DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

2.4.3. Dezechilibrul bugetar la nivelul statelor membre şi mecanismul compensaţieibugetare 17O analiză a soldului dintre fondurile pe care fiecare stat membru le primeşte de la bugetul UE şiveniturile pe care acesta le varsă la bugetul UE arată că unele state membre, cum sunt Marea Britanie,Germania, Franţa, Austria, Olanda, au solduri negative (primesc mai puţin decât varsă la bugetul UE), întimp ce altele ca Irlanda, Grecia, Portugalia, Spania au solduri pozitive (primesc mai mult decât varsă labugetul UE).Aşa cum putem intui, statele membre ale UE au fost conştiente că statele mai prospere vor face unefort pentru a contribui la reducerea decalajelor în raport cu restul statelor membre mai puţin prospere. Cutoate acestea, unele state membre au ridicat problema mărimii excesive a soldurilor negative, apreciată înraport cu gradul de prosperitate al statelor respective.Experţii UE descurajează astfel de abordări, pe temeiul că un stat membru nu trebuie să confundeavantajele şi costurile care derivă din participarea la proiectul comun – UE cu soldul între contribuţiile labugetul UE şi fondurile primite de la acest buget. Avantajele şi costurile în calitate de stat membru sunt,de regulă, greu de cuantificat.UE a adoptat un sistem de compensaţii bugetare care funcţionează pentru Marea Britanie şi aprimit o propunere pentru introducerea unui sistem generalizat de compensaţii bugetare făcută din parteacelorlalte patru state membre cu solduri negative: Germania, Austria, Olanda şi Suedia.Pentru a determina soldul bugetar în relaţia cu statele membre, a fost necesară convenirea uneimetodologii cu privire la repartizarea veniturilor şi a cheltuielilor UE pe statele membre. De exemplu:• taxele vamale care reprezintă 86 % din veniturile proprii tradiţionale se încasează pe teritoriulstatului unde are loc trecerea frontierei UE. Taxele vamale se încasează însă datorită politiciivamale comune a UE. În plus, există „efectul Rotterdam”, corespunzător căruia mărfurileintrate pe teritoriul unui stat membru (de pildă, prin portul Rotterdam din Olanda), supusetaxelor vamale, pot fi consumate pe teritoriile altor state membre. În consecinţă, veniturileproprii tradiţionale sunt repartizate pe statele membre proporţional cu ponderea veniturilor dinTVA şi din PNB şi nu în funcţie de locul unde aceste venituri au fost încasate;• cca. 94 % din cheltuielile UE sunt repartizate pe statele membre pentru calculul solduluibugetar, deoarece unele cheltuieli, cum sunt cele pentru acţiuni extern, au ca beneficiari ţăridin afara UE.2.5. Finanţarea politicilor comuneFinanţarea politicilor comune se realizează de către Uniune prin intermediul bugetului (conformtratatelor „Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor şi realizarea politicilorsale”). UE se află acum în cea de a patra perspectivă financiară, după Delors I (1988-1992), Delors II(1993-1999) şi Agenda 2000 (2000-2006). Decizia de a recurge la o asemenea programare multianuală afost luată ca urmare a deteriorării treptate a sistemului financiar comunitar în anii ’80 şi a dificultăţilorcrescânde întâmpinate în încercarea de echilibrare a balanţei venituri-cheltuieli.Succesiunea de crize bugetare a determinat instituţiile comunitare să cadă de acord asupra uneinoi metode menite să îmbunătăţească procedura bugetară şi care să permită Parlamentului, Consiliului deMiniştri şi Comisiei să cadă de acord în avans asupra priorităţilor bugetare ale perioadei următoare şi săstabilească un cadru financiar care să permită atingerea acelor obiective.17 Ibid., pp. 112-113.30