DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

1.2.2. Izvoare derivateCea de-a doua categorie – izvoarele derivate sau secundare – cuprinde, în mod obişnuit, acteleadoptate de instituţiile comunitare în scopul aplicării prevederilor Tratatului: regulamente, directive,decizii 7 . Ele au un caracter juridic obligatoriu, nefiind simple rezoluţii sau recomandări care sunt folositede regulă în dreptul internaţional.RegulamentulEste principalul izvor al dreptului comunitar, prin aceasta exprimându-se puterea legislativă aComunităţilor. Regulamentul, ca şi legea, are o influenţă generală 8 ; el conţine prevederi generale şiimpersonale, statuând prin abstracţie.Obligativitatea, o altă caracteristică a regulamentului, face ca acesta să se deosebească derecomandări şi avize, care „nu obligă”. Regulamentul, fiind obligatoriu în toate dispoziţiile sale, interziceorice aplicare incompletă. Se deosebeşte şi de directivă, care nu leagă decât în privinţa rezultatului. Prinregulament, autoritatea comunitară dispune de o putere normativă completă. Puterea comunitară poate nunumai să prescrie un rezultat, ci să impună şi modalităţile de aplicare şi execuţie considerate oportune.Este demn de relevat faptul că regulamentul este direct aplicabil în orice stat membru, adresândusedirect subiectelor de drept intern din statele membre, deoarece conţine drepturi şi obligaţii pentruacestea.DirectivaÎn termenii art. 189 din Tratatul C.E.E., „directiva leagă statul membru destinatar în privinţarezultatului de atins”, lăsând instanţelor naţionale competenţa în ce priveşte formele şi mijloacele.Directiva nu are o influenţă generală, adresându-se, de regulă, numai anumitor State membre. Când,totuşi, aceasta se adresează tuturor statelor membre, ea se prezintă ca un procedeu de legislaţie indirectă.DeciziaPotrivit art. 189 al Tratatului C.E.E., decizia reprezintă „act obligatoriu în toate elementele salepentru destinatarii desemnaţi”. Decizia nu are întotdeauna aceleaşi efecte, dar îndeplineşte funcţii multipleîn sistemul tratatelor.Diferind de regulament, decizia nu are o influenţă generală. Ea vizează îndeosebi aplicareaprevederilor tratatelor la situaţii particulare. În acest caz este asimilată actelor naţionale şi constituie, înmâinile autorităţilor comunitare, un instrument de execuţie administrativă a dreptului comunitar. O deciziepoate stabili, unuia sau mai multor state, un obiectiv a cărui realizare trece prin edictarea de măsurinaţionale cu influenţă internaţională (exemplu: decizia de accelerare a suprimării unor impozite vamale).Se prezintă ca un instrument de legislaţie indirectă care nu există fără directivă.Spre deosebire de directivă, decizia este obligatorie în toate elementele ei, nu numai în ce priveşterezultatul atins. Ea poate fi legitim foarte detaliată şi poate să prevadă chiar mijloacele cu care se poateîndeplini rezultatul impus, statele având posibilitatea să aleagă numai forma juridică a punerii în aplicareîn cadrul ordinii juridice naţionale.Recomandarea şi avizulSe disting din ansamblul instrumentelor ce fac parte din nomenclatorul dreptului comunitarderivat prin aceea că „nu leagă”, adică nu au forţă de constrângere şi, deci, nu sunt izvoare de drept înadevăratul înţeles al cuvântului. Se constituie, totuşi, în instrumente foarte utile de orientare a7 Denumirea oficială a izvoarelor derivate (secundare) o găsim atât în art. 189 al Tratatului C.E.E., în care se arată„pentru îndeplinirea misiunilor şi în condiţiile prevăzute în tratat, Consiliul şi Comisia hotărăsc regulamente şidirective, iau decizii şi formulează recomandări sau avize”, cât şi în articolele 61 al Tratatului C.E.E.A. şi 4 alTratatului C.E.C.O. Cele 3 tratate, la articolele menţionate, cuprind, pe lângă lista diferitelor categorii de acte, şi oprezentare, cu caracter sistematic, a efectelor juridice specifice fiecăreia dintre ele. De aici rezultă că natura unui actnu depinde de denumirea sa, de autoritatea care l-a adoptat, ci de obiceiul său şi de conţinutul privind definiţiilefurnizate, prin tratat, Curtea rezervându-şi dreptul de interpretare.8 Regulamentul nu trebuie să se confunde cu decizia.11