DREPT FISCAL COMUNITAR - Centrul de Studii Europene

În privinţa tratatelor şi actelor modificatoare 5 trebuie să relevăm că acestea au în vedere toatemodificările şi completările aduse tratatelor originare şi rezultă nu numai din tratatele propriu-zise, ci şidintr-o gamă diversă de alte acte normative ale instituţiilor comunitare (în cadrul procedurilor simplificatede revizuire) sau din alte acte de natură particulară, cum este cazul deciziilor pretinzând o ratificare astatelor membre.Modificările cele mai importante, care au avut relevanţă asupra celor 3 Comunităţi sunt: 6• instrumentele care instituie instituţiile comune ale celor 3 Comunităţi (Convenţia relativă laanumite instituţii comune, semnată şi intrată în vigoare în acelaşi timp cu Tratatele de laRoma; Tratatele instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor şi Protocolulunic asupra privilegiilor şi imunităţilor, semnate la Bruxelles la 8 aprilie 1965, intrate învigoare în august 1967);• tratatele referitoare la bugetul Comunităţilor, ce au urmărit ca scop sporirea puterii financiarea Parlamentului European (Tratatul de la Luxemburg, din 22 aprilie 1970, intrat în vigoare la1 ianuarie 1971 şi Tratatul de la Bruxelles, din 22 iulie 1975, intrat în vigoare la 1 iunie 1977);• Decizia din 21 aprilie 1970 relativă la înlocuirea contribuţiilor financiare prin resurse propriiale Comunităţilor, întemeiată pe articolele 231 al Tratatului C.E.E. şi 173 al TratatuluiC.E.E.A., intrată în vigoare la 1 ianuarie 1971, astăzi înlocuită prin Decizia din 24 iunie 1988;• Decizia din 20 septembrie 1976, privind alegerea reprezentanţilor Adunării prin sufragiuuniversal direct, întemeiată, în special, pe art. 138.3 al Tratatului C.E.E., intrată în vigoare la 1iulie 1978 (această decizie, împreună cu altele, a făcut obiectul unor adaptări operate de cătreStatele membre, trebuind să fie asimilată cu tratatele propriu-zise);• actele de aderare, multiple şi de natură diversă care adaptează şi completează tratateleanterioare sunt, de asemenea, izvoare primare ale dreptului comunitar. Aici avem în vedereactele referitoare la aderarea la Comunităţile europene a Danemarcei, Irlandei şi RegatuluiUnit al Marii Britanii, intrate în vigoare la 1 ianuarie 1973;• actele relative la aderarea Republicii Elene la Comunităţile europene, din 24 mai 1979, intrateîn vigoare la 1 ianuarie 1981;• actele relative la aderarea Regatului Spaniei şi Republicii Portugheze, din 12 iunie 1985,precum şi cele care au urmat până în anul 1995 inclusiv (Austria, Finlanda, Suedia);• Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg şi la Haga, la 14 februarie 1986, de 9 dincele 12 State membre, şi la 28 februarie 1986 şi de către celelalte trei State membre (Italia,Danemarca şi Grecia). A intrat în vigoare în iulie 1987, şi nu s-a limitat la a modifica cele 3tratate institutive şi la a completa Tratatul C.E.E., ci a dat şi o bază juridică Consiliuluieuropean şi cooperării politice europene;• Tratatul de la Maastricht, din 1993;• Tratatul de la Amsterdam, din 1999;• Tratatul de la Nisa, din 2000.NOTĂ:Tratatul de la Bruxelles, din 1965 (Tratatul de fuziune a executivelor) a unificat instituţiile celor 3Comunităţi şi prevede că acestea pot să-şi exercite, fiecare, puterea, în cadrul Comunităţii căreia îi aparţine,conform dispoziţiilor fiecărui tratat, funcţionând principiul “autonomiei tratatelor comunitare”. Astfel, în afară de ounificare a tratatelor, remisă la o dată nedeterminată (potrivit art. 32 al Tratatului de la Bruxelles), cele 3 tratatecomunitare constituie 3 grupe de angajamente independente unele faţă de celelalte. Raporturile lor mutuale rămânguvernate de art. 232 al Tratatului C.E.E., care, conform regulilor dreptului internaţional, stipulează că dispoziţiileTratatului C.E.E. (tratat general) nu le modifică pe cele din Tratatul C.E.C.O. şi nu derogă de la prevederileTratatului C.E.E.A. (tratate speciale).5 Ibid., p. 34.6 Ibid., pp. 34-35.10