DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

Capitolul 3POLITICA FISCALĂ A STATELOR MEMBREFiscalitatea statelor membre ale UE este rezultatul politicilor naţionale din statele respective şial coordonării acestor politici pentru înfăptuirea obiectivelor UE, a cerinţelor pieţei unice şi uniuniieconomice şi monetare. De aceea, studiul fiscalităţii europene necesită înţelegerea impactului pe care UEşi dezvoltarea acesteia îl au asupra politicilor fiscale din statele membre şi la nivelul principalelor categoriide impozite.3.1. Politica fiscală europeanăSistemul de impozite al României a fost constituit timp de decenii şi s-a dezvoltat ca ocomponentă a modelului administrativ de conducere, construcţia şi structura sa fiind integrate într-uncentralism excesiv tipic unei economii socialiste. 25Ca şi-n celelalte economii fost centralizate sistemul de impozite conţine încă o serie deimperfecţiuni din punct de vedere al funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească impozitele într-oeconomie de piaţă.Obiectivele reformei fiscale sunt numeroase şi, desigur, nu pot fi înlăturate deodată toateneajunsurile existente. Aceasta şi din cauză că nu putem evalua exact conexiunile interne şi externe aleviitoarei noastre evoluţii economice, precum şi efectele introducerii mecanismului pieţei, în special încondiţiile în care vor persista şi vor dispărea lent instituţiile şi elementele vechiului mecanismadministrativ de conducere.În timp ce economiile de piaţă dezvoltate îşi pot permite o armonizare fină a mecanismuluiimpozitelor şi punerea acestora în concordanţă cu priorităţile politicii economice, noi suntem în situaţiaopusă, principalele motivaţii ale reformei impozitelor fiind: asigurarea compatibilităţii sistemului deimpozite cu mecanismul de piaţă (ceea ce suscită eliminarea impozitelor şi taxelor specifice economieicentralizate); asigurarea prin sistemul de impozite a liberei circulaţii a capitalurilor, produselor şiserviciilor; asigurarea unui raport echilibrat între PIB şi sarcina fiscală, care să favorizeze acumularea şicererea agregată.În acest context, s-au produs următoarele schimbări generale:- tratamentul nediferenţiat al agenţilor economici indiferent de forma de proprietate;- participarea tuturor agenţilor economici la formarea veniturilor bugetului de stat;- introducerea impozitului pe profitul realizat de agenţii economici, prin eliminarea vechiuluisistem de vărsăminte din beneficii;- practicarea unui nou sistem de impozitare pe circulaţia mărfurilor, din care a crescut baza şimărimea acestor venituri, introducându-se aspecte structurale care să faciliteze adăugareataxei pe valoarea adăugată;- modificarea unor taxe cu caracter fiscal şi nefiscal şi introducerea de noi taxe pe activităţiledesfăşurate în domeniul economico-social.Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii economice a statului, cuprinde ansamblulreglementărilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor, caracterizând opţiunile statului înmaterie.25 Theodor Stolojan, Raluca Tatarcan, Integrarea şi politica fiscală europeană, Editura Infomarket, Braşov, 2002.46