DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

avantajelor competitive trebuie să ţină seama de tendinţele europene şi de procesul de globalizare înansamblu. De asemenea, vor trebui încurajate şi stimulate sectoarele capabile să valorifice avantajele şioportunităţile oferite de Piaţa Internă.Concurenţa economică pe piaţa comună a determinat statele membre să-şi promoveze aşanumiteleavantaje competitive specifice, specializarea economiilor naţionale pe categorii de servicii şiproduse recunoscute pe piaţa comună, ca aparţinând într-o mare măsură anumitor state, fiind un fenomende actualitate.România trebuie să se înscrie în această logică prin identificarea domeniilor care pot individualizaeconomia românească şi îi pot crea un avantaj în competiţia economică europeană.Cercetarea noastră a relevat că printre acestea se numără: agricultura ecologică (produselealimentare naturale), industria IT 140 , produsele viticole, turismul (agro-turismul, turismul cultural, DeltaDunării), industria textilă şi confecţiile, produsele meşteşugăreşti tradiţionale şi industria de mobilă.Agenda Lisabona, lansată în 2000 şi relansată în anul 2005, oferă cadrul de coordonare întremăsurile naţionale şi cele luate la nivel european pentru ca Uniunea Europeană să devină până în 2010"cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştereeconomică durabilă, cu locuri de muncă mai bune şi mai multe şi o mai mare coeziune socială". 141În acest context, direcţiile strategice în ceea ce priveşte piaţa muncii vor viza creştereaflexibilităţii şi îmbunătăţirea accesului pe piaţa resurselor umane. 142Apoi, nu mai puţin important, cadrul macro-economic urmează să pună accent pe reformelestructurale, politica fiscală şi bugetară, agricultură şi dezvoltare rurală, iar la nivel micro-economic trebuiesă se urmărească susţinerea IMM-urilor, cu predilecţie a celor inovative.Strict în domeniul comerţului exterior, observăm că evoluţiile prezentate într-o secţiune anterioarăa demersului nostru indică un grad sporit de adaptare şi integrare a exportului la condiţiile şi cerinţelepieţelor externe, concomitent cu creşterea şi diversificarea pe segmente de valoare adăugata din ce in cemai ridicată. Astfel se confirmă viziunea strategică şi obiectivele Strategiei Naţionale de Export (SNE),conform cărora România trebuie să-şi concentreze eforturile pe stimularea capacităţii întreprinderilor de acrea, adăuga, capta şi reţine valoare în ţară pe lanţul productiv naţional, pe stimularea întreprinderilorinovative, concomitent cu extinderea bazei de exportatori la nivel regional, judeţean, atât în medii urbanecât şi rurale.Cifrele pentru 2007 indică o creştere a intrărilor din UE de 41,2%; acest fenomen a fost prezent şiîn celelalte ţări care au aderat recent la UE, datorită liberalizării complete a schimburilor intra-comunitare.Structura importurilor denotă orientarea tot mai accentuată spre produse de tehnologie ridicată şi medie,respectiv importuri de bunuri de capital pentru investiţii în economie, care au înregistrat un ritm decreştere de 53,9% (2006), ritm dublu comparativ cu al celorlalte importuri.Pieţei Interne a UE şi/sau a pieţei globale. Cu alte cuvinte, statul trebuie să creeze, în primul rând, premisele dedezvoltare pentru sectoarele economice şi să evite o intervenţie directă dezvoltarea acestora.140 Având în vedere faptul că trecerea la societatea informaţională reprezintă o prioritate, se impune ca România săfaciliteze creşterea continuă şi susţinută a gradului de accesibilitate a serviciilor de comunicaţii electronice până lacel puţin nivelul mediu al UE, atât în cadrul teritoriului, cât şi la nivelul utilizatorilor.141 Unul din obiectivele Programul Naţional de Reforme pentru Strategia Lisabona, elaborat de către GuvernulRomâniei pentru perioada 2007-2010 este îmbunătăţirea funcţionării pieţei forţei de muncă. În concordanţădocumentele programatice ale Uniunii Europene, dezvoltarea capitalului uman din România urmează a se desfăşurape patru mari direcţii: - educaţie şi formare profesională pe toată durata vieţii; - stimularea cercetării - dezvoltării şiinovării cu impact semnificativ în economie; - flexibilizarea pieţei forţei de muncă şi minimizarea constrângerilorbirocratice, eliminarea discriminărilor (pe bază de sex, vârstă, origine etc.), incluziune socială, protecţie socială(asigurări sociale şi pensii); - îmbunătăţirea sistemelor de sănătate publică.142 Pentru promovarea relaţiilor de muncă flexibile, sprijinirea desfăşurării de activităţi economice în modindependent, reducerea barierelor la angajare, creşterea preocupării pentru sănătatea şi securitatea la locul de muncăşi consolidarea dialogului social bipartit şi tripartit capătă o importanţă aparte.94