fisier primit vita ianuarie

Mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru celebrarea 

Zile Mondiale pentru Pace 

„Educarea „Educarea „Educarea „Educarea „Educarea tinerilor tinerilor tinerilor tinerilor tinerilor la la la la la dreptate dreptate dreptate dreptate dreptate ºi ºi ºi ºi ºi la la la la la pace” pace” pace” 

pace” pace” 

Vita Vita Vita Vita Vita Catholica Catholica Catholica Catholica Catholica Banatus Banatus Banatus Banatus Banatus 1/2012 1/2012 1/2012 1/2012 1/2012 1

Din Din Din Din Din cuprins cuprins cuprins cuprins cuprins 

MAGISTERIUL, MAGISTERIUL, CREDINÞA, CREDINÞA, VIAÞA 

VIAÞA 

Catehismul Bisericii Catolice ºi sfânta Tradiþie ..........4 

BIOETICÃ 

BIOETICÃ 

Gânduri sociale pentru un nou an ..............................5 

FAMILIE AMILIE 

Biserica ºi criza familiei ......................................6-7 

ECUMENISM 

ECUMENISM 

Despre Sãptãmâna de Rugãciune 

pentru Unitatea Creºtinilor 2012 .............................10 

PAGINA PAGINA PSIHOLOGULUI 

PSIHOLOGULUI 

Azi este o zi MINUNATÃ .......................................16 

PAGINA PAGINA PAGINA MEDICALÃ 

MEDICALÃ 

Accidentul vascular cerebral ....................................17 

AR ARTE AR AR TE 

Botezul Domnului, 

revelarea identitãþii lui Isus ................................21 

VATICAN TICAN 

La începutul anului, 

Papa invocã binecuvântarea lui Dumnezeu .............22 

Intenþiile Intenþiile apostolatului 

apostolatului 

rugãciunii rugãciunii pe pe luna luna ianuarie 

ianuarie 

Intenþia Intenþia Intenþia Intenþia Intenþia generalã: generalã: generalã: generalã: generalã: 

Pentru ca victimele dezastrelor naturale sã primeascã 

alinare spiritualã ºi materialã necesarã pentru a 

reconstrui viaþa lor. 

Intenþia Intenþia Intenþia Intenþia Intenþia misionarã: misionarã: misionarã: misionarã: misionarã: 

Pentru ca angajarea creºtinilor în favoarea pãcii sã 

fie ocazie pentru a mãrturisi numele lui Cristos tuturor 

oamenilor de bunãvoinþã. 

2 Vita Vita Vita Vita Vita Catholica Catholica Catholica Catholica Catholica Banatus Banatus Banatus Banatus Banatus 1/2012 1/2012 1/2012 1/2012 1/2012 

„SzékelyKapuk-ZöldKapuk” „SzékelyKapuk-ZöldKapuk” Közép- Közép- Közép- Közép- 

kelet kelet európai európai iskolai iskolai iskolai játékok 

játékok 

A Pécskai 2-es Számú Általános Iskola VII-VIII. 

osztályos tanulóiból álló csapat „Karácsony Csillaga” 

néven benevezett egy nemzetközi betlehemes 

pályázatra. A pályázati kiírás céljai közül kiemeljük a 

hagyományok és a közösségi kultúra ápolását, valamint 

a humanitárius és környezettudatos civil kezdeményezések 

erõsitését. A kiírás értelmében 2011 

decemberi hónap folyamán saját környezetben legalább 

öt helyen kellett a pásztorjátékot elõadni. Ennek 

értelmében a karácsonyt megelõzõ héten az iskola 

dísztermében, a Pécskai Idõsek Otthonában, a Pécskai 

4-es Számú Óvodában, a Kisperegi Református 

Templomban, valamint a helyi Mûvelõdési Házban adták 

elõ. Nagy tetszést váltott ki a pécskai hívekben az éjféli 

szentmise elõtt bemutatott pásztorjáték. Ez 

elõadássorozatuk utolsó állomása volt. 

A elkészülés és az elõadások ideje alatt a diákok 

valóságos közösséggé formálódtak, így elõadásuk is 

egyre hitelesebbé, meghittebbe vált. 

A csapatot alkotó tizenegy diák: Boldizsár Bettina, 

Oláh Sindy, Péter Kitti, Rusu Andrea, Tamás Noémi, Tot 

Bernadett, Bacsilla Sándor, Miklós Árpád, Ruscsánszky 

László, Sipos Szilárd, Sisa Rihárd szorgalmas munkája 

„Közép-kelet-európai Humanitárius Betlehemes Játékok 

2011/2012” felhívásának tett eleget. Erre a pályázatra a 

Kárpát-medence magyarlakta vidékeirõl származó 

diákcsapatok jelentkezését várták. A pásztorjáték során 

kapott adományokat az „Európai Magyar Fiatalságért 

Alapítvány” számlájára utalják át. 

A „SzékelyKapuk-Betlehemezés” elõadássorozatát a 

„Betlehemes Napló” összeállítása követi. Az elkészült 

dokumentációt a pályáztató szervezet címére kell 

eljuttatni január 20-ig. 

A „Karácsony Csillaga” csapat csoportvezetõje Bella 

Ibolya hitoktató, munkáját segítette Tot Edit tanítónõ, 

támogatta ft. Czeglédi Ferenc pécskai római katolikus 

plébános valamint Bacsilla Sándor a 2-es számú 

Általános Iskola igazgatója. 

Bella Bella Bella Ibolya, Ibolya, Pécska 

Pécska

1) Principiu Principiu general general: general pastoraþia, evanghelizarea se 

petrece într-o epocã ºi într-o lume anume. Este de datoria 

Bisericii ca, în permanenþã „sã se strãduiascã sã 

cerceteze, care sunt semnele prezenþei ºi ale intenþiilor 

lui Dumnezeu” în prezentul istoric. Biserica trebuie trebuie sã-ºi 

sã-ºi 

împlineascã împlineascã menirea menirea în „lumea de astãzi” – þinând 

þinând 

cont cont de de contextul contextul lumii lumii (GS 4,11). 

2) Principii Principii speciale, speciale, care care þin þin de de pastoraþie pastoraþie pastoraþie: pastoraþie 

a) În Biserica poporului, comunitatea a existat, la un 

anumit nivel, ºi fãrã o intervenþie pastoralã mai deosebitã. 

Astãzi, fãrã fãrã a a zidi zidi în în mod mod conºtient conºtient comunitatea, 

comunitatea, 

parohiile parohiile se se se destramã destramã, destramã destramã nu atrag, nu reuºesc sã îºi 

pãstreze credincioºii. 

Astãzi, prima menire a pastoraþiei este formarea 

formarea 

comunitãþii 

comunitãþii. comunitãþii Doar comunitatea îi poate apãra pe 

credincioºi de felul diferit de a fi al lumii ºi doar 

EDITORIAL 

EDITORIAL 

Care Care sunt sunt principiile principiile de de bazã bazã ale ale noii noii pastoraþii pastoraþii – 

– 

în în conformitate conformitate cu cu documentele documentele Bisericii? 

Bisericii? 

comunitatea este capabilã sã fie martorã a valorilor 

creºtine ºi sã-i cheme la creºtinism pe cei care nu cred. 

Pentru ca întreaga parohie sã se transforme în 

comunitate este nevoie ca, mai întâi, sã alcãtuim cel puþin 

o micuþã „sãmânþã comunitarã…” sau comunitãþi mai 

mici, ºi acestora „trebuie sã li se acorde o îngrijire 

specificã” (DGC 258, 68-71, 264; PO 6; AA 10; EN 

23; CL 26-27). 

În Biserica poporului, copilul care se nãºtea, apoi 

adolescentul ºi adultul erau înconjuraþi de o societate 

care (în anumite privinþe) era purtãtoarea unor valori 

creºtine, umane. În acest mediu, credinciosul, omul în 

general reuºea sã existe ca ºi creºtin. În zilele noastre, 

viziunea ºi morala unitarã a societãþii au încetat, respectiv 

a devenit precumpãnitoare o concepþie care este opusul 

celei pe care o mãrturiseºte creºtinismul. Omul credincios 

a ajuns în aceeaºi situaþie precum locuitorii pãmântului, 

atunci când stratul de ozon de deasupra lor se rarefiazã 

sau dispare. Trebuie sã inventeze un sistem de protecþie, 

pentru a se apãra de radiaþiile dãunãtoare. În sens moralreligios, 

creºtinul (ºi omul cu gândire umanã) trebuie sã 

se apere pe sine, pe copilul sãu, pentru a se proteja de 

concepþia pluralistã a lumii în derivã. Trebuie sã-i 

înarmãm pe copiii, pe adulþii noºtri, sã le punem platoºã 

împotriva pãrerilor, concepþiilor care dominã lumea – 

sau care sunt rãspândite de puternicele concerne ºi grupãri 

mass media liberale: de relativismul moral, de violenþã, 

de sexul liber, de desconsiderarea vieþii, de rãspândirea 

avortului, a eutanasiei, a homosexualitãþii, de 

consecinþele liberalizãrii consumului de droguri, etc. 

În epocile trecute, mediul comunitar-social era cel care 

îl proteja pe om. ªi ªi astãzi, astãzi, doar doar comunitatea comunitatea (o 

comunitate care urmeazã un sistem de valori ºi un 

comportament creºtin) îl poate apãra pe creºtin într-o 

lume aflatã în derivã ºi îi poate conferi nu doar protecþie, 

ci ºi putere, pentru a fi profet, martor al valorilor 

evanghelice (pe care le aºteaptã, în adâncul 

inimii, omenirea aflatã în cãutarea puritãþii). 

(va urma) 

Pr Pr Pr. Pr Pr. 

. Iosif-Csaba Iosif-Csaba Iosif-Csaba Pál, Pál, 

Pál, 

(prelucrare (prelucrare dupã dupã dupã Ferenc Ferenc T TTomka) 

T omka) 


Citind ºi folosind ca îndrumar al credinþei noastre 

monumentalul Catehism al Bisericii Catolice, este firesc 

sã ne întrebãm: ce conþinut are aceastã lucrare? De unde 

provin toate învãþãturile cuprinse în ea? În Constituþia 

Apostolicã Fidei depositum, promulgatã în data de 11 

octombrie 1992 de Papa Ioan Paul al II-lea în vederea 

publicãrii catehismului, citim chiar din primele rânduri 

ale introducerii urmãtoarele cuvinte: „Pãstrarea 

Tezaurului Credinþei (lat. fidei depositum) este misiunea 

pe care Domnul a încredinþat-o Bisericii sale ºi pe care 

ea o împlineºte în toate timpurile”. Dintr-o asemenea 

afirmaþie a Suveranului Pontif desprindem cu claritate 

rãspunsul la întrebãrile noastre de mai sus: Catehismul 

Bisericii Catolice este o operã a Bisericii care 

consemneazã, spre îndrumarea ºi educarea sufletelor, 

învãþãturile conþinute în acest tezaur al credinþei. Iar în 

articolul 84 al catehismului ni se vorbeºte despre acest 

depositum fidei ca despre conþinutul sacru al Sfintei 

Tradiþii ºi al Sfintei Scripturi: 

„«Tezaurul sfânt» al credinþei, cuprins în Sfânta 

Tradiþie ºi Sfânta Scripturã, a fost încredinþat de apostoli 

întregii Biserici. Aderând la el, întreg poporul sfânt, unit 

cu Pãstorii sãi, stãruie de-a pururi în învãþãtura apostolilor 

ºi în comuniune, în frângerea pâinii ºi în rugãciuni (...)”. 

Într-un cuvânt, tezaurul credinþei reprezintã atât 

conþinutul textelor revelate ale Sfintei Scripturi, cât ºi 


MAGISTERIUL, MAGISTERIUL, CREDINÞA, CREDINÞA, VIAÞA 

VIAÞA 

„Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi 

Biserica Mea ºi porþile iadului nu o vor birui” 

(Matei 16,18) 

Catehismul Catehismul Catehismul Catehismul Catehismul Bisericii Bisericii Bisericii Bisericii Bisericii Catolice Catolice Catolice Catolice Catolice ºi ºi ºi ºi ºi sfânta sfânta sfânta sfânta sfânta TT 

Tradiþie TT 

radiþie radiþie radiþie radiþie 

conþinutul Tradiþiei ce se va perpetua pânã la sfârºitul 

istoriei. 

Tradiþia bisericii, constitutitã din „ceea ce a fost 

transmis de cãtre Apostoli”, „se dezvoltã în Bisericã sub 

asistenþa Duhului Sfânt: înþelegerea lucrurilor ºi 

cuvintelor transmise creºte prin meditarea ºi studierea 

lor de cãtre credincioºi, care le pãstreazã în inimã (cf. 

Lc 2,19.51), prin pãtrunderea adâncã ce decurge din 

experienþa spiritualã ºi prin propovãduirea acelora care, 

odatã cu succesiunea episcopalã, au primit o carismã 

sigurã a adevãrului”. Legate strâns între ele, Sfânta 

Tradiþie ºi Sfânta Bisericã, „curgând din acelaºi izvor 

divin, devin, într-un fel, o unitate ºi tind spre acelaºi 

scop. Într-adevãr, Sfânta Scripturã este cuvântul lui 

Dumnezeu întrucât este scrisã sub inspiraþia Duhului 

dumnezeiesc, iar Sfânta Tradiþie transmite integral 

urmaºilor Apostolilor cuvântul lui Dumnezeu încredinþat 

Apostolilor de Cristos Domnul ºi de Duhul Sfânt, pentru 

ca aceºti urmaºi, cãlãuziþi de lumina Duhului adevãrului, 

sã-l pãstreze cu fidelitate, sã-l explice ºi sã-l rãspândeascã 

prin propovãduire; prin urmare, Biserica nu-ºi 

dobândeºte certitudinea cu privire la toate lucrurile 

revelate numai din Sfânta Scripturã. De aceea, atât 

Scriptura cât ºi Tradiþia trebuie primite ºi venerate cu 

egalã iubire ºi consideraþie”. 

Robert Robert Lazu, Lazu, T TTimiºoara 

T imiºoara

La sfârºitul unui an calendaristic, 

toatã lumea este antrenatã în bilanþuri, 

statistici, calcule finale, evaluarea 

rezultatelor unui an de muncã încheiat, 

cu succese sau eºecuri, profit sau 

pierderi. Majoritatea conºtientizeazã cã 

ar fi putut face mai mult ºi mai bine. 

Fãrã îndoialã cã o astfel de analizã este 

oportunã, întrucât ne oferã prilejul de 

a descoperi ce anume nu a funcþionat 

tocmai cum trebuie ºi, ca atare, putem 

corecta ºi lua mãsuri pe viitor. Totuºi, 

în cazul unei asemenea aprecieri a 

muncii prestate, am dovedi înþelepciune 

dacã luãm în considerare ºi 

reflecþiile unor personalitãþi notabile, 

precum scriitorul englez John Ruskin 

care spunea cã „Cea mai bunã rãsplatã 

pentru munca fãcutã nu este ceea ce 

se obþine din ea, ci ceea ce se devine 

datoritã acesteia” sau aserþiunea 

renumitului Albert Einstein: „ Încearcã 

sã fii un om de valoare ºi nu neapãrat 

un om de succes.” Fãrã a desconsidera 

câtuºi de puþin munca, ci, dimpotrivã, 

recunoscând necesitatea ºi însemnãtatea 

ei în viaþa fiecãrui om, apare la 

fel de necesarã imprimarea unui 

caracter superior muncii de fiecare zi. 

Este suficient sã ne gândim la 

exemplul sf. Iosif, cel care le-a purtat 

de grijã Fiului lui Dumnezeu ºi Sf. 

Fecioare Maria, ca sã ne dãm seama 

de valoarea ºi datoria muncii. 

Cu toate acestea, întrucât „dacã 

muncim numai pentru bunurile 

materiale, ne clãdim singuri temniþa” 

(Antoine de Saint Exupery), pentru 

creºtin apare la finalul unui an nevoia 

unui alt tip de evaluare, mai 

importantã ºi mai indicatã ºi anume 

evaluarea pe plan spiritual. Nu atât o 

evaluare personalã a virtuþilor 

dobândite (sau pierdute), ci mai ales 

un bilanþ „socio-spiritual”, cu referire 

la acþiunile social-umane pe care le-am 

realizat mai mult sau mai puþin în 

decursul anului care tocmai s-a 

încheiat. Poate cã unii dintre noi nu 

ºi-au gãsit timp pentru a se ocupa în 

B B I I O O E E T T I I C C Ã 

Ã 

GÂNDURI GÂNDURI SOCIALE SOCIALE PENTRU PENTRU UN UN NOU NOU AN 

AN 

mod concret de nevoile altora, poate 

cã nu am gãsit resursele necesare 

pentru a fi de ajutor cuiva sau poate 

dorinþa a existat, însã pur ºi simplu 

nu am ºtiut cum sã o ducem la bun 

sfârºit. Dimpotrivã, cu siguranþã existã 

alþii dintre noi care s-au dedicat actelor 

de caritate, care s-au alãturat 

diverselor ONG-uri pentru a efectua 

voluntariat sau care ºi-au îndreptat o 

mare parte din timp, energie ºi resurse 

cãtre cei aflaþi în dificultate. 

Dacã anul care a trecut nu a fost 

tocmai unul strãlucit pentru noi din 

aceastã perspectivã, avem la dispoziþie 

acest început de an pentru a face noi 

planuri; pentru a ne ruga; pentru a 

avea idei; pentru a lua iniþiative; 

pentru a trãi iubirea practicã. Este 

drept, toate acele planuri ºi idealuri 

bune pe care ni le propunem necesitã 

rãbdare, disciplinã, consecvenþã ºi o 

gestionare corectã. Însã prin 

rugãciune ºi prin aºezarea tuturor 

dezideratelor în mâna lui Dumnezeu, 

ele devin realizabile, eficiente ºi 

preþioase. Aproape cã nu existã 

domeniu în viaþa noastrã în care sã 

nu ne facem planuri, sã nu anticipãm, 

sã nu pregãtim ce va urma. De ce nu 

am proceda la fel ºi în raport cu rolul 

nostru în cadrul bisericii ºi al 

societãþii? Pânã la urmã planurile bune 

ne motiveazã, ne conferã o direcþie 

plãcutã în ochii Creatorului dar ºi în 

viaþa noastrã, ne transformã în creºtini 

dinamici ºi creativi. Câteva idei sociale 

cu care creºtinul poate porni la drum 

în acest an ar fi: sporirea efectivã a 

spiritului de solidaritate cu cei 

suferinzi, sãraci sau bolnavi: „ªi dacã 

suferã un mãdular, toate mãdularele 

suferã împreunã cu el; dacã este 

preþuit un mãdular, toate mãdularele 

se bucurã împreunã cu el. Voi sunteþi 

trupul lui Cristos, ºi fiecare, în parte, 

mãdularele lui.” (1Cor 12,26-27); 

abordarea unei atitudini responsabile 

în faþa suferinþelor ºi nevoilor 

timpurilor actuale; alegerea a cel puþin 

unei forme de voluntariat creºtin; 

adoptarea unui comportament pro-life 

(în general); susþinerea unei cauze 

creºtine publice. Oricare ar fi 

activitatea pe care ne-o alegem, 

fundamental este sã ne luãm un 

angajament ferm pentru binele 

aproapelui nostru (ºi, în definitiv, 

pentru slãvirea lui Dumnezeu) ºi sã 

nu amânãm concretizarea lui. Sã nu 

permitem ca nimic sã ne stea în calea 

obiectivelor noastre sfinte, atât 

personale, cât ºi cele privitoare la fraþii 

noºtri, la grup, la comunitate. Pânã la 

urmã, am fost creaþi pentru a ne dãrui, 

pentru a ne pune la dispoziþia celorlalþi 

(dupã exemplul perfect al 

Mântuitorului), pentru a cãuta 

mântuirea ºi fericirea proprie, dar ºi a 

altora, pentru a iubi total. Fericita 

Maicã Tereza de Calcutta sublinia 

foarte relevant: „La sfârºitul vieþii nu 

vom fi judecaþi dupã câte diplome am 

primit, dupã câþi bani am fãcut sau 

câte lucruri mãreþe am înfãptuit. Vom 

fi judecaþi dupã cuvintele lui Isus: 

„Am fost flãmând ºi mi-aþi dat sã 

mãnânc. Am fost dezgolit ºi m-aþi 

îmbrãcat. Am fost fãrã adãpost ºi m-aþi 

primit în casa voastrã”. Practic, la 

sfârºitul vieþii vom fi judecaþi dupã 

iubire, dupã cum îi plãcea sã repete 

sf. Ioan al Crucii. Ideea similarã o 

accentua ºi Papa Benedict al XVI-lea 

în anul 2007 când afirma: „Vieþile 

oamenilor nu vor fi judecate pe baza 

unor idealuri abstracte, ci pe baza 

acþiunilor practice de caritate.” 

La începutul acestui an sã-I 

mulþumim bunului Dumnezeu pentru 

infinitele binefaceri primite de la El 

în decursul anului pe care tocmai l-am 

încheiat, dar în acelaºi timp sã ne 

rugãm pentru a primi în continuare 

luminã de sus. Luminã pentru a 

înþelege cã fiecare dintre noi conteazã 

mai mult decât crede în cadrul 

bisericii ºi în cadrul societãþii în care 

trãieºte. 

Pr Pr. Pr . Nikola Nikola Laus Laus Laus jun. 

jun. 



F F A A M M I I L L I I E 

E 

Familiaris Familiaris Familiaris Familiaris Familiaris Consortio Consortio Consortio Consortio Consortio 

Biserica Biserica ºi ºi criza criza familiei familiei în în Europa Europa de de azi 

azi 

(Conferinþã (Conferinþã susþinutã susþinutã la la prima prima Întâlnire Întâlnire Întâlnire naþionalã naþionalã a a familiilor familiilor catolice catolice din din România, 

România, 

ªumuleu ªumuleu Ciuc, Ciuc, 15 15 Octombrie, Octombrie, 201 2011) 201 1) 

Publicatã la 3 ani dupã alegerea Fericitului Ioan Paul 

al II-lea ca suprem pontif al Bisericii Catolice, exortaþia 

apostolicã Familiaris Consortio reflectã conºtiinþa unei 

profunde crize ce tulburã viaþa întregii societãþi 

contemporane. Fãrã ezitare sau fals irenism, Sanctitatea 

Sa aratã cã ne aflãm „într-un moment istoric în care 

familia este supusã unor forþe care încearcã s-o distrugã 

sau s-o deformeze” (Familiaris Consortio, art.3). 

Reflectând cu atenþie la cele afirmate de Papa Ioan Paul 

al II-lea, înþelegem cã situaþia în care ne aflãm este o 

prelungire a celei din anul 1917 când, la Fatima 

(Portugalia), Sfânta Fecioarã Maria a lansat avertismente 

grave cu privire la viitorul întregii omeniri. De-a lungul 

întregului sãu pontificat, Ioan Paul al II-lea a transmis 

constant mesaje profetice menite sã ne trezeascã, sã ne 

mobilizeze ºi, totodatã, sã ne indice mijloacele prin care 

putem acþiona împotriva acestor tendinþe distructive anticreºtine. 

Într-un discurs adresat participanþilor la cel de-al 

ºaselea simpozion al Conferinþei Episcopale Europene 

(11 Octombrie 1985), pontiful polonez a expus 

perspectivele sumbre evidenþiate de cifrele privitoare la 

situaþia demograficã în Europa. Astfel, dacã la mijlocul 

secolului XX în Europa trãia un sfert din totalul 

populaþiei mondiale, la finele urmãtorului secol, XXI, 

în Europa vor trãi cel mult cinci procente din totalul 

populaþiei mondiale. Descriind aceastã situaþie, Papa Ioan 

Paul al II-lea vorbeºte – preluând o sintagmã vehiculatã 

de anumiþi analiºti – despre „sinuciderea demograficã” 

a Europei, fenomen datorat atât unei „pierderi a voinþei 

de a trãi” cât ºi „înstrãinãrii spirituale profunde” a celor 

mai mulþi europeni. Dacã astãzi vedem cum numãrul 

credincioºilor catolici se împuþineazã exponenþial, sau 

cum populaþia unei þãri precum România descreºte 

vertiginos, toate acestea sunt semnele acelei „sinuciderii 

demografice” menþionate de Papa Ioan Paul al II-lea. 

Semne care ne spun cã un mare numãr de bãrbaþi ºi femei 

din zilele noastre nu mai doresc sã fie soþi, taþi sau mame, 

deci nu mai doresc sã nascã ºi sã creascã toþi copiii pe 

care Dumnezeu binevoieºte a-i dãrui bisericii, societãþii, 

lumii de azi. 

Preocupat de substratul unei situaþii nemaiîntâlnite, 

Papa Ioan Paul al II-lea s-a strãduit sã reveleze cauzele 

ei profunde ºi principiile ce o genereazã. În Scrisoarea 

cãtre familii din 1994 ne este prezentat contextul 

degradat în care se petrec toate aceste fenomene menite 

sã conducã la marginalizarea, distrugerea ºi deformarea 

familiei: 

„(...) civilizaþia noastrã, care prezintã totuºi atâtea 

aspecte pozitive pe plan material ca ºi pe plan cultural, 

ar trebui sã-ºi dea seama cã este, sub anumite aspecte, o 

civilizaþie bolnavã, care provoacã profunde alterãri în 

om. De ce se întâmplã acest lucru? Motivul stã în faptul 

cã societatea noastrã s-a desprins de adevãrul plenar 

despre om, de adevãrul referitor la ceea ce sunt bãrbatul 

ºi femeia ca persoane. În consecinþã, ea este incapabilã 

sã înþeleagã exact ce înseamnã în mod real dãruirea 

persoanelor în cãsãtorie, iubirea responsabilã în slujba 

paternitãþii ºi a maternitãþii, mãreþia autenticã a procreaþiei 

ºi a educaþiei” (Scrisoare cãtre familii, art. 20). 

De la începutul pontificatului sãu, în 1978, Ioan Paul 

al II-lea nu a încetat sã prezinte adevãrul despre situaþia 

actualã a Europei. Într-o altã exortaþie apostolicã ce poate 

fi consideratã într-un anumit sens testamentul sãu spiritual, 

Ecclesia in Europa, el a dezvãluit rãdãcina cea mai 

profundã a crizei: apostazia. Afirmând cã modernitatea 

este întemeiatã pe „o antropologie lipsitã de Dumnezeu 

ºi de Cristos”, Fericitul pontif polonez ne aratã cã 

întreaga „culturã europeanã dã impresia unei apostazii 

tãcute din partea omului care are tot ce-i trebuie ºi care 

trãieºte ca ºi cum Dumnezeu nu ar exista”. Da, apostazia 

tãcutã a culturii contemporane – adicã lepãdarea de 

Mântuitorul Isus Cristos ºi de Biserica Sa – reprezintã 

substratul cel mai adânc al crizei ce afecteazã atât de 

profund inclusiv familiile noastre. 

Desensibilizarea completã faþã de pãcat, acceptarea 

socialã la scarã largã a divorþului, sexului prematrimonial, 

concubinajului (adulterului), avortului, 

contracepþiei, a deviaþiilor sexuale de toate felurile, a 

dezmãþului tinerei generaþii cristalizat în cifrele 

halucinante ale avorturilor practicate de adolescente, 

rãspândirea viralã a pornografiei (mai ales prin contribuþia 

internetului), proliferarea drogurilor, a prostituþiei, 

numãrul mare al catolicilor adepþi ai contracepþiei 

(statisticile ne spun cã între 70% ºi 80% din catolicii adulþi 

folosesc contraceptive), pãrãsirea copiilor de cãtre pãrinþii 

plecaþi sã munceascã pe alte meleaguri, ignorarea 

doctrinei sociale, nerespectarea autoritãþii Magisteriului 

viu al Bisericii, manipularea întreprinsã prin mijloacele 

de comunicare socialã ce pervertesc adevãrul despre om 

– iatã tot atâtea semne care confirmã sintagma 

cutremurãtoare a Papei Ioan Paul al II-lea. Neîndoielnic,

ne confruntãm cu o adevãratã „apostazie tãcutã” a 

Europei pe care puþini, foarte puþini pãstori au curajul sã 

o recunoascã public. Parcã mai mult ca oricând se 

adeveresc cuvintele rostite de Sfânta Fecioarã Maria în 

noaptea de 6 iunie 1830 cãtre Caterina Laboureé: „Copila 

mea, întreaga lume va intra în beznã”. 

Toate acestea sunt consecinþe ale distrugerii sistematice 

a civilizaþiei creºtine întemeiate în Evul Mediu, civilizaþie 

care, în ciuda imperfecþiunilor ei, a fost descrisã în 

enciclica Immortale Dei a Papei Leon al XIII-lea astfel: 

„A fost o vreme când filosofia Evangheliei guverna 

Statele. În acea epocã, influenþa înþelepciunii creºtine ºi 

virtutea ei divinã au pãtruns în legi, în instituþii, în 

obiceiurile poporului, în toate categoriile ºi relaþiile 

societãþii civile. Pe atunci, Religia instituitã de Isus 

Cristos, solid întemeiatã în gradul de demnitate cuvenit 

ei, înflorea peste tot, graþie bunãvoinþei Prinþilor ºi 

protecþiei legitime a Magistraþilor. Pe atunci, Preoþia ºi 

Imperiul era unite printr-o armonie fericitã ºi printr-un 

schimb prietenos de bune oficii. Astfel organizatã, 

societatea civilã a dat roade superioare tuturor 

aºteptãrilor, a cãror amintire persistã ºi va persista, 

înregistratã aºa cum se aflã în numeroase documente, 

pe care nici un ºiretlic al adversarilor nu le poate distruge 

sau umbri”. 

Subminatã de Reforma protestantã, apoi distrusã în 

trepte succesive de revoluþia francezã, de revoluþiile de 

la 1848 ºi în cele din urmã de revoluþia bolºevicã din 

octombrie 1917, civilizaþia creºtinã a fost înlocuitã cu o 

alta în care Dumnezeu nu mai are nici un loc iar Legea 

divinã este subminatã sistematic prin legi în favoarea 

divorþului, avortului etc. Într-un percutant mesaj 

radiodifuzat adresat de Papa Ioan al XXIII-lea la 50 de 

ani distanþã de teribilul cutremur ce a distrus complet 

oraºul Messina, situaþia lumii moderne e descrisã 

menþionându-se misiunea pe care o avem noi, catolicii: 

„Mai mult, vã spun cã în acest ceas cumplit, când 

spiritul rãului cautã prin toate mijloacele sã distrugã 

Împãrãþia lui Dumnezeu, trebuie sã punem în miºcare 

toate energiile pentru a o apãra, dacã vreþi sã feriþi oraºul 

vostru de dezastre cu mult mai mari decât acelea 

provocate de cutremurul de acum 50 de ani. Cu cât mai 

greu ar fi sã înalþi sufletele dupã aceea, odatã ce ele au 

fost separate de Bisericã sau înrobite falselor ideologii 

ale zilelor noastre!” 

Exortaþia Familiaris Consortio ne oferã multe alte 

detalii despre toate aceste aspecte negative precum ºi 

despre substratul lor. De exemplu, în articolul 6, se 

enumerã câteva „lumini” ce pot fi sesizate azi, însã în 

final se revine la descrierea simptomelor negative: 

„Pe de o parte, într-adevãr, se constatã cea mai vie 

conºtiinþã a libertãþii personale, o mai mare atenþie la 

F F A A M M I I L L I I E 

E 

calitatea relaþiilor interpersonale în viaþa matrimonialã, 

la promovarea demnitãþii femeii, la procreare 

responsabilã ºi la educarea copiilor. La fel, gãsim 

conºtiinþa necesitãþii cã trebuie sã se dezvolte relaþii între 

familii pentru ajutor spiritual ºi material reciproc, pentru 

redescoperirea misiunii ecleziale proprie familiei ºi pentru 

construirea unei societãþi mai drepte. Pe de altã parte, 

nu lipsesc semne de degradare îngrijorãtoare a unor 

valori fundamentale: o concepþie teoreticã ºi practicã 

greºitã despre independenþa soþilor, unul faþã de altul; 

grave ambiguitãþi faþã de raporturile de autoritate între 

pãrinþi ºi copii; greutãþi concrete pe care familia le 

întâmpinã în transmiterea valorilor; numãrul crescând 

al divorþurilor, plaga avorturilor ºi recurgerea mereu tot 

mai crescândã la sterilizare ºi instaurarea unei adevãrate 

mentalitãþi anticoncepþionale”. 

Anticipând extraordinarele analize filosofice ºi teologice 

din enciclica Veritatis Splendor publicatã în 1993, Papa 

Ioan Paul al II-lea dezvãluie acea „ideea coruptã a sensului 

ºi experienþei libertãþii” ce reprezintã originea (i)moralã a 

pãcatelor lumii de azi. Consecinþele unei asemenea libertãþi 

degenerate ºi metamorfozate în libertinaj au condus la 

legiferarea divorþului, avortului, precum ºi la rãspândirea 

contracepþiei. Indiferent de modul în care asemenea 

fenomene degradate ºi degradante sunt acceptate ºi 

promovate la nivel social, în ceea ce ne priveºte pe noi, 

catolicii, atitudinea ar trebui sã fie una singurã, izvorâtã 

dintr-o afirmare neechivocã a vieþii: 

„Biserica este chematã sã arate din nou tuturor, cu 

cea mai clarã ºi puternicã convingere, voinþa ei de a 

promova cu orice mijloace viaþa umanã ºi de a o apãra 

împotriva oricãrei uneltiri la fiinþa ei, în oricare stadiu 

de dezvoltare s-ar afla. 

Pentru aceasta, biserica condamnã, ca fiind o gravã 

ofensã adusã demnitãþii umane ºi dreptãþii, toate acele 

activitãþi ale guvernelor sau ale altor autoritãþi publice 

care încearcã sã limiteze în orice mod libertatea soþilor 

în a se hotãrî cu privire la existenþa copiilor. Ca urmare, 

orice violenþã exercitatã de aceste autoritãþi în favoarea 

anticoncepþiei ºi chiar a sterilizãrii ºi a avortului procurat, 

trebuie condamnatã ºi respinsã cu toatã forþa. În acelaºi 

mod, trebuie detestate, pentru cã sunt nedrepte, manevrele 

internaþionale care contribuie cu ajutoare economice 

pentru promovarea popoarelor, dar care sunt condiþionate 

de programarea anticoncepþionalelor, sterilizãrii ºi 

provocãrii avortului” (Familiaris Consortio, art. 30). 

Din multitudinea problemelor analizate ºi discutate 

în Familiaris Consortio am ales sã ne focalizãm atenþia 

asupra celei mai arzãtoare chestiuni ce atinge direct viaþa 

intimã a cuplului creºtin: raportul dintre sexualitate ºi 

procreaþie. 

(va urma) 

Robert Robert Lazu, Lazu, TT 

Timiºoara T imiºoara 


Tema anului pastoral: 

„Bucuria creºtinã” 

Patronul anului pastoral: 

Sfântul Filip Neri (1515-1595, 

preot, întemeietor de ordin 

cãlugãresc, mistic, comemorare 

obligatorie în calendarul romanocatolic 

pe 26 mai) 

„Bucuraþi-vã totdeauna în Domnul; 

iarã zic, bucuraþi-vã” 

(Fil 4,4) 

Aceastã frazã a Sfântului Paul este 

o chemare pe care ar trebui s-o 

ascultãm, deoarece în vremuri de 

crizã, cum sunt cele pe care le 

parcurgem, se pare cã bucuria este 

exilatã. 

Bucuria unui om îºi are rãdãcinile 

în temperament: un dar natural pe 

care Dumnezeu l-a oferit. Are de 

asemenea strânse legãturi cu educaþia 

primitã: pãrinþii ºi familia în general 

pot favoriza sau împiedica 

dezvoltarea capacitãþii de a ne 

bucura. Dar a fi bucuros nu este doar 

rodul naturii sau al educaþiei. Bucuria 

este înainte de toate o decizie 

personalã „Eu vreau sã fiu bucuros”. 

Bucuria nu apare spontan 

oridecâteori sunt îndeplinite condiþile 

care o favorizeazã; bucuria se naºte 

din inimã. Nu este ceva ce primesc 

din exterior, ci un rod pe care îl cultiv 

în interiorul meu. Chiar dacã 

elementele exterioare pot condiþiona 

bucuria, nu o ºi determinã. 

Odatã luatã decizia de a fi 

bucuros, trebuie sã aleg bucuria în 

toate, pentru cã a fi bucuros este un 

obiectiv de cucerit zilnic. 


T T I I N N E E R R E E T 

T 

Tema ema anului anului pastoral pastoral 201 2011-2012 201 1-2012 la la Centrul 

Centrul 

Diecezan Diecezan de de T TTineret 

T ineret din din T TTimiºoara 

T imiºoara 

Existã un fel de bucurie care este 

ca ºi oxigenul ºi hrana oricãrei alte 

bucurii. Fãrã ea, orice bucurie devine 

egoistã ºi moare repede. Aceastã 

bucurie este a te dãrui aproapelui, a 

sacrifica puþin din timpul nostru 

pentru cei din jurul nostru. 

Existã bucuria purã de a trãi care 

îºi gãseºte hrana în lucrurile cele mai 

simple, cum ar fi contemplarea 

naturii, un contact uman, o 

experienþã ºi chiar un sacrificiu. Nu 

existã o regulã în acest domeniu. A 

umbla desculþ poate fi un izvor de 

bucurie pentru unii ºi o cauzã de 

amãrãciune pentru alþii. 

E uºor sã te bucuri atunci când eºti 

fericit ºi este aproape imposibil sã te 

bucuri atunci când eºti obosit, speriat, 

bolnav sau descurajat. Dar chiar 

pornind de aici, fiecare dintre noi este 

chemat sã simtã bucuria în inima sa. 

Dacã vom învãþa sã ne ridicãm zi de 

zi asupra egoismului nostru pânã 

vom ajunge la deplina seninãtate a 

spiritului, atunci vom fi gata pentru 

bucuriile cele mai profunde. 

Fundamentul ultim al bucuriei 

noastre este bucuria lui Dumnezeu. 

Am fost creaþi dupã chipul ºi 

asemãnarea lui Dumnezeu care este 

bucuros, citim în Gen 1,26. El este 

bucuria în persoanã. Profeþii nu 

obosesc vestind cã Dumnezeu se 

umple de bucurie la intrarea în 

contact cu noi. Dumnezeu ne 

comunicã bucuria sa. Este suficient 

sã vrem sã o primim. Experienþa de 

a ne simþi iubiþi de Dumnezeu ne 

inundã vieþile de bucurie. 

Dragi tineri, sã nu fim avari cu 

bucuria, sã avem curajul sã o dãruim 

ºi celorlalþi. Împãrtãºind-o, ea 

creºte. Sã cãutãm sã umplem de 

bucurie viaþa noastrã ºi a celorlalþi. 

Sã-i contagiem pe toþi cu bucuria 

noastrã. Un om bucuros iradiazã 

bucurie ºi este o binecuvântare 

pentru ceilalþi. 

Întâlniri... Întâlniri... Pregãtiri... 

Pregãtiri... 

IANUARIE 

IANUARIE 

19 19 19 ianuarie ianuarie ianuarie – Adoraþie în 

Biserica Piaristã-Timiºoara 

21 21 ianuarie ianuarie – Întâlnirea tinerilor 

vorbitori de limba românã din 

Arhidiaconatul de Mureº la Arad- 

Micãlaca 

22 22 ianuarie ianuarie – Rugãciune 

ecumenicã de tineret în Biserica 

Piaristã-Timiºoara 

28 28 ianuarie ianuarie ianuarie – Întâlnirea tinerilor 

vorbitori de limba maghiarã din 

Arhidiaconatul de Mureº la Arad- 

ªega 

* * * 

FEBRUARIE 

FEBRUARIE 

2 2 februarie februarie – Adoraþie în Biserica 

Piaristã-Timiºoara 

10 10 februarie februarie februarie – Serbarea 

Carnavalului la Fãget 

11 1 februarie februarie – Serbarea Carnavalului 

la Arad-ªega 

12 12 februarie februarie – sfânta liturghie 

pentru tineret în Domul „Sf. 

Gheorghe”. Animator cântece: 

Grupul de tineret Timiºoara V 

Mehala 

18 18 februarie februarie – Serbarea Carnavalului 

la Timiºoara 

(din Programul Centrului Diecezan 

de Tineret Timiºoara 2011-2012)

Copiii au nevoie de modele 

pozitive. Adicã de noi, pãrinþii lor. 

Pãrinþii model dau naºtere la copii 

model, iar copiii model dau naºtere 

la generaþii model. Din asta avem cu 

toþii de câºtigat, în primul rând ei, apoi 

noi, iar apoi restul societãþii. Aceastã 

provocare e concluzia unor studii 

publicate în ultimele luni în SUA 

despre impactul real sau potenþial al 

pãrinþilor asupra copiilor lor privind, 

în primul rând, abstinenþa ºi viaþa 

intimã. 

În Octombrie 2011, Centrul 

pentru Controlul Bolilor (The Center 

for Disease Control) al Departamentului 

Sãnãtãþii ºi Serviciilor 

Umane al Statelor Unite a publicat 

un Raport de 44 de pagini privind 

activitatea sexualã a adolescenþilor 

americani, folosirea contraceptivelor, 

ºi sarcina. Titlul lui este „Teenagers 

in the United States: Sexual Activity, 

Contraceptive Use, and Childbearing, 

2006-2010 National Study 

of Family Growth” („Adolescenþii 

STUDIU STUDIU – – PÃRINÞI PÃRINÞI MODEL! 

MODEL! 

în Statele Unite: Activitatea Sexualã, Procentajul de abstinenþã în 2010, 

Folosirea Contraceptivelor ºi însã, rãmâne cu mult mai scãzut 

Sarcinile, 2006-2010 Sondaj decât cel din 1971 când 77% din 

Naþional al Dezvoltãrii Familiei”). adolescentele americane erau 

Raportul îl puteþi gãsi dacã abstinente. Asta indicã cã revoluþia 

accesaþi: http://www.cdc.gov/nchs/ sexualã a anilor 60 a avut un impact 

data/series/sr_23/sr23_031.pdf iar un negativ asupra abstinenþei, dar dupã 

comentariu, publicat luna trecuta in 2005 tendinþele din nou favorizeazã 

Time, dacã accesaþi: http:// abstinenþa. Apogeul activitãþii 

healthland.time.com/2011/10/13/ sexuale la adolescenþii americani a 

teen-sex-update-theyre-still-doing-it/ fost atins în 2000, iar de atunci e in 

print/ 

declin continuu. 

RAPOR APOR APORTUL APOR TUL DENOTÃ 

DENOTÃ 

ABSTINENÞA 

BSTINENÞA SE 

SE 

VE VEºTI VE TI BUNE 

BUNE 

MOLIPSE MOLIPSEºTE 

MOLIPSE TE 

Procentul adolescenþilor activi Categoriile de adolescenþi 

sexual a scãzut continuu ºi care au înregistrat progresul cel 

semnificativ în ultimii 20 de ani, cu mai semnificativ spre abstinenþã 

18% la bãieþi. Curent, 43% dintre e al celor care la 14 ani locuiau 

adolescente ºi 43% dintre adolescenþi cu ambii pãrinþi; al celor a cãror 

confirmã cã nu sunt activi sexual. mame au avut primul copil dupã 

Sondajul a implicat 2.284 de 20 de ani; al celor a cãror mame 

adolescente si 2.378 de adolescenþi au terminat facultatea; ºi al celor 

între 15 ºi 17 ani. În ultimii 20 de ani care trãiau cu ambii pãrinþi la 

procentul de adolescente abstinente data sondajului. De exemplu, 

a crescut de la 49% la 57%. doar 35% dintre adolescentele 

care trãiau cu ambii pãrinþi erau 

active sexual la data sondajului, 

în comparaþie cu 54% dintre 

adolescentele care trãiau cu doar 

un singur pãrinte. Se poate 

spune, deci, cã abstinenþa se 

molipseºte. 

Procentul adolescentelor americane 

necãsãtorite cu copii, însã, a 

rãmas la fel în 2010 ca în 2000: 

probabilitatea lor de a avea un copil 

pânã la 20 de ani e de 18%. Pe 

categorii rasiale, probabilitatea cea 

mai scãzutã, de 14%, se înregistreazã 

la adolescentele albe, 26% la 

adolescentele de culoare, ºi 30% la 

adolescentele hispanice. (va urma) 

Alianþa Alianþa Familiilor Familiilor din din România 

România 


Polonia: Polonia: pregãtiri pregãtiri pentru pentru Sãptãmâna Sãptãmâna de de rugãciune 

rugãciune 

pentru pentru unitatea unitatea creºtinilor creºtinilor 2012 

2012 

„Noi cu toþii vom fi transformaþi de victoria lui Isus 

Cristos, Domnul nostru.” (cf. 1Cor 15,51-58) 

Semnificaþia Semnificaþia cuvintelor 

cuvintelor 

„victorie” „victorie” ºi ºi „înfrângere” „înfrângere” este este în 

în 

centrul centrul reflecþiilor reflecþiilor pentru 

pentru 

Sãptãmâna Sãptãmâna de de rugãciune rugãciune pentru pentru 

pentru 

unitatea unitatea creºtinilor creºtinilor (SRUC) (SRUC) 2012 

2012 

în în Polonia, Polonia, care care se se va va celebra 

celebra 

între între 18-25 18-25 ianuarie. ianuarie. Tema 

meditaþiilor se inspirã din prima 

Scrisoare a sf. apostol Paul cãtre 

Corinteni (15,51-58): „Toþi vom fi 

schimbaþi de victoria Domnului 

Nostru Isus Cristos”. 

În 2012 Polonia se pregãteºte sã 

gãzduiascã ºi Campionatul european 

de fotbal iar realizatorii programului 

pastoral pentru sãptãmâna de 

rugãciune – informeazã Osservatore 

Romano – au preluat chiar din acest 

eveniment sportiv cuvintele cheie de 

„victorie” ºi „înfrângere”, pentru a 

sublinia cã „rivalitatea este o 

caracteristicã permanentã, nu numai 

în domeniul sportului dar ºi în cel 

10 10 Vita Vita Vita Vita Vita Catholica Catholica Catholica Catholica Catholica Banatus Banatus Banatus Banatus Banatus 1/2012 1/2012 1/2012 1/2012 1/2012 

E E C C U U M M E E N N I I S S M M 

M 

politic, comercial, cultural, chiar ºi 

în viaþa Bisericii”. 

În introducerea broºurii liturgice 

se aminteºte cã „Polonia, prin 

credincioºii sãi, a cunoscut perioade 

de bucurie ºi adversitãþi. Are o istorie 

marcatã de înfrângeri, victorii, 

invaziuni, dezbinãri, asupriri din 

partea forþelor strãine ºi ostile. Lupta 

pentru a ieºi din orice formã de 

înrobire face aºadar parte din dorinþa 

de libertate ºi constituie o trãsãturã 

specificã a istoriei poloneze”. 

SRUC mobilizeazã nenumãrate 

congregaþii ºi parohii din întreaga 

lume. În timpul acestei Sãptãmâni, 

creºtinii de diferite confesiuni se 

adunã împreunã pentru a se ruga în 

cadrul unor celebrãri ecumenice 

speciale. 

Broºura liturgicã pentru SRUC 

este pregãtitã de un grup ecumenic 

internaþional, alcãtuit din 

reprezentanþi ai Consiliului 

Ecumenic al Bisericilor, care reuneºte 

confesiunile protestantã ºi ortodoxã, 

ºi, din partea catolicã, reprezentanþi 

ai Consiliului Pontifical pentru 

Promovarea Unitãþii Creºtinilor. 

Programul liturgic pentru SRUC 

2012 a fost realizat în memoria mons. 

Eleuterio Fortino, care a murit în 

2010 dupã ce a fost ani la rând 

subsecretar al Consiliului Pontifical 

pentru Promovarea Unitãþii 

Creºtinilor. „Pasiunea sa pentru 

cauza unitãþii fãcea parte dintr-o 

lungã serie de calitãþi pe care le 

împãrtãºea cu bucurie în cadrul 

Comisiei internaþionale în care era 

membru activ”. Octavarul de 

rugãciune pentru unitatea creºtinilor 

era una din cele mai importante 

pasiuni ale slujirii sale pentru cã 

aceastã iniþiativã ecumenicã „aratã 

valoarea rugãciunii ºi prioritatea 

dimensiunii spirituale. ªi din acest 

motiv, mons. Fortino reprezenta 

ecumenismul în carne ºi oase. Era 

capabil sã spunã întregul adevãr 

despre credinþa catolicã în aºa fel 

încât sã nu ofenseze pe ceilalþi 

creºtini, dar cu argumente suficient 

de clare pentru a face sã se înþeleagã 

motivul dezacordurilor existente. În 

plus, simþea o iubire contagioasã 

pentru respiraþia comunã a celor doi 

plãmâni ai Bisericii. S-a dãruit pe 

sine cu mare generozitate pentru ca 

în Occident sã fie cunoscute ºi 

apreciate comorile spiritualitãþii 

orientale”. 

Radio Radio V VVatican 

V atican

Zarándoklat Zarándoklat a 

a 

székesegyházhoz 



Február 4-én, szombaton egyházmegyénk 

papsága, valamint a különbözõ 

egyházközségekben tevékenykedõ 

férfi és nõi szerzetesrendek tagjai 

zarándokolnak a Dómhoz. Az ünnepi 

szentmisét 11 órakor nm. és ft. Roos 

Márton megyés püspök celebrálja. 

Január Január Január 25. 25. - - - Szent Szent Pál 

Pál 

apostol apostol apostol megtérése 

megtérése 

Mint a Bibliában olvasható, Pál, 

akit ekkor még Saulnak hívtak, egy 

ízben az „Úrnak tanítványai ellen lihegve” 

Damaszkuszba ment. Az úton 

hirtelen nagy fényesség vette körül. Leesett 

a lóról, és látomásában szózatot 

hallott: „Saul, Saul, mit kergetsz engem?” 

(ApCsel 9,1–31.) Az élmény 

hatása alatt megtért, és a kereszténység 

nagy térítõ apostola lett. Pál fordulása 

(jan. 25.) ennek a „fordulatnak” 

állít emléket. Megtérésének Krisztus 

új szószólója névcserével adott nyomatékot. 

Ettõl kezdve a zsidó Saul helyett 

római nevét, a Paulust használta 

(zsidó származása mellett római polgár 

volt születésétõl fogva). 

A páli fordulatnak tágabb jelentést 

adott az a tény, hogy az addig csak 

zsidók közt térítõ apostolokkal szemben 

Pál a pogányok misszionáriusa lett: 

a Törvény útjáról a Hit útjára tért, mint 

maga írta több helyütt. 

A keresztény mozgalom ezzel a 

lépéssel indult el azon az úton, mely 

által világvallássá lett. 

(Jankovics Marcell: Jelkép-kalendárium) 

Hírek, Hírek, Hírek, Hírek, Hírek, események 

események 

események 

események 

események 

A A házszentelés házszentelés hagyománya 

hagyománya 

A Magyar Katolikus Lexikon 

szerint a házszentelés, házáldás (latinul 

benedictio domorum) a lakóház, lakás 

megáldását jelenti. Vízkereszt (január 

6.) napján, illetve az ünnep hetében a 

pap szentelt vízzel meghinti a 

lakásokat, házakat. Az ajtó 

szemöldökfájára (szentelt) krétával 

fölírja az évszámot és a népi értelmezés 

szerint a Háromkirályok nevének 

(Gáspár, Menyhért, Boldizsár) 

kezdõbetûit. Például: 20 + G + M + B 

+ 12. 

Más értelmezés szerint a 3 betû a 

latin áldásformula kezdõbetõi: Christus 

Mansionem Benedicat (Krisztus áldja 

meg e házat). Végeznek ugyanilyen 

módon házszentelést a lakás felújítása 

vagy a ház felépítése után is. 

A népi hagyomány a házszentelésnek 

gonoszûzõ jelleget tulajdonít. 

Régebben a házszentelés egyúttal a 

hívek lajstromba szedésének napja, és 

a pap és kántor javára fizetõ nap is volt. 

Néhol legutoljára a községházát 

szentelték föl, ahol az elöljáróság 

jelenlétében a bíró a papnak a templom 

céljaira pénzalamizsnát adott át. 

Egyes helyeken a templomban aznap 

szentelt vízzel maguk a háziak szentelik 

meg házukat: szobájukat és az istállókat, 

ólakat is. 

A húsvéti házszentelés egykori 

szokásáról a Rituale Strigoniense 

A temesvári piarista templomban 

2012. január 19-én, csütörtökön 19 

órai kezdettel szentségimádást tartanak. 

Szombaton, 2012. január 21-én, 

Arad-Mikelakán ifjúsági találkozót 

szerveznek román nyelven a Marosi 

Fõesperesség fiataljainak. 

Ifjúsági Ifjúsági Ifjúsági programok 

programok 

(1909) és a Rituale Agriense azonos 

szentelési szövegei (benedictio domorum 

in sabbato sancto paschae) tanúskodnak. 

A pap karingben és fehér 

stólában a keresztkútból a szentolaj 

belevegyítése elõtt merített vízzel indult 

a lakóházak megszentelésére. E házszentelés 

emlékezetét több helyen õrzi 

a hívõ nép, fõleg a székelységben társult 

sok szokással: Csíkménaságon a 

pap a templom udvarára csöbrökben 

odakészített vizet megszenteli, mindenki 

hazavisz belõle, s otthon a pimpóval, 

vagyis a virágvasárnapi szentelt barkával 

a családbeliek hintik meg a házat, 

a jószágot, udvart, gazdasági épületeket. 

Másutt keresztalakban a kútba 

is öntenek belõle, és így imádkoznak: 

Õrizzen meg a jó Isten minden szerencsétlenségtõl. 

Vagy: Négy evangélista 

álljon a négy sarkára, hogy a gonosz 

sátán meg ne kísérthesse. (MKL) 

Vasárnap, 2012. január 22-én, a 

piarista templomban ökumenikus imaóra 

keretében fiatalok együtt imádkoznak 

a kereszténység egységéért. Ezt a 

résztvevõk találkozója követi. 

Az ökumenikus imaórán jelen 

lesznek az egyes vallásfelekezetek 

lelkipásztorai. 

Vita Vita Vita Vita Vita Catholica Catholica Catholica Catholica Catholica Banatus Banatus Banatus Banatus Banatus 1/2012 1/2012 1/2012 1/2012 1/2012 11 

11

A Szentatya hagyományosan üzenetet 

küld a híveknek és minden jóakaratú 

embernek január 1-jén a béke 

világnapja alkalmából. Az alábbiakban 

a 2012-es dokumentum részletei olvashatók. 

1. Milyen alapállással tekintsünk az 

új esztendõre? A 130. zsoltárban egy 

gyönyörû képet találunk. A zsoltáros 

úgy fogalmaz, hogy a hívõ ember várja 

az Urat, „jobban, mint az õr a hajnalt” 

(Zsolt 130,6), biztos reménységgel, 

mivel tudja, hogy elhozza a fényt, az 

irgalmat, az üdvösséget. Ez a várakozás 

különösen élõ és látható a fiatalok 

között, és ezért is fordul most feléjük 

gondolatom, arra, ami az õ lehetõségük 

és kötelességük a társadalom építésében. 

Ezért a Béke XLV. világnapjára 

küldött üzenetemet a nevelés 

összefüggésében fogalmazom meg: A 

fiatalok nevelése az igazságosságra és 

a békére, mivel meg vagyok róla 

gyõzõdve, hogy õk, a maguk lelkesedésével 

és lendületével új reményt 

képesek adni a világnak. 

Üzenetem szól a szülõkhöz, a családokhoz, 

továbbá a nevelés és képzés 

folyamatának minden szereplõjéhez és 

minden vezetõhöz is, akik a vallási, a 

társadalmi, a politikai, a gazdasági, a 

kulturális élet és a kommunikáció területén 

tevékenykednek. Figyelemmel 

kísérni, meghallgatni és kellõen értékelni 

a fiatalok világát nem csupán lehetõsége, 

hanem elsõrendû kötelessége 

is a társadalom egészének ahhoz, hogy 

valóban az igazságosság és a béke 

jövõjét építhessük. 

Tovább kell adni a fiataloknak az 

élet pozitív értékének megbecsülését, 

hogy megszülethessen bennük a vágy, 


KITEKINTÕ 

KITEKINTÕ 

A A fiatalok fiatalok nevelése nevelése az az igazságosságra igazságosságra és és a 

a 

békére békére - - a a pápa pápa üzenete üzenete a a béke béke világnapjára 

világnapjára 

(részlet) 

hogy életüket a Jó szolgálatára szenteljék. 

Több olyan kérdés is van, amelyet 

a fiatalok jelenleg aggodalommal élnek 

meg. Szeretnének olyan képzésben 

részesülni, amely felkészíti õket, hogy 

mélyebben megértsék a valóságot: 

nehéz számukra családot alapítani és 

tartós munkahelyet találni, valamint 

ténylegesen hozzájárulni a politika, a 

kultúra és a gazdaság területén az emberibb 

és szolidárisabb társadalom építéséhez. 

Fontos, hogy ezek a vágyak 

és az eszményi lendület megfelelõ figyelmet 

kapjon a társadalom minden 

szegmensében. Az egyház reménnyel 

tekint a fiatalokra, bízik bennük és bátorítja 

õket, hogy keressék az igazságot, 

védjék a közjót, legyenek nyitottak 

a világra és szemeik legyenek képesek 

meglátni az „új dolgokat” (Iz 42,9; 

48,6)! 

Szeretnék azoknak az intézményeknek 

a vezetõihez fordulni, amelyek 

nevelõi feladatot látnak el: õrködjenek 

éberen, hogy minden személy emberi 

méltóságát tiszteletben tartsák és 

megbecsüljék minden körülmény 

között. Ügyeljenek rá, hogy minden 

fiatal fel tudja fedezni a maga hivatását. 

Vatikánváros, 2011. december 8. 

Benedictus PP XVI 

Többmillió Többmillió hívõ hívõ a 

a 

vatikáni vatikáni pápai 

pápai 

szertartásokon 

szertartásokon 

Több mint két és fél millió hívõ 

vett részt a pápai szertartásokon és 

kihallgatásokon 2011-ben a 

Vatikánban - ismertette a Pápai Ház 

Prefektúrája. 

Idén 2 553 800 hívõ vett részt 

a XVI. Benedek pápa által vezetett 

programokon: az általános kihallgatásokon 

400 ezren, a magán 

audienciákon 102 ezren, a 

liturgikus szertartásokon 846 

ezren, az Úrangyala- és Regina 

Coeli-imádságokon 1,2 millióan. 

Az adatokat a Pápai Ház 

Prefektúrája tette közzé. A 

közlemény emlékeztet, hogy az 

adatok megközelítõ értékek, 

amelyeket az alapján számoltak ki, 

hogy mennyi részvételi igény 

érkezett a prefetúrához és hány 

jegyet osztott ki a hivatal. A Szent 

Péter téren végzett nagy 

szertartásokon, az Úrangyala- és a 

Regina Coeli-imádságokon való 

részvétel adatai is becsült számok. 

2011-ben az ünnepélyes szertartások 

közül kiemelkedett II. 

János Pál boldoggáavatása. 

A prefektúra által kiadott 

statisztikák szerint az utóbbi 

három év adataihoz képest 

növekedõben volt idén a pápai 

szertartásokon és kihallgatásokon 

való részvétel. A számok csak a 

Vatikánban és a Castel Gandolfóban 

megtartott szertartásokra 

vonatkoznak; nem tartalmazzák 

azokat az eseményeket, amelyeken 

a hívek nagy számban vettek 

részt, például Benedek pápa 

olaszországi vagy nemzetközi 

útjai során. 

(Vatikáni Rádió/Magyar Kurír)

II. II. II. II. II. János János János János János Pál Pál Pál Pál Pál : : : : : 

Újévi Újévi ima 

ima 

Egyetlen Egyetlen Isten! 

Isten! 

Atya, Atya, Fiú Fiú és és és Szentlélek! 

Szentlélek! 

Szentlélek! 

Neked Neked ajánljuk ajánljuk ma ma az az emberi emberi idõ 

idõ 

új új kezdetét, 

kezdetét, 

Az Az évet, évet, amely amely most most most kezdõdik. 

kezdõdik. 

Neked Neked Neked ajánljuk, ajánljuk, aki aki kezdetnélküli 

kezdetnélküli 

Kezdet Kezdet vagy vagy, vagy 

Aki Aki igazság igazság és és Szeretet Szeretet vagy vagy, vagy 

Aki Aki Mindenhatóság Mindenhatóság és 

és 

ir irgalmasság ir galmasság vagy vagy, vagy 

Te e légy légy jelen jelen benne, benne, és 

és 

cselekedjél cselekedjél benne! 

benne! 

Mert Mert Általad Általad élünk, élünk, mozgunk mozgunk mozgunk és 

és 

vagyunk. 

vagyunk. 

Az Az Az új új évnek évnek ezt ezt az az az elsõ elsõ napját 

napját 

Az Az Ige Ige földi földi születése születése titkával 

titkával 

egyesítjük. 

egyesítjük. 

Õ Õ a a Fiú, Fiú, akit akit T TTe, 

T e, Atya, Atya, az 

az 

emberiségnek emberiségnek ajándékoztál, 

ajándékoztál, 

hogy hogy egy egy egy legyen legyen velünk. 

velünk. 

Ma Ma Ma különös különös szeretettel szeretettel és 

és 

gyöngédséggel gyöngédséggel vesszük vesszük körül 

körül 

a a názáreti názáreti Szûz Szûz anyaságát, 

anyaságát, 

Akit Akit TT 

Te, TT 

e, örök örök Atya, Atya, kiválasztottál, 

kiválasztottál, 

hogy hogy a a T TTe 

T e Fiad Fiad édesanyja édesanyja legyen legyen legyen a 

a 

Szentlélek Szentlélek mûve mûve mûve által, 

által, 

Aki Aki a a mi mi Szeretetünk Szeretetünk a 

a 

kimondhatatlan kimondhatatlan kimondhatatlan Háromság 

Háromság 

titkában. 

titkában. 

Üdvözlünk, Üdvözlünk, új új új év év év, év év , a a litur liturgia litur gia mai mai 

mai 

szövegével: 

szövegével: 

szövegével: 

,,Áldjon ,,Áldjon meg meg meg Téged Téged az az Úr Úr és és 

és 

oltalmazzon! 

oltalmazzon! 

Fordítsa Fordítsa feléd feléd orcáját, orcáját, és és és legyen 

legyen 

hozzád hozzád kegyes! 

kegyes! 

Tekintsen ekintsen rád rád rád az az Úr Úr, Úr , és és adjon 

adjon 

békességet!’’ 

békességet!’’ 

Újév Újév alkalmával alkalmával ezeket ezeket a 

a 

kívánságokat 

kívánságokat 

fejezzük fejezzük ki ki kölcsönösen 

kölcsönösen 

egymásnak: 

egymásnak: 

Jézus Jézus Jézus Krisztus Krisztus nevében nevében kezdjünk 

kezdjünk 

újra! 

újra! 

Az Az Õ Õ Õ neve neve azt azt jelenti: jelenti: Isten Isten 

Isten 

üdvözít! 

üdvözít! 

Uram, boldog, aki téged szeret, barátját benned, ellenségét 

érted. Soha kedveseit el nem veszítheti, mert abban kedvesek, 

aki el nem vész. Ki ez, ha nem a mi Istenünk; ég és föld teremtõje 

és betöltõje, éppen azzal teremtõ, hogy betöltõ. Téged senki el 

nem veszít, csak akkor és csak az, aki elfordul tõled; de ez is 

hova megy, merre menekül? Szeretetedbõl haragodba? Mert 

hol nem ütközik bele büntetõ törvényedbe? "És igazság a te 

törvényed s te magad vagy az Igazság" (Zsolt 118,142). 

Szent Ágoston 

Közzétették Közzétették a a tavalyi tavalyi év év keresztény 

keresztény 

mártírjainak mártírjainak névsorát 

névsorát 

A Fides missziós hírügynökség 

közzétette a tavalyi évben meggyilkolt 

áldozatok névsorát. Adataik szerint 

2011-ben huszonhat hithirdetõt gyilkoltak 

meg. A huszonhat áldozat közül 

tizennyolc pap, négy szerzetes és négy 

világi hívõ volt. 

„Az evangéliumhoz való õszinte 

kötõdés az ókorhoz hasonlóan ma is 

együtt járhat életünk feláldozásával. A 

világ különbözõ részein sok keresztény 

él üldöztetésben, olykor a mártírhalál 

fenyegetettségében” – mondta XVI. 

Benedek pápa december 26-án, Szent 

István protomártír liturgikus ünnepén. 

A Fides missziós hírügynökség jelentése 

a Szentatya e szavaival kezdõdik. 

Az amerikai földrészen volt a 

legmagasabb az áldozatok száma, 

tizenhárom pap és két világi hívõ 

vesztette életét. Afrikában hatan haltak 

meg: két pap, három szerzetes, egy 

világi hívõ. Ázsiában két pap, egy 

szerzetesnõ és egy világi hívõ vesztette 

életét; Európában pedig egy papot gyilkoltak 

meg. 

Többen közülük annak az erõszaknak 

váltak áldozataivá, amely ellen 

küzdöttek, vagy pedig saját biztonságuk 

helyett azt választották, hogy embertársaiknak 

segítsenek. Többen merényletben 

vagy emberrablás folytán 

haltak meg, továbbá azért, mert Krisztus 

nevében a gyûlölet helyett a szere- 

tetet, az elkeseredettség helyett a reményt, 

a párbeszédet, és a jogok védelmét 

hirdették. 

Két latin-amerikai országban különösen 

veszélyes mesterség a misszionáriusoké: 

Kolumbiában és Mexikóban. 

Kolumbiában hat papot és egy 

világi hívõt öltek meg erõszakos 

módon. Mexikóban öten, négy pap és 

egy világi hívõ halt erõszakos halált a 

keresztények elleni gyûlölet miatt. A 

világi hívõ egy harminchat éves nõ volt, 

akit egy kábítószerkereskedéssel foglalkozó 

csoport rabolt el. 

Afrikában Burundiban, Kenyában, 

a Kongói Demokratikus Köztársaságban, 

Dél-Szudánban és Tunéziában 

estek áldozatul papok és világi hívek, 

Ázsiában pedig Indiában és a Fülöpszigeteken. 

Az európai áldozat egy spanyol 

nyugdíjas tábori lelkész, Ricardo 

Munoz Juárez, aki rablótámadás áldozata 

lett. 

Magyar Kurír 

Az Az Az oldalakat oldalakat szerkesztette szerkesztette Sipos Sipos Enikõ 

Enikõ 


13

Kató Kató Gizella 

Gizella 

Temesvár 

„Amikor gyermek voltam, úgy beszéltem, mint a 

gyermek, úgy gondolkodtam, mint a gyermek” (1Kor 

13,11), és hittem a mesékben, ahol megbûnhõdik a 

gonosz és megjutalmazzák a bátor legényt, aki levágta 

a sárkány hét fejét. Az egyik mese egy csodálatosan szép, 

kéktollú madárról szólt, mely a boldogság megtestesítõje 

volt. Feléd jött, ha hívtad, leült a lábad elé, várakozóan 

nézett rád bársonyos tekintetû szemeivel, de ha meg 

akartad fogni, fellibbent, végül hiába futottál utána, 

elszállt. És így tett mindenkivel. Tehát, a boldogság 

elérhetetlen, bárhogy keressük egy életen át. Mert nem 

is létezik, az élet egy siralom-völgye, ahonnan segítségért 

kiáltunk mi, „Évának számkivetett fiai”. 

Vajon így lenne? Akkor miért beszél Jézus a nyolc 

boldogságról? Szerinte még a szomorkodóak is 

boldogok, mert „majd megvigasztalják õket” (Mt 5,4). 

Elhiszitek, testvéreim, ha azt állítom, hogy a sírás is 

boldogít? Emlékszem öreg, öreg édesanyámra, aki 

egyszer így szólt: „Úgy szeretném egyszer igazán kisírni 

magam, hogy megkönnyebbüljek, olyan jó lenne, de 

valahogy megkövesedtem, már nincsenek könnyeim”. 

Igen, a sírás is tud boldogítani. Egyes orvosok szerint a 

nõk azért kapnak ritkábban szív-infarktust, mert kisírják 


A A BOLDOGSÁG 

BOLDOGSÁG 

magukat és megnyugszanak. Egy férfi esetleg leissza 

magát vagy káromkodik, de egyikkel sem tesz jót. 

Az emberek boldogság keresésükben észre sem 

veszik, hogy BOLDOGOK! Egy megvakult ember csak 

akkor döbben rá, milyen boldog is volt, amikor látta a 

napfelkeltét, szerettei arcát. Egy másik csak hétévesen, 

sok mûtét után kezdett járni, s hogy minden reggel 

boldogan sietett munkahelyére, kollegája, aki híres volt 

lustaságáról, csodálkozva kérdezte: 

– Miért örülsz ennek a „taposómalomnak”? 

– Mert boldog vagyok, hogy tudok járni – volt az 

egyszerû válasz. – Te ezt nem érted? Te nem értékeled a 

boldogságodat, hogy tudsz járni! 

A gyermek is boldogság, s aki nem tartja annak, bûnt 

követ el. „Boldog vagy, mert hitted, hogy beteljesedik 

mindaz, amit az Úr mondott neked” (Lk 1,45), szólt 

Erzsébet az õt meglátogató Máriához. 

De vajon, mindenki így gondolkozik? A cipésznél 

jártam a minap, amikor egy asszony jónéhány 

gyermekcipõt vett ki szatyrából és tett a mester asztalára. 

Sopánkodni kezdett: 

– Ennyi gyermek, csak bajjal jár! 

– Örüljön, hogy van – szóltam feddõn –, nekem egy 

sincs... 

– Micsoda boldogság – sóhajtott irigyen, s eltávozott. 

Lám, a boldogságot mindenki másként képzeli el. 

„Hol a boldogság mostanában? A jólfûtött, meleg 

szobában” – állapította meg Petõfi Sándor A kutyák dala 

címû versében, és ha az utcákon megfagyott 

hajléktalanokra gondolunk, akikrõl a tv híradója számol 

be, igazat adunk a költõnek. 

Egy házasság is boldognak ígérkezik, aztán jön a 

durvaság, vagy tragédia. 

Imáinkban sok mindent kérünk az Istentõl, amirõl azt 

hisszük, hogy boldogít, s ha nem kapjuk meg, 

szerencsétlennek érezzük magunkat, pedig Õ jobban 

tudja, mi válik hasznunkra és boldogít. Mert az, amit mi 

boldogságnak gondolunk, igen sokszor csalfa délibáb. 

Velem is megtörtént már, ezért így imádkozom: Add 

meg, Uram, „de ne az én akaratom teljesedjék, hanem a 

tiéd” (Lk 22,42). Te jobban tudod, mi boldogít. 

Boldogság? Hát mégis, mi az igazi boldogság?... Már 

Dávid is boldognak hirdeti az embert, akit Isten tettek nélkül 

tesz megigazulttá: „Boldog, akinek bûne megbocsátva... 

akinek az Úr bûneit fel nem rója (Róm 4,6-8). 

Ezek szerint a megigazult, megnyugodott lélek nyújtja 

a legnagyobb boldogságot, mert a földi dolgok csalókák 

és mulandóak. 

Kató Kató Kató Gizella 

Gizella

Ignaz Ignaz Ignaz Bernhard Bernhard Fischer 

Fischer 

Temeswar 

Friedrich Wilhelm, Kurfürst von 

Brandenburg-Preußen (1640-1688), 

wurde von der Nachwelt mit dem 

Beinamen „der Große” geehrt. Nach dem 

30-jährigen Krieg (1618-1648) gelang es 

ihm in mehreren Kriegen gegen die 

Schweden die Unabhängigkeit und die 

Vergrößerung seines Fürstentums zu 

erreichen. Eines Tages wurde er gefragt, 

weshalb seine Brandenburger Regimenter 

so sehr an ihm hingen und alle Plagen 

willig für ihn ertrügen. Seine Antwort 

lautete: „Von mir hören die Leute niemals: 

Geht voran, sondern ich sage zu ihnen: 

Folgt mir nach!” Das war keine 

Großsprecherei, das war Tatsache. In der 

Reiterschlacht bei Fehrbellin (18.Juni 

1675), nahe bei Berlin, ritt er an der Spitze 

seines Heeres. Feindliche Kugeln 

umschwirrten ihn, einige Nebenreiter 

wurden erschossen. 

Offenbar war er in dieser Beziehung 

von Christus inspiriert. Die Einladung 

Christi an seine Apostel lautete: „Folgt 

mir nach!” Er verlangte von ihnen keine 

Opfer, die er vorher nicht selbst auf sich 

genommen hatte. Und dass diese 

Nachfolge kein Siegermarsch, sondern ein 

Opfergang sein werde, das deutete schon 

Johannes der Täufer an. Als Jesus an ihm 

und zwei seiner Jünger vorüberkam, sagte 

er nicht: „Seht, den Löwen vom Stamme 

Juda”, sondern: „Seht, dass Lamm 

Gottes!” Die angesprochenen Apostel 

nahmen seine Einladung: „Folgt mir 

nach!” vertrauensvoll an und wandelten 

mit ihm. Seine Sorge bei seiner 

Gefangennahme galt nicht ihm selbst, 

sondern seinen Aposteln. Er sagte: „Wenn 

ihr mich sucht, dann lasst diese gehen!” 

Später sind sie ihm bis in den Tod 

nachgefolgt. Diese ihre Treue zu seinem 

Ruf: „Folgt mir nach!” hat sie zu 

unerschütterlichen und bleibenden 

Grundpfeilern der Kirche Christi 

gemacht. 

Der Anruf Christi: „Folgt mir nach!” 

galt nicht nur den Aposteln, er ist ein 

Aufruf an alle Menschen guten Willens. 

Natürlich bedeutet diese Einladung nicht, 

FOLGT FOLGT MIR MIR NACH 

NACH 

dass wir alle zu Aposteln berufen sind. 

Das erklärt uns der Apostel Paulus. Er 

vergleicht die Glieder der Kirche mit den 

Gliedern des Leibes. Jedes Glied des 

Leibes erfüllt eine andere Aufgabe, aber 

alle diese verschiedenen Tätigkeiten 

dienen dem einen Leib und tragen so 

entscheidend zu seiner Gesundheit und zu 

seinem Wohlbefinden bei. Die Augen 

haben andere Aufgaben als die Ohren, die 

Zunge andere als die Nase, die Arme 

andere als die Füße. So hält Gott auch für 

jeden von uns eine spezielle Lebensaufgabe 

bereit. 

Mathilde Wrede war die junge Tochter 

eines Gouverneurs in Finnland. Sie hatte 

schon mehrmals Gefängnisse besucht. In 

einer Nacht erlebte sie etwas 

Merkwürdiges. Ein Gefangener kam in 

ihre weiße Stube herein, beladen mit 

schweren Ketten an Händen und Füßen. 

Mitten im Zimmer blieb er stehen und 

sah sie mit unsäglich traurigen Augen an. 

Sie wusste nicht, ob er es war, der sprach, 

aber ganz deutlich vernahm sie die Worte: 

„Tausende von armen, gefesselten Seelen 

seufzen nach Leben, Freiheit und Frieden. 

Sag’ihnen ein Wort von Ihm, der sie 

freimachen kann, solange du noch Zeit 

dazu hast!” Danach verschwand er. 

Mathilde dachte nach: „Kann es wirklich 

der Wille des Herrn sein, dass die 

Gefangenen für mich in erster Linie 

kommen sollen?” Sie war jung und von 

zarter Gesundheit. Hier aber stand eine 

Riesenaufgabe vor ihr, die sie noch gar 

nicht überschauen konnte. Lange lag sie 

im Bett und kämpfte mit widerstreitenden 

Gefühlen. Um ihr Gemüt etwas zu 

beruhigen, schlug sie die Bibel auf. Ihr 

Blick fiel auf die Stelle beim Propheten 

Jeremia 1,6-8: „Da sagte ich: Ach, mein 

Gott und Herr, ich kann doch nicht reden, 

ich bin ja noch so jung.” Aber der Herr 

erwiderte mir: „Sag’nicht, ich bin noch 

zu jung. Wohin ich dich auch sende, dahin 

sollst du gehen und was ich dir auftrage, 

das sollst du verkünden. Fürchte dich 

nicht, denn ich bin mit dir!” 

Diese Worte waren wie eine Antwort 

auf ihre Fragen. Mit einem Gebet um 

Bestätigung, wenn sie es so auffassen 

sollte, schlug sie die Bibel an einer 

anderen Stelle auf. Diesmal traf sie auf 

das Wort des Propheten Ezechiel 3,9-11: 

„Wie Diamant und härter als Kieselstein 

mache ich deine Stirn. Fürchte sie nicht, 

erschrick nicht vor ihrem Blick. Er sagte 

zu mir: Nimm alle meine Worte, die ich 

dir sage, mit deinem Herzen auf und höre 

mit deinen Ohren! Geh zu den 

Verschleppten, zu den Söhnen deines 

Volkes, und ob sie hören oder nicht, sprich 

zu ihnen und sage: So spricht Gott, der 

Herr!” In jener Nacht fühlte sich Mathilde 

von Gott selbst an ihren Platz gestellt. Sie 

machte es sich zur Lebensaufgabe, sich 

der Gefangenen anzunehmen, die Lage 

in den Gefängnissen radikal zu 

verbessern, den Gefängnisinsassen eine 

neue, glaubensfrohe Sicht des Lebens zu 

zeigen. Sie half vielen Häftlingen zur 

Freiheit und zu einem guten christlichen 

Leben. Dankbar nannte man sie „Engel 

der Gefangenen”. 

Auch für jeden von uns hält Gott eine 

Aufgabe bereit. Es ist keine Sensationsaufgabe 

wie bei Mathilde Wrede, zumal 

unser Einsatzwille oft schwach und unsre 

Opferbereitschaft zwerghaft ist... Christus 

hat uns in der Taufe dazu berufen, als gute, 

vorbildliche Christen zu leben. Das ist doch 

machbar. Wenn wir aber seine Gnadenrufe 

nicht vernehmen, so liegt der Fehler bei 

uns. Wir halten die Leitung unseres 

Herzenstelefons zu Ihm nicht frei. Will er 

zu uns sprechen, klingt Ihm das 

Besetztzeichen entgegen. Wir haben andere 

Dinge im Kopf und im Herzen. So trifft 

auf viele das Dichterwort zu: „Der liebe 

Gott besucht uns oft genug mit Gnad und 

Huld in unsrer Klause. Doch leider sind 

für den Besuch wir selten nur zu Hause!” 

Halten wir die Leitung des Herzenstelefon 

zu Gott frei und rufen wir Ihn oft im Gebet 

an. Er wird uns Antwort, Klarheit und 

Geisteskraft geben, damit wir die 

Einladung freudig annehmen können: 

„Folgt mir nach!” 

Ignaz Ignaz Bernhard Bernhard Fischer 

Fischer 


15

Psih. Psih. Irina Irina V VVastag 

V astag 

vladutescu_irina@yahoo.fr 

Viaþa noastrã este un ºir lung de poveºti, unele încep, 

altele se terminã, unele ne încântã, altele nu au tocmai un 

final fericit. Poveºtile nu sunt altceva decât produse 

imaginare fantastice care construiesc un pasaj între 

conºtient ºi inconºtient, îmbogãþindu-ne viaþa afectivã ºi 

permiþându-ne sã descoperim viaþa din alte perspective. 

Vã propun în continuare o poveste care sã ne inspire 

pentru anul ce tocmai a început: 

„Deschizând uºa, de parcã un uragan l-a adus, 

nepoþelul nãvãli în casa bunicului: 

– Bunicule! Bunicule! Am ajuns! Unde eºti? 

– Aici dragul meu! îi rãspunse bunicul cu braþele largi 

deschise ºi cu ochii sclipind de bucurie. Vino sã te strângã 

moºul în braþe! ... Ai vãzut ce zi frumoasã este? ªi câtã 

veselie e în jur? Azi e o zi minunata! îi spuse bunicul în 

timp ce mângâia pãrul ciufulit al lui Vali. 

– Bunicule, pot sã te întreb ceva? îi spuse Vali. 

– Desigur, orice, îi rãspunse cu drag bunicul. 

– De ce de fiecare datã îmi spui cã Azi e o zi minunata? 

– Pãi dragul moºului, pentru cã aºa ºi este. AZI e o zi 

MINUNATÃ! 

– ªi cum vine asta bunicule? Fiecare zi e minunatã? 

Pãi dacã azi plouã ºi mâine plouã ºi mai tare? ªi dacã 

ieri a fost frig? Toate zilele sunt minunate? 

– Da, dragul meu. Fiecare zi în care te vãd sau mã pot 

gândi la tine e minunatã, fiecare zi în care aud pãsãrelele 

ciripind e minunatã, fiecare zi în care cineva îmi deschide 


PAGINA PAGINA PSIHOLOGULUI 

PSIHOLOGULUI 

AZI AZI E E O O ZI ZI MINUNA MINUNATÃ! 

MINUNA TÃ! 

„Singura diferenþã dintre o zi bunã ºi una rea este datã 

de atitudinea ta!” 

Dennis Brown 

uºa ºi mã întreabã de vorbã e minunata, fiecare zi în 

care... 

– Stai! Pãi în toate zilele tu faci câte ceva din ce ai zis 

acuma. 

– Pãi da, zise bunicul. De aceea în fiecare zi pot spune 

AZI E O ZI MINUNATÃ! Pe lângã asta, Vali, sã ºtii un 

mare secret. Viaþa este aºa cum o simþim noi cã este. Viaþa 

este aºa cum o planificãm în fiecare zi de dimineaþã când 

ne trezim! Dacã primul lucru la care te gândeºti când te 

trezeºti este cã iþi lipseºte jucãria roºie, cã tu nu o sã primeºti 

niciodatã bicicleta care o vrei, cã nu... nu... nu... ei bine, 

aºa se ºi întâmplã. Pentru cã tu aºa simþi. ªi pentru cã ce 

simþi îþi creazã ziua. ªi atunci, de ce sã nu te trezeºti ºi sã 

zici în gura mare AZI E O ZI MINUNATA! ªi de ce sã nu 

spui fiecãrui om pe care îl întâlneºti secretul cã azi e o zi 

minunatã? Spune-i ºi îþi vei face ºi þie ºi lui ziua minunatã. 

Vali luã aminte la lecþia spusã de bunicul. ªi, cum ºtia 

cã bunicul este un om înþelept ºi cã tot ce îl învãþase 

pânã acum a fost cum a zis bunicul, se hotãrâ ca de 

mâine sã îºi creeze singur ziua. Sã nu aºtepte ca alþii sã o 

facã pentru el. 

Ajuns acasã, ºi-a atârnat pe perete în faþa patului, un 

smiley galben mare ca un soare, pe care a scris mare de 

tot AZI E O ZI MINUNATÃ!, astfel încât primul lucru 

pe care îl vede când deschide ochii sã fie acesta. 

Zilele au trecut ºi Vali a vãzut cã bunicul a avut 

dreptate. De când vedea dimineaþa cã începe o zi 

minunatã, de când a început sã spuna pãrinþilor ºi 

prietenilor cã e o zi minunatã, Vali se simþea în 

permanenþã minunat! Bunicul a avut (din nou) dreptate! 

ªi a mai observat ceva, cu cât spunea mai multor oameni, 

nu numai cã le aducea un zâmbet pe buzele lor, dar parcã 

fiecare zâmbet îi umplea ºi mai mult paharul fericirii lui. 

ªi el se simþea tot mai MINUNAT! 

Vali e mare acum. Smiley-ul de la capul patului e 

acelaºi, doar cã îl vede ºi soþia lui dimineaþa. În plus ºi 

bãieþelul lui are un smiley aidoma, în camera lui. 

ªi toatã viaþa lui e minunatã! 

Acum a înþeles de ce. Bunicul a avut atâta dreptate. 

Dacã viaþa o priveºti ca pe zilele care le trãieºti, dacã 

toate aceste zile sunt MINUNATE, atunci ºi viaþa este 

MINUNATÃ!” 

Cum e ziua ta azi? Sunt sigur cã MINUNATÃ! Ai mai 

spus cuiva secretul azi? Dacã nu, ziua nu e trecutã! 

Încearcã ºi tu experimentul ºi vei vedea dacã bunicul a 

avut dreptate. 

Psih. Psih. Irina Irina V VVastag 

V astag

PAGINA PAGINA PAGINA MEDICALÃ 

MEDICALÃ 

Accidentul Accidentul vascular vascular cerebral 

cerebral 

Accidentul vascular cerebral cunoscut ºi sub numele 

de „Apoplexie” este o afecþiune gravã, cu efecte 

devastatoare, care survine ca un trãsnet din cer senin. 

Frecvenþa este destul de mare. Anual în Germania 

suferã un accident vascular cerebral 200.000 de persoane 

ºi nu numai cei în vârstã sunt afectaþi. În ultimul an au 

fost internaþi cu acest diagnostic 300 de copii. 

Problema principalã atât pentru cei afectaþi dar ºi pentru 

salvatori este recunoaºterea la timp a simptomelor. Cele 

mai importante semne de alarmã fiind: apariþia de 

paralizii, tulburãri de vedere ºi de 

vorbire. Datoritã unui diagnostic greºit, 

deoarece aceste simptome pot îndrepta 

diagnosticul ºi spre alte afecþiuni, cel 

afectat poate ajunge cu întârziere la o 

unitate de tratament specializatã. 

Pe lângã mortalitate mare, accidentul 

vascular cerebral lasã frecvente sechele 

grave; handicap psihomotor, care 

necesitã un tratament îndelungat de 

recuperare. 

În urmã cu 15 ani, mortalitatea în 

primele 6 sãptãmâni era de 25%, din cei 

care supravieþuiau rãmâneau cu un 

handicap grav alþi 25%, ºi doar un 

sfert din pacienþi puteau într-o 

oarecare mãsurã, sã ducã ulterior o 

viaþã corespunzãtoare. 

În ultimii 15, ani mortalitatea a 

scãzut sub 10% ºi aproximativ 50% 

dintre supravieþuitori pot duce 

ulterior o viaþã normalã. Aceasta se 

datoreazã creãrii unor unitãþi 

specializate numite „Stroke Units”, 

care trateazã atacurile acute ºi iniþiazã rapid o recuperare 

conform handicapului suferit. 

La prima vedere accidentul vascular cerebral (AVC) 

apare la fel, indiferent de cauzã. Cel afectat nu mai 

poate vorbi, prezintã hemiparezã sau pierderea 

cunoºtinþei. Dacã aceste semne sunt cauzate de o 

hemoragie sau în mod opus de o ischemie, deci o 

irigaþie sanguinã deficitarã, este de mare importanþã 

pentru tratament, dar nu întotdeauna uºor de stabilit. 

Se apreciazã cã în 80% din accidentele vasculare 

cerebrale, se produce o diminuare sau chiar oprire a 

irigaþiei sanguine, care duce la distrugerea celulelor 

din creier. 

Obstruarea arterei se poate produce printr-un mic tromb 

sau o micã placã desprinsã dintr-un vas arteriosclerotic, 

adesea desprinderea având loc din pereþii carotidei. 

Urmarea este cã din cauza obstrucþiei se produce o zonã 

de ischemie, de unde numele de infarct ischemic. 

În aceastã zonã lipsa de oxigen ºi aport de substanþe 

nutritive duce la o serie de reacþii cu formarea de 

substanþe toxice care au un efect distructiv asupra 

celulelor nervoase. În centrul zonei neirigate, celulele 

lipsite de oxigen suferã ºi mor în puþine minute, pentru 

ele orice intervenþie salvatoare vine prea 

târziu. Pentru restul arealului este 

valabilã afirmaþia „Timpul este creier”, 

deoarece în zona înconjurãtoare 

infarctului, celulele luptã pentru 

supravieþuire. Aceste celule au pentru 

viaþã prea puþin ºi pentru a muri prea 

mult, cel puþin un timp, afirmã prof. Dr. 

Ulrich Dirnagl de la Departamentul de 

cercetare al Clinicii Charité din Berlin. 

În prezent sunt în cercetare mecanismele 

de apãrare celularã pentru combaterea 

lipsei de oxigen. 

Prof. Prof. dr dr. dr . Ulrich Ulrich Dirnagl 

Dirnagl Se ºtie cã pacienþii care au avut în 

antecedente scurte tulburãri de 

irigaþie, rezistã mai bine la un atac 

vascular cerebral. Se pare cã substanþa 

cerebralã reacþioneazã la aceste 

semnale de alarmã cu un anumit 

mecanism de apãrare, unele albumine 

ale corpului fiind pãrtaºe la acest 

program. Aºa este „Eritropoetina”, 

care, între altele, condiþioneazã ºi 

formarea sângelui. Folosirea acestei 

substanþe la cei cu atac cerebral are dupã cercetãrile 

colectivului prof. Ulrich Dirnagl un efect pozitiv. 

Infarctul ischemic numit ºi infarct tromboembolic 

poate fi cauzat ºi de tulburãri de ritm, mai ales fibrilaþie 

atrialã. Factori favorizanþi pot fi ºi cardiopatii 

reumatismale, endocardite, hipertensiunea arterialã, 

sindromul metabolic cu urmãrile sale, lipsa de miºcare, 

consumul de alcool ºi fumatul. Între cauzele ischemiei 

cerebrale trebuie menþionatã ºi hipotensiunea arterialã 

gravã, care într-o zonã mai strâmtoratã poate produce 

infarct ºi distrugerea celulelor 

Stela Stela Ghiþescu, Ghiþescu, Ghiþescu, medic medic primar 

primar 

Pediatru, Pediatru, Dr Dr. Dr . în în ºtiinþe ºtiinþe medicale 

medicale 


17

Sãptãmâna Sãptãmâna Ecumenicã Ecumenicã de de Rugãciune 

Rugãciune 

pentru pentru Unitatea Unitatea Creºtinilor Creºtinilor 2012 2012 (18-25 (18-25 ianuarie) 

ianuarie) 

Schimbarea face parte din esenþa 

credinþei noastre creºtine. Sfântul 

Apostol Paul spune cã oricine este în 

Cristos a devenit o fãpturã nouã, iar 

noi suntem cu toþii chemaþi sã trãim 

precum copii ai luminii. 

Lucrând la tema pentru acest an, 

Bisericile din Polonia au reflectat la 

propria lor experienþã ca naþiune, cum 

au fost transformaþi de nenumãratele 

momente de cotiturã ale istoriei lor ºi 

cum au fost susþinuþi de credinþã. 

Schimbarea este ºi în centrul 

miºcãrii ecumenice. Când ne rugãm 

pentru unitatea Bisericii, ne rugãm ca 

Bisericile pe care le cunoaºtem, care 

ne sunt atât de familiare, sã se 

transforme astfel, încât sã se 

conformeze tot mai mult lui Cristos. 

Aceasta reprezintã o viziune plinã de 

speranþã dar, totodatã, o provocare. 

(www.ctbi.org) 

Cel puþin o datã pe an, mulþi creºtini 

au ocazia de a descoperi multitudinea 

posibilitãþilor de a-l adora pe 

Dumnezeu. Oamenii sunt, astfel, 

profund impresionaþi ºi au ocazia sã 

vadã cã practicile de rugãciune ale 

vecinilor lor nici nu sunt atât de 

ciudate, precum ar fi putut crede. 

Evenimentul care face posibilã 

aceastã trãire deosebitã este tocmai 

Octava de Rugãciune Ecumenicã 

pentru Unitatea Creºtinilor. 

În fiecare an, parteneri ecumenici 

dintr-o regiune anume (anul acesta 

este rândul Poloniei) sunt rugaþi sã 

pregãteascã tema biblicã pentru 

aceastã sãptãmânã de rugãciune. 

Consiliul Ecumenic al Bisericilor (care 

reuneºte diferite biserici ortodoxe ºi 

protestante), împreunã cu Consiliul 

Pontifical pentru Promovarea Unitãþii 

Creºtinilor (din partea bisericii 

catolice) publicã apoi aceste texte, 

punându-le la dispoziþia creºtinilor din 

lumea întreagã. 

(www.oikoumene.org) 

În Elveþia, colecta ecumenicã, ce 


E E C C U U M M E E N N I I S S M M 

M 

se va realiza în aceastã sãptãmânã, va 

sprijini o serie de proiecte comune ale 

bisericilor elveþiene: un proiect pentru 

educarea tinerilor pentru pace în 

Recife/Brazlia; un program pentru 

catehizarea copiilor ºi a tinerilor în 

biserica ortodoxã din Albania; 

susþinerea fondului de burse al 

Institutului Ecumenic Bosseys, 

Geneva/Elveþia. (www.kath.ch) 

Rugãciunea este o realitate 

puternicã în viaþa unui creºtin. 

Rugãciunea transformã, ne schimbã. 

Atunci când creºtinii înþeleg valoarea 

ºi eficacitatea rugãciunii în comun 

pentru unitatea tuturor acelora care 

cred în Cristos, încep sã fie 

transformaþi în ceea ce tocmai cer prin 

rugãciune. 

Fiecare creºtin, botezat în moartea 

ºi învierea lui Cristos, începe un drum 

de schimbare. Murind pentru pãcat ºi 

pentru forþele rãului, cei botezaþi încep 

sã trãiascã o viaþã a harului. Aceastã 

viaþã a harului le permite sã 

experimenteze în mod concret puterea 

învierii lui Isus, iar apostolul Paul îi 

îndeamnã: „sã fiþi statornici ºi de 

neclintit. Angajaþi-vã tot mai mult în 

lucrarea Domnului, ºtiind cã, datoritã 

Domnului, munca voastrã nu se va 

pierde.” (1Cor 15,58). 

ªi care este lucrarea Domnului? 

Oare nu este tocmai a construi 

Împãrãþia pãcii ºi a dreptãþii? Nu este 

oare tocmai victoria asupra forþelor 

pãcatului ºi asupra întunericului prin 

puterea iubirii ºi prin lumina 

adevãrului? În victoria Domnului 

nostru Isus Cristos, noi, toþi creºtinii, 

primim capacitatea de a îmbrãca 

veºmântul adevãrului ºi al iubirii ºi 

de a depãºi toate obstacolele care ne 

împiedicã sã mãrturisim Împãrãþia lui 

Dumnezeu. ªi totuºi, un obstacol 

rãmâne ºi ne poate împiedica sã 

ducem la bun sfârºit sarcina noastrã. 

Este tocmai obstacolul diviziunii ºi al 

lipsei de unitate între creºtini. Cum sã 

rãsune în mod autentic mesajul 

evangheliei, dacã nu vestim ºi nu 

celebrãm împreunã Cuvântul dãtãtor 

de viaþã? Cum poate evanghelia sã 

convingã lumea de adevãrul ei 

intrinsec, dacã noi, care suntem 

vestitorii acestei evanghelii, nu trãim 

koinonia, comuniunea în corpul lui 

Cristos? 

De aceea, rugãciunea pentru 

unitate nu este un accesoriu opþional 

al vieþii creºtine, ci, dimpotrivã, este 

centrul acesteia. Ultima poruncã, pe 

care Domnul ne-a lãsat-o înainte de a 

împlini jertfa sa mântuitoare pe cruce, 

a fost cea a comuniunii între discipolii 

sãi, a unitãþii între ei aºa cum El ºi cu 

Tatãl una sunt, pentru ca lumea sã 

creadã. A fost voinþa sa ºi porunca sa 

pentru noi, ca noi sã realizãm acel chip 

dupã care suntem creaþi, acea 

comuniune de iubire care existã între 

Persoanele Sfintei Treimi care le face 

Una. Din acest motiv, realizarea 

rugãciunii lui Isus pentru unitate este 

o mare responsabilitate a tuturor celor 

botezaþi. 

Unitatea creºtinilor este un dar al 

lui Dumnezeu; rugãciunea ne 

pregãteºte ca sã primim acest dar ºi 

sã fim transformaþi în ceea ce cerem 

în rugãciune. (…) Fie ca noul an sã 

ne gãseascã mai deschiºi, atât ca ºi 

indivizi cât ºi ca ºi comunitãþi, pentru 

forþa misterului morþii mântuitoare a 

lui Cristos. (din comunicatul comun 

semnat de Mons. Mansueto Bianchi, 

Episcop de Pistoia, Preºedintele 

Comisiei Episcopale pentru 

ecumenism ºi Dialog a conferinþei 

Episcopale Catolice Italiene, Pastor 

Massimo Aquilante, pastor metodist, 

Preºedintele Federaþiei Bisericilor 

Evanghelice din Italia, Mitropolitul 

Gennadios, Arhiepiscop Ortodox al 

Italiei ºi Maltei ºi Exarh pentru Europa 

Meridionalã – publicat pe 

www.chiesacattolica.it) 

Redacþia Redacþia VCB 

VCB

La început, aceastã animaþie 3D 

pentru familie pare puþin neconvenþionalã, 

în special pentru cei care 

nu au citit cartea Cressidei Cowell, 

ce stã la baza filmului. Dar nu vã 

temeþi, povestea devine foarte 

accesibilã. ªi chiar dacã nu pune prea 

mult la lucru neuronii sau imaginaþia, 

„Cum sã îþi dresezi dragonul” oferã 

o pasionantã aventurã mulþumitã 

unei animaþii extraordinare. Spre 

deosebire de alte filme 3D, partea 

vizualã apare ca factor dominant al 

filmului, ºi nu ca un ingredient 

accidental. 

Acest film face parte din categoria 

celor care nu meritã vãzute acasã, la 

televizor, ci trebuie vãzute la 

cinematograf. Regizorii Chris 

Sanders ºi Dean DeBlois, care au fost 

ºi în spatele lui „Lilo ºi Stich”, au 

reuºit sã construiascã o aventurã 

bãieþeascã, cu un mesaj constructiv. 

Povestea aminteºte cumva de 

aventuri precum „King Kong” sau 

„Gunga Din”, iar secvenþele de zbor 

te duc inevitabil cu gândul la 

„Avatar”. Adulþii trebuie sã fie atenþi 

la un singur lucru: unele scene de 

luptã ar putea sã fie înfricoºãtoare 

pentru spectatorii foarte mici. 

C C I I N N E E M M A 

A 

Cum Cum sã sã îþi îþi dresezi dresezi dragonul 

dragonul 

How to Train Your Dragon 

Eroul nostru este Hiccup (voce 

Jay Baruchel), un tânãr viking ce 

trãieºte pe Insula Nãroadã din 

Atlanticul de Nord. Viaþa este 

dominatã de continua luptã cu 

dragonii, care în mod regulat furã 

hranã ºi incendiazã casele. Creaturile 

aruncãtoare de flãcãri sunt colorate 

ºi de diverse genuri, fiecare cu 

particularitãþile ei. Iar pentru vikingi 

nu existã decât o ocupaþie meritorie: 

uciderea lor. Hiccup pare a fi 

excepþia: este slab, neîndemânatic, 

incapabil sã mânuiascã armele, aºa 

cã îl ajutã pe fierarul Gobber (voce 

Craig Ferguson). Situaþia lui este cu 

atât mai jenantã cu cât este chiar fiul 

marelui conducãtor al insulei, Stoick 

(voce Gerard Butler). 

Dar toate se schimbã dupã ce 

Hiccup reuºeºte sã doboare o Furie 

a Nopþii, unul dintre cei mai temuþi 

dragoni. Incapabil sã îl omoare, în 

cele din urmã se împrieteneºte cu el, 

iar forþa ucigãtoare devine un fel de 

animal de casã. Aceasta în timp ce 

tatãl lui e hotãrât sã dea asaltul final 

împotriva lumii dragonilor. Tânãrul 

va descoperi însã unele lucruri 

despre lumea dragonilor care vor 

zdruncina tot ce se credea pânã atunci 

despre ei. Totul se va termina cu o 

glorioasã luptã dar veþi vedea. 

Sã mai spunem cã pe lângã scenele 

înfricoºãtoare ºi cu multã violenþã, 

un alt element care îi va deranja pe 

unii va fi prezumþia cã dragonii pot 

fi domesticiþi. Nu trebuie sã fii activist 

pentru drepturile animalelor ca sã 

simþi aceasta. În partea pozitivã ar 

mai fi de spus cã, în ciuda violenþei 

prezente în film, mesajul nu este unul 

în favoarea violenþei. Dimpotrivã, 

subliniazã faptul cã apelarea la forþã 

nu este niciodatã fãrã consecinþe, 

chiar ºi atunci când motivaþia din 

spate este una bunã. Vom vedea 

aceasta în finalul cu un element 

neaºteptat, care subliniazã încã o 

datã cã „Cum sã îþi dresezi dragonul” 

este peste media animaþiilor de acest 

tip. 

Filmul conþine destul de multã 

violenþã ºi unele expresii necizelate. 

Biroul pentru Film al Conferinþei 

Episcopilor Catolici Americani 

clasificã filmul cu A-II – adicã pentru 

adulþi ºi adolescenþi. Asociaþia 

Americanã pentru Filme îl clasificã 

cu AP – adicã se recomandã acordul 

pãrinþilor. 

profamilia.ro 

profamilia.ro 

profamilia.ro 


19

Két végén hengerítsd be a szívószálat vagy hurkapálcát a papírral együtt a lap közepéig. Kész a „könyvtekercsed”! 

Színezzétek ki a figurákat és kérjétek meg szüleiteket, hogy olvassák el a 12 éves Jézus történetét a Lukács 

evangéliuma 2. részébõl. 

Chestionar Chestionar de de de ianuarie 

ianuarie 

1. Unde a avut loc Botezul Domnului? 

2. Care sunt cuvintele lui Ioan Botezãtorul, când l-a întâlnit prima oarã pe Isus? 

3. Cine ni s-a revelat la Botezul Domnului? 

4. Care sunt cuvintele auzite din cer la Botezul Domnului? 

5. Cum se mai numeºte Sãrbãtoarea Botezului Domnului? 

6. Care sunt Persoanele Sfintei Treimi? 

7. Care Fire a fost „îmbrãcatã” de Isus prin Botez? 

8. Ce ne spune Sfânta Scripturã despre importanþa Botezului? (Cât de important este Botezul?) 

9. Care este semnificaþia Botezului în Scrisoarea cãtre Romani? 

10. Câte moduri de a boteza numeºte Sfânta Scripturã? (rãspunsurile le puteþi gãsi mai jos) 


A A tizenkét tizenkét éves éves Jézus Jézus a a templomban 

templomban 

1. Iordan 

2. „Iatã Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa pãcatele lumii” 

3. Preasfânta Treime 

4. „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit” 

5. Epifanie sau Teofanie 

6. Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh 

7. Firea umanã/omeneascã 

8. „Cel care va crede ºi se va boteza, va fi mântuit” 

9. „Botezul este mãrturia unui cuget curat” 

10. „Existã un singur Botez” – Efeseni 

Paginã Paginã realizatã realizatã de 

de 

prof. prof. Constanþa Constanþa Bugariu Bugariu Bugariu ºi ºi Júlia Júlia Megyasszai Megyasszai Biró 

Biró

Silvia Silvia T TToma 

T oma 

silviamariatoma3@yahoo.com 

Dat fiind cã în aceastã lunã se 

sãrbãtoreºte Epifania ºi botezul lui 

Cristos, am ales o icoanã ruseascã, 

pentru a medita asupra acestui 

eveniment semnificativ din viaþa lui 

Isus. În maniera bizantinã, botezul 

lui Isus prezintã de obicei urmând 

anumite elemente: „Mântuitorul stã 

în apã pânã la brâu, în mijlocul 

Iordanului care curge printre douã 

maluri stâncoase; pe unul dintre ele 

stã Ioan Botezãtorul, iar pe celãlalt, 

doi sau mai mulþi îngeri. Duhul Sfânt 

coboarã asupra Lui sub forma unui 

porumbel, într-o razã de luminã, de 

la Dumnezeu Tatãl, de obicei 

reprezentat printr-o mânã în Cer” 

(Lord Lindsay). 

ªi în aceastã icoanã, artistul a 

urmãrit aceleaºi linii generale, chiar 

dacã raza pe care coboarã Duhul 

Sfânt este mai puþin clarã. Însã scena 

prezintã minunat evenimentul 

marcant: botezul lui Isus, sau epifania 

care în greacã înseamnã manifestare, 

arãtare. Aceastã sãrbãtoare este 

deosebit de importantã, pentru cã 

marcheazã nu doar începutul vieþii 

publice a lui Isus, ci, conform 

evangheliei dupã Marcu – cea mai 

veche ºi mai verosimilã povestire a 

vieþii ºi învãþãturilor lui Isus – prima 

revelare a adevãratei identitãþi a lui 

Isus, cea de fiu al lui Dumnezeu. 

Astfel, epifania este de fapt teofanie, 

manifestarea lui Dumnezeu, în Fiul 

sãu. 

Dacã ar fi sã încercãm sã 

sintetizãm noutatea reprezentatã de 

Cristos, ea este exprimatã deja în 

primul verset al evangheliei dupã 

Marcu: „Începutul Evangheliei lui 

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”. Isus 

este deci „Hristosul”, unsul lui 

Dumnezeu (sau Mesia); este însã ºi 

fiul lui Dumnezeu (o schimbare 

extraordinarã a imaginii despre ºi a 

relaþiei cu Dumnezeu), care ne aduce 

ARTE 

ARTE 

Botezul Botezul Domnului, 

Domnului, 

revelarea revelarea identitãþii identitãþii lui lui Isus 

Isus 

buna vestire (evanghelie, în greacã 

euangélion, „veste bunã”), ºi anume, 

cã Împãrãþia lui Dumnezeu – care se 

realizeazã atunci când urmãm 

învãþãturile Sale, deci când iubim – 

este aproape, este între noi. 

În aceastã evanghelie, tensiunea 

dintre misterul ºi uimirea trezite de 

faptele ºi învãþãturile lui Isus, ºi 

adevãrata sa identitate, pe care nu o 

dezvãluie, este ca un fir roºu 

parcurgând fiecare capitol. Doar în 

trei momente, identitatea Sa de Fiu 

al lui Dumnezeu este revelatã: la 

Botezul Botezul lui lui Isus Isus – – icoanã icoanã ruseascã 

ruseascã 

botez, la schimbarea la faþã, ºi pe 

cruce, când centurionul, „vãzându-l 

cum moare”, spune „Într-adevãr, 

acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”. 

Botezul este de aceea deosebit de 

semnificativ; sã îl privim mai 

îndeaproape. 

„ªi îndatã, ieºind din apã, a vãzut 

cerurile deschise ºi Duhul ca un 

porumbel coborându-Se peste El. ªi 

un glas s-a auzit din ceruri: Tu eºti 

Fiul Meu cel iubit, întru Tine am 

binevoit” (Mc 1,10-11). Epifania 

poate fi cititã ca un eveniment simbol 

al Sfintei Treimi, pentru cã toate cele 

trei Persoane ale Sfintei Treimi se 

aratã în relaþia intimã de iubire care 

le uneºte. Identitatea lui Isus este 

astfel mai mult decât afirmarea 

individualitãþii sale: el este „Fiul cel 

iubit”, deci în strânsã relaþie de iubire 

cu Tatãl, care se realizeazã prin 

Duhul Sfânt, ce coboarã asupra Lui. 

Faptul cã cerul „s-a deschis” 

reprezintã apropierea totalã între cer 

ºi pãmânt, sau între Dumnezeu ºi 

Fiul sãu, dar astfel între Dumnezeu 

ºi oameni, pentru cã Isus a dãruit 

tuturor aceastã relaþie filialã cu 

Dumnezeu. De asemenea, ºi relaþia 

cu Duhul Sfânt – suflul vital, spiritul 

de viaþã dãtãtor – relevã cine este 

Isus. Imediat dupã botez, Isus se 

retrage în deºert, însã nu acþioneazã 

niciodatã doar din proprie iniþiativã, 

ci mereu în comuniune cu Tatãl, prin 

Duhul Sfânt: „Duhul L-a mânat în 

pustie”. Altfel spus, Isus ascultã 

vocea Duhului, nu doar cu cugetul, 

ci ºi cu toatã fiinþa – ascultã ºi 

înfãptuieºte. 

Putem privi deci de acum aceastã 

sãrbãtoare ca fiind mai mult decât un 

act formal, de „spãlare”. Faþã de 

riturile de purificare care implicau 

scufundarea în apã, cunoscute în 

Israel, botezul lui Ioan Botezãtorul 

primeºte o calitate în plus, devine un 

act unic, de convertire, „metanoia”: 

schimbare de mentalitate, schimbare 

a gândirii, care are loc prin 

intervenþia decisivã a lui Dumnezeu, 

invocat de botezãtor. Însã Ioan 

Botezãtorul este conºtient cã „dupã 

mine va veni unul mai mare, care 

boteazã cu Duhul Sfânt”. Cu alte 

cuvinte, schimbarea de mentalitate 

care ni se cere poate fi aceea de a nu 

gândi doar individual, la nivelul egoului, 

ci de a ne ºti mereu în relaþie de 

iubire cu Sfânta Treime, ºi de a 

acþiona sub impulsul acestei iubiri 

nesecate. 

Silvia Silvia Toma 

Toma 


21

Benedict al XVI-lea invocã 

binecuvântarea lui Dumnezeu asupra 

lumii. La Liturghia de început de an 

2012, prezidatã în Bazilica Sfântul 

Petru în solemnitatea Sfintei Maria 

Nãscãtoare de Dumnezeu ºi în cea dea 

45-a Zi Mondialã a Pãcii, Pontiful 

adreseazã urarea sa întregii omeniri 

pentru ca sã-l primeascã pe Cristos, 

Principele pãcii. 

Omenirea cautã pacea, aspirã la 

dreptate, doreºte iubirea iar Papa 

indicã strada pentru a ajunge la ele. 

Ea consistã în a privi spre Maria, 

Mama lui Dumnezeu, „care l-a primit 

pe Isus în ea însãºi ºi l-a dat la luminã 

pentru toatã familia umanã” purtând 

adevãrata binecuvântare întregii lumi: 

• Asemenea Mariei, Biserica este 

mediatoare a binecuvântãrii lui 

Dumnezeu pentru lume: o obþine 

primindu-l pe Isus ºi o transmite 

purtându-l pe Isus. El este milostivirea 

ºi pacea pe care lumea de la sine nu o 

poate da ºi de care are nevoie mereu 

la fel ºi chiar mai mult decât de pâine. 

„Educarea tinerilor la dreptate ºi la 

pace” este tema Mesajului Papei 

pentru aceastã Zi: este o îndatorire care 

îi priveºte pe toþi – afirmã Benedict al 

XVI-lea – iar „familia umanã, dupã 

tragediile celor douã rãzboaie 

mondiale, a arãtat cã este din ce în ce 

mai conºtientã de aceasta”. Dar 

educarea este azi „o provocare 

decisivã,,,cel puþin din douã motive”: 

• În primul rând, deoarece în era 

actualã caracterizatã de mentalitatea 

tehnologicã, a voi sã educi ºi nu doar 

sã instruieºti nu este sigur, ci este o 

opþiune; în al doilea rând, deoarece 

cultura relativistã pune o chestiune 

radicalã: mai are încã sens a educa?... 

ºi apoi la ce sã educi?” 

ªi mai departe adaugã: 

• În faþa umbrelor care astãzi 

întunecã orizontul lumii, a-ºi asuma 

responsabilitatea de a educa tinerii la 

cunoaºterea adevãrului, la valorile 


V V A A T T I I C C A A N 

N 

Papa Papa invocã invocã binecuvântarea binecuvântarea lui lui Dumnezeu Dumnezeu asupra asupra umanitãþii: 

umanitãþii: 

educarea educarea tinerilor tinerilor la la dreptate dreptate dreptate ºi ºi la la pace pace pace este este o o sarcinã sarcinã sarcinã urgentã urgentã pentru pentru pentru toþi 

toþi 

fundamentale ale existenþei, la virtuþile 

intelectuale, teologice ºi morale, 

înseamnã a privi spre viitor cu 

speranþã. 

Petru tineri „astãzi mai mult decât 

oricând – subliniazã Papa – este indispensabil 

a învãþa valoarea ºi metoda 

convieþuirii paºnice, a respectului 

reciproc, a dialogului ºi înþelegerii”: 

• Tinerii sunt din natura lor deschiºi 

acestor atitudini, dar tocmai realitatea 

socialã în care cresc poate sã-i poarte 

la a gândi ºi acþiona în mod opus, pânã 

ºi intolerant ºi violent. Numai o 

educaþie solidã a conºtiinþei lor îi poate 

feri de aceste riscuri ºi face capabili 

sã lupte mereu ºi numai contând pe 

forþa adevãrului ºi a binelui. 

Papa indicã responsabilitatea 

educativã a familiei, a ºcolii ºi chiar a 

religiilor, chemate sã facã cunoscut cã 

„Dumnezeu este iubire, este drept ºi 

paºnic”: 

• Este vorba în mod esenþial de a-i 

ajuta pe cei mici, copii, adolescenþi, 

sã dezvolte o personalitate care uneºte 

un profund simþ al dreptãþii cu 

respectul pentru altul, cu capacitatea 

de a înfrunta conflictele fãrã 

prepotenþã, cu forþa interioarã de a 

mãrturisi binele chiar când costã 

sacrificiu, cu iertarea ºi cu 

reconcilierea. Astfel vor putea deveni 

oameni, bãrbaþi ºi femei, cu adevãrat 

paºnici ºi fãuritori de pace. 

În Isus „iubirea ºi adevãrul” – 

încheie Papa – s-au întâlnit, „dreptatea 

ºi pacea s-au îmbrãþiºat”: 

• Isus este o cale practicabilã, 

deschisã tuturor. Este calea pãcii. 

Astãzi Fecioara Mamã ne-o indicã, ne 

aratã Calea: sã o urmãm! ªi tu, Sfântã 

Maicã a lui Dumnezeu, însoþeºte-ne 

cu ocrotirea ta. Amin. 

La ora prânzului Papa s-a prezentat 

la fereastra biroului sãu particular ºi a 

recitat rugãciunea „Angelus – Îngerul 

Domnului” împreunã cu mii de 

pelerini reuniþi în Piaþa Sfântul Petru. 

În alocuþiunea sa, Pontiful a revenit 

asupra necesitãþii urgente de a oferi 

tinerilor noi posibilitãþi pentru viaþa lor: 

• Tinerii privesc astãzi cu o anumitã 

neliniºte la viitor, manifestând aspecte 

ale vieþii lor ce meritã atenþie, precum 

dorinþa de a primi o formare care sã-i 

pregãteascã în mod mai profund la 

înfruntarea realitãþii, a dificultãþii de a 

forma o familie ºi la a gãsi un loc de 

muncã stabil, capacitatea efectivã de 

a contribui la lumea politicii, culturii 

ºi economiei pentru construirea unei 

societãþi cu o faþã mai umanã ºi 

solidarã. 

Apoi a lansat un apel responsabililor 

naþiunilor, cerându-le sã se 

angajeze pentru pace: pentru ca „sã 

înceteze rãzboaiele, divizãrile ºi 

duºmãniile între oameni” – a fost 

urarea sa – ºi sã se ajungã la 

„împãcare ºi iertare în zonele de 

conflict” ºi la „o distribuþie mai justã 

a resurselor pãmântului”. 

„Regina pãcii – a fost rugãciunea 

Papei – sã priveascã cu gingãºie la 

toþi copiii marcaþi de violenþã, de 

rãzboi, de persecuþii ºi care sunt în 

cãutarea unei lumi mai fraterne!” Papa 

a adresat apoi „o deferentã urare” 

preºedintelui Republicii italiene, 

Giorgio Napolitano, formulând 

pentru poporul italian „cele mai bune 

auspicii de pace ºi prosperitate pentru 

anul abia început”. 

În fine, a salutat toate iniþiativele 

promovate pentru Ziua mondialã a 

pãcii, amintind Marºul din oraºul 

Brescia organizat de asociaþiile Pax 

Christi ºi Caritas ºi cel de la Roma 

promovat de Comunitatea Sfântul 

Egidiu, fãrã a uita tinerii din Opera 

„Don Orione” ºi familiile „Miºcãrii 

Iubirii Familiale” care în noaptea de 

anul nou au vegheat în rugãciune la 

ieslea din Piaþa Sfântul Petru pentru 

unitate ºi pace în familii ºi între 

naþiuni. 

1 ianuarie 2012 – Radio Radio V VVatican 

V atican

Diözesanjugendzentrum Diözesanjugendzentrum Temeswar 

Temeswar 

Das Thema des Pastoraljahres: „Die christliche Freude” 

Der Schutzpatron des Pastoraljahres: heiliger Philippus Neri (1515-1595, 

Priester, Ordensgründer, Mystiker, gebotener Gedenktag im römischkatholischen 

Kalender am 26. Mai) 

„Freut euch im Herrn zu jeder Zeit! Noch einmal sage ich: Freut euch!” 

(Flp 4,4) 

Diese Aussage des heiligen Paulus ist für uns ein Ruf, dem wir folgen 

sollten, da besonders in Krisenzeiten, wie wir sie gerade erleben, die Freude 

scheinbar verbannt wird. 

Die Freude eines Menschen ist in seinem Temperament verwurzelt: ein 

natürliches Geschenk Gottes an jeden einzelnen. Zugleich hängt die Freude 

sehr stark von der genossenen Erziehung ab: die Eltern und die Familie im 

Allgemeinen können die Entwicklung der Fähigkeit sich zu freuen fördern 

oder einschränken. 

Frohsinn ist jedoch nicht nur ein Ergebnis der Veranlagung oder der 

Erziehung. Die Freude ist vor allem eine persönliche Entscheidung „Ich will 

fröhlich sein!” 

Die Freude erscheint nicht spontan, bloß wenn die sie fördernden 

Bedingungen vorhanden sind; die Freude hat ihre Quelle im Herzen. Sie ist 

nicht etwas, das man von außerhalb bekommt, sondern eine Gabe, die man 

innerlich pflegen muss. Selbst wenn Elemente von außen die Freude 

beeinflussen können, ist sie nicht davon bedingt. 

Wenn ich die Entscheidung froh zu sein und zu leben einmal getroffen 

habe, muss ich mich für die Freude in allem entscheiden, denn froh zu sein ist 

ein Ziel, das man Tag für Tag erkämpfen muss. 

Es gibt eine Art Freude, die – wie der Sauerstoff – der Nährstoff einer 

jeden anderen Freude ist. Ohne sie wird jede Freude egoistisch und stirbt 

schnell. Diese Freude bedeutet sich für den Nächsten aufzuopfern, den 

Menschen aus unserer Umgebung ein wenig Zeit zu schenken. 

Es gibt auch die reine Lebensfreude, die von den einfachsten Dingen – wie 

z.B. der Betrachtung der Natur, einer Begegnung, einer Erfahrung oder sogar 

einem Opfer – genährt wird. Es gibt keine Regel in diesem Bereich. Barfuß 

zu gehen kann für manche eine Quelle der Freude sein und für andere die 

Ursache für Bitterkeit. 

Sich zu freuen ist leicht, wenn man glücklich ist, aber fast unmöglich, 

wenn man müde, erschrocken, krank oder entmutigt ist. Davon ausgehend, 

ist aber trotzdem jeder dazu berufen, die Freude in seinem Herzen zu empfinden. 

Wenn wir lernen werden unseren Egoismus Tag für Tag zu überwinden, sodass 

wir die völlige Gelassenheit der Seele erlangen, dann werden wir auch für die 

tiefsten Freuden bereit sein. 

Die ultimative Grundlage unserer Freude ist die Freude Gottes. Wir wurden 

nach dem Bilde und dem Gleichnis Gottes erschaffen, der selbst froh ist, wie 

wir im Buch Genesis, Kapitel 1, 26 lesen können. Er ist die Verkörperung der 

Freude. Die Propheten werden nie müde einen Gott zu verkünden, der voller 

Freude ist, wenn er mit uns in Kontakt tritt. Gott teilt uns seine Freude mit. Es 

genügt, sie empfangen zu wollen. Die Erfahrung der Liebe Gottes überflutet 

unser Leben mit Freude. 

Liebe Jugendliche, seien wir nicht egoistisch mit der Freude! Wir müssen 

den Mut haben, sie auch anderen zu schenken. Wenn wir sie in unserer 

Umgebung verbreiten, wird sie wachsen. Versuchen wir unser Leben und 

jenes der anderen mit Freude zu füllen. Stecken wir alle mit unserer Freude 

an! Ein fröhlicher Mensch strahlt Freude aus und ist ein Segen für die anderen! 

ANUL ANUL XVIII XVIII NR. NR. 1 

1 

Revistã Revistã Revistã Revistã Revistã lunarã lunarã lunarã lunarã lunarã 

editatã editatã editatã editatã editatã de de de de de Episcopia Episcopia Episcopia Episcopia Episcopia 

Romano-Catolicã Romano-Catolicã Romano-Catolicã Romano-Catolicã Romano-Catolicã Timiºoara Timiºoara Timiºoara Timiºoara Timiºoara 

Adresa Adresa redacþiei redacþiei: redacþiei 

Str. Traian Lalescu, nr. 34, 

320050, Reºiþa 

Tel Tel. Tel 0040-255-213.660 

fax: fax: 0040-255-213.660 

E-mail E-mail: E-mail redactiavcb@yahoo.com 

Nr. Nr. de de aprobare aprobare aprobare: aprobare 510 / a 1994 

ISSN ISSN ISSN 1454 1454 1454 – – 1025 

1025 

Director Director Director responsabi responsabil: responsabi 

pr. Iosif-Csaba Pál. 

Redactori/Colaboratori 

Redactori/Colaboratori: 

Redactori/Colaboratori 

Walter Grundorat, Enikõ Sipos, 

Christine Surdu, Constanþa Bugariu, 

pr. Marian Ilie ªtefãnescu, 

pr. Virgil Fechetã, Elena ªtefãnescu, 

Elfriede Gheorghiþã, Irina Vastag, 

Victoria Roºoagã, Silvia Toma, 

Júlia Megyasszai Biró, Robert Lazu, 

Emil Hodorog, Gerhard Chwoika. 

Difuzare Difuzare ºi ºi abonamente: 

abonamente: 

abonamente: 

Gyula Szabó, Valerica Rebegilã. 

Imprimat la 

Tipografia InterGraf – Reºiþa 

Pentru Pentru abonamente 

abonamente 

Plata abonamentului se poate efectua 

prin mandat poºtal cu menþiunea „Pál 

Iosif-Csaba” sau direct în contul: Parohia 

Romano-Catolicã Reºiþa, deschis la 

sucursala CEC Reºiþa, 

RO89CECECS0136RON0056396 

RO89CECECS0136RON0056396 

- un abonament pentru anul 2012 - 28 28 RON 

RON 

- un abonament pentru strãinãtate - 20 20 Euro 

Euro 

- un abonament susþinãtor 2012 - 70 70 RON 

RON 

S.C. S.C. S.C. REMOTREFF REMOTREFF S.R.L. 

S.R.L. 

CABINET STOMATOLOGIC 

Reºiþa, Str. Progresului 

Bl.2, Sc.V, Ap.8 

Tel. 0255-224.444 

Dr Dr Dr. Dr Dr. 

. . . TREFIL TREFIL TREFIL TREFIL TREFIL ANT ANT ANTONNIO 

ANT ANTONNIO 

ONNIO ONNIO ONNIO 

REMMO REMMO REMMO REMMO REMMO 

Mobil: Mobil: 0722/428033 

0722/428033 

CABINET STOMATOLOGIC &&&&& 

LABORATOR DENTAR 

Reºiþa, 

Str. Laminoarelor nr. 50 

OBTURAÞII OBTURAÞII OBTURAÞII ªI ªI LUCRÃRI 

LUCRÃRI 

DIN DIN COMPOZIT COMPOZIT COMPOZIT ªI ªI ªI PORÞELAN 

PORÞELAN 

PORÞELAN 


23

Urare Urare pentru pentru anul anul anul 2012 

2012 

Sâmbãtã, Sâmbãtã, 26 26 noiembrie noiembrie 2011, 2011, 2011, Centrul Centrul Diecezan Diecezan de de Tineret 

Tineret 

Aho, Aho, aho aho .... .... 

.... 

din din cadrul cadrul Episcopiei Episcopiei Romano-Catolice Romano-Catolice din din din Timiºoara Timiºoara ºi ºi Parohia 

Parohia 

În În lung lung ºi-n ºi-n lat 

lat 

romano-catolicã romano-catolicã din din Lupac Lupac au au au organizat organizat organizat întâlnirea întâlnirea tinerilor 

tinerilor 

Toatã oatã þara þara am am umblat, 

umblat, 

catolici catolici din din Arhidiaconatul Arhidiaconatul Montan. Montan. Întâlnirea Întâlnirea a a a început început cu cu o 

o 

Am Am urat urat urat ºi-am ºi-am colindat. colindat. (...) 

(...) 

meditaþie, meditaþie, pregãtitã pregãtitã de de cãtre cãtre pr pr. pr . T TTamás 

TT 

amás Bene, Bene, responsabil responsabil diecezan 

diecezan 

pentru pentru pastoraþia pastoraþia tineretului... 

tineretului... 

(...) (...) ªi ªi venind venind acum acum aici, 

aici, 

Ca Ca la la cei cei mai mai buni buni amici, 

amici, 

Vã Vã Vã urez urez urez prosperitate, 

prosperitate, FOTO: FOTO: 2_2 

2_2 

Un Un An An Nou Nou mai mai bun bun în în toate! toate! 

toate! 

S-aveþi S-aveþi inima inima voioasã 

voioasã 

Bucurie Bucurie multã-n multã-n casã! 

casã! 

Binecuvântãri Binecuvântãri divine 

divine 

Sã Sã le le primeascã primeascã oricine! 

oricine! 

Cu Cu credinþã credinþã neclintitã 

neclintitã 

Sã Sã învingeþi învingeþi în în ispitã! 

ispitã! 

Pacea Pacea sã sã nu nu nu vã vã lipseascã 

lipseascã 

Toatã oatã oatã viaþa viaþa viaþa pãmânteascã! 

pãmânteascã! 

pãmânteascã! 

Sã Sã fugiþi fugiþi fugiþi de de rãutate, 

rãutate, 

Sã Sã þineþi þineþi la la demnitate demnitate (...) (...) 

(...) 

(...) (...) Ne Ne dorim dorim ca ca sã sã aparã 

aparã 

Pentru Pentru toþi toþi o o primãvarã. primãvarã. 

primãvarã. 

Sã Sã trãiascã trãiascã la la un un loc loc 

loc 

În În respectul respectul reciproc, 

reciproc, 

ªi ªi creºtini creºtini creºtini ºi ºi musulmani 

musulmani 

ªi ªi ªi arabi arabi ºi ºi africani! 

africani! 

Nimenea Nimenea deosebit 

deosebit 

Sã Sã nu nu fie fie fie prigonit! 

prigonit! 

Semnele Semnele religioase religioase 

religioase 

De De prin prin prin ºcoli ºcoli nu nu fie fie fie scoase! 

scoase! 

FOTO: FOTO: 2_4 

2_4 

Mai Mai degrabã degrabã sã sã se se se scoatã 

scoatã 

De De prin prin inimi inimi ura ura toatã 

toatã 

Aºa Aºa cum cum cere cere Cristos 

Cristos 

Ca Ca s-avem s-avem traiul traiul frumos. 

frumos. 

S-avem S-avem mai mai mai mulþi mulþi sfinþi sfinþi în în ramã 

ramã 

Pe Pe perete, perete, în în icoanã: 

icoanã: 

Papi, Papi, Papi, episcopi, episcopi, episcopi, credincioºi, credincioºi, 

credincioºi, 

Ce-au Ce-au uimit uimit pe pe pãcãtoºi pãcãtoºi 

pãcãtoºi 

Prin Prin Prin viaþa viaþa mereu mereu mereu plãcutã, plãcutã, 

plãcutã, 

Sincerã, Sincerã, Sincerã, neprefãcutã. neprefãcutã. (...) 

(...) 

FOTO: FOTO: 2_6 2_6 

2_6 

(...) (...) Anul Anul Nou Nou s-aducã-n s-aducã-n dar dar 

dar 

Fiecãruia Fiecãruia mult mult har! 

har! 

S-aveþi S-aveþi multã multã sãnãtate, 

sãnãtate, 

Zile Zile binecuvântate! 

binecuvântate! 

Bucuroºi Bucuroºi ºi ºi fericiþi 

fericiþi 

Întru Întru mulþi mulþi ani ani sã sã trãiþi! 

trãiþi! 

(fragment (fragment din din Urare Urare pentru pentru anul anul anul 2012 2012 de de pr pr. pr . Eugen Eugen Budãu) 

Budãu) 

... ... ºi ºi sr sr. sr . Mariana Mariana Mariana Muþiu, Muþiu, referent referent referent de de tineret, tineret, urmatã urmatã de de discuþii 

discuþii 

sursa: sursa: ercis.ro 

ercis.ro 

ºi ºi activitãþi activitãþi în în grupuri grupuri mici. mici. Dupã-amiaza, Dupã-amiaza, la la ora ora ora 16:30 16:30 în în cadrul 

cadrul 

sfintei sfintei sfintei liturghii liturghii a a avut avut loc loc aprinderea aprinderea aprinderea primei primei lumânãri lumânãri lumânãri de de Advent. 

Advent. 

La La aceastã aceastã manifestare manifestare au au participat participat tineri tineri ºi ºi ºi din din celelalte 

celelalte 

arhidiaconate arhidiaconate arhidiaconate ale ale ale Diecezei Diecezei Diecezei de de de Timiºoara. Timiºoara. 

Timiºoara. 



2_1 


2_3 


2_5

fisier primit vita ianuarie

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?