DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

Comisia comunică cu fiecare dintre statele membre prin autoritatea desemnată de statul în cauză.În efectuarea operaţiunilor financiare, ea poate recurge la banca de emisiune a statului membru în cauzăsau la o altă instituţie financiară cu privire la care statul şi-a dat acordul.În conformitate cu art. 279 TCE, Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, dupăconsultarea Parlamentului European şi după obţinerea avizului Curţii de Conturi:a) adoptă regulamentele financiare care precizează mai ales procedurile privitoare la stabilirea şiexecutarea bugetului şi la predarea şi verificarea conturilor;b) fixează modalităţile şi procedura prin care veniturile bugetare prevăzute în regimul resurselorproprii ale Comunităţii sunt puse la dispoziţia Comisiei şi determină măsurile aplicabilepentru a răspunde, când este cazul, nevoilor trezoreriei;c) determină regulile şi organizează controlul sarcinilor controlorilor financiari, ordonatorilor şicontabililor.Conform art. 280, Comunitatea şi statele membre combat frauda şi orice alte activităţi ilegale careafectează interesele financiare ale Comunităţii prin măsuri de tipul arătat mai jos, care sunt disuasive şioferă o protecţie efectivă în statele membre.Pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţii, statelemembre adoptă măsuri identice cu cele pe care le iau pentru combaterea fraudei care aduce atingerepropriilor interese financiare.Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentului tratat, statele membre îşi coordoneazăacţiunea care vizează protejarea intereselor financiare ale Comunităţii împotriva fraudei. În acest scop, eleorganizează împreună cu Comisia o cooperare strânsă şi regulată între autorităţile competente.Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la art. 251, după consultarea Curţi deConturi, adoptă măsurile necesare în domeniul prevenirii fraudei care aduce atingere intereselor financiareale Comunităţii şi în domeniul luptei împotriva acestei fraude, în vederea oferirii unei protecţii efective şiechivalente în statele membre. Aceste măsuri nu privesc aplicarea dreptului penal naţional şi niciadministrarea justiţiei în Statele membre.Comisia, în cooperare cu Statele membre, adresează anual Parlamentului European şi Consiliuluiun raport privind măsurile luate pentru punerea în aplicare a celor indicate mai sus.2.4. O caracterizare privind veniturile şi cheltuielile bugetului comunitar pe baza execuţieibugetare derulate în ultimii ani2.4.1. Sistemul de venituri 15Bugetul UE cuprinde patru categorii de venituri:• Veniturile proprii tradiţionale;• Parte din taxa pe valoarea adăugată (TVA) din statele membre;• Cota din produsul naţional brut (PNB) al statelor membre;• Alte venituri.Primele trei categorii de venituri sunt cunoscute ca „venituri proprii” ale UE care au la bază PNBal statelor membre şi pentru care Consiliul European hotărăşte plafonul maxim (ca procent din PNB)admis ca venit al UE.Veniturile proprii tradiţionale sunt considerate în mod „natural” ca fiind venituri proprii ale UE,întrucât sunt încasate de către statele membre datorită politicilor UE – uniunea vamală şi politica agricolăcomună. Începând cu anul 1971, aceste venituri au fost incluse în bugetul UE, pe baza hotărâriiConsiliului European de la Haga din 1969.Veniturile proprii tradiţionale sunt formate din două grupe de taxe:15 Th. Stolojan, op. cit., pp. 99-102.26