DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

* *Mediul de afaceri din noile state membre este caracterizat prin cote de impozitare statutarescăzute. Cea mai ridicată cotă de impozitare a profitului agenţilor economici aplicată printre cele opt noistate membre (foste ţări comuniste) este de 28%, în Republica Cehă, dar aceasta cotă este substanţial maimare decât media cotelor în statele membre de ~ 17,5%. Nivelurile în discuţie pot fi comparate cu mediacotei de impozitare a profitului agenţilor economici - de ~ 31.5% (cel mai mare coeficient de impunere)din cele 15 state membre (vechi) ale UE.Subliniem că din 8 state membre, foste ţări de tranziţie, numai Ungaria şi Lituania au stabilit unsistem fiscal relativ larg ce vizează sectorul IMM-urilor (în Ungaria impozitul cu cotă unică de 15% pecifra de afaceri brută şi în Lituania de 13%).4.5. Compatibilitatea legilor fiscale româneşti cu reglementările UE şi OECDConform negocierilor Capitolului 10 - „Impozitarea”, România s-a angajat să respecte în totalitateprevederile „Codului de conduită pentru impozitarea afacerilor”, începând cu data aderării, şi să introducănoi măsuri fiscale, numai dacă acestea vor fi compatibile cu respectivul Cod.În această privinţă, Uniunea Europeană urmează să supervizeze îndeaproape implementareamăsurilor, incluzând eliminarea măsurilor ce pot contraveni principiilor menţionate mai sus.Adoptarea cotei unice de impozitare în România vs. Contextul europeanMotivaţia oficială a adoptării cotei unice de impozit pe profit şi pe venit, prevăzută în textul Ordonanţei deUrgenţă a Guvernului nr. 138/ 29 decembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/ 2003 privindCodul fiscal, o constituie susţinerea întreprinzătorilor privaţi şi stimularea liberei iniţiative, pentru consolidareaşi dezvoltarea economiei de piaţă. FMI a considerat ca introducerea cotei unice de impozitare este înconcordanţă cu o bună politică fiscală şi cu evoluţiile din regiune, dar a susţinut ca deficitul bugetar să nucrească peste 1,5% din PIB. Cum se derulează aceste aspecte în Occident? Veniturile se globalizează şiimpozitarea este în sistem cu cote progresive. Statul controlează fiscal legitimitatea dobândirii averilor, pe bazainvestigării surselor de venit declarate şi impozitate şi comparării lor cu patrimoniul deţinut. Activele deţinute(patrimoniu-avere, proprietăţi, lichidităţi) trebuie comparate cu pasivele (sursele de realizare a veniturilor).Cultura occidentală stimulează declararea suspiciunilor cu privire la consumurile ostentative. Cei mai bunicontrolori sunt vecinii şi fiscul, nu serviciile de informaţii. În ţările civilizate, impozitarea progresivă nu esteabordată ideologic ca în România, unde a fost gândită pentru a leza financiar clasa medie şi peste. În Occident,prin sistemul de cheltuieli deductibile, statul stimulează contribuabilii să nu cheltuiască banii în anumite direcţii,care sunt impozitate excesiv (consumuri de lux, ostentative, utilităţi neesenţiale), ci să îi investească pe piaţa decapital, în întreţinerea şi educarea copiilor, întreţinerea părinţilor, formarea profesională, schimbareamobilierului, repararea caselor, asigurări. Redistribuirea veniturilor nu se realizează prin colectarea şiredistribuirea lor de către stat, ci prin deciziile persoanelor asupra utilizării bugetului personal şi familial.Speculaţiile imobiliare care permit câştiguri enorme prin cumpărarea şi revânzarea repetată de imobile şiterenuri ar trebui impozitate consistent, iar controlorii fiscali trebuie să aibă acces, atunci când au suspiciunifondate de dobândire ilegală a averilor, la cartea funciară, depozitele bancare, cumpărăturile personale plătitecu cardul şi achiziţiile din reţelele de supermarketuri. Cota unică de impozit pe profit pentru firme este un aspectfavorabil, dar firmele trebuie stimulate să utilizeze deductibilităţile existente la reinvestirea profitului fărăimpozitare: cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare (proiectarea şi creaţia de produse şi tehnologii noi,cercetare, probe tehnologice, soft), cheltuielile de marketing (studii de piaţă, promovare, marketing direct),investiţia în pregătirea resurselor umane (training, calificare). Apoi, controlorilor fiscali ar trebui să li seinterzică verificarea politicii manageriale de costuri a firmei şi cenzurarea contabilităţii de gestiune acompaniilor. Nefiind proprietatea statului, companiile private riscă falimentul dacă nu îşi controlează binecosturile şi vând constant sub preţul de producţie. (Financiarul, 12 decembrie 2005)61