DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene
DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene
mobilitatea forţei de muncă în spaţiul UE este frânată de sistemele diferite de operare a fondurilor depensii.Regimurile fiscale diferite reprezintă premisa competiţiei fiscale între statele membre. Competiţiafiscală poate determina o ţară să adopte cote de impozite mai mici şi/sau stimulente fiscale mai generoasepentru a atrage investiţii străine şi a capta bazele de impozitare cu o mare mobilitate (veniturile dindobânzi, dividende etc). O anumită competiţie fiscală va exista întotdeauna între statele membre şi aceastapoate încuraja guvernele în a oferi serviciile publice necesare cetăţenilor la cele mai mici costuri (impoziteşi contribuţii) suportate de aceştia.Competiţia fiscală poate depăşi însă anumite limite, devenind dăunătoare şi distorsionândcompetiţia liberă din cadrul pieţei unice. Este unanim recunoscut că deciziile firmelor operând în maimulte ţări, îndeosebi în domeniul investiţiilor, ar trebui luate pe considerente economice şi nu să fiedistorsionate de politicile fiscale diferite. Competiţia fiscală dăunătoare are un efect distructiv asuprabugetelor naţionale, deoarece conduce la erodarea bazei de impozitare şi a veniturilor fiscale, iarrestabilirea echilibrelor financiare poate conduce, de multe ori, la ajustări fiscale cu efecte socialedramatice. Tocmai posibilitatea de evaziune fiscală oferită de unele ţări unor grupuri restrânse de firme şipersoane, dar cu venituri mari, creează pentru restul firmelor şi persoanelor niveluri ridicate de impozitare.De aceea, obiectivul UE de reducere a gradului de fiscalitate necesită o competiţie fiscală corectă şitransparentă, precum şi prevenirea transformării acestei competiţii în una dăunătoare.Politica fiscală trebuie să contribuie la realizarea obiectivului general al UE ca, până în anul 2010,economia UE, bazată pe cunoaştere, să devină cea mai competitivă şi dinamică din lume, capabilă de ocreştere economică durabilă cu mai multe şi mai bune locuri de muncă şi cu o mai mare coeziune socială(obiectivul a fost stabilit de Consiliul European, la Lisabona, în martie 2000). Acest obiectiv nu poate fiatins fără o reducere a nivelului general de fiscalitate din UE, concomitent cu lărgirea bazei impozabile şirealizarea unui echilibru între această reducere, susţinerea consolidării financiare prin diminuarea datorieipublice şi investiţiile în servicii publice esenţiale. UE va trebui să obţină poziţia de competitivitate pe careo doreşte, în condiţiile în care globalizarea se intensifică. În acest context, în cadrul UE există încă barierefiscale în mobilitatea capitalului, iar sectorul capitalului de risc, de care depinde foarte mult inovaţiatehnologică, este mult rămas în urmă comparativ cu SUA.UE a dezvoltat politici pentru protecţia mediului, raţionalizarea consumului de energie, crearea delocuri de muncă etc. Până în prezent, în cadrul UE nu s-a reuşit sa se ajungă la o politică fiscalăarmonizată, care să încurajeze realizarea obiectivelor acestor politici, în special în domeniul mediului,energiei şi al stimulării creării de locuri de muncă prin diminuarea poverii fiscale asupra forţei de muncă şideplasarea acesteia asupra altor surse de venituri. Este cazul impozitelor pe sursele de poluare, pe folosirearesurselor naturale , pe energie etc.Modalitatea prin care UE influenţează politicile fiscale ale statelor membre pentru ca acestea săcontribuie la înfăptuirea ţelurilor UE este coordonarea fiscală, respectiv asumarea de către statele membrea unor poziţii comune în raport cu anumite politici fiscale. Coordonarea fiscală se poate realiza pe douăcăi:- prin armonizare fiscală. În acest caz, UE adoptă reglementări care devin aplicabile în toatestatele. Prin urmare, 27 reguli diferite sunt înlocuite de o singură regulă în toată UE.- prin identificarea obstacolelor în circulaţia liberă a produselor, serviciilor, forţei de muncă şicapitalului, determinate de anumite prevederi şi practici fiscale dintr-un stat membru sau altul,care se recomandă a fi înlăturate, precum şi prin intensificarea cooperării statelor membre înprobleme fiscale ca de pildă, combaterea fraudei fiscale, prin schimb de informaţii etc.Coordonarea fiscală se realizează cu respectarea celor două principii ale integrării europene:a) principiul acceptării politicilor fiscale naţionale, în măsura în care acestea nu au caracterdiscriminatoriu şi nu contravin obiectivelor şi politicilor UE;b) principiul subsidiarităţii, care, în cazul atribuirii competenţelor de politică fiscală între UE şistatele membre, impune ca aceste competenţe sa fie lăsate la nivelul statelor membre, dacă nuse poate demonstra că aceste competenţe (sau unele dintre ele) pot fi îndeplinite mai eficientla nivelul UE.50
Prin urmare, coordonarea politicilor fiscale şi mai ales armonizarea fiscală nu reprezintă un scopîn sine, ci modalitatea prin care UE asigură participarea politicilor fiscale la realizarea ţelurilor UE. Bazalegală a coordonării fiscale rezidă în prevederile din Tratatul UE.Experienţa UE în domeniul coordonării politicilor fiscale relevă patru concluzii importante:1) coordonarea politicilor fiscale în domeniul impozitelor este necesară, dar în intensităţi diferite,în funcţie de natura impozitelor. Astfel:- impozitele indirecte necesită un grad mai mare de armonizare fiscală, întrucât sunt legatenemijlocit de circulaţia liberă a produselor şi serviciilor- impozitele directe pot constitui subiect pentru coordonare fiscală în legătură cuimpozitarea veniturilor companiilor şi persoanelor cu activităţi în mai multe ţări (cu obază de impozitare mobilă), precum şi în situaţiile în care aceste impozite implicădiscriminare, dublă impozitare;2) coordonarea fiscală în politicile de alocare a resurselor bugetare ale statelor membre nu estenecesară. Statele membre au obligaţia menţinerii disciplinei bugetare, indispensabilă pentrustabilirea economiei şi a monedei unice. Există însă două cazuri în alocarea resurselor în carecoordonarea poate avea loc:- cheltuielile pentru bunurile publice ale căror beneficii pot fi supranaţionale prin natura lor(beneficiile nu se opresc la graniţă);- ajutorul de stat acordat firmelor care este supus regulilor UE, deoarece poate avea unimpact negativ asupra competiţiei în cadrul pieţei unice;3) coordonarea fiscală în politicile de redistribuire este limitată. Astfel redistribuireainterpersonală este responsabilitatea fiecărui stat membru (care dispune de informaţii maibune cu privire la săraci şi, în general, la situaţia plătitorilor de impozite). Această coordonareeste limitată de nivelul fondurilor structurale, respectiv de mărimea bugetului UE;4) progresul UE în armonizarea politicilor fiscale este relativ lent datorită votului unanim alstatelor membre pentru reglementările UE din domeniul fiscal.51
- Page 1: Ionel Bostan- Profesor universitar
- Page 4 and 5: Capitolul 4Analiza normelor şi pra
- Page 6 and 7: LISTĂ DE ACRONIMEAELS - Asociaţia
- Page 8 and 9: Capitolul 1CONCEPTE PRIVIND DREPTUL
- Page 10 and 11: În privinţa tratatelor şi actelo
- Page 12 and 13: comportamentelor şi legislaţiilor
- Page 14 and 15: domenii Consiliul UE acţionează d
- Page 16 and 17: (b) cheltuielile şi veniturile Com
- Page 18 and 19: Principiul unităţii de contBugetu
- Page 20 and 21: care implică cheltuieli semnificat
- Page 22 and 23: • prudenţei (parţial, deoarece
- Page 24 and 25: Proiectul de buget este modificat p
- Page 26 and 27: Comisia comunică cu fiecare dintre
- Page 28 and 29: 2.4.2. Cheltuielile 16Cheltuielile
- Page 30 and 31: 2.4.3. Dezechilibrul bugetar la niv
- Page 32 and 33: financiar, această reformă făcâ
- Page 34 and 35: 3. Principiul anualităţiiPrincipi
- Page 36 and 37: 1. la 1 iulie: fiecare instituţie
- Page 38 and 39: TVA - 7.258(44,2)15.219(54,2)27.440
- Page 40 and 41: • Credite de funcţionare, regrup
- Page 42 and 43: • creşterea cheltuielilor a fost
- Page 44 and 45: • Administraţie: acoperă cheltu
- Page 46 and 47: Capitolul 3POLITICA FISCALĂ A STAT
- Page 48 and 49: • acordarea unor deduceri persona
- Page 52 and 53: Capitolul 4ANALIZA NORMELOR ŞI PRA
- Page 54 and 55: statele membre trebuie să stabilea
- Page 56 and 57: În ceea ce priveşte uleiurile min
- Page 58 and 59: OECD - practici fiscale considerate
- Page 60 and 61: NOTĂ:Companiile nou înfiinţate s
- Page 62 and 63: Privitor la Capitolul 16 - “Într
- Page 64 and 65: datora taxa aferentă în România,
- Page 66 and 67: ♦ venitul obţinut din lichidarea
- Page 68 and 69: Implicarea statului pe acest plan c
- Page 70 and 71: 4.7.3. Convenţii şi directive viz
- Page 72 and 73: 2. să excepteze profitul distribui
- Page 74 and 75: Restituirea impozitului. Nediscrimi
- Page 76 and 77: În mod cert, fezabilitatea unei as
- Page 78 and 79: Remarcăm faptul că în cazul Rom
- Page 80 and 81: Impozitul pe venitul societăţii a
- Page 82 and 83: ‣ Primele directe de export - se
- Page 84 and 85: Pentru a fi eficace, investitorul a
- Page 86 and 87: cadrul căreia se remarcă industri
- Page 88 and 89: 5.4.2. Zone economice specialeSub a
- Page 90 and 91: Valoarea exporturilor realizată î
- Page 92 and 93: Procesul integrării României în
- Page 94 and 95: avantajelor competitive trebuie să
- Page 96 and 97: globale. 144 Implementarea cu succe
- Page 98 and 99: BIBLIOGRAFIE[Selectivă]1. BÂRSAN,
Prin urmare, coordonarea politicilor fiscale şi mai ales armonizarea fiscală nu reprezintă un scopîn sine, ci modalitatea prin care UE asigură participarea politicilor fiscale la realizarea ţelurilor UE. Bazalegală a coordonării fiscale rezidă în preve<strong>de</strong>rile din Tratatul UE.Experienţa UE în domeniul coordonării politicilor fiscale relevă patru concluzii importante:1) coordonarea politicilor fiscale în domeniul impozitelor este necesară, dar în intensităţi diferite,în funcţie <strong>de</strong> natura impozitelor. Astfel:- impozitele indirecte necesită un grad mai mare <strong>de</strong> armonizare fiscală, întrucât sunt legatenemijlocit <strong>de</strong> circulaţia liberă a produselor şi serviciilor- impozitele directe pot constitui subiect pentru coordonare fiscală în legătură cuimpozitarea veniturilor companiilor şi persoanelor cu activităţi în mai multe ţări (cu obază <strong>de</strong> impozitare mobilă), precum şi în situaţiile în care aceste impozite implicădiscriminare, dublă impozitare;2) coordonarea fiscală în politicile <strong>de</strong> alocare a resurselor bugetare ale statelor membre nu estenecesară. Statele membre au obligaţia menţinerii disciplinei bugetare, indispensabilă pentrustabilirea economiei şi a mone<strong>de</strong>i unice. Există însă două cazuri în alocarea resurselor în carecoordonarea poate avea loc:- cheltuielile pentru bunurile publice ale căror beneficii pot fi supranaţionale prin natura lor(beneficiile nu se opresc la graniţă);- ajutorul <strong>de</strong> stat acordat firmelor care este supus regulilor UE, <strong>de</strong>oarece poate avea unimpact negativ asupra competiţiei în cadrul pieţei unice;3) coordonarea fiscală în politicile <strong>de</strong> redistribuire este limitată. Astfel redistribuireainterpersonală este responsabilitatea fiecărui stat membru (care dispune <strong>de</strong> informaţii maibune cu privire la săraci şi, în general, la situaţia plătitorilor <strong>de</strong> impozite). Această coordonareeste limitată <strong>de</strong> nivelul fondurilor structurale, respectiv <strong>de</strong> mărimea bugetului UE;4) progresul UE în armonizarea politicilor fiscale este relativ lent datorită votului unanim alstatelor membre pentru reglementările UE din domeniul fiscal.51
Change language