 11 septembrie, nu l-ar fi estimat ca peo confirmare a anticipărilor sale? 2 Expunerea este academică, unveritabil curs de filosofie erudit şi în acelaşi timp accesibil generaţiilorstudenţeşti şi nu numai acestora.Probe din care deducem că sinteza finală, concluzivăpentru fiecare capitol al studiului, apropie sau îndepărtează viziunealui Cioran despre lume de punctele de vedere ale tâlcuitorului,pot fi ilustrate prin câteva fragmente. Astfel în Spiritul englez întreaventură şi conformism notează: Îi credităm părerea. Profetismulbritanic a început pe mare şi a continuat, într-o altă zodie, peuscat. }i-a forţat aşa de mult starea, pân-a dobândit bunăstarea, încare s-a statornicit. 3Altundeva scrie despre religiozitatea spaniolilor care s-auhrănit cu Dumnezeu.Fireşte c-a intuit bine. Ce altă autoritate pământească arfi putut conferi un sens şi o noimă înclinaţiilor spre exces şi spre euforiea spaniolilor? 4Exegetul constată că filosoful este în adevăr, când vorbeştedespre spiritul german: Cioran a observat bine 5 , dar Fireştecă se înşală - precizează el - când atribuia francezilor teatralitateaca marcă identitară. După cum se ştie, problematica cioranianăeste vastă. I. Necula abordează totalitatea creaţiei, dar cu precădereinsistă asupra unor lucrări cum sunt: Schimbarea la faţă aRomâniei, Caiete(le), Singurătate şi destin, Sfâşiere, Ispita dea exista. Ideea este descusută din toate scrierile şi ilustrată într-osinteză logică. Cu laserul inteligenţei pătrunde materia densă, pentruunii de acum, obscură, pentru ca prin amplul dialog (nemarcatprin formă dar inclus) să realizeze o stare de spirit luminoasă întresine şi lectorii săi. Metoda ne duce cu gândul la maieutica socratică,fiindcă la interogaţii de tipul: Vrei să ştii? Să cunoşti? răspunsuleste dat cu bucurie intelectuală, precizând şi alt gândcioranian precum că filosofia e un sistem de întrebări, de înfundături.Cea mai înaltă formă a neputinţei.În întregul ei cartea este foarte interesanta, dar câtevadintre eseuri ne-au atras mai mult. Printre acestea enumerăm: Co-incidentia oppositorum, cu opoziţiile dintre Eminescu şi Cioran,dintre Noica şi Cioran, anumite asemănări dintre spiritul rus şi specificulromânesc, Antisemitismul lui Cioran - o învăpăiere fracturatăşi mereu monitorizată, Zeflemeaua sau neantul valah îndezabié. Ion Necula acordă un spaţiu amplu acestor chestiuni ceţin de specificitatea etnică românească. Nuanţând asupra formelorironiei şi autoironiei (băşcălia, pişicherismul balivernic, mitocăniaà la Caragiale, dar cu mult mai jos decât în timpul acela, şi coţcărealaà la Creangă, dar trivializată) îl recunoaştem pe filosoful E.Cioran ca pe un “palavragiu devastat de disperare”.Dar noutatea incontestabilă a acestei scrieri rezidă în descifrarea,precizarea şi definirea determinărilor neantului valah. Eleconfigurează în jurul cifrei şase: scepticismul, excesul de raţionalitate,zeflemeaua, nenorocul, media culturală scăzută şi implicatulreligios. Tot şase erau, în viziunea filosofului de la Păltiniş, “maladiilespiritului contemporan”.Cursul de filosofie la care participăm, continuă cu paranteze,insistenţe şi reveniri, în stilul tranzitiv, dublat de cel artistic,vizualizant, într-o frază splendidă ca în acest loc: Privite din perspectivacunoscutei parabole biblice, lumea răsăriteană era lumeaMariei (smerită, contemplativă, interiorizată) în timp ce Occidentulactiva trăsăturile Martei cu energia, activismul şi deschiderea eispre lumea exterioară. 6Personalitatea gânditorului se suprapune specificului ţăriisale, “nenorocului valah”. Este în firescul scafandrărilor lui I. Neculaîn fluviul gândirii cioraniene să cerceteze nu doar opera ci şi fişelede lectură ale adolescentului de 16-19 ani care evidenţiază nunumai largul orizont de cultură şi cunoaştere ci şi precocitatea formulărilor,curajul negaţiei, nonconformismul şi revolta împotriva“dictaturii reumatismului”. Desigur, n-a rămas la “ţâfna” contestatarăde atunci, dar îl irita mediocritatea celor din “dumbrava neantuluivalah”. |ara marilor filosofi ignoraţi sau ştiuţi (D.Drăghicescu, Nae Ionescu, C. Rădulescu-Motru, Mircea Vulcănescu,L. Blaga, C. Noica, I. Petrovici ş.a.), ca într-o coincidenţăa contrariilor, este şi ţara Miticilor şi a grătarului cu mititei.Dar în confreria celor care-i înţeleg iubirea disperată pentruţara sa ne socotim şi noi.I. Necula îmbogăţeşte limbajul cu sintagme elocvente,creaţii personale în care alătură termeni-concept (“împreursarealumii”, “înmasare”, “înstructurare”) şi expresii neaşteptate (“tentaţiibalşoice”, “apelpisiri de metec”, “civilizaţie invadentă“, “comodismulexistării”, “vicariantele invidiei” etc). Se observă interesantaprefixare a unor infinitive derivate. Prefixul “în” joacă un rol funcţional.A scris în apărarea valorilor noastre de prim rang, sprijinindusepe textele lor, fără exaltare, ţinând cumpăna dreaptă şidezvăluind neputinţa detractorilor, de ieri şi de acum, de a le desfiinţaori oculta în perpetuitate fizionomia şi opera.Afinităţile noastre pentru filosofia cioraniană este indiscutabilă.Am parcurs aceleaşi texte de la un capăt la altul, urmărindînsă alte intenţii şi ajungând la puncte de vedere samblabile ori nu,în acelaşi nepotolit elan de dezghiocare a secretelor ideatice; ammers la aceleaşi izvoare sau nu, dar scrierile filosofului ne-au orientatdrumul, calea spre Răşinari, Str. Dealului 40 din Sibiu, ori spreSena, rue de l’Odéon şi Montparnasse. Am corespondat cu AurelCioran, “fratele fiului risipitor”.Ironia înscăunează un zeu tras la sorţi dintre îngeri.Propoziţia aceasta vizualizează, o dată în plus pentru noi,marmura neagră din Cimitirul Montparnasse cu numele lui EmilCioran şi al Simonei Boué. Pelerini din toate zările au venit să-lomagieze pe scepticul mântuit-nemântuit: un pumnişor de bănuţi şidouă zaruri, fiecare cu semnificaţia lor păgână, aşezate lângă delicatacruce albă creştină.Cioran. De la identitatea popoarelor la neantul valaheste şi o carte despre pericolele spiritului gregar (“gloatocraţia”),înfricoşător şi devastator ca în mineriadele româneşti sau ca în manifestărilede aiurea, din lumea civilizată. O carte necesară, elevată,de “cunoaştere spornică“ şi avertizatoare.__________________________1Preliminarii, p. 52Preliminarii, p. 73Spiritul britanic sau vitalitatea [n recesiune, p. 364Mistica spaniol` - de la Inchizi\ie la Tereza d’Avila, p. 485Identitatea german` sau spiritul obsedat de principii, p. 536Similitudinile spiritului rus cu specificul românesc, p. 81.www.oglindaliterara.ro3741

ESEUINTERESE OCCIDENTALE ÎNRUSIA REVOLUŢIONARĂFrecvent vehiculata ipoteză a originii germane a finanţăriilui Troţki pare să fie autentificată de un document al Departamentuluide Stat american, declasificat în anii ’70 :9 Martie 1918, către: Consulul american, Vladivostok, de ladl. Polk, secretar de stat în exerciţiu, Washington D.CPentru informarea dvs. confidenţială, aveţi în continuare unmesaj din 12 ianuarie din partea lui von Schanz, de la Banca ImperialăGermană, pentru Troţki ce confirmă acordarea acestuiaunei sume de 5 milioane de ruble prin intermediul comisarului navalKudrisheff.Observăm cum această finanţare s-a făcut în 1918, în momentulîn care Troţki propunea o alianţă cu Vestul.Însă, acesta nua fost singurul promotor al bolşevismului ale cărui fonduri proveneaudin surse germane.De altfel, este de înţeles demersul Germanieidin Primul Război Mondial de a destabiliza puterea centralăa Rusiei, în scopul retragerii acesteia din război.Prin urmare, mişcareacomunistă părea a fi o foarte bună investiţie de război, dupăcum afirma şi ministrul de externe german al vremii, von Kühlmann,într-un mesaj adresat Kaiserului, pe 3 decembrie 1917: Nu s-aputut ca bolşevicii, până în momentul în care au primit de la noifonduri sub diverse forme şi prin căi variate, să-şi construiască principalulorgan de propagandă, Pravda, şi să-şi extindă considerabilbaza, iniţial restrânsă, a partidului lor.În această ordine de idei, şi Lenin a fost unul din destinatariisprijinului german.În aprilie 1917, acesta, împreună cu 32 de revoluţionariruşi bolşevici, a călătorit cu trenul din Elveţia, unde trăiseîn exil din 1905, prin Germania, către Suedia şi, ulterior, Petrograd,Rusia.Tranzitarea teritoriului german de către aceştia făcea partedintr-un plan aprobat de către Statul Major German.Efectele ulterioareale instaurării comunismului în Rusia, nu au putut fi, însă,pe deplin prevăzute, după cum afirma generalul Max Hoffman, înmemoriile sale: Nu am ştiut, nici anticipat, din consecinţele acesteicălătorii a bolşevicilor către Rusia, imensul pericol la adresa umanităţiipe care îl reprezentau.Legătura cu Lenin, pe baza căreiaaceste finanţări se făceau, îl avea la vârful său pe cancelarul Theobaldvon Bethmann-Hollweg, un politician cu o carieră deosebit detumultoasă.Familia Bethmann din Frankfurt, în care acesta îşi aveaascendenţa, era una din cele mai prospere în domeniul bancar,fapt care, fără îndoială, contribuise la numirea sa în funcţie în1909.Patru ani mai târziu, însă, acesta făcea obiectul primului votde cenzură al Reichstagului german asupra unui cancelar.Printrealtele, Bethmann-Holwegg fusese cel care, în 1914, anunţase căgaranţia germană faţă de Belgia era o simplă foaie de hârtie.Înaintede a pierde sprijinul politic al Reichstagului în 1917, fapt ce adeterminat demisia sa, cancelarul aprobase tranzitarea Germanieide către bolşevici, transmisă apoi prin secretarul de stat Arthur Zimmermancătre legaţiile din Berna şi Copenhaga.Ministrul germandin capitala scandinavă îl utiliza ca mesager pe un anume AlexanderIsrael Helphand, alias Parvus, şi supranumit ulterior de istoriciNegustorul revoluţiei.Treapta finală în această piramidă era reprezentatăde Jacob Furstenberg, alias Ganetsky, ce avea contact directcu Lenin.Scopurile germane, însă, nu constau doar în destabilizareaputerii din Rusia, ci şi în accesul la piaţa rusă postbelică, fapt contradictoriucu dorinţa revoluţionarilor de a instaura dictatura proletară.Însă,lipsa unor mijloace de altă factură pentru îndeplinireaacestor scopuri i-a făcut pe germani să apeleze la bolşevici încă din1915.Pe data de 14 august a acelui an, ministrul german din Copenhaga,Brockdorff-Rantzau, îl recomanda oficialilor guvernamentalipe Helphand(Parvus) după cum urmează: ...un omextraordinar de important ale cărui puteri rare cred că trebuie să leangajăm pe parcursul războiului.Totuşi, nici ministrul german nuare încredere deplină în acesta, declarând: Ar putea fi totuşi riscantsă vrem să utilizăm puterea din spatele lui Helphand, dar ar fiîn acelaşi timp o recunoaştere a propriilor noastre slăbiciuni dacăam da curs temerilor privind incapacitatea de a-i direcţiona pe ceica el.După cum vom vedea în continuare, această idee a ministruluigerman de a utiliza revoluţionari coincide cu cea a unor fi-3742(urmare din nr. anterior)nanţişti americani de pe Wall Street, înfrunte cu John Pierpont Morgan Jr., fiulcelui mai faimos bancher din istoriaAmericii (vezi Anexa II).Unul din asociaţiiacestuia, Paul Warburg, a căruibancă a fuzionat ulterior cu cea a luiMorgan, avea un frate în Germania,Max, ce conducea compania M.M.Warburg,cu ramificaţii în SUA şi Olanda,precum şi banca Manufacturer HannoverTrust, prin care Max Warburg, alăturide un industriaş german pe numeStinnes, a finanţat cu 2 milioane deruble crearea unei case de publicaţii, ceva edita ulterior ziarul Pravda. Sergiu Matei LucaciÎn urma unei analize asupra documentelordin arhiva Departamentului de Stat american rezultăfaptul că oficialii din cadrul acestuia, precum şi ambasadorul germanla Petrograd, erau foarte bine informaţi în privinţa scopului şievoluţiei mişcărilor din Rusia.Despre pregătirile pentru re-revoluţiese ştia cu cel puţin şase săptămâni înainte de izbucnirea sa, iarun raport înaintează ipoteza lipsei de rezistenţă a guvernului Kerenskyîn faţa valului bolşevic.De altfel, guvernul britanic, şi el în cunoştinţăde cauză, a avertizat rezidenţii britanici din Rusia, cu celpuţin şase săptămâni înainte de faza bolşevică a revoluţiei, să părăseascăaceastă ţară.Pe de altă parte, fiind constant în sprijinulsău faţă de revoluţie, preşedintele american Woodrow Wilson a ordonat,pe data de 28 noiembrie 1917, ca nici o interferenţă să nufie făcută în desfăşurarea fazei bolşevice a revoluţiei.Se pare căacest ordin venise ca replică la o solicitare a ambasadorului înRusia, Francis, pentru o conferinţă a Aliaţilor, la care Marea Britanieîşi dăduse deja acordul.Departamentul de Stat american argumentacă o astfel de întâlnire ar fi lipsită de utilitate, chiar dacăambasadorul american la Paris, colonelul Edward M. House, îi raportalui Wilson că, deseori, era contactat de reprezentanţi ai Aliaţilorîn privinţa problemei ruseşti.Problema principală cu care forţele aliate se confruntau,odată consumată re-revoluţia, era recunoaşterea Rusiei bolşevice.Americava face acest act diplomatic abia în 1933, însă, dupăcum vom vedea în continuare, va oferi în mod indirect, prin mijloacepredominant economice, un sprijin ferm noii conduceri dinaceastă ţară.În decembrie 1917, generalul american Wiliam V. Judsoni-a făcut o vizită lui Troţki, aparent în mare secret, deoarece, unraport al ambasadorului Francis ce recomanda categoric nerecunoaştereaRusiei, datat 5 februarie 1918, relevă faptul că administraţiaamericană realiza astfel de manevre fără înştiinţareadiplomaţilor săi. Interesele Washington-ului erau, aşadar, stabiliteclar în favoarea acceptării subtile a noii autorităţi în Rusia, faptatestat de un raport al unui funcţionar din cadrul Departamentuluide Stat american, Basil Miles, în care se spune că trebuie să discutămcu toate autorităţile din Rusia, inclusiv cu bolşevicii.În ciudaopoziţiei sale, ambasadorului Francis îi este trimis următorul mesajde la Washington: departamentul doreşte ca dvs. să fiţi într-o legăturăceva mai apropiată şi informală cu autorităţile bolşevice utilizândcăi de asemenea natură încât să se evite deocamdată orecunoaştere oficială.Poziţia momentan voalată faţă de actul recunoaşteriieste împărtăşită de Secretarul de Stat american RobertLansing şi ambasadorului francez la Washington, J. J.Jusserand după cum urmează: Se consideră a fi neprielnică oriceluare de poziţie care va crea un antagonism cu elementele ce deţinacum puterea în Rusia...Se pare, însă, că ambasadorul Francis nu a adoptat poziţiadictată de la Washington, trimiţând, pe 20 februarie 1918, unraport prin care susţinea ideea că guvernarea bolşevică se apropiede sfârşit.De asemenea, peste două săptămâni, mai exact, pe7 martie, Arthur Bullard, din cadrul Comitetului american pentru informaţiipublice, se pronunţa şi el împotriva sprijinirii bolşevismuluidin Rusia, reluând ideea finanţării germane a acestei mişcări: ...artrebui să fim pregătiţi să ajutăm orice guvern naţional cinstit.Însăbani sau echipamente trimise conducătorilor prezenţi ai Rusiei vorfi folosite împotriva ruşilor...Bullard îi trimite un mesaj şi coloneluluiHouse, urmând aceeaşi idee: Sfătuiesc cu tărie împotriva acordăriide ajutor material guvernului rus curent.Elemente sinistre dincadrul Sovietelor par să preia controlul.www.oglindaliterara.ro(continuare în nr. viitor)

POEZIACântec pe hârtieNu ştiu dacă sunt îndeajuns poet maresă fiu păpuşă de ceara lângă Marat si CamilleDesmoullins,să n-am inima sau fitil ca oricare lumânarepe bulevardul Montmartre în muzeul Grévin.Totuşi am o inimă simplă ce bate cu disperaresă intre în femeile cu sânul fierbinte si crudîn care desenez cu cerneală o mare albastrăînchipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii dinSud.Noaptea caligrafiez curtezanelor epitafulmeu pe ferestre:„Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;mi-am tocit-o ascuţindu-mi ultimul creionsă scriu cum am dat în poezie cu ogrenadă“.Iată, să-ţi aduc de la lupta femurul meu subbalconam trecut un fluviu ce-şi sună solzii în galoparbitrarducând în alte sfere ca pe un calareţ fantasticarmătura mea proletara de var.Un înger îsi desfrunzeste din aripi albul arcticamintindu-mi cum am fost un apostrof, ovirgula pe cer;trist, trist, lânga tombarina cu coardelesparteaştept sa plec cu o garoafă albă la rever.Doamna, aceasta e cea din urma floare pecare mi-o aruncişi de balcon îmi agăţ pielea ca pe o camasedeoparte –sunt Soarele ce-si gaseşte lancile adusedin spelunciîn pulpele dumitale dogorind ca nişte oraşeincendiateFebruarie misticDin umbra învelită cu vatăpomii în largau de sticlă câte-o cravată.Tot mereu gloria, nu ştiu cine,pe depărtări şi zăpezi vagse aude că vine.N-am la îndemână-un ochiandar după mersul care cutează treaptape claviaturi la dreaptatrebuie să fie neapărat un pian.E însă 13 din luna Februarie,domnule Vladimir Streinu,naşterea mea când m-a salutatLuna roşie cum e rubinu’şi de-atunci am rămasca vântul prin păduri despuiatenumai glas.Mult vorbăreţ strig, scriu, oricum;deopotrivă femeia cu pisica înşală,durata noastră este o îndoială,căci noi suntem cenuşe puţină şi mult fum.Cu inima de cretă dau îndemnşi unde bat în locuri părăsitelasă viitorimii semn.Până totul ajunge o colină,cerul cu găuri de sitepresară pe dânsa făină.Deci mâine, mâine dintr-o pâine voi creşteşi-mi voi asculta trilul prin floraCONSTANTTONEGARUcare astăzi dospeşte.În scorburi mierea a îngheţat cu cea dinurmă rouă,mă îndoiesc dacă se-ntoarce oracând Soarele sclipeşte ca o potcoavănouă.Mi-aduc vocea să ştergnumele ce mi l-am scris pe pământ,Februarie e numele meu întreg,un cântec subţire, un vânt.Femeia cafenieFemeia pe care la Brăila am iubit-oîntr-o cameră de hotelpurta pantofi verzi din piele de şarpeşi avea nasul turtit. Era o mulatră.Cum venise aici, habar n-am.părinţii, bunicii purtaseră poate odatăîn nări un inel.Gura îi era ca o ventuză.Sânii fierbinţi ca nişte pâini.Ochii tulburi.Îmi era trupul claviatură pentru dânsa.Numai mâinile îi erau reci,reci de gheaţăşi degetele cu vârfuri rotundealunecau pe mine ca boabe de struguri.Îmi şoptea:- La Peru mi-a fost amant un spaniol.La Santa Clava avea plantaţii de zahăr.Un altul cu favoriţi în U.S.A.cincizeci de puţuri cu petrol la Smakover,dar amorul pentru pielea mea cafenies-a lichidat cu două destupări de pistol.Am iubit la Brăila o mulatră.M-a iubit?...M-a minţit?Vedea - cine ştie - în mine un altul?Avea sâni fierbinţi şi mâini reci de gheaţă.Era prin noiembrie. Pe Dunăre dospeaceaţă.În port la lumini de fanarerobii descărcau un vapor de lignit.Fiara care s-a pierdutRămân poet cu versuri cununatescrise de inimă albastră şi urât,când aş fi vrut să fiu un porc mistreţsă-mi port prin lume colţii poleiţi de la rât.Caut pauza, mereu simpla cezură:nu ştiu că eşti, poate să fii un fumşi, Doamne, când sudui că m-ai făcut altcumîmi auresc dinţii din gură.Aş fi pus laba pe pământizbind copita cât unghia de heruvimspre a bate clopotele în turleca să vadă cine sunt.Pe norii aşezaţi în trepteîncerc să umblu seara să mă aflu,îmi scot piciorul afară din odaie,dar curge ca ţărâna în spice drepte.Caut pauza, cu virgula viu,deocamdată pe hârtiio port după gât ca o blană de vulpi argintii -găsesc eu punctul ceva mai târziu.www.oglindaliterara.roAcum mai fac un pas şi încă mergpână rămân numai o mână,tot ce-a crescut înalt să îngroape,cînd mă presar în dealuri de ţărână.Iubita cu surâs neutralUneori se trezeşte în mine Genovezul darnumai dimineaţavrea să vadă urmărind şinele înzăpezite aleliniei de tramvaiflota peste care a fost amiralul echipajelorîncinse cu spade.poate acum vagabonzi ce sorb în speluncăcel mai decolorat ceai.Iubita mea cu reflexe de amurg pe pulpelealbe ca sidefulîmi şoptea surâzând neutral:-Frigul a încrustatpe geam o hartăiar noi amândoi ca şi cum plecam spre Terranovaîn sobă castanele trozneau ca tunurile debord altădată.-Adu-mi ochianul. Nu-i un plan e un întregcomtinent;iată plante tentaculare şi arbori cu alge rămasepe ramuri,a fost desigur aici un tărâm tropical şi unocean imploratde Pieile Roşii celebrând dansul vulturuluipe maluri.Jos în speluncă trecea din mână în mânăun pumnal;clipeau şiret matrozii, însă gândurile lor fluturauca un steagal nu ştiu cărei armate constrânsă săprimească să primească ultima luptăurcând scara de-a valma şi la etajul acestasă fiu dat în vileag-Eşti din cenaclul nostru. Fără vârstă. Unspectru infailibil;în tine nimic nu mai pulsează şi licoarea dinarterela un final de croazieră savantă prinenigme nerezolvatecu albastrul oceanului s-a evaporat sprealte sfere.Dragostea mea cu zâmbet neutral şi pulpecarmine prelungise ofili cum prind paloare clapele învechitede pian;eu din licoare i-am oferit ultima picăturăpăstrată atentsă graviteze melancolic în jurul sexului eibrun încă un an.Pat îmi făcusem din masa aceea, grea,pentru adormire după crugul zilelor.În ultimul pahar dansul baccililorca un exod lunar se arcuia.Cântecul violei în pieptul ososse înăbuşea murind cu plămânii,mai palidă, uscată, pielea mâinii,pe ultimul pahar, tremura.Cei din urmă prieteni, baccilii, scânceaulugubra melodie a ultimei toamne:acompaniindu-i, gura mea, Doamne,te înjura şi ochii, demenţi, râdeau.Mercurul termometrului spart se scăldaîn vinul închegat al ultimei nopţi -în sângele altei neîndurate morţi.Sfârşitul, îndepărtatul sfârşit, zăboveaprin aluviunile coastelor rărite.3743

NOTE DE LECTURĂDespre codul moral al românilorO enigmă, un miracol, poporulromân! Sintagma aceasta plină de miez,cuprinzătoare şi precisă a istoriculuiGheorghe Brătianu continuă să primeascăînţelesuri noi, să ne fie de-adreptul inimii, dar şi să ne aducă încădestule înnegurări. Sistematic, cercetareaa început acum mai bine de o sutăLiviu Comşia de ani prin studiul lui Dimitrie Drăghicescucu a sa „Din psihologia poporuluiromân”, carte încă neasimilată întru-totul de cultura română. Luciditateacu care a privit acest miracol n-a fost deloc pe plac enigmeicare suntem, autorul, în epocă, fiind acuzat de toate relele. Cum arfi fost altfel înţeles atunci dacă scria: „Dacă n-ai conştiinţa clară atăriei şi a însuşirilor ce posezi, este aproape ca şi cum nu le-aiavea. Neştiind cât poţi, nu întreprinzi decât lucruri cari sunt sau deasuprasau desuptul puterilor tale. Oamenii şi popoarele cari, necunoscându-se,se preţuiesc mai puţin decât sunt, rămân şi devinslabi. Este tot atât de periculos dacă îţi exagerezi sau dacă îţi subpreţuieştipropriile-ţi puteri”.“Nimic nu poate ilustra mai luminos aceste reflecţii decât istorianefericită a neamului nostru. Acestui neam, timp de mai multeveacuri, i-a lipsit cu desăvârşire conştiinţa despre însuşirile sale,despre puterile, întinderea şi mărimea lui numerică”.Or, enigmei nu-i este nicidecum de folos cercetarea lucidă,sistematică, obiectivă pe cât se poate. Această iluminare i poate fifatală! Cu cât exaltarea, căderea în mit sunt mai trainice şi mai profunde,cu atât îi sporeşte autoritatea. Din acest punct de vedere,chiar şi cartea lui Iulian Chivu, a doua cercetare serioasă, sistemicăa vieţii noastre interne, capătă străluciri polemice,întregindmiracolul care este românul. „Mari paradigme etice şi etosul românesc”(Ed. Herald. Bucureşti, 2008) pare un studiu menit să luminezeşi să lămurească enigma, sporind consistenţa miracoluluiprintr-o întrebare incomodă pentru noi toţi: Au avut românii un codetic? Dacă l-au avut, cum a fost el transmis generaţiilor următoareştiind bine că începuturile culturii româneşti stau sub semnul totalal oralităţii? Putem să vorbim despre un cod moral fără a fi fost elscris?Să recunoaştem că avem de-a face cu un demers extremde sensibil care ne poate oricând cufunda în mit şi, de aici, întărindîncă odată enigma. Iulian Chivu, însă, îşi conduce studiul cu măiestrieştiinţifică, ocolind tentaţiile metaforice sau subiectivismul patriotismuluiexaltat astfel golit de valoare. Cu măsură şi luciditate,ne propune mai întâi u periplu prin cultura etică a marilor civilizaţiiale lumii. N-o face doar pentru a-şi dezvălui erudiţia şi a ne înlăturaeventuale suspiciuni, ci o face dintr-un calcul corect ştiinţific: culturaromână nu s-a dezvoltat în găoacea Carpaţilor în singurătatea eiancestrală, ci în consens cu marile civilizaţii, fie că se numea egipteană,indiană, grecească, latină sau creştină. Astfel, demonstraţialui Iulian Chivu înlătură spaţiul în câştigul timpului. Normele eticecare reglează mersul social şi, în primul rând, ordonează şi păzeşteexistenţa omenească, se regăsesc, în chip specific, într-oproiecţie universală, pentru că principiile şi legităţile după care sedesfăşoară viaţa, sunt aceleaşi oriunde te-ai afla pe pământ. Deaici, în stări singulare, ele se manifestă pe măsură specificuluietnic, mai mult sau mai puţin adaptate normelor şi momentelor istorice.Acest parcurs prin istoria civilizaţiilor vechi este de naturăsă cearnă obiceiurile şi tradiţiile în straiul lor de normă de convieţuire.,supuse schimbărilor lente ale mentalităţii. De pildă, condiţiafemeii, poziţionarea ei socială trece dintr-o cultură în alta, ca şi-ncea românească unde găsim aceleaşi temeiuri dramatice sau decontemplare şi încântare a virtuţilor sale. Scrie, la un moment dat,Iulian Chivu, venind vorba despre romani: „Ei au demonstrat demulte ori că că pot împinge virtutea până la culme, dar nu au făcutdin asta o regulă, ci doar un principiu moral”. Ar fi fost altfel la români?Nu cred. Cercetătorul coboară pe firul istoriei până la întâlnireacu acest principiu şi felul lui de a se manifesta în codul etic alromânilor. O să întrebaţi: Bine, ni se pare corect şi exemplificator,dar ştim că începuturile civilizaţiei româneşti au stat sub semnuloralităţii? Până la Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung s-a petrecuto vreme de aproape un mileniu şi jumătate, atunci acest principiiprin ce au fost transmise?Aveşi dreptate, dar Iulina Chivu ne dezvăluie calea prin careacest cod a ajuns la noi. Cum se manifesta capul familiei tradiţionalecare mânca primul şi se ruga Divinităţii în numele tuturor? Lafel ca la greci, indieni sau latini. De unde ştim? Din creaţia populară.Iulian Chivu ia pe rând basmul, snoava, balada, proverbul şine dezvăluie cele trei raporturi ale paradigmei etice: cu sine, cuceilalţi, cu Dumnezeu. Scrie cercetătorul: „Sintetizând, am puteaspune că doina românului este aidoma simţirii sale, iar balada esteaidoma vieţii morale; proverbul jalonează, ia snoava îi decanteazăprin umor fapta”. Atunci există o morală românească? Ne răspundeeseistul: „Din acest unghi găsim justificat să vorbim despre o moralătradiţională românească, puternic statornicită, cu consecinţeleei în criteriu; criteriul general al binelui şi al răului cunoaşte noteaparte în folclor şi se regăseşte în criteriul dreptăţii, al ruşinii şibunei-cuviinţe, al respectului şi al fricii de păcat”. Şi încă: „În planestetic, potrivit firii sale, opţiunile românului tind spre finalitate, nuspre modalitate. El nu are ispita monumentalului, a grandiosuluiepopeic, ci se limitează la armoniile simple ale proporţiilor, la epiculcotidian al evenimentului mundan”. Drept urmare: „Românii paruneori să nu încapă în lumea în care trăiesc, iar alteori sunt preamici pentru ea; uneori cred că nu au motive să bată cu pumnul înmasa naţiunilor, iar alteori bat după ce nu-i mai aude nimeni; uneoriîi cer lui Dumnezeu ce pot face singuri sau se încăpăţânează săfacă singuri ceea ce doar Dumnezeu îşi îngăduie. Şi mai mult decâtatât, refuză să recunoască, în schimb insinuează cu candoare. Eitrec de la o morală mai mult de proiect decât de fapt, de tip clasic,la valorile moderne, neîncrezători din fire, după ce reuşesc sî împacepe termen lung xenofobia cu cosmopolitismul tocmai pentrucă sunt performeri ai acelei aurea mediocritas, unde totul se atenuează,ceea ce nu e totuna cu sancta simplicitas, unde totul serespinge. Fără să-şi propună o astfel de doctrină morală, ei o promoveazăîn ciuda a ceea ce doresc, pentru că între ceea ce estevirtual şi ce e actual, ei se complac cu orice fel de certitudine numaide teama de a nu merge din rău în mai rău. Iau greu decizii politicemajore, fiindcă se obişnuiesc uşor cu răul. Preţul conservatorismuluie mai mare decât al reformei şi îl achită mai ales încontextul corupţiei. Iată de ce sunt circumspecţi şi se mişcă greu”.De ce acest neobişnuit de lung citat? Pentru că aici se aflăconcentrată întreaga demonstraţie a cărţii. Aici, ne regăsim noi înşineaş cum suntem şi nu cum am vrea să fim, fără a ne mitiza,fără a ne exalta bunele şi relele, fără a ne canoniza, fără acel falsmesianism pe care tot încercăm să-l acredităm; valori transformateîn nonvalori şi nonvalori devenite însuşiri naţionale… Aceastăcarte, alături de cea a înaintaşului Drăghicescu, cred cu tărie căpoate sta temelie înţelegerii românismului ca entitate filosofică şietică. Acum ne dăm seama mai bine şi mai ales mai corect undeîncepe miracolul şi se sfârşeşte enigma. Chiar dacă încercarea deaactualiza cadrul moral românesc sau de a-l urmări în cotidian numi se par întru-totul la dimensiunea cercetării din prima parte a cărţii,cred că valoarea acestui cod moral a devenit istoric, bun al civilizaţieiomeneşti, pe care ar trebui să ne bazăm astăzi, dar pecare îl încălcăm cu voioşie şi nepermisă uşurinţă intrând mereu înforma enigmatică a plămădirii noastre.3744www.oglindaliterara.ro

ESEUPOETUL NAŢIONAL – NECESITATE SAU CLIŞEU?3746Motto: “Generaţii întregi or să suie cupompă dealul care duce la Şerban-Vodă, după ce vor fi umplut cu nimicullor o vreme, şi o bucată din care săscoţi un alt Eminescu nu se va mai găsipoate”(I.L.Caragiale, În Nirvana, p 67)Existenţa, în literatura română, a expresiei“poet national” a creat douăreacţii antagonice, de susţinere şi dezaprobare,cu extremele lor – apologie şiSilvia Dumitrache defăimare. Având în vedere că reprezintăgradul absolut la care poate ajungeun poet, e normal ca cel care îl deţine să nască invidii şi respingeri.Astfel, Eminescu, la peste un secol de la moartea sa, este prezentîn discuţiile criticii, care ori vede în el un impostor, ori consideră însăşiexpresia de “poet naţional” ca pe un anacronism în raport culiteraturile europene (articolele din numărul 265 /1998 al Dilemei şidin numărul 9/2007 al Dilematecii sunt relevante în acest sens).Dar, ca în orice sferă a vieţii, în literatură trebuie să existe o organizare,ea nu poate fi un spaţiu haotic, chiar dacă tendinţe de tipulcelor avangardiste pornesc de la premisa că orice regulă trebuiedesfiinţată – prin însăşi încercarea de a dărâma totul, se naşte onouă ordine. Este necesară trasarea unor linii ordonatoare, precumşi existenţa unor puncte de reper, care să ofere conştiinţa uneistabilităţi culturale. Dacă unele calificative la adresa lui Eminescu,de genul “luceafărul literaturii române” au creat, în timp, senzaţiade clişeizare, acest fapt nu anulează rolul lui Eminescu în cadrul literaturiiromâne. Eminescu îşi menţine rolul unui axis mundi, carea ordonat un spaţiu până atunci haotic, ce încerca să se structurezeşi să îşi găsească un centru sau mai multe. Prin Eminescus-a creat un prim, semnificativ axis mundi al literaturii române – odovadă ar fi enorma sa influenţă, observabilă în creaţiile unor scriitoriimportanţi ce au urmat – elemente eminesciene se constată înpoeziile lui Blaga sau Nichita Stănescu, dar şi în proza fantasticăa lui Eliade. Ceea ce ne conduce la ideea că imaginea eminescianănu este un simplu construct al criticii elogioase sau al didacticismuluiprofesorilor de română, căci dincolo de clişee rămânopera şi reverberaţii ale acesteia în creaţii valoroase ale altor scriitori.Eminescu este primul scriitor care a dat un contur şi a şlefuito seamă de arhetipuri literare – natura, dragostea, moartea. Acestearhetipuri au putut apoi să cunoască, de la scriitorii ulteriori, ramificaţii,adăugiri, împodobiri. Motiv pentru care statutul lui Eminescude poet naţional nu este un clişeu – clişeul trimiţând la un aspectpretenţios, dar vid de orice semnificaţie, precum nu vedem unclişeu nici în sintagma de poet naţional - pentru cultura română areprezentat o necesitate, din perspectiva organizării unui spaţiu literarslab definit şi a creării unui sentiment de stabilitate. Nu estebenefică o restructurare la nivel de statut pe care îl ocupă Eminescu,ci la nivelul grilelor de interpretare a operi, ele ameninţândsă o transforme într-un mare clişeu, dincolo de care nu se mai vedeprospeţimea şi frumuseţea.La mai mult de un secol de la moartea poetului, discuţiile privitoarela opera lui Eminescu şi, cu precădere, la statutul său,reuşesc să anime spiritele în domeniul criticii. Niciun alt scriitor nua fost atât de mult timp în atenţia criticii, care simte încă nevoiaunei juste poziţionări şi o nouă legitimare a celui care ocupă loculde “poet naţional”. Există, în prezent, o tendinţă care se axează peo campanie de resemnificare (puncte esenţiale în perioada postcomunistă sunt marcate de numărul 265/1998 al Dilemei, numărul9/2007 al Dilematecii, precum şi o serie de articole ale lui H.R.Patapievici)şi, evident, o reacţie la această campanie, văzută ca demitificatoareşi blasfemiatoare (unul dintre cei mai fervenţi apărătoriai imaginii eminesciene este Theodor Codreanu).Putem vorbi de o nemulţumire resimţită de o parte a criticii menţionatămai sus, care consideră că imaginea eminesciană a devenitdeja un produs al clişeizării realizate în perioada comunistă,opera poetului transformâdu-se într-o lectură obligatorie, forţată,aşa cum apreciază Nicolae Manolescu în articolul E o întrebare!www.oglindaliterara.ro(“Dilema”, nr 265, p 6). Se simte nevoia unei resemnificări la niveluloperei, dar şi la cel al imaginii eminesciene, se vrea un Eminescual noului mileniu ( Ioan Bogdan Lefter, Poetul naţional întrecomunism şi democraţie , “Dilema”, nr 265, pp 6-7), un Eminescudincolo de clişeele de tipul “luceafărul literaturii române” sau “poetulnaţional”, care l-au pietrificat într-o sferă de unde el este “nemuritorşi rece”, dar de unde cu greu mai rezonează. Pentru mulţi,Eminescu nu trece de sintagma de “poet naţional”, imaginea safiind una muzeală, mumificată, aşa cum vede Ioan Bogdan Lefter(idem). Astfel că, o serie de critici şi scriitori care au publicat în revistaDilema din 1998, au pornit de la ideea că trebuie să se realizezeo revigorare la nivelul receptării şi interpretării eminesciene.Motiv pentru care elogieri de genul “românul absolut”, “suma liricade voievozi”- Petre Ţuţea, “ideea platonicã de român”- Blaga, “expresiaintegrală a naţiunii române”-Iorga (Petre Ţuţea- 321 devorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, p 46) nu mai sunt acceptabile.Totuşi, în unele articole din Dilema se poate sesiza o devierede la linia de reinterpretare ce se anunţa iniţial, direcţia fiind maimult îndreptată către o înlăturare totală a lui Eminescu din sferaculturală românească. De pildă, în articolul lui Zigu Ornea, Poetulnaţional( Dilema, nr 265, p10) Eminescu este vazut în latura sa deziarist considerat retrograd, paseist iar ca scriitor este observatălatura sa xenofobă, antisemită. În alte articole, cum este cel al luiMircea Cărtărescu – Fapte, din acelaşi număr al revistei, Eminescueste tratat dintr-o perspectivă extraliterară, fiind perceput în laturasa umană - sunt vizate gesturi, vorbe ale unui om care nu era scutitde vicii sau de slăbiciuni.Din articolele din Dilema am putea deduce faptul că mitul eminescian,perpetuat atâta vreme nu mai este văzut în concordanţăcu literaturile europene, în care nu se constată glorificări de amploareacelei întâlnite la noi. Nevoia de a face acceptabil un statutmai mundan al lui Eminescu, a determinat, la aproape un deceniude la numărul din Dilema, apariţia unei noi serii de articole, pe liniainiţiată de Dilema. Există, însă, o accentuare a reacţiilor, o creştereîn violenţă, vizibilă mai ales prin alcătuirea unei “antibibliografii selective”,care conţine nume şi titluri (din perioada 1996-2006) cenu trebuie abordate, întrucât nu participã la acţiunea de deconstrucţiea prejudecãţilor. În aceastã listã figureazã nume precumAlexandru Melian, Theodor Codreanu, Dimitrie Vatamaniuc, iar încazul lui Adrian Voica şi Mihai Cimpoi (care colaborase la alcãtuireaDicţionarului General al Literaturii Române) nu trebuie cititnimic! În alcătuirea listei nu se vede respectarea principiului în numelecãruia s-a organizat toatã aceastã campanie de resemnificare-libertatea de expresie. Perpetuarea mitului eminescian esteperceputã şi în această revistă ca fiind anacronicã (ibidem, p 19),iar Matei Florian, în Zilele lui Eminescu, de profesie poet naţional(Dilemateca, anul II, nr 9, februarie 2007, p 28) vede în Eminescuun personaj fictiv, deghizat politic. În plus, Eminescu trece de statutulde brand şi devine un produs de utilitate imediatã, în concursul“Pune-l pe Eminescu la produs”, iniţiat în vara anului 2006,având ca model campanii asemãnãtoare din Uniunea Europeanã,de pildã “uleiul Dante”, “undiţa Shakespeare”. Despre acestconcurs se vorbeşte şi în numãrul din februarie al Dilematecii (MariusChivu-Mitul lui Eminescu, contemporanul nostru, p 22) însă nuam putea spune că este o cale prin care se va ajunge mai uşor lapartea de literaturã ci, cel mai probabil, nu se va mai trece dincolode înţelesul eventualelor ţigãri sau bomboane “Eminescu”.Aceastã acţiune de reinterpretare şi de încercare a demontãriiunor clişee, nu putea sã nu nascã o reacţiune la fel de ferventãdin partea celor care au simţit cã nu e vorba de o simplã schimbarede perspectivã, ci de o destrãmare şi o batjocorire a unui mit, care,ca orice valoare nu ar trebui atins, cu atât mai mult în modul în cares-a întâmplat. Au apãrut o serie de articole (cu precãdere online) ceau ca scop apãrarea poetului, însă argumentele aduse nu ţin strictde aspectul literar, ci merg pe traseul criticării direcţiei dorite de Dilema– Dilemateca, precum şi a unor afirmaţii rostite de H.R.Patapievici.O atitudine pe care o putem considera logică, atâta vremecât articolele apar ca reacţie la o seamă de atacuri ce nu vizeazăexclusiv preocupările literare ale lui Eminescu, ci întreaga sa sferăde activitate.(continuare în nr. viitor)

JURNAL DE BIBLIOTECĂ(urmare din nr. anterior)Teatrul Fenice din Veneţia – premiera la 6 martie 1853La Traviata, melodramă în 4 acte de Giuseppe Verdi .Libretul de Francesco Maria Piave, adaptare după romanullui Al. Dumas-fiulTeatrul de Opera din München, premiera la 21 iunie 1868.Maeştrii Cântăreţi din Nürnberg, comedie muzicală în 3 actede Richard WagnerLibretul aparţine compozitoruluiTeatrul de Operă din Sankt-Petersburg – premiera la 8 februarie1874 .Boris Godunov, dramă populară în 4 acte cu prolog de ModestMusorgski .Libretul: adaptare după drama lui Puskin şi Istoria StatuluiRus de KaramazinTeatrul “ Opera Comique “din Paris – premiera la 3 martie1875.Carmen, operă în 4 acte de Georges Bizet .Libretul de Henri Meilhac Halevy, adaptare după nuvela luiProsper MeriméeTeatrul Mic din Moscova – premiera la 29 martie 1879Evgheni Oneghin, dramă în 3 acte de Piotr Ilici CeaikovskiLibretul de K. S. Silovski, după romanul lui Puskin .Teatrul Regio din Torino – premiera la 1 februarie 1896La Bohéme, dramă în 4 acte de Giacomo PucciniLibretul de Giuseppe Giacosa şi Luigi Illica, adaptare dupăHenri MürgerTeatrul Constanzi din Roma – premiera la 14 ianuarie 1900Tosca, melodramă eroicomică în 3 acte de Giacomo PucciniLibretul de Giuseppe Giacosa şi Luigi Illica, adaptare dupăVictorien Sardou. Teatrul Opera Mare din Paris - premiera la 13martie 1936.Oedip, tragedie lirică în 4 acte de George Enescu .Libretul de Edmond Fleg, în româneşte de Emanoil Ciomac4. Mai bine lucrezi degeaba, decât să stai degeaba .Parintele Dumitru Stăniloae.Schisma dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică a fostproclamată în iulie 1054 Patriarhul Constantinopolului fiind MihailCerullarios, iar Papa, Leon al IX –lea – cei doi părinţi ai lumii creştines-au excomunicat reciproc !?...La construcţia Catedralei din Pisa în sec al XI-lea, a contribuitşi un Rosetti !...Familia Rosetti făcea parte din familiile greceşti care au fugitdin Bizaţ şi pe care Mahomed al II-lea le-a obligat să se refugieze: Şuţu, Mavrocordat, Giuliano, Frangopeo, Negri, Rosetti...“Chi e orvu, surdu et tasci, campa cento anni in peci “Cine nu aude, nu vede şi nu vorbeşte, trăieşte liniştit o sutăde ani.(Proverb sicilian, cu trimitere directă la “ omerta “)!?...O scurtă notiţă, descoperită întâmplător pe internet :”GabrielGarcia Marquez s-a retras din viaţa publică din motive desănătate “ cancer limfatic “...Se pare că boala s-a agravat din ce în ce mai mult în ultimultimp având o evoluţie dureros de rapidă. “ Gobo “, cum îl alintauprietenii, a trimis o scrisoare de rămas bun prietenilor, cititorilorşi admiratorilor săi ...Ciudate şi pline de mister sunt uneori preocupările noastre,dar, de cele mai multe ori, la sfârşit, constatăm, surprinşi, că nusunt deloc “ per caso “...Cu o zi înainte de aflarea năucitoarei ştiri,îmi fişam scurtele notiţe regăsite poate nu întâmplător despre...frica... de moarte ?!...Napoleon Hill, descoperea şase frici esenţiale de care oriceom suferă sub o formă sau alta, într-un moment sau altul . Majoritateaoamenilor sunt norocoşi dacă nu suferă de toate şase …Enumerateîn ordinea obişnuită a apariţiei ele sunt : “ sărăcia, critica,boala, dragostea pierdută, bătrâneţea şi moartea “. Primele treistau la baza grijilor esenţiale ale oamenilor . Toate celelalte fricisunt de importanţă …minoră(?)..Fricile nu sunt nimic mai multdecât stări de spirit . Totuşi, frica de moarte este cea maicrudă…Două lucruri compun lumea : energia şi materia . Dar niciwww.oglindaliterara.romateria şi nici energia nu pot fi create saudistruse … Ambele, în schimb, se pottransforma … Mai mult, viata este energie...darmoartea nu este altceva decât,pur şi simplu, schimbare sau tranziţie, nuurmează nimc după moarte decât somn:lung, etern, liniştit... ...După Freud, spuneaEugen Ionescu,5. trei lucruri ne impiedică să fimliberi: neliniştea, mila şi dezgustul - (sau“greaţa” lui Sartre ?! ) .Freud mai spune “că spre sfârşitul vieţii sale fiinţa poartă cusine instinctul morţii, aspiraţia spreodihnă,…Nirvana “...Dorinţa şi erosul, în Matei Romeo Pitulanschimb, ne ţin în viaţă …Problema lui Freud era …teama...să înveţe a muri......Eminescu “ Nu credeam să ‘nvăţ a muri vr ‘odată “...Groaza lui Eugen Ionescu în faţa morţii, descrisăă genialde nepreţuitul Eugen Barbu : ..”stupoare albastră, alcoolul ca drog,teroare în faţa nopţii, dar de câte ori am simţit eu astea ?...Nesiguranţacând vezi că sănătatea te lasă, numai o clipă, incertitudineaunei reuşite, o veste proastă, atacul unui duşman care îţi vreagâtul …Frica albastră …...Această teamă albastră, această panică …De cum cadenoaptea, mă copleşeşte, doresc singurătatea, dar nu pot s-o suport“ ……Tot Eminescu “ Ca să pot muri liniştit, pe mineMie redă-mă ! “ ...Aici se opreşte textul la care lucram şi vă rog să citim încontinuare scrisoarea lui Gabriel Garcia Marquez , tulburător deamară şi tristă “despre moartea care nu vine cu bătrâneţea, ci cuuitarea“... Doamne, parcă ieri citeam vrăjit...“ Cent‘anni di solitudine”...“ – Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetădin cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă, probabil că n-aşspune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceeace zic.Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentruceea ce semnifică .Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, întelegând că pentrufiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secundede lumină .Aş merge când ceilalti se opresc, m-aş trezi când celalţidorm .Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţatăcu ciocolată !Dacă Dumnezu mi-ar face cadou o bucată de viaţă, m-aşbucura foarte modest,m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numaicorpul, ci şi sufletul meu .Doamne Dumnezeul meu, daca aş avea inimă, aş gravaura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până la răsărit de soare.Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele, un poem allui Benedetti, şi un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aşoferi-o lunii.Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durereaspinilor şi sărutul încarnat al petalelor ….Dumnezeul meu, dacă as avea o bucăţică de viaţă...n-aslăsa să treacă o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, căîi iubesc .Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le căsunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste .Oamenilor le-aş demonstra cât se înşeală crezând că nuse mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesccând nu se mai îndrăgostesc .!Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboaresingur .Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, cicu uitarea .Atâtea lucruri am de învăţat de la voi, oameni …Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe varful muntelui,însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă înfelul de a-l escalada.(continuare în nr. viitor)3747

AMPRENTEZIDIREA DE SINEVICTORIA MILESCU: ,,CONSPIRAŢII CELESTE‘‘Editura DominoR, 2008,versuri. Prefaţă de Florentin PopescuÎngândurată ca o lebădă neagră, hipersensibilă şigraţioasă, aşa trece prin oglinzile poeziei românecontemporane Domnuca Victoria Milescu. Creaţia eifăptuieşte un zigzag molatic între viaţă şi moarte fărăaccente stridente, ba, mai mult, cu o aşezare în rugăciuneacelestă care împacă definitiv contrariile. Peunde trece cuvântul ei – acesta sfinţeşte.Poezia Victoriei Milescu capătă uneori aură eminesciană.Acest reflex mi-l asum pe osatura tuturorcărţilor sale pe care le-am citit – şi mereu am rămasînchis în meditaţie. E riscant să te pronunţi fragmentarasupra unei poezii în evoluţie absolută, caresurclasează cota din ce în ce mai putrezită a versificaţieide azi, mai ales după năvala cornută a nouăzeciştilorşi milenariştilor (curios, în majoritateGheorghe Istrate ,,poetese‘‘!).Victoria Milescu se înalţă curată din apele venusieneale poeziei, palpând verbele exacte şi la locul lor, ca pe o ţesătură secretăa existenţei de dincolo de existenţă, şi ferindu-se ferm de dramatismelesimulate.Încărcată de (cu) multe premii şi diplome de excelenţă, Victoria Milescuîncă nu a fost aşezată de critica literară pe piedestalul statuar care i secuvine cu prisosinţă.Despre opera Victoriei Milescu nu poţi să scrii sec, cronici algebrizate,conceptualiste, fiindcă poezia ei este o dăruire suculentă, asemenea rodiilorînşelătoare la înveliş, dar parfumate interior până la inundarea în răcoridesfătătoare.Lirica ei alunecă pe jgheabul unui modernism ,,lustruit‘‘, fără asperităţişi provocări insalubre, accentuând, uneori, adevărate volute expresioniste,transpuse pe un basorelief liric absolut memorabil: ,,Ploaia aruncă râme lichide-nferestre/ dizolvându-se-n fosfor/ vântul urlă prin ţâţânile uşii/ maşinileîmproaşcă arborii/ cu sânge proaspăt/ cineva se joacă cu focul/ în părul meuşi urlă/ vântul urlă mai tare/ ploaia astupă gura statuilor/ de la intrarea în subteran‘‘(A te bucura de orice).Prin golgota poezieisale se simte, totuşi, merituos,un orgoliu bine strunit.Victoria Milescu are un controlestetic asupra cuvintelor.Bolnavă de poezie, ea searuncă, uneori, premeditat, înboala verbelor imprevizibile,dar care, adeseori, creează portativele uneirostiri infailibile şi ager suprave-gheate.E vorba de o liricătemperată în toată desfăşurareaei, cu o disciplinitate con-trolată, aşa cum am maiprecizat, obţinând efecte nota-bile care o încoronează cuo grandoare solidă. Poeta scriecu ,,mâini de papirus‘‘ şi, totuşi,e speriată: transcrie o notăbiobibliografică de pestepatru pagini, la sfârşitul cărţii,enumerându-şi fiecare pasevolutiv ori premiat, secundă desecundă, cu o teamă încorporatăîn enunţ de a nu fi rătă-cită de reper. De reperulfebril al consacrării.Aceste casete de sipet sunt inutile. Victoria Milescu e o poetă definită,ea are un statut omologat şi nu e cazul să se ascundă în spatele unor omagieriameţitoare dar efemeride, pe care noi nici nu le luăm în seamă. Drumurilelungi sunt marcate din km. în km., şi nu din metru în metru.Conspiraţii celeste este, de fapt, un volum de mărturii lirice asuprapoeziei, asupra actului zămislirii ei, a chinului şi delirului naşterii sale. Am număratîn această carte peste zece ars poetica, finalizate magistral. Dar să deschidemfereastra unor astfel de poeme: (…),,oh, când se va trezi/ cel gol şisingur/ ce frig aristocrat va fi-n cuvinte/ iar eu stăpâna lui voi fi/cu focurile submorminte…/ veşminte albe coborâţi din ceruri/ veşmânt din piei de înger şi dediavol/ pentru acel/ ce m-a făcut să plâng şi să mă bucur/ cu toate aripile sfărâmate‘‘(Veşminte albe pentru prinţul negru).; ,,neluat în seamă de nimeni/ caun colet abandonat, ca un aurolac/ însoţit de un câine murdar/ lângă manechinelevii, sexy/ ce fiinţă caraghioasă, poemul/ pe zebrele argintii/ luând partela petrecerea lumii/ fără să fi fost invitat/ fără să se sinchisească de posteritate/un ins din mulţime încearcă să îl ajute/ să se ridice, să bea absint/ refuză, scuturându-şipletele ude/ apoi brusc/ cu un gest oarecum tipic/ plonjează în traficulgreu al planetelor‘‘ (n.n. grandioasă imagine de un magic reflexeminescian!) (Mai-marii celor mai mici).; ,,Încep cuvântul/ pe care-l terminăvântul/ viaţa pleacă/ lăsând în urmă vidul/ slujind artifexul/ viaţa pleacă/ luândcu ea înspăimântarea morţii/ neînvăţată încă să se desprindă/ să-şi poarte degrijă/ spre cerul ca un ochi de ciclop/ arunc piatra cuvântului‘‘ (Cealaltă vreme).;,,sunt visători care cred/ că tu poţi orice/ când ţinteşti/ cu fulminante cuvintegloanţe/dar cine se va lăsa ucis/ de un glonte/ din paradis?…‘‘ (Între douăpeceţi). E o onoare să scrii despre astfel de cărţi.„Jurnalul fericirii”. O„poetică” a (re)găsirii şi a(re)culturalizării princredinţă în universulconcentraţionar românescUrmare din numărul anteriorLecţia care i se „predă” este învăţată şi asumatăîn acelaşi timp, este lecţia după care se va coordona şiconduce de acum înainte.Cea dintâi lecţie pe care o primeşte Steinhardt,şi care se subordoneazăpână la un anumit punct, dacănu chiar în întregime, celordouă „poetici” pe care le-amluat în discuţie, este lecţia pecare o primeşte din partea tatăluisău, o lecţie de o moralăşi etică de-a dreptul excepţionale,este momentul carestârneşte un interes cu totulaparte în ceea ce priveşte jurnalulsău. O lecţie de viaţă şide comportament faţă deaproapele tău, o lecţie în carefrica, laşitatea nu au ce săcaute, nu au voie să fie partecomponentă şi integrantă aunor principii morale pe carePetry Hyamatel, Oscar Steinhardt, încearcă să le inoculeze fiului său:„Ce-ai mai venit acasă? Le-ai dat impresia că şovăi, căpoate să încapă şi posibilitatea să-ţi trădezi prietenii. Înafaceri, când spui lăsaţi-mă să mă gândesc înseamnăcă ai şi acceptat. Pentru nimic în lume să nu primeşti săfii martor al acuzării.” Înainte de a-l lăsa să plece, bătrânul„ovrei” îl încurajează, dar îl şi previne în privinţa faptuluică oricare ar fi alegerea pe care o va face, destinulsău nu va mai fi niciodată la fel, viaţa sa se va schimbacomplet: „E adevărat că vei avea zile foarte grele. Darnopţile le vei avea liniştite, vei dormi bine. Pe când dacăaccepţi să fii martor al acuzării, vei avea, ce-i drept, ziledestul de bune, dar nopţile vor fi îngrozitoare”, cuvinteurmate de o replică extrem de tăioasă, dar care aveadarul de a-l încuraja, ce-i drept: „Şi vezi să nu mă faci derâs. Să nu fi jidan fricos şi să nu te caci în pantaloni”.Nedorind să fie un fricos şi ascultând sfatul tatălui său,Steinhardt refuză să depună mărturie, să-şi acuze prietenii,pe Noica şi Voiculescu printre alţii, îşi asumă înacea clipă, începând din acea clipă un destin, astfel „intelectualulcare avea sentimentul ratării, al frivolităţii, adevenit, cu adevărat, un destin”.Portretul lui Nicolae Steinhardt, aşa cum reieseel din paginile Jurnalului fericirii, este foarte bine subliniatde Eugen Simion, cu toate că aş spune că adevăratul„personaj” al Jurnalului este credinţa, pe careSteinhardt o pătrunde şi se lasă pătruns de taina ei în interioruluniversului concentraţionar: „Seamănă cu unsfânt venit spre lumea creştină după ce fusese educatca Sfântul Pavel sau Sfântul Augustin fericitul, în altăcredinţă. Un spirit care-şi asumă o lege, o morală, o credinţăşi care apare, în lumea noastră necredincioasă şiintolerantă, să ne atragă atenţia că omul este o fiinţăcare suferă şi că ea poate fi salvată prin credinţă. Credinţaînseamnă, în cazul lui, o morală, un mod de a fi, olege a moderaţiei şi o religie a iubirii.”Jurnalul fericirii este o carte splendidă, un amestecinextricabil de notaţie cotidiană, amintire, confesiune,istorie, metafizică, umor. „Epica e condensată,intensă, ca şi portretele şi descrierile. Chipul înlăcrimatal unui om care se roagă pe un pat de celulă e (…) fulgurantîn plasticitatea lui (…) nu numaidecât în nervulnarativ trebuie căutată frumuseţea Jurnalului fericirii, cişi în nervul ideatic, în capacitatea de a supune materialelede viaţă cele mai diverse la proba gândirii.”3748www.oglindaliterara.ro

POEZIEMARIUS NICAOCTAVIANMIHALCEAALEXANDRALOREDANA RADULângă zbaterea de stelePasărea nesăgetatăBate-n cumpăna fântânii–Drum ocrotitor almâinii,Peste buze, reci defatăNu mă minte, nu măiartă,Pasărea nesăgetatăE zvâcnirea dintr-o piatră,Câinii stelelor o latră…Adânceşte-n mine frigul –Arc de boltă-n porţi deschise –Pasărea nesăgetatăE un cer întreg de vise…Înălţând sublime triluriPrin melancolii rebele –Ne cutreieră în moarte,Lângă zbaterea de stele!PastoralăUneori este parşivUniversul afectiv,Am să rup acum tăcereaMinus toamna plus averea ,A prezis chiar şi SihastraS-a dus Pasărea MăiastrăNu-i nimic îi dau un bipNu mai pot să o desfid,Am Europirin un snopO să crească-n mine-un plop,Merg aiurea, sunt Ciclop,Mă duc la Dragonul şchiop…Am să scriu în testamentAm fost mult prea abstinent,Voi lăsa drept moştenire,O mare dezamăgire;Doar clişeul mioritic,Unde am umblat eu zilnicŞi o stare depresivă,Care este longevivă…Dinspre galaxii inerteMă cuprind numai regrete;E trăirea mea dintâi,Când eram al nimănui…!ApoteoticiiDevenisem prea oniric,Consumasem acid clorhidricŞi din când în când mercur,Pentru toate acestea, jur…!Alergam prin intersecţii,Unde tropăiau abjecţii,Vorbeau despre saramură,Ucigând câte-o nervură,Obosiţi de aşteptareÎn antologii sumare…Spunând că sunt sicofanţiDe critici împăunaţiNe privesc din alte spaţiiSe produc din nou mutaţiiÎngropăm voit talanţii.Nu-i ajungi nicicum la nas,Ipohondri de pripas,Au dureri diamantine,Nu au un gram de ruşine…Sunt doar clasicii în viaţăTe inundă iar o greaţă,Trepăduşi autohtoni,Pentru noi sunt avortoni…Uneori sunt inefabili,Dar rămân mereu gonflabili,Am să beau acid clorhidric,Să fiu iarăşi un oniric.Nu-i nimic acesta-i mersul,Nu ucid eu Universul…!Flori sordideFior şi val, între vederi pierite,Aduc spre lume zidurile-rază,Când chipul fără ştire, dens, vibreazăÎn lupanarul serilor smerite.Cu ochi de cerber, ars pe caleadreaptă,Motivul se amână prin momenteUitate prea aproape, vag, elementeÎn faţa bolţilor de râs şi şoaptă.Un loc etern cu pietre înroşite –Ecou visat în ere prăbuşite,Atinge vremea vocilor candideCe a uitare şi păcat au numeAscuns în negură de suflet, spumeDin albia cu glas de flori sordide.RugPromit, vom surâde drepţi ca niştezei,Ne vor întina ape nenăscute,Şi pe căi venale, veşnice alei,Voi privi în inimi ceruri prefăcute.Suflete ce ard, duhuri năruite,Actul tot repetă fără început,Iar în cercuri noi proaspăt dăruiteMaurul va creşte sânge priceput.Spre domnia vieţii sunt trezit, uitat,Cetele stelare m-au crezut salvatDoar cu o credinţă – a uita de noi;Numai o cădere, numele proscris,Şuieră că mâine, balul de apoiVa stârni un suflet, rugul, vis în vis.ImperialImperial, cu nervii de petale,Ascult căderea inimii, mânia,Revolta dintre limite-i soliaAtâtor glasuri, izbucniri, rafale.Un ritm vibrant e inima închisăDe nicăieri un chin alungă focul,În faţă, calm, zâmbeşte doar noroculÎnstrăinat spre ziua cea mai stinsă.Iar fuga e doar pauza ce trece,Răpusă, amintirea prevestită,Dorinţa ca plăcerea să înece,Ca neclintirea să pătrundă-n şoapte,Iertare pentru patima greşită –Memorie, alături vene coapte.www.oglindaliterara.roStudentă în anul al III-lea la litere, facultatea română-engleza,băcăoanca Alexandra–Loredana Raduscrie poezie de mai mult timp dar fără a avea curajulde a o prezenta cititorului,fie şi dintr-o anume timiditate,fie şi dintr-un bun simţ nativ.Într-o vreme când “ismele” de tot felul se înghesuiepe scara tramvaiului să prindă un loc, cât mai înfaţă, în literatură, Alexandra-Loredana Radu crede cărevenirea la sentimentele sincere, crude, curate,proaspete, aproape fruste şi la confesinea trăirilor potsă dea mai multă credibilitate poeziei şi speră să redeacititorului bucuria şi plăcerea lecturii.Poeziile Alexandrei-Loredana Radu par niştemici “ scrisori de acreditate” din care se pot decripta omultitudine de sentimente, pur umane, sentimente careîşi propun să înnobileze şi nu să genereze doar angoase.Cu bucuria descoperirii unor poezii în care sentimentuleste prioritar exchibiţionismului gratuit, propunemcititorului, spre lectură, câteva din creaţiile acestei,« muntence sănătoase » aşa cum îi place să se prezinteşi cu sentimentul că nu ne-am înşelat nici speranţeleşi nici aşteptările.Emilian MarcuXXMi-am tăiat aripile şi n-am putut să ajung la tine,Mi-ai zdrobit visele şi mi le-ai înapoiat nepăsător.Mi-ai cerut,umil, inimaCa apoi să mi-o sfărâmi.Atotputernic, hrănit cu viaţa mea,Ai aruncat- în urmă.Atunci, muguri mi-au crescut sub pleoape.Lacrimile deveniseră flori.XAm închis sărutul tău în adâncul inimii.Am adunat mângâierile taleŞi mi-am umplut cu ele sufletul.Te-am căutat în fiecare ungher al minţii.Ţi-am sorbit fiecare cuvânt,clipă,tăcere…Ca să te pot uita…Cobor înspre luminăŞi las în urma mea întunericulPlin de zumzetul singurătăţii.Sufocarea mă mână spre oameni.Vreau aer, vreau Univers,Vreau lumină, vreau dor...Vreau chiar pentru pentru oFrântură de visIluzia iubiri...Mă îngheaţă sufletul şiNu-ţi mai simt privirea.Ochii-mi plouă şi nu te mai zăresc.Fiinţa-mi tânjeşte după miracol.Mintea nu poate înţelegeCă inima a murit demultŞi încă te mai caută.XXCe repede eşti vânt .... !XXXXXXX3749

ESEUDIURN SI NOCTURNLA EMINESCU ŞI PRECURSORI(urmare din numărul anterior)Cu o altă rezonanţă şi dintr-o altă perspectivă, extinsă lascara întregii civilizaţii umane, Eminescu va fructifica tema ruinelorîn amplul poem ,,Memento mori”,un loc privilegiat în economiaacestuia ocupându-l episodul dacic, după cum va valorifica ,deastă dată restrictiv, şi nota macabră asociată ambianţei nocturnedin poemele lui Bolintineanu ,,Mihnea şi baba” şi ,,O noapte la morminte”,notă mult estompată în ,,Melancolie”, mai evidentă însă în,,Rime alegorice”,,,Strgoii” şi ,,Gemenii”.Momentul de mare elevaţie şi care înlătură oarecum sentimentulde inconsistenţă în evoluţia motivului îl constituie memorabilultablou nocturn din balada ,,Zburătorul” lui Eliade, careanticipă de departe ,,Sara pe deal” şi care valorifică din plin filonulpopular în prelucrarea cunoscutei teme a zburătorului ,tentaţie resimţităşi de Eminescu în ,,Călin (file de poveste”)Cu nopţile macedonskiene, de inspiraţie mussetiană, nocturnulcapătă o neobişnuită amplitudine, nota particulară constituind-o,în primul rând, invectiva incendiară antifilistină, analogă,,Scrisorilor” eminesciene, iar în al doilea rând, încrederea,,dupădezamăgirile repetate, în virtuţile catarctice ale nopţii şi ale naturiiîn genere (,,Noapte de mai”). Între Eminescu şi Macedonski, ceidoi mari contemporani şi adversari, există, în tratarea motivului,deosebiri esenţiale generate în primul rând de temperamentele lorartistice opuse, determinând la fiecare un alt mod de receptare arealităţii. Din acest punct de vedere apar îndreptăţite cuvintele luiC. Ciopraga referitoare la diferenţierile dintre cei doi poeţi :,,Expansiv,dacă nu retoric, trecând de la meditaţia sarcasticăla euforie, vizionar cu sensibilitatea plastică, încântat de ritmurimuzicale, Macedonski n-are în faţa universului fiorul liriceminescian, nici voluptatea reflecţiunii. Cu claviatura lui largă depoet mare, Macedonski apare exterior, în timp ce Eminescu, poetal naturii, îndrumează spre interior, de unde izbucnesc mari jerbede lumină”(C. Ciopraga -,,Nocturnul în opera luiEminescu”, în vol. ,,Studii eminesciene”, Ed.pt.lit., 1965)Ca element constitutiv al ambianţei nocturne, luna – astrulromantic prin excelenţă - s-a bucurat din partea cercetătorilorde şi mai puţină consideraţie reducându-i-se funcţionalitatea înopera antecesorilor şi contemporanilor lui Eminescu la ,,modestulrol de accesoriu decorativ” (Gh.Macarie - ,,Sentimentul naturii înproza românească a sec. XIX, ed.Minerva, Buc. 1978, p.166”) sau la un ,,drept simplu cadru pentrudesfăşurarea idilicului” (Dan.C.Mihăilescu – ,,Perspective eminesciene”,Ed. Cartea Românească, p.154) cel mai adesea ,,subforma unui pitoresc vag, rămânând uneori exterioară, prea puţinasociată tonalităţii afective a peisajului” (Gh.Macarie –Op. cit.,p.166)Atât de puţine conotaţii într-un domeniu care va vedeasteaua lui Eminescu strălucind, sunt de natură să inculce sentimentulinconsistenţei sau al convenţionalismului imagisticii selenare,dacă acest insidios sentiment n-ar fi rodul unei lecturărifugare, fie al deconcentrării în faţa unui imens material, estetic rebarbativ.Ilustrări pentru ultimul aspect s-ar putea copios furniza:,,Insărasă bine, o lună frumoasă/ Făcuse lumină foarte vederoasă”(V. Aaron- ,,Reporta din vis”), ,,Lună, lună,te văz, lună/ Şi înfocatăcu lumină/”( N. Dimache), ,,Seara când vine luna auroasă”(,,Euvin”) şi ,,Luna doarme amoroasă”(Doamna şi scutierul”- D. Bolintineanu), ,,luna auroasă / Mi-e vedea pe piept/“ -,,Margherita”(Eliade Rădulescu), esenţial este însă ca din acest inform materialsă se distingă reuşitele,existente desigur la nivel embrionar, numaiele putând prefigura eflorescenţa eminesciană. O asemenea reuşităpare a fi metafora des uzitată de Eminescu pentru lună ca ,,regină”,fie a nopţii (,,Melancolie”), a stelelor (,,Cezara”), a norilor(,,Horia”), fie în mod generic ( ,,Mortua est”, ,,Miradoniz”), întâlnităşi la Alecsandri în poezia ,,8 mart”:Din marginea lumii, a nopţii regină, Vărsa-n calea noastrăduioasa-i lumină, motiv pentru care ,după producerea şi altormostre,I.M. Raşcu în studiul consacrat celor doi poeţi (Eminescu şiAlecsandri), în intenţia de a reabilita pe bardul de la Mirceşti, înconfruntarea cu Eminescu , vrea să probeze ,,ceea ce autorul ,,Luceafărului”datorează înaintaşului său”, să dea ,,indicaţii precise încare paternitatea bardului este recunoscutăchiar de Eminescu“. (Unde?)(I.M.Raşcu - ,,Eminescu şi cultura franceză”,Ed.Minerva, Buc. ,1976, p.329.)Dar aceeaşi imagine o aflăm şila Bolintineanu în ,,O noapte la morminte”:Ion MicheciPe munţi regina nopţilorPăruse gălbenindărezultând de aici că Eminescu trebuie să-şi dispute paternitatea şicu Bolintineanu? Grigore Scorpan în critica făcută la acest studiu(,,Eminescu şi Alecsandri –,, Critica unei metode comparative”)atrăgea atenţia asupra gravelor erori ce s-ar comite interpretând,,locurile comune, banale,simplele coincidenţe” drept reale influenţe,insistând asupra punctelor de diferenţiere de la o operă laalta, diferenţieri pe care ,,numai prelucrarea poetică a acestui materialo poate determina” (Grigore Scorpan - ,,Mihai Eminescu, Ed.Junimea, Iaşi, 1977, p.145)Desigur, luna, ca obiect al contemplaţiei nocturne, poatesă apară oricărui pot ca ,,regină”, existenţa metaforei la cei treipoeţi fiind nu atât efectul unor influenţe cât al unui ,,banal loccomun” ,,Există, afirmă W. Kayser, un tezaur de imagini poetice,deformule şi modalităţi tehnice fixe care pot fi învăţate şi pe care nicicel mai mare poet nu le dispreţuieşte” (W. Kayser -,,Opera literară”,Ed. Univers, Buc. 1979), tezaur fondat pe tradiţionalitatea literară(,,tradicionalidad literaria”) ,cu rădăcini în literatura antică şicăruia romanistul E. R. Curtius i-a dat denumirea de topos. Cercetareatopurilorse bazează tocmai pe descoperirea unor ,,clişee fixe sauscheme de gândire provenite din literatura antică”(W.Kayser,Op.cit.), fără a se neglija însă diferenţierile individuale în tratareaacestora de către autori. Un asemenea ,,clişeu “ pare a fi devenitşi metafora ,,luna – regină a nopţii”,unicul element comun între ceitrei poeţi,căci în modul în care fiecare a receptat, adaptat sau încărcatcu sensuri noi un tipar transmis există diferenţieri frapante.În timp ce Bolintineanu şi Alecsandri par a fi receptat imaginea înmod intuitiv, metafora lui Eminescu poartă girul unei profunde cunoaşteria vechilor mituri, în care luna, printre multiplele-i semnificaţiio are şi pe aceea de Regină ,,adorată de traci în mod suveransub numele de Bendis. Drept care şi apelativul ei Basileie (pentruprima oară la Herodot)în transmisia latină, Regină în cea latină, situaţiecare a dus pe unii cercetători la părerea că chiar acesta eraînţelesul numelui zeiţei“(Ghe. Muşu - ,,Din mitologia tracilor,Ed.CarteaRomânească,1982,p.39.)Reducându-se cel mai adesea la o singură semnificaţie(protejarea cuplului de îndrăgostiţi la Alecsandri, martoră îngrozităa spectacolului macabru la Bolintineanu) ,,regina nopţii” pare laaceştia mai mult o metaforă accidentală,fericit descoperită, pe cândla Eminescu ,prin frecvenţa utilizării ei, a valorilor multiple pe carei le conferă, pare mai mult rodul unei profunde filtrări, al unor căutărifebrile în intenţia de a-i epuiza toate resursele .Numai adăugarea,de pildă,a epitetului ,,moartă” în cunoscutele versuri din,,Melancolie”: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă / Princare trece albă regina nopţii moartă, deschide o altă perspectivă,neintuită de înaintaşi, trimiţându-ne la constituirea primelor mituri încare luna apare ca ,,primul mort”,viziune bazată pe paralelismuldintre fazele luniişi soarta omului, ambele descriind aceeaşi curbă în evoluţia lor:apariţie, creştere, descreştere, moarte. ,,Luna, spune G. Durand,apare ca marea epifanie dramatică a timpului. În vreme ce soarelerămâne asemănător cu el însuşi, în afara rarelor sale eclipse, învreme ce nu lipseşte decât un scurt răstimp din peisajul uman,luna, în ce-o priveşte, e un astru care creşte, descreşte,dispare,un astru capricios, care pare supus temporalităţii şi morţii” (G, Durand- ,,Structurile antropologice ale imaginarului”,Ed. Univers,Buc.1977,p.124)Că Eminescu avea cunoştinţă şi de această semnificaţieconferită astrului nopţii de vechea mitologie ne-o dovedesc versurileunei variante ale poeziei ,,La steaua”(lll): ,,De ce regina nopţilor/ E tristă-ntotdeauna/ Au nu ştiţi că mii de ani/ Sunt azi de cândmoare luna?”(continuare în nr. viitor)3750www.oglindaliterara.ro

NOTE DE LECTURĂUnic într-o lumeimperfectăTiti DamianN-am mai făcut o cronică de carte până acum, deşipoezie am predat şi am citit şi mai multă. Prin intermediul prietenuluiMarin Ifrim am intrat în posesia volumului buzoianului(colegde breaslă) Nicolae Pogonaru, intitulat “(Banc)noteinformative” apărut la editura ANASTASIA INA (2005). Avantajullui este că nu-l cunosc personal. Dezavantajul meu estecă volumul beneficiază de o prezentare densă de vreo şasepagini făcută de un alt coleg de breaslă, uitat prin Hârşova, IonRoşioru, care este harnic, omniprezent, de mare profunzimeşi rafinament, om de cultură care, oricând ar putea ocupa unfotoliu de universitar.Aşadar, pe nici unul dintre ei nu-i cunosc direct, ci doardin scris, fapt ce conferă textului meu mai multă credibilitatedin partea cititorului căruia i ne adresăm toţi trei, din motive şiperspective diferite.Prima propoziţie care mi-a venit în minte după primalectură a volumului a fost „Singur printre poeţi”. Desigur, trimitereae făcută la volumul de debut al regretatului Marin Sorescu.Acesta intenţiona să-şi anunţe spectaculos apariţiasingulară într-un cor de iluştri tenori din generaţia sa. NicolaePogonaru e la al patrulea volum de poezii, după „Efectul deseră”(1995), „Viaţa-n bloc” (2002) şi „F.M.I.” (2004), fiind singur,adică unic în generaţia sa, menit şi hotărât să îndrepte nemerniciileunei societăţi mereu în tranziţie, folosind inteligentarmele ilustrului său înaintaş.Titlul prezentei cărţi, ca şi al celorlalte, incită, fiind ometaforă- capcană pentru cititor, făcând o aluzie subtilă, discretă,racordându-l la problematica abordată. Descoperă imediato glumă acidă la sinistrul unei societăţi care şi-a pierdutbusola. Poetul se asigură de la început de solidaritatea şi decomplicitatea acestuia.Volumul parodiază amar ceea ce vede şi trăieşte însuşicititorul în fiecare zi, adică urâtul în toate formele sale: pestradă, la cafenea, în piaţă, în mahala, la televizor. Cetăţeanulde pe stradă se simte solidar cu poetul „admirând” spectacolulgrotesc al „lumii”conducătoare, politice: „simplu cetăţean/pur şi simplu/ în această ţară/ tranzitată de istorie/ de istorii/simplu cetăţean/ devenit complex/ ajuns la putere/ nu mai arecomplexe/ este radical/ extrage rădăcina/ din capetele pătrate/ale simplilor cetăţeni/ ale maşinilor de vot/ manipulate/”.N. Pogonaru întinde capcane, polemizează inteligent,punând mintea leneşă în încurcătură, adică „simplul cetăţean”devine „lume” „într-o ţară/ cu rădăcinile/ adânc înfipte/ în nisipurilemuşcătoare/ ale noului turn babel/ al integrării în globalizare/”(simplu cetăţean xxi). Situat între cetăţean şi lume,poetul, aparent plictisit, scârbit şi absent, se confesează: „ziuade regulă/ observ oraşul/ care miroase/ ca un rahat/ într-o pădure/de răşinoase/” (spleen fără ideal).Alteori se detaşează de spectacolul sinistru al ţării văzuteprin televizor şi notează apocaliptic: „în oraşul atemporal/echilibrul/ echidistanţa/ ecosistemul/ eşichierul politic/ potopul/blestemul/” (oraş postelectoral”). În altă poezie, poetul se simteexpulzat din ţară de Hades „în oraşul Buzău care m-a adoptat/precum chifla un hot-dog/ cu mult khetchup şi muştar/ careuneori îmi mai sare/”( notă informativă). Pe măsură ce înainteziwww.oglindaliterara.roîn lectură, descoperi că poetului îi sare des muştarul în fiecarepoezie. Nu poate asista pasiv la un „circ” într-un „cerc”careeste ţara. Căznindu-se să se globalizeze, topeşte în ea, pe nemestecate,mizeria Occidentului şi murdăria Orientului..Am fost mirat la începutul lecturii că potul nu foloseştesemne de punctuaţie, dar am descoperit repede că tocmaiacesta conferă volumului unitate şi unicitate. Trecerea de la oidee poetică la alta este realizată subtil, dând lecturii profunzime:„aerul irespirabil inundă oraşul/ oierilor de la Sibiu/ li sedezagregă/ pe tarabe caşul/ ciobanilor din judeţul Buzău/ li sestrică brânza de Penteleu/” (caniculă). Ca să traducem pentrucititor, este inundat cu aer irespirabil oraşul „oierilor de laSibiu”, dar, de fapt, „oierilor de la Sibiu”le putrezeşte caşul petarabe; în versurile următoare descoperi că „pe tarabe caşulciobanilor din Penteleu li se strică”. Aşadar, sintagmele „oierilorde la Sibiu” şi „pe tarabe caşul” devin comune pentru celedouă idei poetice care împreună crează imaginea unui oraşputred, cum ar fi zis Bacovia.Poetul însuşi se situează lângă acesta, făcându-l părtaşpe cititor, într-o parafrazare amară: „degeaba/ te uită şi uită/cum ninge decembre” („decembrie 2004 în oraş”). Acest tip deconstrucţie „în dungă” cum ar zice Nichita conferă specificitatefiecărei poezii şi întregului volum, din care mai citez: „primiistropi/ înmoaie praful stradal/ ca într-un ritual/ norii îşi dau mâinile/ca la hora unirii/” (ploaie locco”) sau „nu mai avem deunde lua/ adeverinţe care adeveresc/ spre a servi la/ colţulstrăzii o romă vinde seminţe/” ( caniculă). Marea disponibilitatestilistică a poetului scoate volumul din uniformitate. Trecereabruscă de la un registru amar-ironic la unulgraţios-sublim este făcută în manieră argheziană, având ecouridin Blaga: „vântul îşi desface drapelele/ peste lanul de grâu/prin rochia transparentă/ a văzduhului/ soarele priveşte pefuriş/ trupurile goale ale fetelor/ ce-şi adapă coapsele-n râu/”(tablou estival). Capcană inteligentă: între cele două strofe citate,de fapt, descoperi că „prin rochia transparentă/ a văzduhului/soarele priveşte pe furiş/”. Jocul sintagmelor mişcătoarede la o idee la alta realizează o glisare de imagini plastice careconferă stilului originalitate.Poetul trece cu uşurinţă de la poezia modernă la ceaclasică, dar fondul rămâne acelaşi- disperarea, exprimatăamar: „ scoate atunci şi via cultivată şi altceva/ şi bea doar chimicalecu aromă de surcea/ doar din telecomandă consiliul Europii/te aşează cu tradiţii exact pe buza gropii/” („cântec deintegrare pentru ţăranul rural”). Mânuieşte cu mare uşurinţăcuvântul pescuit din toate nivelurile limbii ( gnomic, neologic,argotic, popular, jargon) şi face din el după legi proprii, marepoezie. Nu întâmplător am amintit aici mari nume ale poezieiromâne. Ele se diferenţiază tocmai prin ceea ce se aseamănă,adică modelarea cu talent a limbii române, născută pentru poezie.N. Pogonaru scrie o poezie în care cititorul simte solidaritateapoetului cetăţean. Şi mai descoperă printre rânduri:parodie, ironie, paradox, revoltă, amărăciune, dezgust, dispreţ,adică tot atâtea atribute ale unei poezii sortite să pătrundă înconştiinţe. Poetul îşi cunoaşte valoarea şi menirea sa, aşa cumspune într-o bijuterie lirică din finalul volumului, cu ecouri deartă poetică, chiar dacă tema ei este iubirea. Este vizibil sincretismuliubire- poezie:„şi după ce îţi dai seama că fuse şi se duseics la raport cuvinte ce încă n-au fost spusemagnetul ei rămâne ca lampa pentru fluturidar merită polenul oricum ca să ţi-l scuturi.”(„efemeridă” )3751

PERSONALITĂŢIMinunea de la VăleniIoan PopescuÎn preambulul consacrat evenimentului aniversar de la Vălenii de Munte, intitulat “1908 – Universitateade Vară “Nicolae Iorga”, la Centenar, în documente de arhivă şi mărturii de bibliotecă”,expoziţie organizată de Direcţia Arhivelor Naţionale Prahova şi Biblioteca “Nicolae Iorga”,au fost prezentate zeci de exponate – toate din anul 1908 -, dar şi două documente inedite din anii1924 şi 1978, despre care vom vorbi în cele ce urmează.În acest ultim an, 1978, avea să apară, la iniţiativa ziarului “Flamura Prahovei”, suplimentul“Neamul românesc”, dedicat evenimentului de la Văleni, cu prilejul aniversării a 70 de ani de Universitatepopulară. În cea de a cincea zi a cursurilor, de la Bucureşti a venit însă o veste trăsnet:prin ordin de la Ceauşescu, se suspenda universitatea şi, bineîn ţeles, se ordona încetarea apariţieirevistei “Neamul românesc”. Cele cinci numere ale acestei reviste, la care a participat şi subsemnatul,au fost însă păstrate cu sfinţenie de prof. univ. dr. Ion Şt. Baicu, care, după atâ ţia ani,le-a dăruit Bibliotecii Judeţene.Celălalt document, datat august 1924, a fost prezentat în expoziţie de către dna Raluca Andreescu,director al Arhivelor Naţionale Prahova. El este intitulat Minunea de la Văleni, şi estesemnat C. Argetoianu, unul dintre cei mai “răi” portretişti ai vremii, prieten apropiat cu Nicolae Iorga.În sus de Ploieşti, dinspre munţi, între podgoriile agăţatepe Dealu-Mare şi pânza de sonde din regiunea Prahoveise aşterne, ca un covor înflorit din poveşti, bogata valea Teleajenului. Din livezile de pruni, care de pe malurile râuluise ridică treptat pe poalele dealurilor, răsar din când încând biserici vechi şi case româneşti cu acoperişuri înaltede şiţă şi cu ceardacuri răcoroase. Pe sub frunzişul des şiverde se întrevăd sate mulţumite şi gospodărit bine rânduite.Pe aici, pe valea Teleajenului, prin Cheia şi Bratocea, treceaîn vechime drumulmare de la Braşov la Bucureşti,pe timpul în care pecalea Prahovei în sus eraunumai poteci de călăreţi. Înîntreaga regiune, de pe timpurilecând vadurile comercialeerau şi căile depenetraţiune ale culturii, sedesprinde la fiecare pasacea notă specială ţinuturilordes cercetate de călătorişi de negustori şi care dăvieţii locale un ritm mai accelerat.Cam pe la mijloculdistanţei între munţi şi şes,la îmbucătura Vălencei înTeleajen, micul târg al Vălenilorde Munte taie drumultrecătorilor. În acest colţ depământ, unde câteva casede cel mai curat stil românesc de odinioară şi câteva bisericivechi trăiesc în liniştită vecinătate cu magherniţele mainoi şi cu mostrele searbădului nostru stil oficial, reprezentatprin două şcoli primare şi un spital, în acest târg simpatic şicurăţel, Nicolae Iorga i-a ales o casă de odihnă şi a aşezato Universitate populară. Poftit şi eu să ţin două prelegeri laaceastă Universitate, am găsit la Văleni toate câte am aşteptatsă le găsesc, dar pe lângă toate acestea am mai găsitceva – şi acest ceva mi-a părut atât de minunat încât nu măpot opri să-l destăinuiesc. Da, să-l dest inuiesc, zic bine...fiindcă prea puţină lume cunoaşte opera desăvârşită acolo.Ştiam cu toţii că pe timpul vacanţelor, cărturari de tot soiul şiascultătri de bunăvoie făceau la Văleni, îndrumaţi de NicolaeIorga, frăţeasca operă de cultură. Ceea ce mai nimeni nuştie, însă este opera naţională de închegare sufletească pe3752care marele animator a întreprins-o şi pe care izbuteşte s-orealizeze. Am găsit la Văleni, pe lângă români din toate colţurileţării, saşi, secui, unguri, ruşi. De diminea până searaîn mijlocul lor, făcându-le prelegeri, plimbându-i prin ademenitoareleîmprejurimi ale Vălenilor, explicându-le rostulvechilor noastre aşezăminte, Nicolae Iorga, cu puterea deiradiere a inimii lui calde şi curate, desluşeşte fiecăruia, peînţelesul lui, legăturile adânci ce unesc lucrurile şi oameniipe tot cuprinsul ţării noastre. Legături vechi se lămuresc astfel,legături noi se pregătesc.Am asistat cu oadâncă emoţiune la procesulde transformare aunor rezerve sufleteşti,lesne de priceput într-ocaldă simpatie, şi fie căporneau de pe catedrăfie că se ridicau din rândurileascultătorilor, amauzit în fine cuvintele deînfrăţire pe care le aşteptamcu toţii de atâtavreme, şi pe care o politicăadministrativă rău înţeleaspn-a ştiut sp leprovoace pe buzele nimănui. La Văleni s-a încercatşi se săvârşeşte efortulcel mai importantpentru consolidarea Românieiîntregite din câte s-au făcut de la război încoace. Amtrăit la Văleni o clipă de adevărată înălţare sufletească şi amplecat de acolo cu inima plină de recunoştinţă pentru nobilulromân, care, în afară de orice preocupare de politicianismmeschin, cu ştiinţa, cu mintea, cu iubirea şi cu sărăcialui, a ştiut să facă minunea împăcării între diferite neamuri,menite de azi înainte să vieţuiască la un loc. Şi această minunede fiecare ceas, Nicolae Iorga şi discipolii lui o aduc laîndeplinire sprijiniţi pe un singur asociat: Sărăcia. Nu credtoţi românii buni, care pot, şi a sosit şi momentul să se vrea,să pună la îndemâna marelui animator mijloacele necesareca să meargă mai departe spre a putea realiza opera sa culturală.(C. ARGETOIANU; 1924, august, Vălenii de Munte).www.oglindaliterara.ro

ESEULimba română din R. Moldova,între primejdii şi speranţe(urmare din numărul anterior)În ceea ce priveşte nivelul fonetic-fonematic,aşa cum am menţionat deja, preponderentla oraş, a devenit un adevăratcataclism palatalizarea de manieră ruseascăa unor consoane şi, în acelaşi stilVlad Pohilă – reducerea unor vocale, în special a luie; în cazul unor neologisme, venite înlimba română din Basarabia prin intermediulrusei, se produce şi iotacizarea acestei biete vocale, precum şipronunţarea lui o neaccentuat ca pe un a. Concomitent, pentru a sejustifica mai vârtos existenţa limbii „moldoveneşti”, a fost favorizatăpronunţia dialectală, care, evident, a avut repercusiuni şi asupra formeiscrise a limb ii de aici. Vom menţiona, în numele adevărului istoric:dezastrul a fost stăvilit, totuşi, în bună parte, pe la finele anilor‚50, odată cu „dezgheţul” hruşciovian, când la Chişinău normele ortograficeşi ortoepice au fost maximum posibil apropiate de cele întocmitela Bucureşti, în pofida diferenţei de alfabete ce a existat pânăîn 1989.Şi mai devastatoare s-a dovedit a fi influenţa rusei asupralexicului românesc din R.S.S.M. Am amintit deja că existau în instituţiilede cultură liste cu lexeme şi ortograme tabu, considerate „excesivde româneşti”: termeni, moţiuni sau îmbinări vizând realităţiburgheze, religioase, naţionaliste, filozofice, anumite etape şi domeniiale istoriei naţionale etc. Prin contrast, la nivelul limbii vorbite, darşi al celei scrise, şi-au făcut loc sute, poate chiar mii de cuvinte şi expresiiruseşti, în primul rând din cele ce vizau realităţile sovietice - oficial,prin directive de partid şi de stat, se preconiza ca acestea să fieunice, ruseşti, în toate limbile din U.R.S.S. În acest exces de zel lingvisticse ajungea la cazuri pe puţin zis ridicole: bunăoară, era cumvamotiva ca Parlamentul de la Moscova sau cel de la Kiev, Chişinău,Vilnius, Taşkent etc. să se numească Soviet Suprem (cum se numea/ se numeşte Knesetul de la Ierusalim sau Seimul de la Varşovia),dar mass-media de la noi erau obligate să promoveze şi forma SovietulMiniştrilor – sovietic, spre deosebire de Consiliul de Miniştri alRomâniei (al Franţei, Italiei) ş.a.m.d.Rusisme au intrat cu nemiluita în practic toate sferele vieţiide la noi, cu deosebire - în domeniul evoluţiilor tehnice şi de altă natură.Dintre clasele gramaticale, deosebit de invadate au fost numeleşi verbele. Evident, rusismele prindeau acolo unde apărea o nouărealitate: cf. substantivele spravkă pentru certificat, sosiski – crenvurşti,solearkă – motorină, priţep – remorcă etc.; verbele: a oforma– a amenaja, a cătăi – a plimba (cu un mijloc de transport), a zavodi– a porni motorul etc. Este destul de mare numărul cuvintelor incidenteşi al cuvintelor - „parazit” preluate din rusă (kaneşno, stoproţentno,eşciobî, jă, tak… etc.); cuvintele injurioase au fost preluateîntr-o proporţie de-a dreptul înspăimântătoare. S-ar părea că o seriede rusisme era preluată din rusă şi datorită unui anumit grad de comoditate,astea fiind în rusă mai scurte, uneori formate din abrevieri:cf. vuz – instituţie de învăţământ superior, propiska – viză de reşedinţă,sudimost’ antecedente penale etc. Impresia este, neîndoios,una falsă: avem suficiente cazuri când echivalentul românesc estemai comod, inclusiv prin scurtimea sa (cf. pneumonie – rus. vospalenieliogkih, ulcer – rus. iazva jeludka – pentru a ne limita la doardouă exemple din domeniul medicinii) şi totuşi, echivalentele ruse aufost preluate de extrem de mulţi vorbitori de ordin pur lingvistico-practicale rusificării lexicului românesc la noi sunt secundare.O tragedie naţională a fost în R.S.S.M. rusificare onomasticii– şi a antroponimelor, şi a toponimiei (în special a microtoponimiei).S-a ajuns la mutilări sau chiar substituiri ce ştergeau orice urmăde element autohton în antroponimie: nume de botez ca Ion sau Ştefandeveneau în documente obligatoriu Ivan, respectiv, Stepan; oserie de prenume româneşti erau pur şi simplu interzise. Numele defamilie se mutilau pentru a deveni comode ocupanţilor – în pronunţare,la declinare etc. Din asemenea motive nume ca Ciobanu setransformau în Ceban, Doagă – în Doga, Grădinaru în Grădinari etc.Este anecdotic, dar foarte elocvent, cazul unui nume românesc de lanoi, Şaptecîini, mutilat într-o formă neidentificabilă: Şeptichin, deci cuo terminaţie pur rusească, - in (cf. Lenin, Stalin, Putin etc.), soţul Şeptichin,iar soţia – Şeptichina (aproape că Anna Karenina!), chiar dacăla numele româneşti nu există o diferenţiere formală de gen. A fost oficialşi s-a impus în uzul curent patronimicul rus (de tipul Gheorghe Vasilievici,Ecaterina Ivanovna etc.), alt fenomen firesc rusei dar străinromânei. Tot astfel, oraşele noastre aveau străzi cu denumiri aproapecă exclusiv ruseşti. Mai e cazul să amintim aici că anumite popoare,www.oglindaliterara.rorespectiv, limbi, au supravieţuit şi graţie rezistenţei prin onomastică –avem exemplul armenilor, în toată lumea, ai balticilor şi musulmanilorîn U.R.S.S., al ardelenilor în Imperiul Hasburgic etc.Cel mai grav ni se pare, însă, faptul că rusa a atacat românadin R. Moldova şi la nivelul gramaticii, al paradigmelor. Astfel,chiar şi limbajul unor intelectuali de la noi este marcat adeseori detopica rusească: se pune adverbul înaintea verbului atunci când trebuiesă fie tocmai viceversa (cf. uşor face, repede vine, departeajunge etc.). Este invers, dar de aceeaşi natură, cazul unor pronume,cu precădere al celor relative, care sunt masiv prostpuse substantivelorprin omiterea articolelor posesive (genitivale) de legătură (cf.elevii cărţile cărora pentru elevii ale cărora cărţi etc.). Supără abuzulîn utilizarea pronumelor personale pe lângă verbe – după modelulrusesc, evident, care pur şi simplu seamănă, accidental, cu celfrancez. (Ce tu faci? Pentru ce faci? e un exemplu proverbial, înaceastă ordine de idei). Unii moldoveni pierd deja simţul utilizării corectea anumitor articole: se recurge la cel nehotărât, când e necesarăutilizarea celui hotărât; se înregistrează cazuri de substituire aunor articole cu alte nume (careva cărţi-caiete pentru nişte, unele,anumite cărţi-caiete; voi pentru Dvs. – pers. II sing. a pronumelui depoliteţe etc.).Este puternică influenţa pe care o exercită limba rusă asuprarecţiunii din română, astfel tulburându-se nu numai regimul firescal construcţiei frazei, dar şi sensul ei. Aproape că s-au generalizat –inclusiv printre intelectuali -, construcţii gen: a (se) juca în cărţi / fotbal– pentru a juca cărţi / fotbal; a conduce cu întreprinderea în loc dea conduce întreprinderea etc. Mai mult: în ultimul timp, în limbajulmoldovenilor apar şi calchieri cu o motivaţie mai întâlnită – încă o dovadăa gravităţii acestui fenomen nociv. Ne referim acum la calchierifăcute prin asocieri sonore, de ordin fonetic. Astfel îşi fac loc în vocabularulunor românofoni de la noi îmbinări lexicale de-a dreptulmonstruoase precum: i-a stat rău sau el a stat inginer pentru i s-afăcut rău, respectiv, el a devenit inginer (după îmbinările ruse mnestalo ploho, on stal injenrom); ei bolesc pentru echipa Real-Madrid( = ei sunt suporterii echipei Real-Madrid: după rus. oni boleiut zakomandu Real-Madrid); a zvonit aseară (= a telefonat aseară, dupărus. on zvonil vcera); el nu s-a reuşit să intre (= nu s-a decis / hotărâtsă intre, după rus. ne reşilsea); mi-i jale, dar nu avem aceastămarfă (= îmi pare rău/ regret, dar…, după rus. mne-nam jal’, no…)etc.Fiţi de acord: persistenţa cu care acţionează – nociv, evident!– rusa asupra românei la noi este de-a dreptul incredibilă. Lucrurilesunt, însă, explicabile. Iată doar câteva exemple vizândproporţia, raportul român-rus – acum, nu cu 15-20 de ani în urmă! –în domeniul mijloacelor de informare în masă din R. Moldova. Astfel,ziare şi reviste ruseşti apar la noi de două ori mai multe decât în română.Raportul între posturile de radio române şi ruse e de la 1 la 4,iar al celor de TV de 1 la 8!Şi deoarece tabloul pe care vi l-am prezentat poate păreacuiva prea de tot sumbru, aş dori să închei această comunicare întrotonalitate mai optimistă. Cu mai bine de patru decenii în urmă, mareleromanist şi românist italian Carlo Tagliavini (1903 – 1982),autorul monumentalei monografii Le origini dele lingue neolatine aavut curajul să declare la un congres de studii romanice, la Florenţa:„Pretinsa «limbă moldovenească» nu este de fapt decât româna literară,scrisă cu un alfabet rusesc uşor modificat (…) cu unele concesiifăcute unor forme dialectale moldoveneşti, cunoscute de altfelşi în interiorul României”.Din fericire, această temerară constatare a lui Tagliavini,care atâţia ani ne-a încălzit sufletele, nu mai este decât parţial valabilă.După revenirea la grafia latină, în 1989, „regele a apărut gol” înfaţa mulţimii de români basarabeni, pe cât de entuziasmaţi, pe atât destupefiaţi. Căci, după proclamarea în acelaşi an a limbii de stat şi deschidereaspre valorile spirituale româneşti, care s-a produs în anii următori,tot mai numeroşi conaţionali de-ai noştri au descoperitsplendoarea, bogăţia, frumuseţea limbii strămoşeşti. Tocmai deaceea, conştientizând primejdiile ce ne-au ameninţat şi ne mai ameninţăvorbirea, exprimarea şi scrisul, nutrim speranţa de a fi martorişi ai unei curăţări, ai unei asumări masive, dacă nu totale a limbiinoastre româneşti, încât să putem vorbi despre pericole vizând limbaromână din R. Moldova numai la passé composé, dacă nu chiar laplus-que-parfait…(Limba Română, nr. 1, 2003)1La baza acestui articol stă o comunicare prezentată în cadrul unuicolocviu lingvistic moldo-francez, organizat în noiembrie 2002, la Catedrade filologie franceză a Universităţii de Stat din Moldova.3753

CENACLU“CONSTANTA CONSTANTEI”Iulie/2008Nu ne mai miră nimc.Sau aproape nimc. Canicula, inundaţiile,viiturile, tristeţea şi sinistraţii.Un tablou repetiţiv pentru lunaaceasta a fiecărui an, de vreo doi ani încoace.Nu ne miră, dar n-am dori să se transforme în obisnuinţă, în normalitate(?!) Dar, viaţamerge mai departe. Ne întâlnim, ne bucurăm, discutăm diverse.Cumbunăoară, am fost surprinşi de vizita dlui Marian Rădulescu,preşedinte al Asociaţiei Literare Ra-Libris care a venit cu oinvitaţie şi o propunere…le respectăm pe amândouă. Să ne întoarcemla ale noastre:din când în când, câtecineva îndrăzneşteşi, prezintă din creaţia proprie, aşa cum a făcut poeta ConstanţaCornilă citindu-ne următoarele poezii:Altfel sau invers;Repetabilaschimbare;Tăcere;S-au răsturnat mai multe vase, etc.S-ardesprinde o singură concluzie, emisă de prozatorul Gheorghe AndreiNeagu:“ La poezia citită de Constanţa Cornilă se observă o detaşareabsolută, o renunţare la exprimarea intimistă;în aceste poeziiautoarea tratează alte teme, existenţialiste, majore cuprofunzimi filozofice, unde trăirea poetică este intensă.S-ar puteaspune :”Constanţa a renunţat la constanţă!” – completează poetaŞtefania Oproescu, analizând , pe text, fiecare creştere sau surplusal poeziilor Constanţei Cornilă. După o absenţă îngrijorătoare(poetul a avut mari probleme de sanătate), din nou printre noi,Constantin Ghiniţă.Ne bucurăm să-l vedem un…înger-veselînveşmântat–în-poezie.Ĵmpreună cu el au mai venit Ionel Neculade la Tecuci şi, epigramistul George Pătrăşcanu de laPanciu.Acesta din urmă ne-a dăruit volumul său de epigrame, reeditatla “Ra-Libris/Buzău”. Ĵn afara autografelor, epigramistul ne-adăruit un recital-muzical( chiatară şi solo-voce) aşa cum numai elştie s-o facă. Colegul epigramist Sava Francu a încercat sărăspundă gestului său pe măsura şi, i-a compus un catren ad-hoc:“Ce-ţi voi spune , nu-i o dramă/ Dar nici bine n-o să-ţi pară/ Cumcompui tu epigramă/ Aşa cânţi şi la chitară”. Boss ne-a citi “amendamente”la statutul scriitorilor din US. Amendamente la fiecarearticol şi aliniat de lege,într-o ironie acidă, care, ştiu şi eu ce ecouvor avea?!Apoi, ca finalul serii să fie perfect a urmat un dialog epigramisticîntre Sava Francu , Gheorghe Suchoverschi şi GeorgePătrăşcanu.Din nou, Constanţa Cornilă şi o suită de versuri “FT”.Primeşteun avertisment din partea moderatorului de cenaclu(Gheorghe Andrei Neagu): “atenţie la cantonare.Genul confesiuniicu natura să nu plictisească.Caută alte teme.Repeţi exprimărilepoetice, rişti să nu mai stârneşti interes”. Ascultăm versurile unuitânăr care nu mai există, dar care, la cei douăzeci şi unu de ani ,putem spune că, prin poeziile rămase, mai trăieşte.Este cât sepoate de viu. Se numeşte Ronald Gasparic şi am scultat următoarelepoezii( prin vocea prozatorului Gheorghe Andrei Neagu):Plâns la zâmbetul meu; Rămân pământ de soare; O floare;Eu,Ce mâncăm diseară ?(urmare din pag. 3724)deraţie nouă variabile, între care « grosimea feliei de cheddar în mm,dimensiunile pâinii şi caracteristicile ei (albă, cu cereale etc.), cantitateade margarină sau de unt şi volumul maionezei, cantitatea desalată, de castraveţi muraţi sau de roşii »! Formula obţinută, preacomplicată pentru a fi citată aici, poate fi găsită pe site-ul www.cheddarometer.com.Noapte, fluviu; Mă clatin; Şi eu nimeni;Numele meu. Scrise cu o imensă forţăpoetică, poeziile par a fi fost premonitorii.Ĵncărcatede o sensibilitate aproapefeminină, poeziile sunt derutante, tulburatoare.Ĵn fond, orice comentariu, de prisos.La ultima întâlnire din iulie amavut plăcerea să salutăm întoarcerea…lui Lili Goia din concediu; să transmitemtoate urările de bine lordului Denciu.Unfiresc “La mulţi ani!” pentru că peMariana Vârtosu29 august când poetul-prozatorulprozatorul-analistulIoan Dumitru Denciu va împlini o vârstă rotundă,nu va fi cu noi ( ci cu familia, la pescuit probabil)…Sărevenim la “duelul verbal” dintre Lili Goia şi Florin Paraschiv.Aşa, deîncălzire, pentru că , de fapt şi unul şi altul sunt doi oameni maturi“ morali şi cu principii”, cum îi place prof.Florin Paraschiv să-l tachinezepe Lili Goia. “Moral şi cu principii nu cunosc decât un singurom de pe planeta asta, a zis Lili Goia.Acela a fost Papa IonaPaul al II-lea”. Despre Papa Ioan Paul al doilea şi veleitatile sale descriitor şi despre topul celor mai slabi scriitori, unde rivalizează cuSaddam Hussein, “am bârfit” puţin, dar de reamintit ar fi bine săne reamintim că, Sanctitatea Sa Papală a binecuvântat activitateacultural-spirituală din Vrancea printr-o disticţie specială, semn alapropierii de valorile europene.(Sincer să fiu,- a declarat pe-atunciprozatorul Gheorghe Andrei Neagu - cred că Sanctitatea Sa aaflat despre demersurile culturale făcute de publicaţia “Oglinda Literară”– citită în Franţa,Germania, Italia,Suedia,India şi S.U.A.pentru care autorităţile judeţene n-ar trebui să rămână indiferente.Şimai cred că la Festivalul Duiliu Zamfirescu am reuşit să nepromovăm valorile culturale care n-au lăsat indiferente autoritătilespirituale de la Curtea Papală, etc, etc”. Cât despre lecturile aferenteserii, iarăşi s-a citit poezie.De această dată, Gheorghe Suchoverschicu:Castelanul;Cuvântul;Prezent-trecut;Punctul şiprogresia geometrică;două rondeluri: Rondel la cotaplus;Beţia de lumină.Suchoverschi şi-a câştigat un loc, unnume.Acela de rondelist.Cu stridenţe şi scăderi valorice- inerente- Suchoverschi impresionează cu rondelul”Beţia de lumină”.PoetaŞtefania Oproescu( mă întreb dacă n-ar fi mai nimerit s-o numescprozatoarea.Sau eseistă?!)Ĵn fine, scriitoarea Ştefania Oproescu aremarcat rondelul( Beţia de lumină), ca fiind unul reuşit. Celelalte,analizate pe rând au plusuri şi minusuri.Corectabile. “Lichea, ziceGheorghe Neagu.Induce muzicalitate prin citire.Nimic nou, poeziaeste stagnantă.Noutate tematică are în poezia cu progresia geometrică.Despre“Nopţile de poezie” de la Curtea-de-Argeş, despreCarolina Ilica şi Dumitru M. Ioan vom afla din “Jurnalul…” ŞtefanieiOproescu. Să zicem că şi iulie a trecut…cumva.Nu chiar zadarnic(?!).Însă mult mai serioasă, cel puţin pentru admiratorii bucătărieimoleculare, este polemica dezlănţuită de şeful barcelonez Santi Santamaria,el însuşi aureolat cu trei stele de ghidul Michelin la restaurantul« El Can Fabes », care îşi acuză colegul, nici mai mult, nici maipuţin, decât că « îşi otrăveşte clienţii cu produse chimice ». Mai mult,el afirmă că inventatorii acestei bucătării chimice nu o consumă eiînşişi, susţinând că o fabricaţie sănătoasă trebuie să se sprijine peprodusele tradiţionale mediteranene şi nu pe surogate chimice,concepute în laborator. Ba chiar lansează un appel autorităţilor spaniolepentru a verifica nocivitatea unor ingrediente precum azotul lichidsau metil celuloza.Desigur că astfel de afirmaţii nu puteau lăsa indiferenţi nici peFerran Adrià, care s-a grăbit să riposteze afirmând lipsa de nocivitatea produselor incriminate, nici Agenţia spaniolă de securitate alimentară,care a răspuns că toate aditivele utilizate sunt în accord custandardele Uniunii Europene.Însă Santamaria, jucând fibra ecologică la modă, insistă :« Cum putem noi, apărătorii produselor naturale locale, să introducemproduse nenaturale în bucătăria noastră ? »Numai că în ciuda cruciadei dezlănţuite de apărătorii bucătărieimoleculare, odată ce unul dintre membrii aleşilor din serai a îndrăznitsă afirme că « regele e gol », nenumărate voci din public seridică susţinând că el reprezintă reacţia celor ce preferă « o farfuriede spaghetti cu sos de roşii, o mâncare de cartofi, ouă ochiuri saunişte sângerei ».Problema este că astfel de mâncăruri, « ca la mam’acasă »,nu pot fi facturate 200 sau 250 Euro meniul !Îmi amintesc că, acum vreo douăzeci de ani, când luam masala celebrul « Troisgros » din Roanne, comeseanul meu, un fin cunoscătoral bucătăriei franceze, a comandat un « steak frittes ». Uimitde această alegere, atât de banală, l-am întrebat de ce nu a ales, deexemplu, renumitul « saumon à l’oseille », care l-a făcut faimos pe patronulrestaurantului. La care mi-a răspuns că un adevărat mare bucătarse distinge prin calitatea unui fel de mâncare pe care-l poate gătioricine. Şi pe care, de altfel, nu se jenează să-l factureze tot atât câtşi omleta cu caviar pe care, novice, o alesesem eu !Paris, iulie 20083754www.oglindaliterara.ro

EPISTOLE RURALEDIALOGURI PARIZIENE(urmare din pag. 3736)Personal cred că şi comunitatea intelectualilor din marilefamilii albaneze care au emigrat în Franţa poate contribui la schimbareaimaginii ţării lor şi atingerea unui nivel european.- Absolut. Sunt multe de făcut, pentru că Franţa estefoarte puţin prezentă în Albania, ceea este păcat. Acolo, undeexistă o piaţă, industriaşii francezi sunt foarte puţini. Este de investitîn domeniul rutier, în autostrăzi, baraje, electrificarea unorzone. Dacă vrea să-şi dezvolte turismul, şi această ţară merităacest lucru pentru că are un patrimoniu minunat.Poate nu întâmplător este supranumită „Ţara Vulturilor”.- Coasta de Sud este magnifică şi cu nimic mai prejosdecât vecinii din Nord, cum ar fi Croaţia cu coastele sale de excepţie.Albania este tot atât de remarcabilă şi merită descoperită.Sunt conservate intact sate întregi, vechi biserici bizantine. Turismulcultural este unul dintre drumurile ce pot deschide porţile planuluieconomic.Putem vorbi de o dinamică a relaţiilor franco-albaneze şiîn ce plan?- Dinamismul relaţiilor dintre cele două ţări se poate manifestaîn toate planurile. Într-una dintre vizitele în Albaniaam fost însoţit de un coleg. Acesta, având experienţadezvoltării producţiei de ulei de măsline în departamentulsău, Drome, deja a calculat cât ar costa dezvoltarea unuilanţ industrial similar acolo. În acest scop, am contactatîmpreună un avocat lionez pentru crearea unei camerede comerţ albano-franceze. Ne aflăm într-un stadiu avansat,statutl fiind elaborat deja de un an.Păreţi îndrăgostit de Albania, domnule senator.Da, e adevărat. Şi vă explic de ce. Din copilărie am fostfascinat de ţara Vulturilor, dorindu-mi să o vizitez, cu atât mai multcu cât îmi era inaccesibilă. Mai târziu, mergând în Grecia sau în Iugoslavia,mi-am propus să descopăr într-o bună zi şi Albania. Apoi,în urmă cu 15 ani, cu ocazia unui festival internaţional de film în RepublicaCehă am cunoscut un cineast albanez care prezenta unfilm, într-o perioadă în care în Albania nu exista o sală de cinematografdeschisă. Ne-am dorit totuşi să organizăm un festival internaţionaleuropeean de film la Tirana. M-a invitat la Tirana şi mi-amzis: de ce nu?! Cu toate că era o perioadă destul de riscantă. Amputut vizita împrejurimile doar în coloană oficială, păzită. Aici amcunoscut albanezi în vârstă de 80 de ani care vorbeau perfectlimba franceză. Când i-am întrebat unde au învăţat atât de binelimba franceză, mi-au răspuns – şi nu exagerez! – cu lacrimi înochi: frecventaseră un liceu în franceză. Apoi, au reuşit să-şi con-Pentru conformitate: Liviu Ţigleaserve într-o manieră perfectă franceza întrucât ascultaseră, pefuriş, Radio France Internaţional. Am fost profund emoţinat! (...)Aţi avut timpul necesar concretizării vreunui proiect în Albania?Da. Cu sprijinul financiar al guvernului francez, al preşedinteluiConsiliului General al Loirei şi ministerului Cooperaţiei bilaterale,am reuşit să reconstruim un spital la El Bassa. În prezent,spitalul este în activitate. A fost greu, totul a avut un preţ, dar amreuşit. Am avut şansa să găsesc persoane ataşate ideii de valoareşi evoluţie, foarte corecte, loiale şi curajoase, respectuoase, întoate cele trei comunităţi religioase: creştin ortodoxă, catolică, musulmană.Care este viitorul apropiat al Albaniei, din punctul domnieivoastre de vedere?Debutul aderării la Comunitatea europeană. Va fi o lungăluptă, primul obstacol fiind ratificarea anumitor acorduri, deja ratificatede alte state europene. A sprijini Albania în acest sens esteo prioritate. Precum şi a avea din ce în ce mai multe schimburi economice,culturale, ca şi dezvoltarea turismului.Puteţi estima un timp necesar pentru aderare?Suntem în dilaog cu preşedintele Sarkozy pe aceastătemă, iar Parlamentul va şti să perceapă aceste aspecte înaintede sfârşitul anului.Domnule senator, un cuvânt către cititorii din România.România este una dintre rarele ţări francofone cu care noiavem legături particulare, de asemenea, de simpatie şi ataşamentfaţă de poporul român. Şi dumneavoastră aţi trăit perioade grele.Cele două ţări, Albania şi România au cunoscut dictaturi feroce, incomparabilealtor regimuri comuniste ale Europei. Ĩn prezent Româniase află pe drumul cel bun. Cum am putea uita că una dintreultimele vizite ale generalului de Gaulle, în 1968, a fost în România?!Istoricii spun că generalul de Gaulle a condiţionat vizitasa, încă din 1964, de eliberarea deţinuţilor politici din închisorilecomuniste.Vizita generalului de Gaulle în România nu a fost înţeleasăîn acea vreme. Dar, generalul de Gaulle nu vizita un regimpolitic, ci ţara.Sau poporul.Da, Poporul. Acelaşi lucru l-a făcut şi pentru China. Generalulde Gaulle vizita popoarele.Paris, 7 februarie 2008(interviuri realizate la Paris, ianuarie-februarie 2008;traducerea şi adaptarea în lb română aparţin autoarei)www.oglindaliterara.ro3755

JURNAL TEATRALFile dintr-unjurnal teatralCe comparaţii ciudate-i mai trecludicului, prin minte! Într-o seară, m-amgîndit că eroina titulară a Caprei cu treiiezi este surată de caracter & maladie cuAnca din Năpasta şi Nastasia din dramalui G.M.Zamfirescu!¤Bogdan UlmuCe-nseamnă să nu te documentezi!Intr-o revistă (supliment tv) se afirmăcă Andrei Şerban a regizat, în timpul facultăţii,o versiune prea îndrăzneaţă a piesei Iulius Cezar şi-n urmascandalului iscat „i-a devenit aproape imposibil să-şi găsească oslujbă!”.Da’ de unde!Nu a avut nevoie de o slujbă în România, deoarece a plecatdin ţară. Iar montarea nu a fost una stîrnitoare de scandal...Dacă ceicare afirmă bazaconii teatrale ar citi cronicile epocii, s-ar lămuri. Oridacă, măcar, i-ar întreba pe cei care cunosc istoria teatrului românesc.Sau, în alt supliment, se spune că Mălăele ar fi „ regizorul şiscenaristul piesei Revizorul”. Nu are cum! Scenaristul e N.V.Gogol,zău!...Dintotdeauna!¤Un actor îmi spune, cu umor, că toţi ajungem, pînă la urmă,pe scena Galei UNITER : măcar în primele minute ale manifestării,cînd sunt amintiţi dispăruţii ultimului an...¤Văzînd spectacolul meu Vreau să număr stelele, după libretullui Ion Sava, amicul T.G. face trimiteri interesante : la Fermaanimalelor a lui Oewell şi la...procesul grupului Ilaşcu, de la Tiraspol.Nu mă gîndisem la ele, sincer! Dar au noimă, ambele.Dar, tot într-un elan comparatist, mă gîndesc la Steaua fărănume şi Rinocerii. Trebuie să le dezvolt, cîndva...¤Am un sentiment împărţit, pentru directorii de teatru care nuvor să demisioneze, la propunerea coordonatorului de credit : eraunul la Iaşi, altul e la Tîrgu Mureş, mai ştiam unul la Reşiţa sau laCluj, la Bacău şi Piteşti...dar în care oraş nu am întîlnit astfel decramponari?!Poate nu am dreptul să-i judec, deoarece nu am deţinut niciodatăo funcţie de conducere; dar o minimă demnitate, o brumăde onoare şi un sentiment de dispreţ, m+ar face, probabil, să nu aşteptsă mi se zică de două ori...¤Într-un interviu, marele artist Dorel Vişan (pe care am avutplăcerea să-l cunosc bine) face o afirmaţie care îmi sună a alint :”...Atrecut numai personalul pe lîngă mine – l-am prins şi m-am urcat înel, dar dacă trecea acceleratul...”.Păi dacă Dorel Vişan se plînge de insatisfacţii profesionale...cesă mai zică talentaţii anonimi din teatre, care n-au văzut înviaţa lor personalul?! Eu zic să nu-l mînie pe Dumnezeu artistul clujean.Şi îl asigur că ăla în care s-a urcat era chiar...rapidul.Mai sunt şanse să apară şi Inter-City-ul, nu?...¤O ştire dintr-un cotidian central avertizează virtualii spectatoriai piesei lui Peca Ştefan Ziua futută a lui Nils că limbajul dramei este„extrem de explicit şi textul e interzis minorilor şi ultrapudicilor”.Nu mai era nevoie de avertisment – doar şi titlul este la fel deexplicit precum limbajul ei...3756Poetul I.M. Raşcu în scrisori(urmare din pag. 3738)dialectologie) al mentorului „Vieţii noi” – Ovid Densuşianu.Nu lipsită de interes litera este şi referirea la poetul (fostelev) Virgil Huzum, care-i trimite un volum de versuri cu o lungădedicaţie (admiraţia faţă de strălucitul profesor şi mentor rămânându-iconstantă). Cât despre moartea lui Bogrea, prin care „ţaraera văduvită de una dintre cele mai învăţate minţi, iar Europa deunul dintre savanţii ei de seamă”, 15 I.M.Raşcu nu putea scrie maimult decât: „Durerile mari sunt mute”.În mai 1927 Raşcu se simţea vlăguit de şicanele vieţii, deefortul , aparent zadarnic, depus pentru redactarea lucrării „Le roumainet la terre française”.Robusteţea sufletească şi intelectuală îl ajută să treacăuşor peste aceste momente, iar lucrul la studiul despre Eminescuîi dădea curaj, mai mult, se gândea şi la un doctorat susţinut la Sorbona.Îi trimite prietenului de la Focşani volumul de versuri „Nelinişti”,apărut prin grija scriitorului Alexandru Iascarov – Moldoveanu16 , cu dedicaţia: „Sufletului ales, caracterului nobil, DomnuluiP.B. Chiriţă, prietenie devotată şi neştearsă amintire a clipelor petrecuteîmpreună, I.M.Raşcu –Fontenay aux Roses, 25 aprilie,1927”.www.oglindaliterara.roRedusă ca întindere, scrisoarea din septembrie 1927anunţa o altă cu o prezentare mai largă a proiectelor poetice şi deistorie-literară, acum interesându-se mai mult de situaţia sa financiară,de biroul şi cărţile rămase la Focşani.Toamna lui 1929 îl găseşte la Bucureşti, transferat la Liceul„Gh. Şincai”, căutându-şi o odaie potrivită, aceea de pe str.Berzei 45 prezentând inconvenienţe (cât de mizeră trebuie să fifost camera, dacă soborul, austerul şi strâmtoratul poet era mulţumitde ea!?) 17 .În sfârşit, îşi anunţă prietenul că se apropia momentulcând îşi va ridica cărţile şi biroul, singura avere care l-a preocupatîn toţi anii în care a lipsit din Focşani._________________________1Virgil Huzum, „I.M. Raşcu, medalion literar”, în Revista noastră, an I, nr.2, Focşani, aprilie 1972; D. Murăraşu, „I.M.Raşcu istoric literar”, în „Revistanoastră”, anul III, nr. 19-20-21, Focşani, octombrie-decembrie 1974;Mihail Steriade – „Scrisoare din Belgia”, în „Revista noastră”, an IV, nr. 22-23-24, Focşani, ianuarie-martie 1975; Tudor Opriş, „Revista noastră în conştiinţatimpului”, în „Revista noastră” an IV, nr. 22-23-24, Focşani,ianuarie-martie 1975; Barbu Solacolu, „Poetul I.M. Raşcu” în „Evocări,confesiuni, portrete”, editura Cartea Românească, 1974; ConstantinCiopraga, „Reveria şi valenţele ei (I.M.Raşcu)”, în Coordonate Culturalevrâncene, Focşani, 1972.2Barbu Solacolu, op. cit., pag. 304).3G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini, Ediţia a II-a, revăzutăşi adăugită, Editura Minerva, Bucureşti, 1982, p. 705.4E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, III, Evoluţia poezieilirice, p. 292-293.5D. Murăraşu, op. cit., p. 300-301.6„32 opere din literatura română”, 1933; „Eminescu şi Alecsandri”, 1935,„Convingeri literare”, 1937; „Alte opere din literatura română”, 1938.7Scrisoarea din 1926(?)8Cf. Barbu Solacolu, op. cit., p. 307.9Scrisorile sunt expediate de la Fontenay aux Roses (Paris), două din primulan (1924), trei din anii de mijloc ai perioadei (1926-1927) şi una lareîntoarcerea în ţară (1929).10“Plăcerea excursiilor… o are şi la Paris. Cum aşi putea uita începutul deprimăvară, când în plimbarea pe aleile de la Saint-Cloud, îmbrăţişând cuprivirea împrejurimile, Raşcu a început să rostească emoţionant: „Verdecrud, verde crud…” … Am bănuit de atunci că Raşcu avea să scrie o datăun studiu despre Bacovia al cărui volum „Scântei galbene” îl primise decurând din ţară şi mi l-a împrumutat ca să-l cunosc şi eu”. (D. Murăraşu, op.cit. p. 303).11Scrisoarea din 13 septermbrie 1924.12Aluzie la farsa literară a lui B.P. Haşdeu în disputa cu cercurile „ConvorbirilorLiterare”.13Nicolae Iorga, Un cugetător politic moldovean de la jumătatea secoluluial XIX-lea, în „Memoriile Secţiunii Istorice a Academiei Române”,1932.14L.Kalustian, Facsimile, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975, p.108 şiurm.15Pe coperta a IX-a este tipărită nota explicativă „Un prieten al poetului atipărit acest volum, Tip. „Lupta” M Stroilă, în anul 1927, Bucureşti”.16Coincidenţă! Prietenul lui Topîrceanu la Iaşi va locui tot pe Berzei, înBucureşti.17Mai mult ca sigur acelaşi birou pe care l-am văzut în toamna lui 1971,în locuinţa ultimă a poetului de pe strada Frumoasei din Bucureşti cu prilejulprimei şi singurei vizite făcute, celelalte fiind spulberate de moarteapoetului.

ESEUÎntre Dionysos şi Nietzsche… filozofând cu “ciocanul” şirăsturnând “blestemul” moraleiMircea Homescu(urmare din numărul anterior)Ca şi altă enormitate a sfidării aceluiaşi sărman bun simţ,conform căruia filozoful se auto-taxează drept “primul imoralist (…)par excellence.”Dacă el o spune, dacă el “se ştie” că este imoralist, de ceam încerca noi să-i cosmetizăm profilul, mai ales că şi noi credemla fel?!Este un mare imoralist - a fost adică - şi de fapt rămâneprin tot ce ne-a parvenit, prin scris, de la el.§) O nefericită creatură ce nu şi-a putut acorda omeneascaodihnă, cuvenită după truda omenească - să-i zicemNietzsche - se afunda, cu peste un secol în urmă, în măiestrite împletiride gând şi slovă pe … canavaua mizeriei morale - ateismulmilitant, agresiv. Nesatisfăcut, parcă, de agresivitatea duşmănieilui, faţă de Dumnezeu, nefericitul filosof coboară ştacheta demnităţiipoziţiei sale critice, la cota vulgarităţii “savante”.Să rupem din literatura păcatului o mostră, doar una:* Vorbind teologic, căci eu vorbesc rar ca teolog, Dumnezeuînsuşi a fost acela care la capătul zilei de muncă s-a aşezat,ca şarpe, sub arborele cunoaşterii, odihnindu-se de faptul de a fiDumnezeu. Făcuse totul prea frumos. Dracul nu este altcevadecât leneveala lui Dumnezeu în fiecare a şaptea zi.Se mai poate comenta ceva la hotarul unor astfel de gânduri?Absolut nimic.Mai ales că făuritorul unor astfel de “filozofeme” crede şiscrie despre “opera” lui atee că “nu există ceva mai (…) independent,mai zguduitor, mai răutăcios excluzând orice disponibilităţide comentare. Lupta înverşunată împotriva adevărului generaladmiseste înfiorătoare.O atavică foame de demolare îl “pârjoleşte” pe filozof, chinuindu-lsă creadă şi să scrie că din copacii vremii s-au scuturat pejos “adevăruri” nedemne pe care se cuvine să le mai şi calci, să lezdrobeşti, fiind … prea multe.Trist suflet.§) Convins de stupoarea ce se va desfăşura în jurul lui şia gândirii lui, filozoful devorator de Dumnezeu nu vrea să lase nimănuifavoarea de a mai descoperi ceva neblamat, în ceea ce-lpriveşte.Se dezvăluie tuturor, cu sarcastică plăcere.Să-l cităm, fiindcă - de mult se ştie - fiecare pasăre pelimba ei piere, în cazul filozofului “câştigând” în oprobriu.* Într-o zi de numele meu se va lega amintirea despreceva neobişnuit, despre o criză cum n-a mai existat pe pământ (…)împotriva a tot ceea ce a fost (…) sfinţit până acum. Nu am nimicdin ceea ce este propriu unui întemeietor de religie. Religiile sunttreburile gloatelor; eu simt nevoia să mă spăl pe mâini după contactulcu oamenii religioşi.Şi pentru a permite destinului să se răzbune împotrivademnităţii şi orgoliului său, împotriva blasfemiei gândirii sale, filozofulse lasă ispitit să se “auto-demaşte” în ochii posterităţii, prinverbiajul care urmează.* Nu vreau să fiu un sfânt, prefer să fiu un măscărici.Şi ca într-un profetic exces de auto-evaluare, concluzionează…* Poate că sunt un măscărici.Iar noi îi împlinim doar gândul; chiar dacă … genial, totmăscărici se numeşte şi rămâne.Explicaţia tragediei ne-o dă tot filozoful, amintindu-ne căpentru a-l înţelege e nevoie să ne adâncim într-o “abisalitate psihologică”.§) Să întocmim, împreună cu … el, un posibil breviar alateismului agresiv, “misionarist” în intenţiile sale, periculos pentruspiritele scientist-raţionaliste, sceptice, tocmai prin fascinaţia pozitivismuluimilitant, însumat.E bine să-l cunoaştem, oare?Desigur, fiindcă nu poţi nici să iubeşti, nici să urăşti decâtceea ce cunoşti… cât mai profund te dovedeşti în stare a o face.După care vine şi opţiunea - iubire sau ură, refuz sau accept.1. Dumnezeu este o noţiune contrarie vieţii fiindcă reuneştetot ce e păgubitor, otrăvitor, duşmănos, faţă de viaţă. El, tocmaiEl, creatorul vieţii însăşi, acuzat că o otrăveşte.2. Lumea de dincolo, viaţa veşnică, este o născocire destinatădevalorizării unicei lumi şi vieţi care există, destinată distrugeriioricărui sens al vieţii şi lumii pământeşti.3. Noţiunea de suflet, inclusiv “sufletul” care urmează ase înfăţişa la “judecata de apoi”, este o născocire destinată dispreţuiriitrupului, pentru abaterea atenţiei de la nevoile terestre,pentru abandonarea trupului în favoarea spiritului. O convulsie perpetuăîntre penitenţă şi “isteria mântuirii”.4. Noţiunea de păcat e altă născocire, împreună cu instrumentulde tortură corespunzător în plan psihologic, respectivconceptul de “liber-arbitru”. Totul ar fi destinat derutării instinctelor.Totul vizează exacerbarea neîncrederii în instincte; iar din aceastăneîncredere să se facă o a doua natură a condiţiei umane. Perversăimaginaţie.5. Mai neînţeleaptă născocire este, însă, presupunereacă scopul existenţei omeneşti - mântuirea, vizavi de păcatul protopărinţilorstirpei omeneşti - n-ar fi cel relatat, ci că “sfinţenia” (aşanumesc ateii mântuirea) ar fi o uitare şi o negare de sine, simbol aldecadenţei; neputinţa de a găsi propriul folos şi rost, pentru viaţă.Se pretinde că o asemenea distrugere de sine” ar fi în concepţiacreştină “emblema divinului în om”. Falsul intelectual al deducţiei eevident; nimic din creştinism nu e pasivitate, ci strădanie, efort personal,opţiune, comparaţie şi libertate… mai ales libertate; în iubireşi destin.6. Suprema… nemernicie se formulează însă în sfidareasupremei trăsături pe care se clădeşte creştinismul ca dogmă moralăşi tradiţie - iubirea, adică. Cred, cei fără Dumnezeu, că este înspăimântătorsă se ia parte celor slabi, bolnavi, rataţi, celor ce“suferă de ei înşişi” (oare să nu-şi fi dat seama Nietzsche că întreagasa viaţă a “suferit” de el însuşi?”), celor ce “trebuie să piară.”Moartea ar fi “raţiunea” existenţei lor, chiar dacă - din oarecarejenă - nu au toţi curajul să o strige în public şi oricând, precum mentorul-filozofal ateismului.§) N-am epuizat decât în parte ateismul aforistic nietzschenian;am abordat doar câteva idei-forţă din recuzita de uz moderna ateilor … moderni; a snobilor gândirii “subţiri” a leneşilor“întru opţiune” care n-au tăria de a-şi asuma rigorile şi disciplinaunei credinţe şi preferă să pozeze în falşi sceptici.Gândirea şi sufletul lui Nietzsche oferă însă şi alte “faţete”care au şi străluciri, nu doar umbre; creştini fiind şi creştineşte gândindse cuvine să iertăm - din iubire - ceea ce omul din el a rătăcitca faptă păcătoasă.Duritatea “judecăţilor” de până acum se justifică prinaceea că, indiferent de împrejurări, sau scopuri … excesiv de înalte,despre Dumnezeu nu se poate şi nu se acceptă să se vorbeascădecât cu respectul determinat de ipostasul de demiurgabsolut. Altminteri ar însemna să acceptăm lichelismul moral, cerinţăinacceptabilă, indiferent de la ce … “înălţime” coboară.§) O ultimă “perlă” decupată din filmul ateismului nietzschenian,care ridică un colţ din cortina contradicţiilor acestui … chinuital destinului său, despre care - repet - am convingerea căîntreaga sa viaţă a suferit cumplit “de el însuşi”, mai mult decât detoate bolile reale, sau imaginare, pe care i le-au atribuit cei ce s-www.oglindaliterara.ro3757

LECTURI SUB ABAJURVocaţia tragicului la Liviu REBREANUEste cunoscut faptul că întreagacreaţie rebreniană (nuvele şi romane)poartă pecetea realismului. Exegezaoperei lui Rebreanu de dată recentă aambiţionat în a nuanţa realismul caretranspare din creaţia acestui scriitor, invocândun argument de ordin estetic, şianume că realismul lui Rebreanu diferăConstantin Miu de cel balzacian, flaubertian şi chiar zolist.Respingând noţiunea de realism dur, pe motivul că aceastanu este detectabilă în creaţia rebreniană în totalitatea ei, într-un articoldin România literară (nr. 47/21.09.1985, p. 4) – Dincolo degraniţele realismului - Ion Simuţ propune formula de realism tragic,formulă care ar justifica demersul său analitic.Împărtăşind opinia acestui exeget, vom preciza că Liviu Rebreanuare un acut simţ al tragicului. Romancierul născut la Târlişiuaeste atras de evenimentele care au în ele un sâmbure detragism.Cine aruncă o privire asupra galeriei tipologice a personajelordin romanele lui Rebreanu, va putea observa că acestea auun destin tragic, iar sufletele lor, asemenea unei bulboane din povestirilesadoveniene, la suprafaţă afişează un calm aparent, dar înadâncuri ascund vârtejuri ameţitoare.Având în vedere aceste consideraţii preliminare, vom apreciacă personajele romanelor lui Rebreanu - cele mai multe - auun comportament care aduce cu cel al personajelor din tragediagreacă. La eroii lui Rebreanu, ca şi la cei din tragediile lui Eschil,Sofocle sau Euripide, conflictul dintre pornirile contradictorii esteunul interior, lupta se dă între pasiune şi raţiune. Bunăoară Ion, dinromanul cu acelaşi nume, se zbate între ,,glasul iubirii” şi cel al pământului,sufletul său înscriind o sinusoidă între aceste două extremităţi.Deşi tânjeşte la modul absolut după fiecare din acesteglasuri, în ciuda eforturilor sale disperate, Ion nu va reuşi să leunească într-un singur tot. Exemplar elocvent al legii luptei contrariilor,Ion constituie, prin sfârşitul său tragic, o abatere de la vechiulmit al androginului.Cu Apostol Bologa – protagonistul romanului Pădureaspânzuraţilor – se întâmplă acelaşi lucru: cele două glasuri - iubireade neam şi conştiinţa de ofiţer - nu se pot împăca într-unul şiacelaşi suflet. Evoluţia sa psihologică de la un pol la altul dezvăluieun suflet complicat. Zbuciumul de a nu fi găsit soluţia ideală setransformă în obsesie şi de aici până la gestul disperat al dezertăriinu mai este decât un singur pas.Romanele Răscoala şi Crăişorul Horia reiau, la dimensiunilecolectivităţii, destinul lui Ion, personaj pe care autorul l-adorit emblematic, simbolic, pentru cei din rândurile cărora provine.E drept că, în aceste două romane, cele două glasuri - cel al iubiriişi cel al pământului - se suprapun, în sensul că glasul pământuluieste şi cel al iubirii, dar, lipsiţi de maturitatea politică necesarăpăstrării acelui TOT pe care îl visau şi-l doreau cu ardoare, ţăraniivor eşua până la urmă în această tentativă, soarta lor fiind una tragică.Alcătuit din şapte nuvele care au la bază teza indiană a migraţieisufletelor în şapte vieţi, până a-şi găsi liniştea în Nirvana,Adam şi Eva este povestea de iubire a două suflete ce nu se potcontopi decât după suferinţele celor şapte existenţe în epoci istoricediferite. Ideea pe care o vehiculează Rebreanu aici aminteştede concluzia finală a eroului nuvelei lui Macedonski, Nicu Dereanu,anume că suferinţa este condiţia sine qua non a vieţii şi, implicit, aiubirii.Pe aceeaşi canava se va ţese drama romanelor Jar şi Ciuleandra.Liane Rosmarin, din primul roman şi Puiu Faranga, dincel de-al doilea, sfârşesc tragic: femeia se sinucide, bărbatul întrocasă de sănătate, jucând rolul bolnavului închipuit, va ajungeceea ce mima - un alienat mintal. Cei doi nu puteau avea alt sfârşit,deoarece au trădat, fiecare în felul său, “glasul iubirii”. La gândulcă va rămâne fată bătrână, Liane va renunţa cu destulăuşurinţă la iubirea serafică şi, atrasă de porniri carnale, va cădeaîn plasa unui don Juan ocazional. Prin gestul său criminal, de a-şifi sugrumat soţia, Puiu Faranga este - parafrazând titlul unei poeziia lui Jacques Prévert - unul din îndrăgostiţii trădaţi.Din cele arătate aici reiese faptul că, indiscutabil, Rebreanue un romancier cu vocaţia tragicului. Nimeni altul ca el nu a relevatmai profund destinul tragic al omului.au ocupat de morbida-i viaţă şi personalitate.A rămas de pomină, în istoria ateismului mondial, momentulNietzsche în care şi-au pus nădejdea atâţia intelectualisceptici, scientişti şi pozitivişti.Nu atât pentru atitudinea în sine a filozofului, care ţine deindivid, cultură, ambient şi … oportunism, totuşi - cât mai ales pentrunevoia de motivaţie pe care o resimt mai toţi ateii (o motivaţie,poate, faţă de ei înşişi) deşi nimeni nu le reproşează nimic, exceptândomeneasca milă pe care o trezeşte deriva lor spirituală.Deci, din “Ecce homo” … citare:* A ataca este la mine o dovadă de bunăvoinţă, eventualde gratitudine. Cinstesc, legându-mi numele de cel al cauzei pecare o atac. Dacă mă războiesc cu creştinismul o fac deoarece dinaceastă parte n-am suferit neplăceri şi nu mi s-au pus piedici; ceimai serioşi creştini mi-au fost totdeauna binevoitori. Vrednică demilă este o atare sistemă de gândire; ataci fiindcă preţuieşti; iertabilăînsă de pe poziţiile… suferinţei (mai ales de sine însuşi!).Un om liber - dar cine poate pretinde azi că mai e liber? -trebuie … nu numai să-şi poată iubi duşmanii, dar trebuie şi să-şipoată urî prietenii. E “perversă” această perspectivă asupra libertăţii?Aparent, da. Şi totuşi pe Nietzsche trebuie să-l “urâm” prieteneşteşi mai ales să-l iubim, duşman fiindu-ne… prinanti-creştinismul lui. Să ne străduim totuşi să-l “înţelegem”. Confratelelui, Otto Ernst, îl numeşte “un profet fals”, fără să greşească.Nu numai fals, ci de-a dreptul “răsturnat”. Urăşte fiindcă este blând,3758www.oglindaliterara.roamabil, milos. Este creştin în adâncurile sale de om, dar atacăcreştinismul fiindcă ştie cât de adâncă este mila… de oameni. Îlatacă pe Wagner fiindcă îl iubeşte. Întreaga-i filozofie este tragediasingurătăţii sale adânci, în care iubeşte şi urăşte alternativ şi substitutiv.Rm. Sărat, 27 iulie 1991(de trei ori refăcut până în 2007)P.S.: Întreaga mea viaţă a fost “terorizată” - mai întâi - deDORINŢA nebunească de afla cât mai multe adevăruri, poate premeditatascunse şi - ulterior - de impulsul / pornire pernicios, generatorde nume - roase conflicte, de a “divulga” şi altora ceea ce“descoperisem” eu. Acum, apropiindu-mă de capătul “cursei”, mărturisesc- fără jenă - că tot ce am câştigat prin DORINŢĂ am pierdutprin IMPULS / PORNIRE. Dar… nu regret nimic. După oanumită vârstă chiar şi erorile (inclusiv “prostiile”) ţi le aminteşti cunostalgică indulgenţă… dacă nu cu … plăcere.(Mircea Victor Homescu, Rm. Sărat, 2001)1În realitate conştiinţă este ceea ce facem de FRICĂ, de NE-VOIE sau de … PLĂCERE

ESEUPentru Mircea CărtărescuMircea Cărtărescu este un artistde geniu, titan al muncii şi viitorPremiu Nobel. Invidia şi răutateaconfraţilor nerealizaţi - şi suntdestui în această ţară – nu-lating. Un scriitor bun, dacă esteşi cinstit, recunoaşte de îndatăcalitatea altuia mai bun decât el.Oare cei care l-au tradus pe Cărtărescuîn multe limbi străine auIonel Bandrabur fost nişte imbecili?Am citit „Orbitor III.2” cu cea maimare atenţie. Acum îl deschid la întâmplare şi ochii îmicad pe o pagină cam pe la mijlocul volumului. Iat-o:„Copiii nu ştiau însă ce dramă avea să se-ntâmplecu trupurile lor, cum vor fi împodobite curând cu bătrâneţeşi degenerare. Cum vor purta pe degete inelekarmice, boli şi dureri, cum infarctul le va-nconjuraumerii ca o mantie sîngerie. Nu vedeau prin grosimeatimpului coroana grea a cancerului ce-avea să le apesetîmplele, colanul accidentelor de circulaţie, ordinul beţieişi-al disperării agăţate de trupul lor scheletic. Încănu se treziseră vreodată din somn acoperiţi de sudoare,gemînd şi răcnind de groază la gîndul că-ntr-o zi aveausă moară, şi-apoi nu vor mai fi niciodată, ci vor dispăreapentru cît va ţine veşnicia. Că nu vor mai gîndi şi simţi,că viaţa lor a fost o scînteie într-o noapte fără sfîrşit caremai bine nu s-ar fi aprins, mai bine nu s-ar fi aprins…Aveau decenii îndelungate-nainte, iar timpul stătea deocamdatăpe loc, într-o eternă dimineaţă în care, vii şifragezi, cu braţe străvezii-roşietice, se alergau la joacă,se cotonogeau la fotbal, se deşelau la „capra”, spuneaubancuri, scuipau, râdeau şi se-njurau. Şi se-ncăieraufără să le pese că trăiesc pe-un fir de praf dintr-un coloidfără margini, ce-avea să se stingă cu-ncetul într-o marede clipe, de ani, de milenii, de ere şi neoni…Mircea nu ştia că acea vară, veşnică şi pieritoareîn acelaşi timp, avea să rămînă centrul de lumină al vieţiilui, cu dimineţile filtrate prin frunzişul castanilor dinparcul Circului şi cu după-amiezile în care, aproape zide zi, îl asculta pe Herman…”Nu există, în toată proza românească din ultimii 15ani, o pagină de o valoare egală, o pagină în care arta cuvântuluisă se aplice pe un conţinut uman şi cosmic atît deprofund. Dacă o descoperiţi această pagină pe undeva, lavreun alt autor din cei cunoscuţi sau necunoscuţi, vă rog săo comunicaţi, cuvînt cu cuvînt, la redacţia „Oglinzii literare”,şi eu, colaboratorul revistei, sunt gata să mă spînzur!Te salut, Mircea Cărtărescu! Deşi eşti încă tînăr, teafli de pe acum în zenitul literaturii române contemporane!www.oglindaliterara.roTradiţiile şiactualitateromâneascăAşa se numesc cele 3 volumepublicate de curând la Focşani, în care Lucia CherciuIon Diaconu a adunat 17 conferinţe rostitela subsecţiunea de conferinţe Focşani a „Fundaţiilor CulturaleRegale”. D. Ion Diaconu s-a dovedit a fi un neobosit organizator. Acondus subsecţia de conferinţe a „Fundaţiilor Culturale Regale” dinFocşani – invitând foarte mulţi dintre maeştrii culturii româneşti contemporane:C.Rădulescu-Motru, Ioan Petrovici, Simion Mehedinţi,C.C. Giurescu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Al. Tzigara-Samurcaş, Ion Marin Sadoveanu, Ion Pillat, etc. Dar nu s-a mulţumitsă organizeze conferinţele acestor maeştri. A obţinut şi texteleconferinţelor pe care le-a publicat în trei elegante volume, chiar laFocşani.Unele din aceste comunicări alcătuiesc mici monografiifoarte utile prin materialul nou şi punctul de vedere personal al conferenţiarului.Bunăoară, Confesiunile filosofico-religioase ale d-luiprofesor Ioan Petrovici; sau Rectificări şi adaosuri la biografia lui N.Grigorescu de Al. Tzigara-Sarmurcaş sau micul studiu atât de documentatal d-lui prof. C.C. Giurescu: Din trecutul judeţului Putna.Publicarea acestor conferinţe va aduce, aşadar, foloase ştiinţei româneşti.Mai ales că sunt semnate de filosofi, istorici şi literaţi decea mai mare autoritate.Dar valoarea culturală a ciclului acesta de conferinţe întreceaş putea spune, valoarea ştiinţifică şi literară a comunicărilor.Cum prea bine remarcă d. Ion Diaconu în Cuvîntul lămuritor dinfruntea primului volum – prezenţa unui maestru într-un oraş de provinciefecundează spiritualitatea elitei provinciale într-un chip uluitor.O personalitate puternică, scoborând din orice oraş deprovincie – comun şi mediocru – poate dezlănţui revizuiri şi îndreptărispirituale; poate stimula pe cei plictisiţi şi descurajaţi în mijloculori în marginea drumului vieţii; şi poate provoca din belşugaurore sufleteşti. Cu o singură condiţie: numai să voiască!”.Adevărul este că asemenea personalităţi puternice nuprea vor să „scoboare” într-un oraş de provincie. D. Ion Diaconusugerează un plan de mobilizare a maeştrilor şi scriitorilor de la„centru” – care să-şi petreacă o lună pe an în diferite oraşe provinciale,creând şi promovând pretutindeni „cultura”. Nu e nevoiesă mergem atât de departe. „Mobilizarea” aceasta, chiar dacă ar firealizabilă n-ar fi întotdeauna eficientă. Creatorii de cultură – fie eişi profesori, filozofi sau artişti – au nevoie de linişte, singurătate şicontinuitate pentru a-şi desăvârşi propria lor operă. Dar asta nu înseamnăcă aceiaşi creatori nu pot „scoborî” de mai multe ori pe anşi pentru un interval ceva mai lung, în oraşele de provincie. Experienţelecare s-au făcut până acum dovedesc că prezenţa unuimaestru înlocuieşte de multe ori, într-un oraş de provincie, lipsa bibliotecilor,a instituţiilor culturale şi chiar a „mediului”. Duşmanul celmai primejdios nu este lipsa mijloacelor tehnice de informaţie şicreaţie culturală – ci deprimarea colectivă, complexul de inferioritateal intelectualilor provinciali. Împotriva acestui complex de inferioritateorice mijloc de luptă este recomandabil. Sistemul deconferinţe şi publicaţii încurajat de d. Ion Diaconu pare a da roadeincalculabile. De aceea îl recomandăm, chiar numai pentru experimentare,tuturor cărturarilor provinciali, care şi-au păstrat întreagăgenerozitatea şi spiritul de iniţiativă.3759

NOTE DE LECTURĂWilliam Gibson: “Neuromantul”;un început, la sfârşitVrând să cumpăr nişteroşii, m-am tot învârtit prin piaţă,printre mormanele aşezate frumos,pe tarabe, strălucitoare, de îţi luauochii. Nu am luat în seamă că sunt „Victor Martinroşii de grădină” sau „roşii româneşti”,din lădiţe pe care scria în turceşte,şi m-am apropiat de o tarabăunde se găsea o tomată secţionată. M-am uitat atent la interiorulsemisferei, am spus vânzătoarei că roşia expusă enecoaptă şi, dacă tot voia să mă păcălească, măcar să ficăutat una cât de cât coaptă. Vânzătoarea s-a inflamat şi aînceput să strige că sunt singurul cumpărător care spunedespre roşiile ei ca sunt necoapte.Prin asociaţie de idei, această scenă mi-a adusaminte de existenţa cyberpunk-ului pe piaţă; şi în piaţă. dacăţinem cont că multe cărţi se vând şi în supermaeket.De curând, am cumpărat de la un chioşc de ziareromanul de succes „Neuromantul” de William Gibson, vândutca supliment al unui ziar. Auzisem şi citisem câte cevadespre acest roman cu multe premii.Nu cunosc cyberpunk-ul decât prin prisma admiratorilorromâni ai subgenului din jurul defunctului „Jurnal SF”,adică un curent teribilist tip dadaismul sau paradoxismul. Miamzis să citesc şi un cyberpunk străin, întâmplător, chiar alunuia dintre întemeitorii curentului.După primul capitol, am vrut să renunţ la lectură; atmosferatipică filmelor americane de duzină, cu samurai,mahalale japoneze, e un clişeu mult prea uzitat. Ca şi elementelefantastice sărăcăcioase, gadget-urile şi mai neinspirate.Stilul? Încâlcit până la autoanulare.După un timp, m-am gândit să merg mai departe culectura, spunându-mi că, înainte de 1989, nepreaauzindusela noi de Herbert sau Dick, mergea şi un Gibson. Am datpeste mult prea multe descrieri şi trimiteri plicticoase la veşniceistorii ale vieţii, considerate înflăcarate de autor, daradormitoare prin acumulare.Ca „America” lui Franz Kafka sau „Edificiul nebunieiabsolute” de Stanislaw Lem, „Neuromantul” e o călătorie iniţiatică,împănată cu termeni din industria cibernetică, şi atât.Vulgaritatea unor termeni n-o salvează; tineretul nu citeştecyberpunk decât dacă i se spune. Nu are nimic a face cuscience fiction-ul modern. Ca cyberpunk, este exact cum afost perceput de calchiatorii români; cine inventează un subgen,trasează regulile acestuia. Şi „Telepatul” lui John Brunnera fost ceva la vremea lui şi s-a depăşit, dar măcar escience fiction.Scriitorii de science fiction nu încearcă s-o ia înainteadezvoltării tehnicii; încearcă s-o anticipeze. Cyberpunkulaluat-o haihui, rău de tot, înaintea tehnicii de calculelectronic, şi s-a pierdut în bălării.Nu critic cyberpunk-ul; îl iubesc. E ca la psihiatru:„L-ai iubit pe decedat?”. „Da, dar a decedat”. Acest subgenal SF-ului venea să acopere un gol, dar, orice acoperă ungol, îl protejează.Senzaţii şi percepţii halucinante, plimbări prin memoriaaltora, prin spaţii virtuale, subspaţii sau infraspaţii segăsesc cu grămada în serialul „Andromeda”. Nimic deosebitfaţă de basmele moderne obişnuite. De la bagheta magicăla calculator e o distanţă de doar câteva secole. Eranevoie de basm modern; maniacii jocurilor pe calculator trebuieşi ei să fie hrăniţi cu ceva; cu lucruri mai mult sau maipuţin digerabile pe care scriitorii români de cyberpunk le iauşi le fac indigerabile. Călătoria în cyberspaţiu e o umplutură3760www.oglindaliterara.romai mult pentru filmele tematice. Când gadgetul devine scopîn sine şi tratat pe sute de pagini, începe să plictisească.Precum astrologia şi metafizica în Evul Mediu, cyberpunkul,prin calculator şi lume virtuală, nu e decât un act subcultural.Ca orice subcultură, are viaţă scurtă.Cyberpunk-ul e pentru SF cam ce era psihedeliculanilor 1970 pentru muzica pop. E un arbust care a prinsrădăcini în tavanul frigiderului; atrificios din artificial.„Neuromantul” lui Gibson nu se înscrie în genulscience fiction. E un roman scris cu talent, dar nu cu talentullui Dick. Nu are idee. Nici o sumă de idei mai mici n-are.Nici măcar fir narativ. E un ghem; demenţă inteligentă, dacăalienarea mai are vreo legătură cu spiritul, acţiune de dragulacţiunii.Inteligenţa nu ajunge; trebuie dublată de un acutsimţ artistic. Literatura este ceea ce visează fiecare şi nupoate transpune în cuvinte; trebuie să vină scriitorul, să-i releveindescifrabilul. Când o face încâlcit, avem literatură, darnu la o cotă calitativă ridicată.Când nu înţelege nimic, cititorul se crede deştept;chiar şi prin faptul că ar putea înţelege orice.Există un hormon al literaturii, mai ales la bărbaţi,dar nu ajunge. Nici chiar multe şiruri de sinapse nu ajung. Enevoie de originalitate şi inteligibilitate, nu de mimetism.Ideea care se desprinde din „Neuromantul” e conglomeratulînsuşi. E o sferă narativă, cu floricele de tehnicăelectronică şi dialoguri teribiliste, care nu susţin nici oacţiune. În cyberpunk, se întâmplă să se-ntâmple. Ca în serialul„Lexx”.„Neuromantul” nu spune nimic. Nu are idei, nu aresubiect. Seamănă cu orice altceva. Nu tratează nici măcarpoliticul, filozoficul, aforisticul sau speculaţia ştiinţifică. Cititorulpoate să şi-l bage undeva, într-un sertar.Premiile lui Gibson se înscriu în politica editorialăamericană de încurajare, profitabilă tuturor, şi de împingerea sistemului înainte. Americanii dau premii pentru orice,chiar şi pentru performanţa de a face cumpărături inutile. Unpremiu care nu răsplăteşte valoarea e mult prea puţin, darce-i pasă unui sistem pragmatic de valoare?Considerat de unii „roman avertisment”, nu se înţelegece avertizează „Neuromantul”; poate faptul că nu trebuiesă cadă pe mâna tânărului în formare, că inducecomportament deviant, ca în povestea cu avertismentul depe pachetele de ţigări. Considerat de unii „pseudotehnicist”,acesta trebuie să plece de la tehnică, nu de la romanţareaacesteia. Cyberpunk-ul este o aglomerare de cuvinte dintehnica de calcul, dar de aşa natură amestecate, încât sănu mai înţeleagă nimic nici aceia care vor să înţeleagă lucruride la sine înţelese.Cyberpunk-ul nu e SF; e parte neînsemnată a acestuia,care se crede întregul. E purecele care se crede parazitatde elefant. În deşert, chiar şi aurifer, firul de nisip nu arenici o valoare. Într-o pădure de uscături, o uscătură în plusnu se vede.Neobişnuiţi să înţeleagă ce citesc, mulţi nici nu-şibat capul cu asta; spun că e trendy.Există şi imaginea în oglindă a lui Gibson; se numeşteSerge Brussolo. Acesta ştie să facă un roman dintrosingură idee; şi are idei.Pot eu să le spun vânzătorilor de cyberpunk faptulcă roşiile lor sunt frumoase, că arată bine pe dinafară, te iluzioneazăsă cumperi, dar au fost aduse forţat la maturitateşi sunt necoapte pe dinăuntru?

MEMORIIJurnalul turistului român sărac (1979, 1981)(urmare din numărul anterior)O luăm la vale, pe malul drept, dinspre gară, al p. Alzette şiajungem la alt pod, acesta mai lung şi dispus în curbă, probabil mainou decît primul şi numit Viaduc. Fac alte poze, dias-color şi albnegru,cu marea catedrală în plan îndepărtat, numită desigur Notredamme şi cu doi îndrăgostiţi venind încoace. Ne oprim pe TerasaBurbonilor, cumpăr ilustrate cu Luxemburgul noaptea, apoi cotim penişte străzi, spre centrul oraşului – ajungem îndată la Piaţa Armelor,unde, de jur-împrejur sunt multe magazine, mă uit la aparate foto şila casetofoane, seducţii irezistibile!, iar C. La bijuterii şi la îmbrăcăminte.Pozez un cîine care se tîrăşte pe podeaua unei frizerii-coafuri,foarte sictirit – azi nimic de semnalat! – ajungem pe strada principală,unde impresionează cîteva clădiri moderne, extraordinare, vreo7-8 sedii bancare, numai sticlă brună, aluminiu şi granit, toate lucindşi reflectînd soarele spre apus. Fac iar poze cu aceste imobile devis, coborîm într-un pasaj de nivel cu vreo zece ieşiri, cu multe scărişi magazine şi cu nişte italieni care dansează pe muzica de la radio,sau se fugăresc fete şi băieţi. Gelu dă un telefon, noi ochim iute obancă, din motive de antilopă... C. îşi zmulge pantofii din picioare...Pe la 17,10 suntem în faţa ambasadei şi intrăm. Aici totul decurgefără tracasări, întîi vorbim cu cei doi soţi care fac pe intendenţiiambasadei şi cu fiul bosului, apoi apare şi acesta şi imediat şi soţialui. Le dau cartea cu autograf, se bucură, citeşte dedicaţia, i-o transmitesoţiei, încîntată ea însăşi; apoi el citeşte textul cuvîntării meleşi e prea-mulţumit, vrea să o extind pe 8-9 pagini, deci un fel de conferinţă-prelegere.Bem cafea. După vreo 2 ore ieşim şi pornim sprecasă, mai relaxaţi.În aceeaşi seară, apare Marcel cu prietenul său Claude, vorbim,privim apoi diapozitive din zona San-Francisco-Los Angeles-Valea Morţii-Las Vegas şi din Canionul Colorado şi dintr-o rezervaţienaturală, apoi din alta, cu indieni navajo, cu case băgate în nişeleunor pereţi naturali, inaccesibili, de calcar. Marcel promite să-mi deacόpii de pe diapozitivele care mi-au plăcut, cu Colorado.Mă culc obosit, fără să fi notat ceva şi fără să fi lucrat la textulconferinţei, sperînd însă că mă voi trezi peste noapte. Mă şi trezescîntr-un rînd, dar nu-mi vine să aprind lumina, să nu derajzez –şi dorind să-mi cruţ ochii, obosiţi, roşii. Mă culc din nou şi visez cevade aici, cu străzile astea care-mi plac atît de mult, pentru că nimic nucoboară sub limita curăţeniei şi confortului, nimic nu e jalnic, ponosit-umilit,precum la noi.A doua zi de dimineaţă, fratele nefiind acasă, dau o raită prinoraş, pun un plic la poştă, apoi scriu textul, dînd spre final şi un citatdin Eminescu, moment în care am început să tremur de emoţie,muindu-mă pînă la lacrimi. Mi-e cam teamă să nu păţesc la fel înpublic, aşa cum am păţit cînd eram cu Ahoe şi am adus vorba despreAntal.Şi cu asta, mai pe scurtătură, ajung la ziua de joi: la 13,00 trebuiasă vină Marcel cu Viktor, deja prînzisem şi de fapt terminasemtextul conferinţei, iar fratele adusese banane şi un ananas uriaşdulce şi parfumat, din care am îngurgitat o jumătate. Viktor e undomn foarte apropiat, comunicativ, rîde binevoitor şi dă semne căvrea să ne împrietenim. Pornim spre Remich, situat spre estul Ducatului,către Germania, pe malul Mosellei. Trecem prin sate cu aspectde tîrguri, foarte cochete şi care exercită un fel de seducţiehipnotică asupră-mi, oarecum surprinzătoare pentru un om nevoitsă înghită şi să se acomodeze cu orice, oriunde, deci fac în continuarerisipă de peliculă dias; ne oprim la nişte vestigii romane, unfost oraş – s-au găsit două statui de bronz ale lui Venus, aflate acumla Luvru. În 1943 nemţii au dărîmat ce mai rămăsese din ziduri, cumfăceau cu tot ce nu puteau lua acasă la frau a lor. Aceşti amici luxemburgheziai lui Gelu nu-i iubesc deloc pe nemţi şi ţin s-o sublinieze,iar eu le spun că am aflat de rezistenţa franceză, (centrusubversiunii ducale a fost chiar oraşul Differdange), de refugiaţi şivoluntari şi de toate persecuţiile. Trecem printr-o pădure întinsă, mise spune că este amenajat acolo un mare parc, nu avem însă timpsă-l vizităm; mergem să vedem un vechi sat viticol, care este acestRemich.Din păcate nu avem soare, nici lumină bună pentru toate pozelepe care aş vrea să le fac, căci m-am îmbogăţit cu un color negativKodak şi cu două filme dias. Nu m-aş fi încurcat cu un colorKodak, pentru care developarea se face tocmai în Belgia, dar C. ţinesă fac poze din care să păstreze şi ei, aici. Ne preumblăm pe faleză,vara aici e forfotă de nedescris. Rîul Mosella, lat de vreo 200 metrişi plin ochi, ca în perioadele de maxim, cu vapoare şi cîteva bărci cumotor, acum în repaos. Fac cîteva poze, însă lumina..., apoi reve-nim, văd case încastrate sub malul înaltde cca 40 m şi abrupt, din roci grezo-calcaroase,poate aceeaşi rocă de la Luxemburg.O casă de granit şi sticlă, mi sespune că acolo e un azil de bătrîni. Intrămla o cavă, ca să degustăm un vin de peaici,aşa cum e el: alb, tare şi parfumat.Viktor spune că e de soi ordinar şi că segăsesc în zonă vinuri mult mai acătării. Negrăbim să vedem vechiul sat podgorean,cu pivniţe încăpătoare şi case solide, cucontraforţi, semn că aici nu liposeşte piatrapentru fundaţii şi construcţii. Poate căanume gresia să facă mai gustoase soiurilede struguri, s-a mai văzut. Fac poze cu Ion Lazugrupul nostru urcînd scările spre platoul cuviile Mosellei, amplasate chiar deasuprasau pe terase amenajate la diferite nivele pe cele două maluri foarteabrupte aici. O luăm pieziş; spre o înălţime, însă n-avem soare, iarpe Mosella e o pîclă care l-ar salva pe un pictor nu prea iscusit, însăpe mine mă incomodează grozav la fotografiat.Mergem mai departe, printre vii, C. furase un strugure dar n-am văzut-o să-l mănînce, probabil l-a ascuns, din instinct levantin;coborîm în alt sat vechi de podgoreni – şi mă dumiresc între timpcă, dincolo, la nemţi, lucrurile se prezintă în acelaşi fel: vii pe platoulterasat şi nenumărate vile diseminate pe coama dealului, anume casă aibă privelişte largă asupra văii. Biserici cu turle înalte, ascuţite.Vapoare domoale pe rîu. Cred că abia satul în care am descins esteun centru viticol autentic, dar mă rog, pliantele susţin că Remish arfi cel mai. Revenim în Remish, de data asta pe malul Mosellei, însănu prea mai pot face fotografii.Ne întoarcem la Differdange, pe drum am discutat una şi alta;Marcel propune ca în una din zilele următoare să mergem amîndoipînă la Metz, deci în Franţa. Iar Viktor o să vină să mă ia într-o vizităcu autobuzul la Esh-sur-Alzette. Şi acea călătorie la Paris, care îmiîncălzeşte sufletul. În plus, Bruxelles şi poate Verdun, iar cu Arthurun drum spre nordul ţării, în zona lui natală - toate astea în următoarelecîteva zile. Iar marţi voi merge în vizită la cîteva secţii ale uzineisiderurgice Arbed.Reveniţi pe la 17,00 n-am oprit acasă nici o secundă, ci amrulat mai departe, spre La Sauvage. Parcurgem o magnifică pădurede conifere, unde aş vrea să revin pe picioare, singur, şi să fac poze;coborîm într-o vălcea pe unde trece frontiera. E vorba în fapt de unmic sat de mineri, aici se vorbeşte numai franceza. Vedem o bisericăce o reproduce în mic pe cea din Nantes, dăm de o mare stîncăprăbuşită în drum, se zice că fenomenul s-a produs pe la 1850; străbatemo străduţă cu case de mineri, iată şi casa mai răsărită undelocuia contele X, stăpînul minei, iar lîngă restaurantul unde vom beao bere, micul postament din dale de piatră de unde contele le rosteaminerilor mici discursuri. Restaurantul e chiar pe graniţă, iar grădiniţadin spatele casei, unde am ieşit să mă documentez, e deja dincolo,ca şi linia de cale ferată, cu cîţiva paşi mai încolo. Deci graniţa, pentrumine ceva terifiant, inespugnabil – iar în fapt o linie roşie, lată deopalmă, trasată cu vopsea şi cu cărămizi, printre rondurile grădiniţeirespective. Le spun amicilor că am văzut pe vremuri un film cu Fernandel,cu acţiune hazlie, într-o brutărie aflată chiar pe graniţa cuItalia. Mă încuviinţează Marcel, băiatul ăsta ştie o mulţime de lucruri.În restaurant, nelipsitul bar şi mese cu fotolii, pe perete un tablou devînătoare, mulţi cîini, cîţiva conţi şi un biet cerb ce a sărit în apă, denu i se mai vede decît capul...prea mult realism strică... bem bere dinpahare înalte, V. se cam lansează. Aflu că a fost şi un mic lac pe-aici,între dealuri, probabil într-un loc unde s-au surpat galeriile. Marcelîmi spune că în apropiere se află un punct-haltă de unde se poatelua un trenuleţ de vacanţă, pentru o plimbare în subteran. CentrulCultural organizează în această zonă trasee de plimbare şi altele. Laun moment dat se lansează ideea unor spaghetti şi avem în sfîrşitocazia, noi, Ion Lazu să le gustăm la faţa locului. Dintr-o farfurieadîncă, verzuie, plină cu spaghetti şi cu o zeamă roşcată – un sosde bulion cu carne multă, tocată. E delicioasă şi trag din greu să odau gata, căci e mare păcat să rămînă în farfurie asemenea bunătate!Trag şi ceilalţi. La atare efort, se simte nevoia unui vin, combatanţiGelu şi Victor, iar noi rămînem cuminţi. C. promite că o să înveţeşi ea cum se prapară, căci sunt grozave!(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro3761

NOTE DE LECTURĂVictor Sterom:Deasupra taineiAl. Florin ŢeneVirgil Diaconu:Destinul poeziei moderneUn poet de o gravitate trăită ce abordeazăpoezia epică şi lirică frontal,confesiv,esteVictor Sterom în volumul cu un titlusimtomatic Deasupra tainei,poeme,EdituraKarta-Graphic,2008.Luciditatea observaţiei,trăirea obsesivă,pecare se bizuie majoritateatablourilor extompează sentimentalismul.Poemelesunt trăiri solemne înfiltrând cititoruluiun aer misterios şi atemporal.Poezia trăieştehrănindu-se din propria sevă ce ţâşneşte dininteriorul metaforei:astăzi am visat un drumnou în poezie./îmi spunea cineva că este vremea.../măuitam la el ca la un început demunte,/mi se părea că vârful îl poartă prinstele,/că rădăcina zboară prin furtuna/care,încet/seinstala în mine;(muntele).Rafinamentul acestor poeme stă înschimbarea recuzitei tradiţionale.Poetul trăieştemomentele surprinse de eul său exprimânduleprintr-un limbaj poetic emancipat,iaratmosfera este ritualizată până la mitologizare,esteîn chip evident reflexul unei notaţiisuperioare:cobor încet dealul./copila peumeri priveşte cerul./mari şi nesfârşite cârduride păsări care pleacă./fetiţa le face cumâna.(golul acela din depărtare ia foc).Metafora sentenţioasă cu care,uneori,sesfârşesc poemele vădesc limpedeîncercarea de a filtra vechea sensibilitateprintr-o percepţie nouă.Un soi de hieratism alreprezentării dă poeziei fior şigrandoare.Efectul vine din răscolirea arhaicităţiicu elementele noului curent literar globmodernul,fenomensesizat,prima oară desubsemnatul:revin în creştere ca un frunzişde amintiri/prin care am trecut./sângele meuşi zilele mele au răzbit/încăpătoare de speranţă/şiiubire;(deasupra tainei).Experienţa îndelungată,spiritual critical lui Victor Sterom îl fac să fie obsedat dehimera profunzimii,de rădăcinile arhetipaleale sănătăţii poeziei, este convins că aceastaeste veşnică ,prin însăşi existenţa Poetului:oria intrat în sângele meu definitiv/şi numai pot,nu mai pot să îndur pe cei/care mi-ofură de sub ochi.(rugă pentru sănătatea poeziei).Poetul are o prospeţime a imaginaţieiincontestabilă şi o percepţie frustă amaterialităţii răvăşite.Decorul e aproapeireal,scenografia e un ritual în faţa timpului:artrebui să deschidem ceasul/cel ce stă întredouă capace de viaţă şi moarte(.ceasul).Excepţionala capacitate de a da carnaţieobsesiilor,de a le elibera în metafore,facdin poemele lui Victor Sterom tablouri cusecvenţe surprinzătoare.In Deasupra tainei freamătă sensibilitateaunui poet cu experienţă şi admirabil.3762Intrasigenţa de foiletonist pe care Virgil Diaconu o arată în nouasa carte Destinul poeziei moderne,Editura Brumar,2008,ne dezvăluie faptulcă poetul devenit critic şi commentator al poeziei moderne,nu este alcevadecât un melancholic al textului scris.Fiinţa criticului în bătăliapentru destinul literaturii se vede, şi percepem spiritual critic şi inteligenţaacestuia ce par însufleţite de un suflu misterios,precum Balmung şi Durandal.Incă de la primele pagini autorul disecă competent,printr-o analizăpertinentă,cele două culturi paralele:cultura înaltă şi cultura demasă.Evidenţiind faptul că ce le diferenţiază este valoarea:vorbim desprecultura înaltă pentru că ea produce opere de valoare,iar despre culturajoasă pentru că ea produce opere modest valoric.În aceastâ perspectivăsunt abordate, în cele trei capitole ale cărţii,problemele strigente ale literaturiişi în special ale poeziei contemporane, în contextul integrării europene.Dealtfel,impresia de implicare în fenomenul literar,de mărturisirecontinuă e foarte puternică în critica şi eseurile lui Virgil Diaconu.Nota apăsatobiectivă,cu rapeluri ale memoriei şi racorduri la viaţa activă literară,produce,prinacumulări bine dozate,un adevărat foiletonism alcomentariului,un scenariu al realtării sprijinit pe referinţe livreşti şi elementede istorie literară.Partea teoretică de la începutul cărţii ne confirmă faptul că autoruleste stăpân pe instrumentele sale,dovadă atacul frontal pentru a iluminape dinăuntru adevărul,atât despre generaţiile literare careluptă-vai!-pentru puterea literară.Şi prin asta ca luptă pentru propriul destin,darşi pentru desvăluirea scriitorilor colaboraţionişti cu un regim criminal-comunist,careastăzi se autoproclamă democraţi,şiunii,chiar,dizidenţi.Nume din care nu lipsesc Radu Cârneci şi Ana Blandiana.Lupta generaţiilor este văzută ca o efemeră iluzie care se limiteazădoar la a intra în dicţionarul generaţiei.Virgil Diaconu este un fin observator al fenomenului literar contemporan,uncritic obiectiv dar şi un iubitor de literatură care jubilează înfaţa efluviilor artisticeşti pe care poezia le dă pe faţă,însă este neiertătorcu, aşa zisa, poezie pornografică, care nu este nici pe departe poezie.Analistulcufundat prin plonjeu în ”baia literaturii contemporane” descoperăfenomenele din adâncul literaturii şi rămâne surprins de peisajuldescoperit.Fenomenul aisbergului este expus cu toate consecinţelesale.In cea ce nu vede este multă mizerie care îl oripilează. Ce este deasupraîn lumina cuvântului străluceşte amăgind cititorul. Acurateţea comentaruluitrage întotdeauna după ea şi o acuitate a observaţiei.Orizontul poeziei este abordat frontal,în toate aspectele,ajungându-se laconcluzia că:..poezia de mâine va cunoaşte şi ea întrupări autentice şiîntrupări eşuate,aşa cum s-a întâmplat cu poezia din toate timpurile şicum se întâmplă cu poezia de azi.Chiar dacă,uneori,criticul este un dilematicel rămâne, totuşi, un observator obiectiv.Judecăţile sunt rapide şi,în formulări fericite,criticul pune cu uşurinţăetichete, impecabil caligrafiate. Intuiţia mecanismului poetic e întodeaunatradusă în termeni pregnanţi şi sugestivi.În Conţinutul literaturii socialiste de masă criticul dă “masca” josa unor poeţi ca: Mihai Beniuc, A.E.Baconsky, Ana Blandiana, RaduCârneci, Dan Rotaru, Eugen Jebeleanu,care au “cântat” şi au făcut “jocul”vremurilor roşii. De aici şi concluzia că majoritatea scriitorilor care au avutfuncţii importante în coordonarea culturii (redactori şefi de reviste,directoride teatre,inspectori culturali,etc.) au fost colaboratori ai regimului şi aisecurităţii.Autorul volumului Destinul poeziei moderne se remarcă prin extraordinarulélan sociologic pus în scrutarea realităţii fenomenului literarromânesc.Virgil Diaconu e,ca Lucian Alexiu,un voluptos al limbajului artistic,trăgândîn fraze concrete nota specifică a unui fenomen literar(vezi:problemageneraţiilor) a cutărui poet,nuanţând textul până latransparenţa pură a adevărului şi circumscriind cu uşurinţă genul proximal poeziei prin analogii.Critica foiletonistă a lui Virgil Diaconu exercită o funcţie,pe careValentin F.Mihăescu a numit-o funcţie de provocare,şi are mereu grijăsă-şi împartă observaţia între respectul civilizat şi adevărul crud al subteranelorliteraturii române.Scrisul său,formă superioară de analiză,areechilibrul şi strălucirea unui analist bine temperat.www.oglindaliterara.ro

AESOTERICAEENCICLOPEDIA ORDINULUI TEMPLIERŞI A SPIRITUALITĂŢII TEMPLIERE(urmare din numărul anterior)BAUDRI DE BOURGUEIL (m. 1130) Abate de Bourgueil,apoi episcop de Dôle şi cronicar contemporan Primei Cruciade(vd.); a asistat la celebrul discurs al papei Urban II (vd.), rostit laConciliul de la Clermont (vd.), relatându-l tocmai din postura demartor ocular. A scris o istorie a Ierusalimului – Historia Hierosolymitana.BENEDICT XI Papă (1303-1304). Membru al Ordinului dominican,a devenit în 1296 conducătorul acestuia. A fost, înainte şiîn timpul Atentatului de la Anagni (vd.), aproape de Bonifaciu VIII(vd.), al cărui succesor a fost desemnat. Ascensiunea sa la ScaunulPontifical a însemnat însă confirmarea „liniei Bonifaciu“: elemite o bulă demascând „crima monstruoasă“ a lui Guillaume deNogaret (vd.) împotriva unui papă aflat în scaun, îl identifică peFilip cel Frumos (vd.) ca instigator şi-i excomunică pe amândoi (7iunie 1304). Peste exact o lună (7 iulie) – în mod foarte oportun –Benedict XI a murit otrăvit. „Nu avem vreun motiv concret pentrua nu crede în autenticitatea asasinării papei de către trimişii lui Nogaretşi ai lui Sciarra Colonna, excomunicaţi cu o lună înainte“ –spune Claudio Rendina.BONIFACIU VIII Benedetto Caitani (1235-1303), este, datorităconflictului cu Filip cel Frumos (vd.) dar şi a popularităţii negativepe care i-a făcut-o Dante (vd.) (care-l întâlneşte în Infern)unel dintre cei mai cunoscuţi papi (1294-1303).Dacă Filip domnii s-a străduit să scoată total regatul desub influenţa Romei, B.VIII a râvnit să reafirme supremaţia SfântuluiScaun asupra principilor, precum se făcuse aceasta pe vremeaunui Grigore VII (vd.), Inocenţiu III (vd.) sau Grigore IX (vd.).Ca răspuns la iniţiativa regelui de a percepe noi taxe dela cler, B.VIII a emis bula Clericos laicos (1296, vd.), prin care seinterzicea ca preotul să plătească taxe unui reprezentant al puteriiseculare (al monarhului), fără aprobarea papei; în replică, Filip a interzisexportul de bani din Franţa, ceea ce lăsa Scaunul pontificalfără importante resurse financiare, căci o parte din veniturile cleruluifrancez plecau la Roma. Atunci B.VIII a revenit la rampă cu onouă bulă, Unam Sanctam (1302, vd.), în care se afirma că atât iertareapăcatelor, cât şi salvarea pot veni doar de la Biserică, precumşi că papa are nmu numai autoritate spirituală, dar şi seculară asupratuturor oamenilor. Filip a jucat în acest moment cartea populistăşi a convocat Stările generale, unde oamenii lui au explicat poporuluică papa vrea să despoaie Franţa de bogăţii; poporul a fremătatde indignare şi şi-a exprimat sprijinul total faţă de rege.Apreciind probabil că manipularea poporului atinsese o cotă suficientă,a intervenit sfetnicul regal Guillaume de Nogaret (vd.), carea afirmat că există numeroase dovezi că B.VIII este simoniac, aşaîncât el cerea să aprobe demiterea aceluia. Poporul aprobă... Evidentcă totul era numai o farsă populistă, căci „poporul“ adunat înacest fel nu poate lua astfel de hotărâri; importantă era însă creareaunei stări de spirit şi demonstraţia că acţiunile lui Filip au sprijinpopular, că „ţara“ e alături de regele ei. Ruptura cu Roma eradefinitivă. Ar fi urmat în mod firesc excomunicarea regelui, iar Filipştia asta foarte bine, aşa că a avut abilitatea de a o lua înainteapapei, recurgând la o soluţie care probabil altui principe creştin nicinu iar fi trecut prin cap: anume regele a trimis un comando condusde acelaşi Nogaret. Acesta a pătruns în palatul papal de la Anagni,i-a cerut Suveranului Pontif să abdice şi, la refuzul acestuia, l-a„arestat“ şi l-a batjocorit, Nogaret însuşi dându-i o palmă. Vestea cupăţania papei a zburat ca vântul, oripilând pe toată lumea şi stârnindo insurgenţă populară – oamenii înarmaţi cu te miri c e uneltede prin casă au pornit împotriva detaşamentuluzi francez al lui Nogaret,care a luat drumul Franţei. Oricum, ceea ce s-a numit „aten-www.oglindaliterara.rotatul de la Anagni“ reuşise, căci, repus înscaun, B.VIII a murit imediat din cauzaemoţiei şi a umilinţei la care fusesesupus. A. Demurger apreciază că în conflictuldintre B.VIII şi Filip, templierii aufost de partea regelui. Mai curând, templieriiau adoptat o atitudine de aşteptare,căci dacă ei erau copiii papei, totuşi laParis se afla cel puţin centrul lor economicşi cei mai mulţi dintre ei trăiau în Franţa.CAFARLET Castel la sud de Acra, stăpânit de templieriîntre 1232 şi 1291.CALAMELLA Castel la nord de Muntele Amanus, stăpânitde Ordin după 1140 şi până în 1266.CAROL I DE ANJOU Frate mai mic (1226-1285) al lui LudovicIX cel Sfânt (vd.), a fost un om cu mari ambiţii monarhice, deaceea a intrat în competiţie oriunde se concura pentru vreun sceptru.Pe fondul luptei neîmpăcate dintre guelfi şi ghibelini, şi-a pussabia în slujba papei Clement IV (vd.), în numele căruia a obţinutcâteva victorii militare asupra unor principi germani; ca răsplată,Clement IV l-a numit rege al Neapolelui şi Siciliei (1265). Răscoalapopulară numită Vecerniile siciliene l-a alungat din insulă, la moarteasa mai având în stăpânire doar sudul Italiei.CAROL II DE ANJOU „CEL ŞCHIOP“ Fiul (aprox. 1248-1309) lui Carol I de Anjou (vd.) şi regele al Neapolelui (1285-1309).A căzut prizonier al regelui aragonez Iacob II (vd.) în urma conflictuluidin 1284, la curtea căruia se afla captiv la moartea tatălui său;a aceptat cedarea Siciliei în schimbul libertăţii (1288).A susţinut în regatul său acţiunea lui Filip cel Frumos(vd.) împotriva templierilor.CAROL DE VALOIS Cel identificat în istoriografia francezăca „fiu, frate şi tată de rege“ (1270-1325) a fost fratele mai mic allui Filip cel Frumos (vd.). S-a căsătorit cu fiica lui Boudouin II, fostulîmpărat latin de Constantinopole, pentru a putea revendica tronulacela în cazul unei noi cuceriri occidentale, care nu s-a maiprodus niciodată. Fiul său, Filip VI de Valois, va întemeia dinastiacu acest nume, ca o extincţie a capeţienilor direcţi. Deşi frate al luiFilip, nu s-a ilustrat printre prigonitorii templierilor.CÂRŢA Cârţa a fost întemeiată de călugării de la Igriş(vd.) în intervalul 1198-1204, dar a câştigat imediat un statut deprim plan. Astfel, după izgonirea cavalerilor teutoni de către AndreiII, Béla IV transferă în 1240 sub patronajul Cârţei bisericile din Feldioara,Sânpetru, Hărman şi Prejmer, ridicate de cavalerii teutoni.Cârţa – portalul de vest al fostei mănăstiriCristian TiberiuPopescuCa şi Igriş, a îndeplinit rolul de necropolă regală, căci regeleSigismund spune că un antecesor al său a fost înmormântataici – din păcate, montarea în 1852 a pardoselii de piatră a distrusorice posibilă urmă. Cârţa a reprezentat iniţial o construcţie impunătoare,pe care tătarii au năruit-o în 1241. Ulterior a fost reconstruită,dar dimensiunile actuale se reduc la cele ale choruluibisericii vechi; din aceasta au mai rămas părţi ale zidurilor laterale,dar şi, străjuit de un turn, peretele cu portalul de vest, străpuns deceea ce era altădată o rozasă. Monumentalitatea Cârţei a dispărutastfel.(continuare în nr. viitor)3763

REMEMBERDesrobitoriiNumai ce-l văd pe Budoiu, că-şi punetoată arta şi talentul drăcesc în joc, îşi improvizeazăun steag roşu, îl ridică şi strigăla unguri:- Băă, veniţi voi aici, că şi noi suntemdin garda roşie”.Ungurul încântat iese din mască, şistrigă şi el, să venim noi la ei. Dar Budoiulşmecher, le răspunde :- “Băă, noi am veni, dar nu avembărci, vedeţi bine, că toate bărcile sunt lavoi, trimiteţi bărci că venim”.Ungurii ies mai mulţi afară, cam cincizeci,ne spun că vin la noi, dar să ţipăm armeleîn apă. Budoiu răspunde:- “Mintenaş, ţipăm armele în apă”.Numai ce-l văd pe Budoiu, că îşi maii-a un tovarăş, pe soldatul Brezeanu Ioan,umple braţul cu araci lungi de salcie şi urcăamândoi pe dig, şi strigă cât îi ia gura:- “Na, fraţilor, ţipăm armele în apă, nune trebuie” şi încep amândoi să arunce araciiîn Tisa.Luptătorii lui Arpad, strigau satisfăcuţi:- “No, aşa moi, frace, ţipaţi voi toatearmele”.Ai noştri se tăvăleau de râs, în timp ceBudoiu îşi conducea opera începută şi totmurmura pe înfundate:- “Hei, măi fraţilor, şi-a băgat ei în plugcu dracul, dar au să plece cu boii fărăcoarne”.Budoiu îi cheamă, că pot veni, să nuaibă teamă, că noi aici suntem tovarăşi, ofiţerinu avem, “i-am ţipat pe toţi”. Îşi dă cuvântulde cinste, că nu le face nimic şi nicinu li se va întâmpla ceva.Ungurii convinşi că au de-a face cutovarăşi de-ai lor, se urcă doi dintre ei întrobarcă şi pornesc către malul nostru.D-l Budoiu, extrem de satisfăcutsărea ca un cocoş şi tot murmura:- Ară, drace, ară pe spinarea lor,acum îi am plocon”.După zece minute, parlamentarii luiKuhn Bella, sosesc la ţărmul nostru, foarteînspăimântaţi, galbeni la faţă ca turta deceară, deoarece aproape de ţărm au priceput,că au fost traşi pe sfoară.D-l Budoiu al nostru, este delegat săprimească această solie. Dar şmecher,pentru orice întâmplare îşi luase grenade înbuzunar, ascunsese o carabină în iarbă, iarînapoia lui, îşi mai formase o escortă depatru şmecheri, cu baioneta la armă, pitiţiîn iarbă şi gata pentru orice.Îl priveam cum îi debarcă, cum lestrânge mâna şi urează bun venit - apoi îiconduce la postul telefonic.Aceşti parlamentari rămân cu ochiiholbaţi când văd de ce este vorba şi că noisuntem numai români şi că nu am ţipat nicioarmă.3764Radu Cosmin(urmare din numărul anterior)Încep să murmure, ca să-i trimitem înapoi,că ei sunt parlamentari şi că dl. Budoiuşi-a dat cuvântul de cinste. Dl. Budoiule dă cu tifla în nas.- Băă, v-aţi ars ca nişte fraieri, s-ospuneţi lui mutu asta”.- “Care mutu, mă”, întrebă ceilalţi camarazi.- “Ce nu ştiţi care mut, ăl de la manutanţă”.Se făcuse ceasul unu, tocmai soseaşi mult aşteptatul cazan cu vin. Dl. Budoiurânduieşte ospăţul plutonului întâi şi cabăiat cu creştere bună, cum zice el, îşi invităşi parlamentarii la masă, îi ospăteazăbine şi le dă băutură. le mai aruncă câte ovorbă de încurajare.- “Nu fiţi proşti, mâncaţi şi beţi, căacum vă trimitem la ai voştri, nu e frumossă plecaţi de la noi nemâncaţi şi nebăuţi,aşa se cuvine la parlamentari.Unul din unguri tot suspina adânc “căamar ne-am păcălit” şi poate peste douăceasuri vor fi împuşcaţi. Dar Budoiu îi încurajamereu:- Dă-te dracului, cine dracu mai stricăşi pe voi două gloanţe, gloanţele ne trebuiescpentru cei după mal” arătând cu mâna.Ungurii după malul celălalt, se totenervau, aşteptaucam de mult, înapoiereaparlamentarilor.Tot întrebau cănu-i mai trimitem,sau să trimitem şinoi doi români la eica parlamentari.Dar dl. Budoiule răspunde:- Aşteptaţi, bă,mult şi bine, că parlamentariivoştri s-au pus pe chef aicila noi, de ce ne-aţitrimis beţivi, mai trimiteţi încă doi parlamentaricumsecade.În acest timp cel cu căţelele de puştimitraliere, sta gata cu mâna pe trăgaci,ochii drepţi la cei cincizeci de unguri dupămal, să-i măture cu o singură bandă.Celor după mal, le mai trimite Budoiu,un ultim adio, zicându-le:- “Băă, mai staţi puţin, că vă trimitem,cu poşta aeriană, nişte pachete cu scrisorirecomandate.Nu a terminat vorba, că ghiuleaua recomandatăa căzut drept în mijlocul ungurilor,căţelele încep să latre urât, iar unguriiamar păcăliţi îşi căutau culcuşul.După două ore, artileria noastră i-ascos din acea poziţie, fugeau cu bagajeleîn spinare, mai rău ca şoarecii, când îiprinde apa.Astfel am scăpat de ei şi focul lor, iardl. Budoiu le dădea cu huideo, zicându-le:- Mutaţi-vă, că nu aţi plătit chiria şi vădă proprietarul afară.Aşa trecea vremea pe front, mai cuglume, mai cu gloanţe, că de nu ar fi acesteaşi inima bună a românului, cine ştie ces-ar întâmpla, ostaşului român, s-ar prăpădide urât.www.oglindaliterara.roPREGĂTIREA ARMATEI BOLŞEVICEÎn timpul acesta guvernul sovietelordin Budapesta încheie un armistiţiu cuceho-slovacii, desigur în urma stăruinţelorComisiei de Pace de la Paris.Încurajat de aceste succese, Bella-Kuhn şi consorţii concep planul uriaş de-aorganiza în grabă armata, de-a ridica efectivelepână la zece divizii şi cu aceste forţe,bine echipate şi bine înzestrate cu materialde război să pornească “o cruciadă contraromânilor cu scopul de a-i alunga din Ungariaşi chiar din Transilvania!”Pentru a-şi întări unităţile de luptă, guvernulsovietelor bolşevice a făcut apel latoţi ofiţerii din vechea armată ca să intre înarmata roşie, asigurându-le solde gras plătiteşi o avansare repede.În urma acestui apel toate unităţile auînceput să se completeze cu foşti ofiţeriaustro-ungari care aveau o practică a războiuluidesăvârşită şi care mergeau voioşica să lupte pentru realizarea unui ideal atâtde mare cum era liberarea Ungariei de trupeleromâne. Comandamentul bolşevic aterminat prin a face ofiţerilor toate concesiileposibile. Şi s-au acordat distincţii, iarfamiliile lor au fost bine asigurate din punctde vedere material.În aceste condiţii armata bolşevică îşicâştigase un moral destul de tare şi încetulcu încetul îşi completase toate lipsurile atâtîn oameni cât şi în material.Dar iată cum descrie un distins ofiţerde stat-major organizarea armatei bolşevice:După acţiunea din aprilie care a condusla distrugerea forţelor inamice roşii laest de Tisa, comandamentul armatei inamice,guvernul Bella-Kuhn organizeazăarmata. Această armată pe baza unor principiila început bolşevice dăduse greş totalîn acţiunea din aprilie, nedisciplinată, decidestrăbălată şi pusă în retragere spre Budapesta,la începutul acţiunii noastre.S-au gândit să reîntroneze disciplina,să se încadreze armata bine cu ofiţeri alecăror drepturi să fie recunoscute de soldaţi.La început, înainte de acţiune, prinaprilie, recrutarea ofiţerilor se făcea prin alegerede către soldaţi. Rezultatul prost l-afăcut să schimbe imediat recrutarea ofiţerilordupă următorul principiu:Se numea de către Ministerul de Războicomandanţii Diviziei şi comandanţii deCorpuri de Armată, aleşi de personalul lorde încredere, de obicei oameni politici.Aproape toţi comandanţii comuniştilor nufusese niciunul militar de meserie (mai toţievrei) însă, statele - majore ale lor erau ofiţeriactivi. De fapt aceştia erau comandanţii,cei dintâi numai semnau.Comandanţii până la ultimele elementeale armatei se alegeau astfel: comandanţiidiviziei alegeau comandanţiiregimentelor; aceştia pe comandanţii batalioanelor;aceştia pe comandanţii companiilor;aceştia pe ai plutoanelor, etc. Înprincipiu, acest sistem era de fapt cel maibun, fiindcă erau destinaţi aceştia să aibăautoritatea morală necesară, însă direcţiafără pregătire, deoarece puţini dintre ei erauactivi, putea să ducă la defecţiuni.(continuare în nr. viitor)

Zile şi Nopţi de Poezie la Curtea de ArgeşFestivalul Internaţional – ediţia XIIJoi 17 iulie 2008. Palatul Uniunii Scriitorilor - Salacu OglinziOglinzile răsfrâng chipuri necunoscute, vibrând de intersectareasimţirilor în îmbrăţişării misterioase ca un ritual ce avea sădeschidă porţile poeziei. Dumitru M. Ion un exigent ordonator alcuvintelor, în calitate de preşedinte al festivalului, având alături peCarolina Ilica, director artistic şi pe Laurian Stănchescu, dau drumul„izvorului empatiei” ce va traversa timp de cinci zile Curtea deArgeş în „numele tainic al poeziei”. Vicepreşedintele U.S.R. VarujanVosganian onorează oaspeţii cu un cuvânt de bun venit şi cuurări de succes poeziei şi poeţilor prezenţi la manifestare. Primulrecital poetic plurilingv petrecut aici, ademeneşte participanţii cumireasma esenţelor din care respiră cei 40 de poeţi precum cei 40de mucenici.Vineri 18 iulie 2008. Sala Mare a Muzeului MunicipalCurtea de ArgeşAre loc deschiderea expoziţiei de carte a editurii AcademieiInternaţionale Orient - Occident, urmată de alt recital poeticplurilingv şi lansări de cărţi ale participanţilor la festival. AcademicianKae Morii (Japonia) lansează volumul Câmp de varză & turbineeoliene, „volum creat într-o singură zi, de la răsăritul până laapusul soarelui, contemplând Oceanul Pacific în Cafeneaua Terradin Peninsula Bousou”. Mulţumind organizatorilor Dumitru M. Ion şiCarolina Ilica pentru invitaţie şi insistenţă, aceasta mărturiseşte:„Am onoarea de a vă întâlni în minunata Românie şi să închin păciiprietenia noastră”.Prietenia începe să se lege, începem să ne recunoaştemîntre noi, mai întâi după poemele recitate apoi după ţară. Conducândrecitalul în ordinea din cuprinsul Antologiei de poezie, Carolinaface câte-o remarcă: „Aşa de lung este numele ErnestoPangilinan Santiago încât este mai uşor să-l strig Filipine” (până lasfârşitul festivalului ne vom numi Lisa, Ricardo, Zoran, Quintavalla,Svante, Veaceslav, Hanane…).Expoziţia „Cartea de lână” a Carolinei Ilica încântă asistenţaprin inedit şi valoare.După amiază, are loc ceremonia de inaugurare a Ediţieia XII-a a Festivalului Internaţional Nopţile de Poezie la Curteade Argeş, mesajele organizatorilor şi prezentare a antologiei „Poesys12”, volum plurilingv. Alt recital de poezie încheie ziua.Sâmbătă 19 iulie 2008Dimineaţa continuă recitalul întrerupt de ora târzie dinseara precedentă. După vizitarea Bisericii Domneşti din Curtea deArgeş, se pleacă în excursie la Vidraru cu popas la poalele cetăţiilui Vlad Ţepeş. Doar doi participaţi se încumetă să urce aproximativ1300 de trepte (dar mai ales să le coboare); George Vulturescuşi Ionică. Nici timpul nu prea îngăduie abaterea din program. Urmeazăprânzul la Curtea de Argeş. La orele 17 se pleacă la VilaFlorica (Centrul Cultural Brătianu). Prezentă în vilă, Ioana Brătianusalută oaspeţii cu discreţie fără să-şi ascundă o mare mâhnire; unuldin nepoţi vrea să vândă casa. O spune de parcă ar cere ajutor. Vizitămcasa, ascultăm povestea ilustrei familii ce a locuit aici şi celmai trist răsună paşii prin bibliotecile păstrate intacte, dar golite decărţi. Apoi în aer liber, într-un peisaj generos, Carolina Ilica deschiderecitalul poetic cu un vechi cântec popular românesc spreîncântarea participanţilor. Oaspeţii sunt invitaţi să recite sau săcânte. Timiditatea dispare treptat, cine are voce este egalat înaplauze de cine are bunăvoinţă şi dorinţa sinceră de a aduce specificulţării sale la Curtea de Argeş.În jurul orelor 21 în centrul oraşului Piteşti, lângă renumitafântână arteziană cântătoare, se recită câte un poem în limba natală,stârnind interesul piteştenilor, la concurenţă cu fântâna. Cândla răstimpuri jeturile de apă colorată deschid muzica de acompaniament,în timp ce se sting luminile în piaţă, poeţii îşi continuă recitalulla lumina unei veioze, improvizată ad-hoc, sporindromantismul unei veri cu totul deosebite, în care irumpe culoarea,muzica şi poezia rostită în graiul a 24 de ţări. Seara se încheie cupoemul „Am furat un trandafir” citit de Carolina Ilica din „CarteaŞtefania Oproescuwww.oglindaliterara.roEVENIMENTde lână”. Poemul a fost scris pe un şorţ popular din zona Banatului.Masa de seară (de noapte?) la restaurantul Cornul Vânătoruluidin Piteşti se transformă într-un univers al prieteniei participanţilorla festival şi nuntaşilor prezenţi în local.Stârniţi de muzica de petrecere poeţii străini şi români seîncing în horă ignorând stângăcia paşilor de dans necunoscuţi.Poetul George Vulturescu recită de la microfonul orchestrei unpoem de Nichita Stănescu. Naşul trimite o sticlă de vin poetului.Ne „împărtăşim” din ea în autocar, noaptea târziu în drum spre Curteade Argeş.Duminică 20 iulie 2008Şi dacă ne-am culcat târziu… ce dacă?… Dumitru M. Ion,cu responsabilitatea directorului de festival respectă programul.Ora 8 – micul dejun, ora 9 – plecarea spre mănăstirea Corbii dePiatră. Un grup de copii în port popular, sub atenta supravegherea primarului comunei Corbi, Mihai Ungurenuş, gazdă de suflet peparcursul întregii zile surprinde invitaţii cu melodii populare cântatela fluier. Biserica săpată în stâncă, inundă trupurile cu răcoare şi istorie.După trudnicul dar plăcutul urcuş pe creştetul dealului ceadăposteşte mănăstirea, în drum spre primărie, pelerinii din acestcolţ de rai, sunt atraşi de casa bătrânească văruită în albastru, dinal cărei pridvor, o bătrână veghează curta ce porneşte de substâncă şi coboară molcom spre drum învelită în iarbă şi căpiţe defân. Obişnuită cu interesul vizitatorilor, bătrâna pofteşte curioşii săiviziteze casa, le oferă răcoarea ierbii pentru odihnă. Poeta LisaMayer din Austria este impresionată de asemănarea locului în carese află cu vechiul sat al bunicii sale din Tirol.La sediul primăriei Corbi, participanţii la manifestare auprimit din partea primarului câte-o medalie în amintirea locului peunde au trecut împreună cu urări de bun venit pe aceste meleaguri.Urmează un drum îngust şi dificil prin sălbăticia naturii (laudă şoferuluide autocar) spre cabana aflată departe de „lumea dezlănţuită”unde s-a servit masa de prânz. S-au dezlănţuit poeţii după cevinul alb şi roşu a „dezlegat” reţineri şi „ legat” mai mult ca oricândprietenii prin recitări şi cântece în toate limbile prezente.Luni 21 iulie 2008Programul este de nezdruncinat. La ora 9 recitalul poetic,urmat de vizitarea Mănăstirii Princiare şi ceremonia primirii de noimembrii ai Academiei Internaţionale Orient - Occident petrecutăîn Sala Meşterului Manole din Palatul Episcopal al Curţii deArgeş. Un cor de preoţi tineri primeşte oaspeţi cu o rugăciune adresatăSfintei Filofteia „întru pacea şi liniştea celor prezenţi” şi încheierecitalul cu gingaşa melodie „Mugur, mugur, mugurel”.Membrul nou primit - poetul George Vulturescu din Satu – Mare(felicitări George). La orele 17 miting poetic internaţional în salaMare a Muzeului Municipal Curtea de Argeş. Fiecare participantprimeşte câte o diplomă de onoare şi o melodie a Festivalului. Urmeazăceremonia decernării premiilor Academiei InternaţionaleOrient – Occident. Nominalizaţii sunt invitaţi să recite din creaţiaproprie. Cu momente de suspans, în care directoarea artistică afestivalului Carolina Ilica prezintă C.V. premiantului fără a-i menţionanumele sau ţara de origine, dezvăluie identitatea câştigătorului,în aplauzele celor prezenţi. Noaptea târziu, se încheie Ediţiaa XXII a Festivalului „Nopţile de poezie la Curtea de Argeş.”.Marţi 22 iulie 2008Spre ora 5 dimineaţa natura îşi trâmbiţează trezirea pentrumicul dejun şi plecarea spre Bucureşti. Fulgere, tunete şi oploaie care s-a îndurat să aştepte zile întregi să nu zădărniceascăeforturile organizatorilor, însoţesc îmbrăţişările, urările de rămasbun şi promisiunile de revedere. La revedere Ernesto, Kae, Mahomed,Fide, Jeton, Daniel, Rade, Peter,Ivan, Ahmed…La revedere Carolina şi Dumitru, îmbrăţişări şi mulţumirimai presus de cuvinte.3765

ECOURICu statutul nostru-n frunte / Vom avea victorii multe...Horia GârbeaDaniela Gîfu3766Draga domnule Neagu,Am primit comentariile dvs. la statut si levoi comunica si comitetului director. Faptul caati avut acces la statut nu e o "intimplare", fie sifericita, ci rezultatul politicii de transparenta aUSR care face proiectul accesibil oricui (de ex.pe situl ASBucuresti, de la filiale, de la membriiconsiliului etc.).Imi perimit sa va atrag atentia, cu respectareadreptului la opinie al oricarui membru,ca e vorba de o forma preliminara perfectibila.De unde si dezbaterea lui. Comentariile dvs.sint insa partial tendentioase si partial completin afara chestiunii, probabil dintr-o lectura superficiala.De exemplu primirea de membri cudomiciliul in strainatate - se precizaeaza clar"de limba româna" deci nu au a face aici Kadareetc. care nu scriu in aceasta limba. Din pacate.Problema grava si care intra sub incidentacalomniei si dezinformarii sta in fraza"statutul USR ce se va vota de Comitet in lunaviitoare.Iscaliti si dvs, propuneti ceea ce credetica va apara interesele. Nu treceti indiferentipeste această problema".Minciuna sau dezinformare din parteaunui neinformat! Statutul NU SE VA VOTALUNA VIITOARE si NU DE CATRE COMITETintrucit e apanajul conferintei cf. statutului in vigoare.Statutul, daca se va vota SE VA VOTAIN CONFERINTA numai dupa ADUNARI GE-NERALE DE SECTII SI FILIALE CARE IL VORDEZBATE si vor alege delegati pt. conferinta.Cum a fost si in 2005, martie, poate va invioratimemoria, ca n-au trecut nici 4 ani de atunci.Cu salutari,HoriaN.N.: Domnule preşedinte N. Manolescu,vă felicit că aveţi oameni de acest calibru.De frică să nu-mi pierd pensia şi însperanţa că veţi da ceva onorarii şi pentru scriitoriidin revista noastră, am să tac. Majoritateatace. Minoritatea poate fi...Victor BadeaARTICOLUL ESTE EXCEPŢIONAL!Nu mă pot abţine să nu vă adresez, peaceastă cale, sincerele mele FELICITĂRI !Este vorba despre articolul cu StatutulUSR.Cu tot dragul,Victor BADEAStimate domnule GheorgheNeagu,Am citit cu mare atentie materialultrimis si doresc, sper sa nu supere nimicdin cele scrise, sa va impartasesc opiniamea... Daca veti considera sugestiilemele intemeiate, sunt de acord sa le publicatiin revista "Oglinda literara"."Că denumirea rămâne USR şi nuse revine la vechea denumire de SSR seexplică, probabil, prin faptul că avem deaface, în fond, cu o Uniune a Asociaţiilorde Scriitori din diverse oraşe. In plus(dacă această prevedere legală mai e valabilă),o Uniune de creaţie are mai multedrepturi decât o simplă Societate.Cred că art.5 din statut ar fi binesă contina si modalităţile de atragere defonduri pentru buna desfasurare a proiectelorUSR.Art.6 Cred că e bun si complet.Dacă să existe sau nu membristagiari e, într-adevăr, o problemă de dezbatut.Eu cred că nu trebuie, pentru că talentulnu e o problemă de timp (acumpoate nu are destul, dar peste 5 ani e foarteposibil sa si+l demonstreze). Poatefi vorba doar de neîncrederea în cei carehotărăsc primirea, că nu au capacitateade a discerne existenţa talentului şi considerăcă e nevoie de 5 ani ca să selămurească. Nici numărul de volume nutrebuie să fie un criteriu, pentru că au existatscriitori, rămasi în istoria literaturii cavalori incontestabile, deşi nu au scrisdecât o singură carte. De fapt, stagiaturade 5 ani denotă mai curând teama seniorilor,care au întocmit proiectul de statut,de posibilitatea alegerii unor tineri„năbădăioşi” în organele de conducere(stagiarii nu vor putea fi aleşi) şi de posibilitateaca aceştia să primească indemnizaţiede merit sau de 50% la pensie.In treacăt fie spus, dvs. cu sigurantastiti că, pentru a primi indemnizaţiede merit, trebuie să fii neapărat pensionarşi să fi avut o activitate remarcabilă.Toţi scriitorii pensionari care nu primescindemnizaţie de merit (care e in valoarede 3 salarii minime) primesc o indemnizaţiede 50% din pensie (dar care nupoate depăşi 2 salarii minime). Un tânăroricum n-ar avea dreptul la nici una dinaceste indemnizaţii. Dacă însă eşti pensionarîn primii 5 ani de la intrarea înUSR, hotararea oricum se va lua la nivelcolectiv.Scrise sau nu, normele deontologiceale breslei mi se par evidente, ca şiprestigiul (poate inexistent, poate ideal),care nu trebuie ştirbit. Dar dacă se cerprecizate, fie... Nu am nimic împotrivă.Sunt de părere că un interval de 5ani între două Conferinţe Naţionale eprea mare şi că 3 ani ar fi mult mai bine.www.oglindaliterara.roSunt de acord şi cu faptul că unelecomisii, mai ales cea de Validare, Suspendareşi Excludere şi cea de Onoareşi Demnităţi ar trebui alese prin vot secretde Conferinţa Naţională. Asta ca să se înlătureorice suspiciune, pentru ca nimenidin cei care, eventual, vor fi „judecaţi” deuna din aceste comisii să nu poată spunecă a fost o lucrătură.Cred şi eu că ar trebui să existeposibilitatea de a avea şi asociaţii cu maipuţin de 50 de membri. Cifra e prea mare,mai ales că intrarea în USR se doreşte afi validată cu mare exigenţă. De asemenea,ar trebui să existe dreptul de a te înscrieîn oricare asociaţie, nu neapărat încea din oraşul (sau de pe raza) în care locuieşti.De ce să te afiliezi în funcţie dedomiciliu şi nu în funcţie de afinităţi, preferinţe,convingeri?Spre deosebire de dvs., eu credcă alegerea unei conduceri unitare, animatăde aceleaşi idealuri şi susţinândaceleaşi proiecte, este un lucru bun. Nuipoţi cere unui preşedinte să-şi realizezeprogramul în baza căruia a fost ales,dacă nu-i dai dreptul să-şi aleagă colaboratorii.Dacă toţi cei 4 (preşedintele şi vicepreşedinţii)sunt aleşi de ConferinţaNaţională, e posibil ca fiecare să aibă alteidei, alte proiecte, alte priorităţi, fiecare sătragă în altă direcţie şi să nu se poată realizanimic. Dacă se aleg în bloc, cum sepropune, în cazul în care unul din cei 4nu-ţi place, votezi împotriva întreguluigrup.De altfel, dvs. sunteti foarte pătimaşcand acuzati USR de practici comuniste,securiste, de dictatură ş.a.m.d.Poate că aveti dreptate, nu ma pot pronunta,dar schimbarea în bine nu o potrealiza decât scriitorii înşişi, alegând oameniintegri. Totusi, cred ca cei ce vor oasemenea schimbare sunt destul de mulţica să constituie o majoritate. Altfel, n-audecât să înfiinţeze o altă Societate a Scriitorilor,mai cinstită...Si eu cred că dreptul de a modificastatutul trebuie să revină exclusivConferinţei Naţionale.Salariile şi indemnizaţiile ar trebuiestabilite în statut prin referire la salariulmediu (sau la cel minim) peeconomie.In concluzie, multe din observaţiiledvs. sunt pertinente şi de bun simţ, dar nue cazul sa extrapolati ca toţi viitorii aleşisunt necinstiţi din principiu. Statutul trebuiesă excludă orice posibilitate de matrapazlâcurişi de suspiciuni, fără a deveniînsă rigid şi fără a lipsi organismele alesede Conferinţa Naţională de o anumită libertatede mişcare.Cu aleasa consideratie,Danela Gîfu

ECOURICu statutul nostru-n frunte / Vom avea victorii multe...Al. Florin ŢeneDan BrudaşcuMic comentariu la Statutul USPentru mine Uniunea Scriitorilor nu există, aşa cum nuexistă pentru omul de rând. Atâta timp cât a devenit un PartidUnic dictatorial nu mai reprezintă nimic pentru majoritateascriitorilor din România profundă. Atâta timp cât face jocuri politice,când în urmă cu 50 de ani excludea scriitori de seamă,când azi nu a contribuit cu nimic la înmormântarea mareluipoet Cezar Ivănescu, când din fondurile ei se înfruntă doar omică gaşcă, această aşa zisă organizaţie, s-a discreditat în faţamembrilor ei şi a iubitorilor de literatură. Atâta timp când un plagiatorca M.Cărtărescu, şi alţii din generaţia 80, care îşi spuneauintertextualişti, sunt menţinuţi în Uniune, iar eu am fostexclus pe motiv, închipuit de plagiat, în spatele căruia, de fapt,se ascundea un adevăr care îl publicasem în presă. Acestaera: toţi directorii, redactorii şefi, unii redactori, din edituri, revisteculturale au colaborat într-un fel cu securitatea comunistăcriminală. Cei vizaţi, din Cluj, care se aflau şi se mai află înconducerea Filialei s-au simţit vizaţi şi astfel m-au exclus dinUniune. Nicio pagubă. Aceasta, oricum, nu mă reprezenta.Uniunea Scriitorilor cu astfel de oameni în conducere şi cu labelepe fondurile ei este compromisă. Este un muribund în agonie.Al.Florin ŢENE, preşedintele LIGII SCRIITORILOR,de expresie română de pretutindeni.Domnule Neagu,Nicolaie RotaruDe acord cu toate spusele/scrisele, insa o reactie estesortita esecului, din motive de gaste/gaste pe care le-ati invocat.Uniunea a devenit o feuda a “alesilor” inde ei, instrumentelepublicistice, o mina de arginti pentru creatorii care publicaincrucisat (voi la noi, noi la voi), concursurile sunt niste aranjamenterecunoscute chiar de unii abonati la jurii care “do utdes” esc, iar “indezirabilii” care tind sa ramana minoritari, suntizolati de marii resapati erijati in disidenti si cetecisti. Prevederileinepte cu stagiaturi (ierarhii valorice facute de valorizatoridubiosi si contestabili) de incepatori si de maturati vin sa confirmerealismul sovietic al fratietatii cu frati mai mari si frati fartatibuni doar la vot. Sa nu mai vorbim de discriminarile scriitorimilitari/scriitori civili unde acel 50 la suta legal nu e valabil, pentruca la noi legea (auzi, legea, mai presus de care nu e nimeni,potrivit Legii legilor!) se aplica facultativ de un stafcompus dintr-un presedinte itinerant (cu insarcinari statale externe)si un membru (plin, notoriu prin capodopere si viata literara,cum e mai marele finantelor, comertului, industriilor) siin guvern, si la USR, plus altii care au sarcini in redactii carenu le mai lasa timp si pentru breasla. Am hulit vechea Uniuneca era stalinista, dar vrem sa reformam una autarhica sa nuspun dictatorialista. Asta e, se poate, iar libertatea cuvantuluisi ea exista, simultan cu libertatea vizatilor de a nu se sinchiside luarile de pozitie. De-aia zic, de acord cu dv., dar in zadar,caravana isi vede de drum! Da Doamne sa fiu contrazis de realitate!Nicolaie RotaruMarin TomaUltimul C.A.P. cu sediul pe Calea Victoriei trebuie demolatşi scoşi din cartea de istorie cel puţin ultimii preşedinţide C.A.P. de după 1989.Marin TomaNOTĂ:Apreciem ca deplin justificate opiniile şi mai ales temerile celorcare au redactat textul de mai sus. Din păcate, având în vedere obedienţapolitică excesivă asumată de cei care conduc azi destinele naţionale,deseori şi cele locale, ale breslei, documentul va avea, în final,nu forma şi conţinutul dorite de scriitori, ci tocmai acelea care să permităleadership-ului să ia acele măsuri care să-i consolideze poziţianedemocratică, să facă imposibile sau fără absolut nici un efect zbaterilecelor nemulţumiţi (şi, slavă Domnului, sunt destui!). Asta pentrucă, în ultimii ani, USR şi-a pierdut treptat din rolul pe care ar trebui săîl joace. Nici măcar în anii dictaturii, cu toate opreliştile şi presiunileexercitate asupra ei, Uniunea nu ajunsese să decadă atât de mult.Lucrul cel mai grav, însă, care s-a petrecut este transformareaei, pe criteriile celui mai obscur extremism, într-o instituţie care, la felca societatea românească în ansamblul ei, deşi nu a fost capabilă detranşante şi motivate desprinderi de trecut, a devenit un instrumentde teroare la adresa indezirabililor, a celor care au pus sau pun în pericolpoziţiile privilegiate, de arendaşi, ale unor scriitori sau ale găştilorlor.Tocmai pentru că nu cred în Uniune, atât la nivel naţional, darmai ales local, s-a permis primirea a zeci şi sute de veleitari, oamenifără talent şi har, trepăduşi politici, oameni dubioşi şi compromişi, inclusiva unor foşti ofiţeri de Securitate sau obedienţi slujitori ai acestora.În felul acesta, adeseori cu bună ştiinţă şi intenţionat, s-a dorit şirealizat compromiterea Uniunii, a rostului şi rolului ei.Începând cu zgomotosul (şi nu o dată jalnicul) moşier literarMircea Dinescu, conducerile Uniunii au trecut, treptat, la exploatarea,în interese de gaşcă, a patrimoniului instituţiei, fapte de natură penalăce n+au intrat în atenţia organelor de Justiţie şi datorită anexării la intereselepolitice (şi ideologice) ale partidelor aflate la putere.În aceste condiţii, ce este de făcut, vă veţi întreba justificat. Acontinua pe acelaşi drum şi cu aceleaşi năravuri de vechili la cei careconduc Uniunea ar însemna, în final, compromiterea ei definitivă şiobligarea membrilor ei să constate că trăsăturile de sindicat de tip sovieticsunt încă dominante.Uniunea trebuie, în primul rând, complet depolitizată. Ea trebuieeliberată de inflkuenţa nefastă a oricărui partid politic. În al doilearând, mandatul preşedintelui şi al Consiliului trebuie redus la doiani. Trebuie, totodată, precizat că nici un preşedinte, indiferent deprestigiul său real sau imaginar, nu poate deţine mai mult de douămandate. Iar membrii Consiliului nu pot fi aleşi, consecutiv, pentru maimult de două mandate.Mandatele scurte vor face imposibilă formarea de găşti şi grupuride interese şi vor obliga atât pe preşedinte cât şi pe membrii Consiliuluila iniţierea şi organizarea de activităţi specifice în interesulbreslei şi al membrilor ei. Măsuri similare trebuie luate şi la nivelul filialelorteritoriale.Trebuie, de asemenea, revăzute atribuţiile şi competenţelepreşedintelui şi ale membrilor Consiliului, în sensul reducerii lor şi alre-atribuirii acestora adunării generale. Aceasta va permite, cu adevărat,participarea scriitorilor la gestionarea, în interesul lor, nu al unorgăşti obraznice, susţinute politic, a problemelor ce îi privesc.Nu în ultimul rând, USR şi filialele ei trebuie să redevină organismedemocratice. Eliminarea, marginalizarea unora sau blocareaaccesului în rândurile ei pe criterii ce nu au nimic în comun cu spirituldemocratic sau cu valoarea trebuie să înceteze. Comportamentul actualeiconduceri nu se deosebeşte prea mult de cel al liderilor de sindicat,abuzivi, hrăpăreţi, imorali, care, în foarte multe cazuri, încârdăşie cu patronii (puterea politică, în cazul ei) şi-au trădat membri,au contribuit la subminarea economiei şi au aruncat pe drumuri milioanede oameni. (A se vedea, în acest sens, măsurile de tip stalinistcu privire la atitudinea adoptată de publicaţii sau critici asereviţi principiilorpromovate de preşedintele USR, de marginalizare, de eliminarechiar din istoria literară inclusiv a unor mari clasici ai literaturiiromâneşti!)www.oglindaliterara.ro3767

ECOURICu statutul nostru-n frunte / Vom avea victorii multe...Eugen EvuOpinie: Apropos Proiectul Noului Statut U.S.R.Aşteptându-l pe Godotescu …1. Pentru Uniunea Scriitorilor din România, 2009 aduce oConferinţă Generală cu alegeri. Mandatul dlui Nicolae Manolescu -un general monstru sacru în retragere strategică - se încheie am ziceîn coadă de peşte- adică dublă. Dar aripioarele sunt şi pe burtă, şipe spate inclusiv mustăcind în locul elicei … Pe sub ape se văd bancuricompacte de peşti – şoşoni, peşti caracude- mutante, peşti transoceanicişi peşti cu burta-n sus dar încă în submersie…2. Nu am fost printre votanţii Dsale (am votat Victor Frunză,fie iertat- deoarece proiectul Dsale de Statut îmi părea cel mai buniaral doilea candidat de atunci, Cezar Ivănescu ( fie şi el iertat!) afost şi el mai interesant. ). Îmi amintesc cum pe holurile UniversităţiiBucureşti unde a avut loc Adunarea Generală, grupuri- grupuri dinprovincii călcau în picioare proiectul susţinut de Victor Frunză- uniculscriitor care afirmase în occident o viziune benefică pentru scriitorimearomână din ţară şi de pretutindeni. Dealtfel singurul care editasela propria-i editură şi fundaţie o Istorie a comunismului înRomânia…Îmi aduc aminte că am regretat retragerea de la candidaturăa lui Nicolae Breban, care propusese mai anţărţ să fie vândutecâteva tancuri rablagite de tip sovietic din dotarea de atunci a armateişi astfel să avem fonduri pentru USR ! Ce utopie ! Dar s-a spus „utopiile mişcă lumea”. Pe a noastră, a celor din teritoriu, au mişcatoutopiile cu puternic iz cripto-fanariotic dîmboviţean , unde grupulpreponderent numeric şi de interese centraliste, treimea care în tottimpul Adunării au forfotit pe holul Universităţii… şi care au optat desigurpentru al dlor Manolescu. Un fel de „ treime cenuşie”, paralelăcu ceea ce se desfăşura în Aula …Erau acolo mulţi ce pierdeau privilegiide „ obsedante decenii”, ca şi coterii, ţipţării, lichelele, turnacii şitoţi dracii şi AUREOLACII exoticei noastre „ bresle” …Patronii invizibilierau Caragiale and Eugen Ionesco- aşteptându-l peGodotescu…Să le fie de mai bine . O nemulţumire personală, ca pur şisimplu membru al USR, este modul în care au fost marginalizaţi ceice nu l-au votat: 1) la dreptul consfinţit de a edita la CarteaRomânească fie şi doar la împlinirea unei vârste rotunde ( unde ameditat înainte de 1989 două cărţi) o antologie în selecţie proprie. Sigurnu doar eu sunt în acest drept încălcat statutar, ci mulţi alţi colegi 2)în toţi aceşti ani, nu am apărut (ca mulţi alţi nevotanţi ai dluiManolescu) în România Literară – a directorului N.M. şi a „casei sale„.Ar mai fi şi selecţiile pentru Premiile anuale ale USR – undeştiu sigur că nici măcar titlurile unora nu sunt citite !!!) – lăsând firescsuspiciunea –uneori subiectivă a frustrărilor şi alegerii clientelare.Am ştire că sute de cărţi trimise de autori pentru nominalizare, rămânîn registrul secretariatului şi probabil ajung în pivniţe de genul celei „vaticaneze” din subsolul editurii Cartea Românească. De ce persistăsau sunt induse de la caz la caz eternele divergenţe între scriitori, înABSENŢA UNEI LUSTRAŢII scriitoriceşti ce ar fi fost UN MODELETIC pentru Societate şi POLITICIENI acestor vremuri ? Ce tip de IN-TELECTUALI plăsmuim pentru viitorimea generaţiei noi ? Oare nucumva tot un soi de …emanaţi a la Iliescitescu ?3. Am în faţă proiectul nou de statut al USR care desigur estedezbătut de către reprezentanţii noştri aleşi din Filiale şi înţeleg căva fi discutat în august a.c. Ne rămâne ca reprezentanţii noştri aleşidin filiale să asculte şi opiniile noastre, fără prejudecăţile sau resentimenteleunora privind „revendicativismul de pensionar „ cum s-a exprimat careva… A ignora bătrâneţile unora este nedrept. Existăîn „ comitete” pe la filiale colegi care au uitat de păsurile generaleale unioniştilor ( sic) şi totuşi nu acceptă condiţia de societari, dacăpUSR ar redeveni SSR … Oricum, dragi colegi, Boala şi Moartea suntharnice şi nivelează handicapurile conştiinţei cu ale demnităţii nu-iaşa, păguboase …Moartea face lustraţie plagiindu-i pe cei de laCNSAS – echipa gonflabilă…Se prefigurează schimbări şi desigur sunt judicios gândite.Că viitoarea Adunare Generală va vota sau nu toate aceste capitoleşi articole, rămâne de văzut.Tot ceea ce sper este ca privilegiile şi discriminările de genulcelor de mai sus, resimţite dramatic mai ales de generaţia mea –Promoţia 70- să dispară. Proiectul e pritocit cu meşteşug şi dupămachiavelica genitură politikon, are chichiţe ce privesc şi interese alecelor ce rămân de căruţă la noile alegeri, dar coboară cu sacii…4. Scandalosul mod în care emanaţii au distribuit maianţărţ salarii pe viaţă şi alte privilegii unei liote de pupincurişticeauşişti – amestecând cinic şi câţiva valoroşi – unii le-a au refuzatdar nu prea tare …-că deh, bătrtâneţile .. nu are măcar ominimă replică REPARATORIE – fie şi prin dublarea pensiei pentrucreatori – care NU MOR DIN PATRU ÎN PATRU ANI . De ce nuam avea în proiect şi proiectul pentru o Lege de reparaţie moralăatribuită de Preşedinte şi Guvern celor ce dovedesc cu dosarelelor de la C.N.S.A.S că au fost hărţuiţi de fosta securitate? O reparaţie morală şi deopotrivă constând pe timpul vieţiidintr-un sprijin pecuniar şi drepturi de tratament la staţiunileUSR ,etc? Dacă mai e timp, propun includerea în proiect a acestorprobleme.Nu mă amăgesc că Adunarea „ legiuitoare” , va juca în grilaactualilor „ proiectanţi” en titre, probabil unii nemai –aleşi în 2009. Nicică interesele de grup vor pieri vreodată. Sincer îmi doream a sereveni la Societatea Scriitorilor din România şi sincer sper să nu devenimun „ sindicat al asistaţilor sociali „ : sau – de ce nu ? – să fieanexat şi dezbătut şi un proiect al sindicatului „ solidaritatea literară”…O Societate de Societăţi în Parteneriate conlucrative, concurenţialedesigur, însă liberal-democratice, la modul englezesc?Laburiştii de tip Păunescu, Artur Silvestri- Tirnacop, Hurmuz-achis ixand igrec … and coloratura oricum vom tot avea, câtă vreme inflaţiade conştiinţe, şomajul pe cap de înlocuitor etc vor mai fi.Societatea Scriitorilor Români, aşa cum a fost înfiinţatăea în 1908 ar fi meritat o aniversare „ de aur” la aceşti 100 de aniîmplinitori în 2008 ! De ce nu am avea un congres aniversar unic laNeptun bunăoară – unde majoritatea dintre noi nu am fost niciodatăşi mulţi şi-ar lua astfel un duios Adio colegial şi de la Litoralul pe carenu l-au mai pupat de aproape 20 de ani ..glorioşi. Şi încă ceva : SocietateaScriitorilor Români ar reuni definitiv ( sau ar separa apele deuscat…) pe toţi separatişti, grupările de interes, triumfarzii, enclaviştiiş.c.l.Picături de suflet de la AnaGheorghe Andrei NeaguConştientă de predestinarea Anei luiManole poeta Ana Jitaru vine cu un volum interesantatât în mesajul poetic cât şi în modalitateade abordare a temelor. Când afirmă„Te-a pictat cel mai sfânt pictor din Univers /… Primii au fost ochii / care l-au ars” (Pictor)poeta ne îndeamnă spre jertfa Anei inducându-nesentimentul că versul însuşi este ojertfă pe care-l aduce pe altarul cititorului. Dealtfel poezia domniei sale încă mai are incertitudinicum ar fi „Între da şi nu / e cuvântulcare / sunete nu are, Pentru că se află/ întreEl şi Tu”. (Între Da şi Nu).Altminteri volumul Picături de suflet se apropie deadolescenţa poetei şi prin rostiri romantice dar şi prin teme ceşicaută sorgintea în iubirea de semeni în candoarea rezolvăriiconflictelor existenţiale ce cuprind uneori şi naivităţi ce nu-i ştirbescfrăgezimea versului: „Am două inimi ce se zbat./ Una-ipieptul tău / O simţi?!...” (Când vei dori).După cum remarca şi Nicolae Dabija în prefaţa volumuluiAna Jitaru are şansa tinereţii „de-a metamorfoza cuvântulbanal în cuvântul care despică stânci sau schimbă lumi”.Tinereţea autoarei irumpe deseori cu nevinovăţia tipicăînceputului de drum. Rămâne de văzut dacă simţirea depoet se va aşeza definitiv în structura sufletească a Anei Jitaru,pentru ca să confirme cu adevărat că este o poetă cu rostiride valoare, că are forţa necesară uneia afirmări care s-oconsacre printre poeţii de valoare ai literaturii române.3768www.oglindaliterara.ro

EVENIMENTStimate Intelectual TicălosFESTIVALUL FOLCLORULUI VRÂNCEAN, 2008Începi să mă îngrijorezi din ce în ce mai mult. Te-ai pus înslujba unei grupări politice absurde şi cu aerul că faci un bine poporuluitău, susţii că doar tu ai dreptate, că doar liderii pe care-islujeşti merită respectul naţiunii. Şi să-l ferească Dumnezeu pe intelectualulcare nu va fi de acord, cu elucubraţiile tale. Ca un teroristşcolit să te execute fără a clipi, intelectualul ticălos îşi va împlinimisiunea. Naţiunea nu mai simte când i se ia petrolul, libertatea deexprimare, şi toată vlaga de care mai dispune. Dar ce-ţi pasă ţie.Tu ştii să-mbrobodeşti cuvântul, s-ameţeşti auditoriul, să te prefaciapoi chiar să crezi că ai clasă, rafinament în expunere, în speechcum îţi place adeseori să jonglezi împerechind cuvintele precumse împerechează calul cu măgarul. De multe ori te aşezi în încăperipline cu oglinzi, pentru ca să te poţi uita firesc (zici tu în ele, fiedirect cu ochii mijiţi de lumina reflectoarelor, fie cu colţul ochiului(ca să nu zic coadă). Apoi păcălindu-te şi zicând c-ai păcălit şi peceilalţi, îţi laşi părul să cadă uşor pe-o parte a frunţii, şi-ţi pui falcaîn podul palmei, sugerând poate că ţi-o fătat mintea prea mulţi puişi capul ţi-a devenit prea greu, pentru a sta într-o firească poziţieumană. La puţina cultură pe care o au diriguitorii de televiziuni naţionale,chipul tău prinde să fie interesant şi camerele încep să roiascăîn jurul tău ca muştele. Cu simţul olfactiv anihilat, te dai înstambă profitând de cumsecădenia şi bunul simţ pe care adevăratelevalori le au şi care prin duritatea adevărurilor rostite cu vreoS-a desfăşurat, dumincă, 27 iulie 2008, apatruzeci şi una ediţie a acestui „bătrân”ţi totuşi atât de „tânăr” festival.A fost consideratăediţie „jubiliară”. Conform etimologieiar fi corect:jubileu: sărbătorireaunui număr mare de ani ai unui evenimentsau ai unei persoane(cf.D.L.R.,ediţia 1958).Conform cronologiei perioadanu e total acoperită.Festivalul aGeorgeta Vioreanu început de fapt cu 42 de ani în urmă şinu la Paltin ci la Năruja.Iată-i, pe scurt, povestea.În ultima duminică din luna iulie a anului 1966 se desfăşurala Năruja o „Sărbătoare a cântecului, dansului şi portului vrâncean”.Era prima ediţie. Promotor era un vrednic gospodarnărujean, meşter popular vestit şi, pe atunci, primar al Nărujii, TomaRapa.Această primă sărbătoare a marcat de fapt începutul actualuluifestival. A doua ediţie s-a desfăşurat în satul Podu Nărujii. Importanţaacestei a doua ediţii a constat în participarea formaţiilorartistice din comunele învecinate şi - mai cu seamă – din numeroasaparticipare umană (peste 2000 de spectatori).Dar, din 1968, manifestarea „botezată” deja „FestivalulFolcorului Vrâncean” şi aflată la a treia ediţie se desfăşoară la Paltin.Şi aici un om al locului, gospodar, hotărât şi mândru, pe numelesău Ionaşc Nichitoiu, primarul de atunci al comunei Paltineste cel care mută manifestarea pe minunatul Plai al Tojanului.Până la împlinirea a 25 de ani Festivalul devenise cea maiimportantă manifestare de acest gen din Moldova. 16 judeţe dinţară şi-au trimis, cu acest prilej jubiliar, reprezentanţii cei mai deseamă la Paltin. Festivalul se structurase mai bine, avea o stagiunede vară-mai bogată şi desfăşurată pe zone etnofolclorice-şi o stagiunede iarnă cu referire directă la obiceiurile de Crăciun şi AnulNou.Etapa finală se desfăşura la Focşani iar concursul supravegheatde un juriu competent din care au făcut parte mari personalităţi,între care amintim pe Anca Giurchescu, Constantin Eretescu,Gheorghe Focşa, Ludovic Paceag, D.D.Stancu şi mulţi alţii, era aşteptatcu nedisimulată plăcere.Anii au trecut şi Festivalul a ajuns la cea de-a 41(42?)-aediţie. Cea la care am participat de curând. Realizatorii manifestării,recte, Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare a CreaţieiPopulare Vrancea, cu sprijinul Consiliului Judeţean , al obştii şi primărieidin Paltin, al unor sponsori generoşi au mărturisit gândurimari pentru noul deceniu(al cincilea) în care a intrat festivalul.Rebotezat,cu acest prilej, ”Plaiul Tojanului”, schimbându-şi emblemacare dădea prioritate ca instrument reprezentativ buciumului, decicomunei Spulber, care nu mai aparţine de Paltin şi de unde veneauvestiţii buciumaşi, Festivalul va deveni internaţional, va ţine celpuţin trei zile şi se va încheia cu un spectacol de gală, în care ceimai buni vor fi premiaţi şi omagiaţi.Chiar dacă această ediţie n-a avut caracter de concurs,ea a constituit prilejul reaşezării în matcă a manifestării şi a omagiatprin diplome pe cei care de-a lungul anilor i-au conferit conţinutşi strălucire.După ridicarea drapelelor şi intonarea celor trei imnuri:alRomâniei, al Europei unite şi al Festivalului, spectacolul a fost deschiscu un concert de promenadă şi de ascultare susţinut de talentatul„Danubius Band” din Galaţi.Presărat cu scurte recitaluri aleunor cunoscuţi interpreţi de muzică populară, veniţi să aducă salutullor oamenilor Vrancei, şi anume: Călin Brădean, Geta Postolacheşi Ionuţ Dolănescu, festivalul a avut câteva noutăţiîmbucurătoare care ne-au făcut să-l considerăm încă „tânăr”. Estevorba de prezenţa în scenă a ansamblurilor de copii ale şcolilor generaledin Paltin, Năruja, Spulber, care au evoluat alături de maturiei reprezentând seminţele talentate ale viitoarelor ediţii ale festivalului.Am stat în cumpănă dacă să amintesc aici un fapt anecdotic.Gazda noastră atentă permanent şi bucuroasă de oaspeţi,Tudorel Bâtcă, noul primar al comunei Paltin, a împlinit, pe 25iulie, 33 de ani. Vârstă biblică, însemnată şi se gândea că poate Tojanulva fi pentru câţiva ani Golgota sa. Sărbătorit de cei prezenţi,emoţionat dar mulţumit, primarul şi-a amintit că în urmă cu 8 ani,tot la un astfel de festival s-a căsătorit.La mulţi ani! domnule primar şi Dzeu să vă ajute să îndepliniţitot ce v-aţi pus în gând. Noi vă dorim succes!De altfel pe melodia „La mulţi ani!” interpretată de AnsamblulProfesionist „Ţara Vrancei”, prezent cu un frumos florilegiude cântece şi dansuri, în aplauzele miilor de spectatori veniţi la sărbătoarealor anuală, s-a încheiat această ediţie jubiliară a FestivaluluiFolcloric pe care-l vom numi de acum înainte „Plaiul Tojanului”.Gheorghe Andrei Neagu 3769ocazie anume, nu dau bine pe sticlă. Ticălos cum ai devenit uneoriO scrisoare pierdutăfără să-ţi dai seama, dai cu biciul în oamenii adevăraţi, fie şi numaipentru că-i simţi periculoşi pentru felul tău de a percepe şi de amistifica lumea. Din când în când mai şi scrii câte-o carte, în carepreţiozitatea verbului se află la loc de cinste iar macularea valorilortradiţionale pe un piedestal ridicat fără jenă şi fără logică. Aibani. Politicienii te cumpără când sunt la guvernare sau te scot înfaţă când sunt în opoziţie. Folosit când aşa şi când pe dincolo, îţiduci parşivenia până acolo încât în jurul tău nu mai înfloreşte şi numai răsare nicio valoare umană. Tu eşti cel mai bun. Tu primeştilaurii celor puşi în situaţia de a-i da totuşi cuiva. În jurul tău n-au locnici babuinii. În jurul tău văzduhul arde de ticăloşie. Din când încând, atunci când vor muşchii tăi, mai scoţi la iveală câte un spiritautentic, de carte lumea abia de-şi mai aduce aminte,pe care încerecisă-l inoculezi cu abjecţiunile gândirii tale. Când omul seopune, schimbi subiectul. Dacă tot se mai opune, îl desfiinţezi cucâteva exemplificări din Savonarolo sau Nietzsche, care după tine,ar trebui să fie zeităţile gândirii umane. Şi dacă acesta mai îndrăzneştesă te contrazică, de parcă ţi-ar contrazice chiar pe înaintaşi,dai pauză de publicitate. Ţie nu ţi se dă pauză niciodată. Tu poţijigni orice. Poţi desfiinţa valorile naţionale de la Eminescu la MironCostin, de la Ştefan cel Mare la Menumorut. Ţie nu ţi se dă pauzăde publicitate pentru că tu însuţi eşti o mare şi necontenită pauză,ca un hău adânc şi infinit, ca o gaură neagră a spiritului onest. Deaceea nici nu-mi explic de ce mi-am pierdut timpul scriindu-ţi.Adio şi fără de cuvinte,www.oglindaliterara.ro

VARIAEpigrame • EpigrameFilip TănasePoştalionul cu peniţeGheorghe Andrei NeaguOchii şi faţa vorbescCe proşti, ca vita te-nţelegDoar, când le spui cuvântu-ntreg;Dar, când vorbeşti c-un om cuminte:Pricepe-n ochi, nu din cuvinte.Un bărbat subdezvoltatcerebralParcă-l un englez, ai spuneDupă barbă şi fason,După cele ce compune:Parcă-i prunc cu biberon!Visuri spulberateFetiţă mic, când eraiVisai s-ajungi odată, fată mareŞi ai ajuns, dace păcat:Nu ţi ser dă nicio crezare!Un curtezanÎn laudele mele doamnăAtât de sus te-am ridicat;C-ai ameţit de la-nălţimeŞi, drept în braţe mi-ai picat!Unui încornoratCorneanu, când în căsnicieVorbeşte cu a lui soţie,Îi spune: „scumpă jumătate”,Şi-ntr-adevăr, are dreptate,E jumătatea lui, nu zic!A doua jumătate însă,E-a unui vechi şi bun amic.CâiniiCâinii latră la oricineŞi nu latră fără rostDar, mai rău este atunciCând te latră-un câine prost.Paradisul şmecherilor şi pomanagiilordin viaţa artisticăa actorului Nicu Constantin.Prezent la nunţi, botezuri,cumetrii acasă la EforieNe-a demonstrat din câte ştimCă Arhimede-i băutor de vin:Şi că volumul dislocat e mititelFaţă de vinul neplătit de el!Când „afumat” priveşte mareaFilozofează adânc în sinea sa:Păi… de-aia este marea mare:Fiindcă, n-are cin’ s-o bea!În compartimentul şmecherilorşi interlopilor de la restaurantulHerculane„Herculane-i” Capşa de-altădatăLocal discret cu mari despărţituriÎn prima stau şmecherii la sfadăPlătindu-şi preţul dublu la fripturi.• Doamnei Alexandrina Băeşu din Pucioasa, îimulţumim pentru că-şi doreşte Antologia de poeziecontra ramburs. Cred că săptămâna asta v-o expediem.• Domnului Anatolie Chiscanu din Leuşeni Moldovaîi comunicăm că abonamente se pot face şi dinstrăinătate.Trebuie să trimiteti doar banii în contul Rodipetspecificat pe coperta revistei.• Doamnei Cristine Deleanu din Botoşani îitransmit o sinceră părere de rău pentru că va mai trebuisă aştepte publicarea poemelor. Daca aţi vedeacâte sute de manuscrise îşi aşteaptă rândul, aţi înţelege.• Îmi cer scuze doamnelor Ilinca Asaftei din jud.Neamţ, Rodica Popa din Ploieşti, Maria Stroia dinjud.Dâmboviţa şi domnilor Cătălin Costache, IonuţPârvu ambii din Suceava, pentru că nu le pot publicamaterialele. Sunt lipsite de vigoare, de stil, şi mai alesde conţinut (eseurile). Reveniti.• Da este adevărat că în viitor distribuim revistanumai la abonament. Aşa am anunţat şi aşa vom proceda.Revista se poate descarca de altfel şi de pewww.oglindaliterara.ro.Abonamentele se fac numai prin Rodipet, carenu ne-a mai onorat cu bani de multă vreme-se aude?Poşta română încă se mai odihneste. Stat în statulpalma barba cot.3770www.oglindaliterara.ro

REVISTA REVISTELOR...cu Sava FrancuDunărea de jos nr. 77 / iulie 2008Mensualul gălăţean prezintă cititorilor tema „Idiolecte”. Ce esteidiolectul, ne defineşte de la bun început Const. Frosin: „în lingvisticăidiolectul este ansamblulde utilizări ale limbajuluipropriu/specific unui individdat, care se exprimă oral”.Coloana vertebrală a numărului este şi de această dată „Anchetalui Dinescu”, răspunzând întrebărilor talentatului poet, scriitorulucrainean Simion Gociu, un cernăuţean care simte mairomâneşte decât mulţi autori născuţi, crescuţi, instruiţi, dar maipuţin educaţi între graniţele actualei Românii – membră U. E.De remarcat interviul semnat de Tase Dănăilă cu ilustrul intelectualtecucean Vasile Ghica precum şi prezentarea dicţionarului„Nasc şi la Tecuci oameni” , recenta carte a intervievatului.La rubrica „Românii literare sud – vest”, A.G. Secară prezintărecentul volum al poetului Ion Panait, drag domniei sale, ca gălăţeannăscut la Piscu, dar mai drag nouă, ca trăitor în Focşani depeste patruzeci de ani. Volumul „Vântul care se uită pe geam” alpatrusprezecelea dacă nu m-am încurcat la numărătoare cuprindesuperbe haiku-uri din care - dată fiindu-ne vârsta – citez unul:„amar / toamna îmbătrânesc / chiar şi iluziile”. Adevărat şi trist, o tristeţeasumată.Poeme semnate de basarabeanul Leo Butnaru, de CezarinaAdamescu, Valentina Grozavu şi proză cu autorii Const. Tănase,Gheorghe Postelnicu şi Săndel Dumitru, întregesc o revistă serioasă,bine structurată şi concepută, interesantă.Axioma, nr. 6 / iunie 2008Redactorul şef IeronimTătaru cinsteşte printr-unamplu şi documentat articolîmplinirea a 160 de ani dela naşterea pictorului Paul Gauguin.Secţiunea „literatură” cuprinde cea mai mare parte a număruluipe iunie, cu cronică la volumul istoricului literar şi folcloristului I.Oprişan „Opera literară a lui B.P. Haşdeu”, a lui Const. Trandafir,apoi de remarcat „O lectură paralelă – I. L. Caragiale – N. V.Gogol” comentată de Marian Chirulescu precum şi eseul lui VasileMoga „Iubire, artă şi război”. Interesant „Eseul despre lene” al luiViorel Cernica, ajuns la al cincilea episod, mai ales că la românilenea este „fenomen uman” de bază.La secţiunea „Ştiinţă – filozofie” se remarcă Ion Necula cunoscutexeget noicean cu eseul „Noica şi partea pozitivă a lucrului”.Bine reprezentate notele de lectură ale unor importante volumela rubrica „lecturi” prin albumul „Ploieşti – destinul unui oraş european”,apoi „14 povestiri” de Gh. Postelnicu, „Memoria păcatelor”de George Lixandru, „Sintoniile” de Victor Sterom, ş.a.Ion Roşioru traduce pentru ultima pagină a revistei poezie adevăratăde Emile Verhaeren.Plumb, nr. 15 /iunie 2008)Revista Asociaţiei Culturale „Octavian Voicu” din Bacău, începeacest număr cu „atitudinea” domnului Calistrat Costin despre „Cultură…dictatură…” sau „care pe care”. Dan Romulus Buznea cuopinii despre Mihai Eminescu, reperul absolut al spiritualităţii româneşti„argumentează” de ce trebuie canonizat marele nostrupoet. Medalion liric Vasile Sevastre Ghican şi apoi poezie de valoare,semnată Vali-Constantin Boncu, Atena–Mariana Zara, TeluLeonte, Vasile Larco. Acesta din urmă, alături de Dan Norea neprezintă şi câteva epigrame de duh.Delicioase versurile celor două micuţe eleve (cls. V) a liceuluide artă şi lăudabilă iniţiativa redactorului şef de a le promova întrorevistă cu greutate (Plumb).Cronică de carte, memorii, proză rotunjesc un număr ce merităcitit.www.oglindaliterara.roNord literar nr. 6 / iunie2008Editată sub egida ConsiliuluiJudeţean Maramureş,revista băimăreană are lună de lună o ofertă diversificată deproză, poezie, cronică literară, viaţă culturală. În acest număr AugustinCozmuţă prezintă „Istoria secretă a literaturii române” deCornel Ungureanu, eminent profesor universitar – bănăţean, cunoscutprintre altele şi pentru ale sale insolite „geografii literare”.Poezia este superb reprezentată de Igna Vasile cu „9 cântecepentru adormit timpul” din vol. în pregătire „Lumina neagră”, atrăgându-miatenţia: „De ce-ai vrea Doamne, să-nţeleg ce nu pot /: /cum cade ploaia şi se-ncurcă norii / cum se dezleagă de pământcocorii / şi trece-al ploii milenare ropot?” Nu putem trece cu vedereapoezia Rodicăi Dragomir şi a lui Mugur Voloş şi nici proza luiŞtefan Jurcă şi a Vioricăi Răduţă. Un număr bine structurat careîn plină vară se încheie cu traduceri din poeţii lumii selectate depoetul galez Peter Thabit Jones.Ateneu nr. 6 /iunie 2008Avem nevoie de o altăpolitică de marketing universitar”– declară rectorulUniversităţii din Bacău,prof. universitar dr. ing. ValentinNedeff într-un interviu consemnat de Adrian Jicu care maisemnează şi o dezvoltată cronică literară asupra volumului lui DanCiachir „Când moare o epocă”.Apoi foarte interesante cele două eseuri privindu-l pe Eminescu,unul în care Emil Nicolae discreditează documentat ideeade asasinat, iar celălalt semnat Ştefan Munteanu, referindu-se lastudiul filozofului Mircea Florian intitulat „Gândirea lui Mihai Eminescu”şi publicat la 22 iunie 1914 cu ocazia comemorării unuisfert de veac de la moartea POETULUI.Carmen Mihalache trece în revistă a doua ediţie a Galei VedeTeatru desfăşurată în perioada 10 – 17 mai 2008 la Teatrul „GeorgeCiprian” din Buzău.Poezia amplu reprezentată de două nume sonore ale liricii momentului,Constantin Donea şi Marian Dopcea. Remarc la ultimul„OM”: „Ni s-ai dat viaţa / şi lacrimile / Trăiţi, bucuraţi-vă / Şi frenetictrăim: / Botezând cu agheasma sărată / a ochilor noştri / toatelucrurile. Din vol.: „Moartea noastră cea de toate zilele” în curs deapariţie, Dumitru Augustin Doncea ne răsfaţă cu capitolul „ Zidulde ceaţă”.Multă prosperitate Consiliului Editorial în frunte cu fostul meucoleg din anii universitari Gheorghe Antochi.Diagonale nr. 1 / iunie 2008O nouă revistă nouă „Diagonale” – revistă de cultură apare, laBuzău.Am citit-o pe diagonală, fără „diagonală” şi m-am oprit cu maimultă atenţie la editorialul directorului publicaţiei – domnul RaduVoinescu, considerându-mă „printre cei stăruitori, care nu sunt nicimăcar numeroşi” cum îşi doreşte domnia sa publicul căruia i seadresează.Primul număr se bucură de semnăturile unor personalităţi curezonanţă în literatura română de la Ioan Liviu Stoiciu, la GheorghiţăIstrati, Octavian Soviany, Nicolae Tzone, Ion Lazu, ConstantinTrandafir, Mihai Gălăţeanu.Se remarcă Emil Niculescu cu un amplu şi documentat eseudespre Alexandru George la o nouă lectură.Tuturor acestor nume de referinţă le mulţumeşte domnul RaduVoinescu: „Le mulţumim aici acelora care ne-au creditat aproapeîn alb şi ni s-au alăturat în această iniţiativă dificilă şi nu lipsită deriscuri şi greutăţi şi ne-au trimis articole, cronici, texte literare…Dacă şi alţii ne vor urma vom fi foarte bucuroşi. Dacă nu, în fond,fiecare este liber să aleagă”. Nu ne rămâne nouă decât satisfacţiasinceră de a dori colegilor de la Buzău ani buni şi mulţi de apariţie,sponsorilor prosperitate şi felicitări domnului primar pentru gândulcel bun.Helis nr. 5 – 6 – 7 / 2008Asociaţia Culturală „Helis” din Slobozia editează lunar o foarteinteresantă revistă de cultură, spaţiu în care se exprimă în cea maimare parte personalităţi culturale ale judeţului Ialomiţa. Inimosulredactor şef Gheorghe Dobre a reuşit să mobilizeze în jurul revisteiinstituţiile culturale ale Ialomiţei precum şi sponsori iubitori de literatură,de cultură în general pentru a asigura apariţii regulate şitexte de valoare.Astfel în nr. 5 remarcăm poezie bună de Costel Bunoaica, DanElias, Nicolae Teoharie, proză de Loredana Dănilă, eseu de I.Neşu, G. Spermezan, istorie de prof. Ştefan Grigorescu, jurnale decălătorie cu Titi Damian şi Şerban Codrin. Eveniment cultural demaximă importanţă, simpozionul de evaluare a două volume aleprof. Alexandru Bulandra despre Mioriţa şi Vasile Alecsandri la careau participat reprezentanţi ai ordinului francmasonic din Româniaeste prezentat însoţit de imagini foto de către autorul studiului.Numerele de vară îi prezintă pe Tudor Cicu, cu note de lecturăla romanul „Umbra” a prozatorului Titi Damian, multă poezie autenticăde bună calitate semnată Nicoale Teoharie, Dan Elis, MarianŞtefan, Adria Bănescu, Adrian Bucurescu, Aurel Anghelprecum şi poezie persană sensibilă a unei tinere poete din cl. XI-aa liceului din Urziceni, Camelia Cazeni în traducerea autoarei.Sunt continuate articolele din numărul pe mai ale lui Titi Damianşi Şerban Codrin.O revistă care merită citită, bine realizată şi structurată.3771