Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 1206Gr. T. PopaFor]ele permianteUniversul este str\b\tut de puteri dirijate, a c\ror `ntindere [iin tensitate nu ne sunt cunoscute decât prin efectele exercitateasupra noastr\. Aceste efecte sunt ie[ite din conflictul `ntre pu -teri, cari, nefiind dirijate la fel, ajung s\ se `n tretaie. La `ntret\ -ie rea lor, [i din aceas t\ `ntret\iere, se na[ te atât realitatea sen -sibil\, cât [i or ganiza]ia sim ]itoare.{i corpurile brute [i organismele vii sunt produse de ale acestorciocniri de for]e, la nivelul unor posibilit\]i de echilibru. Cucât mai multe ciocnire, cu atât mai elaborat este re zultatul, re -prezentat prin corpuri tot mai complexe; iar corpurile cari suntvii pre zint\ maximum de complexitate pân\ la care a ajuns `n -]elegerea noastr\.Substan]a (anorganic\ sau vie) apare astfel ca o `ncâlcire afor ]e lor `ndreptate pe mai multe direc]ii [i ea are pu tin]a s\ existeatâta timp cât nici una din for]ele `n conflict nu `nvinge definitivpe celelalte oponente. Triumful unei singure for]e, sau al uneigrupe, asu pra ce lor lalte echivaleaz\ cu distrugerea formei concrete`n care ele s-au `ntâlnit.Rezervorul de for]e `ns\ de care dispune universul este imens[i nu putem spune c\ `l cunoa[tem tot. Din acele puteri, pe carile cu noa[tem, sunt unele (poate chiar toate) cari `ntr-o mic\ m\ -sur\ sunt angajate `n echilibr\ri, pe valori mici, `n alc\tuirea corporal\[i spiritual\ a indivizilor. Astfel, atât gravita]ia, cât [i `n -c\rcare electric\ ori lumina (cari sunt for ]e universale) sunt prinse`ntr-un joc de echilibrare infinite simal\ `n fiecare fiin]\ vie [i,deci, [i `n om. Atâta cât se ciocnesc ele `n noi, `n valori potriviterangului nostru material, noi le su port\m [i suntem `n mare m\ -sur\ st\pâni pe ele, fiindc\ lupt\m `m potriva unei for]e cu alt\for]\ de talia ei. Dar nu trebuie s\ uit\m c\ toate aceste puteriuniversale trec dincolo de noi [i se confund\ mai departe cu rezervorullor imens de origin\. Noi nu putem lupta cu gra vita]iauniversal\ absolut\; putem lupta numai cu acea câtime a ei ca -re s-a `ncurcat `n structura noastr\ cu ea `ns\[i. Aceste puteri, [imulte derivate de ale lor, au proprieta tea subtil\ de a p\trundecorpurile [i de a trece dincolo de ele, p\s trând me reu continuita -tea cu rezervorul nesfâr[it al originii lor. Ast fel de for]e, cari str\ -bat, fiind prezente totdeauna, sunt for ]ele permiante. Sunt [i elede multe grade, dup\ r\s frân ge rile pe cari le suf\r [i dup\ organiz\rilepe cari le for mea z\ `n timp. Dar orica re ar fi natura lor,caracteristica izbi toa re pe care o au este c\ ele sunt imense [i nutrebuie cu nici un chip s\ ne juc\m cu ele [i nici s\ ne prezent\m`n fa]a lor ne `n so ]i]i de alte for]e imense contrare (care, cele maidese ori, sunt acelea[i for]e `ndreptate opus). Putem sfida gra vi -ta]ia la o `n\l]ime de dou\ mii de metri, dac\ suntem `n tr-un ae -ro plan sau dirijabil, ori pe un vârf de munte; dar dac\ r\ mâ nemliberi, `n puterea acestei for]e, acolo, la doi kilometri `n\l ]ime,gravita]ia ne distruge, fiindc\ nu i se mai opune nimic.~n fiecare moment, `n noi sunt for]e uria[e, de cari nu ne d\msea ma (fiindc\ sunt echilibrate [i ne str\bat conti nuu); dar dac\le dez l\n]uim numai o clip\, e de ajuns pentru a fi strivi]i de ele.Când ne afl\m `ntr-un tren accelerat, care alearg\ cu o sut\ deki lometri pe or\ (de pild\), `n noi exist\ o putere enorm\, dezl\n -]ui t\ pe direc]ia de mi[care, putere pe care nu o sim]im, fiindc\`n noi este echilibrat\. E de ajuns o oprire brusc\ pentru ca for]aace ea, neperce put\ de nici un organ de sim], for]\ permiant\,s\ ne distrug\ prin `ntâlnirea a brupt\ cu alt\ for]\ opus\ (rezisten]ap\ re]ilor vagonului, s\ zicem).~nte]irea unei for]e permiante este dar\ `ntotdeauna un joccu po sibilit\]i de risc mare. Noi ne putem arunca `n di rec]ia uneiputeri permiante, `nl\turând opozi]iile sale, dar asta – dac\ nuse face cu preg\ tire de factori `ndep\rta]i, cari s\ se opuie la vre -me for]ei dezl\n]uite – duce `ntotdeau na la nimicire. {i mai alescorpurile vii, cari sunt mai fragi le, sunt cele mai expuse la ast felde distrugere prin for]e per mi ante: fiindc\ o fiin]\ vie e str\b\ -tut\ de for]e echi li bra te instabil, `n tre cari, dac\ se interpune oalt\ putere, se stri c\ u[or echilibrul lor.Cele mai numeroase combina]ii de for]e, `n echilibru nestabil,se g\sesc `n sistemul nervos al fiin]elor vii; [i, `ntre acestea, celede la om ating maximum de complexitate. Pu terea nervoas\, di -rijat\ `n dou\ direc]ii fundamentale opuse (atrac]ie [i repulsie),este una din for]ele permiante ale naturii. De[i nu avem nici odovad\ c\ nervozitatea ar trece dincolo de fiin]ele vii, pentru ase continua cu un rezervor u ni versal de putere similar\, totu[iconstat\m pretutindeni `n natur\ ca lit\]ile esen]iale ale nervo zi -t\]ii (atrac]ie [i respin gere), manifestându-se continuu. Aceste ma -nifest\ri, chiar dac\ nu sunt organizate, ele poart\ aceea[i pe -cete caracte ristic\. ~n via]a sufleteasc\ a omului `n special (dar [i`n via]a interioar\ a celorlalte animale), cele dou\ ten din ]e funda -mentale ale for]ei nervoase permiante se prezint\ sub for ma adou\ sentimente de baz\: simpatia [i ura. {i una [i al ta iau na[ -tere numai când sunt dou\ sau mai multe fiin]e vii [i când `n treele se stabilesc anumite raporturi. O fi in]\ vie, singur\ `n u nivers,n-ar avea putin]a dezvolt\rii nici a urii, nici a simpatiei, sub for -ma lor de azi. Ea ar dezvolta un fel de simpatie [i de ur\ fa]\ deobiectele ne`nsufle]ite, `n raport cu folosul ori cu dezavan tajeleprocurate; dar forma a cestor sentimente s-ar apropia mai curândde aspectul pe care ele `l iau la omul primitiv, expus for ]elordezl\n]uite ale naturii, a dic\ ar fi mai cu seam\ sentimente de fri -c\ [i ado ra]ie, adesori confundate `ntr-o singur\ manifes ta re.Însemn\ri­ie[ene

Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 1208Aleksandr Liamkin:Exponatpe anumite li nii, mii de grunzura[i metalici dintr-o pilitur\ de fier;[i tot a[a se fac orient\ri pe puterea simpatiei, care scoate la ivea -l\ idoli populari; iar alteori se dez l\n ]uie valurile de ur\, care pro -scriu [i tind s\ nimiceasc\ un om, o ca tegorie ori un grup.For]ele permiante suflete[ti sunt foarte periculoase [i ele nutre buiesc zgând\rite, pentru a le orienta `ntr-o dez l\n ]uire form -idabil\, c\ci, oricum s-ar sfâr[i procesul dezl\n]u irii lor, tot lanimicire se a junge – nimicirea [i acelora cari le poart\. Nici a -dora]ia f\r\ margini, nici ura nelimitat\ nu sunt bune. Dar maiales ura, care prin natura ei are caracter distructiv, nu trebuiea]â]at\. Cine face apel la ur\, trebuie s\ se gândeasc\ la proprietateaei de for]\ permiant\. Ea trece din om `n om [i aprindesim]irile `ntr-o vâlv\taie, de care nu mai sca p\ nici acel care adezl\n]uit-o. Oamenii civili za]i trebuie s\-[i dea toa t\ ostenealas\ contrabalanseze, `n ei [i `n al]ii, ura prin simpatie [i nicidecumei nu trebuie s\ `nte]easc\ ura. ~nfrânarea acesteia este o lucraregrea, ca re se face `ndelung [i se men]ine cu greu. Mijlocul cel maisigur pentru a potoli [i ura dispropor]ionat\ [i simpatia nelimitat\este s\ cultiv\m ceea ce se cheam\ spiritul critic. Spiritulcritic e un produs al reflec]iei [i nu mai omul `l poate cultiva. Elp\trunde printre evenimente [i fapte, printre ma nifest\ri [i date,f\când mereu echilibr\ri de apreciere [i e chilibr\ri de sentimen -te. Spiritul critic se a [az\ `ntre ur\ [i simpa tie, propor]ionândmereu puterile lor prin opo zi]ie continu\. El nu las\ pornireaunor dezl\n]uiri, prin orien ta re brus c\, `ntr-un sens ori altul, asentimentelor noastre primare. El se o pune `ntre ele [i din joculinfinitezimal al unor echilibr\ri mici, mereu tulburate [i mereuref\cute, ob]ine o stabilitate sufleteasc\, pe care se construie[teapoi stabilita tea social\.Azi, când peste tot `ntâlnim tocmai dezl\n]uiri de acestea su -fle te[ti, avem nevoie mai mult decât oricând de spirit critic. Netrebu ie for ]a asta, de dimensiuni, cum se zice, ne glijabile (ver na -chlässig te), ca re are totu[i putin]a de a se introduce printre for -]ele permiante, pe cari le opune `ntre ele pân\ la valori de e -chilibru. Când apar cu u[u rin]\ zei publici ori când se arat\torentele de ur\, este semn c\ echilibrul sufletesc s-a tulburat [ifor]ele permiante sunt dezl\n ]u ite. A cest semn `ns\ veste[te [io mare primejdie pentru pur t\ torii for]elor permiante.Unde a dus ura nest\pânit\ a germanilor dintre 1870 [i 1914`mpotriva popoarelor negermane? Care a fost re zultatul lui Has -sen lied? ~ntâi, acest cântec al urii a sintonizat un popor `ntreg,uni fi când `n el simpatia de sine pân\ la a dora]ie (Deutschlandüber alles!) [i e xacerbând ura `n contra altora pân\ la isterie (Ichhasse dich unend lich England, England!). O condi]ie optim\pentru mari `nf\ptuiri, ar zice na]ionali[tii à outrance. Dar a ceas -t\ condi]ie optim\, care a dus poporul german la acte eroice `n -tr-adev\r, `n ce s-a transformat dup\ ciocnirea din 1814–1818? ~ntr-omizerie general\, care nu pl\te[te cu nimic eroismul din r\z -boi. Roa dele lui Hassenlied s-au strâns azi `ntr-o lamentare na ]io -na l\, prin care se deplânge nedreptatea care se face Germani ei. Dela ura tuturor popoarelor negermane s-a ajuns azi la ura de ras\[i mai ales la ura evreului. E o mare de cep]ie asta pentru un po -por `ncrezut [i atât de dotat. De la `n frun tarea lumii `ntregi, depozitulde ur\ german\ a ajuns la `n fruntarea israelit\. {i-a re strânsenorm sfera de ac]iune, ceea ce credem c\ este un bine, pentruc\ – mergând a[a `nainte – ura teutonic\ se va tot f\ râmi]a, pier -zând valoarea ei de for]\ permiant\ desl\n]uit\ [i ajungând la rangde for ]\ infinitesimal\, necesar\ `n echilibr\rile vie]ii normale.Dar exemplul Germaniei trebuie s\ ne serveasc\. Noi nu trebuies\ dezl\n]uim for]ele permiante, a[a cum a f\cut acest marepopor, c\ci noi nu avem nici m\car puterea de rezisten]\ a lui.Nu trebuie s\ imit\m nici starea de spirit ita lia n\, care imit\ azi,pân\ la identitate, spiritul teutonic. Exagerarea simpatiei italiene,prin prea m\rirea necum p\ ni t\ a virtu]ilor acestui popor, nu poateÎnsemn\ri­ie[ene

merge singur\; ea se `n so]e[te cu denigrarea [i ura popoarelorstr\ine. Se fac `n timpul de fa]\ `n Italia dezl\n]uiri de for]e permiante,cari cu cât vor fi mai pu ter nice, cu atât vor fi mai peri -culoase pen tru Italia ea `ns\[i. Dac\ se continu\ zeificarea ro -man\ (cu exponentul s\u D. Mussolini) [i se cultiv\ mai depar teHassenlied-ul italian, vom asista mâne ([i dac\ c\ chiar noi, ur -ma[ii no[tri direc]i) la o nou\ sf\râmare de imperiu, sub ca re seva `ngropa noua trufie agresiv\ [i alte cântece de la mentare [i debocet `mpotriva nedrept\]ilor f\ cute Italiei se vor auzi: cum suntcele germane de azi.Nu se poate construi nimic pe ur\ [i nici pe ador\ri pu erile.Omul a `nceput s\ construiasc\ societ\]i [i a[ez\ri du rabile nu -mai atunci când a `nceput s\ reflecteze [i când [i-a potolit for]elepermiante, printr-o echilibrare continu\ a lor. S\ fi venit oaretimpul unei `ntoar ceri la s\lb\ticia primitiv\, când rezolv\rile sef\ceau pe baza for]elor permiante: dinte contra dinte?Noi `nc\ mai sper\m c\ nu.Aleksandr Liamkin:Însemn\ri­ie[ene(~nsemn\ri ie[ene, anul II, nr. 7, 1 aprilie 1937)B\iatul (desen)Gr. T. PopaSadoveanu [i„~nsemn\ri ie[ene“Dup\ un timp de agonie, Via]a Româneasc\, care, de fapt,`n cetase de a mai fi ceea ce fusese, s-a mutat la Bucu re[ti [i Ia[uls-a v\zut deodat\ lipsit de orice r\sunet `n Ro mânia `ntregit\.No ile pro vincii preocupau pe to]i condu c\torii `ntr-un spirit bunori r\u, dar `i preocupau; iar mai presus de toate, o vertiginoas\mi[ care de con centrare `n gr\m\dea totul la Bucure[ti, sec\tu -indu-se puterile caracte ris tice ale provinciei. ~n aceast\ mi[carenechib zu it\, nimeni nu se l\sa impresionat de faptul c\ glasul u -nui vechi centru de cultur\ – cum este Ia[ul – se stingea `ncet,`n cet. Toate in stitu]iile ie[ene `ncepuser\, `ndat\ dup\ r\zboi, s\decad\, [i mai ales Universitatea. Neglijen]a cea mai condam na -bil\ o `nso]ea `n toat\ activitatea ei. ~n loc s\ se `nt\ reasc\ aceas -t\ `nalt\ institu]ie, pentru a servi la unificarea na]ional\ a trei ra -muri de moldoveni, ea a fost p\r\sit\ [i l\sat\ `n stare de in fe -rioritate pentru a nu-[i mai putea `ndeplini rolul s\u istoric.Ora[ul `ntreg a fost de ase meni neglijat `n toate ne voile lui [ipeste el doar ruina dac\ mai putea pune st\pâni re. Ia[ul, des -fundat de toat\ arma ta ]\rii [i de via ]a refugiului, r\m\sese acums\ se refac\ prin propriile sale pu teri – ceea ce `nsemna o ade -v\ rat\ imposibilitate.Aceast\ nefericit\ situa]ie – la care se mai ad\uga [i ironiaca pi talei, care g\sea c\ Ia[ul prea decade – era sim]it\ vag dein telec tua litatea Ia[ului, care a [i `ncercat s\ reac ]io ne ze `n dou\rânduri dup\ r\zboi: `ntâi, constituind asocia]ia Prop\[irea Ia[u -lui, [i a do ua oar\ – constituind asocia]ia Pri etenii Universit\]ii.Aceste re ac]iuni au a vut de scop, pe de o parte, s\ trezeasc\ a -ten]ia auto ri t\]ilor centrale asupra pier derii pe care ]ara `ntrea -g\ va suferi-o da c\ decade Ia[ul [i, pe de alt\ parte, s\ puie laun loc e nergiile a ces tui ora[, pen tru a crea din nou ceva durabil,folositor ]\rii `ntregi.Se `n]elege c\ ceea ce se impunea s\ fie creat `n pri mul rândera o mare revist\ literar\ [i [tiin]ific\, prin aju torul c\ reia cuvân -tul Ia[ului s\ fie iar ascultat. A[a s-a a juns la cre a rea revistei noas -tre, dar numai dup\ ce aproa pe doi ani s-a discutat mereu [is-au pro pus tot felul de idei `n leg\tur\ cu o editare de revist\.~ntr-adev\r, prima adunare a scriitorilor [i publici[tilor hot\râ]is\ scoat\ la Ia[i o revist\ care s\ um ple golul l\sat de Via]a Ro -mâ neas c\, s-a ]inut la 9 noiem brie 1934 [i Insemn\rile ie[eneau ap\rut la 1 ianuarie 1936. ~n toat\ aceast\ lun g\ perioad\Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 1209

Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 12010de preg\tire au fost mul]i binevoitori, care ne-au dat sprijin moral[i `ndemn en tuziast, dar f\ r\ spri jinul [i interesul viu des f\[uratde Sado veanu [i Topârcea nu revista nu ar fi ap\rut niciodat\ [i,dac\ ar fi a p\rut cumva, nu ar fi rezistat nici câteva luni. Numelea ces tor doi mari scriitori au dat `ncredere cititorilor, de[i formarevis tei la `nceput era extrem de s\r\cu]\; iar spiritul lorar tistic fin a f\cut, prin selec]ia mate rialului [i prin notavie, in trodus\ de la primul nu m\r, s\ se disting\ revistanoastr\ fa ]\ chiar de unele reviste cu veche reputa]ie [ibo gate `n con]inut.De[i atât de zgârcit cu timpul s\u, Sadoveanu a par ti -ci pat a proa pe la toate [edin]ele noastre de preg\tire a re -vis tei, punând interes viu [i luminând mai totdeauna cuvorba lui domoal\ [i `n]eleapt\ ne`n ]elegerile, care aparori de câte ori se nimeresc mai multe ca pete la un loc.Iat\ prima sa propunere, pe care a f\cut-o la 9 no iem -brie 1934: „O mare revist\ literar\ [i [tiin]ific\ estefoar te necesar\, dar ea se va face numai dac\ se vor`n ]elege oamenii pe un grup de idei. Elemente pro duc -ti ve sunt `n Ia[i [i vor fi totdeauna; ce lipse[te este unanumit grad de coeziune. Dar [i aceasta poate ap\readac\ se g\ se[te cineva care s\ fac\ leg\tura `n tre to]i.Va trebui s\ ne `n tâlnim de mai multe ori, s\ ne al\tu -r\m p\ re rile [i s\ ve dem dac\ putem `ncepe ceva co -mun. Sunt mul]i ca re ar trebui s\ vie la o ast fel dere vist\ [i n-au ve nit `nc\ [i sunt al]ii care n-ar trebuis\ fie aici. Vom vedea. ~n dis cu]ii se vor l\muri [i direc -ti vele [i po si bili t\]ile de for ma re ale u nei ast fel de re -vis te. Eu a[ g\si c\ ar fi poate nime rit nu mele de «Da-cia», care ar indica oarecum [i ]elul su prem al revistei,anu me: unificarea sufleteasc\ a româ nilor. Am `ncre -de re deplin\ `n vii torul Ia[ului. Ia[ul a `n semnat ce a `n -sem nat nu din tr-o simpl\ `ntâmplare, ci din pricinaunor con di]ii adânci, care n-au dis p\ rut toate. {i `ntre cut au fost de - prim\ri ie[ene, [i `n trecut au fostla men t\ri. Dup\ mutarea «Convorbirilor literare» laBucu re[ti, a fost o atmosfer\ ase m\n\toare cu cea deazi, o plânge re ge neral\ [i o team\ ex primat\ c\ sestânge Ia [ul [i du p\ un timp a ap\rut «Via]a Româ -neasc\». A[a cred, c\ [i azi se va `n tâmpla.“Revista fusese pl\nuit\ pe propor]ii mari de la `nce put [i i sepre v\zuse chiar un comitet de direc]ie, alc\tuit din [ap te persoa -ne: pen tru partea literar\ domnii M. Sadoveanu, Gh. Top`rceanu,M. Co drea nu [i Ionel Te o doreanu; iar pen tru partea [riin]ific\dom nii: Orest Ta frali, Const Mot\[ [i Tudor Ionescu.Greut\]ile de realizare `ns\ au ap\rut imediat: mai `n tâi, co -mi tetul era prea mare [i nu putea func]iona. Mai ales membriip\r]ii [tiin]ifice absentau mereu. Apoi, nu mele de «Dacia» nu seputea lua, deoarece o revist\ cu a cest nume ap\rea la Bucure[ti;[i, `n sfâr[it, nu vedeam `nc\ deloc cum vom dobândi fondurilenecesare public\ rii. ~n mijlocul pesi mismului aproape general,un singur om era optimist, r\s pândind `n jurul lui o `ncredere a -proape mistic\, [i acel om era Sadoveanu. Pe el nu-l tulburaAleksandr Liamkin:Eaproblema fondurilor, nici aceea a comitetului de direc ]ie. Unsingur lucru `l preocupa: s\ a jungem la `n che garea unui grup`nsufle]it de acelea[i i dei funda men ta le. El era sigur c\, odat\stabilit\ armonia de vederi [i do rin]a de ac]iune comun\, toatese vor desf\ [u ra de la sine. De aceea, `n toa te adun\rile noastre,el tot revine a supra programului [i face me reu propuneri.Din acestea au [i ie[it pân\ la urm\ directivele ~n semn\rilorie[ene.Însemn\ri­ie[ene

Astfel, la 23 noiembrie 1934, Sadoveanu dezvolt\, `n [edin]aa socia]iei „Prietenii Universit\]ii“, un `ntreg plan de a strânge laun loc pe publici[ti `n jurul Universit\]ii. Atunci din nou el insist\asu pra ne voii de apropiere `ntre oameni pentru a se vedea dac\se poate mer ge `mpreu n\:„Aceast\ apropiere trebuie f\cut\ pe ba z\ de prin ci pii [iidei ge ne rale. Oamenii se vor alege singuri [i a cei care vor g\sic\ nu pot colabora se vor retrage. Al]ii, chiar dac\ se g\sesc`n ne`n]elegere cu acei cari vor scoate revista, poate cad deacord, printr-un fel de armisti]iu pe chestiile privi toa re la ac -tivitatea in te lec tual\ ie[an\.O revist\ mare ar trebui s\ cuprind\ toat\ mi[ ca rea inte -lec tual\ a ]\rii [i pe cea str\in\. Pe lâng\ par tea ori gi nal\,trebuie s\ fie o parte considerabil\ in for mativ\, unde s\ fieanalizat\ mi[ca rea [tiin]ific\ [i li te rar\ ro mâ neasc\ [i str\in\.Pentru as ta ar tre bui s\ in teres\m tine retul universitar, `n careg\sim acu ma [i ele mente de ma re valoare [i care, puse la unloc, pot fi ex trem de utile.Dac\ gruparea de oameni se face, de abia atunci trebu iepri vit\ [i problema financiar\ a edit\rii revistei.“~n [edin]a urm\toare, de la 30 noiembrie 1934, `n care s-a`n ce put discu]ia organiz\rii revistei, Sadoveanu iar revine la ide -ea lui de grupare a oamenilor. El spune textual: „Mai `nainte deorgani zare, trebuie s\ vedem care sunt oa menii din Ia[i carese pot armoniza `ntre ei `n vederea apari]iei unei reviste. A du -n\rile a cestea prepa ratorii ar trebui s\ fie regulate [i frec ven -te. Tre buie s\ se formeze mai `ntâi o mare familie intelec tua l\.Desigur c\ scopul nos tru este s\ scoatem o mare revis t\ vie,stârnitoare de cu rent; nu un simplu maga zin. Avem ne voie deun orga nism cu via]\ proprie, cu un pro gram care ]in te[te de par -te. ~n ceea ce prive[te programul, am pu tea pune `n frunte ce -ea ce se nu me[ te «tradi]ie», leg\tura real\ cu fon dul nos tru na -]ional. Eliminarea mode lor [i a formelor str\ ine ar putea stala baz\. S\ realiz\m u nirea sufleteasc\ `n tre to]i româ nii. Azisuntem mai pu]in uni]i su flete[te decât e ram `nainte de unireapo litic\. Un alt punct de pro gram ar fi afi li erea tineretului lami[carea inte lectual\. Tinerii sunt azi `ndru ma]i gre [it spre ac -tivi ta te politic\. Rostul lor ar fi infinit mai im portant `ntr-omi[ care de inte lect, o mi[ care de per fec]io na re spiritual\.Iat\ unele puncte de program. Fi re[ te, pot s\ mai a par\[i al tele. Dar s\ ne `ntâlnim mai `ntâi regulat, penru a ne cu -noa[te, pen tru a vedea dac\ putem avea idei co mune. Cândacest fond co mun va fi stabilit, atunci pu tem trece [i la or -ganizarea redac ]ional\.“{i astfel, dup\ mai multe `ntâniri, do rite de Sado veanu, [i lacare el a parti ci pat ca un factor activ de con tinu\ ini ]i a ti- v\, s-a a juns s\ se admit\ de to]i câteva puncte de pro gram ale vii -toarei reviste. Le dau aici cu numele pro pun\ torilor:Însemn\ri­ie[ene1. Punerea `n valoare a specificului nostru na]ional `n cultur\(Sa doveanu).2. Unificarea sufleteasc\ a neamului (M. Sadoveanu).3. Sporirea valorii umane `n toate direc]iile (M. Sado veanu).4. Pre]uirea culturii [i lupta `mpotriva fal[ei culturi (Gr. T. Po -pa).5. Criticism civilizat (G. Top`rceanu).6. Educarea tineretului [i antrenarea lui spre inte lec tualitate(M. Sa doveanu).7. Lupta pentru onestitate (G. Top`rceanu).8. Spiritualizare f\r\ dogmatism (M. Sadoveanu).9. Civilizarea discu]iilor [i a polemicelor (Ionel Teodo rea nu).10. Solidaritatea social\ (C. Meissner).Dup\ cum se vede, jum\tate din programul, abia schi ]at, a fostf\ cut de Sadoveanu. Au mai venit pe urm\ [i a lte puncte de pro -gram, mai toate dezvoltate tot de Sa doveanu. ~ntre acestea:1. Aplicarea dreapt\ [i hot\rât\ a legilor.2. Ap\rarea drepturilor individuale.3. Ap\rarea institu]iilor odat\ adoptate de popor.4. ~n]elegerea cât mai adânc\ `ntre oameni.5. Pacifism [i lupt\ `mpotriva r\zboiului.6. Lupt\ `mpotriva oric\rui fel de dictatur\.7.Toleran]\ `n privin]a credin]elor.8. Moralizarea vie]ii publice [i private.9. ~mbog\]irea [i rafinarea intelectului.10. Sporirea sim]ului de dreptate social\.11. ~n\l]area pe toate terenurile a neamului nostru.12..Sporirea umanitarismului.La expunerea acestor puncte, admise principial de to]i, s-acon statat c\ `n practic\ ne vom izbi de mari gre ut\]i a tunci cândne vom atinge de problemele politice. Dac\ oa menii s-ar puteadesfa ce de sen timentele lor [i ar considera problemele politicecu r\cea la cu care sunt pri vite proble mele [tiin]ifice, s-ar puteaadmite `ntr-o revist\ ex punerea tu turor ideologiilor. Eu a[ fi `n -clinat chiar pen tru o prezen ta re concomitent\ a punctelor deve dere con trare. Dar ex perien]a arat\ c\ o astfel de degajare aoamenilor `n consi dera ]iile politice nu-i posi bil\ [i ne-a ar\ tat-o[i nou\ chiar de la consti tuirea programului. {i a tunci, tot dup\p\rerea lui Sadoveanu (la care s-a raliat en tuziast To p`r ceanu),s-a luat hot\rârea de a nu se face `n revist\ o „lupt\“ de i deologiepo litic\ de nici un fel. Pro blemele sociale [i politice trebuiau s\fie tratate din punct de ve de re informativ numai [i cu expu nerede critici din diferite direc]ii, iar agita]ia politic\ mes chin\, careatunci umplea mai toat\ via]a ]\rii, r\mânea s\ fie pur [i simplutrecut\ cu vederea.~n urma `n]elegerii asupra acestor puncte principale, s-a datman dat lui Sadoveanu s\ alc\tuiasc\ `n scris pro gra mul, ceea ceel a [i f\cut. Programul a fost citit `n [e din]a aso cia ]iei „PrieteniiGr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 12011

Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 12012Uni ver si t\ ]ii“ de la 28 decem brie 1934 [i a fost a pro bat `n una -ni mi tate. Dup\ ce a a[ teptat aproape un an `ntreg, acest pro -gram a fost publicat `n fruntea revistei ~n sem n\ri ie [ene la 1ia nuarie 1936, f\ r\ a i se mai aduce vreo schimba re.Cu elaborarea programului, am putea spune c\ opera depre g\ tire a revistei s-a terminat. Am putea spune... dar trecereala `n f\p tu ire este totdeauna o problem\ foar te grea la oameniideprin[i s\ vor beasc\ mult. C\ci, ime diat dup\ fi xarea progra -mului, au `n ceput s\ apar\ `nce tinelile noastre caracteristice [ilipsa de decizie. Unii vroiau o aranjare per fec t\ `n cele mai miciam\nunte ale re vistei, mai `nainte chiar de a se fi primit primularticol. De aceea, printre altele, s-au pre v\zut nu mai pu]in de„cincizeci [i [ase“ sec ]iuni de selec]ionare a materialului, fiecarecu oa menii s\i [i cu re gu lile sale. E de la sine `n ]eles c\ nici unan-a func]ionat vreo da t\, iar [efii de sec]ie probabil c\ au uitat c\fuseser\ [efi chiar de a doua zi. Apoi, o pro blem\ grea p\ rea s\fie mâ nuirea fondurilor, din care `ns\ nici un leu nu apucase ase strânge. Ce mai discu]ii asupra felului de a se `ncasa, de a secheltui [i de a se p\stra ba nii! La fel, un timp `ntreg ne-a fostr\pit cu tot felul de propuneri privitoare la patrimoniul revistei:c\ ce se va face cu „averea“ ei `n caz de `ncetare a apari]iei?Noi nu aveam `nc\ nici un gologan pus deoparte [i eram `ngrija]ide ce se va face cu „averea“!...O chestiune mai interesant\ a fost aceea a numelui re vistei.Du p\ ce s-a v\zut c\ numele „Dacia“ nu-l puteam lua, a pornito avalan[\ de propuneri. Sadoveanu a fost de p\ re re ([edin]a dela 18 ianuarie 1935) s\ re`nviem nu mele re vistei lui Hasdeu:„Ro mâ nia nou\“ cu subtitlul „Lite ra tur\, [tiin]\ [i art\“. Al]ii aupropus denumiri ca a cestea: „Mol dova“, „Orient\ri“, „Drum nou“,„Gla sul vremii“, „O ri zon turi“, „Pagini literare [i [tiin]i fi ce“.Pe m\sur\ ce num\rul propunerilor sporea, se distin se r\ do -u\ tendin]e: una voia un nume general, care s\ cu prin d\ `n eltota lita tea culturii române[ti; iar cealalt\ voia s\ dea un numelegat de Ia[i ori de Moldova, pentru a nu fi u[or transplantat\re vista la Bucu re[ti. A tunci s-au propus: „Re vista din Moldova“,„Revista din Ia[i“, „Ia [ul“. Niciunul din aceste titluri n-a prins,dar nici publica rea revistei nu se vedea când [i cum se va puteaface. ~n [edin]a de la 17 oc tom brie 1935, Top`rceanu a pus dinnou `n discu]ie scoa te rea revistei, dar, fi indc\ fondurile pentru orevist\ mare lip seau, el a cerut s\ se `ncea p\ cu o revist\ mic\,s\pt\ mâ na l\, `n ca re s\ se arate activitatea so cie t\]ii „PrieteniiUniver si t\]ii“. ~n [e din]a urm\toare, la 3 noiembrie 1935, Sado -vea nu se al\tur\ p\re rii lui To p`rceanu [i cere gr\birea edit\rii.El mai face [i propu ne rea ca to]i membrii asocia]iei „Pri e teniiUniversit\]ii“ s\ fac\ sub scrip]ii anuale de câte 1000 [i 500 lei.~n frunte s-a `nscris [i a [i pl\tit pe loc subscrip]ia chiar M.Sa do veanu. Subscrierea `n acea [edin]\ a trecut de cinci zeci demii lei, ce ea ce ne-a dat imediat curajul de a `ncepe. ~n aceea[i[edin]\, To p`r cea nu a propus numele de „~nsem n\ri ie[ene“,prin analo gie cu re vista pe care o scosese mai `nainte el cu Sa -doveanu [i ca re se numea „~n semn\ri lite rare“. Sadoveanu a pri -mit acest nume [i, dup\ propu ne rea mea, s-a admis ca direc]iaacestei re viste – ca re trebuia oa re cum s\ prepare drumul pentrucealalt\ mare – s-o aib\ Sadoveanu [i To p`r ceanu. De acum`ncolo, totul p\rea fixat [i nu r\mânea decât s\ se a dune articole.~n vederea aceasta, am `nceput a ne `ntâlni la In stitutul deAnatomie `n trei (Sa doveanu, To p`rceanu [i cu mine). Une ori f\ -ceam [i dou\ [e din]e pe s\pt\mân\. Fiecare am\nunt de publi -citate era o b\ taie de cap. Cum s\ fie hâr tia, cum s\ fie scristitlul, ce fel de liter\ s\ `ntre buin]\m, câte nu mere s\ tip\rim etc.etc. Mai `n tâi, ne-am con vins repede c\ chiar s\pt\mânal s\scoatem revista va fi cam greu, da c\ trebuie s\ i se dea un grad`nalt de seriozitate. Ne-am oprit la ideea de a o scoa te la dou\ s\p -t\mâni o dat\ [i `n pro por]ii foarte modeste (do u\ coli nu mai).~n privin]a materialului, ne oprir\m la ideea de a da ar ticole scur -te, dar vii, [i multe note, care s\ poat\ fi `n acela[i timp ade v\ -rate critici sub form\ literar\. Pri mele selec]ii au fost foarte greude f\cut, pentru c\ trebuia sta bilit un tip a numit de orien t\ri.~n toate aceste momente grele, Sado veanu [i Top`r cea nu,fie care `n felul s\u deosebit, au adus o contribu]ie nepre ]uit\,gra ]ie c\reia re vista [i-a f\cut faim\ bun\ chiar de la `n ceput.Top`rceanu se agita me reu [i era plin de `ndoieli. El voia perfec]iadeplin\ de la prima pa gi n\. Sadoveanu era me reu calm [i opti -mist. Siguran]a lui sufle teasc\ era imper turbabil\ [i a[a a r\mastot timpul. De mul te ori, `n greu t\ ]ile pe care le-am `ntâlnit, aceas -t\ siguran]\ ni s-a comunicat [i nou\, ajutându-ne foarte mult.Totul p\rea definitiv aranjat, când, `ntr-o dup\-amiaz\ de de -cem brie, Top`rceanu veni la mine pe nea[teptate [i, du p\ câtevamo men te de preg\tire, `mi spuse brusc:– Doctore, eu cred c\ [i dumneata trebuie s\ fii cu noi `m -pre un\ la revist\.– Apoi, sunt. De tot ce-o fi nevoie de lucru, n-ave]i nici o tea -m\, voi fi acolo.– Ap\i, nu a[a. Nu numai cu munca, dar [i cu cinstea. De ces\ fim numai doi pe copert\ [i dumneata nu?– N-am vrut anume s\-mi iau un rol de conducere la re vist\,pen tru c\ s-ar zice c\ eu de asta m\ zbat, ca s\-mi v\d numele,cum zici dumneata, pe copert\.– De ce te potrive[ti! Ce, noi ne lu\m dup\ ce „s-ar zi ce“?Am vorbit [i cu Sadoveanu. Are s\ vie [i el pe aici. Eu nu vreaualtmin teri.~ntr-adev\r, a venit [i Sadoveanu, b\tut de vânt la fa]\ [i plinde s\ n\tate. Am discutat noi ce-am discutat, pân\ când Top`r -cea nu spu se deodat\:– Coane Mihai, am vorbit cu doctorul [i cred c\ e mai binea [a, ca s\ fie [i el cu noi.Însemn\ri­ie[ene

Aleksandr Liamkin:Atunci Sadoveanu, `ntorcându-se spre mine cu ni[te ochi de-olim pezime safirie, zise cu cea mai fireasc\ expresie de sinceritate:– N-am nimic contra [i eu merg bucuros cu dumneata. Nu -mai c\ eu i-am spus lui Top`rceanu [i-]i spun [i dumitale: nulucrez cu nimeni decât dac\ ne leag\ o adev\rat\ pri e te nie. Dedumneata mi-i fric\, pentru c\ te [tiu cam impulsiv [i n-a[ vreas\ ne pome nim a[a deo dat\ c\ faci vreo afirma ]ie ori porne[ticeva care s\ nu se potriveasc\ scopurilor revistei.– Eu anume nu am umblat s\ intru `n comitetul de con ducere[i pot s\ dau aceea[i munc\ r\mânând numai `n redac]ie. Dar`n ceea ce prive[te prietenia, nici eu nu pot s\ m\ apropii decâtde cei pentru care simt o real\ simpatie.A[a a ie[it comitetul de conducere al ~nsemn\rilor ie [e ne [ia[a a ie[it [i revista.~n primul an, `n care au stabilit `n publicistica româneas c\ opre cizie de apari]ie nemai`ntâlnit\, Sadoveanu a dat un ajutorÎnsemn\ri­ie[eneBust (desen)e norm re vistei. A selec]ionat material, a f\cut corec turi (pentrua sta bili o anu mit\ ortografie), a scris literatur\ [i articole diverse,a scris note, a f\ cut recenzii. Mereu era când la tipografie, cândla re dac ]ie (Institutul de Anatomie). El punea interesul cel maimare, f\ când observa]ii asu pra dife ritelor gre[eli strecurate. ~nadun\rile s\pt\ mâ nale, când ve neau la redac]ie colaboratorii,toat\ lumea râdea, discuta, f\ cea g\l\ gie, numai el sta [i corectamereu. Spi ri tul viu al Top`rceanu [i inte resul tenace al lui Sa do -veanu, desf\ [u rat `n pri mul an de apari]ie a re vistei, i-au asiguratvaloarea ei.R\sunetul ~nsemn\rilor ie[ene a fost, la `nceput, variat. ~ncer cu rile serioase, ea s-a impus din primul moment [i nu melelui Sa do veanu [i Top`rceanu au `nsemnat o mare ga ran]ie. Dar`n fa]a mul ]i mii superficiale ea se prezenta foarte dezavantajosdin pricina num\ rului de pagini. Oameni – ca re ar trebui, dup\func]ie, s\ fie inte lec tuali – judec\ tot du p\ semne exterioare [iemit sentin]e f\r\ s\ cu noasc\ con ]i nu tul. A[a, de pild\, un me -dic-primar de prin Ba c\u, du p\ o conferin]\ a mea, ]inut\ `n ora -[ul s\u, din discu]ie `n dis cu]ie afl\ c\ eu am oarecare leg\tur\cu o revist\ care apare la Ia[i [i se nume[ te ~nsemn\ri ie[ene.~n plin\ sinceritate, `mi spune c\ a v\zut revista la o tutungerie [i:– Drept s\-]i spun, eram cât pe ce s-o cump\r. Chiar sco se -sem punga, când, dup\ ce am luat-o `n mân\, m-am r\zgândit:prea era mititic\, domnule!La fel i s-a `ntâmplat lui Sadoveanu cu un venerabil domn defa milie mare, om care se „picqueaz\“ de intelec tua lism. ~ntâlnin -du-l la un club, vede c\ domnul tot `i d\ târ coale [i `n sfâr[it vine[i la chestie:– Uite ce, am v\zut c\ sco]i o revist\.– Da, scot.– Ei, s\ [tii c\ nu-i bun\. Nu face. P\cat de gloria Ia[ului, s\a jung\ la treizeci [i dou\ de pagini. {i d\-i, [i d\-i, `ncepe o mulo ar gu mentare nesfâr[it\, pentru a dovedi c\ s-ar r\ suci `n mor -minte oa sele lui Asachi, Alecsandri, Kog\lnicea nu, Russo, Ne -gruzzi, Ma io res cu [i ceilal]i.– ~n]elegi c\ dumnata por]i o mare r\spundere. Ori scoa temo re vist\ mare, frumoas\, demn\ de Ia[i, ori mai bine ne lipsim.As cul t\-m\ pe mine, nu face s-o mai sco]i.{i cum Sadoveanu tot t\cea mereu, iar omul voia un re zul -tat precis, `l mai `ntreab\ o dat\:– Ei, ce zici?– Zic c\ nu ne potrivim `n p\reri.Acest ton flegmatic al primului director al revistei s-a co mu -nicat [i ~nsemn\rilor ie[ene, care azi au ajuns la locul de cinstecu venit [i care persist\ `n sentimentele optimiste [i de bun\voie`ntre oameni, a[a cum a f\cut o via]\ `ntreag\ Mi hail Sadoveanu.(~nsemn\ri ie[ene, anul IV, nr. 5, mai 1939)Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 12013

oasca şi barza · broasca şi14Doina UricariuA[ vreas\ fiu student\ la Yale}arcul de toate zileleAm luat trenul de la Grand CentralStation sâmb\ta trecut\ [i am înso]it ungrup de profesori universitari de la PrattIn stitute, cu studen]ii lor, s\ vedem UniversitateaYale, campusul [i câteva construc]iicu o arhitectur\ deosebit\ semnat\ deLouis Kahn.Liviu, care e profesor la Pratt, ne-a luatpe mine [i pe Alexandru de-o aripioar\,mai ales c\ un prieten al lui din Italia, Mas -simo Scolari din Milano, care pred\ la Ve -ne]ia, dar tr\ie[te în Asolo, a deschis oexpozi]ie mare în Galeria [colii deArhitectur\de la Yale. Sim]eam nevoia s\ m\ dez -mor]esc dup\ o perioad\ lung\ de timp,tr\it\ zile [i nop]i la computer, scriind onou\ carte. De fapt, m-a apucat un soi dedor de o nou\ studen]ie, pe care s-o tr\ iescaici în America. Din România primesc zilnicnumai ve[ti proaste. To]i sunt nemul -]umi]i de tot [i de toate. Pe facebook, thefriends, împ\r]i]i pe grupuri, afinit\]i oricu misiune,se laud\ cum vor absenta ei dela vot pentru c\ nu au cu cine s\ voteze.Mai multe grupuri posteaz\ vestea unorpropriet\]i de mare lux [i valoare pe care[i le-ar fi achizi]ionat fiica mezin\ a pre -[e dintelui B\sescu, la Paris. Cifrate la 900milioane de euro. Sigur e o gre[eal\. Sau oifi eu vreo inocent\. Trenul înainteaz\ f\ -r\ icnituri, nim\nui nu-i este team\ c\ ci -neva a furat ceva din [ine ca s\ le vând\ lafiare vechi pentru câ]iva Ron, aduc\toride profit, dac\ închizi ochii [i te prefaci c\nu recuno[ti provenien]a dubioas\ a unorsubansambluri devalizate. Prim\vara nu-[iascunde bucuria învierilor, copacii sunt plinide flori, magnoliile sparg cerul cu florile lorstelate albe [i galbene ori ca ni[te fructec\rnoase roze-mov, desf\cute în felii din -tr-o elips\ vegetal\. Tinerii sunt, ca de o bi -cei, mai blaza]i [i obosi]i s\ se bucure. Pi -p\ie frenetic celularele sofisticate, care fotografiaz\,scot h\r]i la comand\, ca prestidigitatoriifl\c\ri [i s\bii din gâtlej. Nu seuit\ pe fereastra trenului. Au de lucru cu fe -r\struica lor miniatural\ care pare s\ înlo -cuiasc\ definitiv universul. Par s\ nu aib\nevoie de nici un dialog, cu indexul pe e -cran, mi[cat dezinvolt ca o baghet\ ma gi -c\. Micile ecrane dialogheaz\. Lumea sedispenseaz\ de cuvinte. Mângâie dezinvoltAleksandr Liamkin:imagini la purt\tor, doar jum\tate de me -tru între ochi [i ceea ce aleg ei s\ vad\. Os\ fie o aventur\ dup\ ce vom coborî dintren [i se va deschide universul. Ca un Gul -liver strivitor. Vreau s\-i v\d pe to]i ace[tiprizonieri ai ecranului miniatural cum sesmulg din ]arcul lor cel de toate zilele.Galeria de art\ a unei Universit\]iCoborâm din tren [i încerc\m s\ st\mcât mai aproape de cei care ne vorbesc de -spre Universitatea Yale, care are un num\renorm de cl\diri [i de facult\]i, ce creeaz\un ora[ universitar, nu doar o cetate. Cucl\diri care au început s\ se construiasc\din anul 1701. Pe o idee care a stat la ba -za multor universit\]i din lume, de a pre g\ -ti liderii unei societ\]i. De a forma exce -len]ele. Nu am v\zut un asemenea proiectderulat în România dup\ 1990. L-am întâlnitîn istoria ]\rii noastre în alte peri oa -de dar niciodat\ dup\ 1990, când s-a flutu -rat ideea reformei înv\]\mântului cu fon-FructeÎnsemn\ri ie[ene

duri liliputane mereu. Nu vreau s\ dau ci -frele n\ucitoare de care dispune Univer -si- tatea Yale, dar a[ vrea s\ se [tie c\recto rul ei era pl\tit la nivelul anului 2008cu 1,5 milioane dolari sa lariul anual. Ve]ispu ne c\ este vor ba de o universitate privat\.Dar ca re nu are nici o leg\tur\ cuuniversi t\]ile private din România. De vre -me ce admiterea studen]ilor ei poa te s\par\ pentru un student ro mân comparabil\cu trecerea prin Scyl la [i Charybda. Daram avut studen]i [i profesori români laYale [i avem în toate universit\]ile de vârfale lumii. Am venit s\ v\d la Yale, în NewHaven, cl\ di rea construit\ de marele arhitectLouis I. Kahn ca s\ ad\posteasc\ Galeriade Ar t\ a Universit\]ii Yale. A costat22 de mili oa ne de dolari, cu un cost totalde 44 mili oane. S-a deschis în 1953, cândRomânia î[i crea o imagine de liberalizaread\pos tind o întâlnire interna]ional\ a ti -neretului, ale c\rei costuri nu le cu nosc. Investi]iaa fost pentru propagan d\. Înves -ti]ia de la Yale s-a transformat într-un te -zaur. Vizitez un muzeu viu, care lucreaz\ cumintea mea [i o provoac\. O cl\dire carereprezint\ un reper al reputa]iei în arhitec -tura acestui secol, un reper în arhitecturalui Louis I. Kahn, cu tavanele [i inova]iilede inginerie pe care o mul]ime de tratate lepre zint\ cu lux de am\nunte [i admi ra ]ie.Nu doar ge ometria este admirabil\, ci mo -dul în care ea a incorporat inova]ii de inginerieîn structura tetraedric\. {i felul încare a ceas t\ construc]ie ad\poste[te galeriade art\ a unei universit\]i, flexibilita -tea spa]iului [i valoa rea exponatelor cucare s-ar putea mândri orice muzeu din lu -me. De ce au construit o asemenea cl\direîn care [i sc\ rile care dau accesul la etaje î]itaie respi ra]ia, de vine o întrebare reto ri c\.Un student care înva]\ la Yale în facul t\ ]i -le Uni versit\]ii sau în programele post uni -versitare de maste rat [i doctorat este vecincu spa]ii ale exce len]ei. Dac\ îl stri ve[teceva anume, acest lucru nu este de cât excelen]a devenit\ un orizont de toate zilele.V\ ve]i întreba ce nevoie are o universitateAleksandr Liamkin:de o mare gale rie de art\. Eu m\ întreb cene voie are Ro mâ nia de terenuri [i s\li desport sau piscine pl\tite cu milioane de eu -ro, în zone depo pulate de tineri spor tivi [i deti neri în gene ral. Mergem apoi s\ ve dem[i cealalt\ cl\ dire avându-l ca arhitect pea cela[i Louis I. Kahn, care este Centrul de ar -t\ britanic\, înc\ un muzeu aflat în spa ]iuluniversitar de la Yale. Co lec ]ia ad\pos te[tecel mai important tezaur de art\ bri tani c\din afara grani]elor Marei Britanii, din vre -mu rile elisabetane [i pân\ azi. Ar hi tec turaîmi taie respira]ia cu s\lile de mu zeu decupateca ni[te feres tre interi oare, cu pere]iideschi[i [i înc\ perile des chise unele spreDoamna cu c\]elulalte le, prin care m\ plimb ca [i cum mi-a[c\uta copiii prin casa noas tr\. Sau o pisic\pe care s-o mângâi. Fi re[ te, mu zeul acestaeste construit ca o vil\ palladi an\ moder -n\, ca o cur te interioar\ a unui palazzo flo -rentin. Îmi aduce aminte, la al t\ scal\, devila ce ad\poste[te pe Bd. Kiseleff ambasa -da Venezuelei, con stru it\ de Marcel Iancu,de priete na mea July Marquez [i de so]ul ei,Eloy Torrez, pe rând ambasadori Dar e,fire[te, o cas\ de zeci de ori mai mare. Încare m\ simt ca aca s\. Toate etajele dauspre un loft uria[ ce ad\poste[te alte picturi[i canapele de pie le în care m\ scufund.În fa]a mea, privesc cilindrul enorm cebroasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene15

inteligente, 13,11% normale [i restul desub 5 % mediocre [i submediocre. A[ vreas\ [tiu care ar fi procentele azi la licee devârf [i licee obi[nuite, la facult\]ile a[a-zisede vârf [i cele de duzin\. Dar întrebarea meaar fi care din mini[trii educa]iei [i înv\ ]\ -mântului ar putea declan[a, conduce [i arbitraaceste test\ri în afara fo[tilor mini[triMihai {ora [i Andrei Marga [i a doamneiAndronescu, a c\rei încercare de a blocahemoragia de diplome de la universit\]ileparticulare a costat PSD-ul un boicot concertatla alegeri. Asta nu înseamn\ c\ universit\]ilede stat pot s\ doarm\ pe rozecât\ vreme orice ierarhie a valorilor în Ro -mânia este o brazd\ tras\ nu pentru se -min]ele ce trebuie s\ r\sar\, ci pentru co -misioanele ob]inute din achizi]ionarea plu -gurilor care ar\.Recorduri [i palmaresuriM\ plimb în voie în acest spa ]iu calmla sfâr[it de s\pt\mân\, care lucreaz\ cao industrie a excelen]ei în educa]ie, la ni -vel mondial. În rasteluri stau priponite bi -cicletele, acolo unde acum do u\-trei sutede ani ar fi putut s\ se adape caii. Toateaceste brazde de biciclete frumos orându -ite vor besc despre spa]iul mare pe care emai u[or s\-l str\ba]i cu un vehicul. E demers între o facultate [i alta, între un c\ -min de studen]i g\zduit de cl\dirile goticesau în noi cet\]ui din cl\diri moderne, do -tate cu s\li uria[e [i policandre, ca de bal,unde studen]ii m\nân c\. Sim]i c\ totulfunc]ioneaz\ a ici precum roti]ele unui ceasel ve]ian menit s\ indice un timp al perfor -man]ei, ceva de genul c\ stu di ezi la unadin primele 10 u niver sit\]i din lume. Dup\QS, a 4-a chiar, dup\ US News & WorldRe port a treia în Statele Unite. În func]iede facult\]i, cifra de pozi ]ionare difer\,treapta urcând mai sus dar, la orice nivelprofesional [i global, este impresionant\.La Biblioteca Memorial\ Sterling e xis t\ osculptur\ care se nume[te Womens Tablecare evoc\ femeile excep]ionale care austudiat la Universitatea Yale, unde nu aufost acceptate tinere fete la cursurile facult\]ilorexistente înainte de 1969. Te ribilblocaj, dar acum nu vreau s\ m\ anga jezîn comentarii legate de discriminarea femeilor.În 1969 eram student\-boboc aFacult\]ii de Litere, la limbi romanice, sec -]ia francez\-român\ din Bucure[ti. Intrat\a 13-a, f\r\ s\ m\ preg\tesc prea mult,pentru francez\, c\ci p\rin]ii mei vroiau s\Aleksandr Liamkin:dau la medicin\, dup\ un bacalaureat luatcu media zece [i 12 ani de înv\]\mânt încare am fost premianta întâi, olimpic\, pre-[edinta cenaclului elevilor pe ]ar\ S\ge t\ -torul aleas\ de elevi. Mul]i m\ întreab\ lace mi-a folosit s\ stau prin biblioteci [i s\scriu c\r]i. Matei C\linescu preda teoriali teraturii, Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga lite -ratura universal\, mergeam la cursurile deAdora]iebroasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene17

oasca şi barza · broasca şisemiotic\, la profesorii Grigore Moisil [iSolomon Marcus [i cursurile lor interdisci -plinare, fascinat\ de logic\ [i algebr\, defi lozofie. Aveam s\ su]in o lucrare de licen -]\ despre care conduc\torul ei [tiin]ific,prof. dr. Paul Micl\u a scris în referat c\este de nivelul celui mai bun doctorat sus -]inut la Francez\ în ultimii zece ani. NuAleksander Liamkin:am r\mas în sistemul universitar, unde do -rea s\-i fiu asistent\, din pricina legii celortrei ani în produc]ie obligatorii pentru unasistent, lege introdus\ la câteva luni du -p\ licen]a mea. Nu mi s-a dat dreptul s\-mi sus]in doctoratul pân\ dup\ 1990. Numi s-a dat voie s\ ies în Occident, s\ de ru -lez bursele primite. Nu am g\sit un post un -Automat muzicalde s\ lucrez dup\ licen]\, dup\ ce mi-amluat nega]ia a[tep tând s\ intru în sistemuluniversitar. Am fost [omer\ în România [a -se ani cu media 10 la exame nul de li cen ]\.{i 50 de sutimi ob ]inute la cuantumul me -diilor ge nerale pe ani pentru acti vitate [ti -in ]ific\ [i cercetare. Pentru c\ ni mic din ceeace am f\cut în România nu contea z\,nici m\car ceea ce am f\cut pentru cul turaromân\ sco]ând sute [i su te de titluri, a[vrea s\ fiu student\ la Yale, s\ fi aplicat însecret la aceast\ Univer si tate [i s\ fi fostadmis\ de ea, în 1969-1970-1971. {tiusigur c\ i-a[ fi f\cut fa]\. A[ fi înv\]at ca onebun\ printre c\r ]ile biblio tecilor ei, m-a[fi afirmat printre studen]ii ei în acest spa]iuîn care, dac\ munce[ti [i gânde[ti, exi[ti.Mi-e dor de acest timp în care, a semeneamie, mul]i tineri în Ro mânia au fost obli -ga]i s\ nu exis te decât ca ni[te sferturi [ijum\ t\]i de m\sur\. Nu eram mai pu ]in do -ta]i mul]i dintre noi decât cei admi[i la U -niversita tea Yale. A[ vrea s\-mi iau o re van -[\ chiar [i acum. Când nu pot s\ m\ plimbîn a cest spa]iu doar ca turist\. Mi-e dor demi ne, de mi ne f\r\ aripile retezate. Am în -cercat s\ zbor în România, s\ nu fac conce -sii, s\ m\ ascund [i preling printre bi blio -teci [i c\r]i, s\ nu m\ ratez. S\ nu m\ pros -tituez ca al]i intelectuali, care stau cu mâ -na întins\ cer[ind privilegii de la pu terea deieri [i de azi. Dac\ a[ fi student\ la Yale,nu a[ cere nimic decât accesul la cursuri [ila c\r]i. M-ar locui fanatismul pasiunii dea cunoa[te într-o lume cu sute de fanatis me.O student\ din ChinaM\ plimb pe str\zile largi cu imensepe luze [i turnul Harkness, ca o campanil\de Ev Mediu european, se uit\ la mine.M\ lovesc pe trotuar de trei persoane ca -re merg drept înainte, cu privirea la nive -lul parterului sau primelor etaje din caselestil gotic ori stil victorian în care locuiescstuden]ii de la Universitatea Yale. Un cu -plu de p\rin]i ]in îmbr\]i[at\ între ei o tâ -n\r\ sub]ire care este fiica lor. Parc\ le-aaruncat cineva peste chipuri o g\leat\ de18Însemn\ri ie[ene

-mişcarea literara · mişcarea li20[apte poeme deIoan Moldovanserile din NecopoiFemei pe care se vede mai clar îmb\trânirea, precum peMeri [i pe nuci pr\bu[i]iVreme mohorât\ peste vii pline de rod obositApoi o sear\ nou\, gâ[tele se scald\ voluptuos în apanoroioas\Nu salveaz\ nici o cetate, cum nici culeg\torii nusurâdCum nici pe c\r\ri perisabile tinerii fii nu maiîmpr\[tie lapteNu m\ mai ocup cu lumina ca în trecut, nu mai v\dUn c\]el cvasinou e-acela[i câine b\trân care-mi aduce sufletul pe lumea asta clocindu-se-n auruldin ultimu-i ou.vineri de februarie, 98E [i vineri, e [i trei[pe, zice [oferulIar casieri]a: [i luna viitoare va fi tot a[aAcum m\ uit ca mâ]a-n calendar: a[a va fiPe-afar\, prin bihor, iarna-i prim\var\Hainele-s grele pe umeriIdeile devitaminizate, mai des nu sunt delocV\zând [i necrezând îmi spun în drum spre baieC\ va trebui s\-mi dau de lucru regulat, s\ m\-ngrijescmai atent[i-mi aminteam imaginea tat\lui meu mort, cu guradeschis\Cu din]ii strica]iCu pieptul suit neverosimil spre tavanul S\liiLugubreluni de februarie, 98Lun\ dement\ în c\lduri z\p\cind r\sturnând omorândOmul meu pus pe amân\riÎ[i trece ziua murindÎmp\ratul Augustin pe catafalc cu ]easta t\iat\ [i cusut\de cârpaciCreierul s\u în f\râme noi [i putredeC\l\tore[te prin canale spre râul s\rac al ora[ului NapocaSpre râuri mai mari pân\ în mare[i din mare în mare. Din mare în mai mare, la gurileNiluluiÎn Egipet, visul vie]ii sale de poetSus pe colin\ printre „confra]i”, petrecându-l„pe ultimul drum” [iTata într-o parcel\ vecin\Cioc\nind u[or în p\mânt s\-mi aminteasc\De via]a lui. [i eu vesel [i mortpentru un haiku al t\iatului de lemne,iarna, în bihorAi nevoie de bonc\u, plural boncau\De titeu, titeau\De un mai ]ap\n [i de o ninsoare în care s\ stai„când redevii pentru o clip\ un om vechi”Am frunz\rit vreo dou\ ore teancurile de caieteadunate în timpCe vertij de z\d\rnicie ce vid ce moarteCe s\ m\ fac? Mi-a trecut via]a [i unde am fost? Amdormit-oÎnsemn\ri ie[ene

Am ame]i-o. Mut obiecteVreau s\ fac cur\]enie când se crap\ de ziu\Sfâr[it de var\ la Balbec. O clip\ m\ opresc dinpreumblarea brownian\Prin cas\ atâtea lucruri domestice o turm\ pe care op\zescÎntre ele a nins trist [i histericA nins trist [i histeric am trecut prin parc. Era mai caldM\ opream [i c\utam turturele în copaciSt\teau câte una sau în perechi camuflate printre fulgiSeara gri [i alb\ umed\ [i rece îmi aminte[te seara altevie]iCând r\bdam timpul [i tr\geam saniaAcum n-am decât pornirea nu [i energia de-a r\t\ciAcum ninge iarAcum e sear\ iar\[iStau la fereastra mea [i ascult cum fierbe mâncareaMor [i mi-aduc aminte iarÎn urm\ zeul pufnind în râs cu duio[ieAtroce totu[i când lic\re[te din cerneala de pe hârtiecerDe plumb de diminea]\ de sear\ corectDeodat\ în neteda lui întrebare constela]ii vii, pulsari,galaxiiDar nu cele cunoscuteAltele, în bulboane iluminând din interiorO fântân\ clipocind acolo sus [i aici jos umflat de plânstrebuie numaidecâtS\ merg la înmormântare unde m\ a[teapt\ NeamurileTrec printr-o sal\ de repeti]ii deranjez urc sc\ri de lemnPentru c\ numai dincolo îi pot g\si pe-ai meirecitind MontaleIluzia c\ [i tu ai avut acces la misterioasele salereminiscen]eLa profunzimi pe care aproape te hot\r\[ti s\ le sondeziDar când s\ faci încercarea, în frigul sec al l\untrului,nu se audeNici o muzic\ nemuritoare. Numai acum [i atunciÎnsemn\ri ie[eneRuptura fulger\ întinderi obscure [i istorii necutreierateFotograme în plasma nocturn\„via]a are oscila]ii / între sublim [i imund / cu evidenteînclina]ii / spre termenul secund”Aleksandr Lyamkin:Centaur-mişcarea literara · mişcarea li21

cronica traducerilor · cronica tr22Codrin Liviu Cu]itaruUn condeier (post)modernRepublicarea variantei româ -ne[ti, la Humanitas (ajuns\,iat\, în 2012, la edi]ia a cin -cea *), a romanului M\tu[a Julia [i conde -ierul (traducere ini]ial tip\rit\ la Univers,în 1985!), apar]inând celebrului scriitor pe -ruan Mario Vargas Llosa, este, în felul s\u,un eveniment cultural, cu atât mai mult cucât avem acum în fa]\ o edi]ie necenzura -t\. Nu vreau s\ fiu b\nuit de afirma]ii gratuite.Apar ast\zi în România numeroasec\r]i bune (în primul rând traduceri), iarfor]a estetic\ a lui Llosa r\mâne mai con -ving\toare, poate, în R\zboiul sfîr[ituluilumii [i chiar în (dificila) Conversa]ie “LaCatedrala” – opere de asemenea cunoscutepublicului nostru – pentru a presupu -ne c\ introducerea de mai sus s-a doritdoar o captatio benevolentiae. Am f\cuttotu[i constatarea cu maxim\ seriozitate,gîndindu-m\ la „sincronismul” cultural alnara]iunii sud-americane cu starea socie -t\ ]ii române[ti contemporane. Într-un a -nume sens, tind s\ cred c\ lectorul române mai bine preg\tit în prezent s\ „rezo ne -ze” mental cu alegoria lui Llosa decât era,prezumtiv, în a doua jum\tate a anilor opt -zeci. Criza de identitate [i ambiguitateacultural\, al\turi de textualizarea existen]ei[i pierderea punctelor de reper, într-un uni -vers cu valori r\sturnate, toate exploratesubtil de romanul M\tu[a Julia [i conde -ierul, sunt, paradoxal, mai inteligibile nou\în (pre?)capitalism decât p\reau s\ ne fieîn comunism. Povestea plin\ de „absurdi-t\]i” cu moral\ ([i, desigur, cu cifru) creat\de fostul pre[edinte peruan ([i tradus\ excelentde hispanistul Coman Lupu) se po -trive[te ca o m\nu[\ – din punct de ve derecultural – lungii tranzi]ii române[ti.Romanul la care ne referim r\mâne, in -discutabil, un exemplu de postmoder nism,fiind articulat pe fondul poeticii (implicite)a crizei [i angoasei creatoare. Structural,autorul folose[te cam toat\ recuzita strategic\a genului, intersectând na ra]iunile [inaratorii, suprapunând povestirile [i chiaramestecându-le, fic]ionalizând realitatea [i,prin determinare, textualizând lumea. Îns\nu aici ofer\ artefactul s\u literar probaprincipal\ de postmodernitate. Ea se afl\mai curând în ideologia cultural\ încorporat\acestei structuri narative proteice [i,pân\ la un punct, derutante, legându-se deamintita stare de anxietate individual\ [icolectiv\. Despre „dinamica” nelini[tii comunitare(post)moderne afl\m prin mij -locirea naratorului din prim plan (suficientde credibil), Varguitas (un alter ego al luiLlosa însu[i), care se îndr\goste[te de m\ -tu [a sa Julia [i in tr\ volens nolens într-ozon\ a confuziei morale [i axiologice. Totodat\,în interiorul „percep]iei” lui de reflector,apar mici – la început, apoi din ceîn ce mai mari – bre[e reprezenta]ionale,ca re descriu intromisiunile unui narator se -cundar, bolivianul Pedro Camacho, a dusla Lima (la postul de radio unde lucreaz\[i Varguitas) pentru talentul s\u jurnalisticde excep]ie. Prin intermediul lor, p\trundemîntr-o lume diferit\, grotesc\, melodramatic\,absurd\ [i, nu rareori, terifian -t\, care, în mod categoric, a fost obiectulprincipal al preocup\rii autorului.Nu cred c\ gre[esc spunând c\ universullui Camacho r\mâne partea rezistent\a romanului [i, în acela[i timp, cifrul me -sajului s\u postmodern. Condeierul radiofonical lui Llosa este – în sensul aproapeconcret al termenului – o ma[in\ de f\cuttexte, uimindu-[i [efii [i ascult\torii princapacitatea lui paranormal\ de construc]ie epic\. Camacho transform\scrisul în tr-o adev\rat\ industrie, fo lo -sind cartea de telefoane pentru se lec -]ia numelor persona jelor sale [i h\r]igeografice pentru toponi mele narative.El are un set de citate celebre, lacare apeleaz\ inteligent, dând impresia deerudi]ie [i, probabil mai mult de cât oricealtceva, dezv\luie un instinct de adaptarela presiune demn de invidiat. Cu priviri a -gere [i gesturi repezite, el prinde din zborinforma]iile ce l-ar putea ajuta, speculândcu abilitate gazet\reasc\ fiecare detaliu(virtual) epic al spa]iului unde se mi[c\.Într-un fel, Pedro Camacho textua lizeaz\– cu destul\ brutalitate – realitatea înconjur\toare,extr\gând elementul sen za ]io -nal din (aparent) insignifianta poves tire cotidian\.Succesul s\u „de pia]\” este la începutenorm, popula]ia a[teptând cu sufletulla gur\ noile istorisiri ale scribului ne -obosit, de la microfonul sta]iei radiofo ni ce.Apoi, treptat, ascult\torii observ\ cu stu -poare un lucru nea[teptat. Nara]iunile pars\ se intersecteze, amestecându-[i persona -jele [i situa]iile, mai întâi vag, abia sesiza -bil, dup\ aceea tot mai evident, ajun - gândla neinteligibilitate [i abera]ie. Publi cul de -vine iritat [i lumea intr\ la b\nuieli. Condeierulînsu[i confirm\ suspiciunile, f\ - cândo criz\ de apoplexie [i, cu aceast\ ocazie,dezv\luindu-[i drama. Industria li terar\ pecare o ini]iase s-a ar\tat mai pu ternic\ de -cât posibilit\]ile lui intelectuale limitate.Prin urmare, este strivit de propriul s\u u -nivers fic]ional [i eliminat din interiorulunui mecanism gigantic, pe care avea impresiac\ îl controleaz\ asemenea unuidemiurg. Simplificând pu]in metafo ra luiRoland Barthes, putem spune c\ autorulmoare, fiind ucis de c\tre îns\[i cre a]ia sa.Ironia întregii situa]ii deriv\ din faptulc\ amicul lui Camacho, naratorul Varguitas,î[i realizeaz\ finalmente visele neconven]ionale,c\s\torindu-se cu m\tu[a Julia[i devenind beneficiarul fericirii non-con-Însemn\ri ie[ene

Aleksandr Liamkin: Master T.Însemn\ri ie[eneformiste, la care nu sperase nici în scena -riile sale futuriste cele mai optimiste. „Fic -]iunile” tinere]ii eroului se dovedesc maire ale decât „realit\]ile” fic]ionale de matu -ritate ale condeierului bolivian. Func]io -nea z\ aici, indubitabil, principiul vaselorcomunicante. Textul reprezint\ intermediarul(flexibil) a dou\ spa]ii complemen -ta re [i, totu[i, deosebite – realul [i fic]io nalul.Intersec]ia lor (prin medierea textual\)r\mâne mereu o chestiune de estimare re -lativ\, iar nu procentual\. Cantitatea dereal încorporat\ în fic]iune sau cea de fic -]ional cuprins\ în realitate pot fi doar presupuse,îns\ niciodat\ analizate microsco -pic. Textul e un vad al scurgerilor masive [icontinue în ambele direc]ii. Mai mult, conformaceleia[i axiome, se poate constatac\ succesul unuia devine necondi]ionat e -[ecul altuia, pe când fericirea celuilalt poa -te foarte bine duplica nefericirea ta profun -d\. Într-o interpretare absolut\, Varguitasajunge astfel responsabil pentru destinullui Camacho ori, mai precis, fic]iunea lui„real\” poart\ r\spunderea moral\ pentrusucombarea realit\]ii „fic]ionale” a înver -[unatului scrib radiofonic. Experien]ele lordiferite nu sunt prezentate accidental înparalel. Senza]ionalul lui Varguitas (expe -ri mentat empiric de c\tre naratorul princi -pal, angrenat – victorios în cele din urm\– într-o lupt\ cu prejudec\]ile familiei [i custereotipurile societ\]ii) nu este doar „maiautentic” decât cel al lui Pedro (tr\it preponderentintuitiv), ci [i „calitativ” superi -or. Dac\ prin Camacho, autorul moare,l\sându-[i existen]a invadat\ de text, prinVarguitas, personajul supravie]uie[te, subjugândtextul cu propria lui existen]\. Omoral\ postmodernist\, plin\ de conota]iiinterpretative auxiliare, cel pu]in tot atât deinteresante ca [i punctul lor de plecare.Nu pot încheia aceast\ prezentare aromanului lui Llosa f\r\ a m\ opri m\cara supra uneia dintre ele. Este vorba desprealienarea individului într-un spa]iu socio-cul -tural pe care nu mai reu[e[te s\-l domi ne.Aici se poate face o compara]ie via bil\ în -tre M\tu[a Julia… [i nuvela scriitoruluinord-american Herman Melville – din se -colul al XIX-lea – Bartleby, copistul. O po -vestire de pe Wall Street, despre care amscris pe larg, în aceast\ rubric\, în urm\ cupu]in timp. În textul respectiv, avem un na -rator similar lui Varguitas, datorit\ intersec -]iei lui existen]iale cu un „caz” pe cât destraniu, pe atât de semnificativ. Reflecto -rul este un avocat de succes (cu birouri peWall Street), care angajeaz\, la un momentdat, un nou copist (Bartleby), în ciuda vizi -bilei bizarerii comportamentale ce îl carac -terizeaz\. Ini]ial, Bartleby munce[te uria[cronica traducerilor · cronica tr23

{tefan AfloroaeiLipsa de sens,solitudine [i orgoliuAst\zi, când privim în grab\ la ceea cese întâmpl\ cu noi în[ine sau în jurul nostru,recunoa[tem mult mai u[or lipsa unuiposibil sens. Fie c\ este vorba de sensulunor eforturi cotidiene sau comune, fie decel propriu fiec\ruia în parte, în ultim\ instan]\al vie]ii ca atare, acest sens pare cutotul vag sau absent. Pu]ini dintre noi – [iprobabil în pu]ine momente ale vie]ii lor –ar putea s\ vorbeasc\ despre un posibil sensîn ceea ce exprim\, fac sau sufer\. Dac\ace[tia din urm\, în ceea ce-i prive[te, auuneori sentimentul c\ se afl\ pe o cale a -leas\ în chip liber, c\ st\rile de lucruri nudecurg complet arbitrar, îi putem crede caatare. Nu înseamn\ nicidecum c\ sunt lip -si]i ei în[i[i de îndoieli. Vor sesiza în deserânduri cum lipsa de sens atinge destulezone ale vie]ii [i în destule momente peca re le tr\im.Drept urmare, vorbim mult [i în multefeluri despre cele lipsite de sens. În unelesitua]ii, despre cele absurde. Acestea suntnumite tot mai u[or, ca [i cum am avea olung\ familiaritate cu ele. Sensul, îns\, esteceva precar, nesigur, greu de recunoscut.Cum po]i avea eviden]a unui sens în ceeace se petrece cu noi de la un timp la altul?Este greu de sesizat a[a ceva. Nici nonsen -sul nu poate fi admis u[or, întrucât nega]iasub care st\ este ea îns\[i slab\. Nume[teceva ambiguu, prea ambiguu spre a te fa -ce sigur de ceea ce vezi. Lipsa de sens,dimpotriv\, ar exprima tocmai ceea cesim]i c\ se petrece, deseori, în lumea careî]i este proprie.A[ dori s\ m\ opresc pu]in la acest sen -timent al lipsei de sens, invocat frecventÎnsemn\ri ie[eneîn literatura filosofic\ [i, probabil, tr\it în -tr-o manier\ destul de confuz\.În[el\tor este mai ales primul termendin aceast\ expresie. Fire[te, multe altelesunt în[el\toare, mai ales atunci când tereferi la ceva eterat (de pild\, sensul vie]iiunui om care nu [tie dac\ are sens ceeace face), ca [i cum sensul ar putea s\ fieel însu[i dat, dat ca atare, cândva anume[i undeva, în felul unui lucru verificabil 1 .Primul termen este în[el\tor întrucât lipsaa ceva, îndeosebi când e vorba de cele o -Aleksandr Liamkin:mene[ti, nu e niciodat\ simpl\ absen]\.Cu atât mai mult când intr\ în joc cele tr\ -ite în ordine spiritual\. În astfel de situa]ii,lipsa a ceva nu înseamn\ nicicum c\ acelceva nu exist\, c\ nu se resimte în nici unfel. [tim bine c\, de aceast\ dat\, lipsa în -s\[i exprim\ o nevoie sau o trebuin]\ defond. Ea vorbe[te despre ceva dorit sau a[ -teptat îndelung. A[adar, sentimentul lipseide sens nu este deloc liber în privin]a sensului.Se face resim]it tocmai acolo undeprezen]a sensului este posibil\ [i într-unfel dezirabil\. Iar aceast\ din urm\ posibi -litate, a sensului, nu are deloc grani]e fer -me. Cum vedem oare, de exemplu, un a -sediu de propor]ii [i cu efecte catastrofalepentru cei asedia]i? Probabil c\ absurd înprivin]a inten]iei sub care e produs [i a ur -m\rilor sale. Îns\ pentru cronicarul de serviciu,s\ spunem, descoper\ o anumit\ mo -tiva]ie, o minim\ logic\ în evolu]ia sa? Cumapare din punctul s\u de vedere? Dar pen -F\r\ titlu (desen)mişcarea ideilor · mişcarea id25

mişcarea ideilor · mişcarea idtru cel care, pictor fiind, prive[te fascinatspectacolul teribil al confrunt\rii? Ce s\mai spunem de cel care, peste secole, a -[ea z\ totul într-o alegorie literar\? Nu sepoate decide imediat în astfel de chestiuni.{i aceasta, deoarece oricând este riscant avorbi despre lipsa simpl\ [i pur\ a sensu lui.Aleksandr Liamkin:Las îns\ deoparte acest lucru întrucâta[ vrea s\ spun c\, în destule situa]ii, sentimentullipsei de sens nu este nici nevinovat[i nici pur speculativ.Când revine, credin]a în absen]a complet\a sensului are în spatele ei o alt\ cre -din]\, cea în condi]ia absolut solitar\ a o -Sfinxulmului. Acesta se vede pe sine, la un momentdat, singura surs\ a celor cu sens saulipsite de sens. Ajunge s\ se considere singurulloc în care se joac\ [i se dejoac\ sen -sul ca atare. În consecin]\, ceea ce se afl\în afar\, dac\ se mai poate vorbi de un„în afar\”, nu poate fi gândit sub categoriasensului. La limit\, este de negândit [ide neexprimat. Sensul, acum, prive[te închip exclusiv lumea omului, este dup\ pu -terile sale de judecat\ [i voin]\ 2 . Chiar [iatunci când se vorbe[te de o logic\ a sentimentelor(Théodule Ribot), a incon[tientului(în psihanaliz\) sau a vie]ii sensibile(Maurice Merleau-Ponty), credin]a în solitudineaomului se p\streaz\. Este în joc osolitudine de fiin]\, ontologic\, spre a vor -bi pu]in mai preten]ios. Se consider\ c\doar omul face posibile sensul [i lipsa desens, doar omul le instituie, le de]ine [i lepoate pierde.Cu fiecare mod de asumare exclusiv\ aceva, omul se vede singur [i condamnat laceea ce el însu[i asum\. De pild\, condam -nat la sens (cum spune ultimul dintre autoriiinvoca]i mai sus). Sau condamnat lalibertate (Jean-Paul Sartre), eventual la revolt\(Albert Camus) [i la comprehensiu -ne de sine (Hans-Georg Gadmer). Feno -menologia clasic\, husserlian\, nu a ie[itdin locul acestei solitudini. Singura moda -li tate de constituire a sensului este, pentruea, cea inten]ional\. Cât\ vreme inten]io -nalitatea define[te exclusiv modul omenescde a fi, sensul [i lipsa de sens suntac cesibile doar în sfera de posibilitate a in -ten ]ionalit\]ii. Nu intr\ în joc o alt\ inten -]ionalitate decât cea proprie omului [i nua pare posibil\ constituirea non-inten ]io -na l\ a unor fenomene. Despre aceste do -u\ po sibilit\]i vor c\uta s\ vorbeasc\ al]i fe -nome nologi (precum Rudolf Otto, MirceaE lia - de, Jean-Luc Marion), sensibili deo -po tri v\ la experien]a religioas\ [i la ceapro prie artelor. Dincoace, îns\, se asum\cre - din]a în solitudinea definitiv\ a omului.A ceasta cunoa[te multiple chipuri, fi -ind tr\ i t\ atât de unul singur, cât [i îm pre-26Însemn\ri ie[ene

Aleksandr Liamkin:un\ cu al]ii, atât în marginea comunit\]ii,cât [i ca via]\ comun\.Ce a[ dori s\ observ în leg\tur\ cu celespuse mai sus? Este mult orgoliu în solitu -di nea pe care o pretinde – [i apoi o sufer\ca o condamnare – omul modern. Acestorgoliu nu se atenueaz\ deloc atunci cândcei care vorbesc despre lipsa de sens a existen]eideplâng o asemenea condi]ie. Niciatunci când se revolt\ cu elocven]\ în v\ -zul celorlal]i. Dimpotriv\, cum se întâmpl\în cazul lui Camus, orgoliul se ascunde pâ -n\ [i în asumarea, aparent senin\, a unuidestin grav. Este o asumare trufa[\, propriecelui care se vede pe sine asemeni unui zeuîn m\rea]\ suferin]\. Orgoliul s\u dep\ [e[ -te mândria solitarului împ\cat cu sine, cât[i pe a celui care consider\ revolta inutil\.C\ci este în joc superbia unui om care cre -de c\, în revolta sa fa]\ de puterile lumiide aici sau de dincolo, a v\zut deja totul [iLa plimbarea în]eles c\ toate au r\mas în seama sa.A vea dreptate Evagrie Ponticul, mândriaascunde întotdeauna o form\ de idolatrie.În arogan]a nem\surat\ a propriului cu get,omul ajunge la idolatrizare de sine. Doarc\, în acela[i timp, acuz\ teribil ceva dinîn tunecate h\uri, izbucne[te în el scanda -lul c\ omul exist\ doar a[a cum exist\.Ce ar putea s\ ne spun\ în cele din ur -m\? Nimic nu se compar\ cu ceea ce îieste dat omului s\ fie [i nimic nu se afl\ înafara sa, nici natur\, nici puteri cosmice[i nici zei. Nu mai exist\ ceva de felul unui„în\untru” sau a unui „în afar\”, nimic alt -ceva decât ceea ce omul singur instituie.Lumea îns\[i exist\ pentru sine [i odat\cu propriile sale deschideri. Iar destinul a -junge el însu[i o afacere omeneasc\. Prinurmare, omul se poate socoti st\pân pe si -ne în magnifica sa nefericire, în efortul s\uneomenesc de a readuce totul în seamaomului. Ne amintim câteva propozi]ii frec -vent reluate în ultimele dou\ secole: „o mulî[i f\ure[te singur propriul destin”, „o muleste ceea ce singur face din sine”, „fiecaredintre noi are destinul în propriile mâini”,„destinul este omul însu[i” etc. Su n\ frumos,încât au devenit ideologeme de uz co -mun. Cel care le face pl\cute auzului înpia]a public\ poate s\ ofere un adev\ratspectacol, în care omul s\ se simt\ satis -f\ cut c\, în sfâr[it, a devenit m\sura tutu -ror lucrurilor care exist\ întrucât exist\ [icare nu exist\ întrucât nu exist\.Ciudat este c\, dup\ ce se vede singur[i cu destinul s\u în fa]\, „la îndemân\”,o mul dramatizeaz\ în continuare. Fie deplângeacuzator starea în care se afl\, ostare grav\ [i cosmic\, fie se vede un eroudamnat, singular, din stirpea marilor revol -ta]i în fa]a neantului. Într-adev\r, un teribilorgoliu se ascunde aici, conivent cu îns\[isolitudinea stranie pe care omul o cla mea -z\ cu privire la sine.1„Nimic mai bizar, probabil, decât situa]iacelui care, mergând singur [i îngândurat pedrum, se tot fr\mânt\ ore în [ir [i se întreab\unde este sensul vie]ii sale, dac\ într-adev\rmai are un sens [i cum îl poate afla, cum poatefi sigur de sensul celor întâmplate etc. S\ ne i -magin\m c\ îl opre[te cineva [i îl întreab\ ceanume caut\ cu atâta îngrijorare, r\spunsuls\u fiind: „Caut sensul vie]ii mele”. Ce am pu -tea spune despre un astfel de om? Unii, proba -bil, l-ar socoti nebun, al]ii ar spune c\ este prin -tre pu]inii oameni treji dintre noi. Cred totu[ic\ acest om este departe nu doar de ceea cese întreab\ întruna, ci [i de el însu[i, chiar dac\unora ne-ar place din când în când s\ întâlnimun asemenea om, pentru simplul motiv c\ [i-ag\sit timp s\ stea, în sfâr[it, fa]\ în fa]\ cu gândurilesale ciudate.2În mod surprinz\tor, cel care acord\ no -]iu nii de sens o interpretare strict logic\ expri -m\, în chip indirect, tocmai aceast\ credin]\.Analitica logic\, pentru care cu sens [i f\r\sens este doar propozi]ia, enun]ul ce poate fidovedit adev\rat sau fals, anun]\ în mod apa -rent neutru aceast\ solitudine a omului. Îns\ lafel se întâmpl\ [i în afara unei asemenea interpret\ri,cât\ vreme se va spune c\ logica pecare o delimit\m este proprie doar modului o -menesc de existen]\.mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene27

cave canem · cave canem · cav28Anton Ad\mu]Câte ceva [i desprecoresponden]aCamil Petrescu – Noica (2)Un nou episod epistolar poate ar maiputea l\muri ceva dac\ este sau poate ficeva (de) l\murit. O generalizare a cazuluiparticular pe care-l prezint se impune în s\.În scrisoarea din 25 ianuarie 1938 adre -sat\ lui Camil Petrescu, referindu-se la au -dien]a piesei Suflete tari, Noica scria: „v\doresc din toat\ inima în]elegerea celorlal]i– de[i publicul din seara aceea nu miap\rut destul de l\murit” 1 . {i aceast\ for -mul\ se poate extinde asupra întreguluidestin camilpetrescian, iar în jurul acestuidestul se poate ]ese, treptat, substan]ialismul[i trecut sistematicul lui refuz.„Mai trebuie spus ceva, spre a scoatera]iunea din acea inadecva]ie cu sine, a cearan\ deschis\ a spiritului, c\reia în chip ui -mitor, de la periferia marilor culturi, ci ne -va ne[tiut de nimeni [i aproape nesoco titde ai s\i i-a dat nume” 2 . Ce se mai poa terostui în marginea acestei încerc\ri? Poa -te sentimentul unei culpabilit\]i sau, ori -cum, acela al unei mari neîmpliniri. Estecu siguran]\ ceea ce r\mâne, dincolo deenciclopedisme de circumstan]\ [i filosofiide budoar. Prin urmare: „dac\ [ov\ie cineva s\-l rânduiasc\ pe Camil Petrescu prin -tre cei mari ai culturii române[ti, atunci vatrebui s\ citeasc\ Doctrina Substan]ei” 3 .Ceea ce repro[eaz\ Camil Petrescu fe -nomenologiei este incapabilitatea ei de aexplica ordinea istoric\. Mecanismul feno -menologic este incapabil de a privi istoriaaltfel decât ca pe un fenomen, iar atuncicon[tiin]a inten]ional\ ar fi con[tiin]\ deistorie. „Ce vrea fenomenologia, cu esen -]e le ei, este s\ vad\ fiecare lucru în sinealui. Îns\ dac\ sinea lor lumineaz\ lucrurile,acestea doar exprim\ sinea, o manifest\,o descriu. Po]i închipui alte lucruri ale si -nei de a se manifesta, dar atunci ai trecutdin real în posibil. Lumea toat\ devine spectral\,iar a[a s-a întâmplat cu fenomenologia,atunci când a încercat s\ fie mai multdecât descriere fenomenologic\; a dat spec -tre teoretice” 4 . Fenomenologia lunec\ ast -fel, dup\ Camil, în posibilul gol tocmai pen -tru c\ Husserl a ignorat dimensiunea substan]ialit\]ii.Pe de alt\ parte, substan]ialis -mul „ar putea fi privit cel pu]in ca o între -gire a fenomenologiei, adic\ o trecere a eidin spectral în realul istoric.” 5Numai gândul nu poate modifica reali -tatea absolut\. Schimb\rile absolute pot firealizate numai prin acte fizice absolute. Totceea ce exist\ în mod absolut reprezint\manifest\ri absolute ale concretului istoricdat, [i el este dat „într-o unitate organic\e xisten]ial\ absolut\”. „Nici una dintre mo -dalit\]ile lui nu se poate reduce f\r\ o mutilarea întregului. Tot ceea ce exist\, exis -t\ cu titlul cu care exist\” 6 . Aceast\ unita -te a concretului, organicitatea lui existen -]ia l\, este dat\ într-o intui]ie esen]ial\ în -cât orice dat absolut al concretului este dat[i condi]ionat de întreaga existen]\, [i a -cest întreg îi confer\ titlul de existen]\ caatare. Organicitatea este substan]ial\ [i eaofer\ gradul de ra]ionalitate. „Concretul al -c\tuie[te un sistem existen]ial ale c\rui p\r]isunt între ele într-o relativitate dat\ cu titlulde existen]\” 7 . Aceast\ realitate absolut\,ca sistem de date absolute [i aflate înprezen]\, constituie concretul, quiddita -tea. Dup\ Noica, „esen]a nu se poate de -fini, tocmai pentru c\ ea define[te. Ea re -prezint\ o întrebare-r\spuns: ce este încazul fiec\rui lucru, «ti esti» la Aristotel, deunde îi vine [i formularea: «quid est», quidditatea”8 . Termenul este aristotelic [i estelatinizat sub forma lui quidditas. A fost introdusde traduc\torii latini ai lui Avicen -na. Este definit drept ceea ce r\spunde laîntrebarea quid sit prin opozi]ie cu an sit.Sensul este de esen]\ care se distinge dee xisten]\ iar diferen]a se exprim\ în defi -ni]ii. Cuvântul va fi preluat de Toma d'A -quino ca sinomim pentru form\, esen]\,natur\. Berkeley pare a folosi cuvântul în -tr-un mod diferit. La el înseamn\ faptul dea fi altceva. Vorbe[te despre aceasta în pa -ragraful 81 din The principles of humanknowledge. Ideea este aceea dup\ care odefini]ie închide în sine un element sufici -ent pentru a putea distinge ceva de nimic.Este ideea abstract-pozitiv\ de quidditate,de entitate sau esen]\.Metoda substan]ialist\ poate fi denumi -t\ drept „capacitate de a vedea sensibil“, iaracestui sensibil, autenticitatea [i substan ]ia -lul îi sunt moduri de existen]\. Noica scriac\ „viziunea lui Camil Petrescu ]ine sauca de în m\sura în care, solidar\ fiind o cli -p\ cu fenomenologia, reu[e[te s\ de vin\autonom\ fa]\ de ea” 9 .Decisiv îns\ e tot noocratul în ceea celprive[te. Într-un articol din Lumea (anulI, nr. 7, 4 noiembrie 1945) scria: „Un au -tor n-are nici un interes moral s\ câ[tigejudecata contemporanilor [i, personal, nicinu m\ gândesc de pild\ s\ public aici Doc -trina Substan]ei sau s\ las s\ se joace Dan -ton. N-am nici cel mai mic interes s\ facacest lucru [i nu sunt nicidecum curios s\aflu ce cred contemporanii mei despre a -ceste lucr\ri. Cât am dat publicit\]ii este des -tul pentru o carier\ literar\ [i de mai mul -t\ reputa]ie la Bucure[ti nu am nevoie” 10 .{i, ca într-un soi de fatalitate pe care auto -rul singur [i-o avanseaz\, n-a publicat Doc -­Însemn\ri­ie[ene

trina Substan]ei [i n-a v\zut pe scen\, câta tr\it, nici Jocul Ielelor, nici Caragia le învremea lui [i, bineîn]eles, nici Danton (ter -minat\ în toamna lui 1925, piesa se joac\în premier\ absolut\ pe scena Na ]ionaluluidin Bucure[ti la 30 decembrie 1974).În final voi selecta câteva pasaje careîmi par semnificative din cele trei scrisoripe care Noica le-a trimis lui Camil, nu îna -inte de a spicui câteva pasaje din scrisoa -rea adresat\ de Noica Floric\i Ichim. E -pistola este din data de 24 februarie 1980,P\ltini[.Aleksandr Liamkin:„[…]. În ciuda admira]iei mele pentruCamil Petrescu, n-am avut niciodat\ unbun contact cu el, în parte datorit\ dife -ren]ei de vârst\ [i a timidit\]ii mele de a -tunci fa]\ de tot ceea ce nu era filozofiepropriu-zis\. Am fost [i am r\mas, poate,în îngustimea unei specialit\]i, în timp ceCamil Petrescu trecea suveran prin variateforme de cunoa[tere [i crea]ie.Nu am nimic de la el [i nu-mi amintescs\ fi primit r\spunsul la scrisoarea mea ul -tim\. Abia îmi amintesc c\ i-am trimis-o,dar nu m\ recunosc în tonul ei impertinent.Probabil c\ autorul Mioarei – care-mid\duse bilet s\ v\d piesa, în dorin]a de-aavea [i alte aprecieri decât cle r\ut\cioaseale unor critici – m\ scuturase bine cândîmi începu sem comentariul. Avea obiceiuls\ asculte câteva clipe ce-i spu neai, iar da -c\ nu-i pl\cea gândul critic, î[i lua aparatulde la ureche [i-]i spunea el, f\r\ menajamente,ce credea despre pu]in\ tatea în]e -legerii tale [i despre o pera sa. Cred c\ a[as-a întâmplat atunci, iar reac]ia mea estecea a timidului care întrece m\ sura […]. Colaborareamea la Re vista Fun da]iilor a de -Totul e de[ert\ciune...cave canem · cave canem · cavÎnsemn\ri­ie[ene29

cave canem · cave canem · cavcurs totu[i sub bun\ voin]a lui con stant\ […].Era, pen tru genera]ia mea (Elia de, Cioran,Eugen Io nes cu, Comarnescu, Ma noliu) […],un om de cultur\ stra niu, extraordinar în -tr-un sens, dar de o susceptibili tate care-l sc\ -dea uneori în ochii no[tri. L-am admi rat c\n-a ]inut defel la «carier\» (a refu zat din ti -nere]e asisten]a oferit\ de P. P. Negules cu),dar – cu ex cep]ia lui Eliade poate – amfost nedu me ri]i de natura sa protei c\, sortit\s\-l duc\ pân\ la a face cronic\ sporti v\.Personal spuneam despre el, între prie -teni, c\ este atât de inteligent încât poatesimula orice, luând dup\ voie chipul de ma -re clas\ al poetului, al romancierului, al e -seistului, al filozofului, al matematicia nului[i al vizionarului. Ca s\ vede]i cât de depar -te mergea nesiguran]a judec\]ii [i re]i ne -rea noastr\ în ce-l privea, v\ voi spu ne c\ne-am îndoit de existen]a manuscri sului fi -lozofic depus la Vatican. Cu atât mai fericitsunt acum s\ aflu c\ manuscrisul e xist\ [ic\ va ap\rea. Voi fi, sper, printre primiicare s\ încerce a face dreptate aces tei cre -a]ii, de prim ordin, cred. Abia mai târziui-am putut aprecia opera, iar ast\zi m\ te -rori zeaz\ gândul c\ n-am avut la timp în -]elesul ei [i nici n-am beneficiat îndeajunsde contactul intelectual cu omul extraordi -nar – [i perfect accesibil, spre deosebire deun C\linescu – ce era. Nu sunt defel mândrude scrisorile me le […]. M\ resemnez s\apar a[a cum mi-a fost dat: drept oarecumlamentabilul co respondent al cuiva c\ruiai-a lipsit pu ]in de tot (nici ast\zi n-a[ puteaspune ce anu me) spre a fi un geniu.”Iat\ [i scrisorile lui Noica adresate luiCamil, [i sesizez evolu]ia formulelor de a -dresare: prima – „Mult stimate domnuleCamil Petrescu”, a doua – „Stimate domnuleCamil Petrescu” [i ultima – „Prea iubitedomnu le Camil Petrescu”! În cea din -tâi (30 decembrie 1937, Si naia, Vila Wen -dy) Noi ca scria: „V\ exprim […] calde mul -]umiri pentru invita]ia ce mi-a]i f\cut de aasista la pre mi era Su flete tari. Din nefericirenu e ram liber în seara aceea [i nici înalt rând nu am v\ zut piesa. O voi vedea to -Aleksandr Liamkin:tu[i nea p\rat du p\ vacan]\, când vin dinnou în Bucure[ti. […]. A[t ept cu mult inte -res apari]ia «te zii» dvoastr\. Nu v-am urm\ -rit, poate, în absolut tot ce a]i scris, dar v\p\s trez o covâr [i toare admi ra]ie [i sunt sur -prins s\ v\d cum pute]i fi deo po triv\ de bi -ne om de cul tur\ în sensul cel mai larg [i omde specialitate în sensul cel mai riguros”.A doua scrisoare este data t\ 25 ianuarie1938, Sinaia, Vi la Wendy: „de[i m\întorc pes te câteva zile în capital\ – undenu am întârziat rândul tre cut de cât pentruStare de spirit (desen)pl\cerea de a v\ ve dea piesa –, m\ gr\ -besc s\ v\ mul]umesc pentru toat\ simpatiace mi-a]i ar\tat [i cu a cest pri lej. Amurm\rit piesa cu un inte res care nu eranu mai cel obi[nuit fa]\ de orice produs aldvoastr\: cu interesul unuia ca re crede înteatru [i ar fi fericit s\ poat\ [i el scrie când -va o pie s\ de nivelul ce lor scri se de dvoas -tr\. Am admirat în Suflete tari si guran]atehnic\, deasupra oric\ ror însu[iri. Adân -ci mea teme lor, inteligen]a detaliilor nu pu -teau fi o surpriz\ pentru cineva care cu -30Însemn\ri­ie[ene

no[tea pe autor […]. {i m-a]i f\ cut s\ în -]e leg, spre dez n\dejdea mea, c\ teatrul esteo încercare li terar\ unde nu-]i trebuie doarinspira]ia temei [i a întregului, ci mai alesa momentului unic, în a[a fel încât cine nuare decât idei generale poate s\ le p\strezepen tru alte realiz\ri. Ce ea ce pro babil ams\ [i fac. V\ doresc din toat\ ini ma în ]ele -ge rea celorlal]i – de[i publicul din searaaceea nu mi-a p\rut des tul de l\ mu rit.”A treia scrisoare (13 iulie 1943, Bucu -re[ti) este aceea cu un „ton impertinent”,dup\ expresia târ zie a expedito ru- lui. Ia -t-o: „Ceea ce m\ hot\r\[te (s\ v\ scriu –n.m.) e nevoia, a[ zice datoria de spectator,de-a ap\ra piesa dvoas tr\ îm potrivadvoastr\ […]. Ap\ rân du-v\ ieri, singur,pie sa, mi-a]i spus câteva lucruri ca re în re -alita te o trivializau. Da]i-mi voie s\ pro tes -tez, {i sincer. Vorbea]i de «Lie bes lied» [ispu nea]i c\ nimeni n-a prins tâlcul a le ge -rii: era îns\[i su ferin]a lui Ra du. Iubi te au -tor, da c\ asta ar fi su ferin]a lui Radu, n-a[mai fi ve nit la dvoastr\ s\ discut despre pies\[…]. Deci (l\sând la o parte faptul c\ Lie -beslied nu-i tot una cu Lied er liebe, es -te ticul cu con ]inutul estetic): a degrada su -ferin]a lui Ra du la un ro man de dragosteînseam n\ a face Mioa rei cronica drama -tic\ cea mai proast\ pe care am citit-o.Dar dac\ «ideea» piesii m\ pasioneaz\,realizarea ei m\ nemul]ume[te total. Despreacest ultim lucru începusem s\ v\ vor -besc ieri. Credeam c\ m\ ve]i l\sa s\ spuntotul. N-am spus îns\ nici jum\tate – [i fi]isigur c\ nu voi relua acum discu]ia.Ceva mai vreau s\ v\ spun totu[i. C\,dup\ impresia mea, dac\ are cineva geniuîn lumea româneasc\, nu e exclus s\ fi]idvoastr\. Numai c\ v\ cheltui]i geniul îna ap\ra ceva care nu merit\ ap\rare întotdeauna.[…]. V\ doresc s\ des coperi]isingur\tatea. […]. În ori ce caz, eu n-ams\ v\ turbur sin gur\tatea aceea. Fi]i sigurc\ a[ tept ce va de la ea.”Una peste alta, „Camil Petres cu a fostca filosof mult\ vreme necunoscut – [i maieste necu noscut de mul]i profesioni[ti [iazi, dup\ publicarea tra tatului s\u, Doctri -na Substan]ei” 11 . Pentru Camil, urcu[ulmuntelui abia începe, pentru Camil, „celmai circumspect autor din câ]i au existatîn istoria literaturii noastre. El re fuz\ totce vine de la al ]ii. Dar nu re fu z\ irevocabil.[…]. Scopul s\u este s\ controleze autoritar[i în ce le din urm\ dictatorial actul cre -a]iei, ca [i rela]ia autor-cititor. […]. În manifest\rilesale descifr\m in ten]ia nem\rturisit\de a produce singur totul în materiede litera tur\, de a nu depinde de nimeni(când a avut ne voie de o filosofie, [i-a cre at[i o fi losofie, substan]ialismul)”.Dac\ ar fi putut, în primele [a se zile delucru ale Ziditorului, Ca mil i-ar fi dat sfaturi,i-ar fi împ\r t\[it faptul c\ adev\rul nue niciodat\ pur [i rareori e simplu. Iar da -c\ Isus ar mai veni pe p\mânt, oamenii nicim\car nu l-ar mai r\s tigni. L-ar invita la ci -Aleksandr Liamkin:n\, i-ar as cul ta politicos spusele [i ar facehaz de el. A[a [i cu noocratul!1Constantin Noica, loc. cit., p. 121.2Idem, Substan]ialismul lui Ca mil Petres -cu, în România literar\, an XIX, nr. 42, 16octombrie 1986, p. 5.3Ibidem.4Idem, Introducerea lui Camil Petrescula Doctrina Substan]ei, în Manuscriptum, nr.3, 1983, p. 69.5Ibidem.6Camil Petrescu, Doctrina Substan]ei,vol. I, p. 97.7Ibidem, p. 98.8Idem, Introducerea lui Camil Petrescula Doctrina Substan]ei, p. 69.9Ibidem, p. 68.10Ion Iano[i, O istorie a filosofiei româ -ne[ti – în rela]ia ei cu literatura, BibliotecaA postrof, Cluj, 1996, p. 179.11Alex {tef\nescu, Istoria literaturii româ -ne contemporane. 1941-2000, Editura Ma[i -na de scris, Bucure[ti, 2005, p. 171.Imersiunecave canem · cave canem · cavÎnsemn\ri­ie[ene31

ursa ideilor economice · burs32Tiberiu Br\ileanIncon[tientul economiei1. Întoarcerea zei]ei?În Univers totul este [i evolueaz\ împreun\,o ierarhie vie, f\r\ sfâr[it. Treabanoastr\ aici este s\ sublim\m materia [is\ înfrumuse]\m lumea. \sta e sensul exis -ten]ei actuale, s\ imprim\m materiei pe -ce tea spiritului. Spiritul [i lumea con struiescîmpreun\ spiritul [i lumea. Oare, cuadev\rat, asta facem? Sau exact opusul?{i a[tept\m s\ ne fie bine... V\ informezc\ suntem în c\dere liber\, iar modernita -tea, un hybris, nu a f\cut decât s\ o acce -lereze, „eliberându-l” pe om de sub tutelaTat\lui, iar de[ertul de credin]\ spore[tepretutindeni în jurul nostru.Trebuie s\ revenim la mituri, la arhe ti -puri, acolo unde s\l\[luie[te [i de unde serevars\ vraja lumii. La unitate, diad\, tri a -d\ etc. La povestea nocturn\, visat\ a cre -a]iei. Nici o er\ [i nici un om nu va pu tealep\da c\ma[a mitului, nu va putea sc\pade umbra sa. Nici cele actuale, glo bali za -rea de pild\. Istoria globaliz\rii este mina -t\ de globalizarea istoriei. Globali zarea eun proiect aproape himeric, de realizare a„Marelui Rotund”, ouroboros, a unei luminediferen]iate [i a unei istorii orizontale.Dealtminteri, ea nu este o noutate absolu -t\, dac\ lu\m în seam\ pers pec tiva arhetipal\a mitului. Poate c\ pri ma form\ deglobalizare a avut loc imediat dup\ facere(„Cre[te]i [i v\ înmul]i]i [i st\pâni]i p\ mân -tul”) odat\ cu a[ezarea omului în istorie.Imediat dup\, omul a început s\ „cu -noasc\”, dar s\ piard\ în materie de con -[tiin]\, care a devenit insuficient\ [i inca -pabil\ s\ se opun\ conflictelor (dimpotri -v\), extinderii lor globale [i masific\rii mor -]ii. Acum avem de-a face cu o globalizareco[maresc\ a r\ului, cu o avansare trium -f\toare a profanului, în care se înscrie [ira]ionalitatea [tiin]ific\, o secularizare bîntuit\de tot felul de iluzii [i un conflict cva -sipermanent (istoricii spun c\ în ultimiicinci mii de ani de patriarhat au avut loc27.450 de r\zboaie, adic\, în medie, unulla dou\ luni).În con[tiin]a european\, istoricii s-auvisat urma[i ai profe]ilor, delimitându-seîns\ de doctrine teologice, de taina divinu -lui [i au ales des-t\inuirea a[a-zis [tiin ]ifi -c\, pierzând astfel semnifica]iile. De unde[i remarcabila suit\ de e[ecuri gnoseologi -ce ale pozitivismului. Con[tiin]a diurn\ aistoricilor i-a condus la pronosticuri futu -rologice gen globul de cristal, f\r\ nici oleg\tur\ cu profe]iile autentice, c\ci acesteadin urm\ nu pot avea loc f\r\ o experien]\mistic\, f\r\ deschiderea cerurilordinafara [i dinl\untrul nostru. F\r\ asta pi -p\im, ajuta]i [i de capcanele tehnologiei,clarobscurul din h\]i[ul diverselor ipoteze[i r\mânem tot cu a[a-zisele fatalit\]i. F\ -r\ asta, adev\rul istoric r\mâne tot mistifi -cat, opac, deviat.Recuperarea con[tiin]ei istorice, a mitului,este posibil\ cu ajutorul credin]ei, de -vine un soi de „psihizare” a analizei isto -rice. Istoria nu e doar produsul voin]ei saual interesului comunitar sau individual, ci [ial unei ne-voin]e a incon[tientului colectiv(Jung) ce guverneaz\ din umbr\, cu obiectivitatepur\, a arhetipurilor frumos curg\ -toare, alternan]ei, metamorfozei [i întrep\trunderilorlor. Asta este acea histoirelongue durée a lui Braudel, sau perspectivaindian\, ciclurile Manvantara cu erelelor numite Yuga, pline îns\ de ubicu i tate.Esen]a politicului r\mâne trucarea a -dev\rului. Momentul istoric, evenimentuleste r\st\lm\cit, [i asta nu doar în sens fi -gurat. Aceasta se nume[te propagand\.Arhivele r\mân la înving\tori. Dincolo decauzalit\]i comensurabile, de efecte cuantificabile,de perspective economice, socia -le sau etice, minciuna rezist\, atât în lupt\cu gherilele democra]iei, cât [i cu umbrele„Marilor Conduc\tori”, din societ\]ile-dictaturi,sau cu arhetipul de tip comunitaraflat în ascensiune. Din aceste subteraneale istoriei, curen]i ascensionali aduc, îns\,adev\rul la lumin\, în timp. Iar în instan -]ele supreme, în cronicile aka[ice, oricumel cunoscut, marcat pentru vecie. Acolotrebuie s\ ne adres\m pentru a sc\pa ra -pid de minciun\.Istoria contemporan\ e marcat\ de di -onisiac, de imanent, de principii secunde.Un peisaj plat (vezi Th Friedman), aflat me -reu în reconsituire, o criz\ de eroi [i de mo -dele, conflicte între genera]ii, anarhie, fra -gilitate. Unii cred c\ se a[teapt\ întoar ce -rea Zei]ei, sau a Marii Mame, instan]a invizibil\a democra]iei [i exist\ [i varianteYoga care lucreaz\ în acest sens. Îns\[i c\ -derea în cascad\ a dictaturilor ar fi rezultatulascensiunii valorilor matrocentrice, aNoului Canon feminist care lichideaz\ ultimelesechele patriarhale, figuri totemiceale Marelui Tat\. Aceasta nu ar fi, cred în -s\, decât o nou\ religie imanent\, o nou\erezie introdus\ pe agenda politicului, ala Dan Brown. Or, noi avem nevoie, cumspuneam, de transcenden]\, de autenticitate,de adev\r.Reabilitarea mituluiIstoria s-a n\scut [i va sfâr[i din/în n\ -b\d\ioasa idil\ dintre mythos [i logos.Sunt acestea singurele entit\]i d\t\toarede via]\ din cimitirul de evenimente profa -ne. Ele leag\ pe om de necunoscutul s\u,ceea ce ra]ionalismul elenilor n-a reu[itniciodat\. Imaginarul nostru religios, economic,cultural [i politic e bântuit de totfelul de mituri, mai mult sau mai pu]in ca-Însemn\ri ie[ene

muflate. G\sesc c\ e normal, deoarece, laurma urmelor, istoria trebuie c\ are [i ea unsuflet, cu multe taini]e e adev\rat, uneleniciodat\ v\zute.Miturile se transmit mai mult pe linie fe -minin\, fac parte din canonul feminin, eispititor, e în]elept [i [iret ca [arpele [i totca el î[i schimb\ pielea în r\stimpuri, pentrua rena[te, pentru a oferi poate un altsens, o alt\ interpretare a întîmpl\rilor dinsubcon[tient, surprinzând de fiecare dat\nivelul ra]iunii, al con[tientului incon[ti ent.Aristotel spunea c\ omul se define[teprin sufletul s\u, deci nici istoria omului nuse poate defini altfel. Ea e strâns\ în arhe -tipuri simbolice, ira]ionale, depozitare deesen]e, imagini, identit\]i, ca în pove[tilenoastre populare. Acum, mitul s-a întors,b\gînd în criz\ obiectivismul modern [i ra -Aleksandr Liamkin:Însemn\ri ie[ene]ionalismul cartezian [i f\cându-ne din nousupranaturalul familiar. Baudelaire consi -dera c\ mitul are cel mai mare grad de [ti -in]ificitate, pentru c\ numai el ar în]elegeanalogia universal\ (analogon-ul sus]ineprincipiul hermetic c\ ce e sus e [i jos, cee în mare, [i în mic) [i în felul acesta converte[tenuminosul nedefinit, la nivel mundan,definit.Mitul este inepuizabil, ca un cristal cu omie de fe]e, fiecare reflectând o poveste.Un mit se poate na[te din nimic [i s\ fieperfect func]ional [i persistent. El coincidecu prima expresie a omului la întâlnirea cuZeul, cu necunoscutul, [i persist\ tocmaipentru faptul c\ întâlnirea cu Zeul nu e în -cheiat\. Hermeneutica lui nu poate fi de -cât creatoare, cum spunea Eliade. Mitul nupoate fi conceptualizat, e redundant, a-lo -Siestagic iar rela]iile lui cu geometria sunt dintrecele mai proaste. Pentru unii (Levi-Strauss,Taylor, Frazer, Harrison), mitul încearc\s\ explice religios lumea; pentru al]ii (Eliade,Jonas, Jung, Campbell), mitul e com -patibil cu [tiin]a [i de nesuprimat. PentruCampbell, religia perverte[te mitul, încercânds\-l interpreteze. Mitul poveste[te oistorie sacr\, cum ar fi crearea lumii de c\ -tre zei, într-un timp uitat, primordial. Da -c\ miturile arhaice erau religioase, cele ca -muflate în modernitate sunt [i ele atinse desecularizare.Mitul permite întoarcerea la un timporiginar, ceea ce poate avea scopuri tera -peutice, pentru c\ via]a poate fi luat\ dela început, omul poate rena[te simbolic.Apoi, mitul î]i poate permite întâlnirea cudivinitatea [i cu via]a de dincolo; el justi -fic\ moartea. Povestirea sa are virtu]i regeneratoare,deoarece trimite, ritualistic,la izvorul vie]ii. Pentru Levi-Strauss, mitulia chipul [tiin]ei primitive; pentru Eliade,întreaga [tiin]\ este un mit al modernit\]ii;pentru Jonas, mitul descrie locul fiin]ei înlume. Cât\ vreme pân\ [i ateismul comunista avut nevoie de mituri, ca întreagamodernitate de altfel, asta înseamn\ c\ elare un mare viitor.Textele sacre mustesc de mituri, Jung[i psihologia modern\ le consider\ „reve -la]ii originale ale precon[tiin]ei...involun -tare manifest\ri ale evenimentelor psihiceincon[tiente”, individuale sau colective, interiorizându-le.Freud credea la fel, c\ trecutultr\ie[te în noi [i c\ analiza psiho logic\nu e – în fond – decât un [an tier ar -heologic deschis în dedalicele subte raneale incon[tientului, de unde se extrag celemai valoroase elemente ale culturii, ale pa -trimoniului comun al individului-co lec tivi -t\]ii [i istoriei.Psihizare [i feminizareÎn ultimii ani s-a produs o intens\ psihi -zare a istoriei care, mai nou, e supus\ [iu nei schimb\ri de sex, în sensul femi ni z\ -bursa ideilor economice · burs33

ursa ideilor economice · bursrii ei: istoria devine oglinda în care Vene -ra se venereaz\..., „vagul spirit al v\ii”,cum ar spune Lao Tze, unde susur\ conti -nuu [oaptele mitologiei. Viziunea mitic\ alui Platon, ca [i cea faustic\ a lui Spenglercunosc un nou elan vital. Tot aici vom include[i enigmaticul „factor x” al lui Toynbee.De asemenea [i mai nou, Fukuyama,inspirându-se din Republica, consider\ c\nici o teorie sau istorie condus\ de voin]aeconomic\ nu poate fi complet\ f\r\ ocomponent\ sufleteasc\, indispensabil\ înformarea omului [i în construc]ia polis-u -lui. „Minciunile vitale ale mitului” (GilbertDurand) ni se înf\]i[eaz\ ca indispensabileîn cel mai arheolatru timp al istoriei, înlo -cuind „adev\rurile obiective” ale istorismu -lui [i devenind acte ale credin]ei într-o [ti -in]\ înc\ nen\scut\ sau ale cunoa[terii glo -bale, nediferen]iate.Scriitorul italian Antonio Tabucchi e dep\rere c\ „istoria este cea care explic\ spi -ritul popoarelor”, dar credin]a mea se si tu -eaz\ exact la polul opus, în sensul c\ spiri -tul popoarelor explic\ istoria lor [i nu in -vers. Cum spunea Jean Favier, „Ceea ce-ldes\vâr[e[te pe om este orizontul lui: celal valurilor [i cel al în\l]imilor, cel care sevede [i cel care doar se ghice[te, cel mate -rial [i cel al visurilor. Orizontul îi arat\ fi -ec\ruia ierarhia [i limitele nevoilor [i posi -bilit\]ilor sale. Exist\ orizontul pe care-l ac -cep]i [i cel de care te îndep\rtezi. Unul estesteril, [i exist\. Cel\lalt nu este decât o i dee[i este fecund. [i unul [i altul au caracterulrelativ al spiritului [i al momentului. Deli -mitându-le, ele definesc oamenii [i lucru -ri le, resursele [i partenerii” (din Istoria ba -ni lor. Apari]ia omului de afaceri în EvulMediu, Bucure[ti, Artemis, 2012, p. 9).Pe masa de lucru a economistului, trebuiea[ezate toate instrumentele antropo -logiei [i psihologiei. De fapt, toate [tiin]e leomului sunt, pe rând, auxiliare unele fa]\ decelelalte. Economia împrumut\ [i ea to nul[i culoarea ideilor timpului s\u, iar u neorile determin\, cum e cazul globa li z\rii. În ceprive[te metoda, ea nu trebuie sepa rat\nici de legile istoriei, nici de cele ale natu rii,de[i observ\m cum obiectivita tea [tiin]ific\e substituit\, încet dar sigur, de o întreag\literatur\ a adev\rurilor ne ve rifi cate [i neve -rificabile. O nou\ [tiin]\ econo mic\ se con -figureaz\ prin operele lui Graham Wallas(Human Nature in Po li tics), R. H. TawneyAleksandr Liamkin:(Religion and the Rise of Capitalism),ambii succesori ai lui We ber, dar [i prin altelesemnate de M. I. Ostrogor ski, RobertMichel, sau Charles A. Beard.Dou\ treimi din popula]ia Indiei, adic\800 de milioane de locuitori, tr\iesc cu maipu]in de doi dolari/zi [i, cu toate acestea,toate estim\rile converg în ideea c\ pesteAugust34Însemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[eneo genera]ie India va egala Statele Unite întermeni de PIB. Economia se autorevo lu -]ioneaz\, având drept principal motor decre[tere demografia, in contrast evidentcu teoriile lui Malthus. Istoria o fac simpliiconsumatori. Dac\ istoria are un sens, a -cesta a devenit consumul. Acesta ar puteaelimina r\zboiul [i realiza utopia universa -list\. Chema]i de proiectul unei economiiglobale, economi[tii coboar\ în analizaperiferiilor, a comportamentului maselor [ial grupurilor marginale, acceptând primelesugestii ale antropologiei culturale, acceptânds\ cerceteze [i ceea ce ]ine de invizi -bil: energii, imaginar, comportamente, mentalit\]i,psihic, sensibilit\]i, reprezent\ri [.a.,termeni vagi, baza]i mai mult pe declicul[i pe func]iunile incon[tientului.Se impun pattern-uri holiste în studiuleconomiei [i chiar simboluri, în care întrebarea[i r\spunsul, calea [i ]inta, c\utarea[i aflarea se prezint\ îmbr\]i[ate, ca în da -oism. Cum spunea Jung, simbolul este ceamai bun\ descriere, sau formul\, a unuifapt. Se impune, cum mai semnalam [i al -t\dat\, o nou\ gnoz\, nimic nu este întâm -pl\tor. Apropierea economicului de acest„câmp minat” pân\ acum se face timid, darsigur. El simte probabil faptul c\ ira]ionali -tatea î[i caut\ codul cu care respectivulcâmp s\ fie deminat [i descifrat. Economiadevine astfel o psihoeconomie, având înincon[tientul colectiv, probabil, principalulagent activ. În context, spa]iile economicedevin ni[te personaje ce joac\ într-o pies\planetar\, iar preocup\rile sociale scad înimportan]\, în favoarea celor simbolice [iculturale. Or, cum spunea Nietzsche, „ori -ce cultur\ e o re]ea de mituri”. Imaginarulperceput de Le Goff ne va permite accesul larealit\]i mult mai îndestul\toare, gra]ieschimb\rilor permise la nivelul mentalit\ -]i lor. Istoria pe care o tr\im e un derivat almitului, dar poate deveni deriva acestuia,o „fantastic\ transcedental\” (Durandin).Dincolo de orice nuan]\, evolu]iile dinurm\ indic\ deruta pozitivismului [i poro -zi tatea lui la cele nev\zute. Percepând timpulca prezent continuu (Eckart Tolle) pu -tem capta structura incon[tient\ a fiec\reiinstitu]ii. În spatele aglomeratei istorii aeconomiei, a guvernelor, crizelor, pie]elor,foametei, pot fi v\zute istorii aparent imobile,c\ci sunt istorii ce se repet\ ciclic. E -xist\ o istorie subcon[tient\, rezistent\ latimp, ceea ce Braudel era s\ observe ana -li zând termenele lungi, dar i-a sc\pat. Momentelede ruptur\, revolu]iile bun\oar\,sunt cazuri de delir psihic. Cum spuneaEmmanuel Todd, progresul lor genereaz\regres. Zorii modernit\]ii sunt marca]i defenomene de tip psihic par excelence. E -conomia trebuie s\ accepte rolul uria[ alincon[tientului colectiv, func]iile acestuia,ca [i rolul imaginarului, al mentalit\]ilor, alenergiilor. Marile evenimente economicesunt rezultatul unor dispute arhetipale, aleunor falii canonice, urmând „linii de sens”,despre care ideile [i imaginile dau seam\cu mai mult\ precizie decât înse[i evenimentele.Dezl\n]uirile spiritului revolu ]io -nar nu pot avea explica]ii ra]ionale.Orientarea economiei spre Psiche nueste str\in\ de explozia ira]ionalului, ce în -so]e[te marile rupturi, f\r\ ca ea s\ fie întotdeauna[i o orientare spre fides. Numaia[a se poate sparge codul modernit\]ii,pot fi identificate cauzele [i evolu]ia acesteia.Exolorarea psihicului uman, studiulcomportamentelor, al sensibilit\]ilor [i re -prezent\rilor, nu poate aduce decât bene -fi cii economiei. Nici o voin]\, nici o con [tiin]\,oricât de orgolioas\, nu poate pretin -de s\ controleze sensul adev\rat al comportamentelor,al alegerilor, deciziilor [i fapte -lor lui homo oeconomicus, împreun\ cu a -vatarul s\u emo]ional, codificat. Sensul esteîntotdeauna mai tân\r decât evenimentul(vezi Jean Mary Vaysse, Incon [tientul mo -dernilor, Bucure[ti, Ed. Trei, 2004).La redeschiderea dosarelor clasate aleeconomiei ne provoac\ istoria îns\[i, c\cieconomia a „mu[cat” din specia uman\.Prin mentalit\]i, comportamente [i idei,omul continu\ s\ fie culeg\tor, cultivator,îmblânzitor, vân\tor, r\zboinic, cuceritor,magician, preot, nomad, sedentar [i, maiales, interlocutor al Zeului [i contemplatoral cerurilor. Reactualiz\m mereu, cu mij -loacele imaginii, cuvântului [i ac]iunii, scenariioriginare, pentru a învinge angoasaexisten]ial\ a timpului nostru, prin creareaunui spa]iu de respirare, în care omul tr\ -ie[te experien]a supravie]uirii.Nu exist\ în aceast\ lume un sens unic[i nici un sens definitiv, omul exploreaz\ am -bivalen]e (Yin-Yang), analogii („Ce e sus e[i jos, ce e în mare e [i în mic”), co res pon -den]a într-un prezent continuu (stoicii) [icomplice al începuturilor (ordinea natura -l\), metabolizând teroarea timpului liniarprin nara]iuni fictive sau virtuale. Fa]\ decuantific\rile economiei, vagul, sensoriali -tatea, polifonia realit\]ii capteaz\ versantulemo]ional, feminin al incon[tientului,perspectiva inimii, vederea ei ce transpa -rentizeaz\ faptele. Feminitatea economieiîndepline[te func]ia pe care corpul caloso are în structura cerebral\, care face le -g\ tura între emisferele specializate, discri -minante, ceea ce poate oferi o mai bun\în]elegere a unit\]ii, a lumii ca întreg, ca [idispozi]ia de a cosmiza, de a ordona acestunicum uroboric. Femininul este capabilde mai mult\ compasiune fa]\ de om.Procesul de feminizare schimb\ [i logi -ca formal\ [i oblig\ la transdisciplinarita -te, cel pu]in la acceptarea ter]ului inclus [ia nivelurilor de realitate. O femeie poate,nu-i a[a?, oferi cu u[urin]\ mereu alte r\s -punsuri la aceea[i întrebare, sau un singurr\spuns la mai multe întreb\ri [i atunci realitateane va surprinde poate mai pu]in cucrizele ei, pe care am încercat degeaba s\le formaliz\m. Adev\rul este un ce mai pro -fund decât varianta sa istoric\ [i nu poa te fisurprins doar cu ajutorul ra]iunii, este nevo -ie de mai mult\ intui]ie, de valori za rea e -mo]iilor, de viziune, anexate duratei, tim -pului calitativ, circular [i nu celui devorator,liniar, care ne cople[e[te cu evenimen te. Ast -fel se activeaz\ structurile psi he-ului colectivcare este adev\ratul homo oecono micus[i care poate face productiv atât trecu tul, câtbursa ideilor economice · burs35

ursa ideilor economice · burs[i viitorul în prezent. A cest a gent econo -mic pune în lumin\ natu ra puterii, a insti -tu]iilor, în modul cel mai real cu pu tin]\.El este meta-social, este toposul în su[i alemancip\riii individului [i comuni t\ ]ilor.Spiritul comunitar e patronat de arheti -pul femininului, cel mai seduc\tor [i, proba -bil, apt s\ controleze corpul social. El este,în acela[i timp, cel mai familiar de mocra -]iei, poart\ amintirea primei a[ez\ri a omu -lui în istorie, în primele comunit\]i, pre cum[i a primei revolu]ii feminine: a gri cultura.Ideologiile sunt – dimpotriv\ - mituri confiscatede arhetipul masculin, mi turi ra]ionalizate,aservite puterii. Ideologiile se nasccând actorii economici [i sociali decid s\devin\ regizori. De fapt, ei devin prizonie -rii unui alt mit incon [ti ent, în afa ra voin]ei[i con[tiin]ei lor. Din tr-un astfel de prizo -nierat arhetipal nu poa te sc\pa nimeni,decât printr-o revolu]ie treimic\. Cei carenu se învrednicesc spre taina Tre imii, r\ mânsubjugate dualismelor de toate felu ri le.Mitul, revelator al incon[tientuluiMitul e revelatorul nonvoin]ei [i non -ra ]iunii omului [i comunit\]ilor. Prin el, istoriadevine suportabil\, el amortizeaz\a sediul timpului, capteaz\ pulsiunile in -con [tientului [i transform\ istoria în „ordi-ne natural\”, ca ordine divin\ transpus\social, Anistoric, nonobiectiv [i universal,mitul fondeaz\ universaliile culturii [i traduceecumenismul gândirii simbolice dinvastul t\rîm al incon[tientului, unde se afl\partea noastr\ mai bun\, matrice protegu -itoare [i inspiratoare totodat\. Performan -]a economic\ se bazeaz\, în primul rândpe virtu]ile psihice ale omului. Acestea suntforme de capital. Gândirea simbolic\ seocup\ cu tiparele în care economia se a -[eaz\, înl\untrul c\rora evenimentele sedistribuie [i se redistribuie ca atrase de unmagnetism natural.Similitudinile dintre ciclurile economi -ce ale comunit\]ilor, sincronismul desco pe -ririlor [i evolu]ia artelor indic\ o com plicitatefreatic\ în subteranul comunit\]ilorumane, existen]a unui calendar comun alspeciei umane [i prezen]a lucr\toare aleunor arhetipuri ale imaginarului colectiv.În spatele istoriei vizibile exist\ o întreag\metastructur\ care ordoneaz\, pune totulîn armonie [i în continuitate sau în sincro -nicitate, imprimând totodat\ lucrurilor dela suprafa]\ [i o direc]ie de mi[care. Ideile,proiectele sunt, mai întâi, crea]ii spontaneale psihicului incon[tient, sc\pând contro -lului voin]ei. Sunt natur\ pur\. Indic\ a -dev\rul, în acord cu natura noastr\ pro fund\,perfect\ ca un num\r nescris, atuncicând con[tiin]a noastr\ s-a îndep\rtat preatare de fundamentele sale [i astfel a ajunsîntr-un impas.Miticul este reflec]ia psihologicului dincolode nivelul personal. Blocarea sau interzicereamitului se poate l\sa cu dauneteribile în existen]a comunit\]ilor, de lanevroze [i pîn\ la moartea biologic\ [i imploziesocial\ (vezi cazul comunismului).Ideologiile grefate pe structuri utopice (ca -zul nazismului) reprezint\ mituri confiscateprin for]\ [i aservite arhetipului masculin,puterii, for]ei [i violen]elor [i impuse comunit\]ilor,epocilor, indivizilor. Natura lorintolerant\ le atest\ devierea. Harta genomuluiuman cuprinde 3,2 miliarde decompu[i chimici, dintre care 99,99% suntidentici la to]i indivizii. Prin urmare, diversitateauman\ se desf\[oar\ în interiorulrestului de 0,01%. Iat\ unitatea! Iat\ „mi -na invizibil\”! Astfel, activitatea uman\ seordoneaz\, devenind inteligibil\ tuturor.Logodna con[tientului cuincon[tientul. Erotizarea rela]iei.H.-R. Patapievici atr\gea în mod co -rect aten]ia c\ ar trebui s\ consider\m tottimpul v\zutele [i nev\zutele, con[tientul[i incon[tientul împreun\, fiindc\ a[a semanifest\, ca într-o logodn\ a timpuluisferic cu cel liniar, ca într-un repetabil ciclual na[terilor [i distrugerilor al re-na[terilor[i re-formelor. Numai împreun\ putem in -tra în „eterna zi a opta” [i dobândi mij -loacele mântuirii, c\ci acesta este scopuloric\rei activit\]i umane.Psihizarea lumii, a celei economice înparticular poate oferi un r\spuns urgent[i vital angoaselor noastre, existen]ei noas -tre anxioase, provocate de teroarea timpu -lui liniar [i finit, de amintirile p\catului o riginar[i ale c\derii, de disperarea de a în -]elege credin]a etc. Se tr\ie[te mult mai li -ni[tit în eternitate. Se investe[te pe ter me -ne mai lungi [i se economise[te, comportamenteledevin mai ra]ionale. Doar subpovara efemerului e de în]eles ira]ionalismulisoriei, pathosul [i diversele sale parti -turi apocaliptice.Obscurum per obscurius.Psihizarea istoriei traduce recunoa[ te -rea emergen]ei principiului feminin într-olume internat\ într-un spa]iu concen tra -]io nar al unui alt arhetip. Omul se întoar -ce la sânul Mamei, al zei]ei, unde redes coper\iubirea, adev\ratul liant al universului.Este astfel recuperat omul religios, darîntr-o religiozitate transdoctrinar\, în ezoterismulreligiilor. Numim aceasta reconstituire,renovare, rena[tere a unei tradi]iila care particip\, în egal\ m\sur\, grecoromanii[i Biblia.Ea se bazeaz\ mult pe intui]ie, pe ima -ginar, pe simboluri, pe mituri [i arhetipuri,care r\spund unei necesit\]i responsabile[i au func]ia de dezv\luire a secretelor celemai intime ale fiin]ei. Aceasta p\trundespre Creator prin creatur\, în deplin\ armoniecu legile crea]iei, cu legile naturii.Lauda crea]iei este lauda Creatorului.Este o voca]ie a culturii noastre aceeade a c\uta dincolo de suprafa]a evenimen -telor semnifica]ii mai adânci [i ultime [i dea le exprima prin simboluri. Este visul luiGoethe de a zbura dincolo de imagine.În loc de concluziiDe fapt, linia de demarca]ie dintre my -thos [i logos este una imaginar\, ceea ceînseamn\ c\ putem vorbi f\r\ probleme36Însemn\ri ie[ene

Aleksandr Liamkin:Însemn\ri ie[eneJockerdespre logosul mitului. Istoria umanit\]iiîncepe cu logosul. Ea este un proiect al luiDumnezeu [i deci o tain\, o divin\ lucrarea Spiritului, ce ia forma unui destin cosmic.Aceasta e abordarea crea]ionist\ sautranscendentalist\, c\reia i se opune ceaevolu]ionist\, imanentist\. Logos [i Erosexprim\ cele dou\ abor d\ri ireconciliabi -le, sacrul [i profanul. Eu cred îns\ c\ celedou\ se întrep\trund în tr-o împreun\ lucrare.Nu mi se pare prea cutezant s\ spu -nem c\ Dumnezeu a creat [i evolu]ia, caîn metafizica hindus\.Dac\ istoria are un sens, atunci are [ieconomia unul. Ea este o teognoz\. Epui -zând c\ile cunoa[terii mundane, ra]ionale,sau constatând insuficien]a acestora, amîntreprins o încercare de explorare a in -con[tientului, ce poate fi cunoscut prinmi turi, prin simboluri [i arhetipuri. Incon -[tientul este o parte mai vast\ [i mai pu]incunoscut\, dar atot[tiutoare, a naturii noas -tre, ce are multe de oferit cunoa[terii îngeneral, [i celei economice în particular.Am propus astfel o psihizare a economiei,care ar putea explica multe mentalit\]i [icomportamente, generatoare pân\ la ur -m\ de fapte economice.Psihologia contri buie [i ea la economiamântuirii noastre.BIBLIOGRAFIE:Babe]i Coriolan, Istoria ca aren\ a dispu -tei arhetipale, Curtea Veche, Bucure[ti, 2007;Baciu Livia, Limbajul economic – dimensiunea con[tiin]ei [i comportamentului u -man, Economica, Bucure[ti, 2005Br\ilean Tiberiu, Gr\dinile lui Akademos,Junimea, Ia[i, 2005;Favier Jean, Iatoria banilor, Apari]ia omu -lui de afaceri în Evul Mediu, Artemis, Bucu -re[ti,, 2012;Henri Michel, Eu sunt Adev\rul, Deisis,Si biu, 2000;Manolescu Anca, Originile cre[tinismului,Polirom, Ia[i. 2002;Patapievici Hora-Roman, Discern\mântulmoderniz\rii. 7 conferin]e despre situa]ia defapt, Humanitas, Bucure[ti, 2004Sedlacek Tomas, Economia binelui [i a r\ -ului. În c\utarea sensului economic, de la Ghil -game[ la Wall Street, Publica, Bucure[ti, 2012;Smith Adam, Teoria sentimentelor mora -le, Publica, Bucure[ti, 2008;Veysse Jean Marie, Incon[tientul moder -nilor, Editura Trei, Bucure[ti, 2004;Eckart Tolle, Puterea prezentului, Trei,Bu cure[ti, 2007;Evdochimov Paul, Femeia [i mântuirealu mii, Christiana, Bucure[ti, 2004;bursa ideilor economice · burs37

historia magistra vitae ∙ histori38Ion }urcanuIstoria –`ntre [tiin]\ [i impostur\În vorbirea curent\, de zi cu zi, prin cuvîntul„istorie” se în]elege, de obicei, rela -tarea unei întâmpl\ri, a unei aventuri ne -prev\zute, mai mult sau mai pu]in dorite.Po]i auzi, de ex., „am nimerit într-o istorienepl\cut\”, „am fost b\gat într-o istorie”,„mi s-a întâmplat o istorie” sau se spunedespre un cutare c\ poveste[te istorioarehazlii. De aceea, foarte des, la nivel co -mun prin istorie se în]elege o relatare desprefapte [i întâmpl\ri în general impo -sibile sau în mare parte alterate, adic\ redateprin abatere de la realitate. O astfelde în]elegere a istoriei a f\cut ca în mentalitateapopular\ ea s\ aib\ sensul de le -gend\, mit, snoav\. Aceast\ percepere sereg\se[te în fiecare civiliza]ie timpurie, si -tua]ie care face aproape imposibil\ des -p\r]irea istoriei adev\rate de la începuturide miturile despre aceast\ perioad\, fie c\e vorba de eposul homeric, de saga scandinav\sau de amestecul de fabulos [i realdin folclorul multor popoare [i nu arareorichiar din scrierile istorice antice [i medi e -vale. Dar viziunea mitologic\ asupra istorieinu s-a [ters din mentalitatea uman\odat\ cu dispari]ia civiliza]iilor arhaice, deunde [i persisten]a expresiilor [i alocu]iunilormen]ionate mai sus. Din acest motiv,nu sunt deloc rare cazurile când, în unelescrieri cu caracter istoric sau care, mai degrab\,pretind a fi istorice, semnate, dinfe ricire, de cele mai multe ori de oamenif\r\ preg\tire special\ în [tiin]a istoriei,legendele, faptele inventate pretind a fievenimente adev\rate. De ex., un scriitorfoarte cunoscut pe meleagurile noastre, cupreten]ii mereu [i insistent afi[ate de cu -nos c\tor al istoriei, poveste[te, într-un felde carte de citire pentru elevi la istoria„neamului românesc din Basarabia”, cumc\ pe la anul 1000 marea c\petenie a hunilor,Attila, supranumit „biciul lui Dumne -zeu” pentru groaza pe care a provocat-oîn Europa, dup\ ce avusese o scurt\ convorbirecu un adolescent român pe undevaprin Moldova, s-a speriat atât de tarede acesta, încât a luat-o la s\n\toasa, mistuindu-seîn abisurile Asiei. {i astfel Euro -pa a fost salvat\ de urgia hunilor. Acela[iAleksandr Liamkin:relateaz\ multe alte n\zbâtii, între care [io poveste despre felul cum romanii, militaride profesie, care supuseser\ întreagalume, ar fi fost b\tu]i foarte tare de c\tredaci chiar sub zidurile Romei. Un alt scriitor,l\udat [i el, la fel de nejustificat, pentruaplecarea asupra istoriei, povestind ni[ -te basne despre {tefan cel Mare, relata laun moment dat cum 12 tineri din Caffa(necunosc\tori în meseria naviga]iei), r\s -culându-se pe la 1475 împotriva turcilor,ar fi sechestrat 32 de cor\bii turce[ti pecare le-au dus la Chilia 1 .Evident, astfel de p\t\r\nii se pun de-acurmezi[ul corectei în]elegeri a istoriei a -dev\rate. Dac\ un elev, ba chiar [i un ma -tur, este servit mereu, ani la rând, cu pro -duc]ii „istorice” de a[a natur\ [i de a[acalitate, ajunge s\ aib\ o idee complet deformat\despre istorie, pe care cu greu ova putea corecta sau poate c\ nu o va maicorecta niciodat\.HoinarulÎnsemn\ri ie[ene

Din p\cate, nici istoricii de meserie,adic\ cei cu studii speciale în domeniul istoriei,nu au fost [i nu sunt întotdeauna laîn\l]ime, nu s-au ar\tat a fi mereu în stares\-[i fac\ datoria a[a cum le cere profesialor, asta însemnând s\ studieze trecutul cumare aten]ie, absolut dezinteresat, [i s\-lreproduc\ tot a[a, corect, cu responsabili -tate, p\zindu-se cu str\[nicie de a-l alteracumva, cu atât mai mult de a-l denaturapremeditat. Aceast\ stare de lucruri estevi zibil\ în Republica Moldova poate maimult decât oriunde în alt\ parte. De obicei,înclina]ia multor istorici de a r\st\lm\citrecutul sau de a-l reproduce alandala, ha -otic, f\r\ cercet\ri st\ruitoare [i f\r\ radio -grafieri pertinente, este explicat\ prin in -fluen]a nefast\ pe care în trecut, multedecenii la rând, ideologia de stat sovietic\a exercitat-o asupra [tiin]ei istorice. Bine -în]eles, aceast\ explica]ie este valabil\ cureferin]\ la perioada sovietic\ [i poatepentru primii 5-10 ani care au urmat, darîn mileniul trei ea nu mai poate fi luat\ înserios. Or, dup\ mai bine de dou\zeci deani de la destr\marea imperiului sovietic[i de la spulberarea, odat\ cu asta, a ideo -logiei acestui stat totalitar, prea mul]i isto -rici, printre care [i destui tineri, nu parde loc s\ se fi debarasat de vechea înclina -]ie de a acorda prioritate evenimentelor,faptelor [i personalit\]ilor istorice în te me -iul aprecerii lor pe criterii politice sau/[iideologice. Pe semne, aceast\ convingerefusese înr\d\cinat\ atât de adânc în substan]apsiho-biologic\ a istoricului sovie -tic, încât ea nu a putut s\ dispar\ odat\ cupr\bu[irea URSS, ci a c\utat s\ se acomo -deze la noile condi]ii, f\r\ a-[i tr\da naturaperimat\, bolnav\. În Rusia, metamorfozarespectiv\ s-a produs foarte u[or, aproapepe neobservate, deoarece acolo precep -tele fundamentale ale istoriografiei oficialesovietice au fost preluate automat [i oarecumfiresc de istoriografia noului stat rus,de vreme ce acesta s-a declarat succesorde drept al URSS. Drept urmare, ideile istoricede baz\ care aveau chemarea de ajustifica politica statului sovietic sau a imperiuluirus s-au dovedit a fi cât se poate depotrivite pentru [tiin]a istoric\ a statului rusde la începutul secolului al XXI-lea. Cu to -tul alta a fost situa]ia în Republica Moldo -Aleksandr Liamkin:va. Exemplul noii istoriografii ruse[ti pu -tea fi valabil aici doar pentru un num\r micde istorici, ace[tia fiind nostalgici prosovie -tici [i proru[i, inclusiv a[a-zi[i moldo ve ni[ti(expresie [i fenomen destul de tulburi, dealtfel), gen Stati, Nazaria, Dubrovschi, Ste -paniuc, Tab\r\ [i al]i declasa]i; între altele,rela]ia acestora cu istoria ca [tiin]\ esteatât de îndoielnic\, atât de scandaloas\ [icompromi]\toare, încât angajarea cu ei îndezbateri publice nu este doar pur [i simplugratuit\, ci de-a dreptul degradant\ [ideci categoric contraindicat\. Tocmai pen -tru c\ este încropit\ din resturile de la ur -m\ ale propagandei sovietice antiro mâ -Simbioz\ne[ti, aceast\ manifestare pute r\u de tota antiromânism, fapt care, prin sine în -su[i, demonstreaz\ c\ se situeaz\ departeîn afara preocup\rilor [tiin]ifice. În extre -m\ fa]\ de aceast\ manifestare se afl\ a -cea parte a istoricilor moldoveni de ast\zi,care se declar\ mereu [i cu voce foarte ta -re exponen]i ai istoriografiei române[ti.Cu cei mai mul]i din ei, îns\, [tiin]a isto ri c\româneasc\ nu poate fi tentat\ s\ se mân -historia magistra vitae ∙ historiÎnsemn\ri ie[ene39

historia magistra vitae ∙ historiAleksandr Liamkin:dreasc\, deoarece dup\ maniera de în]e -le gere [i interpretare a istoriei, ace[tia da -teaz\ din timpurile anterioare anilor 1989/90, chiar dac\ unii din ei au devenit isto -rici dup\ acel moment. A[a cum spuneam– ni]el altfel – mai sus, problema cea marea tuturor acestora este c\ ei nu-[i pot în -chipui istoria în afara politicii [i deci a cli -[eelor ideologice în care aceasta se înve[ -Mecanismemânteaz\ sau care o înso]esc. A[a au fostdeprin[i în regimul sovietic [i numai a[a suntîn stare s\ procedeze în Republica Moldo -va, în care istoricul nu mai poate fi sanc -]ionat pentru faptul c\ se declar\ ro mân,c\ limba [i-o nume[te româneasc\, iar istoria[i-o socoate una [i aceea[i cu cea acelorlal]i români. Dar tragicomicul situa -]iei sale abia de aici începe. Dup\ cum istoriculuisovietic moldovean nici prin capnu i-ar fi trecut vreodat\ s\-[i fac\ intrareaîn studiul istoriei prin motivarea exclusiv[tiin]ific\ a acestui demers, având grij\ în -tâi de toate [i mai ales s\-[i demonstrezecel pu]in loialitatea, dac\ nu chiar dra gos -tea, fa]\ de regimul st\pânitor, de ocu pa -]ie, tot a[a [i istoricul român basarabean dedup\ 1990 nu-[i pune problema serio zit\ -]ii preocup\rilor sale [tiin]ifice, consi de rândc\ îi este destul s\-[i strige cât mai tare,peste tot [i în orice face, antirusismul, anti -sovietismul, anticomunismul [i mai a les dra -gostea ne]\rmurit\ (ap\rut\ pe ne a[ tep ta -te, neb\nuit\ înainte de aceast\ da t\) fa]\de tot ce este sau se declar\ românesc. Defapt, mai mult de atât nu-i cere nimeni [imai mult el nici nu poate s\ vrea. Schimbareadecorului istoric îl for]eaz\ pe oms\ se spele pe dinafar\, dar în\untru r\mâ -ne acela[i dintotdeauna.Aceast\ situa]ie explic\ mizeria în carese afl\ la ora actual\ scrierea istoriei în Re -publica Moldova [i în general preocu p\ri -le pentru trecut, fie c\ e vorba de istoricicare se cred de meserie, de pedagogi, dejurnali[ti, politicieni sau de alte categorii so -cio-profesionale, care pot avea, dintr-unmotiv sau altul, un anume interes fa]\ deistorie. Studiul istoric clasic, adic\ cel fondatpe o solid\ informa]ie documentar\ [isecondat de un temeinic [i permanent dialogistoriografic, este un fenomen foarterar, iar revistele istorice care mai apar, maipu]in, poate, anuarul Tyragetia, par a fi tra -se, în cea mai mare parte, la xerox de peComunistul Moldovei de alt\dat\, chiar da -c\ predilec]iile lor tematice sunt altele (vezi,de ex., Destin românesc). Sub aspectul or -ganiz\rii cercet\rilor istorice, situa]ia estemai proast\ ca oricând. Exceptând ni[tegesturi [i fr\suieli nesemnificative, la cate -drele universitare nu poate fi vorba de a[aceva, mai ales c\ pentru asta nu sunt bani,iar Institutul de istorie al Academiei realmentea pierit demult, dup\ cum atât debine se [tie, chiar dac\ mai pierd vremeape acolo câteva zeci de oameni, dintre ca -40Însemn\ri ie[ene

e unii te miri dac\ au scris m\car o pro -pozi]ie în ultimii 10-20 ani; câ]iva au scris,e drept, dar pentru [tiin]\ ar fi fost mai bi -ne s\ nu fi scris deloc.O astfel de stare a lucrurilor, care nu -mai încurajatoare nu poate fi, este atât dereal\ [i d\inuie de atâta vreme, încât nupo]i s\ nu te întrebi, dac\ nu cumva avemde a face cu un fenomen general, adic\ cuAleksandr Liamkin:unul care a înso]it studiul istoriei dintotdea -una [i peste tot în lume. Pentru a ie[i dinaceast\ nedumerire, ar fi bine s\ ne întoarcemla începuturi, la vremea când aap\rut ideea de istorie ca modalitate de percepere [i interpretare a trecutului. Dup\ni[te observa]ii atente, vom putea consta -ta c\, înc\ din timpuri foarte vechi, rela ta -rea faptelor istorice în manier\ mitologi -Ploaia de stelezant\, deformatoare a realit\]ii, nu a fostsingura [i mai ales nu era cea mai r\spândit\,de[i nu trebuie neglijat pericolul pe ca -re ea l-a prezentat [i îl mai prezint\ pentrumentalitatea public\ [i în general pentrucultura societ\]ii. Dovada cea mai bun\ înacest sens este chiar no]iunea „istorie”. Eaa ap\rut la grecii antici, înc\ pân\ la He -rodot, „p\rintele istoriei”, [i chiar de la începutavea sensul de c\utare, cercetare –bineîn]els, a trecutului, a realit\]ii disp\ ru -te. Deci înc\ în antichitate istoria era în]e -leas\ ca un domeniu al cunoa[terii, al cer -cet\rii [tiin]ifice, a[a cum erau filozofia,medicina, matematica, astronomia, geo -grafia [i toate celelalte. De altfel, tot anticiisunt cei care au dat [i prima defini]ie a istorieica „înv\]\toare a vie]ii”, care este,cum ne putem da seama, pe cât de succin -t\ [i condensat\, pe atât de instructiv\ [ide folositoare. Într-un fel, istoria se situachiar deasupra tuturor celorlalte [tiin]e, devreme ce era singura care oferea oameni -lor fapte, evenimente, înv\]\turi ce îi ajutaus\ se orienteze mai bine în via]a lor. Evidentc\ înv\]area oamenilor era posibil\ doar întemeiul faptelor petrecute cu adev\rat, alrealit\]ilor concrete, nu al miturilor, al po -ve[tilor, care nu le puteau fi de nici un fo los.Vedem, a[adar, c\, înc\ din momentulapari]iei civiliza]iei europene, istoria a fostconsiderat\ ca fiind o [tiin]\. Cei mai mariistorici greci, ca Herodot, Tucidide sau Po -lybius, au respins categoric explicarea eve -nimentelor în baza miturilor cosmogoni ce,teogonice, genealogice [i de alt\ natur\,mi zând exclusiv pe fapte reale. În acestscop, au f\cut tot posibilul ca faptele rela -tate s\ fie verificate, fie prin confruntareasurselor, vizitarea locurilor men]ionate sau,ca în cazul lui Tucidide, chiar prin efectua -rea de s\p\turi arheologice. Atunci cândau apelat la tradi]ia istoric\ popular\, au]inut s\ aten]ioneze, a[a cum a procedatmai ales Herodot, asupra faptului c\, adresându-seacestei surse, î[i rezervau libertateade a nu o considera întru totul credi -bil\. Cei mai buni istorici latini (unii din eihistoria magistra vitae ∙ historiÎnsemn\ri ie[ene41

historia magistra vitae ∙ historiAleksandr Liamkin:fiind, de fapt, de origine greac\) – Tacitus,Appianus, Plutarh, Dio Cassius, Ammia -nus Marcellinus [. a. – au urmat [i au îm -bog\]it mult aceast\ practic\ [tiin]ific\,având drept subiect de baz\ activitatea oamenilor(res gestae), iar ca metod\ o rela -tare pe cât posibil impar]ial\ (sine ira etstudio). Istoriografia modern\ [i contemporan\a preluat toate aceste [i alte elementepozitive ale [tiin]ei istorice greco-ro -mane, fapt ce poate fi urm\rit cel mai bi -ne pe exemplul operelor unor istorici de ta -lia lui Theodor Mommsen sau Leopold vonRanke. Între altele, celui din urm\ îi apar -]ine celebra defini]ie, dup\ care istoria esteceea ce s-a întâmplat de fapt (wie es eigent -Picniclich gewesen ist), formul\ consi derat\, pebun\ dreptate, de foarte mul]i cercet\tori[i scriitori de istorie ca un principiu funda -mental pentru aceast\ [tiin]\. Viziunea res -pectiv\, oarecum pozitivist\, asupra is toriei,avea s\ se reg\seasc\, în se colul al XX-lea,în unele orient\ri prestigi oase în istorio -grafie, ca de ex. [coala Analelor france ze,fondat\ de Lucien Febvre [i Marc Bloch[i deta[at\ totu[i cumva de „istoria evenimen]ial\”,[i care i-a avut, dup\ r\z boi, caexponen]i emblematici pe Fernand Brau -del, Geogres Duby [i Jac ques Le Goff.Regula lui Ranke, simpl\ de tot la pri -ma vedere, este de fapt foarte complicat\din punctul de vedere al realiz\rii în practic\.Pentru c\ ce înseamn\ s\ afli ceea ces-a întâmplat de fapt? Asta înseamn\, în -tâi, s\ separi ceea ce nu s-a întâmplat deceea ce s-a întâmplat, sarcin\, ne d\m sea -ma, extrem de grea, în multe situa]ii pur [isimplu imposibil de realizat. {i nu punemla socoteal\ aici cercet\torii nepreg\ti]i s\fac\ fa]\ unei atare încerc\ri. Evident, unexerci]iu ca acesta poate fi realizat doarde indivizi deosebit de înzestra]i [i cât sepoate de temerari. În al doilea rând, asta în -seamn\ c\, dup\ ce a stabilit cu certitudi -ne cea ce s-a întâmplat, cercet\torul trecela examinarea sistematic\, cuprinz\toare[i exhaustiv\ a întregului material cunoscutpentru a stabili relevan]a fiec\rui faptîn contextul realit\]ii studiate, de unde ur -meaz\ priorit\]ile de cercetare, durata [iextensiunea efortului investigativ. Din a -ceste observa]ii – [i, a]i v\zut, e vorba doarde câteva – rezult\ complexitatea cerce -t\ rii istorice, singularitatea ei în raport cumunca de acela[i gen din alte domenii alecunoa[terii.Aceste fapte ne îndrept\]esc s\ facemurm\toarea remarc\. Nu sunt pu]ini ceicare sus]in c\ istoria nu este o [tiin]\, pentruc\, zic ei, nu este exact\. Este o mareeroare, care s-a n\scut din observa]iile a -supra realit\]ilor celor mai nenorocite dindomeniul cercet\rii [i scrierii istoriei. Desigur,dac\ judeci despre istorie dup\ expe -42Însemn\ri ie[ene

Aleksandr Liamkin:rien]a istoriografiei regimurilor totalitare,a scrierilor na]ionaliste [i patriotarde, aopusurilor hagiografice [i t\mâierilor genealogicesau a unei imense maculaturi istoricediletante, atunci nu po]i s\ nu fii în -drept\]it s\ zici c\ toat\ produc]ia aceastanu are nimic în comun cu [tiin]a. Dar da -c\ reu[e[ti s\ g\se[ti un num\r de scrieriistorice realizate în temeiul respect\rii întocmaia regulii lui Ranke, atunci nu po]i,chiar dac\ anterior crezusei altfel, s\ nu fiide acord c\ exist\ o categorie de scrieri is -torice care sunt expresia adecvat\ a celeimai autentice cercet\rii [tiin]ifice. Ba maimult, o oper\ istoric\ corect\ nu este maipu]in precis\ decât o realizare în [tiin]elecele mai exacte. De ex., scrierile istoriceserioase nu pot s\ ignore o mul]ime de fapteabsolut autentice, inclusiv date cronolo -gice, nume de personalit\]i, de ]\ri, po poa -re, locuri, a[ez\ri umane, evenimente, de -numiri ale unei variet\]i extrem de mari deconstruc]ii publice [i private, ustensile, inventarcasnic, arme, îmbr\c\minte, po doa -be, culturi agricole, animale domesti ce, va -riate realit\]i politice, economice, so ciale,demografice, culturale, religioase etc., etc.Dac\ aceste realit\]i nu ar fi fost semna la te[i apoi pecetluite pentru totdeauna în scri -erile istorice, omenirea nu ar cu noa[te ni -mic despre trecutul s\u, ar avea o me mo -rie doar cu pu]in mai evoluat\ decât a ani -malelor. Iar f\r\ aceast\ memorie, nu s-ar[ti nimic nici despre celelalte [tiin]e. Oareaceasta e pu]in ca istoria s\ nu poa t\ fi tra -tat\ ca o ne[tiin]\? În realitate, ea este îndrept\]it\s\ pretind\ un statut mult maio norabil. C\ istoria este [tiin]\, acesta e unfapt pe care orice om bine informat nu-l poatenega. Dar, într-un anume sens, ea estemai mult decât atât. Pentru c\, de ex., ma -tematica î[i afirm\ exactitatea auto mat [iîn general suficient prin însu[i exer ci]iullogic care îi este intrinsec, pe când is toriamai are nevoie de ceva. Pe lâng\ fap tul c\opereaz\ cu fapte concrete, absolut auten -tice, ale c\ror coordonate spa]iale [i temporalesunt stabilite cu exactitate ma te matic\,istoria este for]at\ s\ apeleze me reu lafacult\]ile personale ale cercet\ torului, începândcu preg\tirea profesional\ [i cultu -ra intelectual\, urmând cu abilit\]ile me seriei,cu sim]ul critic [i cu dreapta ju de cat\[i terminând cu – sarcin\ teribil de grea! –capacitatea de a r\mâne mereu pe t\râ mulimpar]ialit\]ii [i al obiectivit\]ii. Alt fel spus,în domeniul istoriei, exactitatea nu nu mai c\este secondat\ tot timpul de su biec tivitateacercet\torului, ci mai mult decât atât, atitu -dinea subiectiv\ a scriito rului de istorie estecondi]ia obligatorie a obiecti vi t\]ii demersului[tiin]ific, acesta îns\ trebu ind s\ sefereasc\, a[a cum observa Einstein cu re -ferin]\ la un cadru mai larg al u nor astfelde situa]ii, „de tot ce este volun tarist [i e -mo]ional” 2 . Aici se afl\ secretul celor maispectaculoase realiz\ri ale [tiin ]ei istorice[i tot aici trebuie c\u ta te [i explica]iile insucceselor,ale rat\rilor [i r\t\ cirilor ei.Se în]elege c\ pe eventualii consumatoride literatur\ istoric\ nu-i intereseaz\Pereastfel de divaga]ii filozofice[ti. {i bine fac,întrucât, de vreme ce au con[tientizat c\f\r\ istorie nu se poate, c\ f\r\ istorie nicio civiliza]ie, fie [i una incipient\, nu esteposibil\, pentru ei mult mai important estecum s\ deosebeasc\ o scriere istoric\ decalitate, adic\ una corect\ din punct deve dere [tiin]ific, întru totul conform\ curealit\]ile pe care le vizeaz\, de falsurile istorice.Solu]ia se g\se[te, desigur, [i ea esteaceea[i dintotdeauna: lectura, apelul permanentla carte. Dup\ cum gustul mân c\riinu poate fi cunoscut decât mâncând, tota[a [i în cazul cunoa[terii: nu se poate aflanimic f\r\ studiu. Cu condi]ia absolut obli -gatorie ca acesta s\ nu se fac\ de la caz lacaz, ci permanent, sistematic [i mai ales cucredin]a nestr\mutat\ c\ nimic nu se ob -]ine f\r\ munc\, f\r\ mult\ munc\.1Contrafort (Chi[in\u), 2004, nr. 5-6, p. 17.2Albert Einstein, Cum v\d eu lumea, Bu -cu re[ti, 1996, p. 288.historia magistra vitae ∙ historiÎnsemn\ri ie[ene43

pensula şi dalta · pensula şi da44Sculptura lui Mircea Roman– o oglind\ a eului devastatÎn anul 2000, la Londra, în contextulanivers\rii a dou\ milenii de cre[tinism,Mircea Roman î[i f\cea cunoscut\ una din -tre cele mai impresionante lucr\ri ale sale– Omul-barc\ (subintitulat\ Personaj r\ -pus). Era vorba despre un trup uman demari dimensiuni (9 metri) a[ezat în pozi]ieorizontal\ pe un ponton ancorat la malulTamisei în Hammersmith, o zon\ din vestulcapitalei engleze. Dincolo de interesultrezit de insolita sa prezen]\ în acel loc [ide expresivitatea atitudinal\ a personajului,Omul-barc\ atr\gea privirile [i prindramatismul sugerat de precaritatea po -zi]iei sale – ]intuit de podeaua pontonului,incapabil de a se elibera [i, prin urmare,de a evita înecurile repetate provocate decre[terea [i descre[terea apelor râului, caefect al mareelor. Amplasarea lucr\rii îna cel perimetru fusese aprobat\ de autori -t\]i pentru o perioad\ de un an. Având învedere succesul de care s-a bucurat printrelondonezi (John McEwen, cronicarul deart\ plastic\ al prestigioasei publica]ii na -]ionale The Sunday Telegraph scria cuacel prilej c\ „Opera lui Roman combin\deseori staticul monumental al artei egip -tene cu un sentiment modern al inutilit\]iicomice… Roman folose[te râul mult maidramatic decât orice artist prezent la Do -mul Mileniului.”), timpul de expunere a fostprelungit cu înc\ un an. Se n\scuse astfelsperan]a c\ va veni [i aprobarea pentru oinstalare permanent\ a Omului-barc\ înmetropola de pe Tamisa. Lucru care nu s-aîntâmplat, din p\cate. A[a se face c\ lucra -rea, realizat\ integral din lemn, a fost demontat\,iar ceea ce a mai r\mas din eaîn momentul de fa]\ sunt doar capul [i picioarele„gigantului”.Mircea Roman (n\scut la Tg. L\pu[,în 1958) a ajuns la Londra în 1993, ca bursieral „Delphina Studios”. Urma s\ steanou\ luni, dar a r\mas în capitala Marii Bri -tanii timp de 14 ani. În ciuda faptului c\a lucrat mult, a expus destul de pu]in [idestul de rar, iar ceea ce îl doare cel maimult este faptul c\ nu a izbutit s\-[i reali -zeze [i s\-[i impun\ definitiv acolo niciu -nul dintre marile proiecte concepute înacea perioad\. (Pe lâng\ Omul-barc\, estevorba, a[a cum vom vedea în rândurile demai jos, [i de instala]ia sugestiv intitulat\Dezorient Expres). Prev\zuse, oarecum,dificult\]ile cu care urma s\ se confruntepe plan artistic imediat dup\ terminareastagiului de bursier, când începuse s\ bat\Mircea Roman:pe la u[ile galeri[tilor londonezi în vedereaunor posibile colabor\ri viitoare. Unul dintreace[tia, dup\ ce i-a consultat cu superficialitateportofoliul de lucr\ri [i proiecte,i-a spus textual: „Vii din Est, nu ai nimicde spus, e[te dep\[it [i anacronic, a[a c\,deocamdat\ cel pu]in, nu avem ce discu -ta.” „Sentin]a” l-a mâhnit, dar l-a [i intrigatpeste m\sur\ pe artist, având în vede -re c\ i se t\iau aripile, ca s\ zicem a[a,într-o galerie în care erau expuse – desenate,fotografiate, pictate – câteva zeci decutii de „Coca-cola” [i nimic altceva.Linii moartepentru „Dezorient Expres”Proiectul „Dezorient Expres” primisela Londra punctajul maxim posibil, fiindapreciat unanim de c\tre membrii juriuluicare a fost chemat s\ se pronun]e asupravalorii sale artistice. Cu toate acestea, ba -nii necesari realiz\rii efective a instala]ieinu au fost aloca]i. Mircea Roman s-a gânditatunci s\ se întoarc\ în ]ar\ [i s\-[i în -cerce [ansa aici. A venit la Bucure[ti înPersonaj (detaliu)­Însemn\ri­ie[ene

Mircea Roman:2005, a c\utat sprijin în dreapta [i în stân -ga, dovedindu-se în final a fi norocos. Drepturmare, în 2006, uria[a lucrare (un tunelmetalic de 18 metri lungime, 3 metri l\ ]i -me [i 5 metri în\l]ime, pe lateralele interi -oare ale c\ruia se aflau amplasate 12 per -sonaje, câte 6 pe fiecare parte) a fost ridicat\în curtea Muzeului }\ranului Român.Sintez\ a întregii sale crea]ii anterioa -re, Dezorient Expres reprezint\ nu doarOm `n alb (detaliu)o succesiune de personaje emblematicepentru stilul [i viziunea artistic\ ale sculptorului.Luate împreun\, cele 12 alc\tuiriumane compun o singur\ fiin]\ colectiv\,un organism polimorf a c\rui ra]iune de aexista const\ în (dez)orchestrarea st\rilorsale de derut\ [i ambiguitate extrem\, deneputin]\ asumat\ cu obid\ [i de revolt\in util\, astfel încât, dup\ parcurgerea între -gii galerii, vizitatorul, asaltat de himereleatârnate pe pere]i [i încovoiate sub pova -ra insignifian]ei lor absolute ce a sec\tuitde con]inut ra]iunea [i sufletele omenilorcare au fost ele însele cândva, s\ percea -p\ la cea mai înalt\ intensitate posibil\semnalul de alarm\ [i strig\tul de ajutorcare reprezint\ mesajul intrinsec al ope -rei. Oper\ care reune[te aproape toate„inova]iile” portretistice [i compozi]ionalegra]ie c\rora sculptura lui Mircea Romaneste atât de acut original\: lipsa capului (înmulte lucr\ri) [i înlocuirea acestuia cu o fi -zionomie stranie sub form\ de cavern\perfect geometrizat\, picioarele dispropor]ionate,în raport cu celelalte componenteanatomice, ie[ind din trupuri pirpiriiînf\[urate în draperii ample, înzidirea personajelorsurprinse în pozi]ii frânte, expre -sie a încerc\rii zadarnice de desprindere,de eliberare, absen]a (în unele cazuri) amâinilor, expunerea interiorului gol al personajelor,îmbin\rile marcate cu ro[u, ca[i zonele mai ample pictate în aceea[i culoareetc. Se pare c\ inten]iile sculptoruluide a strecura în sufletele celor care i-auparcurs coridorul un strop de spaim\ tera -peutic\ au fost pe de-a-ntregul materiali -zate, cineva sugerând chiar ca efectul im -pactului emo]ional provocat de vizionareainstala]iei s\ fie evaluat prin m\surareatensiunii arteriale a vizitatorilor la intrare[i la ie[ire.Cu toat\ buna primire de care s-a bucurat[i cu toate ecourile mai mult decâtfa vorabile din mass-media, Dezorient Expresa împ\rt\[it soarta Omului-barc\.Adic\, nu s-a putut g\si cu niciun chip unloc potrivit în vederea amplas\rii pentru operioad\ mai lung\ de timp a instala]iei,solu]ia p\guboas\ care s-a impus [i aici,acas\, fiind demontarea lucr\rii. De aseme -nea, nu s-a putut g\si nici un loc de depo -zitare în siguran]\ a colilor de tabl\ din ca -re a fost confec]ionat coridorul, a[a c\ do -u\ tone de metal au fost pur [i simplu furate.Actualmente, Mircea Roman sper\ s\fac\ rost de fondurile necesare [i s\ ob]in\aprob\rile de rigoare în vederea refaceriipensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\ri­ie[ene45

pensula şi dalta · pensula şi da46instala]iei la Târgu Mure[, în fa]aTeatrului Na]ional.Autoportretulde la treizeci de aniS-a vorbit [i s-a scris mult pe sea -ma influen]ei artei egiptene asupracrea]iei sculp turale a lui Mircea Ro -man, exagerându-se uneori în direc -]ia punerii acestei „contamin\ri” sti -listice pe seama unor determi n\ri [icauze esoterice, absconse. În realitate,accentele cu pricina î[i au origi -nea în anii de liceu, perioad\ în careunul dintre profesorii s\i i-a cerut s\execute, în sco puri didactice, evident,copii [i replici dup\ tot felul de albu -me de art\, printre care [i dup\ unulconsacrat vechilor frize egip tene. Aremarcat înc\ de atunci hieratis mulpersonajelor, elegan]a statuar\ a a -ces tora, precum [i tendin]ele de abstractizarea unor elemente de dis -curs plastic, iar pri ma lucrare în carea aplicat ceea ce deja înv\]ase cu râv -n\ a fost rezultatul unei întâmpl\ri custatut de punct critic: a g\sit pe stra -d\ un m\nunchi de be]i[oare de lemn[i [i-a dat seama instantaneu c\ ar pu -tea face din ele o splendid\ coafu r\pen tru o egipteanc\ antic\. Ulterior,când a început s\ constru iasc\ tru -puri umane din scânduri, a a juns tota[a de simplu [i la fustanela trapezo -idal\, ca s\ nu mai vorbim de faptulc\ aspectul de „mumie” al multor sculpturiale sale era generat de desenul-bandajrezultat din al\turarea pl\cu ]elor de parchetcu care lucra de regul\ (pentru c\ seg\seau din bel[ug!) în acei ani ai marilordemol\ri de tot felul, inclusiv de case vechiboiere[ti, specifice „Epocii de aur”.La fel de frecvent s-au oprit criticii dear t\ [i asupra modului în care Mircea Ro -man utilizeaz\ golul, mai precis interiorulsculpturilor sale pentru a ob]ine efecte sti -listice absolut spectaculoase. [i de aceast\dat\, adep]ii teoriilor „abisale” referitoareMircea Roman:Personaj cu mâinile `ntinsela sorgintea unor asemenea solu]ii plasticear face bine s\ bat\ în retragere. Adev\ruladev\rat are leg\tur\ cu faptul c\ sculpto -rul [i-a dorit dintotdeauna s\ fac\ lucr\ri dedimensiuni neuzuale, uria[e dac\ se poa -te. Dup\ propriile-i spuse, atunci când dimensiunilecresc, totul se transform\ oda -t\ cu ele, problemele ce se cer rezolvatedevenind provoc\ri excep]ionale care in -cit\ la creativitate [i la temeritatea de tipexplorator. Numai c\ exista o piedic\ esen -]ial\ în ceea ce prive[te ducerea la înde -pli nire a unor astfel de proiecte „faraoni -ce”: materialele, care, simultan cumulti plicarea m\rimii lucr\rilor, deveneaudin ce în ce mai greu, dac\nu chiar imposibil de manevrat. Pia -tra, bronzul, cimentul au fost exclu -se din start. A mai r\mas lemnul(cald, maleabil, perfect potrivit ma -nierei sale fi gurative, expresioniste[i narative), dar [i acesta se pref\ -cea într-o povar\ greu de urnit dinloc atunci când trebuia s\ fie manipula]ibu[teni de 5-6 metri. Rezolvareaa ap\rut, din nou, ca de lasine: folosirea scândurilor, în locullemnului masiv, [i sculp tarea (defapt, construirea) personajelor pe(din) buc\]i. La început, lucr\rile,goale pe din\untru, nu-[i dezv\ lu -iau interiorul, fiind „ermetizate” cumult\ acurate]e. To tul s-a schimbatîn aceast\ privin]\ în preaj ma împliniriivârstei de 30 de ani. Se întâmplas\ lucreze la una dintre ce -lebrele sale „cutii umane” [i, o dat\ajuns cu construc]ia în zona umeri -lor, i-a venit ideea s\ nu mai conti -nue, l\sând toracele deschis, nu -mai bun pentru a pune în el sticlelede b\utur\ destinate invita]ilor laaniversare. {i-a intitulat lucrarea A -utoportret la 30 de ani [i a folosi -t-o exact în scopul descris mai sus.Inutil s\ mai spun c\ s-a bucurat deaprecierea unanim\ a prietenilor,care i-au cerut imperativ s-o lase a[a.Era confirmarea „obiectiv\” a ceea ce eldeja ho t\râse, întrucât realizase c\ tocmaidesco perise o oportunitate stilistic\ extremde promi]\toare.A continuat în aceast\ ma nier\ anibuni, iar când s-a apropiat de 40 de ani,s-a gândit s\-[i mai fac\ un autoportret. Asim]it îns\ c\ acesta trebuie s\ fie altfel.Trecuser\ zece ani, se con frunta se cu mul -te probleme, avea un alt mod de a privilu mea din jur. Ca atare, s-a înf\]i[at pe si -ne ca pe un fel de fiin]\ oarecum devitalizat\,oarecum blazat\, oarecum îmbibat\Însemn\ri­ie[ene

de sudoarea unor eforturi sisifice [i s-a a -târnat în cui, la uscat.Iluzia comicului salvatorVenise, se pare, momentul intros pec -]iei totale, „f\r\ anestezie”, dar [i al maturit\]iideplin responsabile. În]elesese c\,în zilele noastre, arta nu poate avea valoa -re decât în m\sura în care reu[e[te s\ fieo oglind\ a eului devastat de lunga [i continuadec\dere a esen]ei umane. Oameniise afl\ în mare pericol, credea pe a -tunci sculptorul, cum de altfel crede[i acum, sufletele le sunt otr\vite sauvi date, iar min ]ile lor sunt fie manipu -late, fie [i-au pierdut deja discern\ -mântul. Intuirea meta fo ric\ a acesteiultime perspective, cu efecte directe[i imediate asupra crea]iei sale, avuse -se deja loc odat\ cu finalizarea lu cr\ riide dimensiuni monumentale (2 x 4,5m) intitulate Suflet cu bube, lucra re ceavea s\ fie încununat\ în 1992 cuMa re le Premiu al Trienalei de sculptur\de la Osaka, Japonia, cel maiva loros premiu de acest fel din lume.În ciuda faptului c\ i se repro[asede c\tre critici [i de c\tre galeri[ti, înspecial de c\tre cei englezi, faptul c\arta sa are un caracter de manifestexplicit, c\ este prea evident marcat\de încrâncenarea [i angoasele ce auluat în st\pânire civiliza]ia în plin\ [idramatic\ transformare a Estului e -mergent, fapt ce o îndep\rteaz\ degusturile [i de posibila acceptare apu blicului occidental,Mircea Roman conside r\ c\ a ficu adev\rat actual nu înseamn\ a întoarcespatele problemelor reale dedragul aplauzelor i potetice. El conti -nu\ s\ creeze inspi rându-se din banalitateavie]ii reale, banalitate careîn cazul societ\]ii ro mâne[ti înseam -n\ [i o greu de explicat (oa re?!) lips\de reac]ie în fa]a pri mejdiei dezuma -niz\rii spre care este împins\ de unsistem economic, social, politic, darÎnsemn\ri­ie[enemai cu seam\ moral, haotic, corupt [i ineficient.Asta nu în seamn\ c\ restul o me -nirii s-ar afla la ad\ post sigur. Cum amin -team [i ceva mai sus, sculptorul descifrea -z\ sem nale nu tocmai optimiste potrivitc\rora lumea contemporan\, în ansamblulei, este pe punctul de a r\t\ci sensulpropriei existen]e; prin tre receptorii fideli[i sensibili ai acestor semnale se reg\se[te,evident, arta, care, fiind expresia celei mailibere, dar [i a ce lei mai fragile zone a u -Mircea Roman:manului, s-a golit prima [i de form\, [i deculoare, [i de idee, [i de spirit.O stare tragic\, pe care un creator vi -zionar de valoarea [i pro funzimea lui Mir -cea Roman o abordeaz\ îns\ [i într-o che -ie caricatural-umoristic\, parc\ pentru anu se l\sa prea curând co ple[it de previzi -bilul ei deznod\mânt.Corneliu OSTAHIECristpensula şi dalta · pensula şi da47

48Simona ModreanuLocuri [i nelocuriale francofonieiFrancofonia nu este doar o vocabul\politic\, ideologic\, institu]ional corect\,port-drapel al diversit\]ii împotriva uniformiz\riiglobalizante; în orice caz, nuaceste accep]iuni îmi vor re]ine aten]ia încontinuare. Consider c\ acest concept estemult mai complex decât o recunoa[tem a -desea [i îl voi aborda, în cele ce urmeaz\,în dimensiunea sa de spa]iu imaginar pa ra -doxal, de loc non geografic, în care libertateaspiritului [i libertatea de expresie seîntîlnesc pentru un parcurs creator ie[itdin comun.Francofonii – dac\ îi excludem pe fran -cezi, ceea ce reprezint\ o dezbatere impor -tant\, cu numeroase consecin]e – pot firegrupa]i, în mod general [i simplificator,în trei categorii principale: cei care se nascîntr-un mediu diglosic, sau plurilingv, ceipentru care franceza este limba cotropito -rilor [i care între]in cu ea o form\ de iubi -re-ur\, [i cei pentru care este limba pres -tigiului, a supremului rafinament, a eliteiintelectuale [i a accesului la universalitateprin for]area barierelor unei culturi mino -re. Dincolo îns\ de aceste nuan]e, desiguresen]iale, to]i cei care aleg franceza ca lim -b\ de expresie – [i m\ refer îndeosebi lascriitori – sunt un fel de migran]i, care sev\d confrunta]i cu un idiom ce dispune deun statut aparte: este fie str\in, fie ma tern,dar împ\r]ind cu alte limbi spa]iul lingvistical unui loc geografic dat. [i, mai cu sea -m\, francofonul se vede pus fa]\ în fa]\ cuo civiliza]ie diferit\ de a sa, cu care nu areîn comun nici referin]ele, nici imaginarul.El poate, bineîn]eles, s\ se înc\p\]âneze s\rosteasc\ aceast\ diferen]\, sau se poatealina „cuib\rindu-se” într-un loc lipsit decontururi fizice, un loc formidabil de liber -tate [i creativitate transculturale, un adev\ -rat spa]iu identitar, capabil s\ produc\ for -me noi, ce nu pot fi ata[ate unei configu -ra ]ii geografice, etnice sau lingvistice pre -sta bilite. Experien]\ fascinant\, dar r\scoli -toare adesea, o torsiune a sufletului, pe ca -re Panait Istrati o evoc\ în ace[ti termeni:„(…) am ajuns în literele franceze cusufletul tare, dar a trebuit s\ împrumut a -cestui suflet un chip fran]uzesc. Iar cândam încercat s\-i redau aceluia[i suflet unchip românesc, nu s-a mai putut; se obi[ -nuise cu acel chip str\in. La fel nici sufletulromânesc, turnat de la bun început în -tr-un tipar românesc, nu a mai acceptatcând am vrut s\-i împrumut o form\ fran -]uzeasc\.” (citat în Monique Jutrin-Klener,Panaït Istrati, un chardon déraciné: écri -vain français, conteur roumain, Paris, Li -brairie François Maspero, 1970. p. 260)Se creeaz\ astfel o „topofilie” (Bache -lard), adesea imaginar\, de locuri iubite [iprotejate de intimitatea noastr\, purtat\de o limb\ neasemuit\, c\ci zidurile de a -p\rare obi[nuite au fost d\râmate, iar scriitoriifr\mânt\, calc\, deformeaz\, com bin\în voie o magm\ de cuvinte care le edeodat\ accesibil\ în puritatea ei s\lbatic\originar\, o comoar\ pe care îndr\znescs-o maltrateze, s-o tr\deze, s-o îmbog\ ]eas -c\. În aceast\ perspectiv\, unele texte belgienenu mai sunt walone, nu mai exist\scriitori romanzi, în Canada nu se mai scrieo literatur\ quebecoaz\, crea]ia caraibea -n\ nu e nici creol\, nici anglofon\, nici his -panofon\, personaje precum Cioran sauMakin nu mai sunt considera]i scriitor ro -mân, respectiv rus, de expresie francez\,c\ci toate acestea se adun\ mândru subcupola francofoniei. Nu realitatea de faptpune probleme, ci cuvântul însu[i [i destinuls\u pu]in confuz sau ambiguu. În plus,raportul cu aceast\ entitate complex\ ca -re este limba francez\ nu e deloc neted,nu mai mult decât raportul francezilor în -[i[i cu aceast\ construc]ie bizar\, care îi iaca punct de plecare, îi include [i îi alung\în acela[i timp. C\ci excluderea literaturii„franceze” din câmpul literaturii „francofone”o va l\sa pe aceasta din urm\ cu uncentru de gravita]ie absent, sau m\car indicibil,de[i este o referin]\ constant\, chiardac\ discret\ uneori. Iat\-ne deci în fa]au nui nou paradox: într-un fel, tocmai ab -sen]a obsesiv\ a acestui centru îl va instituica atare. Trimiterea la modelul literaturiifranceze, fie pentru a se reclama de la el,fie, cel mai adesea, pentru a-l recuza saua-l agresa, reprezint\ o dimensiune esen -]ia l\ a dinamicii literare francofone, darcare nu se concepe decât prin excludereacategoriei „literatur\” francez\, în prelungirea[i împotriva c\reia s-a n\scut catego -ria „literatur\ francofon\”.De fapt, când e vorba de literatur\, a -pa re undeva [i dezapartenen]a, deteritorializarea.Spa]iul imaginar, indisociabil deutopia francofon\, devine o realitate, iargrani]a dintre interior [i exterior e [i earepus\ în discu]ie de aceste literaturi carene descriu o lume multipolar\, o lume aNet-ului, unde fiecare poate aspira s\ de -vi n\ un centru de emitere a unui mesaj [is\ intre în contact cu oricine vorbe[te fran -ceza, de oriunde ar fi. Iat\, poate, o [ans\nesperat\, c\ci franceza e una din pu]i ne -le limbi prezente pe toate continentele [isingura, al\turi de englez\, ai c\rei practi -can]i sunt atât de îndep\rta]i fizic unii deal]ii, or Net-ul e capabil s\ ]eas\ între eile g\turi inimaginabile pîn\ acum.Spa]iul francofon, privit în toate dimensiunilesale simbolice, nu desemneaz\doar teritorii decupate dinainte în func]ieÎnsemn\ri ie[ene

de o limb\ [i o identitate comune, produ -c\toare de spa]ialitate real\, ci este mai de -grab\ un neloc, o nou\ r\d\cin\ imagi nar\,adânc ancorat\ într-o limb\, dar dezvol -tând ramifica]ii multiple, fiind ea îns\[i ofibr\ plural\. Esen]a dificult\]ii rezid\, poa -te, în realitatea practic\rii unei limbi a c\ -Aleksandr Liamkin:Însemn\ri ie[enerei istorie nu ai tr\it-o. E suficient s\ evo -c\m manualele care încep cu celebra fra -z\: „Cîndva, demult, ]ara noastr\ se nu -mea Galia [i locuitorii ei, galezi”, [i s\ nile închipuim în mâinile unor tineri cet\]enifrancezi, ale c\ror familii sunt originare dinAfrica sau Asia… Locul, spa]iul apar te nen -Filozoful]ei este, deci, problematic [i declan [ea z\cu mai mare u[urin]\ resorturile fan teziei.Este, spre exemplu, cazul viziunii ero -ului din Muntele sacru, al scriitoarei canadieneGabrielle Roy. G\sim acolo, desi gur,[i figuri [i mituri literare legate de spa ]iulgeografic nord-american, precum c\l\to -ria, exilul, frontiera, ruptura, dar acest spa -]iu e mai degrab\ sursa unei con[tien ti -z\ri, a unei muta]ii intime [i chiar a uneireaproprieri a sinelui prin inspira]ia crea -toare. Muntele solitar Ungava este una dinacele structuri antropologice ale imagina -rului, de care pictorul Pierre Cadorai se ser -ve[te pentru a-[i des\vâr[i metamorfoza,mitul american de baz\ sufer\ la rânduls\u subtila transformare pe care o antreneaz\franceza ca limb\ de expresie, iaracel loc anume se contureaz\ la jum\tateadrumului dintre real [i imaginar, dintre aici[i altundeva. Francofonia astfel conceput\ar fi generatoarea unui între, a unui lochr\nit cu toate a[tept\rile vane [i cu toateproiec]iile magice, structurând povestirile,înc\lecând toate grani]ele, asumând rolulunui cronotop transversal. Pierre Cadoraipoart\ în el o oper\, un peisaj pe care în -cearc\ s\-l elibereze, iar acest peisaj va începes\ existe prin ochii pictorului-personaj,prin intermediul crochiurilor sale îm -br\cate în cuvinte.{i în Elve]ia romand\, francofonia ridi -c\ problema unei r\spântii identitare, a u -nei dinamici a eu-rilor duble, a unui uni versde oglinzi care spa]ializeaz\ [i interiori zea -z\ totodat\ un între cultural, c\ci nici aco -lo nu se poate evita ambiguitatea concep -telor, sau apartenen]ele discutabile. S\ nuuit\m c\ o limb\ nu este doar un instrumentde comunicare, un mijloc de expresie, ciea condenseaz\ un întreg raport cu lumea[i o anume viziune asupra lucru ri lor. Pe dealt\ parte, aceast\ tr\ire într-o limb\ presupuneo organizare a unui anu mit „loca[al cuvântului” care se joac\ în tensiunilelingvistice, culturale, estetice, chiar politi -ce. În Elve]ia romand\, aceast\ „supracon -[tiin]\ a scriitorului francofon” cap\t\ ac -49

50cente inedite: „Se reveleaz\ astfel un nouimaginar francofon, care nu mai este cel algeneralit\]ilor abuzive, ci al singularit\]ilor[i tensiunilor creatoare de limbaje.” (LiseGauvin, L’Ecrivain franco pho ne à la croi -sée des langues, Paris, Kart ha la, 1997, p.5) Este vorba, acolo, de a circumscrie ni[ -te particularit\]i ale vorbirii din Vaud saudin Valois, de pild\, în mij lo cul schemelorculturale [i sociale [i al u nei structur\ri a re -Aleksandr Liamkin:alului care ]ine de mi cu ]ul spa]iu helvetic,el însu[i parcurs de fisurile autonomiei comunitare.O punere în abis francofon\ au nei complexit\]i tulbur\toare, pe care doarBelgia walon\ o mai cunoa[te, f\r\ a atingeîns\ asemenea culmi dramatice.Modula]iile [i necesitatea afirm\rii uneiidentit\]i într-un context pluricultural pars\ împing\ la paroxism inventivitatea, reconstruc]iarealului printr-o munc\ labori -Stare de spiritoas\ asupra cuvintelor, a[a cum spuneauDeleuze [i Guattari în studiul lor despreKafka: „s\ faci s\ vibreze secven]ele, s\deschizi cuvântul asupra unor intensit\]iinterioare neb\nuite, pe scurt, o utilizareintensiv\ a-semnificant\ a limbii” (Kafka :Pour une littérature mineure, Paris, Minuit,1996, p.41). La rândul s\u, Jean Sta -robinski califica aceast\ situa]ie a scriito ruluielve]ian romand drept „decalaj fecund”(La Suisse romande et sa littérature, (LaLicorne), no. 16, Université de Poitiers,1989, p.17), c\ci, departe de a o seca, pa -radoxurile [i contradic]iile lingvistico-geograficehr\nesc [i exalt\ creativitatea [inuan]eaz\ considerabil rela]ia cu alterita -tea. Dac\ ne gândim, de exemplu, la por -tretul locuitorilor din Vaud, al lui JacquesChessex, sau la jurasienii din textele lui An -ne Lise Grobety, vom vedea c\ ei au în co -mun, probabil, capacitatea de a face s\ în -floreasc\ imaginarul într-un spa]iu înr\ d\ -cinat în „divers”, ca s\-l evoc\m pe scrii -torul martinichez Edouard Glissant (carese referea la limba creol\, dar extrapola reanu e câtu[i de pu]in for]at\):„(…) limba creol\ apare ca fiind orga -nic legat\ de experien]a mondial\ a Rela -]i ei. Ea este literalmente o consecin]\ apu nerii în raport a unor culturi diferite, [inu a preexistat acestor raporturi. Nu esteo limb\ a Fiin]ei, ci o limb\ la Celui-în-Re -la]ie.” (Introduction à une poétique dudivers, Paris, Gallimard, 1996)La un alt cap\t al lumii francofone,problema se pune altfel, la nivelul fic]iuniiromane[ti, al c\rei impact psihologic, so -cio-cultural, antropologic etc. traduce ocriz\ de identitate societal\ [i individual\.E cazul particular al romanul francofon li -banez, mai precis, al celui care se conjug\la feminin, c\ci, de la {eherazada încoa -ce, [tim c\ femeile arabe sunt minunate po -vestitoare (vezi Ezza Agha Malak, VénusKhoury Ghata, Mona Latif Ghattas [i mul -te altele). Iat\ un exemplu aproape perfectde situa]ie în care francofonia asi gur\femeii care scrie un spa]iu vital [i un pl\ -Însemn\ri ie[ene

Aleksandr Liamkin:mân pentru a respira. Un loc ce îi permites\ îndr\zneasc\. Toate relele [i toate cuvin -tele pe care le-a t\cut [i le tace în con ti -nuare în propria-i limb\, femeia libanez\î[i face curaj s\ le exteriorizeze prin limbafrancez\. Violen]ele, fanatismul, machismul,teroarea, nedreptatea devin teme privilegiate;deducem de aici c\ francofonia faces\ sufle asupra scriitoarelor din Liban unvânt de libertate.În acest caz – cum e [i cel al unor numero[iscriitori români, ru[i, cehi, alba -nezi etc. – spa]iul identitar e construit peo dilem\. C\ci un francofon e cineva carea f\cut o alegere – aceea de a-[i defini i den -Însemn\ri ie[enePartida de [ahtitatea cultural\ optând pentru france z\ calimb\ de expresie [i de crea]ie –, îndreptându-seastfel spre un metisaj cultu ral,având în vedere faptul c\ se adap\ din culturaCeluilalt, continuând s\ se rapor te zela propria-i cultur\. F\r\ a se decultu ra li -za, el transpune în francez\ emo]iile [i ide -ile sale, gândite ini]ial în limba sa ma ter -n\, apoi, progresiv, direct în francez\. I-maginarele care decurg de aici sunt di ferite,[i mul]i scriitori francofoni î[i „împart”cumva produc]iile, favorizând o a numit\limb\ pentru un gen anume. Amin -tesc în acest sens c\ Mircea Eliade ([i nue o excep]ie), de-a lungul întregii sale vie]i,a consacrat româna spa]iului fic]ional alpovestirilor [i romanelor sale, în vreme ceengleza sau franceza îi formulau opera deistoric al religiilor. Cu alte cuvinte, un au -tor francofon e un fel de Narcis, care se a -pleac\ asupra unei limbi ce nu-i apar]inepentru a-[i extrage propria imagine identitar\.El împrumut\ limba celuilalt, pe ca -re o domestice[te [i o adapteaz\ pentru u -zul personal, în acela[i timp transfuzându-iacesteia elanul s\u vital. El devine astfel un„podar”, pe un pod construit cu sufletul s\u[i cuvintele altuia, într-o mi[care migratoa -re a spiritului [i a scriiturii. Un pod întreceea ce este [i ceea ce va fi, între ceea cea tr\it [i ceea ce va tr\i ca fiind spa]iul s\ucultural. El devine astfel punctul de jonc -]iune ce leag\ dou\ civiliza]ii, dou\ lumi,dou\ moduri de a gândi, apropiindu-le pâ -n\ la contopire, pân\ la fuziunea, adeseaarmonioas\, uneori conflictual\, precumacele varia]ii tematice pe care le impro vi -zeaz\ muzicienii în timpul unei jam session.{ansa unic\ a creatorului francofon re -zid\ prin urmare în aceea de a fi el însu[i[i un altul, f\r\ a fi nevoit s\ aleag\, f\r\a respecta cu stricte]e legile ce ac]ioneaz\de o parte sau de alta a podului. Poate sim -plifica, sau complica, sau stâlci sintaxa,poate inventa, pentru nevoile sale, un cuvântpe care franceza academic\ l-ar dige -ra sau integra cu greu, poate amesteca vor -biri diferite, f\r\ ca lingvi[tii conformi[tis\ se indigneze. A scrie în francez\ devineastfel o nou\ ra]iune de a fi [i o poart\ desalvare în fa]a neg\rii, a barbariei, sau a co -rectitudinii politice.Sau, potrivit scriitoarei libaneze NajwaBarakat, alegem franceza „pentru pl\ce reade a încerca ceva nou [i de a avea sentimentulc\l\toriei c\tre un ]inut necunoscut”…Alegem franceza pentru a fi mai li -beri [i mai proteja]i, aceast\ aproprierelingvistic\ deschizând un drum c\tre cel\ -lalt [i c\tre sine, un fel de alteritate-identitateconsensual\, ce permite accesul laun spa]iu interior f\r\ alte ancore decâtimaginarul.51

controverse ∙ controverse ∙ co52Adrian Dinu Rachieru„Umbra“ lui Creang\`n BasarabiaO veche constatare, apar]inând lui G.Ibr\ileanu, sublinia moldovenismul lui Crean -g\, ca „reprezentant perfect (subl. n.) alsu fletului moldovenesc între români” (1,158). Cum Pove[tile erau „buc\]i rupte dinvia]a poporului moldovenesc” (1, 159) [imultele edi]ii, îndeosei bucure[tene, nu res -pectau pe „moldovanul Creang\” (1, 163),p\rerile criticului de la Via]a Româneasc\,citate trunchiat [i manevrate propagandistic,puteau fi un excelent (salvator) alibipen tru dreg\torii fostului Imperiu Ro[u [i,mai încoace, pentru falanga comuni[tilorlui Voronin. Uitându-se, vinovat, tocmai concluziap\rintelui Adelei: c\ opera lui Crean -g\ este „epopeea poporului român” (1, 157).Sub presiunea circumstan]elor geo-po -litice, moldovenismul a înflorit ca proiectetno-identitar conflictual (nation building)în actuala Republic\ Moldova, sabotând re -conquista etno-lingvistic\ de la Chi[i n\u. [iîntre]inând confuzia între cet\]enie (lo cu -itori ai Republicii Moldova) [i identitateetnic\, de[i înc\ L.S. Berg avertiza c\ a fimoldovean are o semnifica]ie pur geo gra -fic\. Bucluca[a dihotomie (român/mol do -vean), alimentând „fobia glotonimic\” (cf.Lidia Codreanca) a condus la o agresi v\ideologie a moldovenismului (primitiv). Ideide sorginte cominternist\, reactivate, au f\ -cut carier\, Dic]ionarul neobositului falsificatorStati, o monstruozitate care s-a vrut[i o provocare, observa Dan Dunga ciu (2,112) a stârnit vâlv\, iar Republica, deve ni t\stat polietnic, a acceptat românita tea doarca o minoritate, acuzând vehe ment imperialismulromânesc. Încât dosa rul i den ti tareste istoria unei „rela]ii ne îm pli ni te” (2, 10).Înstr\inat\ de „patria cultural\ ade v\ rat\”,nota M. Cimpoi, Moldova de est e con -damnat\ la exil interior; ea nu este un me -diu diasporic ci repune pe tapet, cu îndrep -t\]ire, chestiunea „îm-patrierii” (3, 18). Cum,din 1812, Basarabia a intrat pe orbita intereselorruse[ti, provincia a cultivat „unraport de alteritate fa]\ de restul spa ]iuluiromânesc”, constata [i Vitalie Cioba nu (4,Aleksandr Liamkin:138), existând pericolul disolu]iei într-o ma -re cultur\ (cea ruseasc\, evident). Pe de al -t\ parte, con[tiin]a apartenen]ei, ane mic\,a între]inut eruptiv, intermitent, un vibratilmesianism etno-cultural de[i o ficia lizarealimbii române, cu momente de ostilitate, re -cul [i „înghe] politic”, e depar te de a fi o b\ -t\lie încheiat\. Îns\[i cultura ro mân\, to -pind în fiin]a proprie atâtea influ en]e este,observase Edgar Papu, o cultu r\ floral\,mereu în regenerare, învingând feluritepo trivnicii. [i dovedind, dese ori, o opacita -te „centrist\” fa]\ de spa]iul basarabean,într-o rela]ie declarat-afectu oas\, dar deze -chilibrat\, c\zând chiar în autism (5).S\ recunoa[tem c\ „istorii” diferite auamprentat mentalul provinciilor româ ne[ti,târziu coagulate într-un stat unitar. În re -pli c\, legând conceptul de literatur\ de spa -DialogÎnsemn\ri ie[ene

]iul în care ea se manifest\, s-a vorbit a bundentdespre o literatur\ moldoveneas c\.Mihai Cimpoi era limpede: avem de-a fa -ce cu un „termen impropriu” (3, 348), omo[tenire a defunctei RSSM, în care reconsiderareamo[tenirii clasicilor (blocat\pân\ prin 1956) opera cu o ciudat\ îm p\r -]ire, distingând între clasicii moldoveni(Eminescu, Creang\, Alecsandri) [i cei ne -moldoveni (adic\ români). Chiar dac\ încazul scriitorilor moldavo-basarabeni pu -tem vorbi de „o regalitate a documentului”,ca „m\duv\” a literaturii basarabene (3,32), crengismul ]ine de un popora nism defond (sf\to[enie, umor, pitoresc etc.). Neamde povestitori, [i basarabenii dove desc un„crengianism fundamental” (3, 150), struc -tural, invocat fiind chiar „carac terul existen]ial”[i conformismul etnic, a flând îngraiul ]\r\nesc „realitatea lingvis tic\ a sa -tului”. Spectacolul confesiv, de re gul\ ro -man]at („m\rturisenia de p\cate”, zicea C.Negruzzi) se desf\[oar\ a[adar sub semnulsf\to[eniei crengiste. Deci Ion Creang\,completeaz\ Alexandru Bur la cu, este unetalon, un model fascinant, chemând ire -zistibil ca „apropiere instinctiv\” (6, 144).Cu observa]ia c\ Eugen Ionescò, „în r\z boicu toat\ lumea”, deosebea – pe canavauasentimentalismul moldav – un moldo ve -nism înalt-contemplativ (la Eminescu) [i o„eliberare” de sentimentalism, corectat prinhumor, la Creang\ (7, 307).Dintre „crengieni”, deschidem lista cuGheorghe V. Madan, ins „a[ezat la vor b\”,al c\rui opus De la noi din Basarabia (1938)era, în viziunea bilan]ier\ a lui N. F. Costen -co (Via]a Basarabiei, nr. 1/1939), „carteaa nului”. {i R\sunete din Basarabia (1935)colectase aprecieri m\gulitoare, scriitorulfiind l\udat pentru humorul s\n\tos, vor -be de duh, „comoara de motive”, mireas -ma arhaic\, jovialitate, vocabular regiona -list. V\zut excesiv ca un „Creang\ al Ba sa -rabiei” („cu mare dreptate”, credea VasileLu]can), el r\mâne, totu[i, un homo folclo -ricus, nota Alina Ciobanu-Tofan (8, 143),cu o limb\ chiar „prea moldoveneasc\” (cf.I. Ochi[or). P\]ania lui Irimia Pîrlog, ta xa -t\ iute drept capodoper\, era a[ezat\ al\ -Aleksandr Liamkin:turi de „snoava” lui Creang\ (Mo[ Nichi -for Co]cariul). Proza basarabean\, de[iprodusese „dovezi” de interes literar, (recu -Melancolieno[tea G. C\linescu), era dominat\ de unspiritus loci (8), încurajând studiile etnografice[i explorând via]a s\teasc\. În a cestcontext, Gh. V. Madan este, negre[it, celmai aproape de modelul crengian; sau, alt -controverse ∙ controverse ∙ coÎnsemn\ri ie[ene53

controverse ∙ controverse ∙ cofel spus, „cel mai crengian” în segmentulinterbelic (6, 147). Al. Burlacu (6, 143)descoperea chiar rela]ii intertextuale cuopera lui Ion Creang\ (expresii, citate ascunse,mottouri, pasti[e, plagiat), men ]io -nabili fiind Ion Canna, Grigore Adam, IonDru]\, Ion Constantin Ciobanu; sau, pe al -t\ direc]ie (parodie, parafraz\), Vlad Iovi -]\, Vasile Vasilache, interesa]i cu to]ii de atmosfer\,jovialitate, pofta povestitului, o -ralitate, erudi]ie folcloric\. De[i f\ltici nean,trecut prin cercul moldovenesc de la Chi[i -n\u, Ion Dragoslav, proclamat cu lejerita -te un nou Creang\, reprezenta „tipul pi to -resc de ]\ran-scriitor” (3, 149). Dac\ cer -cet\m lista memoriali[tilor, ea se deschidecu Teodor Vârnav (Istoria vie]ii mele ar da -ta din 1845, tip\rit\ târziu), urmat de cren -gianul P. Gheorghian. Drept concluzie pu -tem îmbr\]i[\m cuvintele lui Mihai Cimpoicare anun]a c\ peste Basarabiast\pâ ne[te „umbra tiranic\” a lui Ion Creang\(3, 115).Exege]ii mai noi, precum Victor Teleu -c\ (v. Cuvânt despre Creang\, 1991), dez -volt\ constat\ri de circula]ie, încet\]enite;astfel, lirosoful noteaz\ recapitulativ c\ IonCreang\ „a venit de jos”, c\ opera sa e cen -trat\ pe „fenomenul nostru ca fire: râ suplânsu”(veritabil\ ax\ existen]ial\), c\ „do -za de filosofie popular\” se r\sfrânge în indi -vidul arhetipal, sondând „afundurile incon -[tientului colectiv” dar cu deschidere spreomenesc. Avem de-a face cu un Creang\„trecut prin existen]ialism” (9, 106), filondezvoltat recent chiar de Mihai Cimpoi, de -sigur cu aparat sofisticat, îndatorat arheti -pologiei (10). Astfel de achizi]ii exegeticecorecteaz\ / anuleaz\ eforturile unor predecesoricare, pe urmele lui Marr, I. D. Cio -banu, A.M. Lazarev, F. Ponomari pro sl\ -veau literatura moldoveneasc\, v\zând înCreang\ un „ideolog al chiaburismului”. Înacela[i infern lingvistic (un mediu deloc ele -vat) un V. Coroban trudea la a legitima oIstorie a literaturii moldovene[ti, elogiindlimbajul de uz folcloric, mitizând valul [ai -zecist, suspectat acum – dinspre „ilumi nis -mul” postmodern – de p\[unism retardat.Indiscutabil, fenomenul cultural basara -bean are un tipar sufletesc specific; actua -la rena[tere spiritual\, pe suportul înde lungateirezisten]e subterane, î[i afl\ în spiritusloci „ra]iunea animatoare a ideologieiregionalismului cultural” (8, 9). Iscând po -lemici (reactualizate în alte contexte), loca -lismul basarabean repune în circula]ie te -me [i valori ne(re)cunoscute la Centru, con -stata cu îndrept\]ire Alina Ciobanu-Tofan(8, 7); fire[te, în perspectiva integr\rii, sfidândgrani]ele politice. Dar integrarea întârzie,iar falsul despre originea etnic\ abasarabenilor e convertit într-o adev\rat\cruciad\ împotriva limbii [i istoriei (uzurpând,chipurile, statalitatea), precum încer -case partidul lui Voronin, venit la putereîn 2001. Cine a urm\rit mesajele expedia -te de Vitalie Ciobanu din „bantustanul ba -sarabean” a în]eles c\ fenomenul româ nofobiei,pervertirea con[tiin]ei na]ionale(propagând o identitate scindat\, mistifica -t\) sunt realit\]i cotidiene. Românii-uzurpa -tori ar fi o entitate distinct\, obligând la„su plicii identitare” (11, 177), scria – de peba- ricadele genera]iei – [i Tamara Ca ra -u[, vi sând – cu o sonoritate dadaist\ – latzara (sa). Restan]ele [i traumatismele Isto -riei nu sunt, preciza Vitalie Ciobanu, scopîn sine, posibil „tezaur static” (4, 167). F\ -r\ a a vea „mistica r\d\cinilor”, eseistul dela Chi [i n\u vede în apartenen]a na]ional\o „în su [ire secund\”, sperând la o „confre rietrans na]ional\ a intelectualilor” (4, 167). Neîntreb\m, deloc retoric, dac\ acest prag arpu tea fi atins f\r\ recuperarea iden ti t\ ]ii(ro mâne[ti)? Mai cu seam\ c\ fundamen ta -lis mul moldovenesc e furibund [i chiar „ba -sarabenismul”, cultivat ostentativ, îmbrac\haina unui argou împ\nat cu rusis me. Dela articolul incendiar al lui Valentin Mân d\ -canu (Ve[mântul fiin]ei noastre, 1988) atrecut ceva vreme [i faimosul Net, net i net!e rostit cu aplomb, blamând gra fia latin\.În plus, moldializarea (ca s\ pre lu\m un titlu[ugub\]) dovede[te c\ pene tran]a culturiibasarabene în România e în suferin]\, pro -fund dezechilibrat\ din un ghiul unor reciprocit\]iprofitabile (5). Ce ea ce se reper -cuteaz\ [i asupra destinului lui Ion Crean -g\, sl\vit peste tot, dar împ\r ]it, disputat,revendicat, confiscat. Despre „criza de u -ni versalitate”, ap\sând obsesiv o cultur\complexat\, tânjind dup\ Nobel, pomenea,repetat, [i G. C\linescu. În ca zul ma -relui humule[tean discu]ia se dove de[teinutil\; Creang\ este intraductibil.În urm\ cu aproape dou\ decenii, pu -bli cam Cele dou\ Românii? (Editura Helicon,Timi[oara, 1993), volum în care de -plângeam, pe urmele altora, o abera]ie istoric\:existen]a a dou\ state române[ti! Auurmat: B\t\lia pentru Basarabia (în dou\edi]ii, 2000 [i 2002) [i masiva antologiePoe]i din Basarabia (2010, sub egida Edi -turii Academiei, în colaborare cu editura {ti -in]a din Chi[in\u), f\r\ ecou acolo, supus\unui ciudat embargou, încercând o radio -grafiere a fenomenului poetic basarabeanpe durata unui secol, pledând pentru edificareaunui spa]iu cultural comun. Fire[ -te, refuzând derog\ri valorice, propunândinevitabile declas\ri, în sensul unui metabolismcultural normal, integrând în circui -tele noastre axiologice oferta literar\ depeste Prut. Temperând isteria antiro mâ -neasc\, românofobia care flutura pericolul„anex\rii,”, preg\tind – vorba regretatuluiAndrei Vartic – „coacerea premiselor”.Vrem a spune, a[adar, c\ Basarabia nu eo provincie f\r\ literatur\, cantonat\ înc\într-o estetic\ ofilit\, chiar dac\ supus\lung\ vreme dezna]ionaliz\rii (mankur ti -z\rii), recondi]ionând – printr-o propagan -d\ ostil\ – fic]iuni staliniste. Cum Repu blicaMoldova exist\ pe harta lumii, cum –inevitabil – e invocat\ statalitatea, ob]i nu -t\, e drept, printr-o anevoioas\ legitimare,înso]it\ de exalt\ri autohtoniste, întreba -rea de neocolit prive[te putin]a unei lite -raturi moldovene[ti, suficient\ sie[i.În contextul atâtor false dileme identi -tare, prelungite iner]ial, sfidând adev\rulistoric, soarta „literaturii moldovene[ti” î[i54Însemn\ri ie[ene

conserv\ echivocul. S\ ne amintim c\ încadrul sistemului literar sovietic, literaturamoldoveneasc\, de[i literatur\ na]ional\,era parte a „norodului sovietic”, supor tândo presiune slavizant\ [i împrumutând, o -bedient, tr\s\turile literaturii majoritare.A[adar, ca parte – simbiotic\ – a literaturiiAleksandr Liamkin:sovietice (multina]ional\), ea nu era o lite -ratur\ minoritar\ [i, în consecin]\, nici regional\.Sub eticheta acestui etnonim par-]ial (12, 96), „literatura moldoveneasc\”marca, în contextul bilingvismului impusde st\pânirea ruso-sovietic\, ridicarea subgraiuluimoldovenesc / basarabean la sta -Piano-Tunertutul de limb\ literar\! Constrâns\ la un„specific artificial”, via]a cultural\ recuza„matricea lingvistic\”, afi[ând o identitate„ordonat\”, impus\, constata Dan M\nu -c\ (12, 111), atras\ pe orbit\ moscovit\,deschis\ viziunii imperiale. Ca alt posibilpol de atrac]ie, Bucure[tiul era v\zut într-orela]ie opozitiv\, jugulându-se tendin]elepro-române[ti. Mai mult, toate canalele decomunicare cu limba literar\ standard erauînchise, schimburile de c\r]i [i periodiceprohibite, încurajate fiind „crizele de orgo -liu” de[i literatura moldoveneasc\ (un produshibrid) încorporase valorile române[ti(Eminescu [i Creang\, de exemplu, ca scri -itori canonici). Evident c\ bol[evizarea Ro -mâniei a „înghe]at” astfel de realit\]i geopolitice,[tergând identitatea real\ [i culti -vând – la comand\ moscovit\ – conflictulmoldovenesc / român, animat de frustr\ri [icomplexe. Cum Moldova post-sovietic\,sub pav\za statalit\]ii, a încurajat, la rân -du-i, separatismul moldovenesc, dubiile i -dentitare, r\sfrânte cultural, s-au perpetuat.Încât, sub presiunea acestor circumstan -]e istorice, r\mâne – în numele consangvinit\]ii– solu]ia integr\rii literare, zestrea literar\basarabean\ fiind adus\ în matca li -teraturii române generale, cum propu nea– st\ruitor – acela[i Dan M\nuc\ (13). Ce -ea ce presupune acordul m\rturisit al p\r]i -lor (uneori tacit, deseori înc\lcat), sem nificând[i lichidarea „jocurilor” duplicitare.Tectonica literar\, schimb\rile de cod,sarcofagul chirilicelor, înghe]ul ideologic,izolarea istoric\, reprimanda ruso-sovie -tismului, asaltul condeielor oportuniste (dinozauriproletculti[ti, idilismul de partid),iner]ia canonic\, consensul obosit, muzei -fi carea, valul contest\rilor, gâlceava „esen -]ialilor” cu „expira]ii”, complexul mimetic,retardul, autoiluzionarea, respectiv declasicizarea,rezisten]a axiologic\ – toate se vorreflecta, corect sau fraudulos, în oglinzilecriticii. Ceea ce oblig\ la o continu\ revalorizare,operând o dureroas\ reducere lascar\ (nu prea îmbietoare, recunoa[tem,pentru genialoizii foind în juru-ne).controverse ∙ controverse ∙ coÎnsemn\ri ie[ene55

controverse ∙ controverse ∙ coAleksandr Lyamkin:{ah suprarealistBasarabia, din p\cate, r\mâne un co -bai al Istoriei [i „nodul” unei dispute. Re -întoarcerea ei se cuvine preg\tit\ nu prinrisip\ de vorbe [i inconsecven]\, inventa -riind un [ir de [anse ratate. Constat\m în -s\ c\, la aceast\ or\, reîntregirea nu esteun sentiment popular; ideea-capcan\ a independen]ei(Vlad Loghin) a câ[tigat tereniar o unire artificial\, for]at\, nu ar stingeun litigiu istoric.R\mâne miracolul rege ne r\rii românismului[i speran]a reg\sirii în interiorulaceleia[i culturi. Fiindc\, pe bun\ dreptate,Mihai Cimpoi observa c\ faimosul conservatorism(blamat de unii) are „ra ]iuni pole -mice” [i c\ fenomenul basarabean st\ subsemnul P\s\rii Phoenix.1.G. Ibr\ileanu, Povestirile lui Creang\, înStudii literare, Junimea, Ia[i, 1986.2. Dan Dungaciu, Moldova ante portas,Editura Tritonic, Bucure[ti, 2005.3. Mihai Cimpoi, O istorie deschis\ a lite -raturii române din Basarabia, edi]ia a III-a re -v\zut\ [i ad\ugit\, Editura Funda]iei CulturaleRomâne, Bucure[ti, 2002.4.Vitalie Ciobanu, Frica de diferen]\, Edi -tura Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 1999.5.*** Moldializarea (Cultura basarabean\în România), în Dosar Dilema Veche, vr. 421/8-14 martie 2012, Anul IX. Coordonator:Ma rius Chivu.6. Alexandru Burlacu, Literatura român\din Basarabia. Anii ’20-’30, Editura Tehnica-Info, Chi[in\u, 2002.7. Eugen Ionescu, R\zboi cu toat\ lumea(Publicistic\ româneasc\), vol. I, Edi]ie îngriji -t\ [i bibliografie de Mariana Vartic [i Aurel Sa -su, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1992.8. Alina Ciobanu-Tofan, Spiritus loci: va ria -]iuni pe o tem\, Editura Gunivas, Chi[in\u, 2001.9.Theodor Codreanu, În oglinzile lui VictorTeleuc\, Editura Universul, Chi[in\u, 2012.10. Mihai Cimpoi, Sinele arhaic. Ion Crean -g\: Dialecticile amintirii [i memoriei, EdituraPrinceps Edit, Ia[i, 2011.11. Tamara Carau[, tzara mea, Editura Arc,Chi[in\u, 2000.12. Dan M\nuc\, Crize de identitate lite -rar\, în Literatur\ [i ideologie, Editura Timpul,Ia[i, 2005.13. Dan M\nuc\, Literatura român\ ge -neral\, în Restituiri, Editura Princeps Edit, Ia[i,2007.56Însemn\ri ie[ene

Aleksandr Liamkin:­Sentimentalism

Strategia diziden]ei:A. E. BaconskyOvoce discordant\ în epoc\ – estevorba de anii ’50, în spe]\ – afost aceea a lui A. E. Baconsky,poet care, odat\ cu genera]ia tinerilor scri -itori, c\reia îi apar]inea, ap\rut\ la solici -tarea intereselor partidului, în literatur\ –s-a lansat la debutul campaniei proletcul -tiste cu versific\ri menite a ilustra avântulconstructiv al orânduirii socialiste. Poemepe care le-a adunat curând în volume consistente– Poezii, 1950 [i Copiii de peValea Arie[ului, 1951 (cu o edi]ie a douaîn 1954), ca s\ nu punem la socoteal\ pla -cheta realizat\ în colaborare cu un oareca -re I. Dragomiresu, S\ d\m poporului muncitorproduse de bun\ calitate (1951),text propagandistic prin excelen]\, dup\cum îl denun]\ însu[i titlul – cu nimic maivaloroase ori mai lamentabile decât altele,de aceea[i factur\, confec]ionate de mai to]if\c\torii de literatur\ ai acelor ani, în ma -niera specific\ indica]iilor din progra me leideologice. El are îns\ o bun\ educa]ie intelectual\,cu întinse lecturi din scriitorii u -niversali – chiar dac\ inaderent, atunci, lami[c\rile moderniste, mai cu seam\ ale a -vangardei („În anii r\zboiului, 1914 – 19,la o tavern\ din Zürich se auzea un vacarmstupid, sub zodia aceluia[i «epater le bourgeois»– ridicol\ formul\ a e[u\rii. Câ]ivapseudo-poe]i, ca ni[te ursitoare be]ive,pronosticau zgomotos despre noul curent:dadaismul. Curentul era un copil n\scutmort, asemenea de altfel tuturor celor ceaveau s\-i urmeze. Iar burghezul – departede a se mânia sau de a încerca s\ desci fre -ze bâiguielile, de fapt ininteligibile – le-aacceptat, amuzându-se de absurditatea lorcomic\ [i încurajându-le discret, cu gândulÎnsemn\ri ie[enela diversiunea pe care trebuia s-o ope re -ze” – 25 de ani de la moartea lui Maia -kov ski) – cu o remarcabil\ orientare fi losofic\de tip clasic, fie ea [i filtrat\ prin lec -tura unor Bielinski, Cernâ[evski [.a., care-ltrimiteau la Platon sau Voltaire), bun vorbitor[i cititor în limba francez\ (pe lâng\rus\), cu temeinice criterii estetice asuma -te, a[a încât [i-a dat seama destul de devre -me c\ o asemenea poezie (literatur\) f\cu -t\ la comand\, doar pe stricte aliniamentetematice, nu avea nici o [ans\ de validareîn viitor [i de altfel nici în actualitate:„Astfelinspira]ia se retrage l\sând locul confec]ion\rilorcare ucid poezia, înecând-o înprozaisme [i locuri comune (...) Lipsa u -nei bog\]ii de idei poetice se resimte pân\în cele mai îndep\rtate unghiuri ale poeziilor.Ea genereaz\ [abloane [i cli[ee, muti -leaz\ semantica (...) cât r\u pot face ase -menea versuri plate, lipsite de art\, care în -cearc\ s\ prezinte cititorului poezia vie]iinoastre noi mutilând-o în fel [i chip!” – Pescurt, 1953). A[a se face c\ deschide ori -zonturile de recep]ie ale revistei Steaua,pe care o conduce, f\când s\ p\trund\ prinferestrele ei aerul marilor, autenticelor vi -bra]ii artistice universale, el însu[i asu mân -du-[i rolul de director de opinie, prin articolepolemice, la fel prin cele cu caracterde critic\ de întâmpinare sau cu propu nerieseistice pentru dezbateri teoretice, în pa -ginile aceleia[i publica]ii, asupra c\reia,numaidecât s-au a]intit priviri reticente,sanc]ionare. Mai ales dup\ fulminanta (pen -tru acea vreme) interven]ie a sa de la pri -mul Congres al Scriitorilor Români (1956),când a atacat frontal, în plenul ob[tei, Co -raportul pe Probleme ale poeziei pre zen -tat de Dan De[liu – discurs oportunist [ilipsit de autentice criterii de evaluare a pro -duc]iei lirice din anii premerg\tori gran di -oasei întruniri, la care f\cea referire direc -t\; „A[ vrea s\-l felicit pe tovar\[ul De[liupentru modul irepro[abil în care a reu[its\ niveleze [i s\ banalizeze peisajul poezieinoastre (...) în general, poe]ii, a[a cum a -par în coraport [i departe de realitate, suntîmbr\ca]i în uniform\, tun[i cu ma[ina ze -ro [i porni]i în plutoane compacte s\ cu -ce reasc\ z\rile” (v. Lucr\rile primului Congresal Scriitorilor din Republica Popula -r\ Român\. 18-23 iunie 1956. Editura deStat Pentru Literatur\ [i Art\, Bucure[ti,1956, p. 419-423). Atunci s-a produs...oficial, ruptura. Ce-i drept, în Coraport,autorul acestuia îl men]iona elogios (în- troprim\ parte a lui) pe A. E. Baconsky,pentru poemele sale care au însemnat „unpas înainte fa]\ de trecut” – punându-l a -l\turi de A. Toma cu poemul Silvester Andreisalveaz\ abatajul, Veronica Porum -bacu (Tovar\[ul Matei a primit OrdinulMuncii), Cicerone Theodorescu (Cum asemnat sondorul Popa), Mihu Dragomir(Balada Savului [i ]es\toarea), Ion Brad(Cincisutistul), de însu[i Dan De[liu – cu„poemele despre mineri”, în care, în toa -te, „e vorba de oglindirea chipului nobil,eroic, al clasei noastre muncitoare”, dar se -sizând [i „tendin]a” poetului, din artico le -le sale, de a desconsidera „tratarea teme -lor importante”, or „o astfel de atitudined\uneaz\ intereselor dezvolt\rii noastre”,în consecin]\ apostrofându-l: „Tovar\[ulA. E. Baconsky ar trebui s\ se gândeasc\,paremise (sic!), c\ dac\ primele sale lu cr\ripoetice ar fi fost privite cu aceea[i op tic\intolerant\ cu care apreciaz\ dânsul ast\zicrea]ia unor confra]i mai tineri – faptul n-arfi fost de natur\ s\-l încurejeze în a-[i continuaactivitatea literar\”. A. E Baconsky,în cuvântul s\u atac\ frontal „problemaproletcultismului”, ar\tând c\ „exist\ o per -manent\ primejdie, mai cu seam\ pentrupoezie, de a degenera sub false auspicii re -aliste, în versificarea pedestr\ a faptului co -ochiul anticarului · ochiul ant57

ochiul anticarului · ochiul anttidian, luat în totalitatea lui”, comb\tând„comentariul versificat, relatarea terestr\,monoton\ [i diluat\ care umple pagini întregi”,practic\ în care însu[i s-a exersat:„Din aceast\ categorie fac parte Baladadespre Barta, [i cea despre l\ptari [i altecâteva penibile e[ecuri ale începuturilormele întru realism. Le recunosc cu mâhni -re [i jen\ [i le renerg”, ]inând s\-l provoa -ce personal pe Dan De[liu, dispre ]uitor:„Pe mine personal m\ poate l\sa completindiferent felul în care m\ prezint\ [i m\apreciaz\ tovar\[ul De[liu, salutând în spe -cial poemele despre mineri, adic\ Baladadespre Barta. ]in s\ precizez în fa]a dumneavoastr\,c\ asemenea versuri le consi -der cu totul regretabile [i dac\, bun\oar\,Dan De[liu, care le tot citeaz\ mereu, ar fiispitit s\ le revendice paternitatea, i le-a[ceda cu deosebit\ pl\cere”. C\ era hot\ -rât în demersurile sale de asanare a poe -ziei (literaturii) momentului, de maculaturaproletcultist\ (proces împlinit abia de c\tregenera]ia [aizecist\, dac\ e s\ accept etajareaistoriei pe o asemenea gril\ propus\de Lauren]iu Ulici [i care s-a fixat în limbajulcurent al tuturor scriitorilor) o demonstreaz\volumul de articole Colocviu critic(publicat în 1957 la ESPLA) în care [i-areunit cele mai percutante interven]ii alesale, angajate înc\ din 1953 [i încheind cuincitantul cuvânt rostit la Congresul Scrii -torilor. E o carte de referin]\ pentru aceaepoc\, având în vedere abilitatea cu careA. E. Baconsky î[i construie[te strategiadiziden]ei, folosind din plin calapoadeleconsacrate ale limbajului [i judec\]ilor criti -ce dogmatice, pentru a se blinda, într-o a -parent\ pledoarie în favoarea dezidera -telor ideologice [i artistice din programelepartinice oficiale, ce trebuiau a fi urmate.Cu alte cuvinte – ca s\ m\ folosesc de ozic\toare popular\ – se face frate cu dra -cu’ pentru a putea trece puntea.Într-o prim\ sec]iune a volumului abordeaz\câteva chestiuni cu caracter gene ral,lansând discu]ii oarecum teoretice, cum arfi, de pild\ Lirismul [i contemporaneita -Aleksandr Lyamkin:tea, afi[ând principii universal valabile pri -vind cultivarea a[a-ziselor teme eterne, înpoezie, f\când distinc]ie între „lirism [i intimism”, oferindu-[i în acest cadru prilejulde a combate „discriminarea arbitrar\, con -ceput\ de unii poe]i, între sentimentelecet\]ene[ti ale omului [i cele intime”, afi -[ându-se ca un ap\r\tor al destinului „li -teraturii noi, c\reia avem cinstea de a-i fiînainte merg\tori”. Or, tocmai aceast\ ca -litate îl îndrept\]e[te s\ constate „e[eculpe nibil al oportunismului [i al facilit\]ii,îmbinate cu o grosolan\ lips\ de talent”.C\ci, „dincolo de asemenea produse dubi -oase tr\ie[te bogata sensibilitate a omuluiliber, desc\tu[at de toate robiile care l-auîn l\n]uit vreodat\ în decursul istoriei sale”.Limbajul curent al criticii acelui moment,ce se va defini mai târziu prin sintagmalim ba de lemn, era mânuit cu pricepere,Drum greuchiar dac\ se poate sesiza în etalarea lui oanume f\]\rnicie. Exemplu, bun\oar\, depoezie calitativ superioar\, angajat\, cuun discurs elevat, în care se relev\ „func -]iunea metaforic\” utilizat\ „str\lucit”, îlafl\ în poezia lui Mihai Beniuc, M\rul delâng\ drum:„imaginea acestor meri îi vafi sugerat destinul poetului în mod firesc(...) con[tiin]a sa de lupt\tor pasionat pentrufericirea oamenilor”. Un asemenea lirism,spune Baconsky, „nu poate fi niciodat\categorisit drept intimist”. Într-un altarticol, consacrat modului schematic încare critica literar\ se lansa discutând produc]iapoetic\ a actualit\]ii – Critica lite -rar\ – gen beletristic – amendeaz\ acel tipde comentariu ce „se revars\ în formulestereotipe, îngr\m\dite în uria[e articolesau cronici, pe care pu]ini [i bravi cititorise încumet\ s\ le parcurg\”. Drept mo -58Însemn\ri ie[ene

del, ofer\ operele unor Belinski, Cer nâ -[evski sau Saint-Beuve care „nu procedaua[a”. Pentru poetul de la Steaua, criticali terar\ trebuia s\ fie o profesiune practicat\de c\tre un autor ce „nu poate fi de -cât artist, scriitor în rând cu poe]ii, pro zatoriisau dramaturgii”. F\r\ aceast\ în]ele -gere a condi]iei sale, „formula criticuluine scriitor este cea mai absurd\”. Criticiimomentului, spune el, „nu fac decât s\ înregistrezefotografic o oper\ literar\, înloc s\ extrtag\ esen]a ei specific\ [i s-ocomunice iubitorului de literatur\”, ace[tiase transform\ în simpli povestitori ai su biec -telor: „am v\zut numeroase volume de ver -suri povestite în chipul cel mai monotoncu putin]\”, respingând a[adar „criticulca re trateaz\ în aceea[i manier\ o crea]ieliterar\, desfigurând-o sau decolorând-o înarticole plate, lipsite de inspira]ie [i de ar -t\”. Nu se fere[te s\ ofere [i exemple concretepentru a face apel, în final, la ver surileeminesciene:„Unde vei g\si cuvântul/Ce exprim\ adev\rul”?, propunându-l ca„deziderat al criticii”, care numai astfel„poate transmite cititorului frumuse]ea [ibog\]ia artei”. Despre „comanda socialâ”în literatur\ vorbe[te în articolul Maia kov -ski despre arta sa, prilejuit de eseul acestuiaintitulat Cum se fac versurile. E o bun\ocazie de a combate pe acei „vulgari -za tori ordinari” care alc\tuiesc „manuale deversifica]ie (...) menite s\ vând publicului,pur [i simplu, secretul devenirii poetice”.Trimiterea se face la bro[ura Cum deviipoet în cinci lec]ii. De la Maiakovski re]i -ne necesitatea p\str\rii unei solu]ii de cre -a]ie care s\ asigure armonia între „form\[i con]inut”. Pentru poetul sovietic, ce treceadrept un mare clasic al literaturii socia -liste, „nici ritmul, nici m\sura sau rima (...)nu pot fi întrebuin]ate la întâmplare pentruc\ ele influen]eaz\ con]inutul [i posibilitatealui de a fi în]eles ca atare”. În a -cest sens, comanda social\ nu înseamn\„poezii întocmite la [edin]e”, ci trebuie a -vut\ în vedere acea comand\ „pe care osimte însu[i poetul”. Toate aceste idei nuerau deloc comode, ele nefiind în spirituldogmei suverane la acel moment.Subtil este [i demersul prin care îl adu -ce în actualitate pe George Bacovia, cel ca -re fusese, [i el, trecut în rândul decaden ]i -lor, într-o prim\ etap\ a evalu\rilor literarede dup\ r\zboi. În 1956 când public\ amplularticol intitulat simplu: Bacovia, eseistulA. E. Baconsky avea de-acum expe -rien]a joculu pe dou\ talere. El lanseaz\astfel, din capul locului ideea, ce putea fiAleksandr Lyamkin:convenabil\ din punt de vedere ideologic,anume c\ „Bacovia înf\]i[a (...) descompunereaunei societ\]i al c\rei sfâr[it îlpresim]ea instinctiv”. {i mai departe: „Po -ezia lui, de la primele ei acorduri, pre ve -dea armonia atât de complex\ a acelorpoeme care aveau s\ poarte de-a lungulunei jum\t\]i de secol expresia tragic\ aomului strivit de lumea agonizant\ a capi -talismului, fiind în acela[i timp mar[ funebrucântat cu dezgust cadavrului care nuRemedii pentru r\ceal\ochiul anticarului · ochiul antÎnsemn\ri ie[ene59

ochiul anticarului · ochiul antputea fi ignorat, datorit\ propor]iilor [i mi -azmelor sale”. A[ezat într-o astfel de pers -pectiv\, Bacovia devenea dintr-odat\ unpoet viabil [i i se putea evoca lini[tit filia]iacu Poe, Baudelaire sau Rollinat, nu maipu]in acel „filon eminescian” care d\ poe -ziei sale „o nuan]\ de am\r\ciune accentuat\,str\b\tut\ de nelini[ti”. În acest ha -lou sunt a[ezate acele „atribute muzicale”Aleksandr Liamkin:acordate florilor, poetul valorificând la ma -ximum „valoarea sugestiilor cuvintelor”,ce decurge din lec]ia lui Macedonski. F\r\a denun]a simbolismul, eseistul vorbe[tedespre „postbaudelairieni” care „v\d înpo somorâtul [i dezgust\torul sfâr[it, plinde morbiditate, un spectacol a c\rui gran -doare ]in s-o proclame. Cu o voluptatede osebit\ se las\ ei contamina]i [i lansea -z\ astfel formula decadentismului, ca ulti -m\ expresie a rafinamentului, a subtilit\ -]ii”. În aceste condi]ii se putea vorbi despredecadentismul bacovian, redescoperit prin -tr-o gril\ de interpretare ce impunea scrii -torului condi]ia de angajament social, de... lupt\tor. Iat\, Bacovia putea fi în]eles[i valorificat deplin sub acest orizont al demasc\riicondi]iilor mizere de via]\ ale o -mului de rând:„Erau tristele, dezolantelecartiere muncitore[ti de la periferia ora[e -lor luxoase, unde mizeria [i insalubritateaAviatorm\cinau vie]i omene[ti”. Paravanul acestorafirma]ii îi îng\duia imediat un alt tipde comentariu:„Toamna venea cu ploileei sure. Ploua mult [i ap\s\tor în nop]i întunecoase(...) ploile pe care le ridic\ larangul de simbol cosmic”. [.a.m.d. O pri -m\ analiz\ pertinent\ a poeziei lui Baco -via reallizat\ în epoca realismului-socialist,încât concluzia pe care o formuleaz\ A. EBaconsky are de-acum rolul de a-i da poetuluidreptul circula]iei libere în cetate:„Bacovia nu poate fi considerat drept po -et minor, a[a cum a fost într-o anumit\ interpretare,nici arta sa nu poate p\stra ca -lificativul de artificiu, cum de asemenea afost considerat\ (...) sunt poe]i care extragesen]ele. Bacovia e dintre ace[tia”. În pan -dant, se ocup\, strategic, de Poezia lui Mi -hai Beniuc, într-un studiu de întindere, f\c -ând considera]ia c\ „poezia lui Beniuc sedesf\[oar\ în spa]iile marilor probleme o -mene[ti [i cuprinde toate temele fundamentaleale poeziei lirice”, dar nu ezit\ a-ljudeca [i pre]ui prin tocmai optica uneicritici curente, partinice:„Poetul cânt\ realitateacontemporan\ a patriei sale, invectiveaz\du[manii, mediteaz\ la marileprobleme ale omului, dar concomitent elî[i sugereaz\ permanent apartenen]a, su -gereaz\ puterea nem\surat\ a maselor cape o uria[\ rezerv\ de energie la care poa -te apela întotdeauna”. Nu va fi îns\, delocculant cu Eugen Frunz\, bun\oar\, al c\ -rui substan]ial ciclu de poezii publicat întrunnum\r al revistei Via]a româneasc\,este ridiculizat [i desconsiderat în totul:„senza]ia s\lcie ]i-o las\ poeziile chiar dela întâia lectur\ [i te determin\ s\ le cer -ce tezi mai îndeaproape (...) Se pot citadestule exemple care toate arat\ unde du -ce s\r\ciade idei poetice, cultivarea for -mei înafara con]inutului (...) devine plat\,mediocr\, plictisitoare (...) Lipsa unei bo -g\]ii de idei poetice se resimte pân\ încele mai îndep\rtate unghiuri ale poezii -lor. Ea genereaz\ [abloane [i cli[ee, mutileaz\semantica, lipsind pe poet de pro -prietatea termenilor”. Eugen Frunz\ nufusese pân\ atunci atins de asemenea...gratula]ii. A. E. Baconsky – procedând lafel [i cu al]i poe]i din preajm\ – se do ve -de[te a fi un polemist inconfortabil [i distonantîn corul encomiasticilor de ocazie[i la comand\. Dar el avea convingerea c\numai astfel se poate ie[i din mla[tina li -terar\ dominat\ de impostur\ [i veleita -rism, dep\[ind faza dogmatic\ a falselorcrea]ii artistice.Constantin CUBLE{AN60Însemn\ri ie[ene

Inventatorul supozitorului• Nimic din ce e bun nu e obligatoriu…•.Democratia e un labirint in care ter\t\ce[ti foarte u[or.• Vârsta cheliilor scade… E un semnde progres?• Nici eternitatea nu mai e ve[nic\.• Pân\ una, alta, b\trânii trâiesc maimult decât tinerii…• Poporul e format din excep]ii. Astae regula!• Cu anii, devii mai `n]elept sau maisenil.• S-au `mpotrivit medita]iei transcendentalepentru c\ nu reu[eau s\ pronun]ecuvintele.• Unii sunt convin[i c\ Divinitatea m\ -sluie[te zarurile.• Criticii de art\ l-au luat `n bra]e [iapoi l-au sc\pat de sus.• Merele [i perele se pot compara, darnu se pot aduna...Decât dac\ facem compot.• Cine se ia prea `n serios devine amu -zant.• Inventatorul supozitorului va r\mâne`n anale.• Nu `ncerca s\ despar]i doi b\t\ u[i, de -cât dac\ e[ti `n stare s\-i ba]i pe amândoi.• Mint pentru c\, dac\ spun adev\rul,nu m\ crede nimeni.• O inteligen]\ ie[it\ din comun poateie[i `n toate direc]iile.• Un singur câine latr\ la lun\. Ceilal]ilatr\ la el…• Nici un dar nu vine de poman\.• Ce fac vân\torii de pro[ti cu trofee le?• Norocul, dup\ ce c\ nici nu exist\, e[i de scurt\ durat\.• Ai c\zut pe gânduri? Ridic\-te cu totcu ele.• Noi punem o singur\ condi]ie: f\r\condi]ii!Însemn\ri ie[ene• {i la vârsta când te crezi copt, `nc\te po]i pr\ji.• Abia când devenim egali, se v\d dife -ren]ele.• Dac\ ar exista solu]ii cinstite, le-amfura [i le-am folosi [i noi.• Prefer s\-mi las visele net\lm\cite deal] ii.• A[ putea spune [i eu ceva inteligent,dar m\ ab]in.• De ce nu avem [i noi o Istorie plicti -si toare…!?• Via]a e uneori ca un film la care lu -mea râde când e de plâns.• Dac\ nu e[ti nici primul, nici ultimul,nu po]i fi singurul.• Ca s\ fim buni prieteni, avem nevoie[i de un du[man comun..• Ce se `ntâmpl\ când ]ara arde [i babanu-[i g\se[te pieptenul?• Corbii a[teapt\ `n spatele vulturilor.• Dac\ num\rul de[tep]ilor ar fi maimic, valoarea lor ar fi mai mare.• Orice minune ]ine numai trei zile…Cu protec]ie, patru!• ~ntoarce-te `n profil, s\ auzim ce spu -ne [i partea cealalt\.• Termina]i cu specula]iile ieftine pein fla]ia asta!• A umblat mult timp cu cioara vopsi -t\, dar s-a `nsurat cu alta…• Blestem: s\ ai dreptate [i s\ nu [tii.• Oricine are dreptul s\ fie prost, darunii abuzeaz\ de acest privilegiu.• Aparenta confuzie de idei poate aco -peri perfect adev\rata confuzie de idei.• {i `n]elep]ii au specialit\]i diferite.• Nu `i pas\ ca e ignorant, ci c\ lumea[tie asta.• Omul b\trân mai bine nu s-ar na[te.• Ca s\-]i v\d punctul de vedere, e dedorit s\ aib\, totu[i, o anumit\ dimensiune.• O prostie repetat\ de un milion deoameni tot prostie se cheam\.• Panem et circenses… Dar pâinea eprea mic\, iar circul e prea mare.• To]i ne pricepem grozav la defectelealtora.• Adev\rul e `ntotdeauna la mijloc. N u -mai c\ mijlocul oscileaz\ când la stân ga,când la dreapta…• Contemporanii se afl\ printre noi.• Nu ai ce spune? Umple spa]iul cu cuvintemari…!• Istoria nu trebuie scris\ de comentatorisportivi.• Mereu a[tept\m s\ se `ntâmple cevanea[teptat.• S\ se interzic\ toate tabu-urile!• Când nu se `ntâmpl\ nimic, discut\mdespre nimicuri.• Mun]ii se `ntâlnesc `n vale.• Mar[ul victoriei `l cânta cei din spa -tele frontului.• Cine gândeste `ncet sa r\zgândesterepede.• Ce ghinion e s\ ai un noroc a[a demic.• Din milionar po]i deveni scriitor. Invers,ceva mai greu…• Niciodat\ nu am `n]eles cum pot pri -vi eu singur cu ochii `n patru…• Gânde[te `ngust, dar ce orizont largare!!• Dac\ se accept\ globalizarea, e clarc\ P\mântul nu e plat.• Priviri penale.• Nimic nou sub soare, exceptând cre -mele antisolare.• Dac\ argumentele ra]ionale nu prind,`ncearc\ altceva.• Po]i dormi lini[tit, mi-au spus. Dar eutocmai m\ trezisem…• Democra]ia `i ajut\ pe detractorii ei.• N-ai carte, n-ai parte! Va s\ zic\ e[tiimpar]ial!• Unii sunt pro[ti, al]ii nu gândesc, darsunt [i din cei care cumuleaz\.Dorel SCHORziceri · ziceri · ziceri · ziceri · zic61

meseria de a citi · meseria de a62Mircea Tomu[Niveluri de realitate`n O scrisoare pierdut\Înc\ o dat\ lectura ziarului,înc\ o istorie ini]ial\[i înc\ dou\ scene de controlCât prive[te cea de a treia comedie alui I. L. Caragiale, O scrisoare pierdut\,ca re este considerat\ într-o ne[tirbit\ unanimitatecapodopera teatrului s\u comic,adev\rata lui sintez\, ne putem întreba:cum începe aceasta [i ce semnifica]ie areacest început?De început, începe a[a cum [tim cu to -]ii: prin lectura unui ziar: „Tip\tescu, pu]inagitat, se plimb\ cu «R\cnetul» în mân\;e în haine de odaie; Pristanda în picioare,mai spre u[\, st\ rezemat în sabie.” Fiindun ziar la mijloc, realiz\m acum c\ este vor -ba de ceva de importan]\ maxim\; la pri -ma ascultare a textului citit de Tip\tescu,îns\, impresia nu poate fi neap\rat aceas -ta, c\ci ceea ce spune gazeta pare vag,general [i nu neap\rat legat direct de firulconcret al ac]iunii ce va urma: „… Ru[inepentru ora[ul nostru s\ tremure în fa]aunui om!… Ru[ine pentru guvernul vitreg,care d\ unul din cele mai frumoase ju de -]e ale României prad\ în ghearele unuivampir!… ” Cu toate acestea, din punctulde vedere al lecturii diverselor niveluri derealitate, lucrurile pot s\ par\ destul delimpezi: fiind vorba, mai întâi, de un ora[,iar, mai apoi, chiar de un jude] întreg, pu -tem realiza c\ trimiterea este la un nivelde realitate care cuprinde fic]iunea unuiîn treg, a unui întreg univers dat; apoi, a -pelativul de vampir, care se atribuie capuluiadministrativ al acestui univers, pare adeschide o perspectiv\ demonic fantasti -c\, întocmai ca în cea dintâi comedie a a -celuia[i autor, în care protagonistul ei principalp\rea s\ trag\ dup\ sine o întreag\pârtie diavolesc\. În O scrisoare pierdut\,îns\, dup\ ce aceast\ prim\ etichet\ estelansat\, cuvântul ei este scos din context [ire]inut; cum se [tie foarte bine, Pristanda,poli]aiul, se aga]\ de el [i întreab\ cu naivi -tate: Pardon s\ ierta]i, coane F\nic\, c\Aleksandr Liamkin:întreb: bampir… ce-i aia, bampir? {i dedata aceasta, ca [i în cazul lui Galibardi,u[oara distorsiune fonetic\ trebuie s\ nedea de gândit; nu numai pentru c\ sanc -]io neaz\ pu]ina cultur\ a personajului, cipentru c\ diformeaz\ ceva, este un semnalde transfigurare, respectiv de trans pu -nere în fic]iune.Se poate trece peste toate celelalte a -m\nunte, pentru c\, prin semnalele re]i nu -te de noi, chiar din prima scen\ a noii co -medii, suntem avertiza]i cu inten]ie [i clari -tate c\ vom fi introdu[i în fic]iune. Dar,cum secven]a introductiv\ a piesei nu se în -cheie aici, cat\ s\ ne p\str\m aten]ia trea -z\: urmeaz\ scena povestirii lui Pristanda,pe care Tip\tescu o nume[te limpede: istoriade asear\; deci înc\ o istorie ini]ial\,pe care am putea-o numi de întemeiere{ah suprarealist (desen; detaliu)Însemn\ri ie[ene

dramaturgic\, întocmai ca în celelalte do -u\ comedii. Numai c\, de data aceasta,[tim, din textul lui Caragiale, c\ povestireaacelei istorii, împiedicat\, cum tocmai v\-zur\m, o dat\, de citirea textului de ziar,prin care se instituie regimul fic]ionar aldramei, mai este amânat\ o dat\ de unmic incident introdus de cel care poves -te[te; este rapelul la familia lui numeroas\[i la mica lui remunera]ie, sintetizat în ce -lebra formul\: Famelie mare, renume ra -]ie mic\, dup\ buget…Ar fi de f\cut, aici, cel pu]in dou\ observa]ii:mai întâi c\, prin înse[i cuvintelepe care le-am citat, se face o deosebire încadrul remunera]iei, al veniturilor poli]aiului;ar fi, deci, unele dup\ buget [i altele înafara lui, cum s-ar spune ast\zi, unele scrip -tice, altele nescriptice. {tim, îns\, ce valoa -re are tot ce este, urmeaz\ ori poate s\fie scris, în teatrul lui Caragiale; scriptura -li tatea ca atare introduce sensuri puternice,avertizeaz\ asupra semnifica]iilor sauraporturilor majore, de felul celor dintrediferite niveluri de realitate. În cazul de fa -]\, avertizarea despre diferen]a dintre veni -tul scris [i cel nescris al lui Pristanda poates\ fie semnalul c\ ne afl\m la o r\spântie,de unde se pot deschide dou\ drumuri,dou\ perspective: una spre domeniul rea -lului, eventual, cel consemnat [i identificatprin scris, cealalt\ spre cel al fic]iunii, pecare scrisul nu-l legitimeaz\ ca real. Darnu numai atât; cel de al doilea am\nuntcare poate s\ ne re]in\ aten]ia este acelac\ povestirea lui Pristanda nu se face, cums-ar zice, în nume propriu, c\ el citeaz\,în relatarea sa, de fapt, cuvintele altcuiva:„Mai roag\-te [i tu de domnul prefectulca s\-]i mai m\reasc\ leafa, c\ te pr\ p\ -de[ti de tot!…”, [i c\ acest altcineva estetocmai so]ia lui: nevast\-mea zice… Dar[tim ce sunt femeile, so]iile mai ales, înteatrul lui Caragiale: st\pânele domeniuluireal, ale fic]iunii zero; ceea ce este cazul [iaici: nu conteaz\ c\ nu apare direct în sce -n\, cum nu ap\ruse, de fapt, direct, nici Ta -che Pantofarul, în O noapte furtunoas\;Aleksandr Liamkin:nu conteaz\ c\ pare a fi o femeie umil\ [inec\jit\, mam\ a nou\ copii… Madam Pri -standa împ\r\]e[te, în felul ei, asupra unuidomeniu [i, prin aceast\ func]ie, este unreper, un indicator de realitate [i de realism.TrioDar incidentele care întârzie poves ti -rea istoriei de asear\, despre care a[tep -t\m, cu pe cât\ ner\bdare tot atâta îndrep -t\]ire, s\ înceap\ a toarce firul dramei, s\-ielibereze puterile latente, nu se încheiemeseria de a citi · meseria de aÎnsemn\ri ie[ene63

meseria de a citi · meseria de aaici; discu]ia despre remunera]ia poli]aiului,care amorseaz\ limpede raportul întredou\ niveluri de realitate, continu\ cu numai pu]in celebra num\r\toare a steagu -ri lor; cine n-o [tie? Dou\ la prefectur\…Dou\ pe pia]a lui 11 Fevruarie… Dou\ laprim\rie… Este cât se poate de evident c\,având fiecare grup de personaje num\ r\ -Aleksandr Liamkin:toarea lui, fiecare num\r\, de fapt alt ceva:conu F\nic\ [i coana Joi]ica num\ - r\, înrealitate, steagurile reale, pe când Pristan -da num\r\, tot în realitate, stea gu rile ficti -ve. Dar poli]aiul, care face parte din uni -versul comediei lui Caragiale, chiar esteunul din elementele lui func]ionale celemai eficiente, nu se poate s\ nu-i cu noas -C\p\]ân\ (desen)c\ regulile; tocmai de aceea, [tiind el asu -pra ce [i în numele cui domne[te o so ]ie,o cocoan\, în acest univers, legitima rea fic -]iunii (lui) ca real nu o a[teapt\ de la alt ci -neva decât de la coana Joi]ica: Îmi parer\u! Tocmai coana Joi]ica, tocmai dumneei,care de!… s\ ne a[tept\m de la dum -neei la o protec]ie…Deci înc\ un semnal al coexisten]ei, alraportului de simultaneitate între real [ifictiv, între fic]iunea de grad 0 [i fic]iunealegitimat\ dramaturgic ca fic]iune; înc\unul, dar nu ultimul, din preliminariile piesei.Pentru c\ urmeaz\, în fine, ajunge larând, dup\ atâtea amân\ri care au pre g\ -tit-o cu atâta grij\ dramaturgic\, ridicân -du-i, în acest fel, pre]ul specific, urmeaz\,în fine, povestirea lui Pristanda, istoria deasear\: Asear\ pe la zece [i jum\tate, m\duc acas\, îmbuc ceva [i m\ dau a[a pe-oparte s\ a]ipesc numai un minu]el, c\ e -ram pr\p\dit de ostenit de la foc. Nevas -ta zice, pardon: «Dezbrac\-te, Ghi]\ [i teculc\». Eu, nu; eu, la datorie, coane F\ -nic\, zi [i noapte la datorie. A[a, m\ scolcam pe la dou\spce f\r\ un sfert, [i,pardon, m\ dezbrac de mondir, sco] chi -piul, m\-mbrac ]ivile[te [i plec… la da -to rie, coane F\nic\. Pân\ s\ plec se f\ cusevreo unul dup\ dou\spce. O iau prindosul prim\riei, [i apuc pe maidan ca s\ies la bariera «Unirii». Când dau s\ trecmaidanul, v\z lumin\ la ferestrele de dindos ale lui d. Nae Ca]avencu, [i fe res tre -le vrai[te. Ulucile înalte… dac\ te sui peuluci, po]i intra pe fereastr\ în cas\. Eu,cu gândul la datorie, ce-mi d\ în gândideea? Zic: ia s\ mai ciupim noi ceva dela onorabilul, c\ nu stric\… [i bi ni[or, cao pisic\, m\ sui pe uluci [i m\ pui s-ascult:auzeam [i vedeam cum v-auz [i m-a -uzi]i, coane F\nic\, [ti]i ca la teatru.Ce este important, adic\ semnificativ,în aceast\ prea cunoscut\ povestire? Lu -ându-le pe rând, în ordinea în care le comunic\textul: faptul c\ toate întâmpl\rileurmeaz\, decurg dintr-un moment în cares-au schimbat rapid, între ele, regimul de64Însemn\ri ie[ene

somn [i trezie al agentului narator [i care,în fapt, este instaurator de proiect drama -turgic; apoi, c\ tot ceea ce face acest agenturmeaz\ unui incident dramatic de propor -]ii [i intensitate maxime, un incendiu, ce -ea ce induce, deîndat\, un regim de contrast,de compara]ie cu ceea ce va urma [i ar fide a[teptat s\ fie o linie eveni men ]ial\ pla -t\, de calm total, dar cu atât mai preg\tit\pentru o viitoare izbucnire. Interven]ia ne -vestei poli]aiului, care îl îndeamn\ pe aces -ta spre somn, este consec vent\ cu func]iadramaturgic\ a femeii, de a gestiona rea -lul [i de a pune în eviden ]\, prin contrast,domeniul fic]iunii; cel pentru care se deci -de b\rbatul [i se prepa r\, în consecin]\, prinschimbarea costu ma]iei, care este o a dev\ -rat\ travestire, o masca re. Important [i sem -nificativ este [i calculul de timp, pe care po -vestitorul îl repro duce explicit înce pând cureperul fatidic [i crucial, dou\spce, adic\miezul nop ]ii, dar nu tocmai, ci dou\ spce f\ -r\ un sfert, adic\ în preajma orei cruciale,pe care o amân\, pentru a spori tensiu nea.C\ ac]iu nea propriu-zis\ este [i mai multamânat\, pân\ la unul dup\ dou\ spce, nuface de cât s\ la se în urm\ iar\[i ceva important,ceea ce din nou m\re[te tensiu nea.Itine rarul lui Pristanda, relatat de aces ta cupre cizie to pografic\, precum alt\ da t\ celal familiei Titirc\, de la „Iuni on” spre cas\,pare a fi un ghid prin reali tate, nu mai c\,aten]ie mare!, agentul evo lueaz\ prin do sulprim\ riei, pe maidan, a dic\ pe c\i fe ri te,prin zo na obscur\, în ca re loca li ta tea î[i a -rat\ fa]a ei ascuns\, care poate s\ fie, foar -te bi ne, reversul de fic]iu ne, în raport cu fa -]a de real. La casa lui Ca ]a vencu, abor dat\ deasemeni din spate, dispozi]ia topo gra fi c\este în a[a fel încât foarte simplu se poatetrece, de afar\, prin fereastr\, în\ untru; deci,aceast\ fereastr\ este un nou pasaj facilîntre niveluri de realitate. În fi ne, a cest primact al po vestirii se încheie cu schi]a uneirepre zen ta]ii tea trale, a unui teatru în tea -tru, pe ca re îl ima gineaz\, pen tru noi, po -ves titorul: auzeam [i vedeam cum v-auz [im-a uzi]i, coane F\ nic\, [ti]i ca la teatru.Însemn\ri ie[eneAleksandr Liamkin:Care este con]inutul faptic propriu-zisal acestei reprezenta]ii spectaculare pe ca -re o relateaz\ poli]aiul se [tie: persona julprincipal al scenei de dincolo de fereastr\,deci din alt nivel de realitate, d. Nae Ca -]avencu inten]ioneaz\ s\ comunice publi -cului s\u o scrisoare care ar urma s\ fac\dezv\luiri importantte. Numai c\ revela]iaeste z\d\rnicit\ de un incident; pare unulcomun, dar prin protagoni[ti, mi[c\ri [i ex -presii specifice însumeaz\ un nod de semnifica]iiparticulare [i de tensiuni ase me -nea: Diavolul de pop\ [zice dramaturgul,prin gura agentului s\u], n-are de lu cru? Sescoal\ repede de la joc [i zice: „S\ m\-n -gropi, sufletul meu, N\ic\, nu citi… st\is-o ascult [i eu… s\-mi aprinz numai ]i -ga ra… „{i, coane F\nic\, se scoal\ de lajoc, aprinde chibritul, trage din ]igar\ [iPe[tevine s\ arunce chibritul aprins pe fereas -tr\ drept în ochii mei… ” Diavolul de po -p\, autoblestemul s\u: s\ m\-ngropi, ]iga -ra, adic\ tutunul, iarba dracului, dup\ expresiadin popor, chibritul aprins, aruncatdrept în ochii privitorului acestei scene sunttot atâtea repere, semnale dublate de în -c\rc\turi semnificative, pe cât de ascunsepe atât descifrabile în muta lor elocven]\;mai ales secven]a final\, cea prin care demoniculpop\ orbe[te la propriu pe privi -tor, reprezint\ echivalentul fizic al uneicortine opace care se a[eaz\ peste un întreg[i important segment dramaturgic, dela care to]i protagoni[tii a[teptau declan -[\ri de linii conflictuale majore; acest întu -neric total, aceast\ orbire nu pot decât s\ascut\ la maxim interesul pentru ceea cetrebuie s\ urmeze.meseria de a citi · meseria de a65

eminescologicale ∙ eminescol66N. GeorgescuArta de a scriepe vremea lui Eminescu (1)Interesul de care s-a bucurat demersul nostru editorial ne-af\cut s\ continu\m dup\ fiecare etap\ de tatonare: am publicatîn presa literar\ fragmente din aceast\ edi]ie, am tip\rit separat,pentru a r\spândi la prieteni [i intelectuali interesa]i, bro[uri cudiferite forme de aranjament grafic al notelor (la subsolul pa gi ni -lor, dup\ fiecare poem în parte, în juxt\, la finalul poeziilor) 1 – [iam primit multe sugestii, de unele dintre ele trebuind s\ ]i nem cont,pe altele returnându-le c\tre autori, dar încontinuu rev\zân du-nepunctele de vedere. O edi]ie în serial nu este chiar lipsit\ de avantaje,dimpotriv\: c\r]ile sunt mai mici, dând iluzia lucrului u [or,apoi acest punct fix al oric\rei edi]ii numit „Cuvânt înainte“ sefragmenteaz\, l\sând s\ se în]eleag\ c\ este vorba de un dia logprelungit, mereu cu „va urma“, în fine, impresiile care se cu legi potfi puse la lucru pentru edi]ia întreag\, definitiv\ care, la rândul ei,devine imperios fireasc\… dup\ cum se [i ve de cu opul de fa]\.Nu [tim dac\ maniera noastr\ de a-l edita pe Eminescu întâl -ne[te un spirit nou în critica literar\ ori îl provoac\, dar printreimpresiile cu care r\mânem dup\ scoaterea la lumina tiparuluia Luceaf\rului 2 foarte pregnant\ este tocmai reac]ia în aceast\zon\. Iat\, de pild\, cum domnul Nicolae Manolescu, unul dintrecriticii func]ionali cu cele mai lungi state de serviciu în cultura ro -mân\, constat\ c\ oprirea la discu]ia de idei f\r\ analizarea textuluica text s\r\ce[te critica: „Mediul (cum spun anglo-saxoniicu un cuvânt calchiat [i în româna recent\) sau mijlocul poezieisau romanului este constituit de limbaj. Cu toate acestea, nici po -ezia, nici, cu atât mai mult, romanul n-au fost abordate stilistic.Excep]iile se num\r\ pe degetele de la o mân\. Întreaga noastr\critic\ interbelic\ de la Lovinescu [i C\linescu a r\mas sensibil\la limbaj: impresionist\, dogmatic\, istoric\ sau estetic\ a pre fe -rat s\ evite verbalitatea textului în favoarea impresiilor, ideilor,ambian]ei culturale sau valorii literare deductibile din el, ca ni[teconstructe abstracte. Nici critica actual\ nu a fost de alt fel: a a -d\ ugat o perspectiv\ retoric\ sau fenomenologic\, absent\ îna -inte, dovedindu-se interesat\ de structuri (poetice, retorice etc.)(…) Singurul r\spuns care mi-a venit în minte ]ine de p\catul o -riginar al criticii noastre. În critica româneasc\ la început n-a fostcuvântul, ci ideile maioresciene. Se [tie c\ primul nostru cri tic afost filosof [i logician. Critica lui era metalingvistic\. (…) Ideilemaioresciene apas\, un secol a proa pe dup\ ie[irea ctitorului înscen\, peste con[tiin]a verbal\ a urma -[ilor ca o lespede de neînl\turat“. 3S-ar zice c\ ne afl\m în fa]a unor argumenteserioase, ca pentru un nou: Încontra direc]iei de azi…; când îns\ si -tua]ia este tratat\ ca un „p\cat originar“,în]elegem c\ trebuie s\ ne resem -n\m, s\ ne împ\c\m cu aceast\ soart\:a[a a fost s\ fie, asta e…În orice caz, abandonarea stilisticii pentru discu]ia de idei nueste p\catul originar doar pentru critica literar\. Textul în general[i scrierea lui par a se fi orientat spre simpla satisfac]ie a discu]ieide idei. Dup\ 1883 (anul apari]iei edi]iei princeps) Eminescu esteeditat pentru idei, cu dispensa maiorescian\ fa]\ de text. Po eziase cite[te fonetic, nu silabic, cu atât mai pu]in retoric. Iar acestmodel avem impresia c\ s-a înst\pânit atât de puternic în litera -tura român\, încât se poate vorbi, într-adev\r, de un p\cat origi -nar, altul sau acela[i cu înlocuirea cuvântului prin idee. Consul -tând cu oarecare aten]ie sursele poeziei eminesciene, noi consta -t\m c\ nota]iile grafice ale poetului sunt evitate, c\ formele standardtind s\ ia locul celor specifice. De ce s\ scriem, ca el, din con-Aleksandr Liamkin:Visul maioruluiÎnsemn\ri ie[ene

tra, de sigur, înzadar, cum-va, când avem termenii de dic ]ionardin contra, desigur, în zadar, cumva? De ce s\ folosim linia depauz\ dubl\ când o avem pe cea simpl\? De ce trei for me de a -postrof când avem cratima? De ce s\ punem accente pe cuvânt,dac\ tot ne-am dispensat de apostrof? Toate acestea sunt frâne,bruiaje pe canalul de comunicare. Simplificarea (standardizarea)limbajului ajut\ ideea — singura care conteaz\ fiind ea, Ideea…{i totu[i, se pare c\ pe vremuri (m\ refer la prima genera]iede scriitori de dup\ alfabetul chirilic) scrisul era o art\ [i chiar otain\, ]inea ([i) de retoric\, nu (numai) de caligrafie, folosea oîn treag\ panoplie de semne cu sens precis. Reformele succesiveale scrierii române[ti, dup\ adoptarea literelor alfabetului latin,sunt f\cute cu scopul declarat, maiorescian în ultim\ instan]\,de a u[ura aceast\ îndeletnicire, de a o simplifica pentru în]ele -gere. „Apostolatul“ înv\]\torilor din perioada interbelic\ ori ac -]iunea „dezanalfabetiz\rii“ de dup\ r\zboi nu au însemnat altce -va decât atragerea unui num\r cât mai mare de indivizi — dezi -deratul fiind aceea[i obsesie a totalit\]ii — în sfera celor care „be -neficiaz\ de binefacerile“ scrisului. A [ti s\ întocme[ti o cerere,s\ isc\le[ti ([i s\ faci) o chitan]\, s\ dai o declara]ie scris\, s\trans mi]i un r\va[, o adres\, un num\r — toate acestea suntches tiuni de strict\ necesitate pe care le rezolv\ scrisul [i cititul.Nu conteaz\ c\, ast\zi, arhivele noastre sunt doldora de cereria gramate ori scrise pe latul hârtiei ori cu rândurile strâmbe etc.:ele sunt, totu[i, olografe, au valoarea autenticului, se confund\cu cel care a isc\lit dedesubt (astfel c\ pasul ced\rii p\mânturilorc\tre „ceapeuri“, de pild\, devine unul hot\rât, liber [i chiar entuziastconsim]it etc.). Etalonul tuturor reformelor ortografice afost, în fond, acesta: s\ poat\ [i oamenii simpli s\ se exprime înscris. Astfel c\ scrierea, ca institu]ie str\veche cu r\d\cini în sa -cru, a devenit scris de consum, tehnica oarecum cea mai simpl\pentru fiin]a uman\ (este prima deprindere a copilului: dup\ cla -sa I cu to]ii [tim alfabetul). În acest sens, textele literare au deve -nit bunuri de consum, în[iruiri de litere [tan]ate. Arta de a scrieromâne[te, sau taina sau me[te[ugul — toate acestea fie c\ auc\zut în derizoriu, fie s-au pierdut pur [i simplu. {i totu[i, aceast\art\, tain\ sau cum îi vom spune — este crea]ia con[tient\ ascriitorilor care au constituit clasicismul românesc în sensul celmai reprezentativ cu putin]\, face parte din crea]ia lor îns\[i.Aceast\ art\ de a scrie poate fi reconstituit\ — [i ne propu -nem s-o reconstituim în privin]a poeziei antume a lui Eminescu.Ea presupune, înainte de toate, spectacol, deci un anumit gradde formalism unde vom întâlni creatorul ca homo ludens. Spectacolulnu se desf\[oar\ în culise, adic\ în manuscrisele (intime,oarecum) ale lui Eminescu — decât rareori, [i anume: atunci cândautorul este în pragul ie[irii în public, în cursul repeti]iei generale,ca s\ zicem a[a. În textul tip\rit, acolo vom g\si cele mai multeelemente pentru reconstituirea artei de a scrie pe vremea lui Emi -Însemn\ri ie[eneAleksandr Liamkin:Sp\rg\torul de nucinescu — pentru c\ textul tip\rit este text public, adic\ spectacolcu public.Programul eminescian de ini]iere în taina scrierii poate fi cu -noscut (descifrat) relativ simplu, dup\ edi]ii. Pe la 19 ani, înaintede debutul în Convorbiri literare (15 aprilie 1870), poetul a tra -dus din german\ în român\ Arta reprezent\rii dramatice deTh. Rötscher, probabil pentru necesit\]ile trupei teatrale a lui Mi -hail Pascaly 4 . Traducerea pare a fi chiar în faza preg\tirii pentrutipar; în orice caz, actorii trupei Pascaly au beneficiat de ea, a fostconsultat\, poate chiar seminarizat\. Important este c\, prin a -ceast\ lucrare, Eminescu atinge principiile generale ale retoricii,pe care le va folosi, în scris, pentru sine de acum înainte [i le vapropune în special actorilor pentru un bun spectacol. În cronicilesale dramatice, din Curierul de Ia[i, vom g\si dese referin]e laaceste principii. Iat\ un text mai larg, din 28 noiembrie 1876:„Ca s\ ne l\murim mai bine, vom stabili mai întâi c\ în a -far\ de accentul gramatical, pe care se-n]elege c\ nu-l poategre[i un român, exist\ acea parte inten]ional\ a vorbirii carese nume[te c-un cuvânt: accentul logic. S\ lu\m de exempluîntrebarea: De unde vii tu? Accentul lo gic poate c\dea pe fie -eminescologicale ∙ eminescol67

eminescologicale ∙ eminescol68care dintre cele trei vorbe: unde, vii, tu [i în fiecare caz fraza vaavea alt în]eles. De unde vii tu? (to nul pe unde). Întotdeaunala o asemenea întrebare ne vine s\ ne închipuim c\ esteriorulpersoanei întrebate trebuie s-arate ur me c-a petrecut în locurigrozave, din care a ie[it ca vai de el. De unde vii tu? (Subîn ]e -les: nu te-ntreb ce gânde[ti sau ce faci, ci de unde vii?). Aiceas-arat\ c\ cel întrebat a fost într-un loc ce-i era oprit s\-l vizi -te ze. În fine: De unde vii tu? (Subîn]eles: nu-mi pas\ unde aufost cei lal]i, unde ai fost tu?). Întreb\torul arat\ interes exclu -siv pentru cel întrebat. Se-în]elege c\ printr-un singur exemplunu putem da de cât o idee aproximativ\ despre accentul logic.Destul îns\ c\ prin acest accent, care în unele c\r]i se-nsemneaz\în unele ca zuri excep]ionale cu litere cursive, se modi -fi c\ adesea întreg sensul vorbirii. Alt în]eles are: ce face? [i cutotul altul: ce fa ce? Între barea din urm\ are în]elesul proverbialde: cum? aud? se poate?Ei bine, acest accent logic, sufletul vorbirei, se a[eaz\ de c\ -tre actori adesea cu totul fals. A vorbi natural este înc\ un mis -ter pentru preo]ii Thaliei române. Ne sfiim a mai atinge acelaccent care, asemenea în termi nologia artei scenice, se nume[ -Aleksandr Liamkin:Bustte etic. Vom spune numai în trea c\t c\ un actor trebuie s\ cu noas -c\ tonul cel mai adânc al vocii sale vorbite [i c\ în nuan ]eleinfinite ale acestei sc\ri se pot oglindi sute de caractere, mii desim]\minte omene[ti. Când un actor cunoa[te însemn\ ta teafiec\rui ton al glasului s\u, precum [i fiec\rei încre]ituri a fe]eisale, abia atunci î[i cu noa[ te averea [i e artist. El mânuie persoanasa proprie ca pi a nis tul un piano, ca violonistul vioara.“ 5Poetul vorbe[te de mai multe ori, în cronicile sale teatrale,de spre aceste accente ale limbii. Prima atestare a temei în ziaristicaeminescian\ este chiar la origini, în articolul Ecuilibrul, pu -bli cat de poet între 22 aprilie [i 29 aprilie 1870, în Federa -]iunea: „M\surariul civiliza]iunei unui popor în ziua de azi e: olimb\ sonor\ [i apt\ de a esprima prin sunete – no]iuni, prin[ir [i accent logic – cugete, prin accent etic – sim]aminte.“ 6Im portant este c\ acum, la 20 de ani, imediat dup\ ce traducestudiul lui Rötscher, poetul consider\ c\ aceste accente sunt ca -lit\]i intrinseci ale limbii, nu ale individului: „Modul de a în[ira înfraze no]iune dup\ no]iune, o caracteristic\ mai abstract\ orimai concret\ a no]iunilor în sine, toate acestea, dac\ limba es\ fie na]ional\, sunt ale limbei, c\ci de nu va fi a[a e foartelesne ca un om s\ vorbeasc\ nem]e[te, d.es, cu material de vor -b\ unguresc.“ 7 Limba român\ a ajuns la acest stadiu de limb\na]ional\ înc\ din secolul al XVII-lea, dup\ cum va demonstraEminescu, [i este capabil\ s\ exprime accentele men]ionate.Ei bine, iat\ textele de la care ar trebui s\ porneasc\ un edi -tor al lui Eminescu: asemenea afirma]ii ale poetului dau justifica -re nota]iilor paragramaticale din scrisul s\u [i devin, astfel, a -dev\rate indica]ii de lectur\ ar\tând accentele în fraz\. În manu -scrisul traducerii din Rötscher vom g\si, pe lâng\ accentul gramatical,logic [i etic, un altul: accentul simbolic – [i adnotarealui Eminescu în dreptul traducerii: „Pentru accentul simbolic –Poezia «Bosforul» de Alecsandri“ 8 . Poetul c\uta, a[adar, în litera -tur\ – mai ales în poezie – accentele limbii. Recitit\ ast\zi, în or -to grafie curent\, poezia Bosforul nu mai spune nimic despreac centul simbolic, este ca un vas cu basoreliefurile [terse; citit\în litera sa din Doine [i l\cr\mioare, volumul din 1875, pot fic\ utate impresiile de lectur\ ale lui Eminescu.Dintre contemporanii poetului, Al. Philippide a studiat accen -tele limbii române g\sind, în Fiziologia sunetelor 9 , cinci formeale accentului muzical (ele sunt echivalente întrucâtva cu cele demai sus – dar aplica]ia este la limba român\, nu la german\ – [ianume la vorbirea natural\ în limba român\, nu la retorica discursului,arta dramatic\ etc.). În Stilistica limbii române 10 , Ior -gu Iordan deja trateaz\ subiectul ca pe o curiozitate — [i seîn ]elege c\ în zilele noastre cercet\rile de acest fel [i-au reorientatatât aria de aplica]ie cât [i fundamentul. Este vorba, deci, deun sistem întreg – scriere, citire, interpretare – dep\[it de mult,sistem din care vremea de azi încearc\ s\ recupereze doar citireaÎnsemn\ri ie[ene

Aleksandr Liamkin:trecând-o prin filtrul îndreptarelor (normativelor) actuale, cu toa -tele obsedate de evolu]ie, evolu]ionism, progres, de parc\ Darwinar fi fost lingvist.Trebuie f\cut\ remarca aceasta: nici un editor al lui Eminescunu s-a gândit s\ judece ca scriitur\ poezia pe care o editeaz\,iar criticii, inclusiv domnul Nicolae Manolescu (pentru c\ [i E.Lovinescu [i G. C\linescu) au discutat, adesea, ideile cu iluzia c\discut\ cuvintele.Numai un singur loc vreau s\ discut aici, finalul Scrisorii II,pe care l-am comentat mai sus: De-oi urma s\ scriu în versuri,team\ mi-e ca nu cumva / Oamenii din ziua de-ast\zi s\ m\-n ceap-a l\uda. Acesta este textul actual, bazat pe edi]ia Perpessiciuscare, la rândul ei, merge dup\ edi]iile Ibr\ileanu, Botez,Bogdan-Dui c\, Scurtu, Maiorescu (cele 11 edi]ii; sunt mici dife -ren]e între ele, dar nu stric\ demonstra]ia care urmeaz\). Textuldin Convorbiri literare este, îns\, acesta: De-oiu urma s\ scriuîn versuri, team\-mi e ca nu cum-va/ Oamenii din ziua de-as -t\zi s\ m\’încep’a l\uda / Dac\ port cu u[urin]\ [i cu zimbeta lor ur\, / Laudele lor de sigur m’ar mâhnì peste m\sur\.Însemn\ri ie[eneMicul dejunAm preluat întocmai, f\r\ virgul\ dup\ versul al doilea, cu iîn zimbet, doar pentru e cu c\ciul\ am folosit \. Intereseaz\ toa -te diferen]ele, [i pornim de la cum-va / cumva. În Convorbirili terare trebuie citit analitic (ceva mai sus, [i revista are formalegat\: C\ci de ai cumva iluzii), deci se accentueaz\ în vers, defapt se cite[te silabic: -e-ca-nu-cum-va. Pentru aceasta, în textuldefinitiv din revist\ poetul a schimbat leg\tura: team\ mi-e (carecerea accent pe mi-e) a devenit team\-mi e, unde mi este aton.Rezult\ recitarea cu aceast\ retoric\ silabic\, cu accentuarea prelung\:teaaam\-mi e, deci sacadat, oarecum amenin]\tor. Dac\este a[a îns\, adic\ dac\ poetul dirijeaz\ formele conjuncte (le -ga te) [i disjuncte (dezlegate), atunci trebuie p\strat [i -u final dinDe-oiu urma, pentru c\ este -u lâng\ u- [i se citesc în prelungire,p\[ind unul peste altul cum spun poeticile vechi. Acest -u final d\mult\ b\taie de cap: unde-l p\str\m [i unde nu-l p\str\m? Compar\,de pild\, cu versul De ce nu voiu pentru nume, pentru glories\ scriu; F\r\ -u final, nu voi, accentul în vers cade pe ne -ga]ie: nù voi; în nu voiu, îns\, accentul este cerut chiar de verb,chiar dac\ -u final se cite[te la sfert de intensitate. Atragem a ten -]ia c\ accentuarea nù voi cere, anterior, accentuarea dè ce, re -zultând o structur\ ritmic\ (Dè ce nù voi) trohaic\; chiar [i ceimai exigen]i recitatori ai lui Eminescu pun astfel accentele, ne -în]elegând c\ aici trebuie accentuat aproape egal, ca pentruspon deii latine[ti, foarte aproape de vorbirea natural\.1Nu consider\m c\ este cazul s\ prezent\m o bibiliografie a studiilor[i fragmentelor din aceast\ edi]ie, publicate în revistele Bucovina lite -ra r\, Ia[ul literar, România literar\, Literatorul, Tribuna înv\]\mântuluietc. Cât despre aceste bro[uri promo]ionale, nepuse în comer], daroferite bibliotecilor interesate, realizate cu mari sacrificii – nu numaib\ne[ti, dar [i de s\n\tate [i implicând chiar desp\r]irea de unii vechiprieteni de idei sau de simplu condei jurnalistic – ele se reg\sesc mult re -maniate în edi]ia de fa]\, prima complet\, deci p\rima edi]ie a noastr\.2M.Eminescu: Luceaf\rul. Edi]ie critic\ synoptic\ de N. Georges -cu, Editura Floare albastr\, 2000. Facem observa]ia c\ termenul „sy -noptic” se potrive[te, fiind vorba de o privire împreun\ simultan\ atu turor edi]iilor critice împreun\ cu primele tip\rituri [i manuscriselece le mai importante: totu[i, n-am sesizat la timp specializarea termenului– drept pentru care, atr\gându-ni-se aten]ia mai ales de c\tre dl.pro fesor Florea Fugariu c\ suntem pe cale de a înc\lca o zon\ sacr\,renun]\m la el.3N. Manolescu, Critica verbal\. `n România literar\, nr 17/2000,20 apr. – 4 mai, p. 1 (editorial).4M. Eminescu, Articole [i traduceri, edi]ie critic\ de Aurelia Rusu,Ed. Minerva, 1974 (traducerea din Roetscher se reg\se[te [i în edi]iaa cademic\, în vol. XIV din Opere).5O., IX, p. 274.6O. IX, 93.7O. IX, p.94.8M. Eminescu, Articole [i traduceri, ed. cit.,p. 426.9Al. Philippide, Fiziologia sunetelor. Curs universitar litografiat, an1920-1021, cap. 94, p. 157 sqq.10Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, Bucure[ti 1944, p. 65.eminescologicale ∙ eminescol69

foişorul de ascultat ploaia · foiş70Constantin RomanescuFiat justitia...?Cât zgomot pentru o iluzie, cât\ visarepentru nimic...„Fiat justitia, pereat mundus“ – iat\ ozi cal\ atât de ferm\, atât de imperioas\, `n -cât, `n umbra imperialei formul\ri, abia da -c\ se z\re[te s\r\cia de duh a aforismului.Poate fi luat\ `n serios doar ca o vorb\, cao des c\rcare oarecare. Sensul ei ad litte -ram nu poate fi luat `n serios. Oricât de im -portant\, de o suprem\ importan]\, estedreptatea, lumea este `nc\ mai importan -t\. Este un a dev\r crud, dureros, dar un a -dev\r: drepta tea uneori nu are miez.Lumea are o justi]ie a ei – dincolo dea ceea a drept\]ii omului `n sine, dincolode m\sura lui. Categoriile acestor drept\]isunt de nivel diferit [i astfel sunt incomparabile.Dac\ ar fi s\ piar\ lumea, mai las`ncolo dreptatea mea, omeneasc\... Nici nuse discut\...Dar [i dac\ ne raport\m la dimensiuni -le [i valorile sociale, dac\ ne constrângemla lumea omeneasc\, nu pot nici astfel s\nu acord un primat absolut lumii sociale.R\zboiul este un exemplu, cum sunt [i ca -tastrofele, revolu]iile [i chiar evolu]iile isto -riei. Toate sunt implacabile. Sub t\v\lugullor, mica mea dreptate, care face atâta cazde valoarea sa absolut\, devine ridicol\, ochichi]\ avoc\]easc\.Dar e frumos s\ ne l\s\m du[i de iluzii:...„Fiat justitia, pereat mundus“..., s\ pu -tem crede `n substan]a drept\]ii, `n dreptateca nucleu al rostului existen]ei... Estefrumoas\ aceast\ iluzie meschin\!Totu[i, cât de rar ne putem permite a -ceast\ am\gire... Numai `n câteva repu -blici [i numai `n câteva perioade (poatedou\-trei veacuri de democra]ie) omul apu tut pretinde s\-[i `mpace mica lui dreptatecu enorma, stri vi toarea dreptate socia -l\. Astfel c\, uneori, efortul c\ut\rii dispe -ra te a drept\]ii personale, chiar când e justificat,pare a proape nenatural. Istoria esteneutr\. Persecuta]i, c\ut\torii drep t\ ]ii cuorice pre] devin persecutori [i sunt strivi]ide marea for]\ oarb\ a „st\rii de drept“.Dreptatea, din nefericire, nu se poatelua la trânt\ cu lumea. Sunt combatan]iAleksandr Liamkin:de categorii diferite, incompatibili pentruconfrunt\ri.Pe urm\, dreptatea mea, absolut\, ima -nent\, abstrac]iune filozofic\ indiscutabil\,se devalorizeaz\ cu timpul. P\strându-[icaratele, un napoleon sau un ludovic ]inemai mult de muzeu, de numismatic\, de -cât de pia]a liber\. Dreptatea are [i ea untimp al ei; justi]ia `ns\[i recunoa[te „prescrip]iunea“,intervenind astfel cu un discern\mântdecisiv, filozofic; proclamânddreptatea ca „tardiv\“, `i schimb\ sensulprintr-un simplu artificiu de calcul.Aceste rânduri mi-au fost sugerate deun celebru cuplu, bine cunoscut, c\ruia `ispun fictiv „domni[oarele Popovici“. Auavut o mare avere, cu un secol `n ur m\; auLabirint (desen – detaliu)Însemn\ri ie[ene

mai pierdut din ea, mai [i câ[ti gând. Au ocas\ confortabil\, la care ar râvni ori ce om,chiar din cei mai `nst\ri]i. Dar se afl\ `nr\zboi cu „mundus“, care „pereat“, s\piar\, numai s\ li se restituie ni[te case,c\soaie, ruinate [i `n mizerie ast\zi. forfo -tind de [obolani, [i nu [tiu câte „terenuri“,care sunt ale lor, numai c\ ]in deasuprapoduri, blocuri [i multe altele, devenind unteritoriu al nim\nui; sau, prin acela[i artifi -ciu de calcul, al tuturor.„Orice ar fi, noi vom ob]ine dreptatea“,mi-a spus una dintre ele.Sunt izbitor de similare, chiar identice,pentru c\ fizionomia le-a fost pl\m\dit\ deacelea[i gânduri [i acelea[i sentimente. A -[a c\, fie c\ vorbesc amândou\ odat\, fienumai una, exprim\ oricum gânduri comu -ne; fie, mai rar, chiar când se `ncurc\ [i se`ntrerup: „taci, Mari]\, c\ spun eu!“, „taci,Matild\, c\ m\-ncurci!“Ast\zi e un frig n\prasnic, uscat. Dimi -nea]a, pe la [apte, poleiul `mpiedic\ oricedeplasare biped\, mai ales pentru b\trâni,cum b\trâne se sub`n]elege c\ sunt [i personajelemele. Dar nimic nu le poate `m -pie dica pe vaj nicele c\ut\toare ale drep t\-]ii, care trebu ie stabilit\ chiar dac\ ar pierilumea. Domni[oarele Popovici, `nf\[ate cani[te eschimoase, [i-au tras peste [o [onicâte o pe re che de ciorapi, s\ `mpiedicealunec\rile riscante (fractura de col femu -ral), [i, energic, se `ndreapt\ spre tribunal,unde sunt prezente aproape zilnic. De alt -fel, nu mai urm\resc obiectul `n sine, ciideea `n sine, care, ca punct de plecare `nteoria dreptu lui, nu s-a `nscris, mi se pare,cauza ade v\rului obosit, epuizat. Nu s-a `n -scris `n te orie, dar se pune `n practic\.Bolnav de o triste]e maladiv\, care m\f\cea s\ supraexist, reflecând `n mine nuan -]ele cele mai ne`nsemnate ale lumii, a[ami-am tr\it copil\ria. O melancolie n\tân -g\, dar `n acela[i timp persistent\, tre nan -t\. ~mi amintesc de insuportabila durere lamoartea mamei unui coleg, de triste]ea ca -re m\ cuprindea când se organizau baluriAleksandr Liamkin:„pentru s\raci“, de melancolia transformat\`n dragoste pentru o coleg\ al c\reitat\ era alcoolic.Aceast\ imens\ disponibilitatede a reflecta sentimentele altora,u neori hipertrofiindu-le, m-a chinuit mul]iani, pân\ când o anume scleroz\ afectiv\m-a f\cut mai pu]in receptiv. S-ar zice c\,odat\ cu timpul, am deve nit mai s\n\tossuflete[te. Dar a cum [tiu c\ orice s\n\ -B\utorul de cafeatate, ca ori ce echilibru, implic\ o reduc]ie.Ce frumoase sunt, totu[i, unele dintreangoasele bolilor noastre. Oricât de grele,ce revolu]ie, ce interiorizare, ce confrun -ta re cu eul realizeaz\ aceste simprome! O -mul bolnav, adev\rat suferind, este obiec -tul unei terapii divine. Povestea nefericitu -lui Iov are multe sen suri.foişorul de ascultat ploaia · foişÎnsemn\ri ie[ene71

sub tipar ∙ sub tipar ∙ sub tipar72Cornel UngureanuCu domnul Ioan Holender.Primele `ntâlniriViena, 1 februarie 1992: cred c\ a fost prima dat\ când amauzit rostit\ cu oarece emo]ie sintagma: uite-l pe Holender! Eraîn 1 februarie 1992 la Viena: prietenul, a ghi otantul, înso]itorulmeu, dl. Marius Cle ]iu, student la Viena, hot\râse s\-mi ofere ocafea la Cafe Central, ca s\ v\d pe unde trecuser\, odinioar\, peunde î[i b\user\, odinioar\, cafelele, Freud [i Lenin, Musil [i Stalin,Tro]ki [i Broch [i tot ce mai putea însemna ilustru vienez în secolulXX. Ilustru vienez sau revolu]ionar de profesie, în c\u tarea to va -r\[ilor: degustând, deocamdat\, tihna celebrei cafenele. Nu se poate,dac\ e[ti vienez cu adev\rat, s\ nu-]i iei, m\car o dat\ pe s\pt\ mâ -n\, cafeaua aici. Ia imagi neaz\-]i c\ stai chiar pe locul lui StefanZweig, iar eu pe scaunul lui Klimt. {i, îmi spunea ilustrul Chiril\, [iel bursier, adic\ excelen]a sa Kiril, uite, pe locul acela l-am v\zutpe Ho lender! Era chiar locul, pe care î[i bea ca fea ua, într-o frumoas\zi de toamn\ – era chiar toamn\? – Gustav Mahler. De fapt,într-un asemenea loc magic, nici nu-i foarte important dac\ pe loculacesta st\tea Ma hler: poa te era Kafka sau poate era Stefan Zweigori poate chiar Kronprin]ul. Poate chiar Traian Groz\vescu. Trebuies\ în]elegi c\ a ici co bora s\-[i bea cafeaua însu[i Kron prin ]ul.În decembrie inaugurasem, împreun\ cu Adina Ene Ostoici, oemisiune despre fil mul de art\ la Radio Timi[oara [i Adina m-a so -mat: s\ nu vii f\r\ un interviu de la Ho len der! Îi spui c\ e[ti dinTimi[oara, c\ e[ti scri- itor, c\ vrei s\ scrii despre el [i despre operalui vienez\ [i el o s\ te invite, o s\ ai b\ grij\ de tine, dac\ te por]ifrumos o s\ te duc\ [i la pre[edintele Austriei. I-am m\r turisit studentuluiCle]iu, ghidul meu de n\ dejde prin muzeele, prin cimiti -rele, prin ca sele memoriale cum ar fi cu Holender [i pre[eden]ia[i studentul mi-a spus: s\ [tii c\ [i pre[edintele ajunge la Cafe Central.Poa te vin împreun\. Poate avem noroc s\-i întâlnim aici.De[i fusese doi anii student timi[orean, unde f\cuse revolu]ia,numitul Cle]iu Marius nu [tia exact cine-i Ioan Holender. Nu se pu -tea s\ fie chiar directorul Operei vieneze, era prea mult, dar nuera exclus ca Opera vienez\ s\-l angajeze în cor. Poate solist. Astase putea. Dac\ ai voce bun\, Viena fa ce orice pentru tine. Pe unziar abandonat chiar lâng\ noi am descoperit, totu[i, o po z\ cuIoan Holender: era chiar director! [i era chiar pe prima pagin\, unpic mai mic decât pre[edintele Austriei. Care era [i el a colo. Edrept, Ioan Holender, mai mic, era a[ezat un pic mai jos. Dar Ho -len der al nostru e mai fotogenic, zic eu. Maifotogenic de cât pre[edintele!Uite ce se poate întâmpla dac\ e[ti dinTimi[oara! Dac\ timi[orenii au f\cut revo -lu]ia anticomunist\, prima din centrul [i es -tul Europei, de ce nu puteau oferi marilorinstitu]ii, care definesc continentul nostruprin ceea ce are el mai înalt, mai nobil, maiimperial, [efi? Lideri? Un director de Ope -r\? {i, câ]iva ani mai încolo, un adev\ratpre [edinte? Cine s\ fie în 1992 directorul Operei din Viena, dac\nu un timi[orean? Un ade v\rat timi[orean?L-am convins, l-am convins. Bursierul Cle]iu a clipit, a recunoscutm\re]ia timi [o rean\, s-a mai foit în fotoliu, a mai comandat ocafea. Mi-a m\rturisit cu jen\ c\ el nu e timi[orean, dar ar putea s\fie fiindc\ a fost student la Timi[oara, pentru c\ e prie ten cu domnulVictor Neumann. Cu Victora[. So]ia lui....so]ia lui va r\mânela Ti mi[oara. Sigur, se va întoarce [i el, se va întoarce în mod sigur,Aleksandr Liamkin:EgoistulÎnsemn\ri ie[ene

dup\ ce va termina facultatea. La Timi[oara a f\cut doi ani de fi -zic\, dar aici va face filozofie. Numai la Vi ena po]i face filozofiecum se cuvine. Dar dac\ îl întâlnim pe domnul Holender... Fi -zicianul mai prive[te odat\ ziarul, mi-l ofer\ ca s\ fiu gata s\-l recunoscîn orice clip\. În totdeauna gata. {i dintr-o dat\ a s\rit depe scaun. L-am v\zut, zice, nu-i cu pre[e dintele, e cu o doam n\.Da, parc\ el era. Eu nu-l recunoscusem, domnul Cle]iu era si -gur: el este! Mi-a smuls ziarul, eu nu g\seam asem\n\ri, el era si -gur, a[a c\ repet\, un pic mai tare: uite-l pe Holender! [i alerg\c\ tre presupusul I. H., care era în col]ul cel\lalt, pe urm\ se întoarcedezam\git: mi-a spus c\ el nu e Ho lender. Dumnealui nicim\car nu [tie cine e Holender.Da, tr\im vremuri alunecoase. În Cafe Central s\ apar\ in[i ca -re s\ nu [tie cine-i Ioan Holender!Am reluat discu]ia despre I. H. cu Bhumibol, tailandeza, prie te -na noastr\, admi rabila pianist\. Da, exclama dup\ ce v\zuse Bo risGodunov (a fost acolo ca s\ se întâlneasc\ cu Andrei Tarkov ski),da, spunea Bhumi, poate c\ falsul Holender era un venetic, u nulca [i noi, c\l\tor, vizitator, ame rican care fusese instalat în fo- toliulcelebrei cafenele f\r\ s\ [tie ce e Europa. Nici ea nu ar fi [tiut preamulte dac\ nu m\ întâlnea pe mine [i, mai ales, pe domnul Cle]iu.A[a c\ nu era de tot condamnabil s\ nu [tie cine e Herr Holender,dar era ru[ine. Va afla el, va afla. Ea î[i procurase pozele directo -ru lui, le descoperise chiar la profesoara ei de pi an. Iar dl. Cle]iu adu -nase altele: aveam des tule, erau frumoase [i nobile. A[a c\ urm\ toa -rele cafele le-am b\ut în patru – bursierul Cle]iu, artistul Kiril, prin -]esa Bhumibol [i cu mine – comentând posibila întâlnire. {ansa.H. era foarte mare. Era cel mai mare. Poate c\ a]i putea s\-l in -vita]i la concertul meu, doar a[a, ca s\ fie în sal\..., doar s\ fie acolo.Nu cred c\ ar fi foarte bine, i-a spus a tot [tiutorul Kiril. Presa l-arfotografia numai pe el, pe el!, fiecare ziar ar pune titlul „Ho lendere preocupat de o frumoas\ thai” [i gata cu concertul t\u. Poatec\ ar fi bine s\-l invite ea la o repeti]ie cu public: s\-i pu n\ în pliculcu invita]ia cartea ei de poezii, cu poza pe copert\, cu arborele eigenea logic în care arat\ cum str\mo[ii ei colindau lumea înc\ depe vremea lui Gingis Han.Da, must\cea fizicianul Marius, s\ ne gr\bim, uite ce scriu zia -rele, sper\ c\ luna vi- itoare vor sc\pa de el. Ei n-o s\-l dea a fa r\înc\ dou\zeci de ani, ]ipa prietenul nostru Chiril\. Azi toat\ presaînjur\ Boris Go dunov – un Boris Godunov f\cut de Andrei Tar kov -ski! Pro[tii zic c\ mâine va veni alt di rec tor. Mâine, jur, vor veni la -udele: I.H. e ge ni al, a anun]at c\ primul lui spectacol a de v\ rat vorfi patru; va fi tetralogia: va fi Ine lul Nibelun gilor. Wagner. Asta scriuchiar zia rele care în jur\ spectacolul lui Andrei. Boris Godu nov eRusia, timpul rusesc s-a terminat, cred ei, Opera vienez\ are nevoiede alt timp. S\ vezi ce succes va avea tetra logia, excla m\ Chiri l\dup\ înc\ o votc\, dac\ ne întoarcem la Viena dup\ dou\zeci deani îl vom g\si tot director! Dup\ dou\ zeci de ani! Inelul!Însemn\ri ie[eneAleksandr Liamkin:EuforiaDa, Chiril\ era un adev\rat timi[orean, noi eram imigran]i: noiam ap\rut dup\ ce adev\ra]ii timi[oreni au devenit destul deîng\duitori ca s\ ne primeasc\ în lumea lor. N-am fi chiar dinTimi[oara adev\rat\, dar putem s\ ne acomod\m. Putem s\ deve -nim buni timi[oreni. Prim\ria îi va restitui propriet\]ile bunicilor lui,câteva zeci de hec ta re, acolo unde e acum Observatorul as tro nomic.Ne va face acolo vile, observa torul astrono mic va r\mâne în grijanoastr\. Desi gur, as ta dup\ ce public\m cartea despre I oan Ho -lender. Dac\ va fi o carte bu n\, o putem lansa împreun\ cu cartealui despre Traian. Se va apuca de ea s\pt\ mâ na vii toa re.Nu [tiu dac\ invita]ia, cu poeziile engleze[ti ale prin]esei, aajuns la domnul Ho lender. Nici la repeti]iile cu public asiat n-a fost.Dup\ concertul Bhumibol, într-o zi fri guroas\ de februarie, excelen]asa Kiril ne-a invitat la o sticl\ de vodc\ – o primise de la prietenuls\u de la ambasad\ – ca s\ ne spun\ c\ [tie precis ce e cuHolender. A a flat.Nici pomeneal\ s\ fie timi[orean. Cum s\ fietimi[orean, s\ mai termin\m cu iluziile, dac\ am f\cut revolu]ia,înseamn\ c\ punem noi directorul Operei? Viena e patria muzicii,sub tipar ∙ sub tipar ∙ sub tipar73

sub tipar ∙ sub tipar ∙ sub tipar74Opera vienez\ e cea mai impor tant\ bijuterie a lumii. Holender evienez de trei genera]ii, e nepotul lui Mahler, e rud\ prin alian]\cu Doderer, cum s\ ajung\ altfel directorul Operei? Da, excelen]asa Kiril e timi[orean, iar [oferul ambasadei, cel care [tie totul despreIoan Holender, are bunici ti mi[oreni, poate s\ ne povesteasc\.Poate s\ ne spun\ adev\rul. S\-i respect\m vod ca, merit\, e vodcade protocol de la amba sada rus\. Iar noi putem s\ scriem carteadespre I. H. Am putea s\ respect\m cro nologia [i s\ începemcartea cu Traian Gro z\vescu. El e un personaj mai spectaculos,mai viu – demn de o carte senza]ional\. De un bestseller. Putems\-i facem [i o bio gra fie timi[orean\. Biografiile oamenilor mariau fost întotdeuna opere de art\. Opere science fiction, fiindc\nu po]i s\-]i imaginezi c\ un om care conduce Opera din Viena,care e nepotul lui Mahler, face parte din lu mea ta! Sau este [i dinlumea ta, dar [i din tr-o poveste frumoas\. Ca [i so]ia lui TraianGroz\vescu, spioana... Spioana unguroaic\ pl\tit\ cu 10.000 dedolari ca s\-l ucid\ pe Traian Groz\vescu! A fost crima care a îndoliatViena!Aleksandr Liamkin:RelaxareExcelen]a Sa Kirill mai bea un pahar de vodc\ [i exclam\: nudespre Traian Groz\ vescu trebuie s\ scriem o carte, ci despre so]ialui. {i dup\ ce arunc\ pe gât, ruse[te, înc\ un pahar de vodc\: dare bine c\ scrie]i o carte despre Holender. E singurul artist genialdin istoria Timi[orii. Da, spune exce len]a sa, cred c\ numai eu a[putea s\ scriu adev\rata carte despre Traian Groz\vescu. O adev\ -rat\ carte despre un personaj important al lumii noastre se facepunând în mi[care capacitatea ta de a pune imagina]ia pe drumulcel bun. Adev\rata istorie a lui Traian. Dac\ marele Groz\vescun-a fost împu[cat, dac\ n-a murit acolo, asasinat de doamna lui,dac\ totu[i n-a fost decât o mi[ care genial\ a serviciilor secrete, cab\n\ ]ea nul nostru s\ dispar\ de la Viena – s\ plece din acea Vien\care, practic nu mai exista – ca s\ se instaleze sub pseudonim înStatele Unite? Franz Josef murise, Imperiul murise, a pierdut r\z -boiul, Viena disp\rea, urma timpul american. B\n\]eanul a ajunsîn State sub alt nume – îl vom afla – [i acolo a luat conducereaMetropolitanului. {i a devenit o legend\ american\. Sub alt nume.Viena î[i avea timpul ei, care s-a terminat. De ce marele nostrub\ n\]ean s\ supra vie ]uiasc\ acolo, în Viena? E bine c\ voi scrie]idespre Holender. Poate c\ vine [i timpul Ti mi[orii, a fost revolu]ie,ora[ul nostru a d\ râmat comunismul,Noi, îi spun lui Vasile, nu vom scrie despre domnul Holendero poveste [tiin]ifico-fantastic\. De[i o poveste s.f. ar putea cuprindemai multe adev\ruri despre Holi-cel-adev\rat decât dialogurilenoastre cu el.De la Viena la Timi[oara, peste nou\ ani. A doua oar\ „uitelpe Holender” s-a întâmplat s\ fie în 12 mai 2000, în holul hoteluluiInterna]ional. Eram directorul Tea trului Na]ional din Timi[oara[i în 11 mai, în jurul prânzului, am început s\ primesc telefoane:mâine sose[te Holender! Sose[ te, pur [i simplu. Îngera[ul Magda -le na, care le vedea pe toate, a precizat: te a[teapt\ la ora 9, în ho -lul hotelului Interna]ional! Pe urm\, Brându[a, directoarea celeimai de seam\ televiziuni timi[orene: numai mâine la 9 po]i sta devorb\ cu el! Îngera[ul îmi avertizase prietenii, iar prietenii: dac\ nue[ti la nou\ fix, îl va r\pi Vasile Bogdan s\-l filmeze. Îl va r\pi Brân -du[a. Îl va r\pi Margareta. Îl vor sechestra Marile Doamne ca s\-l[i s\-l. Trebuie s\ se mai întâlneasc\ la ora 10 cu [i cu, la 11 cuVasile Bogdan, ca re face un film despre el, la 12 cu contele B., laora 1 s\ ia masa cu solista cutare. M\ înso]ea celebrul Kiril, carear fi vrut s\ deco reze altfel hotelul. „Uite-l pe Holender” a [optitartistul. Era o voce pitic\ fiindc\, mi-a explicat mai târziu prietenulmeu, el ]inea minte istoria vienez\: dac\ nu era chiar Ho lender?[i: s\ nu-mi spui c\ e timi[orean! [tiu despre el tot-tot-toooooooot!De data asta chiar el era. Chiar Herr Direktor, sosit de la Vienala Timi[oara, într-o c\l\torie de lucru, ca s\ fie iar, m\car pentru ocâteva zile, timi[orean. Purta un dialog cu recep]ionerul fiindc\ ise r\t\ciser\ geamantanele, geamantane pline de ajutoa re, de hai -Însemn\ri ie[ene

ne, de costume. Iar recep]ionerul era dintre cei buni [i bravi careputea s\ ba t\, cu [tiin]\, cu art\, cu talent, salamalecu rile. Asta era,a[a suntem noi aici, zâmbea dumnealui. [i se scuza pe române[te,engle ze[te, fran]uze[te.Aleksandr Liamkin:Ne-am instalat pe teras\, era prim\var\, era pl\cut, domnulHolender: aer ca aici nu-i nic\ieri în lume! Aspira cu l\comie, sorbeacel mai bun aer din lume. A ajuns a cas\, era fericit, fericit, sevedea cu ochiul liber, ce mai contau bagajele, era cu ade v\ rat aca -s\. Mi-a explicat cum e cu bagajele, ce e cu Austrian Airlines, [i peurm\ mi-a povestit ce a v\zut la Bucure[ti. Nu era vor ba de spectacolede oper\, era vorba de teatru. V\zuse tot, [tia tot, îi cu no[ -Însemn\ri ie[eneKnottea pe cei mai buni. Vreau s\-l aduc pe Andrei {erban la Ti mi -[oara pentru un workshop? Sigur, el a lucrat cu Andrei {erban,nu-i un regizor comod. Nu-i deloc comod. Dar poa te s\-i spun\,s\ insiste. A vorbit cu pu]in\ vreme în urm\ cu Mirodan, a scris opies\ ex cep]ioooooonal\, poate s\-i spun\ lui Mi rodan s\ ne-o o -fere. Îl cunosc pe Mirodan? Cum s\ nu-l cunosc, am zis repede,mândru de mine. Am citit Ziari[tii, Celebrul 702... Am v\zut filmul... Nu-l cunosc perso nal, am adaugat repede-repede, dar prie te nulmeu Sergiu Levin... Am zis repede lec ]ia Mirodan, domnul Holendera zâmbit în g\duitor: el are textul, l-a citit, poate s\ mi-l ofere. Eo pies\ inedit\. Foarte frumoas\.A v\zut la Bucure[ti O scrisoare pierdut\, spectacol magnific,numai în Bucu re[ti se mai face teatru. Mai fac [i al]ii, dar nu atâtde... bine. Ce piese i-a montat Andrei {erban, cum a ajuns NichiWolcz la Vi ena. Nichi a ajuns la Viena fiindc\ Andrei {erban nuvorbea bine nem]e[te, era ne vo ie de un mediator.Domnul Holender [tia c\ m\ va întâlni, era preg\tit. Mi-a adus[i o pies\ de Turrini. E un dramaturg extraordinar, e între cei maimari dramaturgi de limb\ german\. N-am auzit de el? Turrini i-eîndatorat, nu va cere mult. E un om de succes.În „momentul Turrini”, tocmai când Herr Direktor îmi spuneace scrie, ce face, ce glo rie îl va acoperi pe acest dramaturg, colaboratoral lui de altfel, a coborât, a ajuns la noi Liviu. Liviu Holender.Am scris despre mirabila întâlnire în Despre regi, saltimbanci [imai mu]e. Evocam acolo imaginea unui t\tic fericit. Fericit, grijuliu,atent, tandru, protector cu gra]ie, încântat de b\ie]elul abia ie[itdin somn. De fiul s\u.Telefonul domnului Holender sun\ me reu, nu, nu au g\sit ba -gajele, domnul Vasile Bogdan îl sun\. Domnul Vasile Bogdan e îna[teptare. Echipa domnului Vasile Bogdan e preg\tit\, e preg\tit\.Filmeaz\ [i azi cum a filmat ieri, cum a filmat acum doi ani, cuma filmat acum cinci ani. Nu se poate s\ p\trunzi în continentul IoanHolender f\r\ ghidul Vasile Bogdan.A[a c\ îl las pe dl Holender în grija lui Vasile Bogdan. M\ întorcla domnul Chiril\, care î[i tr\ie[te indignat ultimele istorii cu Observatorulastronomic: nu i l-au înapo iat, avoca]ii lui au ajuns laconcluzia c\ nu merit\ s\ se lupte. Dar au descoperit c\ str\ buni -cii lui aveau aproape o sut\ de hectare lâng\ Ghiroda, acolo vacon strui un ade v\ rat ora[! O adev\rat\ Timi[oar\! Va mai cum -p\ra o sut\ de hectare, aici p\mântul e înc\ ieftin [i va construi!Domnul Holender î[i ia r\mas bun, se va întâlni cu domnulVasile Bogdan. Va fil ma, va înregistra cu eminentul regizor. Va fil -ma str\zile pe care a copil\rit.Va filma la Timi[oara dup\ ce a filmat la Viena, în biroul imperialal lui Ioan Ho lender. Unde se afl\, pe perete, tabloul Geor geEnescu, pictat de Corneliu Baba.sub tipar ∙ sub tipar ∙ sub tipar75

emember · remember · remem76Valeriu D. CoteaP\rintele Scarlat PorcescuAm primit de la doamna prof. univ. dr.Liliana Popa cartea Episcopia Romanului,Editura Filocalia, 2008, scris\ de tat\l ei,preotul Scarlat Porcescu, chiar când se a -niversau 100 de ani de la na[tere (10 decembrie1911) [i se comemorau 20 de anide la trecerea sa în nefiin]\ (3 decembrie1991). Mi-ar fi pl\cut s\ mi-o ofere chiar autorul,eventual cu o dedica]ie, scris\ cu har[i dragoste, la fel cu celelalte scrise pe c\r -]ile ce mi le-a oferit în timpul vie]ii. Dar...Am fost contemporan cu p\rintele ScarlatPorcescu timp de 65 de ani, adic\ din11 mai 1926, când m-am n\scut, [i pân\când el a trecut în ve[nicie. L-am cunoscutîn 1937, ca elev la [coala Normal\ dinFoc[ani când, în calitate de preot-profesor,preda religia, [i l-am reîntâlnit la Ia[i,în 1946, când am devenit student.Preotul Scarlat Porcescu s-a n\scut însatul Porce[ti, însemnat cu un punct peharta jude]ului Bac\u [i mai rar pe harta]\rii, situat la circa 15 km de municipiul Ro -man în direc]ia sud-vest. Atestat documen -tar la 9 martie 1490, în timpul domniei lui{tefan cel Mare, satul se nume[te în pre -zent Moldoveni. R\mas în memorie ca unspa]iu imens, pe care l-a c\lcat cu pasul denenum\rate ori, „...Scarlat Porcescu îl e -voc\, cu o pioas\ aducere aminte“. Cu ace -ea[i mândrie îi pl\cea s\ vorbeasc\ desprecons\tenii s\i, la care, în suma calit\]ilorlor suflete[ti, dreptatea este la loc de cinste,iar cinstea un principiu de la care nu se a -bat niciodat\. Harnici, buni, patrio]i [i ,,dreptcredincio[i ai Bisericii str\mo [e[ti“.Era primul din cei [ase copii ai Pa ras -chevei, n\scut\ Maftei, [i al lui ConstantinPorcescu, ]\rani r\ze[i, cu o stare materia -l\ modest\, st\pâni]i îns\ de dorin]a de ale asigura copiilor o bun\ edu ca]ie, decisi -v\ în evolu]ia ulterioar\.Cu educa]ia [i instruc]ia primit\ în cei,,[apte ani de acas\“, în sânul familiei, ur -meaz\ între 1918 [i 1923 [coala primar\din satul natal. În ciuda vicisitudinilor ace -lor vremi [i vremuri, datorate Primului R\z -boi Mondial, tân\rul Scarlat, con[tient deeforturile p\rin]ilor, reu[e[te s\ fie la nive -lul a[tept\rilor lor.Dotat cu o înclina]ie anume în a slujipreceptele biserice[ti, la care se adaug\ po -sibilit\]ile materiale relativ modeste ale p\ -rin]ilor, Scarlat Porcescu se înscrie [i ur -meaz\, în perioada 1923-1931, Semina -rul Teologic „Sfântul Mare Mucenic Gheor -ghe“ din Roman. Men]ion\m c\ ceilal]i treifra]i care au mers la ,,[coal\ mai departe“,au f\cut [coal\ normal\, deoarece, întocmaica [i la seminar, taxa anual\ de [cola -rizare era relativ mic\, iar plata pentru în -tre]inerea la internat nesemnificati v\.Dup\ absolvirea seminarului, tân\rulScarlat Porcescu se înscrie [i urmeaz\ cursurileFacult\]ii de Teologie din Cern\u]i,din cadrul Universit\]ii ,,Regele Carol II“.În 1935, la sfâr[itul celor patru ani de stu -diu, sus]ine examenul de licen]\, cu teza in -titulat\ Democra]ie [i Cre[tinism. Devinetot mai evident c\, în cei patru ani, Cern\ -u]iul cultural marcheaz\ puternic deveni -rea tân\rului Scarlat. Pentru a-[i putea des -f\[ura activitatea în înv\]\ mân tul secundar,dorin]\ statornic\, urmeaz\ în anii 1935-1936 Seminarul Pedagogic Universitar dinIa[i, sus]inând la absolvire lucra rea semina -rial\ cu titlul Educa]ia inteli gen]ei prin în -v\]\mântul religios. În 1936 sus]ine, tot laIa[i, [i examenul de ca paci tate pentru dis ci pli -na Religie în înv\]\mân tul preuniversitar.Pentru definirea naturii active a tân\ -ru lui, men]in\m c\, pe timpul studen]iei,a func]ionat [i ca pedagog la [coala Normal\din Bac\u, la Seminarul Teologic Ro -man, [i ca profesor suplinitor la Liceul Co -mercial de b\ie]i din Roman.Aspirând c\tre o cât mai complex\ pre -g\tire, între anii 1943-1947 Scarlat Por -cescu urmeaz\ [i Facultatea de Litere [iFi losofie din cadrul Universit\]ii ie[ene. Cuo asemenea [colire teoretic\ [i practic\,Scarlat Porcescu începe a fi considerat unintelectual serios format, cu cer te perspec -tive de devenire.În 1939, se c\s\tore[te cu AlexandraPopovici. În acela[i an, la 11 iunie, este hi -rotonit diacon, iar la 18 iunie prime[te Di -ploma de hirotonie întru preot. La 1 septembrie1939, când înc\ nu împlinise 29de ani, este numit profesor de religie la{coala Normal\ de înv\]\tori [i institutoride b\ie]i [i de surdo-mu]i „Principele Ca -rol“ din Foc[ani, unde î[i desf\[oar\ ac ti -vitatea trei ani, adic\ pân\ la 31 august1942. Aici, la Foc[ani, se situeaz\ întâiamea întânlire cu preotul Scarlat Porcescu.R\sfoind „Fragmentele de via]\“, pecare le-am încredin]at tiparului în 1997,am recitit cu infinit\ pl\cere consem na -rea, începutului îndelungatelor [i afectu -oa selor raporturi cu preotul Scarlat Por -ces cu: «Cele patru clase urmate la [coalaNormal\ din Foc[ani (1937-1941) aveaus\-mi ofere mai târziu surpriza de a afla c\[ansa îmi surâsese în a fi avut ca profesorimari personalit\]i. A[ men]iona printreal]ii pe compozitorul de renume na]ionalAchim Stoia, unul din ctitorii Filarmoniciiie[ene, pe renumitul pedagog [i publicistNicolae Enescu, pe c\rturarul teolog demare în\l]ime interioar\ Scarlat Porcescu,pe prozatorul Constantin Apos tu, istoriculGheorghe Chiriac, str\lucit elev al lui Ni -co lae Iorga [i al]ii. Cu to]i a ce[tia m-amîntâlnit mai apoi, în alte i pos taze, dar pecare atunci îi priveam cu ochii elevului încare respectul, admira]ia [i în datorirea seuneau pân\ la religiozitate. Îi g\zduiesc cuÎnsemn\ri ie[ene

venera]ie în sufletul meu, pentru c\ prinlec]iile pe care ni le predau c\utau s\ neofere nu numai cuno[tin]e, ci s\ neformeze [i o anumit\ con[tiin]\.»Amintirea înrâuriri formatoare a p\rinteluiScarlat Porcescu st\ruie constant înAleksandr Liamkin:memoria mea, permanen]a ei v\dind-o [ireferin]a din interviul realizat de pr. prof.univ. dr. Wilhem Danc\ ap\rut în DialogTeologic, anul IV, nr.7, Ia[i, 2001, undeprecizam: «Am fost un om cu noroc. La„[coal\ mai departe“ am avut [ansa unorCastel (desen)profesori buni. Dintre ei desprind pe profesorulde religie. El a încercat s\ ne strecoare[i nou\, elevilor de atunci, chiar [ini[te no]iuni de apologetic\, de în]elegerea fenomenului [i de apropiere a filosofieide religie. P\rintele Scarlat Porcescu [...]îmi amintesc c\ spunea: «Ca s\ po]i facefilosofie, trebuie neap\rat s\ st\pâne[ti treielemente: logica, estetica [i etica. F\r\ mo -ral\ nu se poate face filosofie. {i ]ine]i min -te, copii, nici un popor nu poate progresaeconomic, nu se poate reface dup\ un r\z -boi, dup\ o calamitate, dac\ exclu de dinvia]a lui morala cre[tin\».“ Era, evident, ogândire pus\ în slujba credin]ei cu rol formatorîn momentele decisive ale evolu]iei[i afirm\rii unui popor.Cu regretul c\ se desparte de colegii [ielevii foc[\neni, dar bucuros c\ revine maiaproape de meleagurile în care copil\rise[i de [coala care-l [colise, p\rintele ScarlatPorcescu d\ curs, la 1 septembrie 1941, nu -mirii sale ca profesor la Seminarul „SfântulGheorghe“ din Roman. Aici r\mâne unsingur an, respectiv pân\ la 1 septembrie1942, când se transfer\ la Seminarul Teologic„Sfântul Andrei“ din Gala]i, unde, du -p\ un an, este numit director (1943-1945),func]ie ce îi impune îndatorirea de a r\s -punde nemijlocit de arhiv\ [i de o parte dininventarul seminarului, pe care-l înso]isede altfel în refugiu, în p\r]ile Banatului.Revenit la Roman, î[i desf\[oar\ activitateatimp de doi ani la Seminarul „SfântulGheorghe“. La 1 decembrie 1947, p\ -rintele Scarlat Porcescu se transfer\ la Se -minarul „Veniamin Costachi“ din Ia[i, fiindultimul director al acestui prestigios centrude înv\]\mânt cultural-religios, care [i-aînchis definitiv por]ile în august 1948. {iîn aceast\ ipostaz\ p\rintele Scarlat Por -cescu [i-a manifestat ata[amentul fa]\ detrecutul prestigios al seminarului, ac]io -nând cu pricepere [i d\ruire ca arhiva [iodoarele seminarului desfiin]at s\ intre înpatrimoniul Mitropoliei Moldovei [i Suce -vei, iar biblioteca s\ fie transferat\ la Semi -narul Monahal de la Mân\stirea Neam],remember · remember · rememÎnsemn\ri ie[ene77

emember · remember · remem78care începuse s\ func]ioneze dela 1 fe bruarie 1949.Înfiin]area la Ia[i, în 1949, a[colii de cânt\re]i biserice[ti [i fu -zionarea ei, în 1950, cu cea de laSuceava, a prilejuit p\ rintelui Por -cescu posibilitatea continu\riimult îndr\gitei activit\]i didacticepân\ în 1952, chiar [i în con di -]iile navetei s\pt\ mânale Ia[i-Su -ceava, destul de anevo ioas\ [i o -bositoare. Necutezând îns\ s\ maimear g\ tot ca navetist [i la M\ -n\s ti rea Neam], unde se tranfe -rase [coala de cânt\re]i, el î[i în -cheie, dup\ 13 ani, activitatea di -dactic\ început\ în 1939.Trebuie spus c\ cei 13 ani deactivitate didactic\ se suprapuncelui mai fr\mântat interval detimp din istoria României, ca rac -terizat prin succesiunea mai multorre gimuri politice: democra]iepân\ la finele lui 1937; regimulpersonal carlist, din 1938 pân\ înseptembrie 1940; statul legio nar,între septembrie 1940 [i ianua -rie 1941; autoritarismul lui Anto -nescu, din ianuarie 1941 pân\ înaugust 1944; revenirea pa lid\ lademocra]ie, din august 1944 pân\în februarie 1945; guverna rea Petru Gro -za, în continuare, pân\ în 30 de cembrie1947. Dup\ care, cum [tim, comunismul seinstaureaz\ pentru timp înde - lungat,etap\ de trist\ aducere aminte. În aceastinterval îns\, ca de altfel [i în perioadaurm\toare, p\rintele Scarlat Por cescu n-a f\cut decât o singur\ politic\, aceea dedragoste [i devotament fa]\ de ]ar\, [i desemenii s\i.Convins c\ activitatea didactic\ i-a pri -lejuit o cert\ cre[tere interioar\, accept\,în 1952, numirea sa ca preot al pa rohieiBarnovschi din Ia[i, spe rând c\ schimba -rea implic\ adesea [i înno ire. În acela[ian, mai exact la 27 no iembrie 1952, vinepe lume unica lor fii c\, Li liana.Aleksandr Liamkin:P\storind într-o lume cu alte imperativecdecât cea cunoscut\ în copil\rie [i ti -nere]e, preotul Scarlat Porcescu reali zeaz \c\ are nevoie, înainte de toate, de rezisten -]\ pentru a face fa]\ agresiunilor unui re -gim opresiv, advers lumii teologale [i va +lorilor ei. În acest sens, contrar practicilorcurente ale regimului recent instaurat –suspiciunea, neâncrederea, dela]iunea, intoleran]a,cruzimile de tot felul –, preotulScarlat Porcescu opune virtu]ile moraleicre[tine, valabile oric\rei societ\]i civiliza -te: generozitatea, solidaritatea, în]elege rea[i iubirea uman\, respectul cuvântului dat,onoarea, noble]ea sufleteasc\...Din 1958, când este transferat la pa ro -hia Toma Cozma, rela]iile mele cu preacu -cernicia sa au devenit [i mai a -propiate. Din când în când, îl vi -zitam la locuin]a sa (casa paro -hial\), situat\ vis-à-vis de cea încare locuiam eu, preotul ofe rin -du-mi chiar onoarea de a-l aveaca oaspete. În convorbirile cusfin]ia sa, unul din principalelesale îndemnuri era [i c\tre autocunoa[te re. Vedea necesar\ oautoevaluare perio dic\ pentru ane cenzura eventualele ex cesereprobabile; cerea oamenilor fr\ -]ie, iertare, omenie, respect reci -proc [i totoda t\ respectul valorilor.Rezultatul? În scurt timp,stima enoria[ilor pentru preotullor paroh face pereche cu iubi -rea lui pentru e noria[i. Autorita -tea sa era avantajat\ de un chippl\cut, de o în\l]ime impun\ toa -re, care rivaliza cu în\l]imea sainterioar\ de solide cuno[tin]eteologice, istorice [i li terare, dediscre]ie, modestie, generozita -te, blânde]e, delicate]e, de dra -goste fa]\ de semeni, fiind gataoricând s\-i asculte, s\-i ierte,s\-i pov\]uiasc\ f\r\ aspr\ doja -n\ [i s\-i îndrume pe c\ile apro -pierii de Dumnezeu.Satisfac]ii reale i-a adus, în paralel cuactivitatea de sacerdot, cea desf\[urat\ pelinie administrativ-cultural\ în cadrul Mi -tro poliei Moldovei [i Sucevei. Numit ini ]ial,în august 1952, inspector eparhial, preotulScarlat Porcescu este avansat, la 1 iulie1953, consilier administrativ, pentru ca înluna decembrie a aceluia[i an s\ fie trecutla sec]ia cultural\, unde r\mâne pâ n\ în1969, când i se incredin]eaz\ înal ta func]iede vicar administrativ, pe care o exercit\ cutoat\ d\ruirea [i priceperea, pâ n\ la 1 apri -lie 1977, când este pensionat. În cei 25de ani de activitate în acest post, preotulScarlat Porcescu [i-a apropiat toa te parohiile,bisericile, m\n\stirile [i schitu rile dinmitropolie, reu[ind s\ fie cunoscut [i stimatDali (desen)Însemn\ri ie[ene

de c\tre to]i preo]ii, stare]ii, egume nii,precum [i de majoritatea credincio[i lor.Nu mi-am dat seama cât de real\ saunumai aparent\ îi era lini[tea sufleteasc\în momentul pension\rii. Sensibilitatea luiadânc\ era foarte rar evident\. A[ crede to -tu[i c\ a suportat greu pensionarea, carei-a adus o oarecare însingurare [i, firesc,o anumit\ izolare mai mult sau mai pu]intraumatizant\. Mitropolia ar fi câ[tigat,poate, dac\ l-ar fi men]inut f\r\ limit\ devârst\. A avut îns\ bucuria c\ în anul pension\rii,mai precis la 15 august1977, fi ica sa Liliana – c\ -s\ to ri t\ cu Eugen Popa, ambiiprofesori universitari – n\[teadou\ feti]e gemene, ce i-au maipopulat [i alinat b\trâne]ile:Ana Maria – profesoar\ în An -glia – [i Alexandra Adriana –medic în A ustralia.Paralel cu multiplele înda -to riri parohiale, cu fructuasaactivi tate pedagogic\ [i cea cul -tural- administrativ\, preotulScarlat Porcescu a fost interesatde cer ce tarea tre cutului a -[ez\mintelor m\n\stire[ti de di -cân du-se unor trudnice inves -tiga]ii monogra fice care s-auconcretizat într-o serie de lu -cr\ri referitoare la nou\ a[e -z\ri biseri ce[ti din Moldova:Episcopia Romanului în se -colul XV. Întemeiere [i or ga -niza re este o lucrare re mar ca -bil\, bazat\ pe o cercetare te -mei ni c\, plin\ de informa]ii [iobserva]ii in te ligente [i cu vi -ziuni de-a dreptul interesan te.Biserica Episcopal\ din Ro -man, carte ce pro bea z\ c\ autorulare înzes trare de scriitor,pricepere [i mi gal\ de isto ric,ce îi permit o manier\ de a -bordare multidisciplinar\.Catedrala Mitropolitan\din Ia[i, lucrare care se bazea -Însemn\ri ie[eneAleksandr Liamkin:z\ pe fi le îng\lbenite de timp [i multe documentede arhiv\, relie feaz\ c\ p\rinteleScarlat Porcescu e mai pu]in, sau nu r\ -mâne niciodat\ singur, în situa]ia când seafl\ printre c\r]i.Episcopia Romanului, mai complex\[i mai conving\toare decât precedentele,deoarece în ea se trateaz\ [i alte teme: te -ritoriul de jurisdic]ie al eparhiei, averea ei(sate, mo[ii, teren arabil, fânea]\ etc.). De[iprin titlu are un caracter local, pro vincialprin modul în care sunt tratate pro bleme -le, cartea se prezint\ ca un studiu general,sistematizat doct.M\n\stirea Vorona, ca [i precedentelesau poate chiar mai mult, este o carte cuo mare bog\]ie documentar\, material cenu poate fi epuizat într-o recenzie sau cro -nic\. La întocmirea ei folose[te referin]eexacte, care permit remarcarea clar\ apunctului de vedere al autorului de cel alsurselor folosite.Episcopia Hu[ilor – pagini de istorie,este ultima lucrare individual\ a p\rinteluiScarlat Porcescu. Cartea se ba -zeaz\ pe o considerabil\ mun -c\ de documentare; afir ma-]iile [i cele mai noi informa]iisunt f\ cu te cu toa t\ precau]ia[i în deplin\ cu no[ tin]\ de ca -uz\.Sfânta Parascheva – O cro -titoarea Mol dovei, constituieînc\ un argument c\ p\ rinteleScarlat Porcescu [tie s\ se p\s -treze autentic, firesc, în postu -ra de preot, capabil s\ convin -g\. Car tea e bun\ [i prin ace -ea c\ î]i absoarbe existen]a, tefa ce s\ ui]i c\ o ]ii în mân\. Î]itreze[te emo]ii, sentimen te,st\ri care te oblig\ s\ o poves -te[ti cuiva, s\ o dis cu]i. Scris\cu respect pentru un public nuneap\rat erudit, dar care areun oa re care dis cern\mânt [ibun-sim].M\n\stirea Neam], scri s\în colaborare cu diaco nul IoanIovan, a beneficiat de un bunecou la impactul pe care l-aavut asupra cititorilor. Scris\bine [i calificat, relat\rile suntam\ nun]ite [i de obicei neutre.E venimentele sunt v\zutecu un ochi foarte avizat, documenta]iaampl\ [i deas\.M\n\stirea V\ratec e ocar te cu ca racter monogra fic,Odat\... în care acribia [i ]i nuta [tiin]i-remember · remember · remem79

emember · remember · rememfi c\ se întâlnesc la un înalt nivel. La întoc -mirea ei, p\rintele Scarlat Por ces cu a bene -ficiat de colaborarea unor scriitori de prestigiu:Zoe Dumitrescu Bu[u lenga, Barto -lomeu Valeriu Anania [.a. To]i au reu[its\-[i armonizeze stilurile, practicând sobri -Aleksandr Liamkin:etatea, concizia [i rigoa rea [tiin]ific\. Me -ri tul revine coor do nato rului, dar [i colabo -ratorilor, capabili s\ se pun\ de acord. În -tr-o discu]ie, academician Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga, cu vreo zece zile înainte de atrece în nefiin]\ (5 mai 2006), îmi expri -}\rmma, printre altele, regretul c\ ne p\r\se[tef\r\ s\ fi finalizat o lucrare teologic\ pornit\împreun\ cu p\ rintele Porcescu...Un num\r impresionant de articole,vreo 500, însumând aproape 2.000 depagini, întregesc activitatea scriitoriceasc\a preotului Scarlat Porcescu. Titlurile aces -tor articole, care se refer\ la diverse co me -mor\ri, anivers\ri, celebr\ri omagiale sauevenimente religioase cu caracter festivetc. v\desc înzestrarea multipl\ a auto ru -lui, prezen]a sa activ\ în forumul vie]ii bi -serice[ti [i culturale timpului.O bun\ parte din activitatea publicistic\a preotului Scarlat Porcescu se leag\de numele unor reviste importante, apar -]i nând sfintelor a[ez\minte biserice[ti,precum Mitropolia Moldovei [i Sucevei[i Biserica Ortodox\ Român\. La uneledin ele, ca de exemplu la Mitropolia Mol -dovei [i Sucevei, pre otul Scarlat Porcescua devenit în timp un apreciat, dac\ nu unindispensabil colabo rator, ceea ce i-a aduscooptarea în co mi tetul de redac]ie, apoiîncredin]area coor - don\rii periodicului.Activitatea exemplar\ de sacerdot,pedagog [i c\rturar a preotului Scarlat Por -cescu a devenit în ultimul timp, trebuiespus ca un omagiu în plus, subiect al unorlucr\ri de masterat în înv\]\mântul teolo -gic ie[ean.Preotul Scarlat Porcescu r\mâne, f\r\îndoial\, unul dintre cei mai proeminen]islujitori ai bisericii din capitala Moldovei,a c\rui preg\tire [i ale c\rui multiple înde -letniciri îi confer\ un loc de exemplaritate.Devo]iunea fa]\ de biseric\ [i de e no ria[i,care este [i devo]iune fa]\ de patrie, preocup\rilec\rture[ti concretizate în demersurilerestitutive referitoare la o întreag\serie de a[ez\minte m\n\stire[ti, fevertaactivitate publicistic\, prob\ a unei ampleancor\ri în via]a epocii [i a unei ne voi deîndrumare a acesteia sunt tot atâtea mo -dalit\]i de expresie ale unei persona li t\]idevenit\ model, care a fost preotul ScarlatPorcescu. Memoriei sale aduc o ma giul meude respect [i venera]ie.80Însemn\ri ie[ene

Gr. T. PopaStarea trecut\[i actual\ a Ia[ului (4)~n felul constituirii po porului român au intrat astfel de evenimente[i au decurs din el astfel de situa]ii, `ncât nimeni nu poatecultiva tea ma unor mi[c\ri centrifuge, separatoare `ntre ramurileal c\tuitoare ale românismului. De aceea, eu sus]in, `n ca drulacestor idei, c\ moldovenii ar putea s\ fie mai mult moldoveni[i s\ se simt\ astfel chiar când soarta i-a `n de p\rtat de locul lorde origin\. Dar, lucru curios, moldo ve nismul a primit lovituri directe[i indirecte (prin pasivitate sau dezinteres) tocmai de lamoldovenii ajun[i la mare pu- tere. Dup\ cum moldoveanul Iorgarefuz\ azi ajutorul ce lei mai vechi societ\]i de [tiin]\, cum se-n -tâmpl\ a se afla `n Moldova, tot astfel al]i moldoveni au ciuntitrolul Ia[u lui, f\când `n jurul lui o Moldov\ redus\ la jum\tate, ne -viabil\ [i de neluat `n seam\. Niciodat\, pe nici un act, ori cât deimportant ar fi el, n-am v\zut moldovenii uni]i `n bloc, pentru a -p\rarea drept\]ii lor. Numaidecât s-au g\sit argumente de inte -re se generale ale statului care s\-i con ving\ la dezer]iune, sau `ntot cazul la o condamnabil\ re zisten]\ tacit\. Chiar acum, cândconvingerile tuturor sunt aproape f\cute c\ Ia[ul a devenit o zdrean -]\ veche dintr-o purpur\ frumoas\, chiar acum ie[enii [i moldo -venii nu se simt al\turi. ~n Ia[i, aici, exist\ o asocia]ie numit\ Prop\[irea Ia[ului, ale c\rei scopuri sunt de `n\l]are a acestui oropsitora[, de valorificare [i `nfrumuse]are a fostei capi tale a Moldo -vei. Ei bine, a ajuns un simplu nume, uitat [i acela de 999 deie[eni dintr-o mie. To]i moldovenii extraie[eni nu se simt solidaricu Ia[ul. Bac\ul, Romanul, Te cuciul [i Bârladul sunt mai apropia]isuflete[te de Bucu - re[ti decât de Ia[i. ~n tot cazul, toate ora[elemoldovene nu ar face niciodat\ un sacrificiu cât de mic pentruIa[i [i nu ar r\spunde nicicând la chemarea lui. {i s\ ne mai mi -r\m c\ se trece a[a de u[or peste drepturile Moldovei [i c\ `[ibate joc de noi oricine vrea [i cum vrea?Pot `nche ia aceste considera]ii cu observa]ia c\ [i aici se v\ddou\ moduri de reac]iune diferite: reac]iune tip Ia[i, dup\ careBoto[anii se simt mai aproa pe de Bucure[ti decât de Ia[i, [i re -ac]iunea tip Cluj, dup\ care Bra[ovul [i Sibiul sunt mai aproapede Cluj decât de Bucure[ti. {tiu c\ mul]i na]iona li[ti din vârful limbiivor socoti reac]iunea de tip Cluj ca o reac]iune primejdioas\românismului [i reac]iunea tip Ia[i ca cea favorabil\ românismului.~n realitate e o `n[ela re de sine. Reac]iunea tip Cluj stimu -Însemn\ri ie[eneLa 29 noiembrie 1931, profesorul Gr. T. Popa a]inut, `n Aula Universit\]ii ie[e ne, conferin]a Stareatrecut\ [i actua l\ a Ia [ului. ~ntrucât am soco tit c\ observa]iilevorbi toru lui nu [i-au pierdut, dup\ optzecide ani, actualitatea, putând fi su biect de re flec]ie [ipentru cititorul contempo ran, am reprodus `n nume -rele precedente (dup\ Re vista cri ti c\, an 6, nr. 2-3,apri lie-septembrie 1932, pp. 81-121) pri mele zece ca -pitole ale confe rin]ei. ~n num\rul de fa]\, transcriemultima parte a conferin]ei.leaz\ dezvolt\ri fire[ti ale unei ramuri a poporului [i `mbog\]e[tetezaurul co mun de calit\]i ale lui, pe când reac]iunea tip Ia[i ruineaz\`n cet, dar sigur, o regiune `ntreag\ [i o scoboar\ pe scaravalorilor na]ionale, lipsind cu timpul poporul `ntreg de o contri -bu]ie de mare valoare.Aleksandr Liamkin:Inspira]iearhiva „Însemnari-ieşene“ ∙ ar81

arhiva „Însemnari-ieşene“ ∙ ar82Aleksandr Liamkin:11. VINA UNIVERSITARILOR IE{ENIVise (desen)Am ar\tat dintr-un `nceput c\ rostul principal al Ia[ului serezum\ la rostul lui cultural. F\r\ ini]iativa pe care a a vut-o Ia[ul`n dezvoltarea culturii noastre, Ia[ul e mort. A ceast\ ini]iativ\ afost totdeauna [i va fi legat\ de Universitate, care este centrul [ipl\m\ditoarea de mi[c\ri in telectuale. Universitate de prim rangla Ia[i `nseamn\ Ia - [ul `n fruntea culturii române[ti. Universitatedec\zut\ la Ia[i `nseamn\ ie[irea acestui ora[ din rândul factorilordeterminan]i ai culturii na]ionale. {i am ar\tat destul de clar c\de multi[or `n direc]ia dec\derii am plecat cu Universi tate cutotul. Aici, vina cea dintâi am pus-o `n seama po liticii centrale,care lipse[te Universitatea noastr\ de mij - loacele ei de lucru.Dar m\ `ntorc acuma [i la vina localni cilor, la contribu]ia larg\ `ncâmpul degener\rii universi tare a membrilor Universit\]ii din Ia[i,care ajut\ din r\s pu teri la disolu]ia celui mai `nalt a[ez\mânt decultur\ din Moldova. ~ntr-adev\r, cu toate lipsurile pomenite dinne gli jen]a central\, Ia[ul tot are unele posibilit\]i, care, bine u ti -li zate, ar face din el un focar de cultur\ cu mult mai pu ter nic decâteste. ~n ce prive[te num\rul studen]ilor, de pil d\, Ia [ul st\ aproapepe acela[i picior cu Cambridge [i Ox ford.Cambridge are 5.000 de studen]i, Oxfordul tot 5.000 [i Ia[ul4747. La o popula]ie de 59. 262 de locuitori, Cam bridge are 17colegii, 4 [coli de teologie cu 52 de pro fesori, 75 agrega]i [iconferen]iari [i 300 de asisten]i; Ox - fordul la rândul s\u are, lao popula]ie de 57.052 de lo cuitori, 21 de colegii, cu 60 de profesori,60 de agrega]i [i conferen]iari [i 300 de asisten]i. Ia[ul,la o popula]ie de 102.000 de locuitori, are o universitate cu 4facult\]i [i 14 licee, gimnazii, [coli normale [i de comer]. Pentrua ceste [coli – analoage colegiilor engleze[ti – are un nu m\r de90 de profesori, 79 de conferen]iari [i [efi de lu - cr\ri [i 158 deasisten]i [i preparatori. Din punct de ve dere al personalului deci– atât profesori, cât [i studen]i – Ia[ul st\ foarte aproape de celebrelecentre culturale din Anglia, pe care le-am pomenit. Estedrept c\ nu avem bi bliotecile [i muzeele lor, [i nici covâr[itoareatradi]ie cultural\ de la Cambridge [i Oxford. ~n aceea[i asem\ -na re de situa]ii se g\se[te [i Heidelbergul, Halle, Ann Arbor(America), Van der Bilf University (America) etc.Peste tot, aceste punctule]e geografice, pierdute din ve dereade senatorilor de h\r]i, iradiaz\ `n]elepciune omeneasc\ [i spo -resc faima popoarelor care le-au creat. Prin ele, na]iunea respec -tiv\ tr\ie[te mai mult [i mai frumos decât prin marile me tropo le.De aceea [i Ia[ul ar putea a vea pentru poporul nostru un rost cumult mai `ntins [i, cu toate celelalte dec\deri ar\tate, dac\ rostullui intelec tual ar fi `n progres, nu am avea motive s\ ne `ngrijimde soarta lui. Dar s-a petrecut cu Ia[ul ce se petrece cu o floa refrumoas\: s-au `ncuibat germenii de distruc]ie `n chiar miezulfrumuse]ii sale. Degenerarea cea mai pronun]at\ s-a a[ezat tocmai`n Universitate, adic\ acolo de unde a[ teptam progresul [i`n\l]area. ~n repetate rânduri am scri s-o [i o spun [i azi f\r\ picde jen\, dar cu mult\ durere: reprezentan]ii culturii ie [ene sunt`n declin [i ei cei dintâi, nef\cându-[i datoria c\tr\ [coal\, contri -buie la `njosirea Ia[ului. Boala cea mai grav\ pentru toate universit\]ilenoastre o constituie intrarea `n mas\ a profesorilor `npo litic\ sau `n concuren]\ de clientel\ profesional\. La Ia[i, boa -la asta are efecte de-a dreptul dezastruoase. Fiindc\ Ia[ul, fiindmai departe de capital\, deci de centrul mi[c\ rilor politice, profesoriicare fac politic\ sau clientel\ se simt chema]i continuu deacest centru. De aici s-a n\scut plimbarea profesorilor pe caleaferat\. Un mare num\r din ei locuiesc `n Bucure[ti [i vin `ntretrenuri s\-[i fac\ cursurile. Asta se cheam\ pe un cuvânt utilizat`n limbajul zilnic ambulantism. Ia[ul sufer\ enorm din pricinaa cestui ambulantism. Menirea profesoral\ a fost `njo sit\, `n- gusta -Însemn\ri ie[ene

t\, redus\ la câteva ore de curs ex cathedra. ~nv\]\ mântul s-asu perficializat [i atmosfera intelectual\ a `n tre gii u ni- versit\]i asc\zut. Avem din Ia[i 19 profesori do mi cilia]i `n Bucu re[ti [i 23de profesori care fac politic\ acti v\, care primesc `n s\rcin\ri extrauniversitare[i care, deci, sunt pierdu]i pentru `nv\ ]\mânt. Co -rup]ia `n]elesului de profesor s-a f\cut atât de adânc, `ncât cei in -digna]i sunt profesorii care nu se ]in de treburile lor. Ei g\sesca [a de natural\ situa]ia lor, `ncât se indigneaz\ dac\ se plâng co -legii de fapta lor. Sunt unii ambulan]i (foarte pu]ini) care vin regulatla cursurile lor, e adev\rat. Ace[tia fac ra]iona mente fal[e pefrecve]a lor regulat\ [i pe lipsa de frecven ]\ a unor co legi carenu-s ambulan]i. Dar problema nu se judec\ a[a. Nu pu tem scuzaun r\u prin altul mai mare. Un profesor valoreaz\ mai pu]in princursul s\u, cât prin stimulul general pe care `l r\spân de[te `n juruls\u, pe ca lea culturii. Profesorul trebuie s\ fie mo de lul de lucrual e levilor, trebuie s\ fie ini]iatorul [i dezvoltatorul tinerilor care`l urm\resc. El trebuie s\ inspire [i s\ conduc\ lu cr\ri, trebuie s\arate prin modul lui de creare `n v\zul elemen telor tinere cumAleksandr Liamkin:Însemn\ri ie[eneMistificatoruls\ contribuie la dezvoltarea culturii, c\tre care se `ndreapt\ elevii.Profesorii, dac\ nu vor fi v\zu]i `n laboratoare zi de zi, `n biblioteci;dac\ nu vor urm\ri de aproape pe elevii lor, tot zi de zi,nu vor fi f\cut nimic te meinic. Se confund\ prea mult rolul profesoriloruniversi tari – care trebuie s\ aib\ min]i creatoare – curolul pro fesorilor secundari – care expun o progra m\ didactic\.Când cineva se duce la Oxford s\ fac\ fiziologie, se du ce laScherrington, nu la Oxford. Locul nu face doi bani f\r\ omulde crea]ie pe care `l urm\re[ti. Tot astfel, dac\ la Ia[i s-ar dezvol -ta o mare personalitate intelectual\, elevii care ar veni la Ia[i arveni pentru aceast\ personalita te, nu pentru ora[. Emulii trebuies\ tr\iasc\ `n preajma mae[trilor lor, s\-i urm\reasc\ `n activitatealor, nu `n ru tina unor cursuri la catedr\. Dar `n situa]ia `ncare se g\ se[te Ia[ul de pe urma ambulantismului, el a r\mas unsimplu târg f\r\ personalit\]i. Personalit\]ile lui intelectua le nusunt `n el decât ocazional. Influen]a lor, de ace ea, se reduce lafoarte pu]in [i, ce este mai prost, ele exer cit\ [i o influen]\ nefas -t\ prin exemplul r\u dat. To]i cei tineri iau exemplu de u[ur\tate,de neseriozitate, de superficialitate. {i `i imit\ credincios pe a -ceste laturi strân se, fiindc\ actualmente noi avem [i conferen]iariambulan]i, [i chiar asisten]i ambulan]i. Mi s-a spus mereu, dec\ tre unii ambulan]i viza]i de mine, c\ gre[esc `n apre cieri; c\ eisunt `n stare s\-[i fac\ `ndatoririle [colii [i pe cele ale o cupa]iilorcolaterale. N-am crezut niciodat\ argumentele lor, dar acumaam putin]a s\ judec lucrurile [i din experi en ]\ personal\. Decâteva luni am o atribu]ie `ndep\rtat\ de catedra mea, de[i sprefolosul facult\]ii din care fac par te. Aceast\ atribu]ie `mi impunelipsuri de la catedr\ in compa rabil mai mici decât cele impuse deambulantism. Le notez cu mare grij\ regulat [i `mi dau seamac\ `n momentele de fa]\ p\gubesc real catedra mea [i rostul meude profesor, de educator de tineret. Este imposibil s\ se ar mo -nizeze o cupa]iile extrauniversitare cu cele de educa tor intelectual.Dac\ am avut `nainte o credin]\ logic\ `n aceast\ privin]\,am azi o convingere experimental\. Pro fesorul nu mai poa te fialt\ceva decât profesor, ori, dac\ este [i alt\ceva, e `n dauna`nv\]\mântului. {i atunci, ne `nchipuim ce `nseamn\ pentru uncentru cultural cum este Ia[ul dezer]iunea inte lectual\ a treizecide profesori universitari. E o sângerare cru d\ a intelectului mol -dovan [i o sc\dere cumplit\ a puterilor de crea]ie moldoveneas -c\. ~ntr-un stat de ordine strict\, a[a abatere de la datorie nu esteposibil\; chiar dac\ n-ar fi articole de lege care s\ `n frâneze abu -zul, opinia public\, opinia studen]easc\ [i pro pria opinie a profesorilordespre `ndatoririle lor nu l-ar per - mite. Toate cele trei opiniipomenite la noi nu e xist\ [i, ce este mai trist, exist\ mai pu]in `nMoldova de cât `n Ar deal. Aici iar intervine modul de reac]iunetip Cluj [i tip Ia[i. Clujul nu admite ambulantismul. Sunt nu maidoi pro fesori domicilia]i `n Bucure[ti [i pentru aceia se face unscandal `ntreg. Ia[ul, dac\ nu `n vorb\, m\car `n fapt\ `l admite,arhiva „Însemnari-ieşene“ ∙ ar83

arhiva „Însemnari-ieşene“ ∙ ar84fiindc\, dup\ cum am v\zut, sunt 19 profesori ti tu lari care nustau `n Ia[i [i sunt l\sa]i s\ se men]ie `n situa ]ia asta.De aceea e bine s\ se [tie c\ scoborâtorii prestigiului universitar[i, deci, pricinuitorii sc\derii de influen]\ a Ia [ului `n culturana]ional\ sunt, `n bun\ m\sur\, tocmai a cei care ar trebui s\ exercitemai intens aceast\ influen]\: profesorii universitari. Pegenera]ia actual\ de intelectuali ie[eni va c\de vina principal\ adegrad\rii Ia[ului.Eu nu pot `ndrepta nimic constatând acestefapte, dar m\car `mi `ndeplinesc o datorie de con[tiin]\ semna -lând marile sc\ deri actuale din Universitatea ie[an\.12. CALIT|}I BIOLOGICE PARTICULAREIE{ENILOR {I MOLDOVENILOR – PRINCIPALACAUZ| DE DEC|DERE~n capitolul 5, am ar\tat unele din condi]iile particula re româ -nilor `n general, `nt\rite la moldoveni prin persis tarea condi]iilorprimitive care le-au produs. Rezumând considera]iile mele, m\opresc pu]in asupra acelor carac teristice, privite mai ales dinpunct de vedere biologic.Oamenii sunt cum sunt pe baza a dou\ for]e ve[nic `n fr\ -mân tare. Una este for]a pe care o d\ influen]a seco le lor acumulatesub forma eredit\]ii; un capital de reac ]iuni `ndelung repe -tate, care face din fiin]e, aproape iden tice ca `nf\]i[are, complexemodalit\]i diferite `n compor tarea lor. {i cealalt\ for]\ este al -c\tuit\ din condi]ii multiple puse de prezent `n calea realiz\rilorposibile venite din câmpul mo[tenirii. Una din for]e aduce cu eaun grup de posibilit\]i [i cealalt\ un grup de condi]ii. Din conflic -tul `ntre ele iese realitatea.Posibilit\]ile moldovene, dup\ cum am v\zut, ar fi cu totulpro mi]\toare. Moldovenii au `nv\]at demult s\ reac ]ioneze frumos`n domeniul intelectului. Condi]iile puse `n calea acestorposibilit\]i `ns\ sunt perturbatoare [i opuse bunelor dezvolt\ri.Aceste condi]ii sunt rele `n ceea ce pri ve[te actualitatea etnic\,dar mai ales `n ce prive[te fondul transmis din aceast\ actualitateetnic\. Prin asta `n ]e leg deprinderea `ndelung\ a oamenilor dea tr\i `n con di ]ii insuficiente dezvolt\rii lor. Poate nu exist\ ra -mur\ o meneasc\ mai `nv\]at\ cu mizeria decât moldovenii. Po -pula]ia `ntreag\ se restrânge `n locuin]e lipsite de confort, murdare[i r\spânditoare de boal\; se mul]\me[te s\ um ble descul]\[i `n zdren]e, iar de mâncat – m\nânc\ tot ce se g\se[te la limitainferioar\ a comestibilit\]ii, `mpli nind restul cu b\uturi tari. Nevoide ordin mai `nalt aproa pe lip sesc cu totul mul]imii. Din aceast\popula]ie primitiv\, e lementele care se `nal]\ sunt lipsite de cu -raj, sunt lente `n activit\]i. Condi]iile `nconjur\toare fiind mereuproaste, spiritele prea adaptabile la mizerie, dac\ nu se simt bine`n ele, le suport\ cu u[urin]\. Nu exist\ nemul ]\mire profund\`m potriva unei st\ri rele, nu exist\ ten din]e la revolt\ [i nici eforturide a ie[i dintr-o stare inferioar\. Mol dovenii au devenit ceimai pasivi oameni ai ]\ rii. Mi[c\rile lor sunt lente, spiritul obosit.Caracterul e blând, suferitor [i molatic. Puterile sprituale `n gene -re, `n mediul moldo venesc, sunt impregnate adânc de un profundtembelism oriental [i cu o vis\rie absurd\ asiatic\. Efluviilenervoase ale moldovenilor se revar\ mai mult `n fic]iune [i `nimagina]ie contemplativ\ decât `n acte sus]i nute. De aceea, maimult ca al]i români, moldovenii sunt `mb\ta]i de fantazie [i amor -]i]i `n activitate. Ei se decid greu, se pornesc nehot\râ]i [i seopresc u[or. Nu se cite[ te vigoarea nici `n atitudinea indivizilor,nici `n produc]ia maselor.Totul e fatalist `n Moldova [i l\sat la voia `ntâm pl\rii. De ace -ea, `n fa]a dificult\]ilor, moldoveanul se scar pin\ `n cap, pri ve[ tela cerul albastru [i se lamenteaz\. In dolen]a moldo veneasc\ nuare egal [i fiin]a l\s\toare a moldovenilor fa ce din ei o past\ preamoale, care nici m\ car nu re]ine forma pe care i-o dau mâinimai viguroase.Aleksandr Liamkin:AquariusÎnsemn\ri ie[ene

Am explicat `n capitolul 5 de unde provine p\strarea acestorcaractere robnice la moldoveni, atunci când ele tind s\ dispar\de la celelalte ramuri ale poporului nostru. Dar peste tendin]elesuferitoare imprimate de lipsa `nde lung\ a libert\]ii, s-au suprapus`ntr-o oarecare m\sur\ e fectele trezirii noi la libert\]i ne`n ]e -lese `nc\. Cum moldo vanul cult a c\p\tat astfel oarecare fine]\spiritual\ mai mult decât restul poporului, `n el s-au amestecatforme de reac]iune contrazic\toare, greu de clarificat, care une -ori stârnesc nedumerire. Astfel, de[i moldovanul este lent, moa -le, pasiv, el totu[i trece uneori destul de u[or la exce se contrareacestor calit\]i, dar pentru scurt\ vreme. Când devine iritabil, a -tunci explodeaz\ pur [i simplu. Dar explozia lui se stinge r\pe de.Deseori, unei impasibilit\]i manifeste `i urmeaz\ violen]\ nejustificat\[i reac]iunile lui atunci iau aspect dispropor]ionat. Cu toatec\ indolent, moldovanul este `n fond mândru, `n intimitate chiar`ncre zut. De aceea, el, care este a[a de plecat [i supus `n ge ne -re, acolo unde poate, acolo unde e singur cu persoana lui la discre]iapropriei sale voin]e, nu se supune la reguli, nu se a propiede al]ii u[or, ci se izoleaz\ `n sine. El cap\t\ astfel o atitudinecritic\ excesuv\, gra]ie c\reia inactivita tea este `nt\rit\. De aceeael este foarte greu sociabil. ~n treprinderile, organiz\rile [i asocia -]iile nu reu[esc `n Moldova mai cu sam\ din aceast\ pri cin\.Aceast\ tr\s\tur\ sufleteasc\ stric\, prin imponderabilul ei, celemai bune ac]iuni care ar fi posibile `n Moldova.Moldovanul este, de asemenea, ne`ncrez\tor, sceptic [i greude convins. Ca orice pasiv [i indolent, el este [i foarte `nc\p\ ]â -nat; dar toate aceste calit\]i sunt grupate spre neac]iune, nu iaucalea `nf\ptuirilor.Evident, când se generalizeaz\, `ntotdeauna se calc\ excep -]iile [i se stilizeaz\ figurile. {i acest portret scurt al moldovanuluinu are preten]ia s\ reprezinte o copie foto grafic\ de caractere,ci numai o sintetizare de impresii mai izbitoare dintr-un temperament.Aceast\ sintez\ `ns\ ne arat\ lipsurile inerente ]inutuluinostru [i e z\darnic\ ascunderea sau negarea realit\]ii, ea tot neva covâr[i e xisten]a cu puterea ei.13. R|SCRUCEA TIMPULUI~n calitatea mea de moldovan, am dat probe suficiente `n a -cest articol c\ sunt p\truns de spiritul critic, extrem de dezvoltatla moldoveni. Am considerat cu mult\ severita te condi]iile gene -zi ce ale st\rilor actuale ale Ia[ului [i Mol dovei. Am scormonittoa te relele ce mi s-au p\rut c\ sunt, nu pentru o desf\tare amin]ii, ci pentru o atragere de a ten]ie, de unde s\ plece reac -]iunea. Con di ]iile actuale mol dovene[ti, [i ie[ene mai ales, e f\r\de `ndoial\ c\ sunt deplorabile. Faptul e fapt. Dac\ explica]iilemele nu sunt bune, se poate s\ fie altele mai juste; dar trebuies\ fie o dezlega re de cauze [i eu, prin ce-am scris, am inten]ionatÎnsemn\ri ie[eneAleksandr Liamkin:Zbors\ `ndemn la o c\utare sistematic\ a lor. ~n starea actual\ dac\persist\m mul t\ vreme, `nseamn\ c\ Ia[ul dege ne reaz\ complet.{i nu trebuie s\ l\s\m lucrurile s\ treac\ ca de la sine f\r\ opu -nere, fiindc\ r\spundem noi, inte lectualii de azi, de felul cum l\ -s\m urma[ilor ora[ul nostru.Suntem la o r\scruce a vremii, când puterile unite ale tuturormol do venilor [i ie[enilor, conduse `n ]e lep]e[te, pot opri cursulde c\derii actuale [i pot determina `nce pu tul unei regener\ri sau,din contra, dac\ persist\m `n defectele noastre biologice f\r\ efortde `ndreptare, d\m pri lej for ]elor nemiloase ale societ\]ii s\ distrug\definitv un glorios ora[ de cultur\.{i cred c\ nu-i nimeni care s\ admit\ prima perspectiv\!arhiva „Însemnari-ieşene“ ∙ ar85

pinalty · pinalty · pinalty · pinalt86Lacrimi [i golaniOrice om cu un dram de sensibilitatecare a v\zut finala Europa League dintr-unBucure[ti a[a cum am vrea s\-l avem în fi -ecare zi n-a putut s\ nu fie impresionat delacrimile unor (aproape) adolescen]i, juc\ -tori la Athletic Bilbao, la finele meciu lui cumai experimenta]ii adversari de la AtleticoMadrid. Era înmormântarea visului lor juvenil[i degeaba încercau oficialii echipei [icomentatorii s\-i încurajeze, zi cân du-le c\mai au tot timpul din lume s\ ob]in\ perfor -man]e [i mai mari, c\ nimic nu s-a sfâr[it,ci abia începe: ei plângeau de mama focului,ca ni[te copii c\rora li s-au furat juc\riile,[i nu numai ei, ci [i suporte rii adolescen]idin tribune, de[i senza ]ia pe care a dat-o ma -rea mas\ de fani basci a fost cea a unei triste]idemne. Spectacol ab solut tulbur\tor.Toate astea se petreceau la numai o zidup\ ce în aparent lini[tita metropol\ tran -silvan\, la Cluj, în a[a-zisul derby local, în -tre Universitatea [i C.F.R., juc\torii [i supor -terii celor dou\ forma]ii, pe la jum\ ta tea pri -mei re prize, se înc\ierau mai r\u ca dou\clanuri de gipsy din Ferentari sau Craiova.Înc\ie r\ri pe stadioane sau în a fara lor ammai v\zut (cea mai recent\ pe str\zile Istanbulului, între suporterii Fener bahce [i Gala -tasaray), dar ce m-a frapat la imagini le tvdifuzate de la Cluj era URA ce se pu tea ci tipe chipurile fotbali[tilor [i ale celor de pebanca de rezerve. O ur\ de go lani frus -tra]i,ie[i]i parc\ de la Mititica [i hot\râ]i s\ ser\zbune... pe ce? Pe cine? Lec]ia de demni -tate [i de ]inut\ pe care au oferit-o bascii(care, chiar din conside rente ce merg în istorie,numai de dra gos te fa]\ de o e chi p\madrilen\ nu pot fi b\ nui]i) ]ine în fond deo civiliza]ie a con du itei, a sportului în gene -ral. Numai ni[te na ]iuni [i ni[te oameni ca -re n-au atins ni velul de în]elegere a feno -menului sportiv, unde, în mod o biectiv,unul pierde [i cel\ lalt câ[tig\, pot transfor -ma o întrecere în tr-o înfruntare sânge roa -s\ sau chiar într-un r\zboi, cum s-a întâm -plat, cu ani în ur m\, între Honduras [iGuatemala, r\zboi „p\ bune” pornit dintropartid\ de fotbal. Ba, la noi, s-a ajuns [iAleksandr Liamkin:la situa]ia ridicol-co mic\ în care, din lips\de altceva, suporte rii dinamovi[ti au ajunss\ se bat\ între ei.Cu dou\ sau trei excep]ii, fotbalul ma -re se joac\ în campionatele marilor na ]iuni,ale marilor civiliza]ii. Când juc\torii, patro -nii lor [i suporterii no[tri vor în]elege asta,poate c\ vom urca din nou în clasamentulFIFA. De[i, tare m\ tem c\, de un de nu-i,nici Dumnezeu nu cere.Ioan GRO{ANMistificatorul (desen)Însemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ tablourile [i desenelepictorului rus ALEKSANDR LIAMKIN (n. 1964 ).Coperta I: Medita]ie.Coperta IV: Liric\

LEI 10ISSN: 1221-3241