DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

4.2.2. Impozitarea indirectăÎncepând cu 1992, prin eliminarea taxelor de frontieră şi a formalităţilor vamale de la graniţeledintre statele membre, impozitarea indirectă a suferit schimbări decisive, prin introducerea unor noi reguliprivind accizele şi prin reglementările intra-comunitare privind taxa pe valoarea adaugată.Taxa pe valoarea adaugată 36Principalul izvor de drept îl reprezintă Directiva 77/388/CEE privind sistemul comun de aplicare aacestei taxe, denumită şi „Directiva a Şasea referitoare la TVA” 37 .Directiva se aplică pe teritoriul ţărilor ce fac parte din comunitate (principiul teritorialităţii) şicuprinde reglementări privind: persoanele impozabile, tranzacţiile impozabile, ca şi excepţiile şi scutirile(atât pentru mărfuri, cât şi pentru servicii), locul operaţiunilor impozabile, cotele standard de impozitare(care sunt aceleaşi, atât pentru mărfuri cât şi pentru servicii), deducerile şi modul de calculare a acestora,persoanele responsabile de plata TVA (inclusiv obligaţiile persoanelor impozabile şi reglementărileaplicabile unor cazuri speciale, cum ar fi fermierii sau agenţiile de turism).Directiva s-a aplicat gradual, având etape tranzitorii pentru fiecare stat membru şi a condus lasimplificarea sistemului de aplicare al TVA, facând distincţie între vânzările dintre persoane supuseimpozitării, vânzări către persoane fizice sau vânzări către comercianţii scutiţi de TVA .Conform noilor reglementări (Directiva 92/77/CEE privind apropierea cotelor de TVA), statelemembre aplică o cotă standard de TVA de minimum 15% (Directiva 99/49/CE) şi au posibilitatea de aaplica maximum două cote reduse (de minimum 5%) pentru anumite mărfuri sau servicii de natură socialăsau culturală. Aceeaşi directivă autorizează statele membre să fixeze, pe timp limitat, cote zero sau sub 5%pentru anumite produse. 38Accize 39Principiul ce stă la baza aplicării accizelor este că acestea se aplică în ţara în care are locconsumul. Reglementările generale se referă la produsele ce fac obiectul accizelor şi la deţinerea,circulaţia şi monitorizarea acestor produse. 40Aceste reglementări, aplicabile de la 1 ianuarie 1993, stau la baza unei strategii privindaproximarea cotelor impozitelor, armonizarea structurii impozitelor şi stabilirea cadrului general privinddeţinerea şi circulaţia produselor. Reglementările se aplică bauturilor alcoolice, produselor prelucrate dintutun şi uleiurilor minerale şi permit circulaţia acestor produse în statele membre, accizele fiind plătite decumpărătorul final la cotele stabilite de statul membru în care are loc consumul.Cotele minime ale accizelor aplicate alcoolului şi băuturilor alcoolice, ţigaretelor şi produselorprelucrate din tutun, altele decât tigaretele, sunt reglementate de Directivele 92/87CEE, 92/79/CEE si92/80/CEE. Tinând cont de funcţionarea pieţei interne şi valorile reale ale acestor cote, la fiecare doi ani,Consiliul reexaminează cotele minime şi poate impune noi reglementari.36 Cf. Ibid., în vederea stabilirii pieţei interne, sistemul taxelor de consum trebuie să fie cât mai neutru posibil. Acolounde rambursarile de impozite asupra bunurilor de consum dintr-un stat în altul au fost mai mari decât cele platite înmod obisnuit, acestea au acţionat ca subvenţii pentru export, motiv pentru care Comunitatea a adoptat taxa pevaloarea adaugată (TVA).37 Crearea pieţei comune, la 1 ianuarie 1993, a avut ca efect modificarea directivei, prin suplimentarea acesteia cuDirectiva 91/680/CEE privind abolirea frontierelor fiscale. Aplicarea taxei pe valoarea adaugată unor mărfurispeciale, cum ar fi antichităţile sau anumite articole de colecţie este reglementată de Directiva 94/5/CE, iar Directiva98/80/CE stabileşte regulile de vânzare a monezilor de aur ce nu sunt de interes numismatic. Ultimele reglementăripentru serviciile de radio şi televiziune şi cele de telecomunicaţii se regăsesc în Directivele 99/59/CE si 2002/38/CE.Apariţia comerţului electronic (e-commerce) a condus la noi reglementări în aplicarea taxei pe valoarea adaugată,reglementări ce sunt cuprinse în Directiva 2000/38/CE si 2002/792/CE privind cooperarea administrativă.38 Limitarea, ca durată, este reglementată de Directiva 2001/04/CE.39 Cf. Ileana Pascal (et al.), op. cit., ibid.40 Directiva 92/12/CEE.55