2.4.3. Dezechilibrul bugetar la nivelul statelor membre şi mecanismul compensaţieibugetare 17O analiză a soldului dintre fondurile pe care fiecare stat membru le primeşte <strong>de</strong> la bugetul UE şiveniturile pe care acesta le varsă la bugetul UE arată că unele state membre, cum sunt Marea Britanie,Germania, Franţa, Austria, Olanda, au solduri negative (primesc mai puţin <strong>de</strong>cât varsă la bugetul UE), întimp ce altele ca Irlanda, Grecia, Portugalia, Spania au solduri pozitive (primesc mai mult <strong>de</strong>cât varsă labugetul UE).Aşa cum putem intui, statele membre ale UE au fost conştiente că statele mai prospere vor face unefort pentru a contribui la reducerea <strong>de</strong>calajelor în raport cu restul statelor membre mai puţin prospere. Cutoate acestea, unele state membre au ridicat problema mărimii excesive a soldurilor negative, apreciată înraport cu gradul <strong>de</strong> prosperitate al statelor respective.Experţii UE <strong>de</strong>scurajează astfel <strong>de</strong> abordări, pe temeiul că un stat membru nu trebuie să confun<strong>de</strong>avantajele şi costurile care <strong>de</strong>rivă din participarea la proiectul comun – UE cu soldul între contribuţiile labugetul UE şi fondurile primite <strong>de</strong> la acest buget. Avantajele şi costurile în calitate <strong>de</strong> stat membru sunt,<strong>de</strong> regulă, greu <strong>de</strong> cuantificat.UE a adoptat un sistem <strong>de</strong> compensaţii bugetare care funcţionează pentru Marea Britanie şi aprimit o propunere pentru introducerea unui sistem generalizat <strong>de</strong> compensaţii bugetare făcută din parteacelorlalte patru state membre cu solduri negative: Germania, Austria, Olanda şi Suedia.Pentru a <strong>de</strong>termina soldul bugetar în relaţia cu statele membre, a fost necesară convenirea uneimetodologii cu privire la repartizarea veniturilor şi a cheltuielilor UE pe statele membre. De exemplu:• taxele vamale care reprezintă 86 % din veniturile proprii tradiţionale se încasează pe teritoriulstatului un<strong>de</strong> are loc trecerea frontierei UE. Taxele vamale se încasează însă datorită politiciivamale comune a UE. În plus, există „efectul Rotterdam”, corespunzător căruia mărfurileintrate pe teritoriul unui stat membru (<strong>de</strong> pildă, prin portul Rotterdam din Olanda), supusetaxelor vamale, pot fi consumate pe teritoriile altor state membre. În consecinţă, veniturileproprii tradiţionale sunt repartizate pe statele membre proporţional cu pon<strong>de</strong>rea veniturilor dinTVA şi din PNB şi nu în funcţie <strong>de</strong> locul un<strong>de</strong> aceste venituri au fost încasate;• cca. 94 % din cheltuielile UE sunt repartizate pe statele membre pentru calculul solduluibugetar, <strong>de</strong>oarece unele cheltuieli, cum sunt cele pentru acţiuni extern, au ca beneficiari ţăridin afara UE.2.5. Finanţarea politicilor comuneFinanţarea politicilor comune se realizează <strong>de</strong> către Uniune prin intermediul bugetului (conformtratatelor „Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor şi realizarea politicilorsale”). UE se află acum în cea <strong>de</strong> a patra perspectivă financiară, după Delors I (1988-1992), Delors II(1993-1999) şi Agenda 2000 (2000-2006). Decizia <strong>de</strong> a recurge la o asemenea programare multianuală afost luată ca urmare a <strong>de</strong>teriorării treptate a sistemului financiar comunitar în anii ’80 şi a dificultăţilorcrescân<strong>de</strong> întâmpinate în încercarea <strong>de</strong> echilibrare a balanţei venituri-cheltuieli.Succesiunea <strong>de</strong> crize bugetare a <strong>de</strong>terminat instituţiile comunitare să cadă <strong>de</strong> acord asupra uneinoi meto<strong>de</strong> menite să îmbunătăţească procedura bugetară şi care să permită Parlamentului, Consiliului <strong>de</strong>Miniştri şi Comisiei să cadă <strong>de</strong> acord în avans asupra priorităţilor bugetare ale perioa<strong>de</strong>i următoare şi săstabilească un cadru financiar care să permită atingerea acelor obiective.17 Ibid., pp. 112-113.30
2.5.1. Evoluţii specifice politicii bugetareAnaliza atentă a ceea ce primeşte şi ceea ce cheltuieşte UE poate spune foarte mult <strong>de</strong>sprepriorităţile, dar şi <strong>de</strong>spre conflictele care au jalonat evoluţia procesului <strong>de</strong> integrare europeană. De-alungul existenţei UE, controversele pe probleme bugetare au reprezentat o constantă, chiar dacă natura lora fost diferită: <strong>de</strong> la <strong>de</strong>zbateri pe tema resurselor financiare proprii ale CEE sau a <strong>de</strong>zechilibrelor bugetare,la rivalităţi între instituţiile comunitare (Comisie, Consiliu, Parlament).După crearea sa, la începutul anilor ’50, sistemul financiar comunitar a cunoscut o evoluţieconstantă. În primii 20 <strong>de</strong> ani s-au înregistrat trei mutaţii importante, respectiv:• unificarea instrumentelor bugetare;• creşterea autonomiei financiare;• realizarea echilibrului instituţional.Unificarea instrumentelor bugetareDeşi iniţial, cele trei comunităţi dispuneau <strong>de</strong> propriul lor buget, după Tratatul <strong>de</strong> fuziune din1965, numai două instrumente vor continua să existe: bugetul general şi bugetul operaţional CECO 18 .După 2002, an în care tratatul CECO a expirat, gestiunea patrimoniului a fost încredinţată Comunităţilorexistente, Comisia urmând să asigure ca aceste fonduri să rămână distincte faţă <strong>de</strong> celelalte fonduricomunitare. De altfel, încasările provenind din gestiunea patrimoniului CECO vor reprezenta încasări labugetul general, care vor finanţa cercetările în domeniul cărbunelui şi oţelului.Creşterea autonomiei financiareÎn afara prelevărilor CECO, bugetul european a fost alimentat până în 1970 prin contribuţiilestatelor membre. Decizia din 21 aprilie 1970, (reînnoită ulterior) în 1988 şi 1994, va instaura, pentru primadată, regimul resurselor proprii. O nouă Decizie privind resursele proprii a fost adoptată <strong>de</strong> Consiliu înseptembrie 2000, înlocuind Decizia din 1994. Primii ani ai politicii bugetare au fost marcaţi <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltareaunor politici comune, precum crearea FEOGA, în 1962, FEDER, în 1975 etc.Căutarea unui echilibru instituţional în exercitarea puterii bugetareDe-a lungul anilor, puterea bugetară a Parlamentului European a crescut. În prezent, aceastăputere este partajată între Consiliu şi Parlament, care reprezintă <strong>de</strong> acum cele două branşe ale autorităţiibugetare. Parlamentul dispune <strong>de</strong> ultimul cuvânt în ceea ce priveşte cheltuielile bugetare ne-obligatorii,poate respinge bugetul şi acceptă modul <strong>de</strong> execuţie al acestuia.Acest echilibru juridic şi instituţional a cunoscut la mijlocul anilor ’70 o situaţie <strong>de</strong> criză.Legitimitatea şi puterea <strong>de</strong> influenţă crescută dobândite <strong>de</strong> Parlament, în urma alegerii sale prin sufragiuuniversal începând cu iunie 1979, au introdus un factor <strong>de</strong> tensiune politică permanentă între Consiliul şiParlament în domeniul bugetar. A rezultat o funcţionare extrem <strong>de</strong> dificilă în procesul <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie bugetară,marcată prin numeroase inci<strong>de</strong>nte: întârzieri în adoptarea bugetului şi recurgerea la regimularanjamentelor/acordurilor provizorii pe 12 luni, respingerea bugetului <strong>de</strong> către Parlament, recurgereafrecventă la Curtea <strong>de</strong> Justiţie.În plus, numeroase conflicte s-au născut din confuzia existentă între puterea legislativă şi putereabugetară. Într-a<strong>de</strong>văr, anumite acţiuni întreprinse nu aveau o bază legală, sprijinindu-se doar numai pe unanumit articol din buget. De altfel, problemele <strong>de</strong>zechilibrului bugetar (diferenţa între ceea ce o ţară „dă”UE şi ceea ce ea „primeşte” prin diferite programe şi politici) invocată <strong>de</strong> Marea Britanie începând cu1974, a reprezentat un element important al <strong>de</strong>zbaterilor politice. În ultima perioadă, această problemă arevenit în discuţie, în principal la cererea Germaniei.Procesul integrării va primi un nou elan politic începând cu 1986, după a treia lărgire (Spania şiPortugalia) şi adoptarea Actului Unic. Aceşti factori au dus la reformarea în profunzime a sistemului18 În ceea ce priveşte succesiunea CECO în materie financiară, vezi Rezoluţia Consiliului, din 20 iulie 1998, JurnalulOficial C 247, din 7 august 1998, p. 5 şi 6.31
- Page 1: Ionel Bostan- Profesor universitar
- Page 4 and 5: Capitolul 4Analiza normelor şi pra
- Page 6 and 7: LISTĂ DE ACRONIMEAELS - Asociaţia
- Page 8 and 9: Capitolul 1CONCEPTE PRIVIND DREPTUL
- Page 10 and 11: În privinţa tratatelor şi actelo
- Page 12 and 13: comportamentelor şi legislaţiilor
- Page 14 and 15: domenii Consiliul UE acţionează d
- Page 16 and 17: (b) cheltuielile şi veniturile Com
- Page 18 and 19: Principiul unităţii de contBugetu
- Page 20 and 21: care implică cheltuieli semnificat
- Page 22 and 23: • prudenţei (parţial, deoarece
- Page 24 and 25: Proiectul de buget este modificat p
- Page 26 and 27: Comisia comunică cu fiecare dintre
- Page 28 and 29: 2.4.2. Cheltuielile 16Cheltuielile
- Page 32 and 33: financiar, această reformă făcâ
- Page 34 and 35: 3. Principiul anualităţiiPrincipi
- Page 36 and 37: 1. la 1 iulie: fiecare instituţie
- Page 38 and 39: TVA - 7.258(44,2)15.219(54,2)27.440
- Page 40 and 41: • Credite de funcţionare, regrup
- Page 42 and 43: • creşterea cheltuielilor a fost
- Page 44 and 45: • Administraţie: acoperă cheltu
- Page 46 and 47: Capitolul 3POLITICA FISCALĂ A STAT
- Page 48 and 49: • acordarea unor deduceri persona
- Page 50 and 51: mobilitatea forţei de muncă în s
- Page 52 and 53: Capitolul 4ANALIZA NORMELOR ŞI PRA
- Page 54 and 55: statele membre trebuie să stabilea
- Page 56 and 57: În ceea ce priveşte uleiurile min
- Page 58 and 59: OECD - practici fiscale considerate
- Page 60 and 61: NOTĂ:Companiile nou înfiinţate s
- Page 62 and 63: Privitor la Capitolul 16 - “Într
- Page 64 and 65: datora taxa aferentă în România,
- Page 66 and 67: ♦ venitul obţinut din lichidarea
- Page 68 and 69: Implicarea statului pe acest plan c
- Page 70 and 71: 4.7.3. Convenţii şi directive viz
- Page 72 and 73: 2. să excepteze profitul distribui
- Page 74 and 75: Restituirea impozitului. Nediscrimi
- Page 76 and 77: În mod cert, fezabilitatea unei as
- Page 78 and 79: Remarcăm faptul că în cazul Rom
- Page 80 and 81:
Impozitul pe venitul societăţii a
- Page 82 and 83:
‣ Primele directe de export - se
- Page 84 and 85:
Pentru a fi eficace, investitorul a
- Page 86 and 87:
cadrul căreia se remarcă industri
- Page 88 and 89:
5.4.2. Zone economice specialeSub a
- Page 90 and 91:
Valoarea exporturilor realizată î
- Page 92 and 93:
Procesul integrării României în
- Page 94 and 95:
avantajelor competitive trebuie să
- Page 96 and 97:
globale. 144 Implementarea cu succe
- Page 98 and 99:
BIBLIOGRAFIE[Selectivă]1. BÂRSAN,
- Page 100 and 101:
44. IORDAN, MARIOARA;CHILIAN, MIHAE
- Page 102 and 103:
83. PRISECARU, PETRE Piaţa unică
- Page 104:
130. *** www.mie.ro131. *** www.inf