DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

2.4.2. Cheltuielile 16Cheltuielile înscrise în bugetul UE reprezintă expresia în cifre a priorităţilor şi politicilor UE. Dinacest punct de vedere, aproape 80 % din cheltuielile bugetului UE pe anul 2001 au fost pentru realizareaobiectivelor a două politici: politica agricolă comună şi politica de convergenţă economică şi socială.Este de subliniat că multe dintre politicile UE sunt de natura reglementării în anumite domenii şinu necesită cheltuieli în sine, cu excepţia celor de administrare a aplicării unor reguli stabilite. În acestsens, în bugetul UE nu se regăsesc, de exemplu, cheltuieli de apărare, ordine publică, asigurări socialereferitoare la statele membre.În bugetul UE, cheltuielile sunt grupate pe opt secţiuni, corespunzător instituţiilor create prinTratat pentru punerea în aplicare a politicilor UE:- Parlamentul European;- Consiliul UE;- Comisia Europeană;- Curtea de Justiţie;- Curtea de Conturi;- Comitetul Economic şi Social;- Comitetul Regiunilor;- Ombudsman-ul.Toate instituţiile, cu excepţia Comisiei Europene, au numai cheltuieli administrative. ComisiaEuropeană are atât cheltuieli administrative, cât şi cheltuieli operaţionale aferente programelor şiacţiunilor pentru realizarea politicilor UE.În procesul de luare a deciziilor cu privire la cheltuielile bugetului UE, se foloseşte grupareacheltuielilor pe programele şi acţiunile UE prin a căror aplicare se realizează obiectivele şi politicile UE.Principalele categorii de cheltuieli sunt: agricultură; operaţiuni structurale; politici interne; acţiuni externe;administraţie; ajutor pentru pre-aderare; rezerve.Cheltuielile pentru agricultură deţin cea mai mare pondere în bugetul UE. În deceniul trecut. Deşicheltuielile în sumă absolută au crescut, ponderea acestora în totalul cheltuielilor UE a fost în scădere.Obiectivele politicii agricole comune a UE sunt finanţate prin Fondul European de Orientare şiGarantare Agricolă. De aici se acoperă cheltuieli, în principal, pentru: susţinerea veniturilor fermierilor;subvenţiile pentru exportul produselor agricole în ţările nemembre şi alte măsuri pentru reglementareapieţelor agricole; măsurile de dezvoltare rurală.Categoria cheltuielilor pentru operaţiuni structurale (Fondurile structurale şi Fondul deCoeziune) se situează pe locul doi ca mărime în bugetul UE şi, în ultimul deceniu, a crescut atât în sumăabsolută, cât şi ca pondere în totalul cheltuielilor. Din aceste fonduri, se finanţează proiecte şi acţiunivizând modernizarea structurilor economice, în special pe o bază regională, şi îmbunătăţirea situaţieisociale a grupurilor de persoane defavorizate în scopul reducerii decalajelor de bunăstare între diferiteleregiuni ale UE. În esenţă, este vorba de realizarea unei mari coeziuni economice şi sociale. Se apreciază cănumai prin reducerea acestor decalaje, cetăţeni UE se pot bucura de avantajele pieţei unice şi ale uniuniieconomice şi monetare.Cheltuielile pentru politici interne se referă la o multitudine de domenii, dar, în raport cu sumelealocate, principalele sunt:• cercetare şi dezvoltare tehnologică (3,9 miliarde euro în anul 2001, respectiv aproape 63 %din totalul cheltuielilor pentru politici interne);• reţele de transport transeuropene (0,7 miliarde euro);• învăţământ, pregătire profesională vocaţională, tineret (0,5 miliarde euro – cele mai cunoscuteprograme fiind Socrates, Leonardo şi Tineri pentru Europa);• piaţa muncii şi inovare tehnologică, mediu, cultură şi audiovizual etc.16 Ibid., pp. 105-108.28