DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

Implicarea statului pe acest plan constă în crearea unui cadru legal comun cu alt stat (dacă estecazul unei convenţii bilaterale) sau cu alte state (dacă este cazul unui acord, tratat internaţional încheiat cuun grup de state) în scopul evitării dublei impuneri. 69Pe plan intern, implicarea statului se manifestă în trei modalităţi: 70● cuprinderea convenţiei fiscale în patrimoniul legislativ intern, după ratificare şi după complexulde operaţiuni conform legii tratatelor;● renunţarea, ori de câte ori se regăseşte în calitatea de stat de rezidenţă, la încasarea anumitorvenituri fiscale, impozite pe venit şi pe avere, în totalitate sau în parte, aşa după cum s-a angajat princonvenţia fiscală încheiată. Degrevarea fiscală acordată de stat rezidenţilor săi pentru veniturile realizatede aceştia în străinătate sau pentru averea deţinută de aceştia în străinătate, este o relaţie financiară care nudepăşeşte graniţele, dar pe care statul s-a angajat să o aplice ca urmare a încheierii unei convenţii fiscalecu alt stat; 71● cuprinderea în reglementările interne a unor precizări în scopul evitării dublei impuneri juridiceinternaţionale.Aşadar, în situaţia manifestării dreptului său de a încasa impozite directe pentru veniturile şi/sauaverea de peste graniţă a rezidenţilor săi, statul nu este implicat direct în fluxuri financiare internaţionale,ci în relaţii financiare manifestate pe plan intern sub forma degrevării fiscale în totalitate sau în parte,mărimea acesteia depinzând de metodele precizate în textul convenţiilor încheiate.Diminuarea sau eliminarea sarcinii fiscale pentru venitul obţinut şi/sau averea deţinută pestegraniţă de rezidentul unui stat constituie scopul încheierii tratatelor internaţionale privind impoziteledirecte şi reprezintă un pas hotărâtor în creşterea manifestării celor patru libertăţi de circulaţie: a persoanei,a capitalului, a bunurilor şi a serviciilor.Degrevarea fiscală (respectiv creditul fiscal extern) acordată, după caz, de statul de rezidenţă estecostul pe care acesta îl plăteşte pentru a impulsiona persoanele fizice şi juridice rezidente să realizezevenituri şi în străinătate, să încurajeze şi pe această cale pe nerezidenţii deţinători de capital să investeascăîn alte state.România, prin legislaţia internă, aplică măsuri legislative unilaterale pentru evitarea dubleiimpuneri internaţionale, atât prin instituţia creditului fiscal (prin care legislaţia română ia în considerareimpozitele plătite de rezidenţii români în străinatate pentru unele venituri realizate în statul sursă alacestora, deducându-le din impozitul datorat), cât şi prin norma de trimitere la convenţii fiscale (art. 118din Codul fiscal, privind coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare adublei impuneri).Pornind de la importanţa acordată convenţiilor de evitare a dublei impuneri în evoluţia legislaţieifiscale internaţionale, în practică nu trebuie să se facă confuzie cu sistemul fiscal aplicabil. 724.7.2. Evitarea dublei impuneri şi preocupările privind coordonarea sistemelorfiscalePractica arată că atât impozitele indirecte, cât şi cele directe pot depăşi graniţele unui stat. 73 Astfel,unele venituri sau bunuri pot fi impuse de două ori, atât în statul de sursă, cât şi în statul de rezidenţă. 7469 Ratificarea convenţiei de către cele două părţi presupune următoarele: convenţia trebuie să fie aprobată prin lege deparlamentele celor două ţări; se stabilesc data şi locul schimbului de instrumente de ratificare; după schimbul deinstrumente de ratificare, convenţia intră în vigoare; prevederile convenţiei se aplică începând cu data prevăzută înconvenţie.70 I. Condor, op. cit., ibid.; Detalii în: O. Cojocaru, Evitarea dublei impuneri, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002 şi N.R. Moşteanu, Dubla impunere internaţională, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.71 Caracterul de internaţional este dat nu de fluxuri financiare propriu-zise ce depăşesc graniţele unui stat, ci de faptulcă participă două state, iar unul dintre ele, de regulă cel de rezidenţă, renunţă la a încasa unele impozite pe venit şi peavere. De asemenea, caracterul de internaţional este dat şi de faptul că un rezident/naţional al unui stat realizeazăvenituri sau deţine avere (elemente de avere) pe teritoriul altui stat.72 Cf. Roxana Arghiroiu, ibid. Altfel spus, conventiile de evitare a dublei impuneri prezintă limitele permise alesistemului fiscal, nu insusi sistemul fiscal aplicabil.68