DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

În mod cert, fezabilitatea unei asemenea strategii este dată şi de luarea în calcul areglementărilor specifice domeniului de activitate în care acţionează un anumit investitor precumşi a elementelor de jurisdicţie fiscală derivate din convenţiile internaţionale, ţinând cont că suntconvenţii pentru evitarea dublei impuneri 97 şi combaterea evaziunii fiscale, care alocă dreptul deimpunere a unor venituri între doua state.În practica fiscală, aceste convenţii pot nu numai să reducă o anumită cotă de impunereprevazută prin legislaţia internă a unei ţări, ci şi să instituie o serie de metode prin care se evitădubla impunere a unor venituri în ambele state, prin acordarea de credit fiscal sau scutirea deimpunere a acestor venituri.5.1. Consideraţii privind performanţa comerţului exterior. Indicatori specficiÎn direcţia sugerată de titlul subcapitolului de faţă, vom pleca de la noţiunea de eficienţăeconomică, care poate fi pusă în evidenţă de rentabilitate (efectul economic direct şi imediat,materializat în beneficiul inclus în preţul fiecărei tranzacţii) şi de efectul economic propagat(influenţa economică pe care o are fiecare tranzacţie asupra altor tranzacţii corelate sau asupraunor necesităţi interdependente, dintr-un proces sau dintr-o complexitate de procese economice).Şi în cazul aprecierii eficienţei generale a comerţului exterior trebuie să avem în vedere raportulde bază efecte/efort, dar se impune şi luarea în considerare a specificului acestui sector.Baza teoretică a eficienţei comerţului exterior pleacă de la teoria avantajului absolut şi cea aavantajului comparativ în comerţul internaţional. 98Literatura de specialitate relevă că efectele generale ale comerţului exterior pentru economia uneiţări pot fi economice (financiar-monetare, structurale, de acumulare şi antrenare, de multiplicare), socialeşi politice.Într-o exprimare sintetică, rentabilitatea în comerţul exterior reprezintă acoperirea din veniturileunei activităţi de export sau import a cheltuielilor ocazionate şi obţinerea de profit sub forma de diferenţăde preţ pozitivă, în condiţiile în care preţul intern se aduce la nivelul preţurilor externe prin intermediulunui curs de schimb pe baza parităţii puterii de cumpărare faţă de alte valute.Principalii indicatori statistici utilizaţi în evaluarea exportului şi importului unei ţări sunt cota deacoperire (egală cu 1, când importul este egal cu exportul), cota de penetrare a pieţei interne (pondereaimportului în total cerere internă), efortul de export (coeficientul de deschidere a economiei, dat deponderea exportului în PIB).Un alt element important este şi raportul de schimb în tranzacţiile economice internaţionale, careexprimă condiţiile cantitative şi de preţ în care se efectuează schimburile internaţionale de marfă şi97 O convenţie de evitare a dublei impuneri prevalează asupra legislaţiei române, dacă include prevederi maifavorabile decat aceasta din urmă. Există anumite condiţii care trebuie îndeplinite pentru aplicarea prevederilorconvenţiei (dacă sunt mai favorabile); aceste condiţii pot fi stipulate fie chiar în textul convenţiei - spre exemplu,legate de persoanele impozabile cărora li se aplică acea convenţie, anumite tipuri de impozite şi taxe acoperite sauproceduri de urmat, cât şi condiţii cerute de Codul Fiscal pentru aplicarea convenţiilor - cum ar fi, de exemplu,furnizarea unui certificat de rezidenţă fiscală de către nerezidenţii obţinând venituri din România, în forma şicondiţiile cerute de legislaţia în vigoare, sau depunerea unei documentaţii specifice la autorităţile fiscale românepentru aplicarea cotei reduse de impozit în anumite situaţii.98 Elaborate de Adam Smith şi David Ricardo, acestea pot fi rezumate astfel: teoria avantajului absolut - consideră căun produs nu se poate exporta decât dacă producătorii au costuri mai scăzute, deci productivitate mai ridicată (A.Smith); teoria avantajului relativ - compară nu nivelul de cost pentru acelaşi produs în două ţări ci costurile relativea două produse schimbate (D. Ricardo). Într-o viziune dinamică, pentru perioada contemporană, trebuie să se ţinăseama de faptul că economiile naţionale comunică între ele prin rata de schimb a monezilor lor, ceea ce complicăfoarte mult analiza avantajelor relative în comerţul internaţional. Cea mai strălucită completare a teoriei lui Ricardoeste adusă de către Heckseher şi Ohlin care explică avantajele comparative în comerţul internaţional prin diferenţemacroeconomice de dotări cu factori de producţie. (Detalii în A. Puiu, Managementul afacerilor economiceinternaţionale, Ed. Independenţa Economică, Craiova, 1992)76