ghid mediu1 - Curtea de Conturi

GHIDPRIVINDEFECTUAREAAUDITULUI DE MEDIUBucureşti,2013

ISBN 978-973-0-14680-6Tip#rit la C.N. „Imprimeria Na]ional#” S.A.

GHIDPRIVIND EFECTUAREAAUDITULUI DE MEDIU– UZ INTERN –București,2013

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aISBN 978-973-0-14680-62

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iCuprinsACRONIME ȘI ABREVIERI 5INTRODUCERE 91. Cadrul general referitor la elaborarea Ghiduluiprivind efectuarea auditului de mediu 92. Aspecte și noțiuni generale referitoare la mediu și dezvoltare durabilă 102.1 Despre mediul înconjurător 122.2 Scurt istoric al dezvoltării durabile 152.3 Dezvoltarea durabilă la nivel de program 172.4 Obiective prioritare de mediu 213. Auditul de mediu – concept şi importanţă 28CAPITOLUL I - Desfășurarea auditului de mediu 311.1 Procesul auditului de mediu. Problematica de mediu în cadrulauditului performanței, financiar și de conformitate 311.2 Procedura de apelare la serviciile unui expert 57CAPITOLUL II - Auditarea sistemelor de management al mediului.Administrarea verde de către administrația centrală și locală 582.1 Prezentarea standardului ISO 14001 602.2 Prezentare EMAS (Eco-management and Audit Scheme) 65CAPITOLUL III - Auditul dezvoltării durabile 713.1 Strategiile de dezvoltare durabilă 713.2 Țintele și indicatorii dezvoltării durabile 723.3 Aria de cuprindere a studiilor de dezvoltare durabilă 733.4 Tehnici analitice de reconciliere a preocupărilor de natură economică,de mediu sau de natură socială 73CAPITOLUL IV - Auditul privind poluarea apei 744.1 Noțiuni generale privind apa și poluarea apei 744.2 Principalele aspecte avute în vedere în cadrulauditului apei și prevenirii poluării apei 754.3 Auditul de conformitate privind apa și poluarea apei 764.4 Auditul performanţei privind poluarea apei 77CAPITOLUL V - Auditul privind biodiversitatea 795.1 Noțiuni generale privind biodiversitatea 795.2 Principalele aspecte avute în vedere în cadrul auditului biodiversității 825.3 Auditul de conformitate cu privire la biodiversitate 835.4 Auditul de performanţă privind biodiversitatea 83CAPITOLUL VI - Auditul privind poluarea aerului 856.1 Noțiuni generale referitoare la aer 856.2 Principalele aspecte avute în vedere în cadrul auditului poluării aerului 856.3 Auditul de conformitate privind poluarea aerului 856.4 Auditul performanței privind poluarea aerului 86CAPITOLUL VII - Auditul privind managementul deșeurilor 887.1 Noțiuni generale referitoare la deșeuri 887.2 Principalele aspecte avute în vedere în cadrulauditului managementului deşeurilor 927.3 Auditul de conformitate al managementului deşeurilor 933

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a7.4 Audit de performanţă pe problematica deşeurilor 93CAPITOLUL VIII - Indicatori de mediu 96CAPITOLUL IX - Efectuarea auditului acordurilor internaționale de mediu.Cooperarea între Instituțiile Supreme de Audit 1029.1 Audituri paralele. Definire, modalități și etape de desfășurare 1029.2 Audituri comune. Aspecte privind realizarea acestor tipuri de audituri 1039.3 Audituri coordonate. Posibilități de utilizare a acestui gen de audit,modalități de cooperare internațională 1049.4 Modul de realizare al acestor tipuri de audituri 105CAPITOLUL X - Cadrul legal care reglementează aspecteprivind protecția mediului 10710.1 Reglementările legale specifice protecţiei mediului 10710.2 Chestionar pentru verificarea unor aspecte privind reglementărilede protecție a mediului la autoritățile administrației publice centrale 11210.3 Chestionar pentru verificarea unor aspecte privind reglementărilede protecție a mediului la autoritățile administrației publice locale 117ANEXE 124ANEXA 1 Instituţii naționale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului 126ANEXA 2 Instituţii internaţionale şi europene cuatribuţii în domeniul protecţiei mediului 132ANEXA 3 Indicatori de mediu 134ANEXA 4 Listă de verificare pentru auditul intern de mediu 137ANEXA 5 Nivelul 4 al cadrului standardelor internaționaleale Instituțiilor Supreme de Audit 138ISSAI 5110 Linii directoare privind efectuarea auditului de mediu 139ISSAI 5120 Auditul de mediu și auditul de regularitate 169ISSAI 5130 Dezvoltarea durabilă: Rolul Instituțiilor Supreme de Audit 184ISSAI 5140 Metode de cooperare între SAI-uri în auditulacordurilor internaționale de mediu 214ISSAI 3000A Anexe la liniile directoare privind auditul performanțeiAnexa 6 - Auditurile de performanță în cadrul auditurilor de mediu 228Bibliografie 235Glosar de termeni 2364

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iACRONIME ȘI ABREVIERIAL-21ANPMCERESCSDCSNREMASESMEUROSAIEUROSTATINSISOINTOSAIISSAIIUCNOCDEOMMPOS MediuPRGDSMIARSMMUNCCDUNCEDUNECEUNEPWCEDVABIPCCAgenda Locală pentru secolul XXIAgenţia Naţională pentru Protecţia MediuluiCertificarea Standardelor de MediuComisia pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor UniteCadrul Strategic Naţional de ReferinţăSchema comunitară de management de mediu şi auditEvaluarea strategică de mediuOrganizația Instituțiilor Supreme de Audit din EuropaOficiul de Statistică al Comunităților EuropeneInstitutul Național de StatisticăOrganizaţia Internaţională pentru StandardizareOrganizaţia Internațională a Instituţiilor Supreme de AuditStandard internațional al Instituțiilor Supreme de AuditUniunea Internaţională pentru Conservarea NaturiiOrganizaţia pentru Colaborare şi Dezvoltare EconomicăOrganizația Meteorologică MondialăProgramul Operaţional Structural de MediuPlan Regional de Gestionare a DeşeurilorSistemului de Monitoring Integrat al Apelor din RomâniaSistem de management de mediuConvenţia Naţiunilor Unite pentru Combaterea DeşertificăriiConferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi DezvoltareComisia Economică a ONU pentru EuropaProgramul Naţiunilor Unite pentru MediuComisia Mondială pentru Mediu și DezvoltareValoare adăugată brutăGrupul interguvernamental de experţi privind schimbările climatice5

6C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iHOTĂ RÂREprivind aprobarea Ghidului privind efectuarea auditului de mediuAvând în vedere Nota nr. 40124/14.02.2013 privind proiectul Ghidului privind efectuareaauditului mediului, prezentat spre dezbatere membrilor Plenului,În baza prevederilor art. 58 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şifuncţionarea Curţii de Conturi, republicată şi ale art. 5 pct. 5.3 din Regulamentul propriu alPlenului Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 153/15.12.2010,În temeiul prevederilor art. 59 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionareaCurţii de Conturi, republicată,Plenul Curţii de Conturi, întrunit în şedinţa din data de 20 februarie 2013, adoptă prezentaH O T Ă R Â R EArt. 1 - Se aprobă Ghidul privind efectuarea auditului de mediu, prevăzut în anexa careface parte integrantă din prezenta hotărâre.Art. 2 - Ghidul privind efectuarea auditului de mediu se tipărește sub formă de broșură,într-un număr de 160 exemplare și se publică pe pagina de internet a Curții de Conturi.Art. 3 - Ghidul privind efectuarea auditului de mediu intră în vigoare la data de01.03.2013.Art. 4 - Conducătorii departamentelor de specialitate și cei ai structurilor teritorialeurmează să dezbată conținutul Ghidului privind efectuarea auditului de mediu cu auditoriipublici externi din subordine.Art. 5 - Prevederile prezentei hotărâri sunt aduse la îndeplinire de către toate structurilede specialitate ale Curții de Conturi.PREŞEDINTE,NICOLAE VĂCĂROIUNr. 4120 februarie 20137

8C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iINTRODUCERE1. Cadrul generalreferitor la elaborarea Ghidului privind efectuarea auditului de mediuPlenul Curții de Conturi a României a stabilit elaborarea de Ghiduri de audit pe domeniide activitate care intră în sfera de competență a departamentelor de specialitate, în scopul armonizăriicu buna practică internațională și facilitării implementării standardelor de audit aleCurții de Conturi, elaborate în conformitate cu Standardele Organizației Internaționale a InstituțiilorSupreme de Audit (INTOSAI).În acest context, Plenul Curții de Conturi a aprobat ca elaborarea Ghidului privind efectuareaauditului de mediu să fie realizată de către direcția de specialitate din Departamentul XI,în prezent aflată la Departamentul IX, în a cărui competență de control/audit intră coordonareaverificării constituirii, utilizării și gestionării resurselor financiare privind protecția mediului,conform atribuțiilor, competențelor și obiectivelor stabilite prin Regulamentul de organizare șifuncționare aprobat de plen și prin punctul 40 lit. d8 și punctul 82 lit. a3 din Regulamentulprivind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificareaactelor rezultate din aceste activități.La elaborarea Ghidului privind efectuarea auditului de mediu, au fost avute în vedereurmătoarele:‣ Liniile directoare pentru auditul de mediu - (Nivelul 4 al cadrului standardelor internaționaleale Instituțiilor Supreme de Audit - ISSAI):ISSAI 5110ISSAI 5120ISSAI 5130ISSAI 5140Linii directoare privind efectuarea auditurilor de mediuAuditul de mediu şi Auditul de RegularitateDezvoltarea Durabilă: Rolul Instituţiilor Supreme de AuditMetode de cooperare între SAI-uri în auditul acordurilor internaționale de mediu‣ ISSAI 3000, Linii directoare privind auditul performanței, Anexa 6 – Auditurile deperformanță în cadrul auditurilor de mediu;‣ Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi,precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin HotărâreaPlenului nr. 130 din 4 noiembrie 2010;‣ Standardele de audit ale Curții de Conturi a României, aprobate prin Hotărârea Plenuluinr. 22 din 16 februarie 2011;‣ Cele mai bune practici de audit de mediu.La elaborarea Ghidului privind efectuarea auditului de mediu s-a urmărit ca principiilegeneral acceptate pentru auditul de mediu să fie evidenţiate aşa cum sunt ele prezentate în liniiledirectoare INTOSAI pentru punerea în aplicare a standardelor de audit al mediului, dar s-au avut în9

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i avedere, totodată, şi bunele practici actuale în domeniu mediului. Prin modul de prezentare, Ghidulîncurajează exercitarea raţionamentului profesional în toate etapele procesului de audit de mediu,ceea ce este esenţial, având în vedere diversitatea potenţialelor teme de audit de mediu, a obiectivelor,precum şi a metodelor de colectare şi de analiză a datelor disponibile în auditul de mediu.Auditul de mediu presupune verificarea unor aspecte de mediu, printre care: poluareaaerului, a biodiversității, a apei, produsele chimice, schimbările climatice, mediul şi sănătatea,energia, utilizarea solurilor, resursele naturale, zgomotul, deşeurile.Ghidul privind efectuarea auditului de mediu include auditarea unor teme specifice demediu, după cum urmează: managementul deșeurilor, poluarea aerului, poluarea apei și a biodiversității.De asemenea, au fost tratate aspecte privind auditul dezvoltării durabile, aria decuprindere și problematica acestuia.2. Aspecte și noțiuni generale referitoare la mediu și dezvoltare durabilăMediul înconjurător şi starea sa reprezintă una dintre problemele majore ale omenirii şi, caurmare, trebuie să fie în permanenţă în atenţia individului, dar şi a colectivităţilor umane. Mult maieficientă decât abordarea corectivă, menită a rezolva efectele, se dovedeşte a fi o abordarepreventivă a problemelor de mediu, care vizează eliminarea cauzelor,ceea ce implică eforturi materiale şi financiare, inclusiv termene maireduse, iar ignorarea acestei probleme sau tratarea superficială a eipoate conduce la rezultate dezastruoase pe plan local, naţional,regional sau global.De-a lungul ultimilor 20 de ani, gradul de conştientizare aproblemelor privind mediul înconjurător la nivel mondial a crescutrapid, punându-se un accent special pe probleme cum ar fi epuizareastratului de ozon, distrugerea pădurilor tropicale sau încălzireaglobală. Cunoştinţele dobândite şi experienţa crescută privindaspectele de mediu în această perioadă au dus la o regândire a rolului şi responsabilităţilor, atât aautorităților publice (la nivel central, local și a instituțiilor subordonate acestora), cât și aramurilor industriale.În cadrul INTOSAI, aspectele de audit privind domeniul mediului au devenit din ce în cemai importante, unele dintre schimbările cruciale care au avut loc la nivel global fiind reflectate înISSAI 5110, Linii directoare privind efectuarea auditului de mediu şi vizează, după cum urmează:• extinderea reglementărilor legate de mediu de către autorităţile locale și de stat;• creşterea costului de protecţie a mediului, atât pentru sectorul privat, cât şi pentru celpublic. Resursele cheltuite de către cele două sectoare cu privire la controlul poluării aucrescut, iar atât societățile comerciale cât şi organismele guvernamentale sunt în căutareaunor modalităţi mai eficiente de a rezolva problemele legate de conformitate;• conştientizarea problemelor legate de mediu în rândul instituţiilor financiare, atâtnaţionale cât şi internaţionale. Presiunea şi controlul exercitate de către aceste instituţiioferă guvernelor şi companiilor un impuls pentru a oferi o examinare mai aprofundată aproblemelor de mediu;• în urma Conferinței Națiunilor Unite privind problemele legate de mediu din Rio deJaneiro din anul 1992, guvernele și companiile din întreaga lume au fost mai preocupatede dezvoltarea durabilă.10

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iAvând în vedere că unele entități publice, prin activitățile pe care le desfășoară, pot afectamediul, s-a impus necesitatea ca acestea să fie responsabilizate pentru acţiunile lor, pe baza unorrapoarte. Pe măsură ce a crescut încrederea în constatările acestor rapoarte asupra mediului, arezultat firesc și nevoia ca entitățile să fie supuse unui audit independent.Ca urmare a implicării Instituțiilor Supreme de Audit în această activitate și noua abordarea problemelor de mediu, subiectul a fost analizat și dezbătut pe larg în cadrul INTOSAI.Având în vedere importanța domeniului respectiv, în cadrul INTOSAI s-a creat un grupde lucru legat de problemele privind mediul (WGEA) 1 . De-a lungul ultimilor ani, Grupul delucru privind auditul de mediu a încurajat SAI-urile să efectueze programe și audituri privindproblemele de mediu, contribuind la dezvoltarea capacităţii SAI-urilor de a realiza acesteobiective. Practica auditului de mediu este acum comună în numeroase SAI-uri. În ultimuldeceniu, s-au efectuat mai mult de 2.000 de audituri de mediu, fiind abordată problematica demediu în cadrul auditurilor de regularitate (financiar şi de conformitate) şi de performanţă.Pentru orientarea eforturilor sale, Grupul de lucru pregăteşte un plan de lucru la fiecare trei ani,în conformitate cu procedurile stabilite de INTOSAI. Aceste planuri sunt aprobate de cătremembrii INTOSAI la Congresele trienale ale INTOSAI.În cadrul comunității INTOSAI, se consideră că dezvoltarea durabilă şi protecţiamediului trebuie să constituie obiectul unui audit independent efectuat de Instituțiile Supreme deAudit. Respectând valorile cele mai înalte ale profesionalismului, independenţei, obiectivității şitransparenţei şi printr-o cooperare eficientă pe probleme de mediu de interes comun, SAI-urilepot aduce contribuţii semnificative în abordarea problemelor de dezvoltare durabilă, care devintot mai regionale, în condiţiile globalizării degradării mediului. Pe plan internațional, degradareamediului şi practicile în materie de dezvoltare durabilă rămân în continuare o provocareimportantă, SAI-urile identificând mai multe problematici care trebuie abordate pentru a sporiimpactul auditurilor efectuate, şi anume: rolul SAI-ului în auditul angajamentelor de dezvoltare durabilă asumate de către guverneşi al altor angajamente asumate prin intermediul acordurilor multilaterale de mediu,precum şi dacă acest rol ar trebui intensificat; sporirea gradului de conştientizare internaţională a auditului mediului; necesitatea dezvoltării contabilităţii de mediu şi a sistemelor pentru adoptarea rapoartelorprivind dezvoltarea durabilă; consolidarea capacităţilor instituționale în cadrul SAI-ului.Din punct de vedere financiar, problemele dezvoltării ecologice sunt foarte semnificativeîn plan material. Acestea includ cheltuieli directe, precum și diverse mecanisme ce vizeazătransferul de asistenţă financiară. Din acest motiv este important ca Instituțiile Supreme de Auditsă se asigure că aceste fonduri sunt contabilizate corect şi cheltuite în conformitate cu principiilede protecţie a mediului şi de dezvoltare durabilă.1INTOSAI-WGEA – Grup de lucru privind activitatea de audit al mediului din cadrul Organizației Internaționale aInstituțiilor Supreme de Audit11

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a2.1 Despre mediul înconjurătorDespremediulînconjurătorDegradareamediuluiînconjurătorImpactuldegradăriiasupramediuluiînconjurătorPrin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul deelemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţioneazăviaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noţiuni încadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatearelaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului,cele care sunt ori nu sunt resimţite.În Legea nr. 265/29.06.2006 – Legea protecţiei mediului din România,mediul este definit ca ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul,apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice,precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementeleenumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi spirituale.Mersul neobosit spre dezvoltare, industrializare şi spre urbanizarea încreştere a condus la degradarea mediului. Degradarea mediului are loc atunci cândresursele naturale, cum ar fi copacii, habitatul, pământul, apa şi aerul suntconsumate mai repede decât le poate reface natura, atunci când poluarea are carezultat daune ireparabile asupra mediului sau atunci când oamenii distrug saudeteriorează ecosistemele în procesul de dezvoltare. Degradarea mediului poatelua multe forme, incluzând, dar nelimitându-se la deşertificare, despădurire, dispariţieşi radioactivitate. Unele dintre cauzele majore ale degradării includ suprapopularea,extinderea urbană, poluarea industrială, deversarea deşeurilor, agriculturaintensivă, pescuitul excesiv, industrializarea, introducerea de speciiinvazive şi lipsa unor reglementări privind mediul. Teoretic, consecințele degradăriimediului înconjurător pe termen lung ar rezulta în medii locale care nu maisunt în măsură să susţină populaţiile umane. O astfel de degradare la o scarămondială, în situația în care nu este ameliorată, ar însemna dispariţia umanității.Degradarea mediului în toată lumea a condus la o imagine foarte sumbră astării actuale a resurselor naturale. Creşterea poluării apei, poluarea atmosferică,poluarea zonelor de coastă, scăderea suprafețelor pădurilor, creşterea emisiilor degaze cu efect de seră, exploatarea excesivă a terenurilor, deversarea deşeurilor şicreşterea poluanţilor au contribuit la ameninţările cu care se confruntă biodiversitateaşi ecologia. În cele ce urmează, vom discuta impactul degradării mediuluiîn ceea ce privește apa, terenurile, pădurile, biodiversitatea, clima, atmosfera şizonele marine/de coastă:Apa: Agricultura şi activităţile conexe utilizează mai mult de 70% din apadulce. Până la mijlocul anilor 1990, 40% din populația lumii a fost grav afectatăde lipsa apei. Până în 2025, două treimi din populaţia lumii ar putea trăi în ţăricare se confruntă cu deficite serioase de apă.Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteiaeste o problema actuală cu consecințe mai mult sau mai puțin grave asupra populației.Prin poluarea apei, se înțelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice șibiologice ale apei, produsă direct sau indirect de activitățile umane și care face caapele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizareera posibilă înainte de a interveni alterarea. Efectele poluării resurselor de apă suntcomplexe și variate, în funcție de natura și concentrația substanțelor impurificatoare.12

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iUtilizarea terenurilor: Pășunatul excesiv provoacă pagube pentru 20%-35% din păşuni și pajişti. Acest lucru cauzează eroziunea solurilor, estimată la25 miliarde t/an la nivel mondial. Mai mult de 250 de milioane de oameni suntdirect afectaţi de deşertificare. Deșertificarea afectează aproape un sfert dinsuprafața totală a uscatului și în jur de 70% din regiunile aride ale lumii seconfruntă cu degradări intensificate. Cauzată, în general, de pășunat și defolosirea excesivă a solului sărăcăcios și strâns legată de sărăcia rurală și defoamete, deșertificarea amenință existența a peste un miliard de oameni din peste100 de țări.Pădurile: Mai mult de 220 de milioane de hectare de păduri tropicale aufost distruse între anii 1975-1990, în special pentru producţia de alimente. Rataanuală de pierdere a pădurilor naturale este estimată la peste 14,6 milioane ha şidefrişarea pădurilor tropicale este de aproape 1% anual. În ultimul deceniu,lumea a pierdut în total 94 milioane ha de pădure. Cea mai mare rată dedespădurire se înregistrează în țările în curs de dezvoltare din zonele tropicale,unde s-au pierdut, în ultimul deceniu, 4% din păduri. Jumătate din ecosistemelede coastă ale lumii au fost degradate de factorul antropic. În Europa, proporțiaeste de 80%, iar în Asia de 70%.Biodiversitatea: Biodiversitatea reprezintă variabilitatea organismelor dincadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale și complexele ecologice.Aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică și diversitatea ecosistemelor.În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversităţii, cuconsecinţe profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea omului. Cauzeleprincipale sunt schimbările produse în habitatele naturale, schimbări datoratesistemelor de producţie agricolă intensivă, construcţiilor, exploatării carierelor,exploatării excesive a pădurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor şi solurilor, invaziilorde specii străine, poluării şi – din ce în ce mai mult – schimbărilor climatice.Schimbările climatice: Acestea reprezintă una dintre cele mei mari ameninţăridin punctul de vedere al mediului, social şi economic. Încălzirea sistemuluiclimatic se produce fără echivoc, după părerea Grupului interguvernamentalde experţi privind schimbările climatice (IPCC). Observaţiile indică creşteriale temperaturii medii a aerului şi a oceanului, topirea zăpezii şi a gheţii pesuprafeţe mari şi creşterea nivelului mediu global al mării. Este foarte probabilca, în mare parte, încălzirea să poată fi pusă pe seama emisiilor de gaze cu efectde seră provenite din activităţile umane.Cauzele acestui fenomen complex sunt naturale (schimbările activităţiisolare, modificările pe termen lung legate de orbita Pământului, procesele naturaleinterne ale sistemului climatic) şi antropologice (creşterea concentraţieiatmosferice de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de seră). În sens restrâns,schimbarea climatică indică modificări semnificative ale elementelor climatice încursul unei perioade determinate, cu efecte economice, sociale şi de mediu.Schimbarea climatică este o problemă de mediu care determină riscuri în procesulde dezvoltare (European Communities, 2009).Pe baza datelor furnizate de Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP), încalitate de autoritate publică centrală din România pe probleme de mediu, prinanexa la O.M. nr. 1170/29.09.2008 privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice,au fost identificate o serie de manifestări ale fenomenului de schimbare13

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aAudit demediuclimatică pe teritoriul României, cu implicaţii economice şi sociale. MMP,defineşte adaptarea la schimbările climatice (O.M. nr. 1170/29.09.2008) astfel:„..abilitatea sistemelor naturale şi antropice de a răspunde efectelor schimbărilorclimatice, incluzând variabilitatea climatică şi fenomenele meteorologiceextreme, pentru a reduce potenţialele pagube, a profita de oportunităţi sau aface faţă consecinţelor schimbărilor climatice”.Atmosfera: Poluarea aerului este o problemă atât la nivel local, cât şi lanivel transfrontalier. Poluanţii aerului emişi într-o ţară pot fi transportaţi în atmosferăşi dăuna sănătăţii umane şi mediului din altă parte. Doi poluanţi, pulberifine în suspensie şi ozonul la nivelul solului, sunt recunoscuţi în prezent ca fiindcei mai semnificativi în ceea ce priveşte impacturile asupra sănătăţii. Expunereamaximă şi pe termen lung poate duce la o varietate de efecte asupra sănătăţii, dela efectele minore asupra sistemului respirator până la mortalitatea prematură.Din 1997, este posibil ca peste 45% din populaţia urbană a Europei să fi fostexpusă unor concentraţii de pulberi de suspensie în atmosferă peste limita UEstabilită să protejeze sănătatea umană; şi este posibil ca o proporţie de peste 60%din aceasta să fi fost expusă unor niveluri ale ozonului care depăşesc valoareaţintă a UE. S-a estimat că 2,5 PM (pulberi fine în suspensie) în aer a redus speranţade viaţă statistică în UE cu mai mult de opt luni.Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzireaglobală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gazeatmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililorfosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă acrescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte gaze, cunoscute sub denumirea degaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui.Din cauza efectului de seră se așteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4°Cpână la 5,8°C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbareminoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificânddistribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.Deşeurile: Deșeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic(sau casnic) de realizare a unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificatedirect în realizarea produsului respectiv. Ele pot fi substanțe, materiale, obiecte,resturi de materii prime provenite din activitățile economice, menajere și de consum.Mai mult de 35% din orașele din țările în curs de dezvoltare au tratat apeleuzate poluate de deșeuri. Între 33-50% din deşeurile solide generate în ţările cuvenituri mici şi medii nu sunt colectate şi sunt lăsate să se deverseze în râuri şimări, provocând astfel o poluare imensă. Lipsa accesului la alimentarea cu apă șila condiţii de salubritate, în milioane de cazuri, a dus la boli și la mai mult de 5milioane de decese în fiecare an.Zonele marine şi de coastă: Aproape o treime din toate recifele de coralipot să dispară în următorii 30 de ani. Peste 2,6 miliarde litri de petrol se scurg înmări în fiecare an. Cea mai mare sursă de poluare este non-accidentală, de lascurgeri până la deversări provenite de la rafinării.Conform Băncii Mondiale, auditul de mediu este o examinare a informaţiilorlegate de respectarea protecției mediului din cadrul unei organizaţii pentrua verifica dacă, sau în ce măsură, acestea sunt conforme cu criteriile de audit specificate.Criteriile pot fi bazate pe standarde de mediu locale, naţionale sau mon-14

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iManagementulpublic cuprivire lamediudiale. Astfel, acesta este un proces sistematic de obţinere şi de evaluare a informaţiilorcu privire la aspectele de mediu.Rolul managementului public cu privire la problemele de mediu se extindela protecția mediului, prevenirea activităților care pot dăuna mediului înconjurătorși introducerea de activități care să elimine efectele negative ale poluăriimediului. În scopul de a-și îndeplini rolul său în domeniul managementuluide mediu, trebuie să fie întreprinse următoarele activități specifice: elaborarea unor politici naționale, legislații și reglementări de mediu; stabilirea de standarde și norme de mediu;acordarea de licențe, inspecții și aplicarea de sancțiuni pentru încălcarea legilor;introducerea unor programe specifice pentru protecția mediului, punerea înaplicare și monitorizarea acestora.2.2 Scurt istoric al dezvoltării durabileElementul cheie al dezvoltării durabile îl reprezintăreconcilierea între procesul de dezvoltare și calitateamediului înconjurător, promovarea procesului integrat deelaborare și luare a deciziilor, atât la nivel global, cât șiregional, național sau local. De asemenea, dezvoltareadurabilă depinde de distribuirea corectă a costurilor șibeneficiilor dezvoltării între generații și națiuni.1972 Stockholm Conferinţa Naţiunilor UniteLa Conferinţa Naţiunilor Unite de la Stockholm, 113 naţiuni prezente îşi manifestă îngrijorareacu privire la modul în care activitatea umană influenţează mediul. Sunt subliniate problemelepoluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul dispariţiilor unor specii şinevoia de a creşte nivelul de trai al oamenilor şi, nu în ultimul rând, se acceptă legăturaindisolubilă între calitatea vieţii şi calitatea mediului pentru generaţiile actuale şi viitoare.1983 Comisia BrundtlandNaţiunile Unite înfiinţează Comisia mondială de mediu şi dezvoltare (World Commissionon Environment and Development) având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului şioferirea de soluţii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societăţii umane. Această comisie afost prezidată de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei la acea dată.Comisia Brundtland a subliniat existenţa a două probleme majore: dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari şi standarde mai înalte de trai pentru unmic procent din populaţie, ci creşterea nivelului de trai al tuturor; dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor noastrenaturale, nici poluarea mediului ambiant.Problema-cheie a dezvoltării durabile este opoziţia între nevoile de creştere ale populaţieişi limitele impuse de resursele planetei, precum şi degradarea continuă a mediului.1987 Raportul BrundtlandComisia Brundtland a elaborat şi publicat documentul "Viitorul nostru comun" (RaportulBrundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza Agendei 21, respectiv aprincipiilor Declaraţiei de la Rio.15

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a1992 Conferinţa de la Rio. Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea(UNCED)Şefi de stat din 120 de ţări participante aduc în centrul atenţiei problemele privind mediulşi dezvoltarea. Dezvoltarea durabilă reprezintă "o nouă cale de dezvoltare care să susţină progresuluman pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat".Scopul declarat al Conferinţei a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice,industriale şi sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă – "sustainabledevelopment". Naţiunile prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare durabilă numitAgenda 21 şi asupra a două seturi de principii: Declaraţia de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltareşi Principiile pădurii. Potrivit Declaraţiei de la Rio "Oamenii au dreptul la o viaţă sănătoasăşi productivă în armonie cu natura; naţiunile au dreptul suveran de a exploata resurseleproprii, fără însă a cauza distrugeri ale mediului în afara graniţelor proprii". Agenda 21 seaxează pe participarea comunităţilor la implementarea politicilor de mediu, pe creşterea roluluieducaţiei în dezvoltarea unei conştiinţe de mediu şi în utilizarea responsabilă a resurselornaturale. În cadrul Conferinţei au mai fost adoptate:‣ Convenţia privind schimbările climatice – ce reprezintă un angajament ferm al ţărilorsemnatare ca până în anul 2000 să-şi reducă emisiile de dioxid de carbon din atmosferă,la nivelul existent în anul 1990;‣ Convenţia privind diversitatea biologică - ce prevede măsurile care trebuie luate pentruprotejarea ecosistemelor şi a diferitelor forme de viaţă.2002 Johannesburg – Summitul Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea DurabilăAcesta constată progresul făcut spre dezvoltarea durabilă şi se reafirmă angajamentulţărilor participante. Principalele probleme discutate: reducerea numărului celor care nu au acces la rezerve de apă potabilă, de la peste 1miliard la 500 milioane până în anul 2015; înjumătățirea numărului celor ce nu au condiţii de salubritate corespunzătoare, la 1,2miliarde; creşterea folosirii surselor durabile de energie şi refacerea efectivelor de peşte secătuite.Acţiuni întreprinse la nivelul Uniunii Europene1972 – Summit-ul de la Paris a evidenţiat necesitatea acordării unei atenţii deosebite protecţieimediului în contextul expansiunii economice şi a îmbunătățirii standardelor de viaţă.1987 – Actul Unic European reprezintă un punct de referinţă al politicii europene de mediu, fiindmenţionată pentru prima dată în cadrul unui tratat al Comunităţii Europene.1993 – Tratatul de la Maastricht a conferit protecţiei mediului un statut complet în cadrulpoliticilor europene.1999 – Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legală a politicii vizând protecţia mediului,precum şi promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii Europene.2000 – Şefii statelor membre UE reuniţi în şedinţa Consiliului European de la Lisabona s-au angajatsă creeze, până în anul 2010, "cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pecunoaştere din lume".2001 – Summit-ul de la Goeteborg, unde a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE.2005 – Comisia a demarat un proces de revizuire a Strategiei de Dezvoltare Durabilă, procescare a cuprins mai multe etape: în februarie 2005, Comisia a publicat o evaluare iniţială şi a trasat o serie de direcţii deurmat. Au fost evidenţiate anumite direcţii de dezvoltare non-durabilă care au avut efecte16

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r inegative: schimbările climatice, ameninţări la adresa sănătăţii publice, creşterea sărăcieişi a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale şi afectarea biodiversităţii; în iunie 2005, şefii de stat şi de guverne din UE au adoptat o declaraţie privind liniiledirectoare ale dezvoltării durabile, care susţinea că Agenda reînnoită de la Lisabona esteo componentă esenţială a obiectivului dezvoltării durabile.2006 – (iunie) a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă.2007 – Tratatul de la Lisabona cuprinde şi protocoale adiţionale privind schimbările climatice şilupta împotriva încălzirii globale. Câteva prevederi ale Tratatului se referă la solidaritatea înprobleme legate de furnizarea de energie şi schimbările în domeniul politicii energetice europene.Obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii EuropeneStrategia dezvoltării durabile din UE adoptată în 2006 de către Consiliul UE, îşi propunesă găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi - resurse, obiectivele deatins şi mijloacele necesare, pe baza compatibilităţii lor reciproce, în timp şi spaţiu.Documentul este conceput într-o viziune strategică unitară şi coerentă, având ca obiectivgeneral îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii pentru generaţiile prezente şi viitoare, princrearea unor comunităţi sustenabile, capabile să gestioneze şi să folosească resursele în modeficient şi să valorifice potenţialul de inovare ecologică şi socială al economiei, în vederea asigurăriiprosperităţii, protecţiei mediului şi coeziunii sociale.Obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene sunt următoarele: limitarea schimbărilor climatice şi a costurilor, precum şi a efectelor sale negative pentrusocietate şi mediu; asigurarea că sistemul de transport satisface nevoile economice, sociale şi de mediu alesocietăţii noastre, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societăţii şimediului; promovarea modelelor de producție şi consum durabile; îmbunătăţirea managementului şi evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscândvaloarea serviciilor ecosistemelor; promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil şi îmbunătățirea protecţiei împotrivaameninţărilor asupra sănătăţii; crearea unei societăţi a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între şiîn cadrul generaţiilor, asigurarea securităţii şi creşterea calităţii vieţii cetăţenilor, ca o precondiţiepentru păstrarea bunăstării individuale; promovarea dezvoltării durabile pe scară largă; asigurarea că politicile interne şi externe ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabilă şiangajamentele internaţionale ale acesteia.2.3 Dezvoltarea durabilă la nivel de programPentru a fi eficiente, strategiile de dezvoltare durabilă trebuie să fie urmate suplimentarde un set de obiective și ținte pentru programele individuale. Un angajament, de exemplu, dereducere a nivelului dioxidului de carbon în atmosferă, poate fi reflectat prin:‣ reducerea limitelor stabilite pentru emisiile industriei grele;‣ reguli mai stricte și testarea emisiilor autovehiculelor;‣ măsuri pentru descurajarea utilizării autovehiculelor;‣ în măsura în care este posibil, o multitudine de alte politici.17

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aModul de selectare al auditurilor care urmează să fie realizate depinde de abordareaaleasă de Instituția Supremă de Audit prin programul de audit. În cele mai multe situații, auditurilecare se axează pe dezvoltarea durabilă trebuie să concorde cu aspecte din alte teme pentru afi compatibile cu programul și prioritățile SAI-ului. De aceea, tema studiată trebuie să fie supusăauditului, să adauge valoare, să atingă aspecte materiale și să fie finalizabilă cu resursele disponibile,într-un timp rezonabil.Importanța temei trebuie să fie dată nu numai de reflectarea unor valori monetare, ci și de importanțaimpactului programului. De exemplu, politicile de contracarare a poluării vor trebui săincludă diferite tipuri de instrumente de politici, cum ar fi stimulentele economice, inițiative de cercetareși pregătire, campanii de educație publică și crearea de entități de reglementare care să avizeze,să supravegheze și să sancționeze companiile, după caz. Este posibil ca în acest proces să nu fieangrenați mulți bani publici, însă impactul politicii sau eșecul acesteia pot avea consecințe enorme.Pentru unele audituri este necesar să fie identificate acele entități care sunt esențiale pentruconservarea și utilizarea durabilă a resurselor, în scopul prioritizării domeniilor supuse auditului.Curtea de Conturi poate decide să ia în considerare subiecte cu următoarele aspecte de fond:‣ problema administrării verzi, cum ar fi eficiența utilizării energiei, procedurile de achizițieși utilizarea apei, precum și a altor resurse naturale de către entitățile publice;Ministerul Apărării din Marea Britanie – Managementul utilitățilorMinisterul Apărării din Marea Britanie a cheltuit aproximativ 180 milioane £ pe an pentru curentelectric, benzină, motorină, apă și canalizare. În anul 1997, NAO a dat publicității un raport cu privire laposibilitățile de realizare a unor economii, prin îmbunătățirea managementului utilităților. Raportul aidentificat mai multe căi de realizare a unor economii ale energiei. Unele dintre acestea sunt măsurisimple, care se pot lua cu costuri minime sau pot să nu coste nimic, de exemplu, reglarea termostatelor șieducarea personalului să fie mai conștient cu privire la consumul de energie. Alte măsuri ar necesita oinvestiție care ar genera economii în mai puțin de trei ani (de exemplu, instalarea de echipamente deiluminare eficiente energetic).‣ programele de mediu, incluzând eficienţa tehnicilor folosite pentru a încorpora factori demediu în procesul de luare a deciziei de zi cu zi, cum ar fi – spre exemplu – construcția dediguri împotriva inundațiilor, implementarea managementului râului sau controlul poluării;‣ programele care servesc unui spectru mai larg de obiective economice și sociale, incluzândaici, de exemplu, programe destinate limitării declinului economiei locale, reutilizareaterenurilor lăsate în paragină sau abandonate.Regenerarea terenurilor în Marea BritaniePână în aprilie 1999, Agenția Guvernului Marii Britanii, cunoscută sub denumirea de ”ParteneriatulEnglez” a fost responsabilă pentru readucerea în starea de utilizare a terenurilor și clădirilor abandonate, vacanteși subutilizate. Principala activitate a Agenției a fost aceea de asigurare a suportului financiar pentru finanțareaproiectelor de regenerare fizică, împreună cu organizații din sectorul public sau privat. Astfel, așteptărileau fost ca Agenția să joace un rol important în sprijinirea atingerii regenerării durabile economice,de mediu și sociale a domeniilor aflate în nevoie. În anul 1999, NAO a publicat un raport care s-a concentratpe activitatea ”Parteneriatului Englez” de susținere a regenerării locale în șase zone geografice. Conexat cuvizite pe teren și analiza datelor, echipa de studiu a dorit să cunoască viziunea Agenției și a partenerilor dincomunitatea locală în sprijinirea sporirii eficacității promovării regenerării. Raportul a identificat necesitateastabilirii unor ținte și obiective mai clare, introducerea evaluării pe termen lung a eficacității schemelorzonale de regenerare și stabilirea unui sistem mai riguros de înregistrare a rezultatelor.În ceea ce priveşte programele de dezvoltare durabilă la nivel naţional, singurele programededicate ce ar putea contribui la punerea în practică a dezvoltării durabile sunt cele gestio-18

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r inate de Administraţia Fondului pentru Mediu. Aceasta este principala instituţie care asigură suportulfinanciar pentru realizarea proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului, constituităconform principiilor europene „poluatorul plăteşte” şi „responsabilitatea producătorului”.Programul Operațional Structural de Mediu contribuie la implementarea priorităţii 3 aPlanului Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013, şi anume «Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului»,luând în considerare necesităţile sociale, economice şi de mediu din România, astfelîncât să se obţină cel mai bun impact asupra mediului şi să se stimuleze dezvoltarea economică.Din perspectivă internaţională, POS Mediu are la bază Strategia Europeană de DezvoltareDurabilă şi al 6-lea Program de Acţiune pentru Mediu.POS Mediu este astfel conceput, încât să contribuie substanţial la realizarea priorităţii tematicedin Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), şi anume Dezvoltarea infrastructuriila standarde europene. În aceeaşi măsură, POS Mediu este în deplină concordanţă cu priorităţilestabilite în Liniile Strategice privind Coeziunea pentru Politică de Coeziune 2 , şi mai ales aceleacare vizează creşterea atractivităţii Statelor Membre, a regiunilor şi a oraşelor, precum şi întărireasinergiilor dintre protecţia mediului şi creşterea economică. În acest sens, POS Mediu seconcentrează pe îmbunătăţirea accesului la serviciile publice prin asigurarea nivelului şi acalităţii adecvate a acestora, precum şi prin conservarea potenţialului de mediu. Asigurarea infrastructuriide bază pentru apă şi mediu şi servicii publice adecvate reprezintă o condiţie esenţialăpentru atragerea investitorilor, care va contribui la dezvoltarea economică a ţării. Crearea de noilocuri de muncă mai bune este, de asemenea, avută în vedere, ţinând cont de faptul că protecţiamediului este un sector aflat în curs de dezvoltare în România.Strategia globală a POS Mediu, în acord cu Politica de Coeziune şi cu Cadrul Strategic Naţionalde Referinţă, vizează reducerea disparităţilor existente între România şi UE în ceea ce priveştestandardele şi serviciile de mediu. Pe baza analizei acestor disparităţi, a punctelor slabe şi a potenţialului,precum şi prin identificarea atât a oportunităţilor, cât şi a necesităţilor, strategia se bazează pecâteva priorităţi menite să maximizeze impactul Fondurilor Structurale şi de Coeziune. În acest scop,este avută în vedere coordonarea fondurilor UE şi a celor naţionale, astfel încât să se asigure, într-omanieră complementară, că ambele tipuri de fonduri vor contribui la atingerea scopului global.Strategia POS Mediu se bazează pe următoarele elemente:‣ analiza situaţiei actuale pentru sectorul de mediu;‣ strategiile naţionale de mediu şi planurile de implementare pentru conformarea cuacquis-ul de mediu;‣ problemele majore şi direcţiile strategice stabilite în Cadrul Strategic Naţional deReferinţă, urmărindu-se complementaritatea Fondurilor şi delimitarea ariilor deintervenţie a acestora;‣ contribuţia partenerilor socio-economici care au fost consultaţi la elaborarea POSMediu şi a rezultatelor evaluării ex-ante şi evaluării strategice de mediu (ESM).Obiectivul global al POS Mediu constă în îmbunătăţirea standardelor de viaţă ale populaţieişi a standardelor de mediu, vizând, în principal, respectarea acquis-ului comunitar de mediu.Acest obiectiv trebuie privit în lumina creşterii fără precedent a disparităţilor din cadrulUniunii Europene extinse şi a eforturilor pe termen lung pe care România va trebui să le facăpentru a reduce aceste disparităţi. Având în vedere că nevoile de investiţii de mediu directepentru conformarea cu aquis-ul UE sunt deosebit de mari, autorităţile române au optat pentrucrearea unui Program Operaţional axat pe infrastructura de mediu, dar şi pe tratarea altor aspecte2 Politica de coeziune a Uniunii Europene, integrată în tratate începând din 1986, şi-a fixat ca obiectiv să reducă diferenţaîntre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, pentru a consolida coeziunea economică şi socială.19

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i ade mediu. În vederea îndeplinirii obiectivului global, strategia generală a POS Mediu este elaboratăastfel încât să răspundă următoarelor trei direcţii strategice principale:1) îmbunătăţirea accesului la utilităţile publice în România şi sprijinirea condiţiilor de dezvoltareeconomică în regiuni. În acest sens, cea mai importantă parte din POS Mediuprevede sprijin pentru îmbunătăţirea sistemelor integrate de apă şi management aldeşeurilor, printr-o abordare regională (axele prioritare 1 şi 2) care va genera rezultateimportante la sfârşitul perioadei de programare (este estimată o populaţie de peste 10mil.). Aceste priorităţi vor avea, de asemenea, o contribuţie importantă în conformarea cuaquis-ul UE relevant în sectorul de mediu, căruia îi revin cele mai costisitoare investiţii(estimate la aproximativ 29 miliarde euro până în 2018);2) îmbunătăţirea protecţiei mediului, ca o condiţie obligatorie în vederea dezvoltăriidurabile. În acest sens, POS se va concentra, pe de o parte, pe prevenirea poluării şi adeteriorării biodiversităţii (în particular pe Axele prioritare 2, 4 şi 5), iar pe de altă parte,POS va aborda reducerea poluării mediului/a daunelor din cele mai sensibile zone (încălzireurbană – axa prioritară 3, prevenirea riscurilor naturale – axa prioritară 5) ca parte astrategiilor de investiţii pe termen lung (după anul 2013);3) întărirea capacităţii instituţionale şi de guvernare, ca şi prioritate cheie, având ca scopdezvoltarea unei structuri de management eficiente pentru serviciile de mediu. Astfel,POS Mediu se axează pe cerinţele pentru asigurarea unei mai bune calităţi şi eficienţe însectorul public, aspect esenţial pentru realizarea reformelor şi pentru o bună guvernare însectorul de mediu. Guvernanţa este un element-cheie care integrează toate acţiunile îninteresul unui management mai bun şi mai eficient al POS Mediu, precum şi pentruîmbunătăţirea calităţii procesului de elaborare a politicilor publice în domeniul mediului.Aceasta va contribui nu numai la îmbunătăţirea implementării politicii de coeziune a UE,ci, de asemenea, va spori performanţa economică în ansamblu.În acest context, strategia POS Mediu pentru 2007-2013 se concentrează pe investiţii şiservicii colective, care sunt necesare pentru creşterea competitivităţii pe termen lung, crearea denoi locuri de muncă şi pentru o dezvoltare durabilă. Infrastructurile şi serviciile de bază vortrebui create, îmbunătăţite şi extinse în scopul dezvoltării economiei regionale şi locale, al înfiinţăriiunui cadru de sprijinire a afacerilor eficient şi al exploatării oportunităţilor acordate de PiaţaEuropeană. Înfiinţarea unei infrastructuri eficiente de apă şi mediu va crea un potenţial pentrunoi locuri de muncă (construcţii, servicii, IMM-uri etc.) şi va reduce migrarea forţei de muncă,oferind astfel populaţiei posibilităţi de a-şi dezvolta afaceri sau de a atrage alţi investitori şi prinfolosirea avantajelor locale competitive (resurse mai ieftine, zone naturale valoroase etc.).Obiectivele specifice ale POS Mediu sunt: îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la infrastructura de apă şi apă uzată, prin asigurareaserviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în majoritatea zonelor urbane până în 2015,precum şi prin stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilorde apă/apă uzată; dezvoltarea sistemelor durabile de management al deşeurilor, prin îmbunătăţirea managementuluideşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 dejudeţe până în 2015; reducerea impactului negativ asupra mediului şi diminuarea schimbărilor climaticecauzate de sistemele de încălzire urbană în cele mai poluate localităţi până în 2015; protecţia şi îmbunătăţirea biodiversităţii şi a patrimoniului natural, prin sprijinirea managementuluiariilor protejate, inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000;20

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populaţiei, prinimplementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone până în 2015.Din cauza complexităţii sale, întregul impact al POS Mediu nu va putea fi cuantificat doar cuajutorul unui singur indicator. Cu toate acestea, populaţia care va beneficia de servicii de mediuîmbunătăţite şi cea protejată de efectele riscurilor naturale ca urmare a implementării POS Mediupoate fi selectată ca indicator la nivel de program, deoarece acoperă cea mai mare parte a activităţilorincluse în POS Mediu. Populaţia beneficiară a POS Mediu este estimată la 10 milioane de cetăţeni.În vederea atingerii obiectivelor sus-menționate, s-au identificat următoarele axe prioritare: Axa prioritară 1 – “Extinderea şi modernizarea sistemelorde apă şi apă uzată”; Axa prioritară 2 – “Dezvoltarea sistemelor de managementintegrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminateistoric”; Axa prioritară 3 – “Reducerea poluării şi diminuareaefectelor schimbărilor climatice prin restructurarea şi reabilitareasistemelor de încălzire urbană pentru atingereaţintelor de eficienţă energetică în localităţile cele maiafectate de poluare”; Axa prioritară 4 – “Implementarea sistemelor adecvate demanagement pentru protecţia naturii”; Axa prioritară 5 – “Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilornaturale în zonele cele mai expuse la risc”; Axa prioritară 6 – “Asistenţă Tehnică”.2.4 Obiective prioritare de mediuConform Legii protecției mediului 3 , fiecare titular de plan sau program trebuie să asigurecaracterul durabil din punct de vedere al mediului al tuturor planurilor și programelor pe care le elaborează.Administrația la toate nivelurile sale (național, regional și local) întocmește politici demediu și în unele cazuri chiar planuri și programe de mediu prin care implementează aceste politici.Politicile, planurile și programele de mediu stabilesc obiective și ținte de mediu în concordanță cureglementările legislative în vigoare. Obiectivele de mediu trebuie respectate de toate sectoarele dedezvoltare, respectiv amenajarea teritoriului și urbanism, transport, telecomunicații, industrie,energie, turism, gospodărirea apelor, gestionarea deșeurilor, silvicultură, pescuit și agricultură.Obiectivele de mediu descriu starea mediului la care se va ajunge și oferă un cadrucoerent pentru elaborarea planurilor și programelor la nivel național/regional/local. (de exemplu:îmbunătățirea calității aerului în orașe prin reducerea poluării).Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene sunt clar stipulate deart. 174 al Tratatului C.E. și sunt reprezentate de:‣ conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;‣ protecția sănătății umane;‣ utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale;‣ promovarea de măsuri la nivel internațional în vederea tratării problemelor regionale demediu și nu numai.3 Art. 81 al Legii 265/2006 privind protecția mediului prevede: autoritățile publice cu responsabilități de prognoză șidezvoltare elaborează politici de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltării durabile ținând cont de efectele potențialeasupra mediului.21

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aȚintele sunt o cerință privind performanța de detaliu, legate de obiectivele de mediu și,de regulă, cuantificate și stabilite pentru un interval de timp anume. Țintele de mediu trebuiestabilite și îndeplinite în vederea realizării obiectivelor de mediu (de exemplu: emisiile totaleprovenite de la autovehicule să fie reduse cu 50% în termen de 5 ani prin asigurarea montării deconvertizoare catalitice la toate vehiculele în termen de 3 ani).Politica de mediu este concepută ca formă a politicii generale a statului, având ca sarcinăstabilirea strategiilor, obiectivelor şi priorităţilor, metodelor şi mijloacelor implicate în acţiuniledesfăşurate pe plan naţional în scopul prevenirii şi combaterii poluării, a conservării şi dezvoltăriidurabile a mediului.Reprezentând o politică specială (atât la nivel naţional cât şi internațional), politica demediu înseamnă în acelaşi timp şi evaluarea situațiilor reale ale mediului, constatarea influenţelornegative asupra mediului, stabilirea instituţionalizată a măsurilor necesare organelor stataleîn protejarea şi conservarea mediului, precum şi stabilirea sistemelor de sancţionare în caz depoluare şi a cuantumului sancţiunilor aplicabile.Politica de mediu este strâns legată şi condiţionată de politica economică, administrativfinanciarăşi legislativă, corelaţie ce se bazează pe o cointeresare naţională şi internaţională,întrucât se bazează deopotrivă pe relaţii teoretice şi pe relaţii practice concrete. Sarcinile politice deprotecție a mediului sunt diferite şi complexe, principala răspundere a politicii mediului revenindguvernelor fiecărei ţări, precum şi autorităților naţionale şi locale de specialitate. Cele treiConferinţe naţionale de protecție a mediului au stabilit principalele sarcini politice de protecţie amediului 4 pentru statele participante. Astfel, la puțin timp după prima Conferinţă a O.N.U. asupramediului, Comisia Europeană a propus elaborarea unui program de acţiune în acest domeniu, carerecunoaşte necesitatea şi legitimitatea unei politici comune în domeniul mediului. Cu timpul sedezvoltă progresiv un drept comunitar al mediului care, în prezent, cuprinde peste 200 directive şiregulamente în domeniul protecţiei mediului. Actul Unic European adoptat în 1987 este documentulprin care protecţia mediului dobândeşte o bază legală în cadrul Tratatului CE, atribuind înmod explicit Comunităţii Europene competenţa în domeniul protecţiei mediului.În anul 1997, prin Tratatul de la Amsterdam, politica de mediu devine politică orizontalăa Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că aspectele de mediu vor fi în mod necesar luate înconsiderare în cadrul politicilor sectoriale.În România, protecţia mediului a apărut ca un domeniu de sine stătător al politicilornaţionale în anul 1990, când a fost înființat pentru prima dată un Minister al Mediului. Politicade mediu în ţara noastră a evoluat de la adoptarea de măsuri minime de protecţie a mediului, ceaveau în vedere limitarea poluării, până la conturarea cauzelor acestora, precum şi stabilirea deatribuţii şi responsabilități pentru daunele cauzate mediului.Constituția României, adoptată în 1991 și modificată în 2003, la art. 35 consfinţeşte dreptulomului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, acest articol reprezentând alături de art. 8 dinConvenția Europeană a dreptului omului, temeiul juridic al oricărei acțiuni în instanță. Tot art. 35consacră și obligația persoanelor fizice și juridice să întreprindă acţiunile şi măsurile necesare învederea protecției și ameliorării mediului înconjurător.În anul 1992 s-a elaborat primul document oficial ce stabileşte obiectivele naţionale îndomeniul protecţiei şi conservării durabile a mediului, Strategia Naţională de Protecție a mediului,reactualizată în 1996 şi în 2002 în conformitate cu dispoziţiile comunitare în domeniu.4 Conferința de la Stockholm din 1972; Conferința de la Rio de Janeiro din 1992 și Conferința de mediu de laJohannesburg din 200222

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iStructurată în două părţi, Strategia Naţională de Mediu procedează la o prezentare aprincipalelor resurse naturale și a elementelor privind starea economică şi calitatea factorilor demediu, precum şi o prezentare a principalelor resurse de protecţie a mediului, a priorităţilor şiobiectivelor pe termen scurt, mediu şi lung.Începând cu anul 1996, se poate constata o adecvare a strategiei naţionale cu cea comunitară,în ceea ce priveşte principiile, prioritățile şi obiectivele în domeniul mediului înconjurător.Principiile pe care se bazează politica de mediu 5 în ţara noastră sunt următoarele: principiul precauţiei cu privire la activitățile cu impact asupra calităţii mediului; principiul prevenirii poluării şi a riscurilor ecologice; principiul conservării biodiversității, a moștenirii culturale şi istorice; principiul potrivit căruia poluatorul şi utilizatorul ,,plăteşte”, în sensul ca sunt obligaţi la plăţidirecte atât cei ce poluează mediul cât şi cei care utilizează resursele naturale ale mediului; principiul stimulării activităţilor de redresare a mediului (prin acordarea de subvenţii,credite etc.).În ceea ce priveşte priorităţile identificate, acestea reflectă atât nevoile naţionale, cât şitendințele şi iniţiativele existente pe plan global. Acestea sunt: menţinerea şi îmbunătăţirea calităţiivieții şi a potenţialului existent al naturii; raportul maxim cost-beneficiu; respectarea convenţiilorinternaţionale privind protecţia mediului.Strategiile naţionale de mediu din 1992 și 1996 reprezintă documentele pe baza cărora afost structurată politica naţională de mediu până în anul 1999 când s-a adoptat Programul Naţionalde Aderare la UEÎn perioada care urmează, strategia naţională de mediu este completată de o serie dedocumente precum: Raportul privind starea mediului în România; Planul Naţional de Gestionarea Deşeurilor şi Substanţelor Periculoase. Odată cu anul 2000, când încep negocierile de aderareale României la UE, politica de mediu în ţara noastră se dezvoltă conform strategiei elaborate deComisia Europeană pentru ţările candidate în cadrul Agendei 2000.În scopul alinierii politicilor naţionale de mediu la standardele şi obiectivele politiciicomunitare, România a trebuit să identifice ariile prioritare de acţiune, să stabilească obiectivelecheie de realizat până la data aderării, precum şi să stabilească termenele de adoptare, transpunereşi implementare a aquis-ului de mediu.În anul 2002, au fost deschise negocierile de aderare pentru Capitolul 22 - Protecţia Mediuluişi s-a elaborat documentul intitulat ,,Foaia de parcurs”, care menţionează aspecte de mediuce vizează dezvoltarea capacităţilor de implementare a legislaţiei de mediu adoptate în scopulpromovării dezvoltării durabile şi transformării politicii de mediu în politica transversală. Aspecteleavute în vedere se referă la continuarea transpunerii legislaţiei comunitare, implementarealegislației de mediu deja adoptate şi la întărirea structurilor administrative necesare implementăriicomplete a aquis-ului de mediu, ce reprezintă legislaţia orizontală şi sectorială care reglementeazăpolitica de mediu a UEAcquis-ul UE de mediu cuprinde peste 450 de directive, regulamente şi decizii, careconstituie legislaţia orizontală şi legislaţia sectorială în domeniul protecţiei mediului. Legislaţiaorizontală cuprinde acele reglementari ce au în vedere transparenţa şi circulaţia informaţiei,facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activităţii şi implicării societăţii civile în5 Aceste principii au fost implementate în politica de mediu din România, urmare a corelării legislaţiei la aquis-ulcomunitar, fiind stipulate în art.174 din Tratatul CE privind politica de mediu a Comunității; în acest sens, a se vedea P.Prisecaru, Politici comune ale Uniunii European, Ed. Economică, București, 2004, pag. 226.23

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aprotecţia mediului. Spre deosebire de aceasta, legislaţia sectorială se referă la sectoarele care facobiectul politicii de mediu (calitatea aerului, schimbări climatice, gestiunea deşeurilor, calitateaapei, protecţia naturii, controlul poluării industriale, substanţe chimice, organisme modificategenetic, zgomot). Strategiile de dezvoltare a politicii naţionale de mediu în perioada de pre-aderareau fost conturate în funcție de priorităţile aderării României la UE şi de necesităţile naţionale,coroborate cu priorităţile naţionale. Iniţiativele comunitare active în domeniul politicii naţionale demediu sunt reprezentate de instrumente de pre-aderare sub forma programelor de sprijin: Programul PHARE, ce reprezintă principalul instrument de asistenţă tehnică şi financiară,cu rol în implementarea aquis-ului comunitar de mediu şi mobilizarea investițiilor îndomeniul mediului; Programul ISPA, concentrat pe finanţarea proiectelor de infrastructură în domeniulmediului; Programul LIFE 6 , ce finanţează proiecte ce vizează protecţia şi conservarea calităţiimediului şi a biodiversităţii.Evoluţia politicii de mediu este reflectată atât de obiectivele şi priorităţile acesteia, cât şide numărul mare al instrumentelor de implementare, grupate în trei tipuri: instrumente legislative(reprezentate de legislaţia existentă în domeniul mediului); instrumente tehnice (sub formastandardelor de calitate privind mediul şi al celor mai bune tehnologii disponibile); instrumenteeconomico-financiare (reprezentate de programul LIFE și de Fondul de Coeziune). La acestea seadaugă o serie de instrumente ajutătoare ce completează instrumentele, acţionând ca stimulenteîn vederea adoptării de măsuri de protecţie a mediului.În vederea realizării obiectivelor de politică ecologică, în ţara noastră au fost create organe aleadministraţiei publice, precum şi instituţii noi competente în materie, proces denumit instituţionalizarede mediu. Autoritatea Centrală de Mediu (creată în 1990), a suferit numeroase modificări privindorganizarea, funcţionarea şi atribuţiile acesteia. În ultima perioadă, se remarcă şi o accentuare atendinţei de afirmare şi consolidare a unor structuri administrative, în direcţia protejării şi gestionăriidurabile a mediului la nivel naţional: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (înfiinţată prinH.G. nr. 1625/2003); Garda de Mediu (înfiinţată prin H.G. nr. 1167/2001); Administrația Fonduluide Mediu (înfiinţată prin Legea nr. 73/2000). De asemenea, în scopul coordonării internaţionale aunor activităţi privind mediul, s-au creat diverse organisme consultative, organisme interministeriale,precum şi structuri naţionale de cooperare internaţională pe probleme sectoriale de mediu.Priorităţile Ministerului Mediului şi Pădurilor, aşa cum sunt acestea asumate în cadrulprogramului de guvernare, în documente strategice precum Planul Naţional de Dezvoltare, ProgramulOperaţional Sectorial „Mediu” sau Programul Naţional de Reforme sunt:1) îmbunătăţirea infrastructurii de mediu şi reducerea decalajului existent faţă de altestate membre ale UE, cât şi între regiunile de dezvoltare;2) prevenirea şi atenuarea efectelor calamităţilor naturale pentru creşterea gradului desiguranţă a cetăţenilor;3) îmbunătăţirea managementului deşeurilor şi substanţelor periculoase la nivel naţional;4) susţinerea şi promovarea producţiei de energie din surse alternative, regenerabile şinepoluante;5) promovarea creşterii durabile, a unei economii eficiente din punct de vedere alutilizării resurselor, dar şi mai ecologice;6 Acest program a fost premergător Fondului de Coeziune; a se vedea, W. Cairns, Introducere în legislaţia UniuniiEuropene, Editura Universal Dali, 2001, pag. 41.24

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i6) protejarea şi conservarea biodiversităţii şi a patrimoniului natural, în conformitate curegulamentele şi planurile de management şi cu respectarea principiilor dezvoltăriidurabile;7) reducerea poluării şi îmbunătăţirea calităţii aerului;8) prevenirea şi limitarea efectelor negative ale schimbărilor climatice, implementareamăsurilor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;9) stimularea iniţiativelor şi a investiţiilor în domeniul protecţiei mediului prin instrumenteeconomice şi fiscale, precum şi creşterea gradului de absorbţie a fonduriloreuropene prin Programul Operaţional Sectorial Mediu;10) extinderea suprafeţelor de păduri, combaterea despăduririlor şi tăierilor ilegale demasă lemnoasă;11) aplicarea principiilor dezvoltării durabile în politicile sectoriale;12) modernizarea şi întărirea capacităţii administrative în domeniul mediului.Direcţii de acţiune:Politica în domeniul mediului şi pădurilor se realizează prin intermediul a 5 direcţii deacţiune.Direcţie de acţiune I. Protecţia mediuluiObiective propuse:‣ protecţia naturii şi conservarea biodiversităţii; administrarea reţelei natura 2000 7 ;‣ contribuirea la asigurarea cadrului naţional de biosecuritate;‣ protecţia solului şi a subsolului; refacerea ecologică a siturilor contaminate;‣ gestionarea deşeurilor şi a substanţelor periculoase;‣ evaluarea şi ameliorarea calităţii aerului; combaterea poluării atmosferice;‣ combaterea schimbărilor climatice şi susţinerea dezvoltării durabile.Rezultate aşteptate:În domeniul protecţiei naturii şi conservării biodiversităţii: asigurarea unui management eficient al reţelei naţionale de arii naturale protejate; asigurarea unei stări de conservare favorabile pentru specii şi habitate (utilizarea durabilăa componentelor diversităţii biologice; conservarea ex-situ; controlul speciilor invazive); modernizarea grădinilor zoologice; cooperarea cu organisme internaţionale pentru formularea, adoptarea şi implementareareglementărilor în domeniul protecţiei naturii şi protejării biodiversităţii. În domeniul securităţii biologice: asigurarea unor bune reglementări, control şi cooperare în domeniul biosecurităţii.În domeniul protecţiei solului şi a subsolului: reducerea suprafeţelor siturilor contaminate; reducerea efectelor de hazard geologic natural şi antropic.În domeniul managementului deşeurilor: protecţia mediului şi sănătăţii populaţiei, prin generarea de cantităţi mai mici de deşeuri,care să fie gestionate durabil, cu reducerea impactului asupra mediului;7 Natura 2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate, creată în anul 1992 din necesitatea de a protejanatura și de a menține pe termen lung resursele naturale necesare dezvoltării socio-economice. Secțiunea Natura2000 în România a fost realizată în cadrul proiectului 17609 SMIS-CSNR "Campanie Națională de conștientizareprivind importanța conservării Biodiversității prin Rețeaua Natura 2000 în România".25

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a susţinerea dezvoltării infrastructurii de management durabil al deşeurilor; analiza impactului privind producerea, utilizarea şi plasarea pe piaţă a produselor chimiceîn condiţii de siguranţă pentru populaţie şi mediu, inclusiv gestionarea metalelor grele; formarea personalului pentru evaluarea riscului reprezentat de utilizarea substanţelor periculoase,personal care va avea ca sarcină întocmirea rapoartelor de evaluare, emitereaavizelor de mediu, analize socio-economice; creşterea numărului de locuitori care beneficiază de sisteme de management integrat aldeşeurilor la tarife acceptabile, atingerea ţintelor asumate prin tratatul de aderare alRomâniei la uniunea Europeană.În domeniul evaluării şi ameliorării calităţii aerului: operaţionalizarea şi extinderea sistemului naţional de monitorizare a calităţii aerului; reducerea nivelului de zgomot şi vibraţii în zonele rezidenţiale; prevenirea şi controlul poluării industriale.În domeniul schimbărilor climatice şi dezvoltării durabile: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; îndeplinirea angajamentelor asumate de Româniasub Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC), subProtocolul de la Kyoto şi la nivelul UE, precum şi adaptarea sistemului socio-economic naţionalla efectele schimbărilor climatice. Coordonarea politicilor privind schimbările climaticeşi a dezvoltării durabile şi integrarea acestor politici în elaborarea tuturor politicilor sectoriale; contribuţie la realizarea ţintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, asumată lanivel european prin Strategia Europa 2020.Direcţie de acţiune: II. Managementul resurselor de apă şi al riscului de inundaţiiPrin această direcţie de acţiune se asigură gospodărirea durabilă a resurselor de apă, protecţiaîmpotriva inundaţiilor, monitoring-ul adecvat hidro-meteorologic. Perfecţionarea cadruluilegislativ, a metodologiilor, normelor şi reglementărilor din domeniile gospodăririi apelor, hidrologiei,pentru realizarea unui management durabil în contextul naţional şi internaţional şi armonizareacu cerinţele UE.Obiective propuse:‣ amenajarea şi protecţia apelor;‣ managementul situaţiilor de urgenţă (cauzate de condiţiile hidrometeorologice extreme,poluare, accidente la construcţiile hidrotehnice);‣ managementul riscului asociat construcţiilor hidrotehnice;‣ coordonarea activităţii de inspecţie şi control în domeniul gospodăririi apelor la nivelnaţional;‣ susţinerea dezvoltării infrastructurii din domeniul apelor prin implementarea ProgramuluiNaţional de Dezvoltare a Infrastructurii.Rezultate aşteptate: atingerea stării bune a apelor; asigurarea serviciilor de apă şi canalizare, la tarife accesibile pentru populaţie; protecţia litoralului românesc împotriva eroziunii şi asigurarea managementului integratal zonei costiere; informarea populaţiei şi a factorilor de decizie, în vederea prevenirii şi/sau diminuăriipagubelor datorate fenomenelor hidrometeorologice periculoase;26

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i cunoaşterea aprofundată a fenomenelor hidro-meteorologice în vederea fundamentării politiciişi strategiei, în domeniul managementului resurselor de apă; apărarea populaţiei împotriva efectelor negative ale inundaţiilor, viiturilor, secetelor, poluăriloraccidentale pe cursurile de apă; creşterea siguranţei construcţiilor hidrotehnice şi informarea factorilor de decizie; amenajarea bazinelor hidrografice în conformitate cu principiile dezvoltării durabile; reglementarea, controlul şi coordonarea în domeniul gospodăririi apelor la nivel naţional.Direcţie de acţiune: III. Administrarea sistemului naţional de meteorologiePrin această direcţie de acţiune se asigură supravegherea meteorologică permanentă, emitereade prognoze, atenţionări şi avertizări, în vederea informării populaţiei şi factorilor de decizie,pentru prevenirea şi/sau diminuarea efectelor datorate fenomenelor meteorologice periculoase.Obiective propuse:‣ Obiectivul major îl reprezintă asigurarea protecţiei vieţii şi a bunurilor materiale, prindesfăşurarea unitară a supravegherii şi informării meteorologice. Prin această direcţie deacţiune, Administraţia Naţională de Meteorologie asigură transmiterea datelor şi informaţiilorspecifice către Ministerul Mediului şi Pădurilor, în vederea implementării politicilorşi elaborării strategiilor pe termen mediu sau lung, din diverse domenii, precum şipentru adoptarea deciziilor operaţionale administrative, socio-economice sau tehnice.Rezultate aşteptate: asigurarea veghii meteorologice, emiterea de prognoze, atenţionări şi avertizări; informarea meteorologică a instituţiilor responsabile cu navigaţia aeriană, fluvială şimaritimă, precum şi a instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale; cercetarea aprofundată a fenomenelor atmosferice şi a schimbărilor climatice; asigurarea schimburilor internaţionale de date, în conformitate cu obligaţiile asumate încadrul Organizaţiei Meteorologice Mondiale; administrarea Fondului Naţional de Date Meteorologice.Direcţie de acţiune: IV. Protecţia şi gestionarea durabilă a pădurilor şi faunei cinegeticePrin cea de a patra direcţie de acţiune se asigură gestionarea durabilă a pădurilor şifaunei cinegetice, în scopul creşterii contribuţiei acestora la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi asigurareadezvoltării durabile.Obiective propuse:‣ extinderea suprafeţei fondului forestier naţional şi asigurarea integrităţii acestuia;‣ îmbunătăţirea administrării fondului forestier;‣ utilizarea durabilă a resurselor cinegetice şi conservarea biodiversităţii.‣ gestionarea durabilă a pădurilor şi protejarea biodiversităţii din ecosistemele forestiere;‣ evaluarea şi monitorizarea resursei forestiere.Rezultate aşteptate: realizarea inventarului forestier naţional şi funcţionarea sistemului de monitoringforestier (nivelurile I şi II) din noul sistem de monitoring forestier european FUTMON; acordarea de compensaţii proprietarilor de păduri pentru pierderea veniturilor cauzată derestricţiile impuse de respectarea regimului silvic şi/sau a regimului ariilor naturaleprotejate; diminuarea tăierilor ilegale de arbori din fondul forestier naţional; accesibilizarea fondului forestier prin lucrări de construire de drumuri forestiere noi, precumşi prin lucrări de refacere, consolidare, reabilitare şi construire a drumurilor forestiere.27

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aDirecţie de acţiune: V. Modernizarea şi întărirea capacităţii administrative în domeniulmediului.Obiective propuse:‣ dezvoltarea şi implementarea unor mecanisme interne de management al resurselorumane performante, în vederea transformării sistemului administraţiei de mediu într-unorganism puternic şi flexibil;‣ educarea şi creşterea gradului de conştientizare în rândul populaţiei şi a agenţiloreconomici, privind importanţa problematicii protecţiei mediului;‣ dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru absorbţia fondurilor europene în cadrulProgramului Operaţional Sectorial Mediu;‣ crearea unor mecanisme eficiente pentru îmbunătăţirea cooperării între autorităţi, înscopul unei mai bune reglementări în domeniul mediului.3. Auditul de mediu – concept şi importanţăConceptul de audit de mediu este relativ nou, fiind definit în literatura de specialitate caun proces de determinare şi examinare a mediului, implicând analize, teste şi confirmări, în scopulverificării în ce măsură o entitate, în ansamblu sau anumite structuri componente, respectăcerinţele legale de protecţia mediului. Acest concept a apărut în Statele Unite ale Americii laînceputul anilor '80, în scopul evaluării performanţelor ecologice ale unor companii din domeniulpetrolului şi al industriei chimice.Confederaţia Industriei Britanice defineşte auditul mediului ca fiind examinarea sistematicăa interacţiunilor dintre toate operaţiunile economice şi cele legate de mediu (emisiile dinaer, apă, sol, efectele asupra zonelor învecinate, peisajelor), precum și percepţia opiniei publicecu privire la efectele asupra mediului a activităţilor companiilor.Auditul de mediu este un studiu specific de mediu, solicitat și utilizat în vederea luării unordecizii și constă într-o evaluare sistematică, documentată și periodică a măsurii în care organizația,managementul, infrastructura și echipamentele de mediu răspund cerințelor de asigurare asecurității mediului. Sunt vizate practicile de control managerial în domeniul mediului și modul încare aceste practici se armonizează cu politicile organizației, astfel încât ele să vină în întâmpinareareglementărilor în vigoare privitoare la mediu (sursa: Camera Internațională de Comerț, 1989).Puține companii de audit au instruit echipe specializate în efectuarea auditului de mediu.Aceste echipe pot include, datorită problematicii vaste, ingineri (hidrologi, geologi etc.), jurişti, specialiştiîn finanţe, persoane certificate în seria de standarde ISO 14000, (Peuch-Lestrade, 2003). Unnumăr mare de organizaţii de audit care oferă servicii de verificare pentru rapoartele de mediu, cumar fi Asociaţia Experţilor Contabililor Autorizaţi (ACCA) din Londra, Institutul Canadian al ContabililorAutorizaţi (CICA), Federaţia Europeană a Contabililor şi Institutul de Contabili Autorizați(ICA) au elaborat linii directoare pentru verificarea rapoartelor de mediu şi dezvoltare durabilă.Federația Experților Contabili din Europa a redactat în 1995 documentul ”Furnizarea asigurăriipentru rapoartele de mediu” (FEE, 1999), iar de referinţă este publicarea în anul 2001, de cătregrupul de lucru pentru audit de mediu constituit la nivelul INTOSAI, a materialului Linii directoareprivind efectuarea auditului de mediu. De asemenea, grupul de lucru a efectuat numeroase studii şide cercetare legate de acest aspect, iar rezultatele au fost publicate pe site-ul INTOSAI.În Legea privind protecția mediului nr. 265/2006 în România, auditul de mediu estedefinit ca un instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică șiobiectivă a performanței organizației, a sistemului de management și a proceselor destinateprotecției mediului, cu scopul:28

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r ia) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor și țintelorde mediu ale organizației.Auditul de mediu asigură conducerea entității că în interiorul ei sunt respectate legislaţiaşi standardele de mediu (acord, autorizaţie etc.). De asemenea, se certifică modul de implicare şiconştientizare a personalului implicat în această problematică.Termenul ”auditul de mediu” 8 este o denumire convenită de comun acord în cadrul Grupuluide lucru – WGEA, general utilizată pentru a descrie una dintre numeroasele activități –cum ar fi auditurile de management, certificarea produselor, măsurile de control guvernamentalși multe alte activități – care au mai puțin sau deloc legătură cu auditul extern. În liniile directoarecu privire la auditul de mediu elaborate de Grupul de lucru - WGEA, precum și în comunitateaINTOSAI, termenul de ”audit de mediu” este utilizat doar în contextul unui audit externși independent.La cel de-al XV-lea Congres INTOSAI de la Cairo, s-a stabilit că abordarea auditului demediu, în principiu, nu diferă de abordarea auditului așa cum este practicată de SAI-uri în modobișnuit, iar acesta poate cuprinde toate tipurile de audit 9 . În acest context, atenția auditului sepoate îndrepta, de exemplu, spre prezentarea activelor și pasivelor de mediu, conformitatea culegislația și acordurile – naționale și internaționale – de mediu la fel și cu măsurile instituite deentitatea auditată pentru a promova economicitatea, eficiența și eficacitatea. Implicarea SAIurilorîn organizarea auditului mediului a fost astfel demarată la al XV-lea Congres INTOSAI dela Cairo, din anul 1995, dezvoltată la al V-lea Congres EUROSAI, de la Moscova, din anul 2002şi accentuată la al XX-lea Congres INTOSAI de la Johannesburg, din 2010. Condiţiile economiceactuale impun regândirea concepţiilor, misiunilor, strategiilor şi obiectivelor SAI-ului,inclusiv al relaţiilor interinstituţionale, dezvoltate pe tema protecţiei mediului.Ca prioritate, în desfăşurarea activităţii fiecărei Instituţii Supreme de Audit, Grupul delucru WGEA recomandă efectuarea unor audituri naţionale și internaţionale în domenii cu problemegrave în protecţia mediului, cum ar fi: managementul deșeurilor menajere, inclusivcele radioactive; poluarea apelor dulci şi a mării, inclusiv a factorilor poluanţi din agricultură;conservarea, inclusiv protecţia speciilor pe cale de dispariţie, a florei și faunei; poluareaaerului, în special de natură transfrontalieră.În baza cadrului normativ naţional şi a acordurilor internaţionale la care România este parte,Curtea de Conturi are o serie de competenţe în materie de audit public extern al mediului.Principalele activităţi specifice ale Curţii de Conturi sunt cele de control şi de audit publicextern. Auditul public extern cuprinde, în principal, auditul financiar şi auditul performanţeişi se axează pe următoarele obiective:a) prin activitatea de control se verifică şi se urmăreşte dacă modul de administrare a patrimoniuluipublic și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, precum șiexecuția bugetelor de venituri și cheltuieli de către entitatea controlată sunt în concordanțăcu scopul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele normative prin care a fostînființată entitatea și dacă acestea respectă principiile legalității, regularității, economicității,eficienței și eficacității;b) prin activitatea de audit financiar se urmărește dacă situațiile financiare sunt complete,reale și conforme cu legile și reglementările în vigoare, furnizându-se în acest sens o opinie;8 Definiția se regăsește în ISSAI 5110 – Linii directoare privind efectuarea auditului de mediu.9 ISSAI 5110 - Linii directoare privind efectuarea auditului de mediu.29

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i ac) prin activitatea de audit al performanței se evaluează independent modul în care oentitate, program, o activitate sau o operațiune funcționează din punctele de vedere aleeficienței, economicității și eficacității.Potrivit Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curțiide Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, auditorii publici externiurmăresc, în cadrul obiectivelor, și elemente care sunt legate de domeniul mediului, astfel,atât în activitatea de control cât și în cea de audit financiar se verifică constituirea, utilizarea șigestionarea resurselor financiare privind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilorde viață și de muncă 10 . Acest lucru este consemnat în secțiuni distincte ale raportului de auditfinanciar și ale raportului de control (în cadrul oricărui tip de acțiune de control, cu excepția celeide verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturiurmare unei verificări anterioare).La cel de al IV-lea Congres al EUROSAI (Organizaţia Europeană a Instituţiilor Supremede Audit) de la Paris (1999), Curtea de Conturi a României a dobândit calitatea de subcoordonatorpentru zona Mării Negre a Grupului de lucru EUROSAI pentru auditul mediului.Scopul şi atribuţiile sub-coordonatorilor zonali derivă din cele ale Coordonatorului european, şianume încurajarea SAI-urilor din Europa să participe la proiecte internaţionale de audit careprivesc aspecte de mediu şi care se desfăşoară în contextul dezvoltării durabile a diverselorregiuni europene, prin: promovarea şi iniţierea de audituri internaţionale de mediu; schimbul de experienţă, inclusiv documente, standarde şi proceduri/tehnici de audit; răspândirea constatărilor şi a informaţiilor asupra auditului de mediu în Europa.Auditul de mediu exercitat de Curtea de Conturi în cadrul acordurilor internaționale demediu are caracterul de audit paralel/coordonat, aşa cum este acesta definit în documenteleINTOSAI, îmbrăcând forma auditului de performanţă, de conformitate sau financiar.Această orientare a instituţiei se plasează în contextul preocupărilor Organizaţiei Internaţionalea Instituţiilor Supreme de Audit de a asigura auditul independent al activităţilor cu impactasupra mediului.10 Conform pct. 40 (d8), 80 (a), 259 (f) și 340 (g4) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilorspecifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.30

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iCAPITOLUL IDesfășurarea auditului de mediuAșa cum menționează INTOSAI, auditul de mediu nu diferă semnificativ de auditulpracticat în mod obișnuit de instituțiile supreme de audit și acesta poate cuprinde toate tipurile deaudit: audit financiar, de conformitate şi auditul performanţei. Pe lângă elementele care se iau înconsiderare în cadrul auditului performanţei, respectiv cei trei ”E” (economie, eficacitate,eficienţă), se mai poate adopta cel de al 4-lea ”E” (environment), care reprezintă "mediul", respectivauditul impactului/efectului unui program, proiect sau activitate efectuat asupra mediuluiînconjurător. Acest lucru depinde, însă, de mandatul instituției supreme de audit şi de politica demediu a guvernului și este de dorit, dar nu obligatoriu ca, în efectuarea auditului de mediu, el săfie luat în considerare.Auditorii publici externi vor realiza auditul de mediu în conformitate cu cerințeleprevăzute în Regulamentul privind desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precumși valorificarea actelor rezultate din aceste activități.1.1 Procesul auditului de mediuÎn cadrul acțiunilor de audit pe care le efectuează, inclusiv a celor care abordeazădomeniul mediului, auditorii publici externi trebuie să respecte prevederile Codului de conduităetică și profesională a personalului Curții de Conturi și să asigure îndeplinirea următoarelorobiective: credibilitatea informațiilor și a Curții de Conturi ca instituție; profesionalism; calitateaactivității de control/audit public extern; obținerea încrederii entităților controlate/auditate;consolidarea stării de legalitate în activitatea entităților verificate.Principiile fundamentale prevăzute în acesta sunt: supremația Constituției și a legii; independența;integritatea; obiectivitatea; competența profesională; confidențialitatea; conduita profesională.De asemenea, în efectuarea auditului de mediu, auditorii publici externi trebuie sărespecte standardele de audit ale Curții de Conturi. După cum se cunoaște, acestea sunt structurateîn patru categorii de standarde, în funcţie de activităţile de audit pe care le desfăşoarăCurtea de Conturi, respectiv:1. standarde generale de audit;2. standarde specifice auditului financiar;3. standarde specifice auditului performanţei;4. standarde specifice auditului de conformitate.1. Standardele generale de audit stabilesc cerinţele pe care Curtea de Conturi, prin auditoriipublici externi, trebuie să le respecte pentru atingerea obiectivelor misiunii de audit, în condiţiide economicitate, eficienţă şi eficacitate.Standardele generale de audit ale Curţii de Conturi sunt structurate în:1.1. standarde de audit cuprinzând principii de conduită etică;1.2. standardul privind documentația în audit;1.3. standardul privind respectarea principiilor de legalitate şi regularitate;1.4. standardul privind utilizarea activităţii auditorilor interni;1.5. standardul privind utilizarea activităţii unui expert;1.6. standardul privind asigurarea și controlul calităţii în activitatea de audit;31

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a1.7. standardul privind comunicarea;1.8. standardul privind responsabilitatea și transparența;1.9. standardul privind urmărirea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispusede Curtea de Conturi.2. Standardele specifice auditului financiar sunt structurate, după cum urmează:a) standardele specifice etapei de planificare stabilesc paşii pe care trebuie să-i parcurgă auditorulîn etapa de planificare a auditului, astfel încât să se asigure că acesta se va realizaîntr-o manieră economică, eficientă şi eficace, cu încadrarea în bugetul de timp repartizatmisiunii de audit;b) standardele specifice etapei de execuţie stabilesc procedurile şi tehnicile care se utilizeazăpentru obţinerea de probe de audit relevante, în vederea susţinerii constatărilor,concluziilor şi formulării recomandărilor şi opiniei de audit;c) standardele specifice etapei de raportare conţin cerinţele cu privire la prezentarea constatărilor,concluziilor, recomandărilor şi exprimarea opiniei de audit în raportul de audit financiar.3. Standarde specifice auditului performanţei sunt structurate după cum urmează:a) standardele specifice etapei de planificare, prin care au fost stabilite cerinţele şiprocedurile pentru planificarea auditului performanței;b) standardele specifice etapei de execuţie, prin care s-au stabilit procedurile şi tehnicile deaudit care au ca scop obţinerea de probe de audit pentru fundamentarea constatărilor, concluziilorşi recomandărilor formulate de auditorul public extern;c) standardele specifice etapei de raportare, prin care s-au stabilit cerinţele cu privire la prezentareaconstatărilor, recomandărilor și întocmirea raportului de audit al performanței.4. Standardele specifice auditului de conformitate sunt structurate după cum urmează:a) standardele specifice etapei de planificare prin care au fost stabiliți pașii pe careauditorul trebuie să-i parcurgă în etapa de planificare a auditului;b) standardele specifice etapei de execuţie, prin care s-au stabilit procedurile şi tehnicile deaudit pentru obținerea probelor de audit în vederea susținerii constatărilor, concluziilor șirecomandărilor;c) standardele specifice etapei de raportare, prin care s-au stabilit cerinţele cu privire laîntocmirea raportului de audit de conformitate.Etapeleprocesuluide audit almediuluiAșa cum se prevede în toate auditurile, și în auditul mediului este necesar caauditorul să posede suficiente cunoştinţe referitoare la activitățile vizate, astfel încâtacestea să-i permită acestuia să identifice şi să înţeleagă aspectele legate de mediu,care pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare, a procesului deaudit, precum şi asupra raportului de audit. Deşi fiecare misiune de audit areparticularitățile ei, procesul de audit de mediu este similar pentru cele mai multemisiuni de audit, şi în mod normal, constă în parcurgerea a patru etape:1. planificarea activității de audit de mediu;2. execuția în activitatea de audit de mediu;3. raportarea;4. revizuirea.În timpul etapei de planificare a auditului sunt colectate informaţiigenerale în scopul cunoașterii entității auditate, se stabilește domeniul de aplicareal auditului, se stabilesc obiectivele şi criteriile generale de audit şi se determinămetodologia de audit.32

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iPlanificareaaudituluiColectareainformaţiilorgeneralepentrudesfășurareaaudituluide mediuStabilireaariei/domeniuluideaplicare aaudituluide mediuÎn vederea atingerii obiectivelor auditului de mediu, echipa de audit trebuiesă își planifice activitatea în scopul cunoașterii activității entității auditate, a identificăriiprogramelor, proiectelor sau activităților derulate care pot avea impact asupramediului, precum și a procedurilor de audit ce urmează a fi utilizate.Auditorii publici externi trebuie să-şi planifice misiunea de audit astfelîncât să se asigure că vor realiza un audit de calitate, într-o manieră economică,eficientă şi eficace, cu încadrarea în bugetul de timp repartizat misiunii.Auditorii publici externi trebuie să planifice auditul într-un mod în care săasigure un audit de înaltă calitate, să identifice riscurile care pot afecta mediul, săformuleze întrebări și obiective de audit pe baza cărora să colecteze informaţiirelevante şi de încredere despre programul sau entitatea auditată. Acestea trebuiesă includă informaţii relevante de mediu, având în vedere:‣ legile şi regulamentele relevante;‣ scopurile şi obiectivele stabilite de Parlament sau Guvern;‣ politicile, obiectivele şi practicile înfiinţate de entităţile ce urmează a fiauditate;‣ existenţa activelor şi responsabilităţilor de mediu, precum şi orice schimbăricare au avut loc la nivelul acestora în perioada examinată.Obiectivul şi sfera auditului de mediu trebuie să fie clar definite. Nevoilespecifice ale auditului de mediu pot necesita proceduri adiţionale care să fie aplicate.Unele dintre sursele disponibile pentru colectarea unor informaţii de bazădespre entitatea auditată în desfășurarea unui audit de conformitate, financiar şial performanţei legat de aspecte de mediu, pot fi luate din:‣ politica de mediu a entităţii auditate;‣ politici financiare referitoare la mediu care reglementează activitatea entitățiiauditate;‣ normele şi reglementările în vigoare care reglementează activitatea entitățiiauditate, cu referire la respectarea legislaţiei de mediu;‣ rapoartele de audit intern ale entităţii auditate;‣ informații din mass-media;‣ rapoarte ale agenţiilor de evaluare independente, cum ar fi agenţiile neguvernamentale(ONG-uri).Aria de aplicare a auditului diferă pentru tipurile de audit desfășurat deCurtea de Conturi, după cum urmează:a. Auditul de conformitate: aria de aplicare a auditului de mediu se limiteazăla verificarea respectării de către entitatea auditată a politicilor/legilor/regulilor/regulamentelorprivind mediul care sunt specifice țării. Auditul de conformitatecu privire la aspectele legate de mediu se referă la furnizarea asigurăriică activităţile guvernamentale se desfăşoară în conformitate cu legislaţiaprivind mediul, standardele şi politicile relevante, atât la nivel naţionalşi internaţional (după caz).b. Auditul performanţei:Auditul performanţei activităţilor de mediu poate include asigurarea că:‣ indicatorii de mediu legați de performanţă (în cazul în care aceștia sunt conținuțiîn rapoarte contabile) reflectă în mod clar performanţa entității auditate;‣ programele de mediu sunt efectuate/realizate într-o manieră economică,eficientă şi eficace.33

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aStabilireaobiectivelorde audit almediuluiDomeniul de aplicare poate include, conform Anexei 6 din ISSAI 3000 (Linii directoareprivind auditul performanței, Auditurile de performanță în cadrul auditurilorde mediu) următoarele: auditul de monitorizare a conformității cu legislaţia de mediu: scopul principalal acestui audit este de a formula concluzii și recomandări cu privire laperformanţa entității auditate, în ceea ce privește respectarea legilor de mediu; auditul performanţei programelor guvernamentale de mediu: scopul principalal acestui audit este de a formula concluzii și recomandări cu privire la performanţaprogramelor specifice de mediu/proiecte/strategii, elaborate şi puse înaplicare de către Guvern; auditul impactului asupra mediului al altor programe guvernamentale: scopulprincipal al acestui audit este de a formula concluzii și recomandări cu privirela impactul asupra mediului al altor programe/proiecte formulate puse în aplicarede către ministere/agenţii/departamente, altele decât Ministerul Mediuluiși Pădurilor. De exemplu, auditul impactului mineritului, al construcției dedrumuri/baraje etc. auditul sistemelor de management de mediu: Scopul principal al acestui auditeste de a formula concluzii și recomandări cu privire la implementarea Sistemuluide Management de Mediu (SMM) de către entitatea audită şi/sau Standardelede mediu ISO 14001 11 emise de către Organizația Internațională deStandardizare. evaluarea politicilor și a programelor de mediu: scopul principal al acestui auditeste de a formula concluzii și recomandări cu privire la caracterul adecvat saulipsa unui cadru de politici care reglementează problemele de mediu. Cele maibune practici internaţionale pot fi o sursă pentru astfel de comparaţie.c. Auditul financiar: unele entităţi auditate funcționează în sectoare în careproblemele/aspectele de mediu pot avea un impact semnificativ asupra situaţiilorlor financiare. În astfel de entităţi, este necesar ca impactul problemelorlegate de mediu să fie raportat în mod adecvat în situaţiile financiare. ComitetulInternaţional privind Practicile de Audit (IPAC) defineşte expresia problemele/aspectelede mediu în Manualul de Standarde Internaționale deAudit și Control de Calitate al IFAC, după cum urmează:i. acțiuni de prevenire, reducere sau remediere a pagubelor cauzate mediuluiînconjurător, sau de conservare a resurselor regenerabile și neregenerabile(astfel de inițiative pot fi prevăzute de legislația sau reglementărileprivind protecția mediului înconjurător, sau prin contract, sau pot fiîntreprinse în mod voluntar);ii. consecințele încălcării legislației și reglementărilor privind mediul înconjurător;iii.iv.consecințele pagubelor de mediu provocate altora sau resurselor naturale;consecințele răspunderii pentru fapta altuia prevăzute prin lege (de exemplu:răspunderea pentru pagubele provocate de proprietarii anteriori).Stabilirea obiectivelor în desfășurarea misiunilor de audit de mediu diferăîn funcție de felul acestora:a. Auditul de conformitate: domeniile de interes se pot identifica pornind dela normele şi reglementările guvernamentale aplicabile. În consecinţă, obiec-11 ISO 14001 – Organizația Internațională de Standardizare a emis linii directoare privind implementarea Sistemelor deManagement de Mediu34

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iStabilireacriteriilorde audittivele specifice pot fi stabilite pentru testarea conformităţii.b. Auditul performanţei: obiectivele misiunii de audit trebuie să fie identificatedin faza de planificare şi se referă la domenii cum ar fi:i. existenţa şi caracterul adecvat al politicilor de mediu/legilor/strategiilor;ii. gradul de suficiență a datelor privind poluarea pentru evaluarea impactuluiasupra mediului;iii.iv.identificarea riscurilor cauzate de poluare sănătății şi mediului;împărțirea responsabilității între părţile interesate implicate în controlulpoluării;v. monitorizarea adecvată şi evaluarea legilor privind mediu;vi. suficiența infrastructurilor şi a fondurilor.c. Audit financiar: obiectivele pentru verificările financiare derivă din standardelede mediu și cele financiare aplicabile entităţii.Auditorul public extern trebuie să selecteze criteriile de audit care reprezintătermenii de referință, respectiv standardele față de care este apreciată atingereaperformanței. Aceste criterii trebui să fie specifice, măsurabile, de încredere,acceptabile și coerente. Diferitele criterii care pot fi luate în considerarepentru a fi utilizate în auditul de conformitate, auditul performanței și auditulfinanciar sunt discutate mai jos.a. Auditul de conformitate: scopul criteriilor pentru auditul de conformitate peprobleme de mediu, este acela de a permite auditorului să stabilească dacăentitatea și-a desfășurat activitatea în conformitate cu toate cerinţele aplicabileprivind protecția mediului, și să stabilească, de asemenea, care a fostimpactul asupra mediului. Sursele de criterii pot include:i. legile naţionale – acte ale legislativului şi orice reglementări în domeniulmediului;ii. legislația supranaţională (Tratate și regulamentele UE în domeniulmediului);iii.iv.acordurile internaţionale de mediu;standarde aplicabile (inclusiv tehnicile, procedurile şi criteriile calitative),emise de agenţiile de reglementare și monitorizare a protecțieimediului (ex. Agenția Națională pentru Protecția Mediului).b. Auditul de performanță: criteriile de audit sunt alese de auditorii publiciexterni prin exercitarea raționamentului lor profesional și trebuie să fie cuprinzătoare,obiective, relevante, rezonabile, accesibile și flexibile pentru acorespunde obiectivelor auditului performanței. Criteriile de audit pot fiselectate utilizând una dintre următoarele surse:i. legislație, ghiduri, reglementări și criterii de performanță, stabilite șiaplicabile programului, proiectului, procesului sau activității auditat(e);ii. standarde generale, standarde pe domenii și indicatori relevanți;iii. referințe obținute prin comparare cu cea mai bună practică în domeniulauditat;iv. referințe obținute prin analizarea evoluției în timp a unor indicatoriprivind realizarea performanței programului, proiectului, procesului sauactivității auditat(e);v. criterii utilizate în audituri similare, efectuate de către alte instituții supremede audit;35

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aStabilireametodologieide auditpentruefectuareaaudituluide mediuvi. criterii obținute prin valorificarea experienței unor experți, specialiști,profesori universitari, academicieni etc.Criteriile de audit pot fi diferite de la un audit la altul, în funcție despecificul programului, proiectului, procesului sau activității auditat/auditate.c. Auditul financiar: Scopul criteriilor de audit într-un audit financiar este de apermite auditorului să stabilească dacă entitatea auditată a stabilit, a evaluatși a raportat în mod corespunzător costurile, pasivele (inclusiv datorii contingente)și activele de mediu. Sursele de criterii pot include:i. standardele obligatorii emise de organisme cu responsabilități în stabilireade standarde;ii. standardele internaţionale emise de organismele recunoscute;iii. linii directoare emise de către organismele profesionale relevante;iv. literatura de specialitate.Curtea de Conturi exercită activitatea de audit financiar asupra conturilor anualede execuţie ale bugetului public consolidat, urmărind, în principal:‣ exactitatea şi realitatea situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite înreglementările contabile în vigoare;‣ evaluarea sistemelor de management şi control la autorităţile cu sarciniprivind urmărirea obligaţiilor financiare către bugete sau către alte fonduripublice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice;‣ utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale,conform destinaţiei stabilite;‣ calitatea gestiunii economico-financiare;‣ economicitatea, eficacitatea şi eficienţa utilizării fondurilor publice;‣ evaluarea activităţii de control financiar propriu şi de audit intern a entităţilorverificate.Metodologia de audit din cadrul auditului financiar, de conformitate saudin cadrul auditului performanţei va include:‣ compilarea listelor de verificare (checklist-uri): acestea includ probleme/aspectemajore de mediu, în conformitate cu obiectivele de audit stabilite,‣ eșantionarea,‣ stabilirea programelor de audit: Aceasta include identificarea număruluide om-zile, alocarea responsabilităţilor şi, în cele din urmă, planul de audit.Auditul financiar: metodologia de audit aplicată pe parcursul desfășurăriimisiunii de audit financiar, conține informații referitoare la modul în care:‣ a fost stabilit pragul de semnificație (nivelul materialității);‣ au fost determinați factorii care au influențat desfăşurarea auditului financiarsau care au generat schimbări semnificative de orice natură înentitatea auditată pe parcursul perioadei auditate;‣ auditorii publici externi s-au confruntat cu dificultăți tehnice şi procedurale,dacă este cazul, ca de exemplu: lipsa înregistrărilor contabile, neprezentareadocumentelor justificative, lipsa de colaborare a conduceriiși a celorlalți reprezentanți ai entității cu echipa de audit etc.;‣ au fost identificate categoriile de operațiuni economice auditate și aufost utilizate procedurile de audit;‣ au fost obținute și examinate probele de audit ce susțin constatările înscriseîn raportul de audit financiar.36

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iMetodologia de audit va include, în cazul unui audit financiar: probe de audit: pentru obţinerea de probe de audit pe baza cărora să prezinteconstatările, să formuleze concluziile, recomandările şi opinia de audit,auditorii publici externi trebuie să aplice – în etapa de execuție a misiunii deaudit financiar – proceduri şi tehnici de audit, respectiv:a) teste ale controalelor;b) proceduri de fond.Echipa de audit va aplica în etapa de execuție, proceduri de fond, caresunt de două tipuri:b1) proceduri analitice;Tehnicile specifice utilizate de echipa de audit ca proceduri analitice includ:1) studierea schimbărilor intervenite în situațiile financiare față de perioadelecontabile anterioare celei de raportare;2) analiza evoluției indicatorilor care au stat la baza modului de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli;3) analiza gradului de execuție a bugetului de venituri și cheltuieli definitivaprobat;4) studierea corelațiilor dintre diferite posturi bilanțiere;5) studiul legăturilor dintre informațiile financiare și cele nefinanciare, carepot confirma cunoștințele pe care auditorii publici externi le-au dobândit deja saule pot atrage atenția asupra unor cifre neobișnuite sau neprevăzute în situațiilefinanciare, referitoare la anumite operațiuni economice efectuate de entitate.b2) teste de detaliu, în scopul detectării erorilor/abaterilor din activitateaentității, reflectate în situaţiile financiare și a reducerii riscului de audit laun nivel acceptabil.În cazul utilizării eșantionării, ca metodă de obținere a probelor de audit,auditorii publici externi vor aplica procedurile de audit numai asupra operațiuniloreconomice incluse în eșantion, astfel încât, după analizarea elementelorselectate, concluziile să poată fi extinse asupra întregii categorii de operaţiunieconomice din care a fost ales eșantionul.Eşantionul poate fi selectat atât prin metode statistice, cât şi prin metode nestatistice.Metoda de eşantionare statistică foloseşte teoria probabilităţilor pentrudeterminarea mărimii eşantionului, oferind posibilitatea obţinerii unor concluziipertinente valabile pentru toate elementele componente ale categoriei de operațiunieconomice supuse verificării.Metodele statistice cele mai frecvent utilizate sunt: selecţia aleatorie şiselecţia sistematică.În cazul eşantionării nestatistice, selectarea elementelor din cadrul categorieide operațiuni economice verificate are la bază raţionamentul profesional alauditorilor publici externi.Auditul performanței: în cazul auditului performanței se poate folosi eșantionareaca metodă de obținere a probelor de audit, metodă care constă în aplicareaprocedurilor de audit numai asupra elementelor eșantionului, astfel încât, dupăanalizarea elementelor selectate, concluziile să poată fi extinse asupra întreguluiprogram/proces/proiect/activități auditat/auditate. Cu cât este mai riguroasă aplicareaeșantionării, cu atât este posibilă obținerea unei certitudini mai mari pentru aformula concluziile privind respectarea criteriilor de audit, precizate în prealabil.37

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aAuditorii publici externi analizează dacă probele de audit sunt sau nusuficiente și adecvate, iar în caz contrar ei trebuie să acționeze pentru obținereaunor probe suplimentare, care să fie colectate din surse diferite.Probele de audit reprezintă acele acte, documente şi informaţii obţinutede către auditorii publici externi, prin utilizarea procedurilor de audit specificeauditului performanţei, pentru susţinerea constatărilor, concluziilor şi recomandărilorcuprinse în rapoartele de audit al performanței.Pentru obţinerea de date şi informaţii cât mai corecte, se pot utiliza, cametode studiile, interviurile, observaţiile şi analizele documentelor scrise. Alegereaacestor metode se sprijină pe pregătirea profesională individuală şi peraţionamentul profesional al membrilor echipei de audit și trebuie să se ghidezedupă obiectivele specifice ale auditului performanței şi după întrebările la caretrebuie să se răspundă.Probele obţinute, în fapt „ceea ce este”, sunt evaluate de auditorii publiciexterni pe baza criteriilor de audit definite în prealabil, respectiv comparate cu„ceea ce ar fi trebuit să fie”, iar rezultatele evaluărilor reprezintă constatărileauditului performanței. Din analiza acestor probe de audit trebuie să rezultecauzele şi efectele constatărilor echipei de audit.Auditorii publici externi trebuie să obţină probe suficiente şi adecvatepentru a răspunde la întrebările formulate de echipa de audit şi pentru a susţineconstatările şi concluziile rezultate în urma auditului performanței. La alegereacriteriilor pe baza cărora auditorii publici externi determină dacă probele de auditsunt suficiente şi adecvate, se au în vedere următoarele:i. scopul în care vor fi utilizate probele de audit;ii. semnificaţia constatărilor auditului performanței;iii. nivelul de încredere și gradul de independenţă a surselor probelor de audit;iv. costul obţinerii unor probe de audit suplimentare în raport cu posibileleavantaje pe care acestea le oferă în susţinerea constatărilor şi a concluziilor;v. riscul pe care îl implică formularea unor constatări incorecte sau a unorconcluzii eronate.Probele de audit utilizate de auditorii publici externi sunt cele obţinutedirect de ei și cele furnizate de entitatea auditată sau de terţe părţi.Gradul de suficiență al probelor de audit (cantitatea probelor de auditnecesare) este determinat de auditorii publici externi în funcție de nivelul de riscevaluat în legătură cu programul/proiectul/procesul/activitatea auditat/auditată(cu cât este mai ridicat nivelul de risc, cu atât crește cantitatea de probe de auditnecesară susținerii constatărilor și concluziilor) și în funcție de calitatea acestorprobe (cu cât probele de audit au o calitate mai bună, cu atât sunt necesare maipuține probe pentru susținerea constatărilor și concluziilor).Gradul de adecvare al probelor de audit (calitatea probelor de audit necesare)este stabilit de auditorii publici externi, ținând cont de relevanța și degradul de încredere al acestora pentru susținerea constatărilor și concluziilorauditului performanței. Gradul de încredere al probelor de audit depinde de sursași natura acestora, precum și de circumstanțele în care au fost obținute.Gradul de suficiență și cel de adecvare al probelor de audit este stabilit decătre auditorii publici externi pe baza raționamentului profesional.38

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iÎn cadrul auditului performanţei, probele de audit, respectiv actele,documentele şi informaţiile obţinute, sunt utilizate pentru a demonstra dacămanagementul şi personalul entităţii auditate au acţionat în conformitate cuprincipiile stabilite prin procedurile, politicile şi standardele adoptate şi dacă aufolosit resursele în mod economic, eficient şi eficace, după caz.În funcţie de natura lor, se deosebesc următoarele tipuri de probe de audit:1) probele fizice, care se obţin prin observarea directă (la faţa locului) şi seprezintă sub formă de fotografii, diagrame, grafice şi alte forme şi reprezentări. Dacăproba de audit obţinută prin observarea directă a unei anumite situaţii/împrejurăriprezintă riscul unei interpretări eronate în legătură cu obiectivele auditului, atunciaceasta va fi coroborată cu alte probe, pentru a-i conferi credibilitate;2) probele verbale, care constituie răspunsuri la interviuri, sondaje etc.Probele verbale reprezintă pentru auditorii publici externi surse importante deinformaţii care sunt folosite în procesul de audit. De regulă, acestea sunt obţinutede la angajaţii entităţii, beneficiarii programului/procesului/proiectului/activitățiiauditat/auditată sau de la alte persoane care au legătură cu acesta/aceasta;3) probele documentare, care reprezintă acele probe obţinute sub formă deacte şi/sau documente, cum ar fi: scrisori sau memorandumuri primite de entitateaauditată, diferite contracte, rapoarte, scrisori de confirmare din partea unor terţietc. Totodată, se colectează probe şi din documentele interne (prezentate de entitate),respectiv din documente tehnico-operative, documente financiar-contabile,corespondenţă, bugete, rapoarte interne, sinteze statistice ale activităţii desfăşuratede entitate, politici şi proceduri interne, răspunsuri primite la chestionare etc.Prin probele documentare se asigură:i. surse de informare în toate etapele auditului performanței;ii. răspunsuri din partea entităţii auditate sau din partea terţilor la eventualeîntrebări ale auditului performanței;iii. confirmarea constatărilor, concluziilor şi recomandărilor auditoriloriv.publici externi;sporirea eficienţei şi eficacităţii acțiunii de audit al performanței.4) probele analitice, care se obţin ca urmare a verificării, interpretării şianalizării datelor rezultate din activităţi legate de implementarea unui program/proiect/proces/activitatede către entitatea auditată. Analizele presupun, înprincipal, estimări ale indicatorilor şi tendinţelor obţinute de la entitatea auditatăsau din alte surse. Aceşti indicatori şi/sau tendinţe se compară cu criteriile de auditidentificate de echipa de audit, respectiv cu indicatorii înscrişi în standardeleaplicabile în domeniu sau cu anumite repere tehnice (acolo unde este cazul).Probele analitice, de regulă, sunt numerice, de tipul indicatorilor, dar pot fi şi nonnumerice,de tipul modului de soluționare a contestaţiilor din cadrul unei entităţi.Procedurile de audit utilizate în auditul performanței sunt:1) proceduri de audit utilizate pentru obținerea probelor de audit, respectiv: observareadirectă, examinarea documentelor, rezumatele, interviurile și chestionarele;2) proceduri analitice de audit, cantitative şi calitative, utilizate pentru analizaprobelor de audit, prin care se explică ceea ce s-a constatat şi se stabileștelegătura dintre cauză şi efect. În această categorie se cuprind: analiza comparativă(Benchmarking), analiza “înainte și după”, analiza nivelului de îndeplinirea obiectivelor, analiza cost-beneficiu, analiza cost-eficacitate etc.39

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aObservarea directă presupune urmărirea de către auditorii publici externia diferitelor activități, procese sau a procedurilor interne realizate de către persoanedin cadrul entității auditate pentru obținerea de probe de audit. Observareadirectă este o procedură de audit care se utilizează, atunci când este consideratăoportună, pentru verificarea unora dintre obiectivele specifice stabilite anteriorde echipa de audit. La solicitarea auditorilor publici externi, entitatea auditată areobligaţia de a desemna reprezentanţi care să-i însoţească, atunci când aceştiaefectuează observări directe.Examinarea documentelor reprezintă procedura de audit utilizată pentruobținerea probelor de audit, prin care auditorii publici externi analizează:i. informațiile conținute de documentele existente la entităţi, precum și dealte documente justificative, tehnico-operative şi financiar-contabile;ii. regularitatea operațiunilor economice reflectate în aceste documente.Auditorii publici externi apreciază nivelul de încredere al oricărui documentexaminat și au în vedere riscul de fraudă, precum și posibilitatea ca undocument examinat să nu fie autentic. Cu prilejul examinării documentelor auditoriipublici externi pot solicita furnizarea de diferite informații sau documente șide la persoane din afara entității auditate sau efectuarea unor verificări de specialitatede către instituții specializate ale statului.Rezumatele reprezintă procedura de audit utilizată pentru obținerea probelorde audit care constă în întocmirea de sinteze ale datelor și informaţiilorrezultate în urma studierii literaturii de specialitate referitoare la derularea programului/proiectului/procesului/activităţiiauditat/auditate.Interviurile reprezintă o procedură de audit ce vine în completarea altorproceduri utilizate pentru obținerea de probe de audit și constă în obţinerea de date șiinformaţii de la persoanele abilitate din interiorul și din exteriorul entităţii auditate,în scopul de a obține probe de audit suficiente și adecvate. Interviurile pot fi:i. nestructurate, care au un caracter interactiv;ii. structurate, care se desfăşoară pe baza unei liste de întrebări.Interviurile se pot realiza cu o persoană sau cu mai multe persoane înacelaşi timp, telefonic ori prin poştă, inclusiv prin vizite la locul de muncă.Chestionarele reprezintă procedura de audit utilizată pentru obținerea probelorde audit care constă în întocmirea unei liste de întrebări la care se cer răspunsuriîn formă scrisă, în vederea obţinerii unor date și informaţii în legătură cu programul/proiectul/procesul/activitateaauditat/auditată. La finalul acestora se adreseazăîntrebarea deschisă "Mai aveţi ceva de adăugat în completarea celor spuse?"Analiza comparativă (Benchmarking) reprezintă o procedură de auditutilizată de auditorii publici externi pentru analiza probelor de audit şi constăîntr-un proces de comparare a metodelor, proceselor, procedurilor specifice entităţiiauditate cu cele ale altor entităţi care se încadrează în aceeaşi clasă de performanţă.Analizele comparative sunt, în mod obişnuit, utilizate pentru:i. examinarea evoluţiei tendinţelor;ii. identificarea unor căi de îmbunătăţire a performanţelor, de creștere aeconomicității în utilizarea fondurilor publice;iii. creşterea credibilităţii recomandărilor formulate în urma acțiunii de audital performanței.40

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iRiscul legatde mediuAnaliza "înainte şi după" reprezintă o procedură de audit utilizată deauditorii publici externi pentru analiza probelor de audit și constă în comparareasituaţiei existente înaintea demarării programului/proiectului/procesului/activităţiice face obiectul auditului performanței, cu situaţia rezultată după implementareaacestuia/acesteia. Impactul este estimat prin compararea indicatorilor performanţeiaferenţi celor două etape.Analiza nivelului de îndeplinire a obiectivelor reprezintă o procedură deaudit utilizată de auditorii publici externi pentru analiza probelor de audit și seutilizează în principal pentru a determina dacă obiectivele stabilite au fost atinse,precum şi pentru a identifica acei factori care au condus la nerealizarea saurealizarea parţială a acestora. Orice abatere de la derularea în bune condiţii aprogramului/proiectului/procesului/activităţii poate fi stabilită prin raportarearezultatelor şi a impacturilor efective la obiectivele şi cerinţele prestabilite.Analiza cost-beneficiu reprezintă o procedură de audit utilizată de auditoriipublici externi pentru analiza probelor de audit, care se realizează prin studiulrelaţiilor dintre costurile aferente programului/proiectului/procesului/activităţiiauditat/auditate şi beneficiile obţinute de acestea în mod obişnuit. Procedura permiteauditorilor publici externi să stabilească eficienţa economică a programului/proiectului/procesului/activităţiiauditat/auditate. Scopul analizei cost-beneficiu este săevalueze dacă veniturile realizate prin implementarea programului/proiectului/procesului/activităţiisunt mai mari decât costurile aferente implementării acestora și săidentifice căi de creștere a eficienței în utilizarea fondurilor publice. Această analizăse realizează prin exprimarea costurilor şi beneficiilor în unităţi monetare. Scopulanalizei cost-beneficiu este să evalueze dacă veniturile înregistrate de entitate suntmai mari decât costurile şi ating nivelul planificat.Analiza cost-eficacitate reprezintă o procedură de audit utilizată de auditoriipublici externi pentru analiza probelor de audit și se efectuează asupra relaţiilor dintrecosturile programului/proiectului/procesului/activităţii şi rezultatele exprimate încosturi pe unitatea de rezultat obţinut. Analiza se realizează, de obicei, prin exprimareacomponentelor în unităţi fizice. Analiza cost-eficacitate poate să identificecăi de creștere a eficacității în utilizarea fondurilor publice, respectiv mijloace deatingere a obiectivelor definite în condiţiile unui nivel maxim de cheltuieli alocate.Riscul legat de mediu pleacă de la faptul că activităţile unei organizaţii potgenera anumite forme de modificare a mediului, inducând astfel un pericol potenţial.Astfel, efectul activităţii umane poate avea efect negativ asupra florei sau faunei saupoate să genereze un pericol pentru sănătatea şi bunăstarea economică a oamenilor.De asemenea, efectele distructive pot să se răsfrângă asupra resurselor de apă,aer, sol, energie şi climă în general. În esenţă, trebuie să existe permanent certitudineaaplicării şi ţinerii sub control a activităţii respective. În prezent, în România,auditul de mediu nu se aplică încă în mod adecvat la toate entitățile cu activitateeconomică şi cu efecte negative asupra mediului, însă există astfel de preocupări aleresponsabililor unităţilor pentru managementul de mediu al întreprinderii.O abordare sistematică a efectuării evaluării riscurilor de mediu aleentităţilor include:‣ identificarea rezultatelor strategice şi activităţilor cheie conexe, a politicilor,programelor şi operaţiunilor;‣ identificarea efectelor potenţiale asupra mediului, precum şi41

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aAudituripe terenRaportarea‣ evaluarea riscurilor pentru a stabili dacă acestea sunt semnificative.Evaluarea riscurilor de mediu reprezintă o metodă ştiinţifică de evaluare ariscurilor asociate substanţelor, activităţilor, stilurilor de viaţă şi fenomenelor naturalepericuloase, care pot avea efecte păgubitoare pentru mediu sau pentru sănătateaumană.În acest sens, se face o distincţie între termenii de:‣ hazard – posibilitatea producerii unor consecinţe ale unui eveniment saucombinaţii de circumstanţe, care pot aduce prejudicii sănătăţii umaneşi/sau mediului (spre exemplu: transportul substanţelor petroliere pemare în rezervoare) şi‣ risc – probabilitatea concretă de producere a unui efect într-un intervalde timp dat sau în circumstanţe date, sau a unei combinaţii de consecinţedublată de probabilitatea de apariţie a consecinţei (spre exemplu: risculde 1/1000 pe an, ca petrolierul să aibă o scurgere care să provoace poluareacu petrol a ecosistemelor marine).Domeniul de evaluare a riscurilor acoperă:‣ evaluarea riscurilor pentru sănătate şi siguranţa sănătăţii (spre exemplu:riscurile sociale produse de activităţile industriale periculoase);‣ evaluarea riscurilor asociate terenurilor contaminate (spre exemplu: riscurilepentru oameni, ecosisteme, proprietate);‣ evaluarea riscurilor poluării (spre exemplu: pentru ecosistemele acvatice,terestre şi aeriene);‣ evaluarea riscurilor asociate dezastrelor naturale (spre exemplu: inundaţii,cutremure, erupţii vulcanice).Scopul auditurilor pe teren este de a strânge suficiente probe competente,relevante şi utile în vederea susţinerii constatărilor, concluziilor şi formulăriirecomandărilor şi opiniei de audit. Dacă auditorii publici externi intenţionează săse bazeze pe datele şi informaţiile rezultate în urma întâlnirilor cu reprezentanţiientităţii auditate, aceștia trebuie să întocmească note de întâlnire, care vor fifolosite ca probe de audit. Efectuarea auditurilor pe teren presupune parcurgereaurmătoarelor etape principale:‣ efectuarea unei şedinţe de deschidere cu entitatea audită, cu scopul de aprezenta acesteia obiectivele auditului, metodologia şi criteriile care vorfi urmate în efectuarea auditului;‣ colectarea de probe de audit prin chestionare, interviuri, documente,fotografii, testarea directă a probelor de audit colectate etc.;‣ efectuarea unei ședințe de închidere cu entitatea auditată.Auditorii publici externi întocmesc pentru fiecare misiune de audit un raportîn care se prezintă constatările, concluziile și recomandările auditului. Raportul deaudit comunică rezultatele activității de audit și este, astfel, una dintre cele maiimportante părți ale procesului de audit. Dacă acesta este redactat și comunicat înmod corespunzător, raportul poate acționa ca un agent de schimbare pozitivădeterminând managementul entității auditate să ia măsuri corective.Departamentele coordonatoare ale acțiunilor de audit pot transmite comisiilorde specialitate din cadrul Parlamentului, organelor puterii executive (ordonatoride credite, guvern etc.), altor părţi interesate, după aprobarea Plenului42

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iCurţii de Conturi, rapoarte de specialitate conținând constatările cuprinse în rapoartelede audit întocmite de către auditorii publici externi din cadrul structurilorCurții de Conturi.RevizuireadocumentelorDocumentede lucruRevizuirea documentelor întocmite de auditorii publici externi în cadrulacțiunii de audit financiar, respectiv audit al performanței se realizează așa cumse precizează la capitolul privind asigurarea și controlul calității din ”Regulamentulprivind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi,precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități”.Documentele de lucru și celelalte informații relevante pentru misiunea deaudit financiar vor fi organizate în dosare de audit, care pot fi:a) dosare curente;b) dosare permanente.Documentul de lucru este suportul material pe care auditorul public externconsemnează în etapele de planificare și de execuție a auditului, în principal, următoareleinformații: titlul documentului; structura la nivelul căreia se efectuează acțiuneade verificare; numele și prenumele auditorului public extern care întocmeștedocumentul respectiv; denumirea acțiunii de verificare; data și scopul întocmiriidocumentului; dimensiunea și conținutul eșantionului selectat din cadrul fiecăreicategorii de operațiuni economice verificate în vederea atingerii obiectivelor acțiuniide verificare; procedurile de audit aplicate în vederea obținerii de probe suficiente șiadecvate; observațiile, descrierile, aprecierile, evaluările, constatările, concluziile șirecomandările pe care le-au formulat auditorii publici externi cu privire la acțiuneade verificare efectuată; sursa și deținătorul informației; indexul documentului delucru și trimiteri încrucișate la referințele de lucru; persoana care a efectuatrevizuirea. Toate aceste documente de lucru pot fi prezentate sub forma înscrisurilorpe suport de hârtie, pe film, pe medii de înregistrare electronice etc.1.1.1 Problematica de mediu în cadrul auditului performanțeiÎn cadrul auditului de mediu, un audit al performanței este clasificat deseori ca fiind unuldintre cele cinci tipuri de audituri:(1) auditurile de monitorizare a conformității cu legislația de mediu;(2) auditul performanței programelor guvernamentale de mediu;(3) auditul impactului asupra mediului al altor programe guvernamentale;(4) auditul sistemelor de management al mediului;(5) evaluarea politicilor și a programelor de mediu propuse.Dat fiind faptul că SAI-ul nu poate să auditeze fiecare entitate implicată, va fi necesar deproiectat, cu atenție, o metodologie care va permite să se tragă concluzii acceptabile despre felulîn care o funcție dată sau o activitate este implementată la nivel național. Toate tehnicile de auditdisponibile cum ar fi intervievarea, observarea directă, examinarea documentelor etc. pot fi oparte necesară a metodologiei. De asemenea, mai pot fi avute în vedere:‣ Vizite pe terenEchipa de audit poate considera necesară deplasarea la agenții sau entități de nivel național,regional sau local pentru a constata modul în care au fost cheltuite fondurile publice, cumsunt respectate reglementările de mediu, eventualele propuneri de îmbunătățire.Această tehnică este utilă în cazul în care auditorii au nevoie să obțină o înțelegere detaliatădespre cum funcționează o activitate într-un număr relativ limitat de locații.43

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a‣ Chestionarele standardizateUtilizarea unui chestionar pregătit cu atenție, testat și aplicat anterior poate fi util dacăsunt verificate un număr mare de entități.În cazul entităților cărora le sunt delegate responsabilități de reglementare în domeniulmediului, auditorii publici externi pot elabora un chestionar pentru a constata progresul acestoraîn implementarea activităților respective, problemele care pot apărea în activitatea lor și acțiunilerecomandate care pot ajuta la îmbunătățirea performanței acestora.‣ Eșantionarea statisticăÎn anumite situații, auditorii publici externi pot verifica aspecte de mediu cu privire lasute sau chiar mii de locații în care sunt depozitate deșeuri chimice/toxice, precum și cele defurnizare a apei potabile.În cazul în care informațiile necesare auditorilor publici externi nu există într-o bază dedate, aceștia pot utiliza un eșantion statistic valid privitor la entitățile în cauză și apoi să utilizezeinformațiile pentru a trage concluziile referitoare la caracteristicile întregii populații. Sursele decriterii sunt de două tipuri:‣ autorizate ceea ce conferă auditorului certitudinea acceptabilității criteriilor ca bază deîncredere pentru un audit;‣ neautorizate ceea ce sporeşte pentru auditor riscurile legate de acceptabilitatea criteriilorca bază fiabilă pentru un audit.(1) Auditul de monitorizare a conformității cu legislația de mediuRolul principal al unei entități de reglementare în domeniul mediului este acela deasigurare că legile privind mediul sunt corect implementate în țara respectivă, atât de entitățileprivate cât și de cele publice. Legislația de mediu poate avea prevederi în baza cărora entitatea dereglementare în domeniul mediului are atribuții în ceea ce privește: emiterea autorizațiilor care limitează cantitatea sau concentrația de poluanți evacuați; monitorizarea conformității poluatorilor pe baza unor astfel de autorizații; monitorizarea condițiilor de mediu pentru a identifica alte potențiale încălcări alereglementărilor; ajutarea în interpretarea reglementărilor și furnizarea de asistență pentru entitățile supusereglementărilor în eforturile lor de a se conforma, și luarea de măsuri corective împotriva celor care încalcă aceste reglementări.În cazul entităților cu atribuții de reglementare în domeniul mediului, auditul de monitorizarea conformității cu legislația de mediu se începe cu stabilirea unor criterii de audit clare șiexplicite, care sunt deseori conținute în cerințele specifice statutare sau sunt prevăzute în atribuțiileentității pentru implementarea reglementărilor statutare. Auditorii publici externi urmează săevalueze performanța entității de reglementare în domeniul mediului cu ajutorul criteriilor stabilite.De cele mai multe ori, absența datelor de mediu credibile reprezintă frecvent una din constatărileprincipale din raportul de audit. În astfel de cazuri, auditorii pot recomanda ca datelepuse la dispoziție să fie corecte și complete și pentru ca managementul entităților de reglementareîn domeniul mediului să se asigure că fondurile publice, de cele mai multe ori limitate, să fieorientate către cele mai presante probleme de mediu.Exemple de recomandări în acest sens:‣ să se colecteze și să se actualizeze datele cu privire la efectele poluanților asuprasănătății populației;44

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i‣ să se ia măsuri adecvate pentru o mai bună gestionare a datelor limitate care suntdisponibile;‣ să se utilizeze indicatorii de mediu necesari a fi analizați, pentru a se stabili dacă activitățilede reglementare sunt suficiente pentru protejarea corespunzătoare a mediului.(2) Auditarea performanței programelor guvernamentale de mediuAuditul performanței, în contextul performanței unei entități auditate vizavi de efectuareaprogramelor și activităților guvernamentale de mediu – în cazul în care pot fi aplicabile – trebuiesă aibă în vedere: economicitatea practicilor administrative; eficiența utilizării resurselor umane, financiare și a altor resurse implicate în programesau activități; eficacitatea programelor sau a activităților în atingerea obiectivelor și a impactului dorit.Un guvern poate stabili realizarea unei game de programe sau activități prin care sedorește atingerea obiectivelor de protecție a mediului. Astfel de programe sau activități pot fi înresponsabilitatea: unei entități guvernamentale cu un interes specific de mediu (de exemplu, o entitate careare programe de conservare a suprafețelor cu o importanță ecologică aparte); a ministerului agriculturii, prin programe de asistență a fermierilor pentru ca aceștia săadopte practici care reduc poluarea în domeniul respectiv.Programele de mediu pot fi regăsite de obicei în programele guvernelor precum și în rapoarteleanuale, acolo unde este cazul. Uneori guvernele cuprind programele de mediu într-un singurPlan și Raport de mediu. Acolo unde astfel de planuri nu există, auditorii publici externi potverifica responsabilitatea în domeniu utilizând raportările întocmite periodic privind politicile șiprogramele guvernamentale. De asemenea, se pot identifica acordurile internaționale pe problemede mediu la care a aderat țara, precum și programele care se derulează în baza acestor acorduri.Atunci când planifică auditurile, auditorii publici externi trebuie să aibă în vedere: riscul și importanța programelor guvernamentale sau ale activității, luarea în calcul aresurselor implicate, importanța abordării problemelor de mediu și amploarea efectelordorite; rezultatele generale dorite și obținute prin derularea programelor sau activităților respective.În selectarea unui audit de performanță, auditorii publici externi trebuie să dea o atențiedeosebită disponibilității și suficienței, relevanței și încrederii datelor pe care le obține de la entitateaverificată. Pentru a ajunge la o concluzie temeinică asupra eficienței programului, auditorii pot sărecurgă la analizarea de date corecte și de calitate din perioadele anterioare și pe mai mulți ani.(3) Auditarea impactului asupra mediului pe care îl au alte programe guvernamentaleAnumite programe guvernamentale pot avea impact semnificativ asupra mediului – pozitivsau negativ, intenționat sau neintenționat. De exemplu, obiectivul principal al construirii unuidrum este de a facilita deplasarea persoanelor sau a bunurilor. Dar construirea unui drum are unimpact secundar sau indirect asupra utilizării terenurilor și efecte asupra ecologiei și peisajelordin zonă, necesitatea de a utiliza drumul având și un efect asupra poluării sonore și a aerului.Impactul de mediu asupra activităților poate fi privit prin prisma economiei, eficienței șieficacității activităților respective sau ca un studiu strict definit, axat numai pe impactul asupramediului înconjurător.45

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aAuditorii publici externi pot utiliza, ca punct de plecare pentru identificarea impactului activitățilorguvernamentale asupra mediului, studierea atribuțiilor entității guvernamentale în identificareaimpactului și luarea acestuia în calcul în politicile sale de evaluare. Cea mai bună practică sugereazăcă organizațiile trebuie să includă preocupările de mediu în obiectivele lor strategice și în analizelelor asupra activităților existente. Astfel, auditorii pot revizui gradul de adecvare al: descrierii programului activității, al mediului său și al condițiilor de bază; gamei complete a impacturilor cheie identificate; datelor utilizate pentru a evalua probabilitatea impacturilor; oricărei propuneri de măsuri pentru contracararea impactului.Dacă se efectuează un studiu strict limitat asupra mediului, auditorii trebuie să analizezecu atenţie modul în care poate furniza o imagine fiabilă a impactului în raport cu costurile şibeneficiile obiectivului principal al programului.(4) Auditul sistemelor de management al mediuluiStandardul internaţional pentru sistemele de management de mediu, ISO 14001, defineştecaracteristicile celor mai bune practici în domeniul mediului, după cum urmează:‣ definirea unei politici de mediu;‣ planificarea – ţinând seama de aspectele de mediu şi cerinţele legale şi de altă natură,definirea de obiective şi ţinte şi introducerea unor programe de management de mediu;‣ punerea în aplicare şi executarea – definirea structurilor şi a responsabilităţilor, formareaprofesională/instruirea personalului şi comunicarea cerinţelor principale, documentarea sistemelorde management de mediu, aplicarea sistemelor şi pregătirea planurilor de urgenţă;‣ verificarea şi adoptarea măsurilor corective – monitorizare şi măsurare, identificareacazurilor de neconformitate şi luarea de măsuri; auditul sistem de management de mediu.‣ revizuirea gestionării tuturor aspectelor sistemului.Programele de acreditare, în general, au fost definite pentru organizaţii comerciale şi industriale.Cu toate acestea, sistemele de management implicate se pot aplica, de asemenea,pentru autorităţile publice.Bunele practici referitoare la sistemele de management de mediu cer organizaţiilor/entitățilorpublice să stabilească obiective pentru îmbunătăţirea continuă a performanței şi să monitorizezerezultatele. Sistemele în sine nu determină care sunt standardele de performanță adecvateşi, în plus, acestea nu necesită întotdeauna o auditare completă şi rapoarte cu privire la performanță.Aceste aspecte intră în competența conducerii organizaţiilor/entităților.Auditorii publici externi pot hotărî auditarea și întocmirea unui raport privind îndeplinireaobiectivelor de performanță stabilite de guvern. Pentru efectuarea unui asemenea audit, InstituțiaSupremă de Audit va compara concordanţa obiectivelor guvernului cu practicile aplicate în altepărţi şi cu angajamentele guvernului asumate în cadrul acordurilor internaţionale.(5) Evaluarea politicilor şi programelor propuseEste posibil ca în anumite circumstanţe, Instituția Supremă de Audit să fie solicitată pentru afurniza legislativului informaţii referitoare la politicile şi programele propuse. De exemplu, atuncicând legislativul își reorientează atenţia de la întrebarea: "Programul funcționează în conformitate cucerinţele legale?" spre o întrebare fundamentală: "Cerinţele legale care stau la bază trebuie să fiemodificate pentru a face programul mai eficient sau a-l îmbunătăţi în alte moduri?”46

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iIdentificarea şi evaluarea riscurilor în auditul performanţeişi a impactului potenţial al acestoraAuditorii publici externi trebuie să identifice și să evalueze riscurile în auditul performanțeiîntrucât există posibilitatea producerii unor evenimente cu efecte negative în organizareaşi funcţionarea entităţii auditate.Riscurile pentru buna gestiune financiară, adică riscurile de neîndeplinire a obiectivelorde economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului,pot fi inerente prin natura lor (risc inerent) şi/sau pot fi influenţate de deficienţele existenteîn organizarea şi desfăşurarea controlului intern (risc de control).Identificarea riscurilor specifice programelor, proiectelor, proceselor, activităţilor şi entităţiiauditate îi va ajuta pe auditorii publici externi la selectarea procedurilor de audit, care vorfi orientate, în special, către zonele cu potenţial ridicat de risc.Stabilirea şi evaluarea riscurilor se realizează, în principal, prin exercitarea raţionamentuluiprofesional al auditorilor publici externi și urmare a evaluării sistemului de control intern,în conformitate cu procedura descrisă la Capitolul VI din Regulamentul privind organizarea șidesfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultatedin aceste activități. Riscurile identificate de auditorii publici externi trebuie să fie descrise întrunmod coerent și vor fi incluse în “Lista riscurilor identificate şi evaluarea acestora”, al căreimodel este prezentat în mai jos (Anexa 24 din regulamentul mai sus menționat).Descrierea riscului trebuie să includă informaţii privind cauzele şi consecinţele posibileale acestuia (impactul) asupra gradului de îndeplinire a obiectivelor programului, proiectului,procesului, activităţii sau entităţii auditat/auditate.Lista riscurilor identificate şi evaluarea acestoraDomeniul/Obiectivul/Activitatea/ProcesulDescrierea riscului-cauzaproblema-impactul,după cazRisc critic(semnificativ şi relevant)Da/NuObs.În contextul unui audit al performanţei, evaluarea riscurilor implică analiza riscurilor critice(semnificative şi relevante) pentru îndeplinirea obiectivelor legate de economicitate, eficienţăşi eficacitate, care constituie astfel un punct de plecare pentru elaborarea întrebărilor lacare trebuie să răspundă auditul performanței și stabilirea ariei de cuprindere a acestuia.1.1.2 Problematica de mediu în cadrul auditului financiarÎn baza prevederilor art. 21 alin. (3), ale art. 29 și art. 42 alin. (1) din lege, Curtea deConturi exercită activitatea de audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie ale bugetuluipublic consolidat, urmărind, în principal:1. exactitatea şi realitatea situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite în reglementărilecontabile în vigoare;2. evaluarea sistemelor de management şi control la autorităţile cu sarcini privind urmărireaobligaţiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, alepersoanelor juridice sau fizice;47

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a3. utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinaţieistabilite;4. calitatea gestiunii economico-financiare;5. economicitatea, eficacitatea şi eficienţa utilizării fondurilor publice;6. evaluarea activității de control financiar propriu și de audit intern a entităților verificate.Situaţiile financiare supuse auditului financiar cuprind: bilanţul, contul de rezultat patrimonial,situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor,anexele la situaţiile financiare, care includ politici contabile şi note explicative și conturile deexecuţie bugetară.Scopul situaţiilor financiareSituaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii cu privire la poziţia financiară, performanţăşi fluxul de numerar ale unei entităţi, care sunt utile pentru luarea deciziilor cu privire laalocarea resurselor, dar şi la evaluarea acestora. Mai exact, o situaţie financiară în sectorul publictrebuie să furnizeze informaţii utile pentru luarea deciziilor şi să demonstreze responsabilitateaentităţii pentru administrarea resurselor sale.În general, situaţiile financiare ale autorităților publice (sau ale entităţilor componente aleacestora) au avut tendinţa de a evita problemele legate de mediu. Cu toate acestea, se manifestă oconştientizare a faptului că există anumite costuri, unele probleme legate de conformitate şi deperformanţă asociate cu politicile de mediu, precum şi obligaţii, care ar trebui să fie reflectate însituaţiile financiare.Obiectivul unui audit al situaţilor financiareObiectivul unui audit al situațiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului săexprime o opinie cu privire la situaţiile financiare, dacă acestea sunt întocmite, sub toate aspectelesemnificative, în conformitate cu un cadru identificat de raportare financiară (ISSAI 1200).Probleme/aspecte de mediuComitetul Internaţional privind Practicile de Audit (IPAC) defineşte expresia problemele/aspectelede mediu în Manualul de Standarde Internaționale de Audit și Control de Calitate al IFAC,asimilate cu:(a) iniţiative de a preveni, a reduce sau a remedia pagubele provocate mediului înconjurătorsau de a conserva resursele reciclabile sau nereciclabile (asemenea iniţiative pot ficerute de către legile sau normele de mediu în vigoare ori prin contract sau pot fi întreprinseîn mod voluntar);(b) consecinţe ale încălcării legilor şi normelor de mediu;(c) consecinţe ale pagubelor provocate mediului înconjurător asupra altora sau asupraresurselor naturale;(d) consecinţe ale obligaţiilor indirecte impuse prin lege (de exemplu: obligaţii pentru pagubeprovocate de proprietarii anteriori).Problemele/aspectele legate de mediu devin semnificative pentru un număr din ce în cemai mare de entităţi şi pot avea, în anumite circumstanţe, un impact semnificativ asupra situaţiilorlor financiare. Recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea acestor aspecte constituie responsabilitateaconducerii.În timp ce situaţiile financiare ale unei organizaţii pot cuprinde terenuri ca active imobilizate(evaluate pe aceeaşi bază ca şi alte bunuri), recent a fost pus un accent pe "activele demediu" – active naturale care nu furnizează aport de resurse, dar care oferă servicii de mediu,48

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aÎn cursul procesului audit, spre exemplu în colectarea de cunoştinţe despre activitateaentității, în evaluarea riscului inerent şi de control sau în efectuarea anumitor proceduri de fond,unele probe care indică existenţa unui risc ca situaţiile financiare să fie în mod semnificativ eronatedatorită problemelor de mediu pot atrage atenţia auditorului. Exemple de asemenea circumstanţeinclud:‣ existenţa unor rapoarte care evidenţiază aspecte de mediu semnificative, întocmite decătre experţi în mediu, auditori interni sau auditori pentru probleme de mediu;‣ încălcări ale legilor şi reglementărilor de mediu citate în legătură cu, sau în rapoarteemise de către agenţiile de reglementare;‣ includerea numelui entităţii într-un registru pus la dispoziţia publicului, sau planul pentruînlăturarea efectelor contaminării solului (dacă există vreunul);‣ comentarii în media despre entitate în legătură cu probleme de mediu majore;‣ comentarii legate de probleme de mediu făcute în scrisorile avocaţilor;‣ probe care indică achiziţionarea de bunuri şi servicii legate de probleme de mediu caresunt neobişnuite faţă de natura activităţilor entităţii; şi‣ onorarii mari sau onorarii neobişnuite plătite consultanţilor legali sau pe probleme de mediu,sau efectuarea de plăţi sau penalizări ca rezultat al încălcărilor legilor şi reglementărilor demediu.Identificarea şi evaluarea riscurilorAuditorii publici externi estimează potențialele deficiențe ce pot să apară în activitateaentității și în situaţiile financiare, ținând cont de următoarele:a. erorile/abaterile constatate cu ocazia verificărilor efectuate în anii precedenţi de organelecu atribuții în acest sens;b. rezultatele evaluării sistemului de control intern;c. raționamentul profesional.Auditorii publici externi trebuie să identifice şi să evalueze riscurile la nivelul entității auditatepentru fiecare categorie de operațiuni economice supusă auditului. Evaluarea riscurilor și stabilireapragului de semnificaţie determină, în principal, volumul activităţii de audit financiar, respectiv:a. dimensiunea și conținutul eşantioanelor selectate din cadrul categoriilor de operațiunieconomice care vor fi auditate;b. procedurile de audit selectate, care vor fi orientate în special către zonele cu potențial mairidicat de risc.Dimensiunea eșantionului selectat pentru a fi auditat este direct proporțională cu nivelulde risc stabilit în urma evaluării, care poate fi scăzut, mediu sau ridicat.Având în vedere faptul că auditul financiar oferă o asigurare rezonabilă, dar nu şi absolutăasupra existenţei sau absenţei unor erori/abateri semnificative în activitatea desfășurată deentitate și reflectată în situațiile financiare, apare inevitabil riscul de audit, care are două componenteprincipale:a. riscul de denaturare semnificativă;b. riscul de nedetectare.Având acumulate suficiente cunoştinţe despre activitatea entității auditate, auditorul evalueazăriscul de apariţie a unor denaturări semnificative în situaţiile financiare. Această evaluareinclude luarea în considerare a legilor şi reglementărilor de mediu care se pot aplica entităţii şioferă auditorului o bază pentru a decide dacă în cursul auditului situaţiilor financiare este nevoiesă acorde atenţie aspectelor de mediu.50

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iNivelul de cunoştinţe al auditorilor în ceea ce priveşte aspectele de mediu, adecvat pentruo anumită misiune de audit, este mai mic decât cel deţinut în mod obişnuit de către conduceresau experţii în mediu. Totuşi, nivelul de cunoaştere al auditorului trebuie să fie suficient pentrua-i da posibilitatea acestuia să identifice şi să obţină o înţelegere a evenimentelor, tranzacţiilor şia practicilor legate de aspectele de mediu care pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilorfinanciare şi asupra auditului.Riscul de denaturare semnificativă în situaţiile financiare include riscul de denaturaredatorat problemelor de mediu, numit riscul de mediu (ISSAI 5120/pct. 45). Exemple de risc demediu la nivelul situaţiei financiare pot fi: riscul costurilor de conformitate apărute ca urmare a aplicării cerinţelor din legislaţiesau a celor contractuale;riscul de neconformitate cu legile şi normele de mediu;efectele posibile ale cerinţelor de mediu specifice entității auditate şi reacţiile lorposibile la politica de mediu a entităţii.Potenţiala expunere la riscuri de mediu semnificative poate să apară, în general, pentruorice entitate care:a. face obiectul legilor şi normelor de mediu într-o măsură substanţială;b. este proprietară sau deţine controlul asupra unor terenuri contaminate de proprietariianteriori („obligaţie indirectă”) sauc. are activităţi de producţie care:‣ pot cauza contaminarea solului şi a pânzei freatice, a apei de suprafaţă sau poluareaaerului;‣ folosesc substanţe periculoase;‣ generează sau din care rezultă deşeuri periculoase sau‣ pot avea un efect nociv asupra clienţilor, angajaţilor sau asupra oamenilor care locuiescîn vecinătatea amplasamentelor societăţii.Atunci când elaborează planul de audit, dacă auditorul consideră că riscul de mediu este ocomponentă semnificativă în evaluarea riscului inerent, atunci auditorul leagă această aprecierede soldurile conturilor şi de clasele de tranzacţii semnificative la nivel de aserţiune.Exemple de risc de mediu la nivelul soldurilor conturilor sau al claselor de tranzacţii sunt:‣ măsura în care un sold al contului se bazează pe estimări contabile complexe cuprivire la problemele de mediu (de exemplu, evaluarea unui provizion de mediupentru îndepărtarea unui teren contaminat şi viitoarea restaurare a locului). ISSAI1540 „Auditul estimărilor contabile” oferă instrucţiuni pentru auditori în acestesituaţii. Riscul inerent este mai mare dacă există o lipsă de date pe care să se bazezeo estimare rezonabilă, de exemplu, datorită tehnologiilor complexe pentru îndepărtareaşi restaurarea locului respectiv;‣ măsura în care un sold al unui cont este afectat de tranzacţii neobişnuite sau în afararutinei, care implică aspecte de mediu.Evaluarea sistemului de control internEste responsabilitatea conducerii să conceapă şi să aplice controale interne pentru a desfăşura,pe cât este posibil, conducerea eficientă şi legală a activităţii, incluzând şi aspectele demediu. Entitatea auditată poate adopta abordări diferite pentru verificarea problemelor de mediu.În entităţile mici sau entităţile cu expunere redusă la riscul de mediu, sistemele de control almediului se pot include în sistemele normale de control intern. Entităţile cu expunere mare lariscul de mediu pot dezvolta şi utiliza un sub-sistem separat de sistemul de control intern, de51

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aexemplu, un sistem de management al mediului (SMM). Alte entităţi concep şi aplică toate controalelelor într-un sistem de control integrat, cuprinzând politici şi proceduri legate de aspectelecontabile, de mediu şi de alte aspecte (de exemplu, calitatea, sănătatea şi siguranţa).Pentru scopurile auditorului nu contează modul în care conducerea realizează de fapt controlulasupra problemelor de mediu. În particular, lipsa unui SMM nu înseamnă că auditorultrebuie să concluzioneze că există un control inadecvat asupra aspectelor de mediu în desfăşurareaactivităţii.Numai dacă, aplicând raţionamentul profesional, auditorul consideră că aspectele de mediupot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi, acesta trebuie să obţinăo bună înţelegere a politicilor şi procedurilor semnificative ale entităţii cu privire la monitorizareaşi controlarea de către aceasta a aspectelor de mediu respective („controalele de mediu” ale entităţii),pentru a planifica auditul şi a dezvolta o abordare eficientă a acestuia. În asemenea cazuri,auditorul este preocupat numai de acele controale de mediu (din interiorul sau din afara sistemuluicontabil şi de control intern) care sunt considerate relevante pentru auditul situaţiilor financiare.Evaluarea mediului de controlÎn toate misiunile de audit, auditorul obţine o înţelegere suficientă a mediului de controlpentru a evalua atitudinea conducerii, gradul lor de cunoştinţă şi acţiunile privind controaleleinterne şi importanţa lor în entitate. Factorii ce acţionează în obţinerea unei înţelegeri a mediuluide control cu privire la aspectele de mediu pot include: Funcţionarea consiliului de administraţie şi al comitetelor sale cu privire la controalele demediu ale entităţii; Filozofia conducerii şi stilul de acţiune, precum şi abordarea de către aceasta a aspectelor demediu, cum ar fi orice efort de a îmbunătăţi performanţele referitoare la mediu ale entităţii,participarea în programele de certificare pentru SMM a entităţii şi publicarea voluntară arapoartelor privind performanţele de mediu. Aceasta include, de asemenea, reacţia conduceriila influenţe externe, cum ar fi cerinţele de monitorizare şi de conformitate impuse de cătreorganismele de reglementare şi agenţiile care asigură punerea acestora în aplicare; Structura organizaţională a entităţii şi metodele de desemnare a autorităţii şi responsabilităţiipentru a asigura funcţiile operaţionale de mediu şi cerinţele de reglementare; Sistemul de control al conducerii, inclusiv funcţia de audit intern, politicile de personal,procedurile şi separarea adecvată a responsabilităţilor.Riscul de controlUlterior obţinerii unei bune înţelegeri a sistemului contabil şi de control intern al entităţii,auditorul poate aprecia că este necesar să considere efectele problemelor de mediu în evaluareariscului de control şi în orice teste ale controalelor care pot fi necesare în sprijinul evaluării.Luarea în considerare a legilor şi reglementărilorÎn conformitate cu recomandările cu privire la aplicarea ISSAI 1250 „Rolul legislaţiei şireglementărilor în vigoare în auditul situaţiilor financiare”, atunci când planifică şi efectuează unaudit, auditorii pot evalua conformitatea cu legile și reglementările aplicabile, în cazul în carenerespectarea acestora poate afecta în mod semnificativ situaţiile financiare sau în cazul în careconformitatea antrenează cheltuieli din fonduri publice.Auditorul obţine o înţelegere generală a legilor şi reglementărilor de mediu care ar puteaconduce la denaturarea semnificativă a situaţiilor financiare sau care pot avea un impact funda-52

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r imental asupra operaţiunilor unei entităţi. Pentru a obţine o înţelegere generală a legilor şi normelorde reglementare relevante, în mod obişnuit, auditorul:‣ foloseşte cunoştinţele existente despre activitatea şi domeniul în care entitatea îşi desfăşoarăactivitatea;‣ întreabă conducerea (inclusiv persoanele cheie însărcinate cu probleme de mediu) cu privirela politicile şi procedurile entităţii care urmăresc respectarea legilor şi normelor demediu relevante;‣ întreabă conducerea despre legile şi normele de mediu care pot avea un efect fundamentalasupra operaţiilor entităţii;‣ discută cu conducerea politicile sau procedurile adoptate pentru identificarea, evaluarea şicontabilizarea litigiilor, reclamaţiilor şi evaluărilor.Efectuarea procedurilor de fondAuditorul ia în considerare nivelele stabilite ale riscului inerent şi ale riscului de controlîn determinarea naturii, duratei şi întinderii procedurilor de fond cerute pentru a reduce riscul denedetectare a denaturărilor semnificative din situaţiile financiare la un nivel acceptabil, inclusivoricare din denaturările semnificative în cazul în care entitatea nu reuşeşte recunoaşterea, evaluareasau prezentarea adecvată a efectelor aspectelor de mediu.Procedurile de fond includ obţinerea de probe prin investigarea atât a conducerii responsabilepentru întocmirea situaţiilor financiare, cât şi a persoanelor cheie responsabile pentru aspectelede mediu. ISSAI 1580 „Declaraţiile conducerii” cere ca auditorul să obţină declaraţiiscrise din partea conducerii privind aspecte semnificative pentru situaţiile financiare, atunci cândalte probe de audit adecvate şi suficiente nu se aşteaptă în mod rezonabil să existe. Multe dintreprobele cu privire la impactul aspectelor de mediu asupra situaţiilor financiare, care sunt disponibilepentru auditor, vor avea o natură mai degrabă persuasivă decât conclusivă. De aceea, auditorulpoate dori să obţină o declaraţie specifică a faptului că organul de conducere:a. nu are cunoştinţă de datorii sau contingenţe semnificative care apar din aspectele demediu, inclusiv cele rezultând din acte ilegale sau posibil ilegale;b. nu are cunoştinţă de nici un alt aspect de mediu care poate avea un impact semnificativasupra situaţiilor financiare sauc. dacă are cunoştinţă de asemenea aspecte, le-a prezentat în mod adecvat în situaţiile financiare.Auditorul ia în considerare nevoia de a strânge probe coroborate de audit pentru oriceafirmaţie din surse interne sau externe ale entităţii cu privire la mediu. În anumite situaţii, auditorulpoate considera necesară utilizarea rezultatelor din activitatea experţilor în mediu.Un alt aspect pe care auditorul trebuie să îl ia în considerare este modul de utilizare atuturor veniturilor pe care entitatea auditată este abilitată să le colecteze, cum ar fi fondurile colectateîn temeiul principiului "poluatorul plăteşte". Auditorul poate examina sistemele financiareşi de control intern care sunt stabilite pentru colectarea de fonduri şi, de asemenea, dacăfondurile sunt utilizate pentru scopurile pentru care au fost destinate.53

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aImpactul problemelor/aspectelor legate de mediuasupra situațiilor financiareContabilitatea de casăProblemele de mediu pot avea impact asupra situaţiilor financiare întocmite în cadrulcontabilității de casă, dar efectele sunt limitate, deoarece contabilitatea de casă se concentreazăpe recunoaşterea efectelor în cursul exerciţiului contabil în cauză. Prin urmare, auditorii pot luaîn considerare necesitatea dezvoltării unei metodologii de analiză a impactului activităţilor peprobleme de mediu pentru perioade mai lungi decât anul fiscal în cauză.Problemele/aspectele de mediu pot avea impact asupra fluxurilor de trezorerie/de numerarale unei entităţi pe durata perioadei de raportare. De asemenea, poate exista un impact în cazul încare raportarea conformităţii este inclusă în raportul financiar al unei entități publice, de exemplu,în cazul în care entitatea este obligată să demonstreze conformitatea cu legile şi reglementările careprivesc mediul. Neconformitatea poate fi raportată prin detalii specifice sau rapoarte specialeîntocmite pe baza principiilor care guvernează auditul financiar şi de conformitate.Contabilitatea de angajamenteProblemele de mediu pot influența în mai multe feluri situaţiile financiare întocmite pe bazacontabilităţii de angajamente. Există standarde de contabilitate internaţionale care abordeazăprincipiile generale de recunoaştere, de măsurare, precum şi dezvăluirea aspectelor legate de mediuîntr-un raport financiar. Introducerea legilor şi reglementărilor de mediu poate implica o obligaţiede a recunoaşte deprecierea activelor şi, prin urmare, necesitatea de a reduce valoarea contabilă.Un eşec în conformarea cu cerinţele legale privind problemele de mediu, cum ar fi emisiilesau eliminarea deşeurilor, poate necesita o contabilizare a activității de reabilitare, compensaresau a costurilor juridice. De exemplu, o nerespectare a legilor privind controlul poluăriipoate conduce la amenzi şi sancţiuni pentru o entitate.Unele costuri anuale de exploatare, prin natura lor, sunt de mediu. De exemplu, costurileenergetice pot fi considerate un cost de mediu, la fel cum utilizarea combustibililor fosili este osursă de dioxid de carbon şi de poluare a aerului. Unele entităţi ar putea fi necesar să recunoascăobligaţiile de mediu ca datorii în situaţiile financiare. Un exemplu îl constituie obligaţiile asociatecu închiderea depozitelor de deşeuri solide şi obligaţiile de monitorizare, îngrijire şi restaurareasociate cu operaţiunile miniere.O entitate poate fi nevoită să prezinte o obligaţie potenţială de mediu ca o datorie contingentă,în cazul în care:‣ posibila obligaţie depinde de posibila apariţie a unui eveniment viitor; sau‣ valoarea obligaţiei la momentul prezent nu poate fi estimată în mod rezonabil; sau‣ o ieşire de resurse pentru decontarea unei obligaţii nu este probabilă.Pentru respectarea cerinţelor relevante ale standardelor de contabilitate, poate fi necesarăprezentarea unor informaţii suplimentare în notele la situațiile financiare, ca de exemplu:‣ sectorul de activitate în care funcționează entitatea şi problemele/aspectele legate de mediuasociate;‣ tratamentul contabil adoptat pentru costurile de mediu, adică elementele incluse, momentulde la care aceste elemente sunt trecute în cheltuieli sau capitalizate, modul în careelementele sunt amortizate/transferate la rezultate etc.;‣ amenzile şi sancţiunile care au fost suportate în conformitate cu legislaţia de mediu învigoare;54

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i‣ pasivele pentru remedierea mediului, incluzând incertitudini în ceea ce privește amploarea,natura şi perioada de timp.Indiferent de importanţa din ce în ce mai crescută acordată contabilității de mediu, contabilitateade angajamente nu recunoaşte costurile de mediu numai atunci când apar (precum conturilede numerar etc.), dar recunoaşte, de asemenea, elemente cum ar fi pasivele din domeniulmediului, fie pe termen lung sau pe termen scurt; un exemplu concludent poate fi crearea de rezervefinanciare în bilanţ şi prezentarea datoriilor contingente în altă parte decât în situaţiilefinanciare. Valoarea activelor fixe poate fi, de asemenea, ajustată, prin diminuarea permanentă avalorii, cu scopul de a reflecta deprecierea.1.1.3 Problematica de mediu în cadrul auditului de conformitateAuditul de conformitate cu privire la aspectele legate de mediu se referă la furnizareaasigurării că activităţile guvernamentale se desfăşoară în conformitate cu legislaţia, standardeleşi politicile privind mediul, relevante, atât la nivel naţional şi internaţional.Auditorii publici externi realizează auditul de conformitate cu scopul identificării eventualelorabateri de la legalitate și regularitate, pe baza unor criterii cum sunt: Regularitatea, prin care se stabilește dacă activitățile, tranzacțiile și informațiile referitoarela entitatea auditată sunt în acord cu:‣ cadrul financiar de raportare;‣ legile, celelalte acte normative și regulamentele emise în baza acestora;‣ clauzele convențiilor, acordurilor sau contractelor;‣ alte criterii. Corectitudinea, prin care se stabilește dacă au fost respectate principiile generale alebunei gestiuni financiare de către angajații din entitatea auditată.Auditorii publici externi pot efectua examinarea conformității cu legile şi tratatele învigoare, din cauza faptului că neconformitatea ar putea afecta situaţiile financiare ale entităţii. Deasemenea, auditorii pot fi interesați în verificarea conformității deoarece, în afară de orice efectasupra situaţiilor financiare, va implica în mod inevitabil cheltuieli şi aceasta ar putea, prin urmare,să fie relevantă pentru utilizarea pe scară largă a fondurilor publice.Echipa de auditori publici externi desemnată pentru efectuarea acțiunii își planifică misiuneade audit de conformitate astfel încât să se realizeze o armonizare adecvată între: obiectivelede verificat, probele care trebuie colectate pentru atingerea acestor obiective, procedurile de auditprin care urmează să se obțină probe suficiente și adecvate pentru susținerea constatărilor și concluziilorauditului de conformitate.Planificarea misiunii de audit de conformitate presupune întocmirea de către auditoriipublici externi a unui plan de audit.Planificarea unui audit de conformitate presupune:1. înțelegerea entității auditate și a mediului în care aceasta își desfășoară activitatea;2. evaluarea sistemului de control intern al entității auditate;3. identificarea și evaluarea riscurilor, inclusiv evaluarea riscului cu privire la fraudă;4. elaborarea planului de audit.Auditorii publici externi trebuie să stabilească etapele de realizare a misiunii de audit șiprocedurile care, potrivit raționamentului lor profesional, sunt potrivite pentru obținerea de suficienteși adecvate probe de audit, care să furnizeze o bază rezonabilă pentru formularea constatărilorși concluziilor auditului de conformitate.55

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aAbordarea execuției auditului de conformitate presupune:1. colectarea și evaluarea probelor de audit;2. aplicarea procedurilor și tehnicilor de audit;3. formularea constatărilor și concluziilor.În etapa de execuție a auditului de conformitate, pentru obținerea probelor de audit,auditorii publici externi trebuie să utilizeze procedurile de audit, acestea fiind: teste ale controalelor; proceduri de fond.Teste ale controalelor – reprezintă testele efectuate cu scopul de a obţine probe de auditprivind modul de funcţionare a sistemului contabil şi a celui de control intern al entităţii auditate,având în vedere:‣ proiectarea acestor sisteme pentru a putea preveni, detecta şi corecta erorilesemnificative;‣ funcţionarea eficientă a sistemelor pe toată perioada auditată.Procedurile de fond sunt:‣ testele de detaliu, care iau forma unor tehnici specifice: inspecţia, observarea, investigarea/intervievarea,confirmarea, recalcularea, reefectuarea;‣ proceduri analitice – constau în analiza informaţiilor financiare şi nefinanciare, princompararea indicatorilor existenți la nivelul entității şi a tendinţelor semnificative aleacestora pe o anumită perioadă, inclusiv investigarea fluctuaţiilor şi a relaţiilor caresunt inconsecvente faţă de alte informaţii relevante sau care se abat de la valorileprevizionate de auditorii publici externi.De asemenea, auditul de conformitate permite auditorilor publici externi evaluarea performanţeiunei entităţi în materie de conformitate. Acesta poate ajuta guvernul (şi agenţiile sale) săreducă diferenţa dintre promisiunile făcute şi rezultatele obţinute prin politicile şi programeleaplicate.Acest tip de audit de mediu poate: promova conformitatea sau furniza o asigurare crescută cu privire la conformitatea cupoliticile şi legislaţia de mediu existente; reduce riscurile şi costurile asociate cu nerespectarea reglementărilor de mediu în vigoare; conduce la reducerea costurilor prin minimizarea deşeurilor şi prevenirea poluării; conduce la identificarea riscurilor şi a datoriilor (pasivelor) de mediu.În cazul în care entitatea are un compartiment de audit intern care examinează și aspectelelegate de mediu ale operaţiunilor entităţii, auditorul trebuie să ia în considerare utilizarea acesteiactivități. În anumite situaţii, un expert pe probleme de mediu poate fi implicat într-un rezultatrecunoscut sau prezentat în situaţiile financiare, de exemplu: cuantificarea naturii şi gradul amplorii/extinderiiunei contaminări, examinarea diferitelor metode de reabilitare etc. În astfel de cazuri,auditorul trebuie să ia în considerare implicaţiile activităţii expertului pe probleme de mediu asuprasituaţiilor financiare, precum şi competenţa profesională şi obiectivitatea expertului.Un alt aspect pe care auditorul trebuie să îl ia în considerare este utilizarea tuturor veniturilorpe care o entitate poate fi responsabilă pentru colectare, cum ar fi fondurile colectate în temeiulprincipiului "poluatorul plăteşte". Auditorul poate examina sistemele financiare şi decontrol intern care sunt stabilite pentru colectarea de fonduri şi, de asemenea, dacă fondurile suntutilizate pentru scopurile pentru care au fost destinate.56

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i1.2 Procedura de apelare la serviciile unui expertDacă pe parcursul desfășurării auditului public extern al Curții de Conturi se consideră căsunt necesare cunoștințe și experiență specială în domeniul mediului, se poate apela la serviciileunui expert în domeniul respectiv, conform prevederilor cuprinse în standardele proprii de auditale Curții de Conturi și în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specificeCurții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități. Consultareaunui expert poate fi necesară pentru efectuarea unor proceduri suplimentare în desfășurareaauditului de mediu.În acest scop, auditorii publici externi trebuie să întocmească o notă, în care să formulezepropunerea pentru apelarea la serviciile unui expert și să motiveze necesitatea acestor serviciipentru fundamentarea constatărilor rezultate în urma acțiunilor de verificare. Această notă va fiînregistrată la registratura Curții de Conturi/Camerei de Conturi, după care va fi supusă analizeiconducerii structurii de specialitate care realizează acțiunea de verificare.Conducerea departamentului/camerei de conturi va aviza nota întocmită de auditorii publiciexterni dacă apreciază necesitatea și eficiența serviciilor de expertiză (raportul favorabildintre valoarea estimată a erorilor/abaterilor/prejudiciilor și costurile serviciilor furnizate deexpert). Nota avizată va fi înaintată conducerii executive a Curții de Conturi pentru aprobare,însoțită de adresa prin care se solicită aprobarea apelării la serviciile unui expert.După aprobarea de către conducerea executivă a Curții de Conturi a solicitării formulate,în conformitate cu procedura internă a Curții de Conturi, se va proceda la:1. desemnarea expertului;2. verificarea modului de îndeplinire de către expert a condițiilor de competență (certificareaprofesională, autorizarea sa de către un organism profesional și experiența profesională)și de obiectivitate;3. stabilirea modalității de plată de către Curtea de Conturi a contravalorii serviciilor prestatede către expert;4. stabilirea condițiilor și termenelor de predare a expertizei solicitate.57

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aCAPITOLUL IIAuditarea sistemelor de management al mediuluiAdministrarea verde de către administrația centrală și localăUn sistem de management de mediu (SMM) reprezintă un instrumentmanagerial prin care se urmăreşte asigurarea funcţionalităţiişi a aplicării continue a unui plan sau a unor proceduri de managementde mediu, precum şi conformarea cu obiectivele şi ţintele demediu.O condiţie esenţială pentru funcţionalitatea unui SMM constăîn întocmirea unui sistem de documente care constă în proceduri şi instrucţiuni,întocmite pentru a fi permanent implementate şi pentru aasigura o comunicare reală şi eficientă. SMM asigură o abordarestructurată a planificării şi aplicării măsurilor de protecţie a mediului,care permite tuturor tipurilor de organizaţii să-şi măsoare performanţeleîn raport cu mediul şi să-şi evalueze periodic nivelurile de performanţă şi îmbunătăţirilerealizate prin măsurile de protecţie a mediului. SMM se pot implementa în conformitate custandardele recunoscute:‣ standardul internaţional ISO 14001;‣ EMAS (Eco-management and Audit Schema).Totodată, întreprinderile/entitățile îşi pot întocmi propriile SMM-uri, destinate în modspecific propriilor activităţi, care nu trebuie neapărat certificate prin standarde internaţionale sauale Uniunii Europene.Un SMM poate fi implementat în diferite feluri în funcție de sector, în funcție de activitatesau de necesitățile percepute de conducere. Obligatoriu, însă, trebuie să conțină câteva elementeesențiale comune cum sunt: politica de mediu, programul de mediu sau planul de acțiune, structuraorganizațională, integrarea în operații, un sistem de documentare pentru colectarea, analiza, monitorizareași recuperarea informațiilor, acțiunea de corectare și prevenție, auditul SMM-ului, revizuireamanagementului, formarea și comunicarea externă. Așadar, managementul de mediu reprezintăgestionarea activităților unei organizații care are sau care poate avea o influență asupra mediului.Orice activitate determină, sau poate determina, un consum de resurse naturale (apă, energie,materii prime neregenerabile), emisii poluante (solide, lichide, gazoase), producerea de deșeuri etc.Fundamentarea și implementarea unui SMM transparent și auditabil implică abordareaprogresivă a metodologiilor, instrumentelor și standardelor de management și reducere a impactuluiasupra mediului, valabile în cadrul strategiei de dezvoltare durabilă. Credibilitatea externă aunei entități se construiește pe o judecată complexă, realizată prin abordarea corelată a aspecteloreconomice, sociale și de mediu asupra cărora există o garantare rezonabilă și profesionistăcertificată de către auditori.Implementarea SMM conform EMAS, cât și a ISO 14001 este necesară și încurajată celpuțin din următoarele motive:‣ Garantează performanță, declarând ca obiectiv principal îmbunătățirea performanței demediu a organizațiilor ce își asumă angajamente de evaluare și reducere a impactului lorasupra mediului;‣ Oferă credibilitate prin natura externă și independentă a înregistrării și a procesului deverificare, precum și prin publicarea informațiilor din declarația de mediu;58

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i‣ Impune transparență prin însuși obiectivul EMAS, care solicită informarea publică cu privirela performanța de mediu a entității. Aceasta se realizează prin declarația de mediu, careoferă informații publicului asupra impactului de mediu, performanței și a modului în careorganizația se implică activ prin angajații săi în implementarea schemei. Utilizarea logouluiEMAS este o inspirată atenționare vizuală, care demonstrează angajamentul entitățiipentru îmbunătățirea performanței de mediu și generează încredere în informațiile oferite.Administrarea verde de către administrația centrală și locală înseamnă ca acestea să seconcentreze pe reducerea utilizării energiei și a apei, precum și pe dezvoltarea unui sistem demanagement a reciclării apei și deșeurilor, pentru a minimiza impactul asupra mediului înconjurător.Prin adoptarea sistemului de administrare verde, guvernele pot contribui la conservarearesurselor neregenerabile și reducerea costurilor de administrare. (ISSAI 5130)Administrarea verde a sectorului guvernamental cât și al celui privat poate include adoptareaunui ”sistem de management al mediului”. Acesta înseamnă crearea cadrului legal managerialși a proceselor asociate pentru a se asigura că îngrijorările legate de mediu și de dezvoltareadurabilă se reflectă în procesul zilnic de luare a deciziei.Este recunoscut pe plan internațional că realizarea dezvoltării durabile depinde de integrareade către management la nivel corporativ, de proiect și locație, a preocupărilor legate demediu. Adoptarea de către Organizația Internațională pentru Standardizare a seriei ISO 14000permite guvernelor și agențiilor să-și concentreze eforturile legate de mediu urmărind criteriileinternaționale general acceptate. Scopul seriei ISO 14000 este de a promova o abordare comunăa managementului mediului și creșterea abilităților organizațiilor pentru atingerea și măsurareaprogresului performanței de mediu. Standardele se aplică tuturor tipurilor de organizații fiindcreate ținând cont de diferitele condiții de natură geografică, culturală sau socială. Seria ISO14000 conține standardele seria ISO 14001 care reglementează sistemul de management almediului, având următoarele elemente cheie: o politică de mediu coroborată cu cerințele pentru urmărirea acestei politici, prinobiective și ținte; o analiză a aspectelor legate de mediu în ceea ce privește achizițiile, procesele, produseleși serviciile organizațiilor; verificarea și corectarea acțiunilor, inclusiv monitorizarea măsurilor și înregistrareaactivităților care pot avea un impact semnificativ asupra mediului; reevaluarea sistemului de management de mediu de către top managementul organizațieipentru a se asigura continuitatea, gradul de adecvare și eficacitatea acestuia; conceptul de îmbunătățire continuă.Gama de întrebări pe care le pot aborda auditorii publici externi va include chestiunilegate de gradul în care departamentele guvernamentale adoptă sistemul de management almediului, dacă proiectele au fost aplicate în mod corespunzător și ce concluzii se pot trage dinauditul sistemului aflat în funcțiune.Obiective de auditat pentru sistemul managementului de mediu:‣ cât de cuprinzător este sistemul de management al mediului?‣ sunt aceste sisteme de management acreditate pe baza unor standarde internaționale, deexemplu ISO 14000 sau EMAS?‣ cât de bine se aplică acest sistem?‣ ce relevă auditurile acestor sisteme de management al mediului în ceea ce privește cuprindereași gradul de integrare în planificarea departamentală a chestiunilor legate de mediu?‣ cuprinde sistemul de management al mediului toate chestiunile legate de problemele demediu identificate?59

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a2.1 Prezentarea standardului ISO 14001ISO 14001 este un standard de management al mediului creat de Organizaţia Internaţionalăpentru Standardizare (ISO) în septembrie 1996. Standardul ISO 14001 preia câteva principiide bază de la ISO 9000, şi anume modelul Planificare - Executare - Verificare – Corectare(în engleză Plan-Do-Check-Act, PDCA). Standardul ISO 14001 este recunoscut la nivel internaţional,reprezintă o certificare externă facultativă, fiind aplicabil în fiecare sector al economiei.Cerinţele standardului ISO 14001 includ: elaborarea unei politici de mediu; identificarea aspectelor de mediu şi evaluarea impactului de mediu asociat; stabilirea unor cerinţe de reglementare relevante; elaborarea unor obiective şi ţinte privind mediul; implementarea unui sistem documentat, care să includă elemente de instruire,controale operaţionale şi abordarea urgenţelor; monitorizarea şi măsurarea activităţilor operaţionale; auditul intern de mediu.2.1.1 Auditul intern al sistemului de management al mediuluiPentru o entitate care a introdus un sistem de management al mediului este foarte importantsă se asigure că acesta este utilizat şi că funcţionează conform aşteptărilor. În acest sens,pentru obţinerea acestor asigurări, se utilizează un instrument managerial recunoscut în multedomenii de activitate, în speţă auditul intern.Misiunile de audit intern de mediu nu trebuie să urmărească doar conformitatea organizaţieicu cerinţele standardului ISO 14001, ci şi verificarea conformităţii organizaţiei cu propriileproceduri de mediu. Aceste proceduri pot necesita revizuiri pentru a reflecta practica operaţionalăcurentă.De asemenea, trebuie menţionat faptul că, organismele de acreditare insistă ca organismeleexterne de certificare să stabilească gradul de încredere în auditul intern (de mediu) al organizaţiei.Totodată, auditurile interne ar trebui să meargă mai în detaliu decât organismul externde certificare, iar asupra acestui aspect insistă în mod special organismul extern de certificare.Completitudinea şi eficacitatea auditurilor interne reprezintă factori importanţi în a demonstraorganismului extern de certificare că sistemul de management al mediului este bine gestionat.Standardul prevede ca o organizaţie să planifice şi să efectueze periodic audituri ale sistemuluide management al mediului, cu scopul de a: stabili dacă sistemul de management al mediului este conform cu elementele planificate(controlarea şi minimizarea impacturilor semnificative de mediu) şi dacăacesta respectă cerinţele standardului; furniza feedback managementului prin rezultatele acestor misiuni de audit.Aceste misiuni de audit ar trebui executate după o planificare prealabilă, care să reflecteimportanţa mediului cu privire la activităţile auditate. Prin urmare, planificarea auditurilor demediu trebuie să fie bazată pe riscuri.Referitor la metodologia de audit, pot fi planificate două tipuri de misiuni, respectiv auditde performanţă şi audit de conformitate. Auditul de performanţă reprezintă procesul prin care severifică dacă sistemul de management al mediului determină îmbunătăţiri de mediu şi îmbunătăţiriale performanţei de mediu. Astfel, se urmăreşte dacă obiectivele şi ţintele de mediu suntîndeplinite.60

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iAuditul de conformitate reprezintă un tip tradiţional de misiune de audit prin care se asigurărespectarea procedurilor care vizează conformitatea cu cerinţele standardului ISO 14001. Acest tip deaudit dă asigurări că personalul aplică şi respectă procedurile, cum ar fi: efectuarea măsurătorilor,când şi unde trebuie realizat acest lucru; verificarea şi îmbunătăţirea registrului legislativ; ţinerea uneievidenţe adecvate etc. În alte cazuri, anumite organizaţii păstrează două structuri distincte de audit,misiunile de audit fiind executate la momente de timp diferite şi de echipe diferite de audit. Alţiiutilizează auditorii de asigurare a calităţii pentru executarea misiunilor de audit de conformitate şiutilizează auditorii de mediu instruiţi special în acest scop, numai pentru executarea auditurilor deperformanţă în domeniul sistemului de management al mediului.De asemenea, alte organizaţii utilizează o abordare combinată, prin utilizarea auditorilorinterni în cadrul echipelor de audit al mediului. Aceşti auditori interni fie sunt pregătiţi înprealabil şi în auditul sistemului de management al mediului, fie primesc chestionare - liste deverificare în domeniul auditului de mediu, ce au fost elaborate de specialişti în domeniul sistemuluide management al mediului.Literatura de specialitate nu menţionează care soluţie este mai bună, precizând că trebuieselectată acea soluţie care se potriveşte cel mai bine culturii organizaţionale. Anumite organizaţiiexecută numai misiuni de audit de conformitate, dar au mecanisme suplimentare pentru a monitorizaprogramul propriu de management al mediului. Alte organizaţii au întâlniri lunare în carefiecare manager de proiect stabilit raportează cu privire la progresele înregistrate sau alte aspectereferitoare la programele de îmbunătăţire a mediului. Organizaţiile mici pot avea verificări lunarereferitoare la gradul de atingere a ţintelor propuse şi în urma cărora să se raporteze managementuluisuperior. Aceste procese de verificare, deşi nu sunt strict clasificate ca misiuni deaudit intern, în fapt reprezintă audituri interne.În consecinţă, o verificare internă trebuie planificată în domeniul sistemului de managemental mediului. Organizaţia trebuie să aleagă care este cea mai bună metodă pe care o poatefolosi pentru a verifica progresele în acest domeniu. Indiferent de metoda aleasă de efectuare a audituluiintern, este important să existe mecanisme de verificare internă, de stabilire a unor acţiunicorective şi de raportare către conducere cu privire la progresele realizate în domeniul mediului.Este important ca auditorii interni să poată identifica neconformităţile de mediu pe timpulauditului, care sunt evidențiate distinct de aspectele de neconformitate obişnuite și identificate petimpul unei misiuni de audit de conformitate. Astfel, de exemplu, o neconformitate obişnuită, deexemplu, se înregistrează atunci când un membru al personalului omite din neglijenţă să completezeîn registru, cantitatea zilnică de deşeu care va fi depozitată. Astfel, acţiunea este efectuatădar nu este înregistrată în evidenţă.Diferit faţă de aceasta, o neconformitate de mediu poate reprezenta o ţintă măsurabilă (cumar fi faptul că cifrele lunare indicând utilizarea hârtiei reciclate nu au crescut conform planificării).Dacă acest fapt nu a fost identificat de angajaţi şi management, indiferent de motiv, şi nu au fostluate acţiuni corective, atunci pot fi afectate obiectivele stabilite. În acest mod, poate fi afectat unangajament inclus în politica de mediu şi să reprezinte astfel, o neconformitate de mediu potenţială.Referitor la competenţa auditorilor, anumite organizaţii utilizează auditorii de calitate (ISO9001) care există în entitate pentru efectuarea auditului de conformitate, întrucât nu au nevoie de ocalificare separată. În cazul auditului de performanţă, este necesară o pregătire suplimentară, întrucâtauditorul trebuie să cunoască şi să înţeleagă Standardul şi sistemul de management al mediului, dar şisă deţină cunoştinţe dezvoltate cu privire la problemele de mediu. Aceste cerinţe pot fi atinse printrunproces independent de pregătire, care să fie combinat cu o instruire formalizată precum şi cu oexperienţă directă în domeniu (poate iniţial sub îndrumarea unor consultanţi). Anexa la Standardprecizează faptul că auditorii trebuie să fie independenţi de domeniu sau activitatea auditată.61

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aReferitor la Raportarea către management, Standardul impune existenţa unui formular defeedback către management referitor la rezultatele misiunilor de audit. Astfel, dacă rezultatelemisiunilor de audit demonstrează discrepanţe majore între ceea ce a fost planificat (prin obiectiveşi ţinte) şi ceea ce s-a realizat, atunci managementul trebuie să reconsidere eficacitatea întreguluisistem de a-şi îndeplini obligaţiile aşa cum au fost asumate în politica de mediu.În ceea ce priveşte metodologia pentru executarea misiunilor de audit, aceasta trebuie să fiestabilită prin proceduri scrise. De asemenea, frecvenţa misiunilor de audit trebuie specificată în scrisîntr-un plan, pe baza luării în considerare a rezultatelor auditurilor anterioare. Existenţa a numeroasenonconformităţi rezultate în urma misiunilor de audit intern anterioare, trebuie să determinereauditarea până când se stabileşte faptul că măsurile preventive şi corective luate au funcţionat.Un exemplu de plan de audit este prezentat în tabelul următor:1. Politica de mediu2. Cerinţe de mediuDenumirea misiunii3. Obiective, ţinte şi programe4. Resurse, Roluri, Autoritate şi Responsabilitate5. Competenţă, instruire şi conştientizare6. Comunicare7. Pregătirea şi răspunsul în caz de urgenţă8. Monitorizare şi măsurare9. Evaluarea conformităţiiStructuraauditatăFrecvenţaaudituluiMisiuni planificateIan Feb … Oct Nov DecO misiune de audit a sistemului de management al mediului trebuie să aibă la bază prevederileurmătoarelor standarde:- ISO 14010 "Linii directoare pentru auditul de mediu - Principii generale";- ISO 14011 "Linii directoare pentru auditul de mediu - Proceduri de audit - Auditarea SMM";- ISO 14012 "Linii directoare pentru auditul de mediu - Criterii de calificare pentru auditorii demediu", acestea fiind înlocuite din iulie 2003 cu SR EN ISO 19011.O procedură de audit trebuie să includă:a) domeniul de aplicare;b) stabilirea frecvenţei auditurilor;c) metoda de audit;d) responsabilităţile echipei de audit;e) cerinţele pentru conducerea misiunilor de audit;f) modul de comunicare a rezultatelor auditului către conducere etc.2.1.2 Aspecte privind planificarea misiunilor de auditÎn general, activităţile de planificare vizează 6 aspecte principale:1. Numirea unei echipe de audit competente;2. Stabilirea obiectivelor şi sferei auditului;3. Identificarea criteriilor de audit;4. Elaborarea unui program de audit;5. Aprobarea programului;6. Elaborarea chestionarelor şi colectarea probelor de audit (ex. Anexa 4).62

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iÎn ceea ce priveşte programul de audit, trebuie luate în considerare următoarele etape:1) Stabilirea unui şef de echipă (manager de program de audit). Are în vedere faptul că misiunilede audit pot fi consumatoare de timp. În acest sens, pentru a evita problemele,şeful structurii de audit trebuie să supervizeze procesul.2) Stabilirea obiectivelor pentru programul de audit. Se pot urmări cerinţele standardului şiastfel să se stabilească dacă sistemul de management al mediului este conform planurilorşi a fost implementat în mod adecvat, sau să se stabilească alte obiective particularizate,cum ar fi, de exemplu: Să se verifice conformitatea cu regulile şi procedurile implementate; Să se verifice dacă angajaţii înţeleg rolul lor în cadrul sistemului de management almediului; Să se verifice dacă datele măsurate se încadrează în limitele interne stabilite de entitate; Să verifice progresele în implementarea planurilor de acţiune în domeniul mediului; Să verifice executarea operaţiunilor în conformitate cu politica de mediu.Alte exemple de obiective pot fi: Să se stabilească dacă sistemul de management al mediului este conform cu standardulISO 14001; Să se stabilească dacă sistemul de management al mediului este conform cu prevederilenormative în domeniul mediului; Să evalueze eficacitatea sistemului de management al mediului privind îndeplinireaobiectivelor; Să se identifice zonele potenţiale în care pot fi efectuate îmbunătăţiri ale sistemuluide management al mediului.Referitor la sfera auditului, în cazul entităţilor mici poate fi auditat întregul sistem demanagement al mediului. În cazul entităţilor mai mari, se poate decide să se efectueze mai multemisiuni de audit pentru a audita sistemul de management al mediului. Astfel, aceste misiuni deaudit pot fi stabilite având în vedere: procesele de producţie, cum ar fi: debitarea, asamblarea, vopsirea, uscarea etc.; activităţile entităţii, cum ar fi: livrarea, producţia, ambalarea; funcţiile entităţii, cum ar fi: achiziţiile, producţia, resursele umane etc.Prin urmare, sfera auditului precizează „graniţele” misiunii, respectiv locaţiile fizice, subunităţileorganizaţionale, activităţile şi procesele ce vor fi auditate.2.1.3 Aspecte privind colectarea probelor de auditPrincipalele tehnici şi instrumente pentru colectarea probelor de audit, pot fi: Interviul: pot fi conduse interviuri structurate cu personalul implicat de la toatenivelurile, în conformitate cu sfera auditului sau pot fi selectate aleatoriu, în bazaresponsabilităţilor acestor persoane. Aptitudinile de comunicare interpersonală suntimportante pentru a aplica această tehnică de colectare a dovezilor.Principalele probe care pot fi colectate prin intermediul interviului pot viza următoarele aspecte:- personalul nu cunoaşte responsabilităţile în domeniu;- personalul de conducere descrie procesul în mod diferit de persoana responsabilă de proces;- se obţin informaţii recente privind anumite evenimente nedorite privind mediul etc. Observarea activităţilor: vizualizarea modului de desfăşurare a activităţilor şi operaţiunilor.Se observă detalii privind derularea operaţiunilor. În unele cazuri, probelepot fi vizuale, dar şi auditive sau olfactive.63

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aPrincipalele probe care pot fi colectate prin intermediul observării, pot viza următoareleaspecte:- practica nu este conformă cu cerinţele de mediu;- ulei sau alte pete pe podea;- nivel ridicat de zgomot;- miros de solvenţi etc. Verificarea documentară: se selectează un eşantion de documente. Existenţa unor deficienţeîn cadrul documentelor indică adesea probleme mai mari.Principalele probe care pot fi colectate prin intermediul verificării documentare pot vizaurmătoarele aspecte:- înregistrări eronate sau contradictorii;- nerevizuirea materialelor astfel încât să reflecte ultimele schimbări în domeniu etc.Este important ca auditorii să nu adopte o mentalitate de „poliţist care prinde criminali”,întrucât procesul de audit vizează descoperirea celor mai bune metode de a realiza conformitateacu cerinţele organizaţiei. Atunci când se descoperă probe privind existenţa unor neconformităţi,acestea trebuie întotdeauna discutate cu personalul auditat. Neconformităţile pot fi : Neconformităţi majore: de exemplu, nu există/nu a fost executată o procedurăsolicitată privind mediul. Exemple privind probe ale unor neconformităţi majore:‣ Nu există indicii privind planificarea şi efectuarea unor verificări de cătremanagement;‣ Riscuri în menţinerea certificării, fiind necesare acţiuni corective. Neconformităţi minore. De exemplu: Nu toate cerinţele procedurii au fost respectate.Un model de chestionar (listă de verificare) este prezentat în continuare:Nr.crt.Întrebare/CriteriuA. Cerinţe generale1. A stabilit, documentat, implementat, întreţinut şi îmbunătăţit organizaţia un sistem demanagement al mediului în conformitate cu cerinţele?2. A stabilit organizaţia cum vor fi îndeplinite aceste cerinţe?3. Organizaţia a definit şi documentat sfera sistemului de management al mediului?4. Organizaţia a elaborat o politică adecvată de mediu?5. Organizaţia a identificat problemele anterioare privind mediul, activităţile existentesau planificate, produsele şi serviciile pentru a stabili importanţa impacturilor demediu?6. Organizaţia a identificat cerinţele legale aplicabile, precum şi alte cerinţe la careintenţionează să se conformeze?7. Organizaţia a identificat priorităţile şi a stabilit ţinte şi obiective adecvate privindmediul?8. Organizaţia a stabilit o structură şi programe pentru implementarea politicii şiîndeplinirea obiectivelor, precum şi atingerea ţintelor?9. Organizaţia a stabilit activităţi de planificare, control, monitorizare, audit, acţiunipreventive şi corective pentru a asigura că atât politica este aplicată, precum şi căsistemul de management al mediului se menţine conform aşteptărilor?10. Este organizaţia capabilă să se adapteze schimbărilor?B. Politica de mediuConstatareNuDaA 13 B 14 C 15Probedeaudit13 Neconformitate majoră14 Neconformitate minoră15 Oportunitate de îmbunătăţire64

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i11. Managementul de vârf a elaborat politica de mediu a organizaţiei?12. Politica de mediu este adecvată domeniului, mărimii şi impacturilor de mediu aleactivităţilor, produselor şi serviciilor?13. Include un angajament pentru a face îmbunătăţiri şi a preveni poluarea?14. Include un angajament privind conformitatea cu regulamentele şi legislaţia relevantăde mediu, precum şi cu alte cerinţe la care aderă organizaţia?15. Furnizează un cadru privind stabilirea şi monitorizarea ţintelor şi obiectivelor privindmediul?16. Este politica documentată, implementată şi revizuită periodic?17. Este politica documentată comunicată angajaţilor şi contractanţilor?18. Este politica documentată disponibilă publicului?19. Este politica de mediu definită şi aprobată de conducerea de vârf a organizaţiei?20. Este politica de mediu suficient de clară, astfel încât să fie înţeleasă de părţile internesau externe interesate?21. A fost politica de mediu revizuită periodic pentru a reflecta schimbarea condiţiilor şiinformaţiilor?22. Este domeniu de aplicare clar identificabil?C. Planificare23. Organizaţia a elaborat, implementat şi revizuit proceduri pentru:24. S-a procedat la identificarea aspectelor de mediu privind activităţile acesteia, produseleşi serviciile, în conformitate cu sfera sistemului de management al mediului,prin luarea în considerare a posibilităţii dezvoltării sau modificării activităţilor, produselorşi serviciilor?25. S-au stabilit acele aspecte care au sau pot avea impact semnificativ asupra mediului?La sfârşitul fiecărui audit, auditorii trebuie să întocmească un raport de audit scris, a căruiformă şi conţinut trebuie să asigure o prezentare integrală şi oficială a tuturor constatărilor şiconcluziilor auditului. Constatările şi concluziile auditului sunt comunicate oficial conducerii lacel mai înalt nivel.Un raport de audit conţine, de obicei, următoarele elemente: Sinteza raportului‣ Constatările principale şi comentarii‣ Comentarii privind trecerea în revistă şi fotografii‣ Lista recomandărilor Sfera misiunii‣ Zonele auditate, locaţiile, activităţile vizate Perioada misiunii şi participanţii Raportul detaliat Concluzii şi recomandări Anexe‣ Poze‣ Probe documentare etc.2.2 Prezentare EMAS (Eco-management and Audit Scheme)EMAS – la nivel european este definit prin “Eco-management and Audit Scheme”(Schema de management de mediu și audit). EMAS-ul este sistemul european de management demediu și audit, care permite participarea voluntară a organizațiilor (din toate sectoarele de activitate)care desfășoară activități cu impact asupra mediului (companie, corporație, firmă, întreprindere,autoritate sau instituție publică, o parte sau o combinație a acestora, cu răspunderelimitată sau cu orice alt statut juridic, publică sau privată care are propria structură funcționalăsau administrativă), la schema comunitară de management de mediu și audit în scopul îmbunătățiriicontinue a performanței de mediu.65

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aEMAS – instrument de management pentru organizații ce permite evaluarea și îmbunătățireaperformanțelor lor de mediu:‣ Sistemul de Management de Mediu (SMM) este o componentă a sistemului de managementgeneral, care include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile,practicile, procedurile, procesele și resursele pentru elaborarea, implementarea,realizarea, analizarea și menținerea politicii de mediu.‣ Îmbunătățirea continuă a performanței de mediu reprezintă procesul anual de creștere arezultatelor cuantificabile ale sistemului de management de mediu, în funcție de abordareape care organizația o are față de problemele semnificative de mediu, conformpoliticii, obiectivelor și țintelor sale de mediu.2.2.1 Evoluția EMASIunie 1993 - A fost adoptată Reglementarea Consiliului 1836/93 pe 29 iunie 1993. Prinaceasta a fost creată schema de management de mediu și audit – EMAS I, cao prevedere ce permite organizațiilor participarea voluntară în cadrul acesteia;este deschisă tuturor organizațiilor din sectorul industrial ce funcționeazăîn cadrul Uniunii Europene și în Spațul Economic European;1993-1995 - Înființarea structurilor de implementare a schemei (organisme de acreditare);Aprilie 1995 - EMAS este deschisă pentru participarea și altor companii;1996 - Comisia recunoaște EN ISO 14001, ca fiind baza participării la EMAS;1997 - Are loc procesul de consultare pentru analiza EMAS;Octombrie 1998Martie 2001- Comisia prezintă o propunere pentru revizuirea EMAS;- Apare EMAS II;- Este adoptată de Consiliul și Parlamentul European noua reglementare EMAS;- Apare Regulamentul Parlamentului și Consiliului European nr. 761/2001care permite organizațiilor participarea voluntară la schema de managementde mediu și audit;Septembrie 2001 - Comisia adoptă un ghid pentru implementarea schemei;- Decizia nr. 861/2001/CE privind orientările pentru punerea în aplicare a Regulamentului(CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliuluiprivind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de managementde mediu și audit (EMAS);Decembrie 2009 - A fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului Europeanşi al Consiliului privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistemcomunitar de management de mediu și audit (EMAS) și se abrogă Regulamentul(CE) nr. 761/2001 şi Deciziile nr. 2001/681/CE și 2006/193/CE aleComisiei, denumit Regulamentul EMAS III, care a fost publicat în JurnalulOficial al Uniunii Europene L342 din 22.12.2009. Principalul element denoutate al Regulamentului EMAS III este reprezentat de obligativitateaorganizaţiilor de a realiza raportarea performanţei de mediu în baza unui setde indicatori care vizează performanţa obţinută în următoarele domenii demediu (Anexa IV din Regulamentul EMAS III):eficienţă energetică;eficienţa materialelor;apă;deșeuri;biodiversitate;emisii.66

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i2.2.2. Elemente caracteristice EMASEMAS (The European Eco-management and Audit Scheme), este un instrument demanagement pentru companii și alte tipuri de organizații ce permite evaluarea și îmbunătățireaperformanței lor de mediu. Participarea este voluntară și se adresează organizațiilor private saupublice ce operează în cadrul Uniunii Europene, a Spațiului Economic European – Islanda,Liechtenstein și Norvegia și a țărilor candidate, care creează cadrul legislativ și instituționalpentru implementarea acestui sistem, ca o parte a Acquis-ului Comunitar de Mediu.Caracteristici ale EMAS:‣ reprezintă o reglementare europeană cu cerințe precise;‣ este valabilă numai în Spațiul Economic European;‣ necesită audit extern obligatoriu;‣ solicită publicarea obligatorie a rezultatului după audit;‣ respectarea legislației este o cerință;‣ îmbunătățirea continuă a performanței de mediu este o necesitate;‣ se poate aplica la întreprinderi economice, autorități, organizații și instituții de orice fel șila orice nivel: birouri, ateliere, fabrici, lanțuri de magazine, ferme, primării, spitale, școli,porturi;‣ reprezintă un sistem intern de management "à la carte";‣ conduce la îmbunătățirea continuă și prevenirea poluării;‣ impune audit: la maximum 3 ani;‣ bilanț ecologic exhaustiv conform unor criterii stabilite în prealabil;‣ constituie referință la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT);‣ este o continuare a ISO 14001, fiind o variantă mai evoluată; este perfect compatibilcu seria ISO 14000, seria ISO 9000, OHSAS 16 .Scopul EMAS:‣ promovarea îmbunătățirii continue a performanțelor de mediu prin: dezvoltarea și implementarea SMM-ului (sistemul de management de mediu); evaluarea performanțelor de mediu prin auditare; oferirea informațiilor legate de performanțele de mediu pentru public.Obiectivele EMAS:‣ îmbunătățirea performanței de mediu;‣ conformarea cu legislația din domeniu;‣ informarea publicului asupra măsurilor luate în domeniul protecției mediului.Îmbunătățirea continuă a performanțelor de mediu ale organizațiilor, sunt realizate prin: elaborarea și implementarea de către organizații a sistemelor de management de mediu; evaluarea sistematică, obiectivă și periodică a performanței acestor sisteme; furnizarea informațiilor privind performanța de mediu și menținerea unui dialog cupublicul și cu alte părți interesate din afara organizațiilor; implicarea activă a angajaților în organizarea și în instruirea proprie, adecvată, inițială șiavansată, care să le permită participarea activă la elaborarea și punerea în aplicare a sistemelorde solicitarea angajaților, orice reprezentant relevant al acestora trebuind să fieimplicat.16 OHSAS reprezintă abrevierea din engleză a “Occupational Health and Safety Management Systems” – Sisteme demanagement al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale.67

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aEMAS – Performanță. Credibilitate. TransparențăÎn majoritatea cazurilor, companiile românești au relații parteneriale cu firme din țărileeuropene, astfel că EMAS (ca instrument recunoscut și utilizat în spațiul european) pare din acestpunct de vedere mai atractiv. În alte cazuri însă, având clienți din țări din afara Europei, firmelese pot orienta către ISO 14001. Implementarea SMM conform EMAS cât și ISO 14001 estedesigur posibilă și există suficiente motive pur economice pentru a proceda în acest fel.‣ Performanță: EMAS este o schemă de management de mediu voluntară, bazată pe o schemăarmonizată a întregii Uniuni Europene, cu obiective de îmbunătățire a performanțeide mediu a organizațiilor prin angajamente proprii de evaluare și reducere a impactuluilor asupra mediului.‣ Credibilitate: Prin natura externă și independentă a înregistrării și a procesului de verificare,EMAS asigură credibilitatea publică și încrederea că schema include sistemul demanagement și declarația de mediu.‣ Transparență: Informarea publică cu privire la performanța de mediu a organizației esteun aspect important al obiectivului schemei. Aceasta se realizează prin declarația demediu care oferă informații publicului asupra impactului de mediu și performanța organizațieiși a modului în care organizația se implică activ prin angajații săi în implementareaschemei. Logo-ul EMAS poate fi aplicat pe diverse produse, fiind un instrument vizualatractiv care demonstrează angajamentul organizației de îmbunătățire a performanței demediu și indică încrederea informațiilor oferite.2.2.3 Pașii implementării EMAS‣ Identificarea și prioritizarea aspectelor de mediu;‣ Organizația trebuie să ia în considerare atât aspectele de mediu directe, cât și celeindirecte ale activităților, produselor sau serviciilor sale;‣ Identificarea aspectelor de mediu pe factori de mediu: deversarea în apă, emisii în aer,zgomot, scurgeri în sol și în pânza freatică, deșeuri, utilizare energie/apă, substanțe și preparatepericuloase etc.;‣ Stabilirea obiectivelor și țintelor de mediu;‣ Implementarea unui sistem de management de mediu;‣ Identificarea prevederilor legale și a altor cerințe;‣ Stabilirea și ierarhizarea pe niveluri de competență a tuturor responsabilităților din cadrulmanagementului general al organizației;‣ Instruirea și conștientizarea angajaților (protecția mediului, protecția muncii, PSI);‣ Comunicarea internă și externă.2.2.4 Avantajele înregistrării EMASPăstrarea și îmbunătățirea imaginii interne și externe a organizației;‣ Menținerea unor relații de bună colaborare cu autoritățile de mediu;‣ Diminuarea sau reducerea riscurilor de atragere a răspunderii juridice;‣ Reducerea costurilor de operare (economisirea consumurilor de utilități: energie electrică,apă, combustibili, materii prime);‣ Creșterea profitului organizației prin majorarea ofertelor de vânzare pe piețele europene.68

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i2.2.5 Analogia EMAS – ISO 14001Ca și ISO 14000, EMAS este ca domeniu, un sistem bazat pe certificarea unui SMM.Aceasta presupune acceptarea unei influențe din afară asupra producției din organizația certificată.De asemenea, se cere un angajament privind politica de mediu pentru organizația respectivă.Politica de mediu trebuie să schițeze implicarea managementului, a salariaților, apublicului și a altor persoane împuternicite. Natural, îmbunătățirea continuă trebuie sa fie parte apoliticii de mediu.Standardele din seria ISO 14000 împărtășesc un fundal comun cu EMAS și este largacceptat – mai ales în Uniunea Europeană – drept un indicator al practicilor convenabile alemanagementului ecologic:‣ Obținerea angajamentului din partea managerului general al companiei privind dorința șisprijinul în implementarea sistemului de management de mediu;‣ Au ca obiectiv comun promovarea unui management de mediu eficient. Comisia Europeanăa recunoscut că Standardul European pentru Sisteme de Management de Mediu,ISO 14001, poate oferi o bază pentru EMAS;‣ Analiza inițială: stabilirea exactă a poziției unde se află compania în relație cu mediul;‣ Constituie baza de pornire în implementarea SMM, față de care se va judeca ulterior șiîmbunătățirea performanței de mediu;‣ Politica de mediu, de obicei publicată în scris ca Declarație a Politicii de Mediu, exprimăangajamentul managerului general de a se conforma legislației de mediu și de a urmăriîmbunătățirea continuă a performanței de mediu. În felul acesta se asigură nu numairesponsabilitatea pentru implementarea politicii de mediu, ci și suportul necesar acesteia;‣ Programul de mediu pornește de la identificarea aspectelor de mediu și a impactuluiasociat acestora, conține măsurile ce vor fi luate de-a lungul unei perioade de timp.Acesta traduce politica de mediu a organizației în obiective și ținte, identifică activitățilenecesare atingerii acestora, definește responsabilitățile angajaților și resursele financiarecorespunzătoare.‣ Structuri și responsabilități: definirea, atribuirea și comunicarea structurilor, responsabilitățilorautorității de mediu necesare pentru a implementa SMM; conștientizarea, motivareași furnizarea de cunoștințe corespunzătoare printr-un program de instruire. Va fidesemnat un reprezentant al managementului organizației, responsabil cu activitatea deprotecție a mediului.‣ Integrarea managementului de mediu în managementul general al organizației, ce includeproceduri pentru înglobarea cerințelor de mediu în toate sectoarele acesteia.2.2.6 Diferențe EMAS/ISO 14001Spre deosebire de ISO 14000, EMAS prevede ca organizația certificată să publice unraport anual despre performanța de mediu. Aceste rapoarte vor schița cum au fost realizate obiectiveleși țintele din SMM și cum a depășit organizația neconformitățile sale. De asemenea, organizațiaar trebui să comunice orice plan viitor cu impact semnificativ asupra mediului. EMAStinde să fie mai severă cu pregătirea organizației pentru introducerea SMM.De exemplu, analiza de mediu inițială este parte a evaluării. Organizația va trebui sădețină situația cu toate intrările și ieșirile de pe aria sa. Aceasta include activitățile prezente,trecute și viitoare. De aceea, dacă o organizație a avut o problemă de contaminare în trecut,atunci SMM-ul introdus trebuie să țină seama de aceasta, în mod curent. În ISO 14000, accentulse pune pe procesele din prezent. În EMAS, SMM-ul trebuie auditat cel mai târziu o dată la trei69

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aani privind caracterul complet și eficacitatea. Astăzi, prevederea ISO 14000 cuprinde un audit decertificare la trei ani și cu audituri de supraveghere în fiecare an. Auditurile interne ale ISO14000 vor fi recomandate ca evenimente anuale. Totuși, ambele sisteme încurajează auditareapentru a descoperi oportunitățile de îmbunătățire.EMAS și seria ISO 14001 – sunt similare în multe privințe, dar există deosebiri în modulde abordare și în unele detalii:EMAS ISO 14001‣ Reglementare legislativă în cadrul UE ‣ Standard internațional (1996)(1836/29.06.1993)‣ Aplicabilă numai în UE‣ Solicită analiza inițială a impactului asupramediului‣ Îmbunătățirea continuă a performanței de mediula nivelul celei mai bune tehnici disponibile‣ Impune o declarație publică de mediu, ce permiteaccesul la politica și programul de mediu‣ Frecvența de realizare a auditului la maxim 3ani‣ SMM presupune existența unui registru alefectelor asupra mediului‣ EMAS cere ca politica, programul, sistemul demanagement de mediu și detaliile cu privire laperformanța organizației să fie făcute publice‣ Aplicabil la scară internațională‣ Analiza inițială de mediu nu este obligatorie(fiind doar sugerată în anexa 4.2.1 a standardului)‣ Îmbunătățirea continuă a SMM reflectată princreșterea performanței de mediu a momentului‣ Sugerează comunicarea externă, dar este la latitudineaorganizației să decidă conținutul informațiilor,impune accesul public doar la politicade mediu‣ Nu specifică frecvența de realizare a audituluide mediu‣ Nu se impune‣ Ca parte a situației de mediu, ISO 14001 cerenumai ca politica să fie făcută publicăPentru conformarea cerințelor EMAS, verificarea și atestarea presupune angajarea unorauditori și agenți acreditați; de asemenea, oferă trei posibilități pentru verificare și atestare: Emiterea unei declarații după cum urmează: "Organizația noastră dispune de un sistem demanagement de mediu care corespunde standardelor ISO 14001"; Atestarea de către o organizație independentă este cea mai populară metodă care sebucură de recunoaștere.70

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iCAPITOLUL IIIAuditul dezvoltării durabileAria de cuprindere a unui audit în acest domeniu se va limita numai la a constata dacăGuvernul a asigurat încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile înansamblul programelor și politicilor publice ale României. În cele mai multe cazuri, ca urmare aacceptării principiilor și practicilor dezvoltării durabile, acestea au devenit din ce în ce mai largrăspândite, în mod special la nivelul administrației naționale.Auditul chestiunilor legate de dezvoltarea durabilă va necesita parcurgerea celor patruetape ale oricărui audit: planificare, execuție, raportare și revizuire. Auditul dezvoltării durabiletrebuie să se realizeze conform standardelor de audit ale Curții de Conturi a României.3.1 Strategiile de dezvoltare durabilăAceste strategii intenționează să asigure coeziunea, abordarea națională a dezvoltăriidurabile, stabilirea unui set de direcții care trebuie urmate de țară și să fie un sprijin în atingereațintelor stabilite prin acordurile internaționale. În afara de elaborarea strategiilor naționale pentrupromovarea dezvoltării durabile la nivelul întregii economii, instituțiile guvernamentale potaduce o contribuție prin limitarea impactului propriilor activități asupra mediului înconjurător.Aria de cuprindere a unui audit al strategiei de dezvoltare durabilăAria de cuprindere a unui audit al performanței strategiilor de dezvoltare durabilă la nivelnațional sau local este foarte largă. Strategia cuprinde în mod uzual:‣ un corolar al cadrului legal al strategiei, coordonării, monitorizării și raportării realizărilor;‣ politicile și programele specifice care se adresează dezvoltării durabile, de exemplu, prevenireași controlul poluări sau acelea care trebuie să reflecte gândirea dezvoltării durabile,transportul, spre exemplu.O strategie de dezvoltare durabilă va conține prevederi pentru implementarea obiectivelor,măsurarea progresului realizat, raportarea performanței și asigurarea responsabilității.Obiective de auditat în cazul unei strategii de dezvoltare durabilă Are Guvernul o strategie sau un plan care să descrie clar obiectivele? Strategia este în conformitate cu angajamentele internaționale ale Guvernului? Sunt identificate clar instrumentele de politică folosite pentru atingerea obiectivelor? Sunt bazate strategia și instrumentele de politică utilizate pe date care să reflecte nevoile? Strategia este integrată corespunzător, reflectând interacțiunea dintre politici și echilibrul care trebuie obținut întreeconomic, societate și mediu? Strategia identifică obstacolele, atât externe cât și interne, care împiedică implementarea sa? Strategia este transpusă, pe cât posibil, în ținte și termene, fiind cuantificat și asigurat necesarul de finanțarepentru atingerea obiectivelor? Sunt propunerile de buget verificate de către SAI; care este valoarea totală a bugetului alocată pentru ”dezvoltareadurabilă” și care este proporția acesteia alocată ”problematicii verzi”? Are guvernul implementat un sistem eficient de raportare către Parlament a rezultatelor implementării strategiei? Guvernul a stabilit o cale de informare a cetățenilor privind dezvoltarea durabilă și progresele realizate? Guvernul a dezvoltat un sistem de monitorizare și coordonare a activităților ONG-urilor care activează peproblematica mediului? Obiectivele-țintă ale Strategiei constituie puncte de reper pentru elaborarea și fundamentarea bugetului de stat șibugetele locale?71

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a3.2 Țintele și indicatorii dezvoltării durabileO bună strategie de dezvoltare durabilă trebuie să includă un set de ținte pentru obținerea aceea ce s-a propus și indicatori care cuantifică progresele realizate pentru atingerea acestor ținte.Aria de cuprindere a auditului obiectivelor și indicatorilor dezvoltării durabileȚintele și indicatorii permit auditarea a trei zone: auditul țintelor de mediu, pentru a se vedea dacă acestea sunt realiste și se bazează pe obună înțelegere și destule probe a ceea ce trebuie făcut; auditul indicatorilor, pentru a se vedea dacă aceștia sunt relevanți și de încredere; auditul progresului realizat, în care se compară indicatorii cu țintele asociate.Înainte de a iniția revizuirea țintelor și a indicatorilor, SAI-ul trebuie să se asigure că deținesuficientă expertiză pentru a avea capacitatea de a răspunde la întrebările la care dorește să răspundă.În acest sens, pentru a putea realiza revizuirea relevanței și temeiniciei țintelor și a indicatorilor,auditorii trebuie să dezvolte și să folosească un set corespunzător de criterii de audit.Obiective de auditat: țintele dezvoltării durabileAuditorii pot verifica dacă țintele propuse: acoperă domenii cheie; reflectă angajamente internaționale; sunt în legătură directă cu obiectivele și indicatorii prevăzuți de către guvern; se bazează pe rațiuni clare, de exemplu, o înțelegere științifică solidă a problemelor fundamentale și a cauzeloracestora; se bazează pe solide măsurători ale fundamentelor existente, acolo unde sunt folosite acestea; de exemplu,reducerea volumului emisiilor de dioxid de carbon cu 3%; sunt limitate în timp, fiind jalonate pentru țintele care se extind mult în viitor; sunt bazate pe un plan de măsurare stabilit atunci când au fost create aceste ținte, având specificat și modul încare se vor măsura progresele realizate, cât de des vor fi făcute măsurătorile, precum și cine va face acestemăsurători; sunt măsurabile între limitele de incertitudine impuse de date, de exemplu, SAI-ul trebuie să publice limitelede eroare la care se așteaptă împreună cu rapoarte existente privitoare la performanță; sunt comunicate jucătorilor cheie corespunzători; sunt raportate împreună cu performanța în dauna altor ținte sau indicatori pentru a da posibilitate cetățenilor săjudece performanța pe o bază suficient de largă; conțin o evaluare a costurilor, identificarea surselor de finanțare și a modalităților de accesare a acestora; pentru atingerea țintelor propuse au fost elaborate planuri de acțiune și pași de urmat pe termen scurt și mediu.Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a publicat o listă de caracteristicipentru indicatorii dezvoltării durabile, pe care SAI-urile o pot lua în considerare atunci cândanalizează indicatorii naționali. Auditorii publici externi trebuie să urmărească dacă indicatorii: au relevanță în cadrul politicilor (programelor), ceea ce înseamnă că aceștia trebuie:‣ să fie ușor de interpretat;‣ să ilustreze trendurile în timp;‣ să răspundă la schimbările care pot apare în timp;‣ să aibă un prag sau o valoare de referință cu care să poată fi măsurat progresulrealizat. sunt corecți din punct de vedere analitic, spre exemplu, se bazează pe o înțelegere clară ascopului dezvoltării durabile; sunt măsurabili, ceea ce înseamnă că indiferent de cât de complexă este fundamentareateoretică, dacă un indicator nu poate fi măsurat la un cost rezonabil, el nu poate fi utilizat.72

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i3.3 Aria de cuprindere a studiilor de dezvoltare durabilăAtunci când stabilește aria de cuprindere a unui studiu de dezvoltare durabilă, Curtea deConturi poate decide: Concentrarea pe activitatea unei singure entități. De exemplu, auditul poate analiza unelechestiuni legate de administrarea verde, cum ar fi eficiența energetică, procedura de achizițiiprecum și utilizarea apei sau a altor resurse în entitățile publice; Concentrarea pe un ansamblu de entități a căror activitate depășește granițele regionale șiorganizaționale. Pentru a reuși aceasta, s-ar putea ca SAI-ul să fie nevoit să lucreze împreunăcu alți auditori autorizați la nivel statal sau regional, de exemplu în audituri ale protecțieiîmpotriva inundațiilor, controlului calității apei și controlul poluării; Compararea performanței și a practicii cu experiența altor țări și din sectorul privat. SAI-ultrebuie să urmărească să lucreze coordonat împreună cu alte SAI-uri.3.4 Tehnici analitice de reconciliere a preocupărilor de natură economică,de mediu sau de natură socialăEvaluarea impactului de mediu – o modalitate de a evalua care va fi rezultatul unei politici, plansau acțiuni asupra mediului. Deoarece acest tip de evaluare este făcută în stadiul timpuriu alprocesului de luare a deciziilor, înseamnă că problemele de mediu sunt considerate ca fiind egaleca importanță cu cele economice și sociale.Analiza cost beneficiu social – o comparație formală a costurilor și beneficiilor unui proiect(redusă la o bază comună anuală). În timp ce teoretic este posibil ca să se aloce valori monetarepentru costuri și beneficii de mediu și sociale asociate cu o schemă, în practică s-a doveditproblematică obținerea unor estimări obiective care să ducă la o acceptare generalizată.Analiza conturilor multiple – o metodă pentru includerea aspectelor de mediu sau sociale încadrul planificării. Aceasta reflectă diferite aspecte ale unei probleme, atât luate separat cât și laun loc, mai degrabă decât a atribui o valoare monetară asupra costurilor și beneficiilor economice,sociale și de mediu al unui aspect.Costul ciclului de viață – entitățile publice pot folosi costul ciclului de viață în procesul de luarea deciziilor. Costul ciclului de viață, astfel cum exprimă și sintagma, intenționează să reflectetoate costurile asociate cu achiziția unui produs, inclusiv costurile de menținere în funcțiune șidebarasare. În cazul unor operațiuni, de exemplu, un proces industrial care produce o contaminaresemnificativă, costurile pentru curățire pot influența în mod semnificativ deciziile pentrucontinuarea respectivului proces.Valorile de referință sustenabile – acestea sunt valori determinate științific și general acceptatecare stabilesc limite absolute rezultatelor de mediu, economice și sociale, de exemplu, un nivelsustenabil al extracției de apă (care asigură continuitate și calitate aprovizionării).Cea mai bună tehnică disponibilă care nu implică un cost suplimentar (Best Available TechniqueNot Entailing Excessive Cost - BATNEEC) – acest termen caută să definească procesulfizic sau tehnic (de regulă industrial) care contribuie cel mai mult la limitarea emisiilor poluanteîntr-un mediu (aer, apă, sol) fără să crească excesiv costurile. Utilizarea acestuia se poate includeîn reglementări putând fi folosit de către oficiali pentru a-i îndruma în procesul de luare adeciziilor care implică costuri economice și de mediu aferente gestionării poluării industriale.Cea mai utilizabilă opțiune de mediu – un proces în care, cel mai puțin distructiv sau cea maibenefică opțiune pentru mediu, este identificată dintr-o gamă de posibile acțiuni, ținând cont deemisiile de poluanți în mai mult de un mediu și BATNEEC pentru fiecare (aer, apă, sol).73

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aCAPITOLUL IVAuditul privind poluarea apei4.1 Noțiuni generale privind apa și poluarea apeiApa reprezintă o resursă esențială pentru toate organismelevii de pe pământ precum şi o parte esenţială a sistemului ecologicglobal. Problemele legate de calitatea şi cantitatea apei reprezintăîn toate ţările un motiv major de îngrijorare. Totuşi, problemeledistincte în legătură cu apa diferă de la o regiune la alta şi de la oţară la alta. Buna gospodărire a apei prezintă o importanţădeosebită în condiţiile în care resursele de apă ale României suntrelativ reduse, cifrându-se doar la aproximativ 1700 m 3 de apătimp de un an pentru un locuitor, în timp ce în alte ţări din Europaaceste rezerve sunt, în medie, de 2,5 ori mai mari.Directiva-cadru nr. 60/2000/CEE în domeniul apei constituieo abordare nouă în domeniul gospodăririi apelor, bazându-sepe principiul bazinal şi impunând termene stricte pentru realizareaprogramului de măsuri. Directiva-cadru urmăreşte prevenirea şireducerea poluării tuturor corpurilor de apă, atât a celor de suprafaţăcât şi a celor subterane; promovarea unei utilizări durabilea apei; protecţia mediului; îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice şi atenuarea efectelor inundaţiilorşi ale perioadelor de secetă.Obiectivul central al Directivei-cadru în domeniul Apei (DCA) este acela de a obţine o„stare bună” pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafaţă cât şi pentru cele subterane,cu excepţia corpurilor puternic modificate şi artificiale, pentru care se defineşte „potenţialulecologic bun”. Conform acestei directive, statele membre din Uniunea Europeanătrebuie să asigure atingerea stării bune a tuturor apelor de suprafaţă până în anul 2015.Resursele de apă pot fi împărțite în două categorii, şi anume, apa sărată şi apa dulce.Volumul total al apei pe pământ este de aproximativ 1.386 milioane m 3 . Numai 2,5% dinvolumul total al apei este apă dulce şi mai puţin de 1% din întreaga cantitate de apă dulce estedirect accesibil pentru folosinţa umană. Resursele de apă ale României sunt constituite din apelede suprafaţă – râuri, lacuri, fluviul Dunărea – şi ape subterane.Din punct de vedere global, apa este distribuită neuniform, cu multe variaţii naturale înprivinţa disponibilităţii la nivel local. Seceta şi deşertificarea reprezintă o certitudine pentru mulţioameni, acestea având un impact devastator asupra traiului uman. Accesul la sursele de apăpentru consum, irigaţii şi folosinţă industrială reprezintă preocupări majore.,,Agenda 21” a Comisiei Mondiale pentru Dezvoltare Durabilă din iunie 1992 a prevăzutdrept obiectiv în privinţa gestionării apei, menţinerea aprovizionării corespunzătoare cu apă debună calitate pentru întreaga populaţie simultan cu conservarea funcţiilor hidrologice, biologiceşi chimice ale ecosistemelor, adaptarea activităţilor umane în limite suportabile pentru natură,precum şi combaterea bolilor ce au legătură cu apa. ,,Agenda 21” a identificat următoareledomenii-cheie de acţiune pentru sectorul privind apa dulce:74

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i Alimentarea cu apă potabilă şi canalizarea pentru dezvoltarea urbană şi rurală; Apa pentru producţia de alimente durabile 17 ; Protecţia resurselor de apă, a calităţii apei şi a ecosistemelor acvatice; Evaluarea resurselor de apă inclusiv evaluarea impactului schimbărilor climatice asupraresurselor de apă; Gestionarea şi dezvoltarea integrată a resurselor de apă.Resursele de apă din majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare sunt poluate peste capacitatealor de susținere a folosirii normale din cauza ratei mari de creştere a populației. Creştereagradului de urbanizare şi industrializare au dus la exagerarea situaţiei prin crearea unor sursemari de poluare. Aglomerările urbane, agricultura și industria rurală au produs daune importantecalităţii apei de suprafaţă, fiind contaminate chiar şi râurile mari şi apele subterane. Ameninţărilemajore pentru oceane sunt poluarea marină, supraexploatarea resurselor marine vii şi pierdereahabitatului de coastă.Diferite sectoare de activitate umană cauzează degradarea marină şi de coastă. La nivelglobal, deversările navale şi ale apei menajere sunt o sursă importantă de contaminare a mediuluimarin şi de coastă. În plus, infiltrările îngrăşămintelor din agricultură şi emisiile în atmosferă provenitede la vehicule şi industrie sunt o sursă majoră de contaminare. Sursa principală pentru uzuluman direct sunt lacurile, râurile, umiditatea solului şi bazinele subterane de mică adâncime.Aceste surse principale de apă reprezintă o foarte mică parte din volumul total de apă de pe pământ(0,01%). Sursele de poluare includ deversarea apelor menajere netratate, evacuări chimice,scurgerile petroliere, bascularea deşeurilor în mine şi puţuri scoase din exploatare şi chimicalele şiîngrășămintele ce sunt spălate sau se infiltrează de la ferme. La nivel mondial, 261 de albii de râusunt comune pentru două sau mai multe ţări. Mai mult de jumătate din râurile importante ale lumiisunt ,,secătuite şi poluate, degradând şi otrăvind ecosistemele înconjurătoare, ameninţând sănătateaşi bunul-trai al oamenilor ce depind de ele”. Rezervoarele subterane, denumite şi straturi acvifere,sunt de asemenea vulnerabile la ameninţările de contaminare şi supra-uz.4.2 Principalele aspecte avute în vedereîn cadrul auditului apei și prevenirii poluării apeiUnele din principalele probleme privind auditul apelor cuprind un spectru larg deîngrijorări ce au legătură directă şi indirectă cu gestionarea apei. Acestea sunt: Gestionarea apei dulci: lipsa accesului la apă curată pentru băut, pregătirea hranei şiigienă, poluarea apei subterane şi de suprafaţă. Instrumentele de politică privind apa: Politica privind apa, preţul apei, legislaţia, permisele,inspecţia şi impunerile, taxele şi amenzile, investiţiile în infrastructură, cercetărileştiinţifice, evaluările şi monitorizările. Mediul marin: Pierderea biodiversităţii din cauza poluării, supra-exploatarea resurselormarine şi distrugerea habitatului de coastă.17 Alimentele durabile, din punctul de vedere al Comisiei pentru Dezvoltare Durabilă, reprezintă acele alimente şi băuturi care:‣ sunt sigure, sănătoase și hrănitoare, pentru consumatori din magazine, restaurante, şcoli, spitale etc. și pot satisface șinevoile oamenilor mai puţin înstăriţi;‣ oferă un trai viabil pentru fermieri, procesatori şi comercianţii cu amănuntul, aceștia bucurându-se de un mediu delucru sigur şi igienic;‣ respectă limitele biofizice şi ale mediului în producţia şi prelucrarea lor, în timp ce se reduce consumul de energie şi seîmbunătăţește mediul, ele respectând, de asemenea, cele mai înalte standarde de sănătate pentru animale, compatibile cuproducţia de produse alimentare la preţuri accesibile pentru toate sectoarele societăţii.75

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a Acordurile de mediu: Mediul marin, râurile şi lacurile, apa potabilă, igienizarea, biodiversitateaecosistemelor acvatice şi evenimentele extreme cum ar fi seceta şi inundaţiile.Datorită faptului că auditul gestionării apei are o acoperire exhaustivă, informațiile dinacest ghid sunt limitate la auditul privind problemele poluării apei, aşa cum este detaliat mai jos.Aspecte importante ale auditului privind poluarea apeiUnele dintre aspectele importante în legătură cu poluarea apei sunt: Datele despre sursele şi extinderea poluării apei; Recunoaşterea ameninţărilor asupra sănătăţii şi mediului reprezentate de către poluarea apei; Existenţa politicilor/legilor/reglementărilor în domeniul controlului poluării apei; Existența şi aderarea la criteriile pentru calitatea apei; Penalităţile pentru încălcarea criteriilor pentru calitatea apei; Programele/strategiile privind reducerea poluării apei; Conformarea cu programele/strategiile pentru reducerea poluării apei; Monitorizarea gradului de respectare a programelor/strategiilor pentru reducerea poluăriiapei; Infrastructura adecvată de control al poluării apei; Analiza modului de utilizare a apelor (pe beneficiari şi pe efectele de poluare individualizate),concomitent cu evaluarea înzestrării cu tehnici de recondiţionare şi de prevenire apoluării apelor; Existenţa registrului privind zonele cu ecosisteme acvatice care necesită o protecţiespecială şi rezultatele consultării acestuia; Analiza impactului poluării apelor de suprafaţă şi a celor subterane asupra vegetaţiei domestice/sălbatice,cu efecte indirecte asupra extinderii zonelor neproductive şi cu tendinţede deşertificare.4.3 Auditul de conformitate privind apa și poluarea apeiConformitatea cu politicile de mediu, regulile şi regulamentele legate de poluarea apeivariază de la ţară la ţară şi sunt guvernate de legislaţii specifice fiecărei ţări.Auditul de conformitate este o parte majoră al oricărui audit şi poate constitui primul pas înevaluarea gradului în care sunt respectate acţiunile/regulile de guvernare elaborate. Aspectele enumeratesub temele 4 şi 5 din tabelul următor, care reprezintă conformitatea şi supravegherea/monitorizarearegulilor ce guvernează controlul poluării apei pot forma, de asemenea, o bazăde obiective și întrebări pentru auditul de conformitate. În plus, anumite zone enumerate mai jospot fi verificate, de asemenea, pe parcursul auditului de conformitate, după cum urmează: Instituirea standardelor privind poluarea apei; Monitorizarea realizării obiectivelor stabilite privind controlul poluării; Identificarea activităţilor industriale ce poluează puternic apa şi măsurile luate împotriva lor; Reducerea poluanţilor apei drept urmare a programelor privind poluarea apei; Utilizarea fondurilor destinate controlului poluării apei; Gradul de realizare şi implementare a obligaţiilor survenite din acordurile internaţionalela care ţara este parte semnatară; Suficienţa echipamentelor şi a oamenilor calificaţi în cadrul laboratoarelor ce monitorizeazăpoluarea apei pentru a le permite acestora să desfăşoare monitorizarea pe baze solide;76

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i Constituirea şi utilizarea fondurilor destinate educării utilizatorilor de apă, în privinţareducerii accentuate a consumului de apă pe unitatea de acţiune, în vederea conştientizăriilimitei rezervelor de apă dulce; Includerea în programele de dezvoltare multianuală (investiţionale) a sistemelor dereciclare a apelor industriale uzate.4.4 Auditul performanţei privind poluarea apeiMai jos este redată o listă de verificare (check-list) alcătuită din temele majore de audit,obiectivele de audit şi întrebări referitoare la controlul poluării apei. O asemenea listă poateconstitui o orientare privind auditul poluării apei.Obiective care iau forma unorÎntrebări secundare asociate întrebărilor principaleîntrebări principaleTema 1: Existenţa bazei de date privind riscurile şi identificarea acestora1.1 Există o bază de date privindsursele şi întinderea lor/lacurilor/apei subterane/a surselor de apă?1.1.1 Au fost identificate cauzele/sursele de poluare a râuri-poluării râurilor, lacurilor,a surselor de apă? 1.1.3 Au fost cuantificate riscurile pentru sănătate ca urmare a1.1.2 A fost identificată ponderea fiecărei surse de poluare?Dacă DA, a fost ea bine poluării?constituită?1.1.4 Au fost identificate riscurile pentru mediu ca urmare apoluării râurilor/lacurilor/apei subterane/a surselor deapă?Tema 2: Planificarea eficientă privind poluarea apei2.1 În ce măsură a fost eficientăplanificarea privindcontrolul poluării?Tema 3: Repartizarea clară a responsabilităţii şi răspunderii3.1 Repartizarea responsabilitățilorși răspunderilorprivind controlul poluăriis-a efectuat într-o manierăeconomicoasă?2.1.1 Planificarea pentru controlul poluării a fost stabilită pedate precise/recente/de încredere?2.1.2 Care au fost riscurile care au stat la baza planificăriicontrolului?2.1.3 Resursele solicitate/necesare pentru controlul poluării aufost planificate într-o manieră economicoasă?3.1.1 A fost stabilită responsabilitatea şi răspundereaagenţiilor?3.1.2 Există o delimitare clară privind responsabilitatea şi răspundereaagenţiilor ce implementează programe pentrucontrolul poluării?3.1.3 Entitățile care monitorizează poluarea au responsabilitățiși răspunderi clare?3.1.4 Entitățile care emit reglementări pentru măsurarea șistabilirea standardelor pentru controlul poluării apei auresponsabilități și răspunderi clare?Tema 4: Implementarea eficientă a măsurilor pentru controlul poluării apei.4.1 Infrastructura creată caurmare a implementăriiprogramului funcționeazăîntr-o manieră eficientă șieficace în condiții de economicitate?4.1.1 Infrastructura pentru controlul poluării creată în cadrulprogramului este așa cum a fost planificată?4.1.2 Infrastructura pentru controlul poluării a fost utilizată şimenținută așa cum a fost preconizat?77

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aTema 5: Monitorizarea5.1 Monitorizarea a fost efectuatăîntr-o manieră eficientăși eficace?Tema 6: Utilizarea fondurilor6.1 Fondurile alocate au fostutili-zate într-o manierăeficientă și economicăconform destinației de acontribui la scopul reduceriipoluării din râuri/lacuri/ape subterane/sursede apă?Tema 7: Analiza de impact7.1 Programul pentru controlulpoluării a avut un impactpozitiv asupra nivelurilorde poluare înrâuri/lacuri/ape subterane/sursede apă şi asuprarefacerii calităţii apei?Tema 8: Cercetarea în domeniul poluării apei8.1 Există o preocupare însensul întreprinderii uneicercetări în domeniul poluăriiapei?5.1.1 Monitorizarea implementării programului a asiguratfuncționarea măsurilor de control al poluării?5.1.2 Infrastructura creată în cadrul programului pentrucontrolul poluării a fost efectiv monitorizată în vedereaasigurării îndeplinirii/proiectării parametrilor proiectați?5.1.3 A avut loc monitorizarea constantă şi efectivă a nivelurilorpoluării râurilor/lacurilor/apelor subterane/asurselor de apă?6.1.1 Fondurile alocate din programul pentru controlulpoluării au fost date la momentul oportun, în vedereaimplementării agenţiilor?6.1.2 Fondurile au fost utilizate în mod economic şi eficientconform destinației?7.1.1 A existat o îmbunătățire în privinţa calităţii apei caurmare a implementării programului pentru controlulpoluării?7.1.2 Au fost efectuate evaluările externe ale programuluipentru controlul poluării?7.1.3 Prestaţia infrastructurii creată pentru controlul poluăriiapei a fost cea prevăzută prin parametrii de performanţă?8.1. Există la nivel naţional programe de cercetare referitoarela domeniul poluării apei?8.2 Există o colaborare între sectorul public şi cel privatreferitor la cercetarea în domeniul apei?8.3. Factorii de decizie de la nivel naţional primesc informaţiiştiinţifice şi tehnologice adecvate referitoare la domeniulpoluării apei?8.4. Statul a făcut eforturi în vederea punerii la punct a uneiagende strategice comune de cercetare operațională,împreună cu celelalte state membre ale UniuniiEuropene, care să identifice și să stabilească nevoi șiobiective de cercetare pe termen mediu și lung îndomeniul apelor dulci?8.5 Statul raportează periodic Comisiei Europene, prinrapoarte intermediare anuale, progresul înregistrat înprivința inițiativei de programare în comun?78

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iCAPITOLUL VAuditul privind biodiversitatea5.1 Noțiuni generale privind biodiversitateaTermenul de ,,diversitate biologică” se referă latoate aspectele de variabilitate din lumea vie, inclusiv diversitateainterioară intra-individuală cât şi interindividuală,populaţională, intra-specii, comunităţi şi ecosisteme.Adesea, termenul de biodiversitate este folosit înmod obişnuit pentru a face referire la toate speciile şihabitatele dintr-o anumită zonă de varietate a vieţii,incluzând plantele, animalele şi micro-organismele,genele acestora şi sistemele pe care le populează.Importanţa protejării biodiversităţiiResursele biologice reprezintă stâlpii pe care sunt construite civilizaţiile. Pierdereadiversităţii biologice ameninţă proviziile de hrană, oportunităţile pentru recreere/turism şi surselede lemn/medicamente/energie. Produsele naturii susţin diverse ramuri industriale cum ar fi agricultura,industria farmaceutică, industria de celuloză şi hârtie, horticultura, cosmeticele, construcţiileşi tratamentul deşeurilor. Bunurile şi serviciile oferite de ecosistem sau de către diversitateabiologică sunt alimentele, combustibilul/energia, adăpostul/materialele de construcţie,purificarea apei, detoxifiere/descompunerea deşeurilor, stabilizarea/moderarea atmosferică şimoderarea extremelor climatice, inundaţii, secete, temperaturi extreme, vânturi puternice.De asemenea, natura susţine regenerarea/reînnoirea fertilităţii solului, polenizarea plantelor,controlul dăunătorilor şi al bolilor, întreţinerea resurselor genetice drept un furnizor cheiepentru varietatea recoltelor şi a raselor de animale.Alegerea și proiectarea auditurilor privind biodiversitatea Pasul 1. Identificarea biodiversității țării și a amenințărilor la adresa acesteia. Pasul 2. Înțelegerea răspunsurilor guvernului la aceste amenințări și ”jucătorii” relevanți. Pasul 3. Alegerea temelor/subiectelor de audit și prioritizarea lor. Pasul 4. Deciderea cu privire la abordarea auditurilor: obiectivele de audit și a întrebărilordin check-list-uri.Acești pași reprezintă câteva sugestii, putând fi adaptați pentru a defini obiectivele,domeniul de aplicare, precum și criteriile de audit pentru un audit al biodiversității. Pasul 1. Identificarea biodiversității țării și a amenințărilor la adresa acesteia Pierderea habitatului și fragmentarea acestuia; Invazia speciilor străine/diferite; Poluarea; Schimbări climatice și încălzirea globală; Supra-exploatarea resurselor; Deșertificarea; Bio-tehnologia.79

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a Pasul 2. Înțelegerea răspunsurilor guvernului/autorităților la aceste amenințări și ”jucătorii”relevanțiCe ar trebui să facăguvernul/autoritățilede la nivel central și local?Crearea de zone protejate;Stabilirea și punerea în aplicarea planului de redresare pentruspeciile pe cale de dispariție;Controlul și eradicarea speciilorinvazive;Stabilirea planificării utilizăriiterenurilorCine pot fi”jucătorii” relevanți?Autorități centrale și locale;Agenții guvernamentale;Organizațiile non-guvernamentale:instituțiile civile, asociațiiprofesionale, comunități locale,institute științifice.Cum?Aderarea la convențiile internaționale;Adoptarea legislației specifice;Stabilirea de politici;Stabilirea de programe;Utilizarea instrumenteloreconomice și stimulente;Promovarea parteneriatelor devoluntariat;Realizarea unei evaluări aimpactului asupra mediului;Fondul de cercetare;Promovarea educației publice. Pasul 3: Alegerea temelor/subiectelor de audit și prioritizarea lor Strategia națională privind biodiversitatea Resurse genetice Zonele protejate Integrarea biodiversității în sectoare economice șiplanificarea dezvoltării Specii pe cale de dispariție Impactul schimbărilor climatice asupra biodiversității Specii invazive Deșertificarea și biodiversitatea Habitate de apă dulce și resursele lor Resurse forestiere Zonele umede Habitate marine și resursele acestora Pasul 4. Deciderea cu privire la abordarea auditurilor: obiectivele de audit și întrebările dincheck-list-uri Managementul financiar și regularitatea Activitatea de cercetare științifică și de monitorizare Respectarea acordurilor, legilor și politicilor Educarea publicului Coerența politicilor Raportarea către clienți și către public Măsurători de performanță și rezultate Responsabilitate, coordonare și capacitatePrincipalele aspecte referitoare la biodiversitatePrincipalele probleme referitoare la diversitatea biologică sunt:Extincţia speciilor: Un factor major de îngrijorare pentru diversitatea biologică este reprezentatde către extincţia speciilor. Deşi dispariţia unor specii este un proces natural, precum dispariţiadinozaurilor, rata de extincţie a fost accelerată dramatic din cauza creşterii activităţii umane.Unele estimări situează actuala rată de extincţie ca fiind de 10.000 de ori mai mare decât ceanaturală. Aceste activităţi includ braconajul, distrugerea habitatului natural şi supraexploatarearesurselor. Extincţia ridică motive specifice de îngrijorare din cauza caracterului său ireversibil.Schimbările rapide de mediu (cele climaterice, catastrofele naturale, determinate de intervenţiileumane agresive) provoacă extincții ale speciilor.80

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iDistrugerea şi fragmentarea habitatului: Habitatul este ,,locul unde un organism sau populaţieapare natural”. Distrugerea habitatului reprezintă ameninţarea principală pentru 85% din toatespeciile. Studiile indică faptul că urbanizarea a crescut rata de pierdere a habitatului natural dincauza amenajării pământului în vederea dezvoltării urbane. Defrişarea şi expansiunea agriculturiisunt alte două cauze ale pierderii habitatului. Pierderea/fragmentarea habitatului este cea mai mareameninţare pentru biodiversitate şi este una din cauzele principale ale extincţiei speciilor. Astfel,cea mai eficientă cale de conservare a biodiversităţii este de a preveni degradarea habitatelor.Speciile introduse: Speciile introduse, străine sau exotice sunt definite ca fiind specii de plante,animale şi microorganisme ce au fost introduse într-un nou habitat în afara distribuţiei lornaturale prezente sau trecute. Speciile străine sunt ,,invazive” atunci când se stabilesc şi seînmulţesc într-un nou mediu şi ameninţă speciile native, mediul, economia sau anumite aspecteale societăţii. Experimentele genetice și încrucișarea necontrolată a speciilor, în vederea obțineriiunor specii hibride, menite să asigure obținerea unor foloase și mai mari, poate să reprezinte unpericol real asupra echilibrului speciilor din cadrul ecosistemelor.Pescuitul/acvacultura și braconajul piscicol: Unele dintre ameninţările pentru speciile marinerezultă din prinderile accidentale în plasele de pescuit pentru specii ca delfinul, broasca ţestoasă,distrugerea cuiburilor şi prinderea ilegală a unor specii adulte (ţestoase, foci). Unele urmăridăunătoare ale activităţilor umane pentru apele teritoriale provin din alterarea fizică şi distrugereahabitatelor din cauza prelevării, drenării, canalizării, a sistemelor de control al inundaţiilorşi construcţia de baraje/rezervoare.Supra-exploatarea: În condiţiile în care populaţia lumii depăşeşte 7 miliarde de oameni, creștenevoia de spaţiu pentru trai şi cultivare. Vechile tehnici de recoltare sunt înlocuite de tehnologiiintensive adesea fără controlul supra-recoltării. Folosinţa nesustenabilă a resurselor naturale ducela distrugerea diversităţii biologice.Poluarea: O altă ameninţare majoră pentru biodiversitate este poluarea. Poluanţii afecteazăsănătatea speciilor în mod direct cât şi indirect. Poluarea aerului nu cunoaşte graniţe internaţionaledeoarece poluanţii atmosferici circulă împreună cu aerul şi sunt depozitaţi departe desursa lor iniţială. Poluarea din apă şi pământ contribuie semnificativ la îmbolnăvirea speciilor şidistrugerea diversităţii biologice.Păşunatul excesiv şi supra-cultivarea suprafeţelor verzi: Păşunatul excesiv are urmări importanteasupra suprafeţei pământului, devenind sterp, majoritatea umezelii provenită de la ploaiefiind pierdută prin infiltrare sau evaporare afectând astfel circuitul apei. Acest fapt accentueazăeroziunea solului. Stratul superior de pământ nu reuşeşte să mai menţină apa şi este erodat decătre aceasta. Păşunile deșertificate de păşunatul excesiv afectează şi vegetaţia naturală. În lipsaumezelii şi a nutrienţilor, plantele nu se pot menţine.Deşertificarea: Termenul de deşertificare semnifică ,,degradarea unor zone de pământ în formăuscată, semi-uscată, cu umiditate scăzută declanşată de variaţii climatice şi de activităţile umane”.Potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Combaterea Deşertificării (UNCCD), aproximativ3.600 milioane ha sau 70% din pământul uscat din lume (excluzând deşerturile hiper-aride) suntdegradate. Printre principalele cauze se numără activităţile umane şi cultivarea excesivă.Metode pentru protejarea şi conservarea biodiversităţiiInteresul public privind conservarea biodiversităţii a crescut constant din cauzaconștientizării nevoii de a menţine biodiversitatea în limitele naturale obişnuite de apariţie şiextincţie a speciilor. O cale de protejare a diversităţii biologice este crearea unor zone protejatecum ar fi parcurile naturale. Zonele protejate şi gestionate corespunzător oferă un refugiu pentru81

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i adiferite specii şi ecosisteme. Această situaţie este cunoscută drept conservare ,,in-situ” (la faţalocului), și anume este conservarea ecosistemelor şi a habitatelor naturale precum şi menţinerea şirestabilirea populaţiilor viabile ale speciilor în cadrul lor natural. Acolo unde conservarea ,,in-situ”nu este posibilă, alternativa este reprezentată de către conservarea ,,ex-situ”. Aceasta este conservareaunor componente ale diversităţii biologice în afara habitatelor lor naturale cum ar figrădinile zoologice pentru animale şi speciile lor înrudite, grădinile botanice pentru plantaţii şibănci de gene în vederea prezervării generării de specii. Aceste măsuri ar putea oferi o ,,asigurare”împotriva extincţiei.O a doua metodă este conservarea individuală a speciilor rare şi pe cale de dispariţie cumar fi cele enumerate pe ,,Lista roşie” a IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii)în mod deosebit în zonele protejate ce cuprind o abundenţă de specii sau un grad înalt deendemism. Trebuie făcute eforturi în vederea identificării acestor zone şi a protejării lor împotrivaactivităţilor ilegale cum ar fi incendierea, cultivarea, vânătoarea şi braconajul. Conservareaar trebui concentrată asupra habitatelor critice, unice şi reprezentative şi, ca urmare, acestea arputea fi considerate apoi zone protejate.O altă abordare pentru conservarea diversităţii biologice o reprezintă semnarea tratatelor,acordurilor şi hotărârilor privind diversitatea biologică.5.2 Principalele aspecte avute în vedere în cadrul auditului biodiversitățiiPrincipalele aspecte care fac obiectul auditului biodiversității sunt: Programele guvernamentale pentru protecţia biodiversităţii şi a animalelor precum ursulbrun (ursus arctos arctos), râsul carpatin (Lynx lynx), albina europeană (Alpis mellifera),delfinul etc., Programele guvernamentale pentru protecţia biodiversităţii cum ar fi programele pentrueradicarea speciilor de plante care au un impact negativ asupra biodiversităţii; Programele guvernamentale pentru monitorizarea și controlul experimentelor genetice(încrucișarea speciilor) de creare a unor (sub)specii noi, mai rezistente/mai productive; Auditul performanţei guvernului privind implementarea acordurilor internaţionale asuprabiodiversităţii precum: Convenţia asupra Diversităţii Biologice (1993), ce caută să asigure: conservarea diversităţii biologice; folosinţa sustenabilă a componentelor sale; promovarea distribuirii beneficiilor survenite din utilizarea resurselor genetice, în modcorect şi echitabil. Prin intermediul cooperării internaţionale, convenţia caută să seasigure de faptul că schimburile comerciale internaţionale cu specii de floră şi faună nuameninţă supraviețuirea, în sălbăticie, a speciilor vizate. Protocolul de la Cartagena asupra Bio-securităţii este un acord internaţionalcare guvernează circulaţia organismelor vii modificate genetic rezultate dinbiotehnologia modernă a unei ţări sau a alteia. A fost adoptată drept un acordsuplimentar în anul 2000 la Convenţia asupra Diversităţii Biologice. Convenţia asupra Comerţului Internaţional de Floră şi Faună cu Specii pecale de dispariţie (CITES) care caută să asigure, prin cooperare internaţională,că schimburile comerciale cu specii sălbatice de floră şi faună nu ameninţăsupravieţuirea în natură a speciilor vizate. Convenţia asupra Zonelor Umede sau Convenția RAMSAR ce caută săasigure conservarea şi folosinţa chibzuită a zonelor umede de către acţiunile82

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r inaţionale şi de către cooperarea internaţională drept mijloc de atingere adezvoltării durabile în lume. Convenţia privind Combaterea Deşertificării este o convenţie privind combatereadeşertificării şi a atenuării efectelor secetei prin programele de acţiunece încorporează strategiile pe termen lung susţinute de aranjamentele şi parteneriatelepentru cooperare internaţională.5.3 Auditul de conformitate cu privire la biodiversitateConformitatea cu politicile, regulile şi regulamentele de mediu referitoare la biodiversitatevariază de la ţară la ţară şi este guvernată de legislaţia specifică. Auditul de conformitateeste o parte importantă a oricărei misiuni de audit şi poate forma primul pas în evaluarea măsuriiîn care actele/regulile instituite de guvern sunt respectate. Aspectele enumerate în cadrul temei 4care reprezintă conformitatea cu regulile ce guvernează biodiversitatea şi monitorizarea acestora,pot reprezenta o bază pentru efectuarea auditului de conformitate. În plus, anumite zone enumeratemai jos ar putea fi verificate în cadrul auditului de conformitate: Existenţa identificării şi inventarierii biodiversităţii; Apartenenţa la planul privind protecţia biodiversităţii; Existenţa unei strategii pentru folosinţa sustenabilă a resurselor naturale; Aderarea la Planul de Acţiune pentru Conservarea Resurselor Naturale, agricultură,pescuit, a speciilor de păsări sălbatice etc. Conformitatea cu strategiile privind combaterea despăduririlor; Monitorizarea respectării interzicerii comerţului cu specii de floră sau faună pe cale dedispariţie; Monitorizarea protecţiei ecosistemelor marine vulnerabile.5.4 Auditul de performanţă privind biodiversitateaMai jos prezentăm câteva teme care pot face obiectul auditului de performanță cu privirela biodiversitate, enumerând o serie de obiective și întrebări principale ce trebuie urmărite decătre guvern în vederea protejării biodiversităţii.Obiective care iau forma unorîntrebări principaleÎntrebări secundare asociateîntrebărilor principaleTema 1: Identificarea ameninţărilor principale asupra biodiversităţii într-o ţară1.1 Identificarea și evaluarea 1.1.1 A fost îndeplinit obiectivul de inventariere a tuturor resurseloramenințărilor la adresa biodiversitățiiau fost efectuateîntr-o manieră eficientă șieficace?resursele biologice?1.1.2 Au fost identificate ameninţările principale pentru fiecaredintre resursele biologice aceste resurse şi pentru diversitatealor?Tema 2: Rolul Guvernului/autorităților în atenuarea ameninţărilor la adresa biodiversităţii2.1 În ce măsură rolul jucat defactorii responsabili a fosteficient și eficace în vedereadiminuării amenințărilorla adresa biodivertății?2.1.1 În ce măsură semnarea și ratificarea de Convenții sau Tratateinternaționale au influențat pozitiv protejarea biodiversității?2.1.2 Respectarea legislației și a reglementărilor privind protecțiatuturor tipurilor de biodiversitate, în special ceaamenințată, a condus la îmbunătățiri notabile?2.1.3 Programele specifice privind protecția biodiversității, înspecial a celei amenințate, au obiective clare, realiste șicare pot fi atinse?83

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aTema 3: Repartizarea clară a responsabilităţii şi răspunderii3.1 Repartizarea responsabilitățilorși a răspunderilor acondus la îmbunătățireaeficienței politicilor demediu?2.1.4 Stimulente și mijloacele create de guvern pentru îmbunătățireaprotecției biodiversității și-au atins scopul?2.1.5 Obligativitatea studiilor de impact asupra mediului, pentrutoate proiectele, a contribuit la diminuarea amenințărilorasupra biodiversității?3.1.1 Responsabilitățile și răspunderile stabilite pentru agențiilecare au legătură cu protecția diversității sunt clare și nu sesuprapun?3.1.2 Responsabilitățile stabilite pentru entitățile cu capital privatîn vederea respectării legilor de către entitățile privatesunt clar definite și nu lasă loc de interpretări?3.1.3 Guvernul a stabilit responsabilitatea vreunei agenţii privindelaborarea standardelor de mediu referitoare la problemelelegate de biodiversitate?3.1.4 Este clar definită responsabilitatea agenţiilor cu drept de aemite permise de limitare a volumului de poluanţi eliberaţiîn atmosferă în vederea protejării biodiversităţii?3.1.5 Măsurile de prevenție aplicate de agenția/agențiile responsabilă/ecu monitorizarea pericolelor potențiale la adresabiodiversității au eficiența planificată?Tema 4: Monitorizarea programelor guvernamentale pentru protecţia biodiversităţii4.1 În ce măsură monitorizareași mecanismele de evaluareau contribuit la implementareaîntr-o manieră eficientăși eficace a programului/programelor?Tema 5: Gradul de adecvare a fondurilor și a infrastructurii5.1 Nivelul de finanţare şi infrastructuracreată au fostsuficient de bine dimensionateîn vederea asigurăriiconformităţii efective cuprogramele guvernamentaleprivind protecţia biodiversităţii?4.1.1 Sistemul de monitorizare a implementării programelor guvernamentalepentru protecția biodiversității și-a atinsobiectivele pentru care a fost creat?4.1.2 Sistemul de raportare și de răspundere a produs efectulscontat?4.1.3 Există un sistem de evaluare independentă (o terţă parte)privind implementarea programelor şi dacă da, în cemăsură feed-back-ul a dus la îmbunătățirea programelor?5.1.1 Alocarea fondurilor destinate implementării programelorguvernamentale pentru protecția biodiversității a fost efectuatăîntr-o manieră economicoasă?5.1.2 Necesarul de forță de muncă în vederea implementării șimonitorizării programelor pentru protecția biodiversității afost dimensionat într-o manieră economicoasă?5.1.3 Forța de muncă pusă la dispoziție pentru implementarea șimonitorizarea programelor pentru protecția biodiversitățiia fost utilizată într-o manieră eficientă și eficace?84

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iCAPITOLUL VIAuditul privind poluarea aerului6.1 Noțiuni generale referitoare la aerAtmosferă, cuvânt compus de origine greacă (de laatmos = ceață, abur și sfaira = sferă), desemnează învelișul deaer sau alte gaze al Pământului sau al altui corp ceresc.Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasă, fiindcompusă din aer, conține însă și urme de substanțe solide șilichide fin divizate. Atmosfera de astăzi a Pământului conținemolecule diatomice de azot (nitrogen) (N 2 ) în proporție deaproape 4/5 (78,2 %), molecule diatomice de oxigen (O 2 )(20,5 %), argon (Ar) (0,92 %), dioxid de carbon (CO 2 ) (0,03%), ozon sau oxigen triatomic (O 3 ) și alte gaze, praf, fum, alteparticule în suspensie etc.Evaluarea calităţii aerului înconjurător este reglementată prin „Legea privind calitateaaerului înconjurător”, ce transpune Directiva 50/2008 adoptată de Parlamentul şi Consiliul Europeanprivind calitatea aerului ambiental şi un aer mai curat pentru Europa. La nivelul anului 2010,calitatea aerului în România a fost monitorizată permanent prin intermediul a 139 staţii automaterepartizate pe întreg teritoriul ţării, ce fac parte din Reţeaua Naţională de Monitorizare a CalităţiiAerului (RNMCA). Staţiile sunt dotate cu analizoare automate ce măsoară continuu concentraţiileîn aerul ambiental ale poluanţilor: dioxid de sulf (SO 2 ), oxizi de azot (NO 2 , NO x ), monoxid decarbon (CO), benzen (C 6 H 6 ), ozon (O 3 ), particule în suspensie (PM 10 şi PM 2,5 ) din aerosoli.6.2 Principalele aspecte avute în vedere în cadrul auditului poluării aeruluiUnele aspecte principale în auditarea poluării aerului sunt: Date privind sursele şi dimensiunea poluării aerului; Recunoașterea ameninţărilor la adresa sănătăţii şi a mediului pe care le presupune poluarea; Existenţa politicilor/legilor/regulilor privind controlul poluării aerului; Existenţa criteriilor de calitate şi aderarea la acestea; Stabilirea sancţiunilor pentru încălcarea criteriilor de calitate; Existenţa programelor/strategiilor pentru reducerea poluării aerului; Respectarea programelor/strategiilor pentru reducerea poluării aerului; Monitorizarea conformităţii cu programele/strategiile pentru reducerea poluării aerului; Infrastructura adecvată privind controlul poluării aerului.6.3 Auditul de conformitate privind poluarea aeruluiConformitatea cu politicile de mediu, cu regulile şi regulamentele referitoare la prevenireapoluării aerului variază de la o ţară la alta şi sunt guvernate de legislaţia specifică.Auditul de conformitate este o parte importantă a oricărei misiuni de audit şi poate constitui primulpas în evaluarea măsurii în care convenţiile/regulile impuse de guvern privind prevenireapoluării aerului sunt implementate adecvat. Problemele enumerate mai jos la Temele 4 şi 5 şianume conformitatea şi monitorizarea regulilor ce guvernează prevenirea poluării aerului pot85

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aconstitui baza auditului de conformitate. De asemenea, anumite zone enumerate mai jos ar trebuiverificate pe parcursul derulării auditului de conformitate: Utilizarea fondurilor pentru prevenirea poluării aerului; Implementarea standardelor de poluare pentru diferite clase ale industriei și vehiculelor; Reducerea poluanților din aer ca urmare a programelor de control al poluării; Identificarea industriilor ce poluează semnificativ aerul și măsurile luate împotriva lor; Suficiența echipamentelor și a oamenilor calificați în laboratoarele ce monitorizeazăpoluarea aerului pentru a le permite acestora să execute monitorizarea pe o bază solidă; Monitorizarea atingerii țintelor stabilite pentru prevenirea poluării; Măsura în care țara își îndeplinește obligațiile survenite din acordurile internaționale lacare este semnatară.6.4 Auditul performanței privind poluarea aeruluiÎn cele ce urmează vă prezentăm o listă de verificare cuprinzând temele majore de audit,obiectivele de audit și întrebări referitoare la controlul poluării aerului. O astfel de listă serveștedrept orientare pentru auditul privind problemele controlului poluării aerului.Obiective care iau formaunor întrebări principaleTema 1: Evaluarea nivelurilor de poluare a aerului și pericolele sale1.1 Nivelul de poluare a fost stabilitcu acuratețe și dacă da, seîncadrează acesta în limiteleprognozate? Au fost studiateriscurile la adresa sănătății oamenilor,a ecosistemului și amediului?Întrebări secundare asociateîntrebărilor principale1.1.1 A fost făcută o evaluare a ponderii fiecărui tip de poluant alaerului (mono-particule în suspensie, dioxid de sulf, dioxid deazot, monoxid de carbon, hidrocarburi, ozon, plumb etc.)?1.1.2 Au fost identificate sursele ce contribuie la poluarea aerului,cum ar fi centralele electrice, incineratoarele de gunoi municipale,rafinăriile de petrol, fabricile (precum cele pentru materialesintetice, organice, agricultură, chimice, farmaceutice, devopseluri, aerosol, aparatură electrică, de aparatură de refrigerareși aer condiționat), gropile de gunoi, vehiculele comerciale,automobilele, locomotivele, avioanele, navele comercialeși de croazieră și în ce măsură a fost evaluată poluareadin fiecare sursă?1.1.3 Analiza parametrilor stabiliți în privința poluării aerului, cumar fi creșterea poluării din cauza creșterii populației, a schimbăriloranotimpurilor, a creșterii economice, a creșterii număruluide autovehicule, la nivel central și local, arată că aceștiasunt realiști și pot fi atinși?1.1.4 Au fost identificate riscurile pentru mediu (privind calitateaaerului) ca urmare a poluării aerului?1.1.5 Au fost identificate riscurile pentru sănătatea populațieicauzate de poluarea aerului ?Tema 2: Existența regulilor și reglementărilor ce sunt legate de poluarea aerului2.1 Sunt suficiente și eficace regulileși reglementările pentrucontrolul poluării aerului?2.1.1 Regulile și reglementările privind controlul poluării aeruluisunt adecvate scopului pentru care au fost elaborate?2.1.2 Au fost luate în considerare în momentul elaborării legilor/regulilorprivind controlul poluării aerului toate sursele de poluarea aerului, cum ar fi centralele electrice, incineratoarelede gunoi municipale, arderea lemnului, fabricile (pentru materialesintetice, organice, agricultură, chimice, farmaceutice, devopseluri, aerosol, aparatură electrică, de aparatură de refrige-86

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r irare și aer condiționat), gropile de gunoi, vehiculele auto comerciale,automobilele, locomotivele, avioanele, navelecomerciale și de croazieră?2.1.3 Nivelele acceptabile pentru fiecare categorie de poluant suntconforme standardelor internaționale?2.1.4 Răspunderile și sancțiunile prevăzute în reguli și regulamentesunt bine definite, dimensionate și nu lasă loc de interpretări?2.1.5 Termenele și angajamentele cuprinse în strategiile guvernamentalesau ale agențiilor în vederea reducerii poluării aerului,sunt realiste și pot fi atinse?2.1.6 Există un plan și o monitorizare a punerii în practică a strategiilorși dacă DA, în ce stadiu se află punerea lor în practică?2.1.7 În ce măsură sunt eficace tehnologiile utilizate pentru minimizareapericolelor la adresa sănătății populației și mediuluicauzate de poluarea aerului?Tema 3: Repartizarea clară a responsabilităţii pentru controlul poluării aerului3.1 Repartizarea clară a responsabilitățilorîntre diferitele agențiiimplicate a condus la creștereaeficienței și eficacitățiiprivind controlul poluării aerului?3.1.1 Responsabilitățile sunt clar definite, nu se suprapun și nu lasăloc de interpretări?3.1.2 Modul în care a fost creată infrastructura de la nivel centralpână la nivel local asigură o distribuire eficientă și eficace arăspunderii?3.1.3 Au fost create centre pentru implementarea legilor/regulilorprivind poluarea aerului?3.1.4 Centrele create pentru implementarea și monitorizarea reglementărilorde reducere a poluării aerului au responsabilitățiclar definite?3.1.5 Agenția creată pentru măsurarea și stabilirea nivelurilor acceptabilede poluare a aerului, are competența și expertizanecesară?Tema 4: Conformitatea cu regulile și regulamentele privind poluarea aerului4.1 Entitățile se conformează într-omanieră eficace regulilor și regulamentelor?Tema 5: Monitorizarea5.1 Monitorizarea în vedereaasigurării conformității a fosteficientă, a condus aceasta laatingerea rezultatelor dorite?Tema 6: Adecvarea fondurilor și a infrastructurii6.1 Fondurile au fost alocate într-omanieră economicoasă pentruasigurarea conformității?4.1.1 În ce măsură entitățile care poluează aerul se conformeazănormelor și procedurilor prevăzute de lege?4.1.2 Care sunt exemplele de bună practică?5.1.1. Mecanismul de monitorizare a condus la detectarea neconformităților?5.1.2 Monitorizarea efectuată a avut un caracter continuu și regulat?5.1.3 Sancțiunile date ca urmare a monitorizării nivelurilor de poluarea aerului au condus la îmbunătățiri?5.1.4 Monitorizarea a contribuit la creșterea nivelului de implementarea regulilor și reglementărilor?6.1.1 Fundamentarea fondurilor solicitate pentru implementareanormelor de prevenire a poluării aerului s-a bazat pe o analizărealistă?6.1.2 Fondurile pentru implementarea normelor de prevenire apoluării aerului la nivel local sunt asigurate într-o manierăeconomicoasă?6.1.3 Evaluarea necesarului de forță de muncă pentru implementareași monitorizarea programelor de prevenire a poluăriiaerului s-a făcut într-o manieră economicoasă și dacă DA, înce măsură aceasta este disponibilă?87

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aCAPITOLUL VIIAuditul privind managementul deșeurilor7.1. Noțiuni generale referitoare la deșeuriConform Convenţiei de la Basel privind controlul transportuluipeste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminăriiacestora, întocmită la 20 - 22 martie 1989, deşeurile sunt substanţesau obiecte care sunt eliminate, sunt destinate eliminăriisau trebuie să fie eliminate urmare a dispoziţiilor din legislaţiilenaţionale. Deşeurile includ toate elementele cărora oamenii nu lemai găsesc nicio utilitate, fie intenţionează să scape de ele sau aufost deja aruncate. În plus, deşeurile sunt astfel de elemente decare oamenii sunt nevoiți să se debaraseze, de exemplu, prinlege, datorită proprietăţilor periculoase. Multe elemente pot fi considerate fiind deşeuri, de exemplugunoiul menajer, nămolul de epurare, deşeurile provenite din activităţile de producţie, articole deambalare, maşini scoase din uz, televizoare vechi, deşeuri de grădină, recipiente vechi de vopsea etc.Astfel, toate activităţile noastre de zi cu zi dau naştere la o mare varietate de deşeuri provenitedin diferite surse. Creşterea calităţii vieţii şi a consumului de resurse au avut un impact negativși neintenționat asupra mediului prin generarea de deşeuri mult peste capacităţile de controlale guvernelor şi agenţiilor. Oraşele se confruntă acum cu problemele create de volume mari dedeşeuri, costurile implicate, metodologiile și tehnologiile de eliminare precum şi impactuldeşeurilor asupra mediului local şi global.Tipuri de deșeuriStilul modern de viață urban scoate în evidență problema deşeurilor, care este în creştereîn ceea ce privește cantitatea precum şi schimbarea compoziţiei cu fiecare zi ce trece. Diferiteletipuri de deşeuri sunt:• deşeuri municipale: deşeurile generate de gospodării, constând în hârtie, plastic,ambalaje, deşeuri organice, metale etc.• deşeuri industriale şi periculoase: deşeuri generate în timpul procesului de fabricaţie,care transformă materiile prime în produse de consum. Unele din aceste deşeuri pot fi, de asemenea,periculoase.• deşeuri biomedicale: deşeurile generate de spitale şi de alţi furnizori de sănătate constândîn medicamente aruncate, obiecte ascuţite, deșeuri microbiologice şi biotehnologice,deşeuri umane anatomice, deșeuri animale etc.• deșeuri din construcţii şi demolări: deşeuri rezultate din activităţi cum ar fi construcţii şidemolări de clădiri, crearea de infrastructuri, cum ar fi construcția şi întreţinerea drumurilor etc.• deşeurile miniere: deşeuri rezultate din prospectarea, extracţia, tratarea şi depozitareamineralelor.• e-deșeuri: Aceasta constă în produse la sfârșitul perioadei de viață şi cuprinde o gamălargă de produse electrice şi electronice, cum ar fi tehnologia informaţiei, precum şi de echipamentede telecomunicaţii cum ar fi computere şi imprimante, unelte electrice şi electronice,maşini de spălat, echipamente medicale, frigidere, televizoare etc.• deşeuri radioactive: deşeuri care conţin o concentraţie de radio-nuclizi mai mare decâtcea considerată sigură de către autorităţile naţionale şi pentru care nu este prevăzută utilizarea.88

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iDin cauza varietății largi de aplicaţii nucleare, cantitatea, tipurile şi chiar formele fizicede deşeuri radioactive variază considerabil. Unele dintre aceste deşeuri rămân radioactive pentrusute sau mii de ani, în timp ce altele pot necesita depozitarea doar pentru o perioadă scurtă detimp, în timp ce se descompun, înainte de eliminarea convenţională.• alte deşeuri: Acestea includ sfârşitul de viaţă al vehiculelor, deşeurile de ambalaje,anvelope, baterii, deşeuri agricole, deşeuri provenite din silvicultură etc.Impactul deșeurilor asupra sănătățiiDeşeurile reprezintă o ameninţare la adresa mediului şi a sănătăţii umane, dacă nu suntmanipulate sau eliminate în mod corespunzător. Contaminarea apelor de suprafaţă are loc atuncicând deşeurile ajung la corpurile de apă. Contaminarea apelor subterane are loc atunci cândreziduurile din deşeuri se infiltrează în apele subterane. Reziduurile din deşeuri pot schimbacompoziția chimică a apei, care poate afecta ecosistemul pe toate nivelurile sale.Contaminarea apei atât la suprafaţă cât şi în subteran poate avea un impact negativ asuprastării de sănătate a organismelor inferioare din lanţul alimentar şi, prin urmare, disponibilitateamâncării prin intermediul lanţului alimentar. Se poate deteriora starea de sănătate a zonelorumede şi poate afecta capacitatea lor de a susţine ecosistemele sănătoase, de a ține inundațiilesub control şi să filtreze poluanții din scurgerea apei pluviale. Starea de sănătate a animalelor şi aoamenilor este afectată atunci când aceștia beau sau fac baie în apa contaminată. În plus,organismele acvatice, cum ar fi peştii şi crustaceele pot acumula şi concentra contaminanţii încorpurile lor. Apa din aceste surse contaminate, atunci când e utilizată pentru irigaţii, poateafecta productivitatea solului, precum şi introduce contaminanţi în lanţul alimentar.Un anumit pericol de mediu cauzat de deşeuri este levigatul 18 , care este lichidul care seformează pe măsură ce apa se prelinge prin zonele contaminate, ajungând să levigheze substanțechimice. Mişcarea levigatului de la gropile de gunoi, instalaţiile de tratare a efluenţilor şi locurilede eliminare a deşeurilor poate duce la infiltrarea substanțelor periculoase în apele de suprafaţă,apele subterane sau în sol.Contaminarea solului ce rezultă din aruncarea deşeurilor poate dăuna plantelor, atunciacestea preiau contaminanții la rădăcini. Ingerarea, inhalarea sau atingerea solului contaminat cudeşeuri, precum şi consumul de plante sau de animale în care se găsesc urme ale contaminanţilordin sol poate avea un impact negativ asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor. Emisiile provenitede la incineratoare sau alte aparate de ardere a deşeurilor şi de la depozitele de deşeuri pot provoca,de asemenea, contaminarea aerului. Incineratoarele emit dioxine, furani şi bifenili și trifenilipolicloruraţi (PCB), care sunt toxine mortale, cauzatoare de cancer şi de leziuni ale sistemuluiendocrin. Alte toxine convenţionale, cum ar fi mercurul, metalele grele sunt, de asemenea,eliberate. Gropile de gunoi reprezintă o sursă majoră de gaze cu efect de seră, care sunt generateatunci când deşeurile organice se descompun. Astfel, manipularea necorespunzătoare a deşeurilorare consecinţe atât asupra mediului, cât şi asupra stării de sănătate a oamenilor.Riscurile pentru sănătatea umană şi pentru mediu sunt foarte mari atunci când deşeurileelectronice şi electrice nu sunt gestionate în mod corespunzător. E-deşeurile conţin un amestecde substanţe toxice, cum ar fi plumb şi cadmiu în plăci cu circuite, oxid de plumb şi cadmiu înmonitoarele cu tub catodic, mercur în switch-uri şi monitoare cu ecran plat, cadmiul în bateriilede calculator, PCB-uri în condensatori şi transformatoare vechi şi substanțe ignifuge bromurate18 A transforma un material în praf fin prin fărâmițarea în apă (sau într-un lichid) și printr-o sedimentare fracționată amaterialului – din fr. léviger.89

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i ade pe plăcile cu circuite imprimate, carcase din plastic, cabluri şi clorură de polivinil din izolațiade cablu, care eliberează dioxine şi furani extrem de toxici atunci când este arsă pentru a fi preluatcuprul de la fire. Având în vedere pericolele implicate, eliminarea şi reciclarea e-deşeurilorprezintă implicații grave asupra sănătății şi mediului.Managementul deșeurilorprevenirepregătireptreutilizarereciclarevalorificareenergeticădepozitareÎn conformitate cu Directiva Uniunii Europene privind deşeurile, "managementul deşeurilor"înseamnă "colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supraveghereaacestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a spaţiilor de eliminare". Există o serie deconcepte noi privind gestionarea deşeurilor, care variază de la o ţară/regiune la alta, în ceea ceprivește utilizarea lor. Conceptul universal valabil este acela al ierarhiei deşeurilor, care clasificăstrategiile de management ale deşeurilor în funcţie de oportunitatea lor. În conformitate cu aceastăierarhie, principala prioritate a unei ţări ar trebui să fie obținerea unui maxim de beneficii practicedin produse, precum şi prevenirea/minimizarea deşeurilor care sunt generate din acestea.Ierarhia deşeurilor reprezintă o abordareetapizată în cadrul managementului deşeurilor,realizată în concordanţă cu ordinea prioritățilorde mediu pentru diferite opţiuni degestionare a deşeurilor, așa cum sunt detaliateîn piramida deşeurilor ilustrată alături.Principiile generale ale ierarhiei deşeurilorsunt: prevenirea, minimizarea, reutilizarea,reciclarea, regenerarea energiei şi eliminareaatentă a acestora, aceasta din urmăfiind cea mai preferată iar eliminarea propriuzisăfiind opţiunea cea mai puţin preferată.Astfel, strategiile ar trebui să se concentreze pe prevenirea generării deşeurilor şi minimizareaacestora prin “cei 3 R”– reducerea, refolosirea şi reciclarea. Conform acestei ierarhii, strategiile deeliminare ale deşeurilor sunt soluții (end of pipe) ”de la capătul conductei” şi ar trebui să fie cele maipuțin favorizate. Accentul trebuie pus pe prevenirea generării deşeurilor şi reducerea acestora pentru ase asigura că vor exista mai puține deșeuri produse, care într-un final trebuie să fie eliminate.Planificarea gestionării deşeurilor este un instrument important pentru punerea înaplicare a politicilor şi reglementărilor legate de deşeuri. Planificarea poate pune în evidenţă stimulentepentru redirecţionarea deşeurilor de la depozitare la reciclare şi pentru valorificareaconţinutului de resurse din deşeuri. Cele mai importante elemente în planificarea gestionăriideşeurilor sunt următoarele: implicarea părţilor interesate şi, în general, a publicului larg în procedura de planificare agestionării deşeurilor; stabilirea unor ţinte specifice pe sectoare economice, fluxuri concrete de deşeuri şitratarea deşeurilor; îmbunătăţirea statisticilor privitoare la generarea, transportul şi tratarea deşeurilor însectoarele economice şi fluxurile de deşeuri relevante; planificarea şi repartizarea răspunderilor pentru asigurarea unei capacităţi de tratare suficiente; definirea răspunderilor şi includerea ei în plan, împreună cu descrierea căilor şi mijloacelorde punere în aplicare.90

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iPrevenirea generării deşeurilorPrevenirea generării deşeurilor se referă la măsurile care urmăresc reducerea cantităţii şinocivităţii fluxurilor de deşeuri diverse pentru mediul înconjurător. Prevenirea este cea mai bunăopțiune în ceea ce privește managementul deşeurilor, deoarece elimină nevoia de manipulare,transport, reciclare sau eliminare a deşeurilor. Aceasta oferă cel mai înalt nivel de protecţie amediului prin optimizarea utilizării resurselor şi prin eliminarea potenţialei surse de poluare.Printre tehnicile de prevenire a generării deşeurilor se numără îmbunătăţirea eficienţei resurselor,reducerea substanţelor periculoase în produse, ciclul de viaţă etc. Reducerea cantităţii de deşeuri include orice proces sau activitate care evită, reducesau elimină deşeurile de la sursă sau care rezultă din refolosire sau reciclare. Refolosirea constă în folosirea unui articol mai mult decât o dată. Aceasta includerefolosirea convenţională unde elementul este folosit din nou pentru aceeaşi funcţie șiprintr-un ciclu nou de viață unde este folosit pentru o nouă funcţie. Reciclarea implică tratarea sau reprocesarea deşeurilor eliminate pentru a le face convenabilepentru refolosire ulterioară, fie pentru aceeași funcție sau pentru alte scopuri.Aceasta include reciclarea deşeurilor organice, dar exclude regenerarea energiei.Reciclarea aduce beneficii mediului, prin reducerea folosirii de materii prime virgine.Reciclarea este benefică în două moduri: se reduce aportul (de energie şi materii prime)la un sistem de producţie şi reduce cantitatea de deşeuri produse pentru eliminare.Generarea şi gestionarea deşeurilorPriorităţile politicii în domeniul protecţiei mediului, ale Uniunii Europene sunt utilizareadurabilă a resurselor naturale şi gestionarea deşeurilor. Acest fapt se reflectă în Strategiile tematicelansate de Comisia Europeană, şi anume:1. Strategia tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale care are ca scopreducerea impacturilor negative asupra mediului cauzate de utilizarea resurselor naturalepentru creşterea economică;2. Strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor, care promovează o societateeuropeană a reciclării, urmărindu-se încurajarea reciclării materiale şi evitarea practicilorde eliminare.Principalul obiectiv al Directivei nr. 2008/98/CE privind deşeurile este prevenirea şi reducereaefectelor adverse asupra mediului cauzate de generarea şi gestionarea deşeurilor, precum şireducerea efectelor generale ale folosirii resurselor naturale şi creşterea eficienţei utilizăriiacestora. Directiva aduce şi alte modificări importante, dintre care menţionăm:‣ clarificarea definiţiilor anumitor operaţiuni de gestionare a deşeurilor;‣ stabilirea unui procedeu care permite clarificarea momentului în care un deşeu înceteazăsă mai fie deşeu;‣ clarificarea prevederilor referitoare la Planurile de gestionare a deşeurilor şi specificareanecesităţii luării în considerare a întregului ciclu de viaţă al deşeurilor, în momentulelaborării planurilor.Primul obiectiv al oricărei politici în domeniul deşeurilor ar trebui să fie reducerea la minimuma efectelor negative ale generării şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi amediului, urmărind în acelaşi timp reducerea consumului de resurse naturale şi încurajând aplicareaconceptului de „ierarhie a deşeurilor”. „Ierarhia deşeurilor” clasifică diferitele opţiuni degestionare a deşeurilor de la cea mai bună, la cea mai puţin bună pentru mediu, astfel: prevenirea,reutilizarea, reciclarea, recuperarea de energie şi eliminarea prin incinerare sau depozitare.91

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aSe dă prioritate prevenirii generării deşeurilor, minimizării cantităţii şi a gradului de periculozitate,urmate de reutilizare, reciclare, recuperarea de energie şi, în ultimul rând, eliminareaprin incinerare sau depozitare.În aplicarea ierarhiei deşeurilor, trebuie adoptate opţiunile care produc cel mai bunrezultat global în privinţa mediului. Aceasta poate să impună ca anumite fluxuri de deşeurispecifice să se îndepărteze de la ierarhie, în cazul în care aceasta se justifică prin analizareaîntregului ciclu de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării respectivelor deşeuri.Gestionarea deşeurilor reprezintă una din problemele cele mai acute ale protecţieimediului, din cauza creşterii cantităţii şi diversităţii acestora. Depozitarea direct pe sol fărărespectarea unor cerinţe minime, evacuarea în cursurile de apă, şi arderea necontrolată reprezintăo serie de riscuri majore atât pentru mediul ambiant cât şi pentru sănătatea populaţiei.Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare, transport, tratare, valorificareşi eliminare a deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţii şi monitorizarea depozitelordupă închiderea lor. Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare revine generatorilorde deşeuri.La nivel naţional gestionarea deşeurilor este reglementată prin două documente strategice,aprobate prin H.G. nr. 1470/2004: Strategia Naţională şi Planul Naţional de gestionare adeşeurilor – instrumente de bază prin care se asigură implementarea politicii Uniunii Europene îndomeniul deşeurilor.În anul 2006 au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor, care auintrat în vigoare în aprilie 2007, odată cu publicarea în Monitorul Oficial. PRGD se conformeazăcu legislaţia europeană şi românească de mediu, obiectivele şi ţintele propuse fiind cele cuprinseîn SNGD/PNGD. Detalierea la nivel de judeţ a măsurilor cuprinse în PRGD se realizează prinPlanul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor.7.2 Principalele aspecte avute în vedere în cadrulauditului managementului deşeurilorUnele dintre aspectele importante în gestionarea deşeurilor sunt:Existenţa unei baze de date privind deşeurile;Recunoaşterea ameninţărilor la adresa sănătăţii şi a mediului pe care le prezintădeşeurile;Existenţa politicii privind deşeurile/legile/normele care reglementează gestionareadeşeurilor;Strategii de reducere, refolosire şi reciclare a deşeurilor;Colectarea şi separarea deşeurilor;Prelucrarea de deşeuri/regenerarea energiei din deşeuri;Evacuare corespunzătoare a deșeurilor;Mecanisme adecvate de responsabilizare;Respectarea politicilor/legilor/regulamentelor în ceea ce privește deșeurile;Monitorizarea respectării politicilor/legilor/regulamentelor în ceea ce privește deșeurile;Infrastructura adecvată pentru gestionarea deşeurilor.92

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i7.3 Auditul de conformitate al managementului deşeurilorRespectarea politicilor de mediu, a normelor şi reglementărilor referitoare la problemelede deşeuri variază de la ţară la ţară şi sunt guvernate de legislaţii specifice în acea ţară. Auditulde conformitate este o parte importantă a oricărui exerciţiu de audit şi poate forma un prim pas înevaluare chiar dacă actele/normele încadrate de guvern, referitoare la deşeuri sunt respectate înmod corespunzător.Aspectele enumerate în cadrul Temei 6, care prezintă respectarea şi monitorizareanormelor de gestionare a deşeurilor pot constitui, de asemenea, baza pentru auditul de conformitate.În plus, anumite domenii enumerate mai jos pot fi verificate în timpul auditului de conformitate,şi anume: Contractele acordate pentru gestionarea deşeurilor; Obiective de inspecţie a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor conform legii/regulamentuluiîn vigoare şi dacă există deficienţe în inspecţie; Deficitele în ceea ce privește nevoia de forţă de muncă și personalul în măsură săimplementeze legi ce vizează deşeurile; Reglementări pentru eliberarea de licenţe de la diferite instituţii, liste de verificare acondiţiilor care trebuiesc îndeplinite înainte de eliberarea acestor licenţe şi a cazurilorde omisiuni și lipsei în conformare; Strategia de finanţare a programelor de gestionare a deşeurilor, surse, condiţii, sancţiuni,lansări, plăţi, cheltuieli, întreţinerea conturilor etc.; Rolul jucat de către comisiile de control în domeniul poluării, organele locale, guvernele,organizaţiile non-guvernamentale, care se ocupă cu gestionarea deşeurilor, înconformitate cu legile/actele aflate în vigoare; Sistem de aplicare a pedepselor pentru eşecuri şi neconformarea la reguli/regulamente.Impunerea, colectarea, creditarea şi un caracter adecvat de sancţiuni; Gradul de recuperare a taxelor, eficienţa sistemului de impunere şi de recuperare apenalităților; Verificarea infrastructurii create pentru gestionarea deşeurilor și a facilităţilor stabilitepentru prevenirea poluării.7.4 Audit de performanţă pe problematica deşeurilorPrezentăm în cele ce urmează o listă de verificare care cuprinde teme majore de audit,obiective de audit şi întrebări de audit. O astfel de listă poate reprezenta o orientare pentruabordarea problemelor auditului managementului deșeurilor.Obiective care iau formaÎntrebări secundare asociateunor întrebări principaleîntrebărilor principaleTema 1: Evaluarea cantității deşeurilor şi a riscurilor asociate cu acestea1.1 Cuantumul de deşeurigenerate a fost evaluatcorect, iar riscurilepentru mediu şisănătate, prezentatede deşeuri au fostidentificate?1.1.1 A fost făcută o evaluare a cuantumului fiecărui tip de deşeuri,atât la nivel central cât şi la nivel local în funcţie de sursele dincare provin deşeurile (cum ar fi industria, gospodăriile, spitaleleetc.), cantitățile şi tipurile de deşeuri (municipale solide, biomedicale,deşeuri periculoase, e-deșeuri etc.), pentru a obţine oimagine corectă a deşeurilor generate în țară?1.1.2 A fost făcută la nivel central și de stat, o identificare şi o analizăa parametrilor preconizați privind importanţa lor în ceea ceprivește corelația generării de deşeuri, datorată creșteriipopulației, a creşterii economice, a creşterii cererii de bunuri de93

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i alarg consum, a schimbărilor în metodele de fabricaţie etc. şi compoziţiadeşeurilor?1.1.3 S-a făcut o evaluare cu privire la randamentul actual în gestionareadeşeurilor şi dacă este necesară să fie creată o competențămai mare bazată pe cantitatea de deşeuri generate?1.1.4 Au fost identificate riscurile pentru mediu ca urmare a gestionăriinecorespunzătoare a deşeurilor şi de acumulare a deşeurilor?1.1.5 Au fost identificate riscurile pentru sănătatea populației ca urmarea gestionării necorespunzătoare a deşeurilor?Tema 2:Recunoaşterea deşeurilor ca o cauză a degradării mediului2.1 În ce măsură degradareamediului estecauzată de deșeuri?2.1. În ce măsură amenințările pe care le prezintă deșeurile pentrumediul înconjurător sunt acoperite de legislație?2.1.2 Care este măsura în care se pune accent pe managementuldeșeurilor pentru dezvoltarea durabilă a țării?Tema 3: Politicile guvernamentale privind minimizarea și reducerea deșeurilor3.1 Sunt eficiente măsurileprivind gestionareadeşeurilor?3.1.1 Guvernul a adoptat o politică separată de management al deşeurilorşi dacă politica în domeniul deşeurilor definește ierarhiade conducere în gestionarea acestora?3.1.2 Guvernul a elaborat un plan de acţiune cu obiective și termeneclare pentru reducerea fiecărui tip de deşeuri?3.1.3 Guvernul a pus în aplicare sisteme de prevenire, reducere, refolosireşi reciclare a deșeurilor precum și strategii care vor reducedeşeurile generate în ţară?3.1.4 Au fost luate măsuri preventive de informare și educare a consumatorilorpentru ca aceștia să contribuie la rândul lor lareducerea, refolosirea și reciclarea deșeurilor?3.1.5 Există vreun program de mediu de etichetare a produselor și dacăda, a reușit să-și atingă scopul său de a promova utilizarea de produseecologice?Tema 4:Legislațiile existente pentru eliminarea tuturor tipurilor de deşeuri4.1 Legislația referitoarela deșeuri este eficientăși eficace?4.1.1 Toate tipurile de deșeuri sunt inventariate și cuprinse într-un cadrude reglementare?4.1.2 Reglementările sunt clare fără a lăsa loc la interpretări?4.1.3 Legile/reglementările au prevăzute responsabilități şi sancțiunipentru încălcarea legilor privind deșeurile (pe principiul poluatorulplăteşte)?Tema 5: Alocarea responsabilității pentru managementul deşeurilor5.1 În ce măsură alocarea 5.1.1 Alocarea responsabilităților către o agenție de la nivel central aresponsabilitățilorcondus la îmbunătățirea gestionării deșeurilor?pentru managementul 5.1.2 Politicile de gestionare a deșeurilor au în vedere toate tipurile dedeșeurilor este eficientăși eficace? 5.1.3 Au fost create organisme pentru punerea în aplicare a legilor şideșeuri?a normelor privind deşeurile?5.1.4 Sistemul de monitorizare a punerii în aplicare a normelorprivind deșeurile a condus la diminuarea nivelului de poluare?5.1.5 Au fost înființate organisme de reglementare pentru a stabili anumitestandarde pentru emisiile și efluenţii generați de deşeuri?5.1.6 Organismul de evaluare a poluării cauzată de diferitele tipuri depoluanți are competențele, experiența și logistica necesarăpentru a-și îndeplini obiectivele pentru care a fost creată?Tema 6: Respectarea şi monitorizarea normelor care reglementează managementul deşeurilor94

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i6.1 Monitorizarea respectăriinormelor demanagement al deșeurilora condus laatingerea rezultatelorplanificate?Tema 7: Evaluarea şi mecanismul de feedback7.1 Măsurile luate pebaza feed-back-uluiau condus la creștereaeficienței?Tema 8: Finanțarea adecvată şi infrastructura8.1 Finanţarea și infrastructuraau fost a-decvate pentru punereaîn aplicare a normelorprivind managementuldeşeurilor,iar fondurile/infrastructuraau fost utilizatedin punct devedere economic, eficientşi eficace?6.1.1 Autoritățile municipale gestionează și manipulează deşeurilesolide, respectând criteriile de conformitate şi procedura prevăzutăîn lege?6.1.2 Sunt colectate deșeurile municipale solide așa cum prevede legislaţiaîn vigoare?6.1.3 Are loc separarea deşeurilor municipale așa cum prevede legislaţiaîn vigoare?6.1.4 Au stabilit și menținut autorităţile municipale spaţii de depozitarede o așa manieră încât să nu creeze condiţii neigienice şiinsalubre în jurul ei?6.1.5 Se transportă deşeurile municipale solide așa cum se prevede înlege?6.1.6 Prelucrarea deşeurilor municipale solide, se face așa cum esteprevăzut de lege?6.1.7 Are loc procesul de eliminare a deșeurilor municipale solide așacum este prevăzut în legislație?6.1.8 Gestionarea bio-deşeurilor medicale este făcută în conformitatecu legea?6.1.9 A fost făcută separarea și etichetarea deşeurilor bio-medicaleînainte de depozitare, transport, tratare şi eliminare, conform legii?6.1.10 Procesul de eliminare a deşeurilor din plastic se face conformlegii?6.1.11 Procesul de eliminare a deşeurilor industriale este făcut conformlegii?6.1.12 Procesul de eliminare a deşeurilor periculoase se face conformlegii?6.1.13 Procesul de eliminare a oricărui alt tip de deşeuri pentru carelegile au fost adoptate se face conform acelor legi?6.1.14 Mecanismul de monitorizare a fost eficient în verificarea neconformitățiicu dispoziţiile legale care reglementează managementuldeşeurilor?7.1.1 Au fost efectuate evaluări ale măsurii în care sunt aplicate legileși reglementările?7.1.2 Aceste evaluări au condus la identificarea lipsurilor în legislațiaspecifică și s-au făcut recomandări în consecință?8.1.1 Există prevăzute fonduri pentru punerea în aplicare alegilor/reglementărilor privind managementul deşeurilor?8.1.2 Utilizarea fondurilor destinate managementului deșeurilor s-aefectuat într-o manieră eficientă?8.1.3 A fost făcută evaluarea necesităţii forţei calificate de muncă dinpunct de vedere tehnic pentru implementarea şi monitorizareamanagementului deşeurilor și aceasta a fost utilizată într-unmod eficient?8.1.4 Facilitățile disponibile sunt adecvate pentru monitorizareapoluării și degradării mediului?95

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aCAPITOLULVIIIIndicatori de mediuRecunoscând importanţa şi eficienţa cuantificăriipresiunilor asupra mediului, a stării acestuia, precum şi a răspunsurilorsocietăţii la modificările stării mediului, numeroaseorganisme, organizaţii sau instituţii de pe plan internaţional(ONU, OCDE, UE, UNEP, CERES, EUROSTAT,Agenţia Europeană de Mediu și altele) desfăşoară de mulţiani acţiuni susţinute pentru stabilirea unor indicatori demediu relevanţi la nivel naţional, regional sau global, caredevin tot mai complecşi şi sunt integraţi în seturi deindicatori ai dezvoltării durabile. (Anexa 3)Indicatorii dezvoltării durabile pot fi grupați în 4 (patru) categorii:(1) indicatori economici (capitalul creat de om: tehnologie, nivelul veniturilor, eficienţaresurselor, stabilitate economică etc.);(2) indicatori de mediu (capitalul natural: apă, sol, atmosferă, biodiversitate, mediulsănătos etc.);(3) indicatori sociali (capitalul uman: educaţie, sănătate, calitatea vieţii, implicareacomunităţii etc.);(4) indicatori politici (politici de dezvoltare, stabilitate politică etc.).Aceşti indicatori sunt evaluaţi din perspectiva relaţiilor de determinare şi de condiţionarereciprocă. Ignorarea sau eludarea unor aspecte impuse de aceste categorii de indicatoriimpietează asupra atingerii stării de durabilitate într-un areal, regiune sau ţară.Monitorizarea tendinţelor dezvoltării folosind şi indicatori situaţi în afara activităţiieconomice precede formularea principiilor dezvoltării durabile şi s-a afirmat paralel cu procesulde definire a strategiilor de dezvoltare durabilă elaborate sub egida Naţiunilor Unite şi, respectiv,a Uniunii Europene.Convenirea unui set de indicatori acceptaţi ai dezvoltării durabile, inclusiv reflectarea însistemul conturilor naţionale, prin instrumente specifice, a factorilor ecologici şi sociali aidezvoltării, constituie în continuare un subiect de preocupare prioritară din partea Oficiului deStatistica al Comunităților Europene (EUROSTAT), Comisiei Economice ONU pentru Europa(UNECE) şi Organizaţiei pentru Colaborare şi Dezvoltare Economică (OCDE).România, prin Institutul Naţional de Statistică, este angajată în mod activ în acest proces. În fazaactuală, Institutul Naţional de Statistică transmite la EUROSTAT un sistem parţial de indicatori,integrat în sistemul european al dezvoltării durabile, în funcţie de datele disponibile.Structura de indicatori produsă de EUROSTAT pentru primul raport de monitorizare aStrategiei UE reînnoite asociază fiecărei dimensiuni strategice un indicator reprezentativ (Nivel1), un set de indicatori pentru obiectivele operaţionale subordonate (Nivel 2) şi indicatoridescriptivi ai domeniilor de intervenţie pentru politicile asociate (Nivel 3). Un set suplimentar deindicatori, în afara acestei structuri (indicatorii contextuali), este inclus pentru fenomenele greude interpretat normativ sau al căror răspuns la intervenţii rămâne neidentificat.Pentru urmărirea şi verificarea implementării prezentei Strategii Naționale se va crea şiîntreține un sistem național de indicatori statistici ai dezvoltării durabile, armonizat şi congruent96

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r icu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE, pentru monitorizarea progreselor naționaleîn raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene.Colectarea şi prelucrarea informațiilor de încredere, cuantificate şi actualizate regulat,agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabilă, va permite măsurarea performanțelor înatingerea obiectivelor stabilite de Strategie şi raportarea corectă asupra rezultatelor. Se are învedere operaționalizarea a două tipuri de indicatori:1. Indicatorii naţionali de dezvoltare durabilă, focalizaţi pe prioritățile-cheie exprimate prinţinte cuantificabile care să permită, totodată, compararea performanţelor naţionale cu celeale partenerilor internaţionali şi cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a UEreînnoite. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de lucru EUROSTAT-UNECE-OCDE şi va fi reactualizat în permanenţă.2. Indicatorii de progres ai Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României,acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le generează, inclusiv a celor ce nusunt cuprinse în Strategia UE. În acest mod, toate politicile vor forma obiectul monitorizării,urmărind responsabilizarea decidenţilor politici şi permiţând opiniei publice săevalueze succesul acţiunilor întreprinse.Tipuri de abordări privind realizarea sistemului statistic de mediuStatistica mediului reprezintă un subiect cu un potenţial de lucru imens. Punerea la puncta unui cadru de lucru este o preocupare justificată din cel puţin două motive: atingerea obiectivelor unui program planificat de statistică; prezentarea coerentă a datelor prin intermediul publicaţiilor statistice.Statistica mediului definește resursele naturale, activităţile umane şi evenimentele naturale careafectează mediul, incidenţele acestor activităţi şi evenimentele, precum şi reacţiile sociale laaceste incidenţe, prezentate într-un context de timp şi spaţiu.În literatura de specialitate sunt prezentate diferite tipuri de abordări, multe dintre eleavând elemente comune. Cele mai viabile 19 s-au dovedit a fi: cadrul bazat pe elementele de mediu; cadrul bazat pe gestiunea resurselor; cadrul bazat pe abordarea de tip presiune - stare - răspuns; cadrul bazat pe abordarea din punct de vedere ecologic.Cadrul bazat pe elementele de mediuUnul dintre cele mai simple cadre de lucru disponibile, utilizează noţiunea de element demediu. Datele sunt strânse şi organizate cu scopul de a descrie fiecare element de mediu (aer,apă, sol, biodiversitate). Această metodă de organizare este mai răspândită deoarece se bazeazăpe disciplinele ştiinţifice consacrate. Un alt avantaj este acela că statisticienii pot folosi dateleexistente, care se înregistrează în concordanţă cu fiecare element de mediu.Totuşi, o abordare bazată pe elementele de mediu are şi dezavantaje. În primul rând,cadrul descrie doar problemele sau condiţiile existente pentru un singur element de mediu, nufurnizează nici o informaţie despre forţele responsabile de aceste condiţii sau despre cum pot fi19 Biroul de Statistică ONU a studiat aceste tentative în scopul extragerii caracteristicilor comune care ar putea fiîncorporate într-un cadru internaţional cu o largă aplicabilitate. Acest studiu a arătat că, în ciuda adaptării unor metodediferite pentru dezvoltarea şi organizarea statisticilor de mediu, structura sistemelor sau a cadrelor realizate şi apublicaţiilor prezintă multe elemente comune.97

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i apuse problemele, nici nu susţine dezvoltarea statisticii care clarifică legăturile dintre elementelede mediu (de exemplu, poluarea aerului sau solului duc la poluarea apei). Mare parte dincercetări sunt specializate doar pe un anumit element de mediu (au tendinţa să ignore relaţiiledintre propriul lor domeniu de specialitate şi alte domenii).Cadrul bazat pe gestiunea resurselorAceastă abordare se bazează pe metode de gestiune a resurselor, prin urmărirea cicluluide viaţă a unei resurse. Datele sunt organizate astfel încât să se poată monitoriza stocurile şifluxurile unei anumite resurse, mărfurile în care este transformată resursa, risipa generată ca rezultatal conversiei resursă/marfă, orice procedeu de reciclare ce poate fi folosit şi depunereareziduurilor în mediu. În principiu, un cadru de gestiune a resurselor trebuie să permităanaliştilor determinarea modului de utilizare optimă a resurselor, astfel încât degradarea mediuluisă fie minimă. Un astfel de cadru este util, dar necesită un volum mare de date, obţinutedin mai multe surse.Cadrul bazat pe abordarea de tip presiune - stare - răspunsAcest cadru poate fi utilizat pentru a se descrie diverse stadii în conexiunea “cauză - efect”din interiorul circuitului economie - mediu şi a proceselor care au loc în natură: presiunea activităţilorcu impact, starea calitativă a mediului şi răspunsul societăţii (protecţia mediului). Acest tipde abordare permite o descriere a interrelaţiilor dintre economie şi mediu şi, totodată, are o marerelevanţă în ceea ce priveşte formularea politicilor în rezolvarea problemelor de mediu. Cadrulpoate fi utilizat pentru construirea clasificărilor şi sistemelor statistice. În figura 1. se sugerează oreprezentare prin care se evidenţiază fluxurile impuse de circuitul economie - mediu.Activităţi cuimpactPractici deproducţie şiconsumPresiuni/avantajeProcese poluante/beneficeRăspunsProtecţia mediuluiPolitici publice,semnale de piaţă,tehnologii,instruire, atitudiniStareHabitat şibiodiversitate,resurse naturaleImpactEfecte asuprahabitatului,bidiversităţii şiresurselornaturaleFigura 1. Abordarea de tip “Presiune - Stare - Răspuns”În prima etapă se descriu activităţile cu impact (de exemplu, activităţile de producţie şiconsum) care conduc la o anumită presiune (de exemplu, evacuarea de poluanţi). În această etapăse identifică presiunile care decurg din activităţile economice şi care au generat schimbărinedorite sau benefice pentru mediu. Cele două aspecte au fie un impact negativ, fie un impactpozitiv asupra mediului. Tot în acest stadiu se stabileşte legătura dintre presiuni şi procesele care98

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r isunt influenţate direct prin politicile economice. Pentru a putea evidenţia că presiunile au efectasupra mediului (de exemplu, schimbarea calităţii aerului), se abordează cea de a doua etapă:starea (de exemplu, schimbări în stocul de resurse). O schimbare în starea mediului poate produceconsecinţe pentru bunăstarea oamenilor sau pentru economie, cu alte cuvinte se produce unimpact (de exemplu, efecte asupra sănătăţii sau productivităţii naturale). Prin ultima etapă,răspunsul, se acoperă o descriere a acţiunilor întreprinse pentru prevenirea sau remediereaefectelor de mediu (activităţi de protecţia mediului) ca un răspuns la o anumită formă de impact.Cadrul bazat pe abordarea din punct de vedere ecologicAl patrulea tip de abordare, cea ecologică, tratează subiecte diverse cum ar fi: evoluţiadiversităţii biologice şi dinamica populaţiilor, productivitatea, stabilitatea şi elasticitatea ecosistemeloretc.Un cadru de lucru este folositor în procesul de desemnare a priorităţilor pe diferiteprobleme de mediu. Multitudinea problemelor de mediu diferă de la o ţară la alta, şi alegereaunui cadru de lucru trebuie să ajute statisticienii în identificarea problemele mai importante. Deexemplu poluarea, care este o problemă foarte des întâlnită, are o prioritate mai mare în ţărilemai bogate decât în ţările mai sărace. În ţările în care economia este bazată pe agricultură sau peun consum sporit de resurse naturale se întâlnesc mai des probleme legate de conservareaterenurilor şi epuizarea resurselor. În ţările cu rezerve limitate de apă, calitatea şi accesul laaceasta sunt problemele cel mai des întâlnite.De-a lungul anilor s-au conturat două curente privind sistemul statistic de mediu: cadrul OECD 20 ; cadrul UN-FDES 21 .Cadrul OECDOECD a dezvoltat un cadru bazat pe abordarea presiune - stare - răspuns. Această abordareeste folosită de toate ţările membre OECD, dar şi în ţări din Europa de Est şi Asia Centrală.Cadrul OECD se bazează pe două ipoteze cheie. Prima se referă la faptul că există o linie directăde cauze, pornind de la presiunea asupra mediului până la starea lui şi apoi la răspunsul societăţii.În al doilea rând, există o relaţie unu la unu care leagă fiecare presiune asupra mediuluide o schimbare anume în starea acestuia şi apoi de un răspuns al societăţii.Activităţile economice utilizează resurse de mediu (aer, apă, sol şi alte resurse naturale) şigenerează presiuni asupra mediului, care se pot observa în diferite sectoare ale economiei. Răspunsurilepot veni de la agenţi economici, gospodării sau administraţie. Legăturile dintre cele treietape depind de fluxurile informaţionale. Societatea primeşte informaţii despre tipurile de presiunişi despre starea mediului, după care formulează răspunsuri care se pot adresa direct unuianumit sector economic sau mediului înconjurător.Cadrul UN-FDESUN-FDES nu necesită un set specific de parametri statistici sau indicatori. De asemenea nueste condiţionat de vreo schemă de clasificare sau metodă particulară de culegere a datelor. Cadruleste proiectat să fie suficient de flexibil pentru a putea permite statisticienilor să monitorizeze toatecaracteristicile mediului. În tabelul 1 este prezentată structura globală a cadrului.20 Organisation for Economic Cooperation and Development (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică).21 United Nation – Framework for Development of Environment Statistics (Cadrul de lucru pentru Dezvoltarea Statisticiide Mediu al Naţiunilor Unite).99

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aComponentamediului1. FloraActivităţi economiceşi socialeAgriculturaSilvicultura şi exploatareaforestierăImpactul activităţilorasupra mediuluiProliferarea, micşorareaefectivelor, dispariţia speciilorMicşorarea/creştereasuprafeţelor cu păduri şiterenuri împăduriteTabelul 1: Structura cadrului UN – FDESRăspunsProtejarea speciilor aflateîn pericol de dispariţieManagementul pădurilor,inclusiv împăduririleEvidenţe şi stocuriEvidenţa speciilor şi resurselorgeneticeEvidenţa zonelor cu vegetaţie2. Fauna3. Atmosfera4. Apaa. Apadulceb. ApamarinăEmisii nocive pentruflorăZootehnia şi vânătoareaEmisii nocive pentrufaunăActivităţi de folosire apământului care afecteazăclimaEmisii de agenţi care polueazăaerul, din sursemobile şi imobileCaptarea apeiFolosirea apei în industrie,agricultură şi gospodăriiGestionarea apelor rezidualeCaptarea apelor şi utilizarealor (desalinizare,consum)Poluarea coastelor5. Pământul Folosirea pământuluipentru agricultură, silvicultură,minerit şi pentruaşezări umanea. Suprafaţăb. Subsol6. AşezăriumaneDeversările de reziduurişi ape rezidualeMineritul şi prelucrareamineralelorConstrucţiiEmisiile şi deversările dereziduuriImpactul poluării asupravegetaţiei (ex.: ploi acide)Schimbări în habitate/ecosistemeImpactul asupra sănătăţiişi bunăstăriiImpactul biologic şi ecologicImpactul asupra sănătăţiişi bunăstăriiCantitatea şi nivelul apei,debitul şi rezerva de apăCalitatea apeiImpactul biologic şi ecologicImpactul biologic şi ecologicImpactul asupra sănătăţiiomului şi bunăstăriiCâştig sau pierdere de sol,pierdere de teren agricol,eroziuneImpactul asupra sănătăţiiomului şi bunăstăriiDiminuarea stocului deresurse, puţuri deschise,deversarea de reziduuriGospodării defavorizate,locuinţe sărăcăcioaseConcentraţia de deşeuri şiagenţi de poluareMonitorizareacontrolul poluăriiProtejarea habitatelorşiMonitorizarea şi controlulpoluăriiPromovarea unor moduriecologice de utilizarea pământului şi procesede producţie alternativeEvidenţa emisiilor nociveasupra floreiEvidenţa modului în caresunt distribuite habitateleşi caracteristicile acestoraEvidenţa emisiilor nociveasupra fauneiEvidenţa emisiilor (tipurişi surse de poluare a aerului)Factori socio-economicicare afectează calitateaaeruluiPrevenirea îmbolnăvirilor,monitorizare şi controlConservarea, descoperireaunor noi resurse de Evidenţa resurselor de apăapăTratarea apeiMonitorizarea poluării şicontrolul calităţii apeiMonitorizarea şi controlulpoluării, conservareaProtecţia sănătăţii oamenilorşi a ecosistemeloracvaticeRegulament de folosire apământului, zonarea teritoriuluiMonitorizarea şi controlulpoluăriiReabilitarea terenurilorEvidenţa consumului deapăEvidenţa evacuărilor (tipuri,surse de deversări,poluanţi)EvidenţamarineecosistemelorEvidenţa modului în caresunt folosite coasteleEvidenţa utilizării pământuluişi a proprietăţii terenurilor,caracteristici topograficeEvidenţa evacuărilor dedeşeuri solide şi lichideEvidenţa resurselor mineraleReamenajarea şi dezvoltareacomunităţii dinţelorEvidenţa clădirilor, depen-Conservarea energiei şi Evidenţa emisiilor (surse,apeitipuri de poluanţi)În tabelul 1 sunt scoase în evidenţă şase componente ale mediului (flora, fauna, atmosfera,apa, pământul/solul şi aşezările umane) şi sunt identificate patru categorii informaţionaleasociate fiecărei componente.100

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iCadrul de lucru OECD se bazează pe trei tipuri de indicatori de mediu (tabelul 2). Indicatoriicare evidenţiază presiunile activităţilor economice şi sociale asupra mediului constituie oclasă de indicatori, denumiţi şi “indicatori de presiune” şi prezintă cauzele problemelor de mediu(de exemplu, epuizarea resurselor naturale ca urmare a extracţiei neraţionale, evacuarea depoluanţi sau deşeuri în mediu rezultate din procese industriale poluante etc.). Cea de a doua clasăde indicatori care evidenţiază schimbările sau evoluţia stării fizice a mediului sunt denumiţi şi“indicatori de stare”. Indicatorii care evidenţiază eforturile făcute de societate sau instituţiileautorizate pentru îmbunătăţirea mediului sau diminuarea degradării, denumiţi “indicatori derăspuns”, reprezintă cea de-a treia clasă de indicatori.În mod concret, indicatorii de presiune exprimă cauzele problemelor de mediu, cum ar fi:deprecierea resurselor naturale ca urmare a unei extracţii intense, eliberarea de poluanţi şideşeuri în mediu prin dezvoltarea industrială etc. Cu alte cuvinte, aceşti indicatori măsoară impactulasupra mediului.În contrast cu acest gen de indicatori, indicatorii de stare evidenţiază calitatea mediuluiprin agregarea datelor care privesc calitatea aerului, a apei sau a solului precum şi cele careprivesc mărimea stocurilor de resurse naturale. Indicatorii de răspuns cuantifică rezultatelepoliticilor de mediu aşa cum sunt implementate (la nivelul reglementărilor, al bugetului naţional,al introducerii stimulentelor fiscale etc.).Tabelul 2. Matricea indicatorilor de mediu (Sursa: OECD)Problemede mediuSchimbăriclimatericeDiminuareastratului de ozonReducereabiodiversităţiiEpuizarearesurselorDispersia chimicalelortoxiceDeşeuriPoluarea aeruluişi acidifiereaMediul marin şizonele de coastăPoluarea apei şiresursele de apăIndicatori de presiune Indicatori de stare Indicatori de răspunsProducţie industrială, consumurienergetice: emisii de gaze cuefect de serăConcentraţii ambientale, temperaturiglobaleProducţia de CFC: emisii deGrosimea stratului de ozonCFC, halon etc.Schimbări în utilizarea terenurilorşi utilizarea de pesticide/fer-Număr de specii ameninţate, distribuţiaspeciilortilizanţiProducţia industrială, producţiaenergetică, consumul de resurseProducţia industrială, producţiade chimicale, utilizarea chimicalelorProducţia industrială, cantitateade deşeuri produsăProducţia industrială, transporturi,consum energetic: emisii deNO 23 X , SO 24 X , COV 25 , particuleProspectarea rezervelor de resursemineraleConcentraţia de dioxină 22 în solSuprafaţa gropilor de gunoi,calitatea apei subteraneNivelul pH-ului 26 în sol şi în lacuri,suprafaţa pădurilor uscate,calitatea aerului urbanCheltuieli pentru alternativeenergetice, preţuri diferenţiateLegislaţie şi convenţii internaţionaleCheltuieli pentru protecţieRata de reciclare, indicii preţurilorresurselor, rata de împăduririLegislaţie, cheltuielile de cercetareCheltuieli pentru colectareaşi tratarea deşeurilorPenalităţi, cheltuieli, legislaţieTransport ţiţei, turism maritim Calitatea ecosistemelor marine Convenţii internaţionaleCerinţa de apă, intensitatea utilizăriiapeiConcentraţii de nitraţi şi fosfaţiîn râuri şi lacuri, nivelul apelorsubteranePopulaţie racordată la canalizare,cheltuieli pentru canalizare şiepurare22 Tetraclorodibenzoparadioxin: gaz extrem de periculos, care rezultă ca produs secundar în urma procesului de fabricaţiea acidului triclorofenoxiacetic.23 Oxizi de azot.24 Oxizi de sulf.25 Compuşi organici volatili.26 Determinarea concentraţiei ionilor de hidrogen dintr-o soluţie, pentru a stabili gradul de aciditate sau de alcalinitate alacesteia. Valoarea pH-ului este indicată printr-o cifră. Cifra 7 indică un Ph neutru. O cifră mai mică decât 7 indică un nivelde aciditate aflat în creştere, în timp ce o cifră mai mare decât 7 indică un nivel de alcalinitate aflat în creştere. Înconsecinţă, cifra 0 marchează gradul cel mai înalt de aciditate, iar cifra 14 gradul cel mai înalt de alcalinitate.101

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aCAPITOLUL IXEfectuarea auditului acordurilor internaționale de mediuCooperarea între Instituțiile Supreme de AuditDefinițieAbordări privind efectuarea auditului acordurilor internaționalede mediu prin cooperarea dintre SAI-uriTipuri de audituriConform ISSAI 5140, auditurile acordurilor internaționalede mediu pot lua forma, fie a unui audit de conformitate,fie a unui audit de performanță, care include deasemenea și conformitatea. Fiecare din aceste două abordăripoate fi justificată în funcție de mandatul SAI-urilor. Unnumăr mare de SAI-uri efectuează auditul de performanță,pentru că acesta este mai cunoscut și mai utilizat.9.1. Audituri paralele. Definire, modalități și etape de desfășurareAuditul paralel reprezintă un audit realizat de două sau mai multe SAI-uri, în care fiecareinstituție supremă de audit are propria sa echipă de audit și care prezintă separat un raportpropriului parlament sau guvern, dar numai asupra observațiilor și/sau concluziilor ce privescpropria țară.Avantaje Problemele de natură juridică, acolo unde ele există, sunt minime, și fiecare țară se ocupăde jurisdicția sa. Există puține/sau nu sunt probleme la nivelul schimbului de informații. Sensibilitatea politică este mai mică decât în cazul auditurilor comune. Problemele înaintării rapoartelor către parlament sau guvern datorate sincronizării sunteliminate, din moment ce raportul aparține doar țării din care SAI-ul face parte. Fiecare SAI dispune de o libertate mai mare în alegerea resurselor pe care aceasta doreștesă le folosească pentru un audit anume. Potențialele tensiuni dintre SAI-uri, cum ar fi dezacordurile asupra domeniului/ariei deaplicabilitate, conținutului, observațiilor, datelor limită, publicării etc. sunt reduse laminim, chiar eliminate. Înaintarea către parlament într-un termen rezonabil (poate fi de 6 luni) crește impactul șiinteresul în fiecare țară. SAI-urile pot consemna, de asemenea, în raportul lor că celelalteSAI-uri desfășoară o activitate similară. Dacă SAI-urile și-au prezentat deja rapoartele, sepoate face referire la constatările lor, deși acest lucru poate fi sensibil. Logistica este facilitată, nevoia de coordonare directă este mai mică decât în cazul unuiaudit comun. Este mai ușor ca experții buni să intervină la momentul oportun.102

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iDezavantaje Definirea auditului paralel implică faptul ca fiecare SAI să-și prezinte raportul doarparlamentului sau guvernului țării sale și ca acest raport să se refere doar la observațiileși/sau concluziile care privesc acea țară sau acel guvern. Deoarece rapoartele SAI-urilor sunt susceptibile de a fi înaintate la date care diferă (acestlucru se întâmplă în special dacă datele de prezentare sunt diverse), impactul general,atenția legislativului, a guvernelor, a mass-mediei, a grupurilor de apărare a mediului etc.sunt mai puțin importante. Impactul poate să depindă de domeniul/aria de aplicabilitate aauditului. Deoarece auditurile paralele sunt mai puțin coordonate decât auditurile comune, domeniul/ariade aplicabilitate poate să varieze în mod considerabil. Rapoartele individuale ale SAI-urilor sunt susceptibile că se concentrează mai puțin peprobleme comune ale țărilor. Schimbul de informații, probabil, nu este la fel de bun cum ar fi în cazul unui audit comun. Este mai dificilă intervievarea organizațiilor cu o activitate transfrontalieră, în aria jurisdicţionalăa mai multor SAI-uri. Acestea pot fi deranjate să trebuiască să răspundă laaceleași întrebări etc., puse în mod succesiv de SAI-uri diferite.Definiție9.2. Audituri comuneAspecte privind realizarea acestor tipuri de audituriUn audit comun reprezintă un audit efectuat de o echipă compusă de auditori din două sau mai multeSAI-uri, care redactează un raport unic comun care este publicat în toate țările participante.Avantaje Domeniul de aplicare a auditului poate fi mai bine coordonat și efectuat decât înauditurile paralele. Schimbul de informații, metodologia etc. sunt îmbunătățite. În general, este mai ușor să se organizeze discuții comune decât discuții separate. Estemai ușor pentru intervievatori și pentru persoanele intervievate să se pună de acordasupra datei unei singure discuții, în loc de două sau mai multe. Discuțiile comune sunt mai acceptabile pentru persoanele interogate, deoarece acestea nu arfi nevoite să răspundă de mai multe ori la aceleași întrebări din partea mai multor SAI-uri. SAI-urile se exprimă ca o singură instituție și nu separat, credibilitatea și probabil impactulraportului fiind astfel mai ridicate. Pot fi incluse în audit și alte puncte de vedere și astfel pot apărea constatări suplimentare. Raportul poate fi mai concentrat pe obiective. Un raport comun poate avea un impact mai mare și poate atrage mai multă atenție dinpartea legislativului, din partea mass-mediei și din partea guvernului, din partea grupurilorde apărare a mediului, a industriei etc. deoarece acesta se concentrează asupra tuturorpărților auditate și asupra problemelor comune, cum ar fi riscurile din sănătateapublică, de mediu și de securitate. Acestea pot depinde în mod egal de domeniul/aria deaplicabilitate a auditului.103

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aDezavantaje Sensibilitățile politice pot să difere de la o țară la alta și trebuie să fie luate în considerare. Eventuala nevoie de reechilibrare a independenței auditului efectuat de fiecare InstituțieSupremă de Audit care participă la un audit comun, în cazul unde utilizarea datelor șianumitor concluzii ar putea pune în dificultate una din SAI-urile participante vis-à-vis depropria competență. Este dificil de garantat faptul că domeniul/aria de aplicabilitate al/a rapoartelor comunerămâne de competența fiecărui SAI. Pot exista probleme de ordin juridic dacă rapoartele sunt prezentate parlamentelor șiguvernelor respective la date diferite. Compromisurile făcute pentru a ajunge la un consens în cadrul echipelor de audit potslăbi sau pot avea un efect negativ asupra logisticii, asupra domeniului/ariei de aplicabilitate,asupra metodologiei, resurselor, planificării timpului, constatărilor, raportării șirevizuirii dosarelor celorlalte echipe. Prin urmare, este necesar să se înființeze un mecanismde reglare a neînțelegerilor asupra acestor probleme. Riscurile de tensiuni între SAI-urile participante la audit sunt mai mari. Divergențele de opinie între SAI-uri cum ar fi concluziile contradictorii în raportul final,oricare ar fi importanța lor, poate să slăbească credibilitatea acestuia. Raportul unui audit comun riscă să fie mai general, pentru că membrii echipei de auditvor încerca să publice un raport unanim și vor evita să facă anumite observații specificesau vor modifica anumite concluzii/sau constatări care nu reprezintă părerea unanimității. Dacă observațiile și/sau concluziile sunt prea generale, credibilitatea raportului și a SAI-urilorpoate fi redusă.9.3. Audituri coordonatePosibilități de utilizare a acestui gen de audit,modalități de cooperare internaționalăDefinițieUn audit coordonat este fie un audit comun cu rapoarte distincte (ca și în cazul auditurilorparalele), fie un audit paralel cu un singur raport comun în plus față de rapoartele naționaledistincte.Avantaje și dezavantajeUtilizarea acestui tip de audit poate reduce la minim, chiar elimina unele din dezavantajele menționateîn cazul auditurilor paralele și comune. Această metodă poate fi utilă când problemele denatură juridică care apar din cauza mandatelor diferite ale SAI-urilor pot să aibă un impactasupra modului și asupra momentului în care observațiile și/sau concluziile ar trebui să fieînaintate.Mai mult, deoarece un audit coordonat reprezintă combinația de un audit paralel și un audit comun(sau viceversa), acesta ar trebui să fie mai flexibil în ceea ce privește cooperarea. Utilizareaacestui gen de audit poate fi favorabil sau de preferat când SAI-urile doresc să-și sporeascăexperiența în cooperarea internațională, în general.104

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i9.4. Modul de realizare al acestor tipuri de audituriPlanificarea și realizarea auditurilorÎn numeroase cazuri în care țările cele mai atinse de o situație de mediu transfrontalieră suntțările vecine, necesitatea de a audita un acord internațional de mediu poate fi simțită în interiorulanumitor zone geografice.După cum s-a spus, cooperarea între SAI-uri, de exemplu în interiorul unei regiuni geografice aINTOSAI, poate nu numai să reducă costurile auditurilor de mediu, dar poate să permită SAIurilorsă aleagă acordurile considerate cel mai adecvat de auditat în cooperare.În acest sens, SAI-urile pot utiliza un model ”pe etapă” pentru planificarea sau realizarea audituriloracordurilor internaționale de mediu.A. Prima etapă - Planificarea auditurilorPentru a putea coopera în cadrul unei operațiuni comune, fiecare SAI trebuie să efectueze unanumit număr de sondaje sau de studii preliminarii, în special pentru a ști: care sunt acordurile care trebuie auditate; cum și de unde se obțin informații cu privire la acorduri; dacă este posibil să se evalueze măsura în care țările respectă acordurile; dacă există un risc pentru SAI-uri (domeniu de aplicare și natura); dacă un astfel de audit poate să implice alte SAI-uri; și gradul de interes al SAI-ului, bazat pe discuții de informare cu SAI-urile relevante.În afară de determinarea acordurilor ce urmează a fi auditate și dacă un astfel de audit ar trebui săimplice alte SAI-uri, fiecare SAI trebuie să decidă, de asemenea, asupra domeniului/ariei de aplicabilitate,naturii, tipului de audit și asupra fezabilității acestuia.După cum s-a menționat mai sus, fiecare SAI poate să auditeze acordul internațional pe careaceasta îl consideră adecvat. Totuși, SAI-urile trebuie să se concentreze pe auditul acordurilorinternaționale pe care fiecare țară trebuie să-l respecte (acelea pe care le-a ratificat).Acordurile selecționate trebuie să permită auditului – care poate fi paralel, coordonat sau comun– să înregistreze rezultatele care au importanță pe plan ecologic și care permite un schimb deinformații și de experiență.Auditul va trebui să fie unul de conformitate, dar va putea cuprinde, de asemenea, un audit de performanță.Auditul de performanță va trebui să scoată în evidență dacă o țară respectă sau nu obligațiileși/sau angajamentele care decurg din acordurile auditate, pe baza elementelor următoare: existența unei legislații legate de acord; și o evaluare a respectului de către țară a legislației aplicabile și a acordului însuși.B. A doua etapă - Realizarea auditurilorÎn vederea optimizării și facilitării auditului, fie un SAI decide să coopereze cu alte SAI-uriînainte de a face un studiu comparativ al conformității propriei țări cu acordurile internaționalede mediu, fie – dacă a fost evidențiată nerespectarea de către țara sa a acestor acorduri – aceastava trebui să încheie, în mod necesar, un acord sau un protocol formal cu alte SAI-uri participantela un audit paralel, coordonat sau comun.Acest acord sau protocol va trebui să se refere la probleme cum ar fi natura auditului, standardelede raportare, planificarea timpului, alocarea de personal și alte resurse inclusiv aranjamente financiare.Mai mult, protocolul va trebui să conțină directive care vizează să elimine diferențelecare țin de domeniul de aplicare, observațiile, recomandările, concluziile etc.105

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aBineînțeles, decizia de a încheia un astfel de acord cât și formularea sa revin SAI-urilor participantela audit. Un astfel de acord este important, pentru a garanta că toate părțile sunt conștientede responsabilitățile ce le au. Acesta va oferi, de asemenea, un mecanism susceptibil săstabilească o relație bună de colaborare între SAI-urile participante și, astfel, să atingă cele maibune rezultate.Cum s-a menționat ulterior, folosirea acestui tip de acord cât și redactarea acestuia rămâne lalatitudinea SAI-urilor. În același timp, dacă SAI-urile implicate nu au experiența adecvată înceea ce privește cooperarea internațională, acestea trebuie să renunțe să includă prea multe aspecte/elementeîntr-un acord. Cu alte cuvinte, un acord ar trebui să fie conceput/formulat înfuncție de experiențele diverse ale SAI-urilor în domeniul cooperării internaționale, atât la nivelgeneral cât și la nivel de mediu.Date fiind diferențele de abordare și de structură juridică a SAI-urilor, este posibil ca toatestandardele de audit să nu se aplice tuturor aspectelor activităților de audit efectuate de cătreSAI-urile participante la un audit. Prin urmare, SAI-urile trebuie să fie conștiente de diferențelecare le separă la nivelul rolurilor și responsabilităților la momentul formării unei echipe, pentruun audit paralel, coordonat sau comun.C. A treia etapă - Evaluarea auditurilorOdată terminat auditul, acesta trebuie să fie evaluat, iar evaluarea trebuie să cuprindă experiențeleacumulate în fiecare tip de audit, în special avantajele și dezavantajele. Evaluareatrebuie, de asemenea, să permită rezumarea informațiilor importante cu privire la planificarea șiexecuția auditului.Evaluarea este utilă în egală măsură pentru furnizarea de date și de informații legate demodalitatea în care SAI-urile pot să coopereze în cadrul unui audit al acordurilor internaționalede mediu în anii viitori, inclusiv modalitatea de evaluare și de alegere a tipului de audit ce se vaefectua. Mai mult, aceasta prezintă o importanță mare pentru monitorizare.106

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iCAPITOLUL XCadrul legal care reglementează aspecte privindprotecția mediuluiLegea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţiide Conturi a României republicată, prin art. 21, art. 22, lit. g) şiart. 28, reglementează competenţa auditării modului de constituire,utilizare şi gestionare a resurselor financiare privind protecţiamediului, îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă.De asemenea, potrivit prevederilor pct. 40 lit. d8 și ale pct. 259lit. f din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activitățilorspecifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelorrezultate din aceste activități, unul din obiectivele specifice urmărite de auditorii publiciexterni prin verificările sale este cel al constituirii, utilizării și gestionării resurselor financiareprivind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de viață și de muncă.10.1 Reglementările legale specifice protecţiei mediuluiPrintre principalele reglementări legale specifice protecției mediului se găsesc în:(1) Legea nr. 157/2005, pentru ratificarea tratatului de aderare a României la UE –care potrivit Anexei VII: Măsuri tranzitorii – ţara noastră şi-a asumat o serie deangajamente privind transpunerea, implementarea şi controlul aplicării acquis-uluicomunitar de mediu;(2) Tratatul de aderare la UE - Capitolul 22 - Mediu;(3) Planul Naţional de Dezvoltare a României 2007-2013;(4) Hotărârea Guvernului nr. 1.460/2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale pentrudezvoltare durabilă - Orizonturi 2013-2020-2030;(5) O.U.G. nr. 195/2005, privind protecţia mediului, actualizată.Prin Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, țara noastră și-a asumat obligația transpunerii aquis-ului comunitar de mediu înlegislația națională.Astfel, domeniul protecției mediului este reglementat în principal prin Ordonanța deUrgență nr. 195/22 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1196/30 decembrie 2005,completată și aprobată prin legea nr. 265/29 iunie 2006. Această legislație dezvoltă concepteleprivind protecția mediului din fosta Lege a mediului nr. 137 din 1995, pe baza experienței acumulateîn anii de aplicare, precum și a prelucrării conceptelor respective din legislația UniuniiEuropene.Această lege este o lege-cadru, fiecare prevedere generală sau specifică fiind detaliată șicompletată de norme sau instrucțiuni de aplicare prin reglementări deja existente sau care urmeazăa se elabora. Legislația de mediu în România este organizată pe 12 grupe de problematici: legislațieorizontală și reglementări, calitatea aerului, schimbări climatice, gestiunea deșeurilor, calitateaapei, protecția naturii, controlul poluării și managementul riscului, etichetarea ecologică,substanțe periculoase, organisme modificate genetic și biosecuritate, zgomot, politici de mediu.107

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aPrincipalele aspectereglementate de legea cadru privind protecția mediului - O.U.G. nr.195 din 22.12.2005Conform art. 6 alin (1) din O.U.G. nr.195/2005, aprobată prin Legea nr. 265/2006 cumodificările și completările ulterioare, protecția mediului constituie obligația și responsabilitateaautorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice.Autoritățile administrației publice centrale și locale prevăd în bugetele proprii fonduripentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din implementarea legislației comunitare din domeniulmediului și pentru programe de protecție a mediului și colaborează cu autoritățile publicecentrale și teritoriale pentru protecția mediului. În art. 3 din OUG nr.195/2005 sunt prezentatenouă principii ce stau la baza legii și a modului în care se derulează activitățile de protecție amediului, începându-se cu cel legat de necesitatea integrării politicii de mediu în celelalte politicisectoriale și terminând cu dezvoltarea colaborării internaționale pentru protecția mediului.În art. 4 din OUG nr.195/2005 sunt menționate modalitățile de implementare a principiilorși obiectivelor strategice de protecție a mediului, identificându-se 19 modalități, dintrecare enumerăm: efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor și programelor carepot avea efect semnificativ asupra mediului, evaluarea impactului asupra mediului în faza inițialăa proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului, stabilirea și urmărirea realizării programelorpentru conformare, încurajarea implementării sistemului de management de mediu șiaudit de mediu. Capitolul II scoate în evidență că orice activitate socioeconomică (art.8) trebuiesă aibă un punct de vedere din partea autorităților competente de mediu, și măsura în care se considerănecesar, se emit, pe baza unei proceduri de reglementare: aviz de mediu, acord de mediu,autorizație de mediu, autorizația integrata de mediu. Procedura de reglementare implică realizareaunor documentații specifice: evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului,bilanțul de mediu, raportul de amplasament, raportul de securitate. În procesul de reglementare,acolo unde este cazul, este implicată și populația locală, prin acțiuni de informare și dezbaterepublică, în baza aplicării Legii nr. 86 din 2000 ce ratifică Convenția de la Aarhus privind accesulla informații și decizii în problemele de mediu.În capitolul cu privire la regimul substanțelor și preparatelor periculoase, semenționează că fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă,manipularea, introducerea în țară sau scoaterea din țară a substanțelor și preparatelor periculoasesunt supuse unui regim special de reglementare și gestionare.Regimul deșeurilor este reglementat de o legislație specifică, subliniindu-se ferm căintroducerea pe teritoriul României a deșeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora,este interzisă. (art.32) Se menționează că introducerea deșeurilor în scopul recuperării se facenumai cu aprobarea guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului de aderare a Românieila UE, ratificat prin Legea nr. 157 din 2005.Regimul îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a plantelor, reprezintăo reglementare-cadru, completată cu reglementări specifice, și prevede măsuri stricte de controlal acestei activități de la producerea până la aplicarea și controlul ulterior al îngrășămintelorchimice și al produselor de protecție a plantelor.Regimul organismelor modificate genetic, obținute prin tehnicile biotehnologiei modernese referă la activități ce includ: utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificategenetic, introducerea deliberată în mediu și pe piață a organismelor vii modificate genetic,importul organismelor/micro-organismelor modificate genetic.În cazul Regimului activităților nucleare, competența de emitere a acordului sau autorizațieide mediu aparține Guvernului României, autorității publice centrale pentru protecția mediuluirevenindu-i următoarele atribuții: să organizeze activitatea de monitorizare a radioacti-108

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r ivității mediului, să supravegheze, să controleze și să dispună măsuri pentru respectare a prevederilorlegale privind protecția mediului, să colaboreze cu organele competente în apărareadezastrelor, protecția sănătății populației și a mediului.În capitolul ce tratează Conservarea biodiversității și arii naturale protejate, se atrageatenția că managementul acestor arii/site-uri necesită planuri de management administrativ saucontractuale, subliniindu-se activități ce sunt interzise a se derula în diferite categorii de arii protejate,după cum urmează: desfășurarea de activități, programe, planuri ce contravin planurilor demanagement sau regulamentelor acestor spații, schimbarea destinației terenurilor fără aprobareastructurilor de administrare, pășunatul și amplasarea de stâne și locuri de târlire fără aprobareastructurilor de administrare, activități comerciale de tip comerț ambulant, fără aprobarea structurilorde administrare.Principala prevedere privind protecția apelor și ecosistemelor acvatice se referă lafaptul că reglementarea activităților din punct de vedere al gospodăririi apelor și controlul respectăriiprevederilor privind protecția apelor se realizează de către autoritățile competente pentruprotecția mediului, autoritățile centrale și locale de gospodărire a apelor și de către autoritățilecentrale și locale de sănătate.În capitolul privind Protecția atmosferei, schimbări climatice, gestionarea zgomotuluiambiental, sunt subliniate atribuțiile și responsabilitățile autorității publice centrale de protecțiea mediului, aflându-se în competența sa: elaborarea strategiei și a planului de acțiune privindschimbările climatice, administrarea registrului Național al emisiilor de gaze cu efect de seră,coordonarea sistemului național de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră, coordonareaimplementării mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru aNațiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.De o deosebită importanță este responsabilitatea stabilirii schemei de comercializare acertificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și a planurilor de alocare a acestor certificate.Gestionarea durabilă a resursei disponibile de astfel de emisii de gaze este un obiectiv urmăritprin structuri specializate în cadrul Administrației Fondului pentru Mediu. Articolul 62 se adreseazădeținătorilor de terenuri, cu orice titlu, care sunt obligați să întrețină perdele și aliniamentede protecție, spații verzi, parcuri, grădini publice, garduri vii pentru îmbunătățirea capacității deregenerare a atmosferei, protecția fonică și eoliană.Protecția solului, subsolului și a ecosistemelor terestre se realizează prin măsuri adecvatede gospodărire, conservare, organizare și amenajare a teritoriului, aceasta fiind obligatoriepentru toți deținătorii. O atenționare deosebită se face pentru deținătorii cu orice titlu ai fonduluiforestier, ai vegetației forestiere din afara fondului forestier și ai pajiștilor, care au, printre alteleurmătoarele obligații: să mențină suprafața împădurită a fondului forestier, să exploateze masalemnoasă în condițiile legii, să asigure respectarea regimului silvic pentru conservarea vegetațieilemnoase, să exploateze resursele pădurii, fondului cinegetic și piscicol conform prevederilorlegale din domeniu, să exploateze pajiștile în limitele bonității.Protecția așezărilor umane impune respectarea a numeroase și complexe reguli de conviețuireși de administrare din partea celor implicați, enumerându-se astfel: îmbunătățirea microclimatuluilocalității prin amenajarea și întreținerea unor lucii de apă, elaborarea planurilor deurbanism și amenajare a teritoriului, adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizareadensității de locuire, concomitent cu menținerea, întreținerea și dezvoltarea spațiilor verzi, a aliniamentelorde arbori și a protecției stradale, a amenajamentelor cu funcție ecologică, estetică,recreativă, respectarea regimului de protecție a zonelor de interes turistic și de agrement, a monumenteloristorice, a ariilor protejate și a monumentelor naturii. Totodată se menționează căschimbarea destinației spațiilor verzi este interzisă, iar planurile de urbanism și amenajare ateritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu.109

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i aAlte reglementări care completează legislația privind protecția mediului(1) Atribuţiile generale ale consiliilor locale şi consiliului judeţean în materie deprotecţie a mediului, reglementate prin:- Legea nr. 215/2001, republicată, actualizată, administraţiei publice locale – prin art.36, alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (4) lit. d), e) şi f), alin. (6) lit. a), pct. 9, respectivart. 91, alin. (1) lit. b), alin. (3) lit. d), alin. (5) lit. a), pct. 9.(2) Responsabilităţile generale ale ordonatorilor de credite, respectiv categoriile decheltuieli prevăzute în bugetele proprii judeţelor şi celorlalte unităţi administrativ-teritoriale, cutrimitere la protecţia mediului sunt reglementate prin:- Legea nr. 273/2006, actualizată, privind finanţele publice locale – prin art. 23, alin.(2), lit. i) şi Anexa nr. 2: pct. 12, lit. a), pct.13 din cap. I şi pct. 12; pct. 13, cap. II(3) Atribuţiile specifice/detaliate ale consiliilor locale/judeţene în materie de protecţiea mediului:A) Obligaţiile autorităţilor publice locale în domeniul protecţiei apelor se regăsesc în:- Legea apelor nr. 107/1996, actualizată [art. 19, alin. (1)-(2); art. 23, alin. (7); art.47,alin. (8), lit. e); art. 49; art. 76^3; art. 85, alin. (1)-(2) şi art. 85^3, lit. a) şi b)];- OUG nr. 195/2005, actualizată, privind protecţia mediului (art. 6);B) Obligaţiile autorităţilor publice locale în domeniul gestionării deşeurilor suntstructurate în:- OUG nr. 195/2005, actualizată, privind protecţia mediului (art. 31);- OUG nr. 78/2000, actualizată, privind regimul deşeurilor [art. 8^3, alin. (1)-(2); art.14^1; art. 14^8, alin. (1)-(2); art. 35; art. 49];- Legea nr. 101/2006, actualizată, privind serviciul de salubrizare a localităţilor [art.6^1; art. 7; art. 26, alin. (6); art. 27, alin. (2)];- HG nr. 1037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice [art. 5, alin.(1)];- HG nr. 349/2005, actualizată, privind depozitarea deșeurilor [art. 6, alin. (1)-(3); art. 9,alin. (1)-(3); art. 10, alin. (2)-(3); art. 12, alin. (9)];- HG nr. 856/2002, actualizată, privind evidenţa deşeurilor şi pentru aprobarea listeicuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase;- Legea nr. 132/2010 privind colectarea selectivă a deşeurilor în instituţii publice;- Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor – [art. 59]C) Obligaţiile autorităţilor publice locale în domeniul protecţiei aşezărilor umane suntstipulate în (fără a fi exhaustive):- OUG nr. 195/2005, actualizată, privind protecţia mediului [(art. 70, lit. a)-j); art. 90, lit.a)- h); art. II.];- Legea nr. 24/2007, republicată, privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzidin intravilanul localităţilor [art. 8, alin. (1) art. 10, alin. (1)-(3); art. 16, alin. (1); art.18, alin. (4)-(5)];- Legea 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor, publicatăîn Monitorul Oficial nr. 819 din 21 noiembrie 2011–[art. 14].110

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r iD) Obligaţiile autorităţilor publice locale în domeniul protecţiei atmosferei, schimbărilorclimaterice şi gestionarea zgomotului ambiental se regăsesc în prevederile:- OUG nr. 243/2000, actualizată, privind protecţia atmosferei [(art. 15, lit. a)-e); art.15^1, lit. a) - c)];- HG nr. 543/2004, actualizată, privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şiprogramelor de gestionare a calităţii aerului [(art. 12, lit. a)- e)];- Legea nr. 104/15.06.2011 privind calitatea aerului înconjurător (publicată în MonitorulOficial nr. 452/28.06.2011) – [(art. 21 şi art. 22)].E) Obligaţiile autorităţilor publice locale în domeniul protecţiei solului, subsolului şiecosistemelor terestre sunt prevăzute în:- HG nr. 1.403/2007, privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestreau fost afectate [(art. 19, alin. (5)].În situația în care, potrivit Programului de activitate aprobat de plen, la entitățile supuseverificării Curții de Conturi se realizează un ”audit de mediu”, acesta se va desfășura prin consultareaGhidului privind efectuarea auditului de mediu și prin utilizarea următoarelor chestionareelaborate ca instrumente de lucru care vor fi completate pe baza datelor și informațiilorcerute la fiecare entitate verificată. În raport de răspunsurile și explicațiile date de factorii derăspundere/managementul din entitățile verificate, se va proceda la următoarele:1. se vor consemna în secțiunea distinctă a raportului de control constatările, concluziile șirecomandările cu privire la constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiareprivind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de viață și de muncă, dacăeste cazul, în conformitate cu prevederile pct. 80 lit. a3 din Regulamentul privind organizareași desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificareaactelor rezultate din aceste activități;2. se vor consemna în secțiunea distinctă a raportului de audit financiar constatările și concluziileauditului financiar cu privire la constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiareprivind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de viață și demuncă, conform prevederilor pct. 341 lit. A 4 din Regulamentul privind organizarea șidesfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultatedin aceste activități.111

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a10.2 Chestionarpentru verificarea unor aspecte privind reglementările de protecție a mediuluila autoritățile administrației publice centraleÎn vederea verificării atribuțiilor de protecție a mediului ce revin în sarcina autoritățiloradministrației publice centrale, auditorii publici externi pot avea în vedere pe parcursuldesfășurării auditului de mediu, următoarele obiective:Denumire entitate...Nr.crt.Obiectiv1. Entitatea a adoptat o politică de mediu?2. Entitatea auditată a stabilit un sistem eficient de management al mediului, avânddrept scop îndeplinirea politicii de mediu a entității?3. Entitatea coordonează o analiză de mediu ținând cont de toate aspectele legate deprotecția mediului ale activităților, produselor și serviciilor entității, metodele deevaluare a acestora, cadrul său legal și de reglementare precum și de practicile șiprocedurile de management al mediului existente?4. A stabilit entitatea și a menținut o procedură(i) de identificare a aspectelor de mediuale activităților, produselor sau serviciilor sale pe care le poate controla și asupracărora se presupune că are o influență, pentru a le determina pe cele care au sau potavea un impact semnificativ asupra mediului?5. Entitatea a stabilit și a menținut obiective generale și obiective specifice de mediudocumentate?6. Pentru atingerea obiectivelor generale și a obiectivelor specifice de mediu, entitateaa stabilit program(e) de management de mediu care includ:a. desemnarea responsabilităților la fiecare funcție și nivel relevante ale organizațieipentru atingerea obiectivelor de mediu;b. mijloacele și termenele privind realizarea acestora?7. La nivelul entității, s-au stabilit și s-au menținut proceduri pentru ca personalulsau membrii săi să fie conștientizat de:a. importanța conformității cu politica de mediu, cu procedurile și cerințeleSMM-ului;b. impacturile semnificative asupra mediului, reale sau posibile, ale activitățilorlor și de efectele benefice aduse mediului prin îmbunătățirea performanței lorindividuale;c. atribuțiile și responsabilitățile lor în realizarea conformității cu politica demediu, cu procedurile și cerințele SMM-ului, inclusiv cu cerințele referitoare lapregătirea situațiilor de urgență și a capacității de răspuns?d. consecințele posibile ale abaterilor de la procedurile operaționale specificate?8. La nivelul entității a fost adoptată o strategie de protecție a mediului?9. Entitatea a stabilit obiective și ținte pentru realizarea programelor de mediu?10. Entitatea a stabilit o declarație cu privire la performanța sa de mediu care prezintărezultatele obținute în ceea ce privește obiectivele de mediu și acțiunile ce urmeazăsă fie inițiate pentru a îmbunătăți continuu performanța de mediu a entității?11. Autorităţile administraţiei publice centrale au prevăzute în bugetele proprii fonduripentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare dindomeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi au colaborat cuautorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederearealizării acestora?12. Autorităţile administraţiei publice centrale:a) au elaborat politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate,în conformitate cu principiile OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului?b) au asigurat integrarea politicilor de mediu în politicile specifice?c) au elaborat planuri şi programe sectoriale, cu respectarea prevederilor OUGnr.195/2005 privind protecția mediului?d) au asigurat pregătirea şi transmiterea către autorităţile competente pentru protecţiamediului a informaţiilor şi documentaţiilor necesare obţinerii avizului de mediupentru planurile şi programele pentru care este necesară evaluarea de mediu?RăspunsDaNuExplicații/Documentecare probeazărăspunsul112

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r ie) au asigurat, în structura lor organizatorică, structuri cu atribuţii în domeniulprotecţiei mediului, încadrate cu personal de specialitate?f) au dezvoltat, cu sprijinul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, programede restructurare, în acord cu strategia pentru protecţia mediului şi politica demediu şi au asistat unităţile aflate în coordonarea, în subordinea sau sub autoritatealor, la punerea în aplicare a acestor programe?g) au elaborat normele şi reglementările specifice domeniului de activitate înconformitate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului şi le-au înaintat pentruavizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului?13. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediuluia) a reactualizat strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelorstrategice prevăzute în OUG nr. 195/2005?b) a elaborat recomandările şi acţionează pentru integrarea politicilor de mediu înstrategiile şi politicile sectoriale?c) a coordonat activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului?d) a corelat planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi urbanism şistabileşte măsuri de reconstrucţie ecologică?e) a creat sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permitaccesul liber la informaţiile privind mediul şi participarea publicului la luareadeciziilor privind mediul?f) a stabilit infrastructura pentru informaţia spaţială care serveşte scopurilorpoliticilor de mediu şi politicilor sau activităţilor care pot avea un impact asupramediului?g) a iniţiat proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementări şi procedurispecifice?h) a avizat normele şi reglementările referitoare la activităţi cu impact asupramediului, elaborate de alte autorităţi şi a controlat aplicarea acestora?i) a organizat sistemul naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului,coordonează activitatea acestuia şi a asigurat informarea autorităţii centrale pentrusănătate privind rezultatele monitorizării contaminării radioactive a mediului?j) a creat cadrul instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovareaprogramelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentrusupraveghere, analiză, evaluare şi control al mediului?k) a implementat politicile, strategiile şi reglementările de protecţia mediului prinAgenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi agenţiile regionale şi judeţene pentruprotecţia mediului?l) a numit comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prinanumite activităţi care implică organisme modificate genetic?m) a asigurat, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni şiexterni, după caz?n) a elaborat şi a implementat programe şi a elaborat materiale educative privindimportanţa protecţiei mediului?o) a urmărit, în sfera sa de competenţă, respectarea obligaţiilor asumate princonvenţiile internaţionale la care România este parte?p) a întocmit, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului, rapoarteanuale privind starea mediului?r) a aplicat sancţiuni, prin Garda Naţională de Mediu, pentru nerespectarea legislaţieide mediu şi pentru neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare,titularilor activităţilor?s) colaborează cu autorităţile publice şi alte persoane juridice, în scopul diminuăriiefectelor negative ale activităţilor economice asupra mediului şi încurajeazăintroducerea tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu?t) a pus la dispoziţie publicului date privind starea mediului, programele şi politica deprotecţie a mediului?u) a identificat, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, noi instrumentefinanciare care favorizează protecţia şi îmbunătăţirea calităţii elementelor de mediu?x) a elaborat Programul Operaţional Sectorial Mediu având responsabilitateamanagementului, implementării şi gestionării asistenţei financiare alocate acestuiprogram?y) a declarat, cu informarea Guvernului, în situaţii speciale constatate pe baza datelorobţinute din supravegherea mediului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuniale ţării şi elaborează, împreună cu alte autorităţi publice centrale şi locale, programespeciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone?113

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a14. Autoritatea publică centrală pentru sănătate:a) organizează şi coordonează activitatea de monitorizare a stării de sănătate apopulaţiei în relaţie cu factorii de risc din mediu?b) asigură supravegherea şi controlul calităţii apei potabile şi de îmbăiere, precum şicalitatea produselor alimentare?c) elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului,reglementări privind calitatea şi igiena mediului şi asigură controlul aplicăriiacestora?d) colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului înmanagementul calităţii mediului în relaţie cu starea de sănătate a populaţiei?e) colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizareaactivităţilor prevăzute la art. 24 şi 39 din OUG nr.195/2005 privind protecțiamediului şi la emiterea acordului de import pentru aceste activităţi?f) exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24-28,şi art. 39 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului pentru a preveni oriceefect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucrătorilor şi a mediului şitransmite autorităţilor competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate?g) colaborează cu celelalte autorităţi publice centrale cu reţea sanitară proprie, pentrucunoaşterea exactă a stării de sănătate a populaţiei şi pentru respectarea normelor deigienă a mediului din domeniul lor de activitate?15. Ministerul Apărării Naţionale:a) a elaborat norme şi instrucţiuni specifice pentru domeniile sale de activitate, înconcordanţă cu legislaţia privind protecţia mediului?b) a supravegheat respectarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale anormelor de protecţia mediului pentru activităţile din zonele militare?c) a controlat acţiunile şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalulMinisterului Apărării Naţionale a legislaţiei de protecţia mediului în domeniulmilitar?d) a asigurat realizarea evaluării impactului asupra mediului, a raportului de amplasamentşi, după caz, a raportului de securitate, prin structuri specializate, atestate decătre autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, numai pentru proiecteleşi activităţile din zonele militare?e) a asigurat informarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului cu privirela rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi şi a calităţii mediului în zona deimpact, precum şi cu privire la orice poluare accidentală datorată activităţiidesfăşurate?16. Autorităţile publice centrale în domeniul securităţii naţionale au următoareleatribuţii şi răspunderi:a) au realizat activitatea de protecţie a mediului prin structuri proprii care desfăşoarăacţiuni de control, îndrumare şi coordonare, în scopul păstrării şi menţinerii echilibruluiecologic în domeniile sale de activitate?b) au elaborat norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectareaprincipiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în domeniile sale de activitate?c) au supravegheat respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor deprotecţie a mediului, pentru activităţile proprii?d) au controlat şi au aplicat sancţiuni pentru încălcarea de către personalul propriu alegislaţiei de protecţie a mediului în domeniul său de activitate?e) au asigurat evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor şi activităţilorproprii prin structuri specializate, certificate de către autoritatea publică centralăpentru protecţia mediului?17. Autoritatea publică centrală pentru educaţie şi cercetare:a) a adaptat planurile şi programele de învăţământ la toate nivelurile, în scopulînsuşirii noţiunilor şi principiilor de protecţie a mediului, pentru conştientizarea,instruirea şi educaţia în acest domeniu?b) a promovat tematicile de studii şi programe de cercetare care răspund priorităţilorstabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului?c) a elaborat programe educaţionale în scopul formării unui comportament responsabilfaţă de mediu?d) a elaborat programe şi studii specifice de cercetare ştiinţifică privind controlulproduselor şi procedeelor biotehnologice şi de prevenire, reducere/eliminare ariscurilor implicate de obţinerea şi utilizarea organismelor modificate genetic printehnicile biotehnologiei moderne?e) a colaborat cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în autorizareaactivităţilor prevăzute la art. 39 din OUG 195/2005, din domeniul său de activitate?114

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r if) a exercitat controlul de specialitate pentru activităţile prevăzute de art. 39 din OUGnr. 195/2005, din domeniul său de activitate, pentru a preveni orice efect adversasupra stării de sănătate a populaţiei, a lucrătorilor şi a mediului şi transmiteautorităţilor competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate?18. Autoritatea publică centrală în domeniile economiei şi comerţului:a) a elaborat politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate înconformitate cu legislaţia privind protecţia mediului?b) a elaborat şi a aplicat la nivel naţional strategia de exploatare a resurselorminerale, în concordanţă cu prevederile OUG nr. 195/2005?c) a elaborat politica în domeniul reciclării şi valorificării deşeurilor industriale?d) a dezvoltat şi a promovat legislaţia privind protecţia mediului din domeniilespecifice de competenţă?e) a colaborat cu alte autorităţi publice centrale la elaborarea mecanismelorfinanciare pentru stimularea utilizării tehnologiilor curate?f) a colaborat la elaborarea şi promovarea normelor care asigură implementareacerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării pentru anumite categoriide activităţi industriale?g) a încurajat introducerea sistemelor de management de mediu şi a etichetei ecologice?h) a promovat norme şi a asigurat implementarea acestora în domeniul substanţelor şipreparatelor periculoase?i) a exercitat controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24-28din OUG 195/2005 privind protecția mediului?19. Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltăriirurale:a) a asigurat protecţia şi conservarea solurilor şi menţinerea patrimoniului funciar?b) a iniţiat proiecte de acte normative privind volumul de masă lemnoasă ce serecoltează anual din fondul forestier naţional, pe baza avizului autorităţii publicecentrale pentru protecţia mediului, conform legislaţiei în vigoare?c) a asigurat autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic?d) a aprobat locaţiile şi suprafeţele în care urmează să fie cultivate plante superioaremodificate genetic, în vederea autorizării de către autoritatea publică centrală pentruprotecţia mediului?e) a colaborat cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea şicontrolul activităţilor prevăzute la art. 39 din OUG nr.195/2005?f) a asigurat, prin registrul naţional, evidenţa suprafeţelor cultivate şi a cultivatorilorde plante superioare modificate genetic?g) a aplicat principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate geneticcu celelalte tipuri de culturi agricole?h) a asigurat informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului asuprarezultatelor controlului şi măsurile adoptate în domeniul organismelor modificategenetic?20. Autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului:a) a dezvoltat planuri şi programe care materializează politica naţională de amenajarea teritoriului şi localităţilor, cu respectarea principiilor OUG nr. 195/2005 privindprotecția mediului şi a legislaţiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor şiprogramelor?b) a elaborat şi a aplicat programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, atransporturilor multimodale şi a transportului combinat, cu respectarea prevederilorOUG nr. 195/2005 privind protecția mediului?c) a asigurat controlul gazelor de eşapament?d) a elaborat și a dezvoltat planuri de acţiune şi programe privind îmbunătăţireacalităţii şi protecţiei mediului, inclusiv în domeniul zgomotului şi vibraţiilor pentrutoate modurile de transport şi infrastructurile acestora?e) a urmărit protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin măsuri impuse unităţilorcare desfăşoară activităţi în domeniul turismului şi încurajează aplicarea principiilorecoturismului?21. Autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei şi internelor:a) a elaborat strategiile în domeniile gospodăririi comunale şi al producerii şidistribuţiei energiei termice în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului?b) a elaborat norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectareaprincipiilor OUG 195/2005, pentru domeniile sale de activitate?c) a supravegheat respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor deprotecţie a mediului pentru activităţile proprii?115

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i ad) a aplicat sancţiuni pentru încălcarea de către personalul din domeniul internelor alegislaţiei de protecţie a mediului?e) a sprijinit autorităţile competente pentru protecţia mediului în exercitareacontrolului transporturilor de substanţe şi materiale supuse unui regim special, pebaza normelor avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului?f) a participat, potrivit competenţelor, la acţiunile de prevenire, protecţie şi intervenţieîn caz de accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă?22. Autoritatea naţională în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor:a) a elaborat, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului,reglementări în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unuinivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării animalelor?b) a asigurat controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor?c) a colaborat cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în stabilireaunor proceduri armonizate, eficiente şi transparente privind evaluarea riscului şi autorizareaorganismelor modificate genetic, precum şi a unor criterii pentru evaluareapotenţialelor riscuri care rezultă din utilizarea alimentelor şi hranei modificategenetic, pentru animale?d) a informat autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asupra rezultatelorcontrolului şi măsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic?23. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor:a) a elaborat, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului,reglementări în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unuinivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi bunăstării animale,protecţiei mediului şi intereselor consumatorilor?b) a elaborat, împreună cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului,pentru agricultură, silvicultură şi cu autoritatea sanitar veterinară şi pentru siguranţaalimentelor, reglementările referitoare la produsele biocide, îngrăşăminte chimice,produsele de protecţie a plantelor, organismele modificate genetic obţinute printehnicile biotehnologiei moderne şi a asigurat controlul aplicării acestora în domeniulsău de competenţă?c) a controlat trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic în toateetapele introducerii lor pe piaţă?d) a asigurat controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselorşi comunică autorităţii centrale pentru protecţia mediului rezultatelecontrolului?24. Entitatea a asigurat finanțarea pentru colectarea selectivă a deșeurilor generate încadrul acestora, pe următoarele categorii:a) deșeuri de hârtie și carton;b) deșeuri de metal și plastic;c) deșeuri de sticlă?25. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului a elaborat împreună cu autorităţile administraţieipublice locale și cu autorităţile regionale de protecţia mediului Strategianațională privind reducerea cantităţii de deșeuri biodegradabile depozitate, careface parte integrantă din Strategia națională de gestionare a deșeurilor?26. În ultimii 5 ani, aspectele de mediul au făcut obiectul verificării unor instituții abilitateîn acest sens (Ministerul Mediului, Garda de mediu, ANPM)? Dacă răspunsuleste da, vă rugăm sa menționați tipul de document care a fost întocmit (raport,proces-verbal de constatare, proces-verbal de aplicare a unor sancțiuni).Conducerea entităţii,116

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i10.3 Chestionarpentru verificarea unor aspecte privind reglementările de protecție a mediuluila autoritățile administrației publice localeÎn vederea verificării atribuțiilor de protecție a mediului ce revin în sarcina autoritățiloradministrației publice locale, auditorii publici externi pot avea în vedere pe parcursul desfășurăriiauditului de mediu, următoarele obiective:Nr.crt.Obiectiv1. Entitatea a adoptat o politică de mediu?2. Entitatea auditată a stabilit un sistem eficient de management al mediului, având dreptscop îndeplinirea politicii de mediu a entității?3. Entitatea coordonează o analiză de mediu ținând cont de toate aspectele legate deprotecția mediului ale activităților, produselor și serviciilor entității, metodele de evaluarea acestora, cadrul său legal și de reglementare precum și de practicile și procedurile demanagement al mediului existente?4. A stabilit entitatea și a menținut o procedură(i) de identificare a aspectelor de mediu aleactivităților, produselor sau serviciilor sale pe care le poate controla și asupra cărora sepresupune că are o influență, pentru a le determina pe cele care au sau pot avea un impactsemnificativ asupra mediului?5. Entitatea a stabilit și a menținut obiective generale și obiective specifice de mediudocumentate?6. Pentru atingerea obiectivelor generale și a obiectivelor specifice de mediu, entitatea astabilit program(e) de management de mediu care includ:a. desemnarea responsabilităților la fiecare funcție și nivel relevante ale organizațieipentru atingerea obiectivelor de mediu;b. mijloacele și termenele privind realizarea acestora?7. La nivelul entității, s-au stabilit și s-au menținut proceduri pentru ca personalul saumembrii săi să fie conștientizat de:a. importanța conformității cu politica de mediu, cu procedurile și cerințele SMM-ului;b. impacturile semnificative asupra mediului, reale sau posibile, ale activităților lor șide efectele benefice aduse mediului prin îmbunătățirea performanței lor individuale;c. atribuțiile și responsabilitățile lor în realizarea conformității cu politica de mediu, cuprocedurile și cerințele SMM-ului, inclusiv cu cerințele referitoare la pregătireasituațiilor de urgență și a capacității de răspuns;d. consecințele posibile ale abaterilor de la procedurile operaționale specificate?8. La nivelul entității a fost adoptată o strategie de protecție a mediului?9. Entitatea a stabilit obiective și ținte pentru realizarea programelor de mediu?10. Entitatea a stabilit o declarație cu privire la performanța sa de mediu care prezintărezultatele obținute în ceea ce privește obiectivele de mediu și acțiunile ce urmeazăsă fie inițiate pentru a îmbunătăți continuu performanța de mediu a entității?11. Autorităţile administraţiei publice locale au prevăzute în bugetele proprii fonduri pentruîndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniulmediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi au colaborat cu autorităţile publicecentrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora?12. Consiliul local, în exercitarea atribuțiilor privind dezvoltarea economico-socialăși de mediu a comunei, orașului sau municipiului;a) a aprobat, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentrulucrările de investiții de interes local, în condițiile legii?b) a aprobat strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu aunității administrativ-teritoriale?c) a asigurat realizarea lucrărilor și a luat măsurile necesare implementării șiconformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrareeuropeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentruserviciile furnizate cetățenilor?13. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d) din Legea administrației publicelocale, consiliul local a asigurat, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrulnecesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind:‣ protecția și refacerea mediului șiRăspuns Explicații/Documentecare probeazăDa Nurăspunsul117

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a‣ conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și dearhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor naturale?14. Consiliul județean, pentru îndeplinirea atribuțiilor privind dezvoltarea economico-socialăa județului,‣ a adoptat strategii, prognoze și programe de dezvoltare economico-socială și demediu a județului, pe baza propunerilor primite de la consiliile locale?‣ a dispus, a aprobat și a urmărit, în cooperare cu autoritățile administrațieipublice locale comunale și orășenești interesate, măsurile necesare, inclusivcele de ordin financiar, pentru realizarea acestora?15. În exercitarea atribuțiilor privind gestionarea serviciilor publice din subordine, consiliuljudețean:- a asigurat, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentrufurnizarea serviciilor publice de interes județean privind:‣ protecția și refacerea mediului;‣ conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și dearhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor naturale?16. Consiliile judeţene au acordat asistență tehnică, sprijin şi îndrumare autorităţiloradministraţiei publice locale, în condiţiile legii, pentru:a) luarea măsurilor necesare în vederea protecţiei sănătăţii publice; și pentrub) conservarea şi protecţia mediului?17. Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale alesectoarelor acestuia, precum şi primăriile au asigurat, în condiţiile legii:a) măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii publice, cu sprijinul şi sub supraveghereaorganelor de specialitate ale statului?b) măsuri corespunzătoare pentru conservarea şi protecţia mediului?c) prevenirea poluării accidentale a mediului sau a surselor şi cursurilor de apă, prindepozitarea necontrolată a deşeurilor de către agenţii economici sau de către cetăţeni?d) realizarea unor sisteme moderne de colectare, depozitare, transport şi prelucrare adeşeurilor şi gunoaielor; amenajarea unor locuri speciale de depozitare în fiecarelocalitate?e) organizarea de acţiuni pentru salubrizarea şi igienizarea localităţilor?f) curăţenia şi salubrizarea digurilor şi a malurilor, a cursurilor de apă, asanarea terenurilorinsalubre şi prevenirea poluării apelor?18. Pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos, autorităţile administraţiei publice locale:a) au îmbunătățit microclimatul urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi aluciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, au înfrumusețatşi au protejat peisajul, au menținut curăţenia stradală?b) au prevăzut, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri demenţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şilocalităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate, măsuri deprotecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor?c) au respectat prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privindamplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor decanalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industrialeşi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratamentşi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei?d) au informat publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţaobiectivelor cu risc pentru sănătatea populaţiei şi mediului?e) au respectat regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor deinteres turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelornaturii?f) au adoptat elemente arhitecturale adecvate, au optimizat densitatea de locuire, concomitentcu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelorde arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cufuncţie ecologică, estetică şi recreativă?g) au reglementat, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitortipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentrupopulaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinatelocuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului?h) au făcut depozitări controlate de deșeuri de orice fel astfel încât să nu degradezemediul natural sau amenajat?i) au adoptat măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinereaşi înfrumuseţarea, după caz, a clădirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, aspaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi?118

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r ij) au inițiat, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizării?19. Destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice,a fost respectată?20. Autorităţile administraţiei publice locale:a) au aplicat prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectareaprincipiilor OUG nr. 195/2005?b) au urmărit respectarea legislaţiei de protecţia mediului de către operatorii economicicare prestează servicii publice de gospodărie comunală?c) au adoptat programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localităţilor, curespectarea prevederilor OUG nr. 195/2005?d) au organizat structuri proprii pentru protecţia mediului, au colaborat cu autorităţilecompetente pentru protecţia mediului şi au informat asupra activităţii desfăşurate?e) au promovat o atitudine corespunzătoare a comunităţilor locale în legătură cuimportanţa protecţiei mediului?f) au asigurat, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea măsurilorde salubrizare a localităţilor, de întreţinere şi gospodărire a spaţiilor verzi, apieţelor şi a parcurilor publice?g) au conservat şi au protejat spaţiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât să se asiguresuprafaţa optimă stabilită de reglementările în vigoare, în localităţile în care nu existăposibilitatea asigurării acesteia, conservarea spaţiilor verzi existente este prioritară?h) au supravegheat operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminăriiaccidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelorde colectare a deşeurilor refolosibile?i) au organizat servicii specializate pentru protecţia mediului şi au colaborat, în acestscop, cu autorităţile pentru protecţia mediului?21. Au fost prevăzute cheltuieli în bugetele proprii ale judeţelor‣ pentru protecţia mediului cu privire la salubritate şi gestionarea deşeurilor, șianume pentru colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor?‣ pentru acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă:a) acţiuni generale economice şi comerciale:‣ pentru prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor?‣ pentru programe de dezvoltare regională şi locală?‣ pentru alte cheltuieli pentru acţiuni generale economice şi comerciale?22. Au fost prevăzute cheltuieli în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor,sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti pentru:‣ Protecţia mediului: cu privire laa) salubritate şi gestionarea deşeurilor?b) canalizare şi tratarea apelor reziduale?‣ Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă cu privire la:- prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor;- stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii;- programe de dezvoltare regională şi locală;- alte cheltuieli pentru acţiuni generale economice şi comerciale?23. Obligațiile autorităților publice locale în domeniul gestionării deșeurilor24. Entitatea a asigurat finanțarea pentru colectarea selectivă a deșeurilor generate în cadrulacestora, pe următoarele categorii:a) deșeuri de hârtie și carton;b) deșeuri de metal și plastic;c) deșeuri de sticlă?25. În baza principiilor şi obiectivelor din Planul naţional de gestionare a deşeurilor şi acadrului general şi metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi judeţene prevăzutela art. 85 din OUG nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, au fost elaborate/realizateplanurile judeţene de gestionare a deşeurilor, PJGD, de către consiliul judeţean, încolaborare cu agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, APM, sub coordonareaARPM, şi Planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, PMGD, de cătreConsiliul General al Municipiului Bucureşti, în colaborare cu APM Bucureşti, subcoordonarea ARPM Bucureşti?26. Primarii unităţilor administrativ-teritoriale şi persoanele autorizate de aceştia au controlat:a) generarea, colectarea, stocarea, transportul şi tratarea deşeurilor menajere şi de construcţieşi implementarea planului de gestiune a acestora;b) eliminarea deşeurilor de producţie şi a celor periculoase şi implementarea planuluilocal de gestiune a acestora;119

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i ac) facilităţile şi instalaţiile pentru stocarea şi neutralizarea deşeurilor menajere şi deconstrucţie şi cele pentru eliminarea deşeurilor industriale şi periculoase?27. Deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitareaconstrucţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri, de cei care executălucrările de construcţie sau de demolare ori de o altă persoană, pe baza unui contract?Primăria a indicat amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor precizate la pct. de maisus, modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta?28. Consiliile locale au hotărât, în condiţiile legii, asigurarea cu prioritate a unor terenuri, învederea realizării depozitelor şi instalaţiilor de valorificare şi eliminare a deşeurilorpentru localităţi, ce constituie cauză de utilitate publică?29. Autorităţile administraţiei publice locale:A. la nivel de comune, oraşe şi municipii, exceptând municipiul Bucureşti:a) au asigurat implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilorasumate de România în vederea integrării în Uniunea Europeană?b) au urmărit şi au asigurat îndeplinirea prevederilor din planurile regionale şi judeţenede gestionare a deşeurilor?c) au elaborat strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor?d) au hotărât asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale pentru realizareaunor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute delege?e) au asigurat colectarea selectivă, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminareafinală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, în conformitate cu prevederilelegale în vigoare?f) au asigurat spaţiile necesare pentru colectarea selectivă a deşeurilor, dotarea acestoracu containere specifice fiecărui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora?g) au asigurat informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului degestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor?h) au acţionat pentru refacerea şi protecţia mediului?30. B. la nivel judeţean şi municipiul Bucureşti:a) au elaborat şi au adoptat planurile judeţene de gestionare a deşeurilor şi participă laelaborarea planurilor regionale de gestionare a deşeurilor?b) au coordonat activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice deinteres judeţean privind gestionarea deşeurilor?c) au acordat consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea planurilorjudeţene şi regionale de gestionare a deşeurilor?d) au hotărât asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice judeţene pentrurealizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor?e) au analizat propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognozepentru refacerea şi protecţia mediului?f) au urmărit şi au asigurat respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezenteiordonanţe de urgenţă?31. Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, în baza competenţelorexclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi coordonareaserviciului de salubrizare a localităţilor,a) au stabilit programe de reabilitare, extindere şi modernizare a infrastructurii existente,precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme de salubrizare, în condiţiilelegii?b) au coordonat proiectarea şi execuţia lucrărilor de investiţii, în scopul realizării acestoraîntr-o concepţie unitară, corelată cu programele de dezvoltare economico-socială alocalităţilor, de urbanism, amenajare a teritoriului şi de mediu?c) au elaborat şi au aprobat studii de fezabilitate privind reabilitarea, extinderea şimodernizarea sistemelor de salubrizare, cu respectarea cerinţelor impuse de legislaţiaprivind protecţia mediului în vigoare?32. În exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit art. 6 alin. (1) Legea nr. 101/2006,actualizată, privind serviciul de salubrizare a localităţilor, autorităţile administraţieipublice locale au adoptat hotărâri sau au emis dispoziţii, după caz?33. Pentru stimularea colectării selective a deşeurilor municipale, autorităţile administraţieipublice locale au stabilit taxe/tarife diferenţiate pe tipuri de deşeuri pentru colectarea şidepozitarea acestora?34. Tarifele diferenţiate aprobate pe tipuri de deşeuri pentru colectarea şi depozitareaacestora au condus la atingerea următoarelor obiective:a) asigurarea prestării serviciului de salubrizare la nivelurile de calitate şi indicatorii deperformanţă stabiliţi de către autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, deasociaţiile de dezvoltare intercomunitară prin caietul de sarcini, regulamentul serviciului120

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r işi prin contractele de delegare a gestiunii?b) realizarea unui raport calitate-cost cât mai bun pentru serviciul de salubrizare prestatpe perioada angajată şi asigurarea unui echilibru între riscurile şi beneficiile asumate depărţile contractante?c) asigurarea funcţionării eficiente a serviciului de salubrizare şi a exploatării bunuriloraparţinând domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, afectateserviciului de salubrizare, precum şi asigurarea protecţiei mediului?35. În vederea colectării selective a deșeurilor de echipamente electrice și electronice(DEEE) provenite de la gospodăriile particulare, autoritățile executive ale unităților administrativ-teritoriale:a) au organizat, au gestionat și au coordonat colectarea separată a deșeurilor de echipamenteelectrice și electronice de la gospodăriile particulare, inclusiv a celor care nuconțin componentele esențiale sau a celor care conțin alte deșeuri decât DEEE șitransportul acestora la punctele de colectare prin intermediul serviciului public desalubrizare, în conformitate cu prevederile Legii serviciului de salubrizare a localitățilornr. 101/2006, cu modificările și completările ulterioare, ca deșeuri municipale cod 20.01,sau prin încredințarea colectării DEEE, dacă nu fac obiectul colectării prin serviciul desalubrizare, către un operator economic colector autorizat de către agenția județeanăpentru protecția mediului, ca deșeuri de la echipamente electrice și electronice cod 16.02,cu respectarea prevederilor legale în vigoare?b) au stabilit și au comunicat agenției județene pentru protecția mediului modalitatea șifrecvența de colectare a DEEE de la gospodăriile particulare, prin intermediul operatoruluide salubritate sau prin intermediul unui alt operator economic autorizat pentrucolectarea de DEEE, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a HG nr. 1037/2010privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice și atunci când apar modificări?c) au predat DEEE colectate către producătorii sau organizațiile colective ale acestora învederea realizării tratării/reciclării DEEE colectate în conformitate cu prevederile HG nr.1037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice?(Autoritățile executive ale unităților administrativ-teritoriale pot solicita producătorilor/organizațiilorcolective acoperirea costurilor reale de colectare, transport până lapunctele de colectare și stocare temporară a DEEE, dar nu mai mult decât taxa/tarifulunitar stabilită/stabilit pentru serviciul de salubritate pentru populație)d) au asigurat existența și funcționarea cel puțin a unui punct de colectare selectivă aDEEE provenite de la gospodăriile particulare la 50.000 locuitori, dar nu mai puțin de unpunct de colectare în fiecare localitate?e) au asigurat evidența DEEE intrate și ieșite din punctele de colectare prevăzute la lit. d)și au raportat anual datele agențiilor județene pentru protecția mediului?36. Autorităţile administraţiei publice locale au ţinut seama de prevederile Strategieinaţionale de gestionare a deșeurilor și ale Planului naţional de gestionare a deșeurilor,aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2004, precum și de planurile regionale degestionare a deșeurilor, pentru realizarea depozitelor zonale de deșeuri municipale?37. Consiliile locale și/sau judeţene au luat măsurile necesare pentru construirea depozitelorde deșeuri municipale numai pe terenuri aflate în proprietatea lor?38. Autorităţile administraţiei publice locale au luat măsuri ca atât costurile prevăzute pentruorganizarea și exploatarea unui depozit de deșeuri municipale, cât și costurile estimatepentru închiderea și urmărirea post-închidere a depozitului să fie acoperite de preţulpracticat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deșeu în acel depozit?39. Autorităţile administraţiei publice locale au luat măsurile necesare pentru ca operatorii desalubritate care desfășoară activităţi de precolectare, colectare și transport să depunăaceste deșeuri la depozitele la care a fost arondată localitatea în care aceștia își desfășoarăactivitatea, conform contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare princoncesiune?40. Autoritățile administrației publice locale, inclusiv a municipiului București:A. la nivel de comune, orașe și municipii, inclusiv la nivelul municipiului București:a) au asigurat implementarea la nivel local a obligațiilor privind gestionarea deșeurilorasumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană?b) au elaborat strategii și programe proprii pentru gestionarea deșeurilor?c) au hotărât asocierea sau cooperarea cu alte autorități ale administrației publice locale, cupersoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți partenerisociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deșeurilor?d) au asigurat colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea și eliminareafinală a deșeurilor, inclusiv a deșeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legaleîn vigoare?e) au asigurat spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, dotarea acestora121

C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i acu containere specifice fiecărui tip de deșeu, precum și funcționalitatea acestora?f) au asigurat informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului degestionare a deșeurilor din cadrul localităților?g) au acționat pentru refacerea și protecția mediului?h) au asigurat monitorizarea activităților legate de gestionarea deșeurilor rezultate dinactivitatea medicală?41. B. la nivel județean și la nivelul municipiului București:a) au elaborat, au adoptat și au revizuit PJGD/PMGD și participă la elaborarea PRGD?b) au coordonat activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice deinteres județean privind gestionarea deșeurilor?c) au acordat consiliilor locale sprijin și asistență tehnică în implementarea PJGD și PRGD?d) au hotărât asocierea sau cooperarea cu alte autorități ale administrației publice locale,cu persoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alțiparteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiuneadeșeurilor, în condițiile prevăzute de legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor?e) au analizat propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognozepentru refacerea și protecția mediului?f) au urmărit și au asigurat respectarea de către consiliile locale a prevederilor legii nr.211/2011 privind regimul deșeurilor?g) au asigurat monitorizarea activităților legate de gestionarea deșeurilor rezultate dinactivitatea medicală?42. Obligațiile autorităților publice locale în domeniul protecției așezărilor umane43. Municipiile de rang zero și unu au efectuat, până la data de 1 ianuarie 2011, auditulsuprafeței, calității și accesibilității spațiilor verzi, urmat de elaborarea unei strategii și aunui plan de acțiune privind conservarea și dezvoltarea rețelei de spații verzi?44. 1. Administrația publică locală a gestionat pajiștile proprietate publică și privată alocalității, în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, pe criterii obiective șinediscriminatorii, în condițiile Legii nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şiexploatarea pajiştilor?2. Autoritatea deliberativă a administrației publice locale, la propunerea autorității executivea organizat serviciul public pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștiloraflate în domeniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale, potrivit prevederilorlegii nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor?45. Extinderea intravilanului localităţilor, transformarea zonelor cu alte funcţiuni în zonerezidenţiale şi construirea pe terenuri de peste 3.000 m 2 aflate în proprietatea statului, aunităţilor administrativ-teritoriale, a autorităţilor centrale şi locale s-a realizat exclusiv pebaza documentaţiilor de urbanism care să prevadă un minim de 20 m 2 de spaţiu verde pecap de locuitor şi un minim de 5% spaţii verzi publice?46. Obligațiile autorităților publice locale în domeniul protecției solului, subsolului și ecosistemelor terestre47. Costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate și aecosistemelor terestrePentru siturile contaminate amplasate pe domeniul public al statului aflate în administrareainstituțiilor publice, cu excepția situațiilor de vecinătate prevăzute la alin. (6) și (7)din nr. HG nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemeleterestre au fost afectate, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilorcontaminate și a ecosistemelor terestre au fost asigurate din veniturile proprii ale acestorași/sau de la bugetul de stat, în funcție de modul de finanțare, prin bugetulautorității publice centrale în subordinea/coordonarea căreia funcționează acestea sau dinfonduri structurale și de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanțare în conformitate curegulile de implementare a acestor fonduri?48. Obligațiile autorităților publice locale în domeniul protecției atmosferei, schimbărilor climaterice și gestionareazgomotului ambiental49. Atribuţii şi responsabilităţi în domeniul protecţiei atmosfereiPrimarii şi consiliile locale:a) au elaborat, în colaborare cu autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului,instrucţiuni pentru titularii de activitate, instituţii şi populaţie privind modul de gestionarea calităţii aerului în cadrul localităţilor şi le aduc la cunoştinţă acestora prin mijloaceadecvate?b) au urmărit şi au asigurat îndeplinirea prevederilor din planurile şi programele de gestionarea calităţii aerului?c) au integrat politicile de protecţie a atmosferei în strategia de dezvoltare durabilă lanivel local?d) au furnizat autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile şi documentaţianecesare în vederea evaluării şi gestionării calităţii aerului?122

R o m â n i a C u r t e a d e C o n t u r i50. Consiliile judeţene:a) au coordonat activitatea consiliilor locale în vederea realizării programelor şi planurilorde gestionare a calităţii aerului?b) au hotărât asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şicolaborarea cu titularii de activitate în scopul realizării programelor şi planurilor degestionare a calităţii aerului?c) au urmărit şi au asigurat respectarea de către consiliile locale a prevederilor OUG nr.243/2000 în domeniul protecției atmosferei.51. În vederea elaborării programelor de gestionare/programelor integrate de gestionare acalității aerului, autoritățile administrației publice locale:a) au luat măsuri ca documentațiile de urbanism sa fie elaborate cu respectareaprogramelor de gestionare și astfel încât concentrațiile în aerul înconjurător pentru unulsau mai mulți poluanți sa nu depășească valoarea limită;b) au elaborat raportul anual privind realizarea măsurilor din programul de gestionare/programulintegrat de gestionare?c) au asigurat publicarea într-un ziar de circulație județeană a programului de gestionareelaborat de Comisia tehnică în vederea supunerii acestuia spre dezbaterea publicului, întermen de 3 zile de la elaborarea sa?d) au pus la dispoziție publicului programul de gestionare în forma sa finală, precum șiraportul anual privind realizarea măsurilor din programul de gestionare/programul integratde gestionare?52. Obligaţiile autorităţilor publice locale în domeniul protecţiei apelor53. Autorităţile administraţiei publice locale au asigurat gospodărirea eficientă a apei distribuiteîn localităţi, precum şi colectarea apelor meteorice, canalizarea şi epurarea apeloruzate?54. În caz de poluare accidentală, unităţile de gospodărire a apelor au avertizat imediatutilizatorii şi autorităţile administraţiei publice ale localităţilor din aval pentru a luamăsuri de protecţie a apelor şi de evitare sau diminuare a pagubelor?55. Comitetele de bazin de la nivelul fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale"Apele Române" au recomandat autorităţilor locale, în funcţie de prioritatea şi urgenţarealizării lucrărilor necesare, în special a celor de utilitate publică, legate de întreţinereaalbiilor, a lucrărilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi de prevenire a riscului lainundaţii, modul de asigurare a surselor financiare de la bugetele locale?56. De la bugetele locale s-au asigurat cheltuielile pentru:a) întreţinerea, repararea, punerea în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor dindomeniul public de interes local, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, şi activităţileoperative de apărare împotriva inundaţiilor?b) refacerea şi repunerea în funcţiune a lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniulpublic de interes local, afectate de calamităţi naturale sau de alte evenimente deosebite?57. Finanţarea investiţiilor privind lucrările, construcţiile sau instalaţiile de gospodărire aapelor, altele decât cele de apărare împotriva inundaţiilor, s-au asigurat, total sau parţial,după caz, din:a) bugetul de stat sau bugetele locale, pentru lucrările de utilitate publică, potrivit legii;b) fondurile utilizatorilor de apă, pentru lucrările aparţinând acestora;c) fonduri obţinute prin credite sau prin emiterea de obligaţiuni, garantate de guvern oride autorităţile administraţiei publice locale, pentru lucrări de utilitate publică sau pentruasociaţii de persoane care vor să execute astfel de lucrări;d) alte surse?58. Finanţarea lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor noi de apărare împotriva inundaţiilor s-au asigurat:a) pentru râurile de ordinul 1, aşa cum sunt acestea definite în Cadastrul apelor, de labugetul de stat?59. b) pentru râurile de ordinul 2, 3 şi afluenţii acestora, aşa cum sunt ele definite înCadastrul apelor, de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, în limita sumelor aprobateanual cu această destinaţie?60. În ultimii 5 ani, aspectele de mediul au făcut obiectul verificării unor instituții abilitate înacest sens (Ministerul Mediului, Garda de mediu, ANPM)? Dacă răspunsul este da, vărugăm să menționați tipul de document care a fost întocmit (raport, proces-verbal deconstatare, proces-verbal de aplicare a unor sancțiuni).Conducerea entității,123

124C u r t e a d e C o n t u r i R o m â n i a

ANEXE125

Instituţii naționale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediuluiAnexa 1Ministerul Mediului şi PădurilorMinisterul Mediului şi Pădurilor (MMP) realizează politica naţională în domeniile mediului,gospodăririi apelor şi managementului silvic, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză,coordonare şi control în aceste domenii, direct sau prin organisme tehnice specializate, autorităţisau instituţii publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului.Conform legislației în vigoare, Ministerul Mediului şi Pădurilor este desemnat ca autoritate demanagement pentru Programul Operațional Sectorial pentru infrastructura de mediu.Ministerul Mediului şi Pădurilor acţionează pentru a proteja mediul şi resursele naturale, pentru agaranta generaţiei actuale şi celor viitoare un mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economicăşi progresul social.Domeniile de competenţă ale MMP controlul poluării industriale, calitatea aerului şi zgomot ambiental, managementul ariilor naturale protejate, conservarea biodiversităţii, securitatea biologică, infrastructură de mediu, gestionarea deşeurilor, gestionarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, protecția solului și subsolului, dezvoltare durabilă, schimbări climatice, managementul apelor, managementul sectorului forestier, meteorologie, hidrologie şi hidrogeologie.Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative – ca element de bază pentruconstruirea unui sistem solid de management de mediu – şi contribuţia la dezvoltarea durabilă,MMP şi-a stabilit următoarele priorități: integrarea cerinţelor privind protecţia mediului în celelalte politici sectoriale, în concordanţăcu cerinţele şi standardele europene şi internaţionale, ocrotirea biodiversității, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionareaecologică și economică a Deltei Dunării, ameliorarea calității factorilor de mediu în zonele urbane și rurale, managementul riscului și prevenirea dezastrelor provocate de inundații.Obiectivele prioritare în domeniul investiţiilor apărarea împotriva inundaţiilor, înlăturarea şi reducerea efectelor calamităţilor naturaleprovocate de viituri, amenajarea complexă a bazinelor hidrografice pentru reabilitarea surselor de apă existenteşi realizarea de noi surse de apă pentru populaţia din zonele deficitare, reconstrucţia ecologică şi conservarea biodiversităţii, infrastructura de apă/apă uzată, sisteme integrate de management al deşeurilor, reabilitareagrădinilor zoologice, realizarea de perdele de protecţie, torenţi, drumuri forestiere.Prin Mediu (Administrația Fondului pentru AFM) sunt alocate sume importante din Fondulpentru Mediu, pentru programe și proiecte care vizează protecția mediului: Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional,126

Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă,inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire pentru persoane fizice, Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă,inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire pentru persoane juridice, Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi înlocalităţi, Programul de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricoledegradate, Programul privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală,solară, biomasă, hidro, Programul privind educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului, Programul vizând protecţia resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă,staţii de tratare, canalizare şi staţii de epurare, Programul privind reducerea impactului asupra atmosferei, inclusiv monitorizarea calităţiiaerului, Programul de realizare a pistelor pentru biciclişti, Programul de lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse defenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor aferenteobiectivelor din domeniul public al statului.Prin Programul Operațional Sectorial Mediu este acordată finanțare pentru proiecte înurmătoarele sectoare: Alimentare cu apă/tratare a apei uzate – extinderea şi modernizarea reţelelor de apă şicanalizare, construirea şi modernizarea de staţii pentru tratarea apei şi epurarea apei uzate, Gestionarea deşeurilor – construirea de depozite ecologice şi a facilităţilor de sortare,tratare şi reciclare a deşeurilor, dotarea cu echipamente pentru colectarea selectivă adeşeurilor şi închiderea şi ecologizarea depozitelor neconforme existente, Reabilitarea zonelor poluate istoric – reducerea efectelor negative ale acestor zoneasupra mediului înconjurător, Modernizarea sistemelor urbane de termoficare – îmbunătăţirea reducerii poluării aerului, Conservarea şi protecţia naturii – zonele naturale protejate, Îmbunătăţirea protecţiei împotriva inundaţiilor – construirea infrastructurii pentruprevenirea inundaţiilor şi reducerea efectelor acestora, Reducerea eroziunii zonei costiere – extinderea suprafeţei de plajă în zona Mării Negre.Unitățile aflate în subordonarea MMP sunt Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, GardaNaţională de Mediu și Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” – Tulcea, cele aflatesub autoritate sunt: Administraţia Naţională de Meteorologie, Regia Naţională a Pădurilor –Romsilva iar în coordonare se află Administraţia Fondului pentru Mediu – AFM Bucureşti,Administraţia Naţională “Apele Române”, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentruProtecţia Mediului – ICIM Bucureşti, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină“Grigore Antipa” – INCDM Constanţa și Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare “DeltaDunării” – INCDDD Tulcea.Agenţia Naţională pentru Protecţia MediuluiAgenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este instituţia de specialitate a administraţiei publicecentrale, aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu competenţe în implementareapoliticilor şi legislaţiei din domeniul protecţiei mediului, conferite în baza Hotărârii de Guvernnr. 918 din 30 august 2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentruProtecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia.127

Aderarea României la Uniunea Europeană a constituit pentru societatea românească un obiectiv strategicfundamental în baza Hotărârii de Guvern nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea și funcţionareaANPM au fost redefinite funcţiile și atribuţiile astfel încât să se asigure cadrul legal necesarîndeplinirii obligaţiilor prevăzute în Capitolul 22 din Documentul de poziţie 27 . Trebuie menţionatfaptul că prin trecerea agenţiilor regionale și judeţene pentru protecția mediului din subordineaMinisterului Mediului şi Pădurilor în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului s-acreat cadrul necesar implementării legislaţiei și reglementărilor comunitare la termenele stabilite.ANPM este menită să acţioneze pentru a asigura populaţiei un mediu sănătos în armonie cudezvoltarea economică şi cu progresul social al României. Misiunea agenţiei ca de altfel şi acelor opt agenţii regionale şi 34 de agenţii judeţene, aflate în subordine directă este de a asiguraun mediu mai bun în România pentru generaţiile prezente şi viitoare şi realizarea unorîmbunătăţiri majore şi continue ale calităţii aerului, solului şi apelor.ANPM îşi îndeplinește misiunea prin exercitarea următoarelor atribuţii:‣ planificarea strategică de mediu;‣ monitorizarea factorilor de mediu;‣ autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului;‣ implementarea legislaţiei şi politicilor de mediu la nivel naţional, regional şi local;‣ raportările către Agenţia Europeană de Mediu, pe următoarele domenii: calitatea aerului,schimbări climatice, arii protejate, contaminarea solului, apă.Responsabilităţi:‣ asigurarea suportului tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ, astrategiilor și politicilor sectoriale de mediu armonizate cu acquis-ul comunitar și bazatepe conceptul de dezvoltare durabilă;‣ implementarea legislaţiei din domeniul protecţiei mediului;‣ coordonarea activităților de implementare a strategiilor și politicilor de mediu la nivelnaţional, regional și local;‣ reprezentarea în domeniul protecţiei mediului în relaţiile interne și externe, conformmandatului acordat de către Ministerul Mediului şi Pădurilor;‣ autorizarea activităților cu impact potenţial asupra mediului și asigurarea conformării cuprevederile legale;‣ asigurarea funcţionării laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot șivibraţii, precum şi pentru radioactivitate;‣ coordonarea realizării planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de acţiunepentru protecţia mediului.Garda Naţională de MediuGarda de Mediu a fost înfiinţată prin HG nr. 1167/2001. Prin HG nr. 308/2005 a primit titulaturade Garda Naţională de Mediu şi a trecut direct în subordinea ministrului Mediului şi GospodăririiApelor.Este un organ de control cu statut specific, personalul gărzii are calitatea de funcţionarpublic, este încadrat în funcţia de comisar, poartă uniformă şi însemne distincte şi este dotat cuarmament de serviciu.Dintre atribuţiile Gărzii, menţionăm:‣ controlul operativ inopinat al instalațiilor cu impact major asupra mediului;‣ participarea la intervenţiile pentru eliminarea şi diminuarea efectelor poluării asupra factorilorde mediu, precum şi la prevenirea poluărilor accidentale;‣ controlarea și constatarea încălcărilor legislaţiei în domeniu.27 Documentul de Poziție al României prin care România acceptă acquis-ul comunitar privind Capitolul 22 – Protecțiamediului înconjurător.128

Administraţia Fondului pentru MediuAdministraţia Fondului pentru Mediu este principala instituţie care asigură suportul financiarpentru realizarea proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului, constituită conformprincipiilor europene „poluatorul plăteşte” şi „responsabilitatea producătorului”. AdministraţiaFondului pentru Mediu funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale,cu personalitate juridică, în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor.Administraţia Fondului pentru Mediu gestionează programe finanţate din fonduri naţionale şieste finanţată integral din venituri proprii şi răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu.Fondul pentru mediu este fond public, deductibil din punct de vedere fiscal, iar veniturile acestuiaconstituie venituri publice, ce fac parte din bugetul general consolidat, constituite printr-olege specială ce stabileşte şi destinaţiile acestora.Administraţia Fondului pentru Mediu se adresează unei categorii largi de beneficiari: operatorieconomici; ONG-uri; unităţi administrativ-teritoriale; unităţi şi instituţii de învăţământ; composesorateşi ocoale silvice; unităţi de cult; instituţii publice; asociaţii de dezvoltare intercomunitară;institute de cercetare-dezvoltare; asociaţii de proprietari; persoane fizice; persoanefizice autorizate; întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, care prin implementarea şiderularea de programe contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, şi în acelaşi timp, conştientizeazăpublicul asupra problemelor de mediu.Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării"Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a fost înfiinţată prin Hotărârea de Guvern nr.57/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, ca instituţie publică cupersonalitate juridică, finanţată de la bugetul administraţiei de stat, având drept obiective următoarele:‣ redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea biodiversităţii;‣ cunoaşterea capacităţii productive şi dimensionarea exploatării resurselor din DeltaDunării în limitele ecologice admisibile; - coordonarea lucrărilor hidrotehnice atât pentruasigurarea unei mai bune circulaţii a apei pe canale, cât şi pentru împiedicarea fenomenelorde eroziune a platformei marine;‣ cercetarea fenomenelor din Deltă, stabilirea locurilor de vânătoare şi de pescuit, precumşi a condiţiilor de desfăşurare a acestor activităţi;‣ stabilirea modului de circulaţie şi acces în Delta Dunării al bărcilor, şalupelor, navelorfluviale şi maritime, persoanelor şi grupurilor de cercetători;‣ stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi a turismului;‣ prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalităţi pentru sancţionarea abaterilor dela regulile de desfășurare a activităţii în Delta Dunării. Dintre atribuţiile AdministraţieiRezervaţiei Biosferei Delta Dunării putem aminti de gestionarea, evaluarea, stabilirea şiaplicarea măsurilor de conservare şi refacere a ecosistemelor deltaice, autorizarea activităţilorcu impact asupra mediului, de informare şi educare ca şi atribuirea de norme şireglementări pertinente.Administrația Națională de MeteorologieObiectul principal de activitate al Administrației Naționale de Meteorologie îl constituie activitateade meteorologie și climatologie necesară dezvoltării social-economice a României și integrareaacestei activități în sistemul de convenții și relații internaționale, în care scop:‣ efectuează observații și măsurători asupra stării și evoluției vremii;‣ asigură și controlează circulația internă de date și informații meteorologice;‣ elaborează metodologii de măsurare și prelucrare a datelor și realizează produse meteorologice;129

‣ elaborează diagnoze, prognoze și avertizări meteorologice;‣ realizează studii de cercetări în domeniile meteorologiei;‣ expertizează, validează și stochează date și informații specifice Fondului național de datemeteorologice, în vederea ținerii la zi și constituirii băncilor de date tematice la nivelnațional;‣ elaborează studii și scenarii de evoluție a climei;‣ asigură schimbul de date și de informații meteorologice în flux rapid;‣ realizează schimbul internațional de date în domeniul meteorologiei;‣ elaborează componentele de climatologie din studiile de impact și de bilanț de mediu;‣ organizează și coordonează sistemul național de formare și pregătire profesională în domeniulmeteorologiei, climatologiei și fizicii atmosferei.O componentă importantă a activității de meteorologie o constituie prelevarea și transmiterea datelorde observații din rețeaua de stații de suprafață, radar și aerologice. Prin natura sa, meteorologiaimpune o strânsă colaborare internațională, România fiind membru fondator al OrganizațieiMeteorologice Mondiale (OMM). Pe lângă schimbul extern de date, Administrația Națională deMeteorologie participă la acțiuni internaționale din cadrul programelor OMM, fie legate de proiecteștiințifice finanțate de Comunitatea Europeana (CE) sau colaborări bilaterale și multilaterale.Administraţia Naţională ,,Apele Române”Administraţia Naţională ,,Apele Române” are în structura sa 11 Administrații Bazinale de Apă,organizate pe bazine hidrografice, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor şiExploatarea Complexă Stânca Costeşti.Administrația Națională ”Apele Române” este o instituție publică de interes național cu personalitatejuridică, finanţată din venituri proprii, aflată în coordonarea autorității publice centrale dindomeniul apelor, respectiv Ministerul Mediului și Pădurilor. Administrația Națională ”ApeleRomâne” administrează bunurile din domeniul public al statului de natura celor prevăzute de art.136 alin. 3 din Constituția României, republicată, bunurile proprietate publică prevăzute deLegea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările șicompletările ulterioare, precum și patrimoniul propriu.Administraţia Naţională "Apele Române" administrează apele din domeniul public al statului şiinfrastructura Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor formată din lacuri de acumulare,diguri de apărare împotriva inundaţiilor, canale, derivaţii interbazinale, prize de apă şi alte lucrărispecifice, precum şi infrastructura sistemelor naţionale de veghe hidrologică, hidrogeologică şide monitorizare a calităţii resurselor de apă aflate în patrimoniul său, în scopul cunoaşterii şi agestionării unitare pe ansamblul ţării, a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane.Regia Naţională a Pădurilor - RomsilvaRegia Naţională a Pădurilor - Romsilva este persoană juridică şi funcţionează pe bază de gestiuneeconomică şi autonomie financiară, exercitând şi atribuţii de serviciu public cu specific silvicşi de autoritate hipică naţională, în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare şifuncţionare aprobat prin Hotărâre de Guvern. Temeiul legal specific în baza căruia funcţionează şieste organizată Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva sunt Legea nr. 46/2008 (Codul Silvic) şiHotărârea de Guvern nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.În structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva funcţionează unităţi teritoriale fără personalitatejuridică – direcţii silvice, precum şi Staţiunea de cercetare-dezvoltare pentru creştereaanimalelor de blană - Târgu Mureş şi o unitate cu personalitate juridică - Institutul de Cercetări şiAmenajări Silvice.Structurile organizatorice şi funcţionale ale unităţilor teritoriale se aprobă de Consiliul deadministraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.130

Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva funcţionează sub autoritatea Ministerului Mediului și Pădurilor.Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are ca scop gospodărirea durabilă şi unitară, în conformitatecu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor de regim silvic, a fondului forestierproprietate publică a statului, în vederea creşterii contribuţiei pădurilor la îmbunătățirea condiţiilor demediu şi la asigurarea economiei naţionale cu lemn, cu alte produse ale pădurii şi cu servicii specificesilvice, precum şi coordonarea şi implementarea programului naţional de ameliorare genetică acabalinelor, promovarea pe plan naţional şi internaţional a exemplarelor de cabaline valoroase dinhergheliile Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, prin organizarea de competiţii sportive, târguri şiexpoziţii, precum şi cercetare-dezvoltare pentru creşterea animalelor de blană.Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului (INCDPM)Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului (INCDPM) este uninstitut de cercetare din România, reprezentând o structură de cercetare de referință în domeniulprotecției mediului, coordonată de către Ministerul Mediului și Pădurilor.A fost creat la data de 23 decembrie 2009, prin fuziunea Institutului de Cercetare pentruIngineria Mediului (ICIM) București, Institutului Delta Dunării Tulcea și a Institutului deCercetări Marine „Grigore Antipa” Constanța.Funcționând pe baza Hotărârii de Guvern 1442/18.11.2009, completată de Hotărârile de Guvern506/26.05.2010 și 774/28.07.2010, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru ProtecțiaMediului are avantajul reunirii experienței a trei instituții reprezentative în domeniul protecțieimediului: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului - ICIM București,Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunării" I.N.C.D.D.D. Tulcea și InstitutulNațional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa" INCDM Constanța.Obiectul de activitate al INCDPM cuprinde, în principal, următoarele domenii:‣ efectuarea de cercetări fundamentale și aplicative, dezvoltarea tehnologică, participarea laelaborarea de studii, sinteze și prognoze pentru programe naționale și strategii naționaleîn domeniul protecției mediului, întocmirea referatelor tehnice necesare promovăriiproiectelor finanțate de Fondul pentru mediu, activități de utilitate publică, proiectareatehnologică în domeniul protecției mediului și hidroedilitar, normative tehnice și economicede interes public și național care privesc domeniul protecției mediului, coordonareaștiințifică a rețelei naționale de supraveghere a mediului, îndrumarea tehnică șiinstruirea personalului agențiilor teritoriale de protecție a mediului, perfecționarea profesionalăîn domeniul mediului;‣ efectuarea de cercetări fundamentale, aplicative și de dezvoltare tehnologică în domeniulecologiei și protecției mediului marin, oceanografiei, ingineriei marine și costiere, precumși al gestionării resurselor vii din Marea Neagră și din alte zone oceanice, pentru arăspunde cerințelor de interes național și internațional în zona economică exclusivă laMarea Neagră, inclusiv celor impuse de aderarea României la convențiile internaționaledin domeniul său de activitate. Institutul este operatorul tehnic al rețelei naționale demonitoring fizic, chimic și biologic al apelor marine costiere și de supraveghere a eroziuniicostiere, fiind abilitat să propună Ministerului Mediului reglementări în domeniulsău de activitate;‣ efectuarea de cercetări fundamentale și aplicative în domeniul ecologiei și protecțieimediului, având ca scop fundamentarea managementului în Rezervația Biosferei "DeltaDunării" și în alte zone umede de interes național și internațional pentru conservarea biodiversitățiiși pentru dezvoltare durabilă.131

Anexa 2Instituţii internaţionale şi europene cu atribuţii în domeniulprotecţiei mediuluiProtejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii generaţiilor prezente şi viitoare. Provocareaactuală este reprezentată de combinarea protecţiei mediului cu creşterea economică continuăîntr-o manieră care să fie sustenabilă.În domeniul protecţiei mediului există un număr mare de organizaţii care asigură conservarea,analiza şi monitorizarea mediului în diferite modalităţi. Aceste organizaţii de mediu pot fi globale,regionale, naţionale sau locale. Organismele internaţionale şi europene cu atribuţii în domeniulprotecţiei mediului sunt următoarele:Organizaţia Naţiunilor Unite - ONUONU a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945 când un număr de 51 de ţări s-au angajat să menţinăpacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă. Astăzi, aproape toate naţiunile lumiisunt membre ONU: în total 192 de state.ONU oferă mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi pentru formularea de politiciîn chestiuni care ne afectează pe toţi. În cadrul organizaţiei, toate statele membre – mari saumici, bogate sau sărace, cu vederi politice şi sisteme sociale diferite – au un cuvânt de spus şidrept de vot egal.Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)Principalul organism al ONU, UNEP, creat în vederea protecţiei mediului, a fost înfiinţat imediatdupă Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Uman, desfăşurată la Stockholm în anul 1972 şiare mandatul de a coordona la nivel mondial integrarea politicilor de protecţie a mediului încelelalte sectoare în vederea asigurării unei dezvoltări durabile.Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor Unite (CSD)CSD a fost creată în anul 1993, ca urmare a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şiDezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992. CSD este format din reprezentanţi ai 53 destate aleşi odată la 3 ani. CSD are sesiuni anuale axate pe diverse tematici ale dezvoltăriidurabile, pilonul cel mai important al dezvoltării durabile fiind protecţia mediului.Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare este o reţea de dezvoltare globală a ONU, carepledează pentru dezvoltare şi conectează statele prin accesul la cunoştinţe, experienţe şi resursemenite să ofere oamenilor o viaţă mai bună. Liderii lumii s-au angajat să îndeplinească Obiectivelede Dezvoltare ale Mileniului până în 2015, inclusiv obiectivul fundamental de a reduce cujumătate sărăcia extremă. Prin intermediul reţelei sale internaţionale, PNUD coordoneazăeforturile globale şi naţionale pentru realizarea acestui scop.Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE)Activităţile desfăşurate de UNECE în domeniu au ca obiectiv protecţia mediului şi a sănătăţiiumane şi promovarea dezvoltării durabile în ţările membre, conform principiilor Agendei 21.Scopul este acela de a reduce poluarea pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului şipentru a evita astfel compromiterea stării factorilor de mediu pentru generaţiile viitoare.Uniunea EuropeanăUniunea Europeană, parteneriat economic şi politic unic, este rezultatul unui proces de cooperareşi integrare care a început în anul 1951 între şase state europene (Belgia, Germania, Franţa,Italia, Luxemburg şi Olanda). După cinci valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda şi RegatulUnit; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru,132

Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria; 2007: Româniaşi Bulgaria), Uniunea Europeană are astăzi 27 state membre.Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoareleacestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea.Comisia Europeană - Direcţia Generală MediuDirecţia Generală Mediu este una din cele 40 de direcţii generale şi servicii care formeazăComisia Europeană. Cunoscută ca DG Mediu, obiectivul general al Direcţiei este să protejeze, săconserve şi să îmbunătăţească mediul pentru generaţiile actuale şi cele viitoare. Pentru a reuşiacest lucru propune politici care să asigure un grad înalt de protecţie a mediului în UniuneaEuropeană şi care să asigure calitatea vieţii cetăţenilor UE. Cele patru priorităţi ale DG pentruperioada 2002-2012 sunt schimbările climatice, natură şi biodiversitate, mediu, sănătate şicalitatea vieţii, resursele naturale şi deşeurile.Consiliul de Mediu al Uniunii EuropeneConsiliul de Mediu al Uniunii Europene este compus din miniştrii mediului care se întâlnesc depatru ori pe an. Deciziile sunt luate prin votul majorităţii calificate în codecizie cu ParlamentulEuropean. În acest domeniu, Comunitatea Europeană are sarcina de a promova creşterea armonioasă,echilibrată şi dezvoltarea durabilă a activităţilor economice care să respecte în specialcerinţa de a asigura un grad înalt de calitate a mediului.Parlamentul European – Comitetul pentru Mediu, Sănătate Publică şi Siguranţa AlimentaţieiÎnfiinţat în 1973, Comitetul pentru Mediu a fost al 12-lea comitet specializat. Ulterior el a crescutîn mărime (de la 36 la 63 de membri) şi influenţă datorită extinderii responsabilităţilor şi creşteriiinteresului publicului. Comitetul este responsabil cu politica de mediu şi măsurile pentruprotecţia mediului, în special vizând:a. poluarea aerului, a solului şi a apei, managementul şi reciclarea deşeurilor, substanţele şipreparatele, nivelul de zgomot, schimbările climatice şi protecţia biodiversităţii,b. dezvoltarea durabilă,c. măsurile regionale şi internaţionale şi acordurile privind protecţia mediului,d. refacerea mediului afectat,e. protecţia civilă,f. Agenţia Europeană de Mediu.Agenţia Europeană de MediuSarcina Agenţiei Europene pentru Mediu (AEM) este de a furniza informaţii actuale, relevante şicorecte despre mediu. AEM sprijină organismele responsabile cu elaborarea şi implementareastrategiei de mediu la nivel european şi naţional, precum şi publicul. Informaţiile AEM permitUE şi statelor membre ale Agenţiei să adopte decizii realiste în vederea îmbunătăţirii mediului,integrării aspectelor de mediu în strategiile economice şi asigurării dezvoltării durabile. Agenţiapune accent pe susţinerea factorilor decizionali principali la nivel european.133

Anexa 3Indicatori de mediuConform Declaraţiei din „Agenda 21” a Conferinţei Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea(Rio de Janeiro, 1992), ,,este necesar să fie elaboraţi indicatori ai dezvoltării durabilepentru a asigura baze solide în luarea deciziilor la toate nivelurile şi a contribui la autoreglareadurabilităţii sistemelor integrate dezvoltare-mediu”.Indicatorii care compun sistemul specific mediului sunt grupaţi în mai multe categorii,importantă fiind alegerea celor specifici activităţii de analiză concretă.Sintetic, clasificarea multitudinii indicatorilor de mediu se bazează pe utilizarea unor grupe decriterii, după cum urmează:A) Criterii generalea) Modul de exprimare a indicatorilor:‣ Indicatori absoluţi (consumul de resurse/energie, exprimat în kWh, volumul de apă uzatăevacuată, exprimat în m 3 , cantitatea de emisii poluante (exprimată în kg sau tone);‣ Indicatori relativi (emisia specifică, exprimată în kg emisii poluante/unitatea de producţie,concentraţia unui poluant specific în apa de suprafaţă sau în canalizare [mg/l];ponderea, din total, a deşeurilor reciclate, în procente);‣ Indicatori ponderaţi, cum ar fi:- performanţa de mediu a unei organizaţii:PM = a × MPI + β ×OPI + γ × ECIunde: MPI – indicatori ai performanţei managementului;a – factor de ponderare pentru MPI;OPI – indicatori ai performanţei operaţionale;β – factor de ponderare pentru OPI;ECIγ– indicatori ai condiţiilor (stării, calităţii) mediului;– factor de ponderare pentru ECI.- indicele de afinitate cenotică;- indicele de ariditate;- indicele OMS al poluării apei.b) Aspectul exprimat de indicatori:‣ Indicatori fizici (nivelul zgomotului la limita unei incinte – dB, numărul de autovehiculeprevăzute cu catalizatori – bucăţi, cantitatea de materiale utilizate pe unitatea de produs –kg/unitate sau t/unitate, ponderea, din total, a consumului de gaze naturale – %);‣ Indicatori economici (investiţiile pentru instalaţiile de reducere a emisiilor de SO 2 , investiţiaspecifică pentru depoluare la o centrală electrică, cheltuielile pentru protecţia mediului peunitatea de produs, ponderea, din total, a cheltuielilor pentru protecţia mediului).c) Sfera sau nivelul de referinţă al indicatorilor:‣ Indicatori la nivel de proces (PEI – abreviere după denumirea în limba engleză), cum arfi: consumul lunar de apă de răcire la o centrală termoelectrică cu grupuri de condensaţie,cu circuit hidrotehnic deschis (kg);‣ Indicatori la nivel de sit/amplasament/unitate (UEI), de exemplu volumul de ape uzateevacuate, însumate de la toate procesele tehnologice de pe amplasament, de unde acestearezultă (m 3 );‣ Indicatori la nivel de organizaţie (OEI): consumul total de combustibil (GJ/an);‣ Indicatori la nivel local (lei), dintre care amintim: cantitatea totală de deşeuri urbane generate(t/an), consumul total de energie electrică pentru scopuri industriale (MWh),traficul autovehiculelor particulare (nr. vehicule x km/locuitor);134

‣ Indicatori la nivel sectorial (SEI): consumul de apă în sectorul agricol (m 3 /an);‣ Indicatori la nivel naţional (NEI): taxele ecologice asupra carburanţilor (lei/l), pondereabenzinei fără Pb din totalul benzinei pe piaţă (%);‣ Indicatori la nivel regional (REI): transportul transfrontalier de deşeuri periculoase peteritoriul Europei (mii t/an);‣ Indicatori la nivel global (GEI): consumul global de petrol, consumul global de apăpotabilă per locuitor etc.B) Criterii la nivelul organizaţieia) Domeniul de aplicare:‣ Indicatori fizici (consumul de apă pentru scopuri tehnologice);‣ Indicatori ai afacerii (cheltuielile cu utilităţile – apă, gaze naturale, energie electrică,energie termică, câştiguri din vânzarea deşeurilor);‣ Indicatori ai managementului (certificări ISO 14001 sau înregistrările EMAS, neconformităţiînregistrate în urma efectuării auditurilor de mediu);‣ Indicatori de impact (emisiile de gaze cu efect de seră – t/an);‣ Indicatori specifici (căldura reziduală evacuată din centrale termoelectrice (CTE) larâuri/lacuri – MJ/an).b) Aria performanţei de mediu măsurată:‣ Indicatori ai politicii de mediu (reducerea consumului anual de energie electricăcomparativ cu un an de referinţă – %);‣ Indicatori ai sistemului de management de mediu (măsoară conformarea organizaţiei cu prevederilelegislaţiei de mediu, de exemplu conformarea cu legislaţia de mediu aplicabilă - %);‣ Indicatori relativi ai proceselor, produselor şi serviciilor (consumul specific de energie);‣ Indicatori agregaţi (anual) din analiza ecobalanţei (cantitatea totală de deşeuri – kg);‣ Indicatori ai stării mediului: ponderea, din total naţional, a impactului asupra mediuluiprodus de fluxurile de materiale ale organizaţiei - %;c) Cerinţa părţilor interesate:‣ indicatori ceruţi (cantităţile de deşeuri produse, reciclate, stocate, valorificate, eliminate –t/an);‣ Indicatori necesari (consumul de materii prime, exprimat în valoare absolută (kg) şi învaloare relativă (kg/P);‣ Indicatori doriţi (ponderea, din total, a amplasamentelor pentru care s-au realizat rapoartede mediu).d) Tipologia răspunsului la întrebări:‣ Indicatori descriptivi (tip A): emisiile de SO 2 , NO * , CO 2 , pulberi evacuate în atmosferă(t/an);‣ Indicatori ai performanţei (tip B): proporţia, din total, a deşeurilor valorificate;‣ Indicatori ai eficienţei (tip C) - emisiile specifice la autovehicule‣ Indicatori ai bunăstării totale (tip D) - durata de viaţă a rezervelor de combustibil fosil (ani).e) Performanţa de mediu a organizaţiei, în viziunea germană.f) Performanţa de mediu a organizaţiei, în viziunea standardului ISO 14031:1999‣ Indicatori ai performanţei managementului – MPI (abreviere după termenii din limbaengleză), care pot fi divizaţi în:- indicatori ai implementării politicilor şi programelor;- indicatori ai conformării;- indicatori ai performanţei financiare;- indicatori ai relaţiilor cu comunitatea.‣ Indicatori ai performanţei operaţionale – OPI (abreviere după termenii din limba engleză):- indicatori ai materialelor;135

- indicatori ai energiei;- indicatori ai serviciilor care sprijină activităţile organizaţiei;- indicatori ai utilităţilor fizice şi echipamentelor;- indicatori ai furnizării şi livrării;- indicatori ai produselor;- indicatori ai serviciilor furnizate de organizaţie;- indicatori ai deşeurilor;- indicatori ai emisiilor.‣ Indicatori ai condiţiilor (stării, calităţii) mediului – ECI (abreviere după termenii din engleză):- indicatori ai aerului;- indicatori ai apei;- indicatori ai solului;- indicatori ai florei;- indicatori ai faunei;- indicatori ai fiinţelor umane;- indicatori ai esteticii, patrimoniului şi culturii.C) Criterii la nivelul superior organizaţieia) Concepţia modelului PSR (pressure-state-response/presiune-stare-răspuns):‣ Indicatori ai presiunii asupra mediului;‣ Indicatori ai stării (calităţii, condiţiilor) mediului;‣ Indicatori ai răspunsului societăţii.b) Concepţia modelului DfSR (Driving force-State-Response/forţa motrică-stare-răspuns):‣ Indicatori ai forţei motrice;‣ Indicatori ai stării;‣ Indicatori ai răspunsului.c) Interacţiunea cauză-efect:‣ Indicatori sectoriali:- subsistemul tehnic;- subsistemul de impact;- subsistemul economic.‣ Indicatori ai rezultatelor.d) Etapele ciclului de viaţă al unui produs/unei instalaţii:‣ Indicatori ai proiectării (de proiect);‣ Indicatori ai execuţiei (construcţii, montaj);‣ Indicatori ai operării (utilizării);‣ Indicatori ai mentenanţei;‣ Indicatori ai reabilitării (modernizării);‣ Indicatori ai dezafectării.136

Formular nr.Listă de verificare pentru auditul intern de mediuAnexa 4Pagina 1 din...Departament:Domeniul/Procedura ce urmează a fi auditată:DescriereaPersoanădecontactElement/întrebare/document testatRezultat conform/neconformȘef de echipă:Echipa de audit:Conducerea responsabilă:Explicareaneconformitățiiși alte comentariiRaport deneconformitatenr. ...Data:Semnătura auditorului intern de mediu:137

Anexa nr. 5Liniile directoare pentru auditul de mediu - (Nivelul 4 al cadrului standardelor internaționale aleInstituțiilor Supreme de Audit - ISSAI) - anexe traduse pentru uzul intern al CCRISSAI 5110ISSAI 5120ISSAI 5130ISSAI 5140Linii directoare privind efectuarea auditurilor de mediuAuditul de mediu şi Auditul de RegularitateDezvoltarea Durabilă: Rolul Instituţiilor Supreme de AuditMetode de cooperare între SAI-uri în auditul acordurilor internaţionale de mediuISSAI 3000A Auditurile de performanță în cadrul auditurilor de mediu138

I N T O S A IISSAI 5110Linii directoare de efectuare aauditului de mediu139

PrefațăÎn ultimii 20 de ani, sensibilizarea globală cu privire la problemele de mediu a crescut rapid – cuun accent special pus pe subiecte cum ar fi subțierea stratului de ozon, distrugerea pădurilortropicale și încălzirea globală. Acumularea cunoștințelor și a experienței cu privire la problemelede mediu acumulate de-a lungul acestei perioade au dus la regândirea rolului și aresponsabilităților guvernamentale și industriale. Anumite schimbări cruciale care au fost puse înpractică sunt: extinderea reglementărilor de mediu de către state și autoritățile locale;creșterea costurilor de protecție a mediului atât pentru sectoarele privat și public. Resurselecheltuite de către ambele sectoare privind controlul poluării au crescut și atât întreprinderile,cât și organismele guvernamentale sunt în căutarea unor modalități eficiente dea trata aceste probleme.gradul de conștientizare în rândul instituțiilor financiare – naționale și internaționale. Presiuneași controlul au făcut aceste instituții să furnizeze guvernelor și mediilor de afaceri unimpuls pentru a lua în considerare problemele de mediu. urmare a Conferinței Națiunilor Unite pe probleme de mediu din Rio de Janeiro, guverneleși corporațiile din întreaga lume s-au arătat mai preocupate de dezvoltarea durabilă.Creșterea referirilor la organizațiile care afectează mediul și care trebuie făcute responsabile pentruacțiunile lor a dus la cerințe pentru raportarea consecințelor unor astfel de acțiuni. În schimb,așteptările au crescut în așa fel încât declarațiile făcute în aceste rapoarte de mediu au trebuit să fiesupuse unui audit independent. Ca rezultat al implicării SAI-urilor la aceste așteptări, această sarcinăa fost preluată de INTOSAI. Pentru elaborarea răspunsului său la acest subiect, INTOSAI a stabilitun grup de lucru care a fost responsabil de elaborarea materialului supus spre examinare încolaborare cu Tema I: Auditul de mediu abordat la Congresul al XV-lea INCOSAI, Cairo 1995.Acest ghid a fost pregătit ca răspuns la recomandarea 1 a sub-temei IC adoptate de XV INCOSAI:”Grupul de lucru INTOSAI cu privire la auditul de mediu trebuie să dezvolte, utilizând ca bazăStandardele de audit INTOSAI, linii directoare și metodologii pentru: efectuarea auditurilor de mediu, și dezvoltarea criteriilor tehnice de către SAI-uri.”Termenul ”audit de mediu” este o denumire convenită de comun acord, general utilizată pentru adescrie una dintre multitudinile de activități – audituri de management, certificarea produselor,măsurile de control guvernamental și multe alte activități – care au mai puțin sau deloc legăturăcu auditul extern. SAI-urile efectuează deseori activități care, prin definiție, nu se încadrează caaudituri, dar care contribuie la o mai bună guvernare. În acest ghid, termenul de ”audit de mediu”este utilizat doar în contextul unui audit extern și independent.La INCOSAI XV (Cairo), membrii au căzut de acord că auditul de mediu, în principiu, nu estediferit de abordarea auditului așa cum este practicată de SAI-uri, iar acesta poate cuprinde toatetipurile de audit. În acest context, atenția auditului poate fi îndreptată, de exemplu, către situațiaactivelor și pasivelor de mediu, conformitatea cu legislația și acordurile – naționale șiinternaționale – cât și la măsurile instituite de entitatea auditată pentru a promova economicitatea,eficiența și eficacitatea.Scopul acestui ghid este de a furniza SAI-urilor o bază de înțelegere a naturii auditului de mediuașa cum a fost dezvoltat până acum de sfera guvernamentală. Această bază își dorește să dea tonulpentru un punct solid de pornire, din care să se creeze o abordare pentru îndeplinirea responsabilitățilorîn ceea ce privește auditul de mediu, în cadrul jurisdicției și mandatului fiecărui SAI.140

Cele trei secțiuni ale acestui ghid sunt: Considerente ale aplicării auditurilor de mediu asupra Standardelor de audit ale INTOSAI. Oferirea de asistență practică în dezvoltarea metodelor și practicilor pentru efectuareaauditurilor de mediu – în special în auditurile de performanță, bazată pe exemple. Sugestii și abordări pentru stabilirea criteriilor tehnice care să fie utilizate pentru comparareîn cadrul unui audit de mediu.Cuprins1. Aplicarea Standardelor de audit INTOSAIIntroducerePostulate de bazăStandarde generaleStandarde specifice etapei de execuțieStandarde specifice etapei de raportare2. Dezvoltarea metodelor și practicilorIntroducereLuarea în considerare a problemelor de mediu în auditul de regularitate(i) Auditarea monitorizării guvernamentale a conformității cu legislația de mediu(ii) Auditarea performanței programelor guvernamentale de mediu(iii) Auditarea impactului asupra mediului al altor programe de mediu(iv) Auditul sistemelor de management al mediului(v) Evaluarea politicilor și a programelor propuse3. Stabilirea criteriilor tehniceIntroducereCadrul de abordareAuditurile financiareAuditurile de conformitateAuditurile de performanțăMinimizarea riscului SAI-uluiAnexe1. Exemple de Audituri de performanță2. Cadrul pentru stabilirea criteriilor tehnice141

1Aplicarea standardelor de audit INTOSAIIntroducere101. Standardele de audit INTOSAI reflectă un consens al celor mai bune practici din cadrulSAI-urilor. Ca atare, este clar că standardele codifică practicile profesionale general acceptate înefectuarea unui audit extern independent, care poate cuprinde activitățile de audit cu perspectivăde mediu.102. Conform rezoluțiilor celui de-al al XV-lea INCOSAI, SAI-ul trebuie să țină cont de Standardelede audit INTOSAI – în cea mai mare măsură posibilă – atunci când efectuează etapele deplanificare, execuție și raportare ale unui audit de mediu.103. Pentru a explica cum se pot aplica Standardele de audit INTOSAI auditului de mediu, șipentru a identifica problemele sau riscurile relevante care rezultă din aplicarea lor, ghidulstabilește în această secțiune: un rezumat al cerințelor esențiale al fiecărui postulat și standard de audit; problemele particulare sau riscuri care trebuie abordate; posibile strategii sau răspunsuri la aceste probleme sau riscuri.104. Acest ghid nu constituie un Standard de audit INTOSAI. Așa cum sugerează titlul său,acesta a fost pregătit pentru a furniza o orientare în efectuarea auditurilor activităților de mediu.Postulatele de bazăSAI-ul trebuie să aibă în vedere conformitatea cu standardele de audit INTOSAI sub toateaspectele care sunt definite ca fiind materiale/semnificative.105. Un aspect poate fi considerat semnificativ în cazul în care cunoașterea lui poate să influențezeun beneficiar sau alt utilizator al declarației sau raportului de audit în care acesta esteprezentat. Materialitatea este deseori considerată în termeni de valoare, dar natura inerentă saucaracteristicile unui element sau grup de elemente pot conduce la aspecte semnificative. Deexemplu, conformitatea cu acordurile naționale și internaționale, precum și unele aspecte aleauditului de performanță, pot avea o semnificație pentru utilizatori sau beneficiari, care estediferită de materialitatea prin valoare.106. În plus, importanța atribuită mediului și dezvoltării durabile de către națiuni crește semnificativîn timp. Aspecte care nu erau inițial importante, pot deveni semnificative.107. Fiecare SAI trebuie să stabilească o politică care să permită urmărirea acestor postulate șistandarde în momentul realizării auditurilor de mediu, pentru a se asigura că munca efectuată șirezultatele sunt de un nivel ridicat de calitate.SAI-ul trebuie să aplice propriul raționament pentru diversele situații care apar pe parcursulcoordonării auditurilor.108. Termenii mandatului de audit al SAI-ului trec peste convențiile contabile și de audit cu caresunt în conflict. Totuși, SAI-ul trebuie să recunoască natura globală a problemelor de mediu și săcaute să înlăture neconcordanțele în termenii săi proprii, unde acestea pot împiedica adoptareastandardelor dorite.109. Natura auditurilor de mediu poate necesita creșterea cooperării dintre auditori. Trebuie efectuateaudituri paralele, coordonate sau comune pe problemele specifice. Pot apărea situații când142

țara supusă auditului nu este semnatară a acordului internațional în cauză. Deși acest lucru poate fio problemă sensibilă, este recomandat ca SAI-ul să ia în considerare acest fapt în raportul propriu.Odată cu creșterea gradului de conștientizare a opiniei publice, crește în mod evident responsabilitateapublică a persoanelor sau a entităților care gestionează fonduri publice, deci, înaceastă zonă, este o nevoie mai mare de un proces de responsabilizare care să fie pus înpractică și care să opereze eficient.110. Acest postulat privește toate entitățile care au un impact asupra mediului. Acestea pot fiîmpărțite în trei grupuri: Entități ale căror operațiuni afectează direct sau indirect mediul, atât pozitiv cât și negativ– prin reabilitare sau (dimpotrivă) prin poluare sau utilizare; Entitățile care pot elabora și interveni în formularea și reglementarea politicii de mediu –fie la nivel internațional, național sau local; Entitățile care au competențe de monitorizare și verificare a acțiunilor altor entități cuprivire la mediu.111. Aceste impacturi diferite pot complica modalitățile de responsabilizare, iar SAI-urile trebuiesă fie conștiente de necesitatea luării în considerare a impactului global asupra mediului și săabordeze procesul de responsabilizare, dacă este necesar. Fiecare SAI trebuie să aibă în vederecea mai potrivită abordare ținând cont de propriul mandat.Dezvoltarea informației adecvate, controlul, evaluarea și sistemul de raportare din cadrul guvernuluivor facilita procesul de responsabilizare. Managementul este responsabil pentru corectitudineași de caracterul suficient al formei și conținutului rapoartelor financiare sau ale altor informații.112. La cel mai înalt nivel, guvernul este responsabil pentru a determina care informație estenecesară pentru a stabili dacă obiectivele sale de mediu au fost îndeplinite, cum să fie măsurateobiectivele îndeplinite și intervalele la care el dorește să obțină informația.113. Entitatea și managementul ei sunt direct responsabili pentru acuratețea și gradul de suficiențăa informației cu privire la impactul acesteia asupra mediului, cu privire la performanța financiară,activele și pasivele, conformitatea cu legislația sau alte cerințe pentru performanța ei.Această obligație se aplică entităților din toate cele trei grupuri menționate în paragraful 110.114. Situațiile pot apărea în practică acolo unde există o lipsă a legislației necesare pentrudezvăluirea informațiilor de mediu relevante sau unde este o lipsă de informare din diferite altemotive. În astfel de situații, SAI-ul trebuie să raporteze deficiențele și trebuie să aibă în vedereposibilele efecte asupra opiniilor sale de audit.115. SAI-ul poate considera că este necesar să acorde atenție faptului că daunele aduse mediuluisau reabilitarea acestuia pot implica costuri reale pentru organizațiile în cauză. Este probabil caaceastă problemă să ia amploare odată cu dezvoltarea legislației de mediu.116. Când SAI-urile promovează îmbunătățirea legislației sau a altor cerințe, acestea trebuie săîncurajeze entitățile auditate să raporteze într-o manieră imparțială propriile performanțe demediu, chiar dacă conțin încălcări sau lipsuri ale legislației.Autoritățile corespunzătoare vor trebui să asigure promulgarea standardelor de contabilitateacceptabile pentru raportarea financiară și prezentarea de informații relevante pentru nevoileguvernului, iar entitățile auditate vor trebui să elaboreze obiective măsurabile și specifice șiobiective de performanță.143

117. Este necesar un volum mare de muncă înainte ca standarde de contabilitate acceptabile deraportare și prezentarea informațiilor să fie folosite în legătură cu problemele de mediu. Deexemplu, în prezent este posibil să nu poată fi stabilită o valoare a pădurilor seculare sau azonelor de pescuit. De asemenea, obligațiile asociate reparării pagubelor de mediu pot să nu fieușor cuantificabile sau pot să fie dependente de estimări inadecvate sau nerealiste.118. SAI-urile vor trebui să lucreze cu organizațiile care adoptă standarde de contabilitate pentrua ajuta ca acestea să fie elaborate corect, în timp ce entitățile auditate trebuie să fie încurajate săstabilească obiective de mediu clare și măsurabile. În orice caz, un SAI trebuie să evite posibilitateade a avea un conflict de interese ca rezultat al faptului că acesta stabilește standardele șiefectuează audituri conform standardelor.Aplicarea sistematică/consecventă a standardelor de contabilitate ar trebui să conducă laprezentarea corectă a poziției financiare și a rezultatelor operațiunilor.119. Aplicarea sistematică a standardelor de contabilitate și ale declarațiilor cu privire la problemelede mediu, în special când se revizuiesc anumite conturi la anumite perioade, se va facepe seama noilor standarde care vor fi corelate cu cele de mediu. Acesta va fi un proces continuupentru o anumită perioadă de timp, iar SAI-urile trebuie să acorde o atenție specială pentru a prezentao imagine corectă.120. Problemele de audit asociate elementelor din declarațiile financiare care sunt afectate deproblemele de mediu, în special pasivele, provizioanele sau deprecierile activelor, sunt de obiceicomplexe. Costurile de mediu, datoriile (inclusiv datoriile consolidate) și activele trebuie să fieidentificate, evaluate și raportate în conformitate cu practicile de contabilitate general acceptate.Existența unui sistem adecvat de control intern minimizează riscul de apariție a erorilor sau aneregulilor.121. Controlul intern corespunzător este de o importanță crucială în contextul auditului demediu. În primul rând, controlul intern este responsabilitatea entității auditate, deși auditorul trebuiesă trimită propuneri acolo unde controalele au fost găsite necorespunzătoare sau inexistente.Cel mai adesea, acest lucru se aplică mai mult în privința problemelor legate de mediu decât înaltele, astfel încât SAI-ul trebuie să fie pregătit pentru acest fapt.122. Este important de recunoscut că, în scopul de a încuraja entitățile auditate de a institui sistemeeficiente de control intern pentru mediu, SAI-ul trebuie să evite utilizarea constatărilor și aconcluziilor obținute pe parcursul controalelor interne de mediu pentru a pune entitățile într-olumină negativă.Actele normative pot facilita cooperarea entităților auditate în menținerea și furnizarea accesuluila toate datele necesare și elocvente pentru o evaluare cuprinzătoare a activitățilorsupuse auditului.123. Acolo unde este compatibil cu mandatul SAI-ului, poate fi necesar să se revizuiascăprevederile și cerințele care se aplică responsabilităților sale în ceea ce privește păstrarea și obținereaaccesului la date și informații de mediu importante. În caz contrar, SAI-ul trebuie săraporteze faptul și să facă eforturi de remediere a situației.Toate auditurile trebuie să se afle în cadrul mandatului de audit al SAI-ului.124. Aria de cuprindere a auditului guvernamental – auditul de regularitate (financiar și de conformitate)și auditul de performanță – se aplică, de asemenea, auditului de mediu.144

125. Pe perioada unui audit al situațiilor financiare, problemele de mediu pot include următoarele: inițiativa de a preveni, reduce sau remedia pagubele aduse mediului; conservarea resurselor regenerabile sau neregenerabile; consecințele încălcării legilor sau reglementărilor de mediu; consecințele obligațiilor indirecte impuse de stat.126. Auditul de conformitate cu privire la problemele de mediu poate fi legat de furnizarea asigurăriică activitățile guvernamentale sunt efectuate în conformitate cu legile de mediu, standardeleși politicile relevante, atât la nivel național și (acolo unde este cazul) internațional.127. Auditul de performanță al activităților de mediu poate include: asigurarea că indicatorii de performanță privind mediul (care sunt conținuți în rapoartele deaudit ale conturilor publice) reflectă corect performanța entităților auditate; asigurarea că programele guvernamentale sunt efectuate într-o manieră economică, eficientăși eficace.SAI-urile vor trebui să facă eforturi de îmbunătățire a tehnicilor de auditare a validitățiimăsurării performanțelor.128. Auditul de mediu aduce o provocare specială rolului extins al auditorilor și al responsabilitățiilor de a îmbunătăți și dezvolta noi tehnici și metodologii pentru a evalua dacă sunt utilizatede către entitatea auditată măsuri de performanță rezonabile și valabile. Acesta este un bunexemplu în care auditorii ar trebui să folosească ei înșiși tehnicile și metodologiile relevante alealtor discipline.SAI-urile trebuie să evite conflictul de interese dintre auditor și entitatea supusă auditului.129. SAI-ul trebuie să mențină, atât în fapte cât și în impresia pe care o lasă, independența șiobiectivitatea sa în efectuarea și raportarea rezultatelor auditului de mediu.Standarde Generale130. Standardele generale de audit includ standarde care se aplică atât auditorilor, cât și SAI-urilorși cuprind aspecte privitioare la independență, competență și atenția cuvenită.Atât auditorul cât și SAI-ul trebuie să fie independenți.131. Auditorul și SAI-ul trebuie să fie, și trebuie să lase impresia că sunt independenți șiobiectivi în efectuarea auditurilor de mediu. Ei trebuie să fie corecți în evaluările lor și înraportarea rezultatelor de audit.132. Așadar, auditorul și SAI-ul nu ar trebui să fie implicați (de exemplu) în calculele propriuziseale costurilor și beneficiilor de mediu. Ei ar trebui să se limiteze la auditarea calculelor și laraportarea cu privire la corectitudine, sau altfel, a situațiilor financiare ca un întreg.Auditorul și SAI-ul trebuie să aibă competența necesară.133. Cu cât este mai larg mandatul SAI-ului și are prin lege libertate de acțiune, cu atât maicomplexă devine sarcina asigurării calității performanței pe parcursul întregului mandat. Aceastase aplică direct auditului de mediu și de cele mai multe ori poate fi abordată prin utilizareaechipelor sau prin obținerea expertizei necesare de la experții din domeniu.134. SAI-urile, auditorii săi și celelalte persoane care efectuează audituri de mediu vor trebui sădemonstreze cel puțin următoarele nivele de expertiză și de calități:145

cunoașterea corespunzătoare sub toate aspectele a auditului și a capacității de a efectuaaudituri financiare, de conformitate și performanță; cunoașterea corespunzătoare a auditului de mediu dobândită prin experiență teoretică șipractică; o abordare independentă și nepărtinitoare; aptitudini corespunzătoare de relaționare umană și de comunicare.135. Specialiștii pot fi implicați la nivele diferite de elaborare a estimărilor contabile pentru asprijini conducerea, fapt ce poate include următoarele: identificarea situațiilor unde sunt necesare estimări; acumularea datelor necesare pe care să se bazeze estimările; elaborarea ipotezelor cu privire la rezultatele probabile; determinarea valorilor unor estimări (care pot include, de exemplu, determinarea costuriloracțiunilor de remediere planificate) și luarea în considerare a prezentării situațiilor financiare.136. Dacă SAI-ul angajează experți externi, trebuie să se asigure de competența și abilitatea lorpentru sarcinile specifice în care vor fi implicați. SAI-ul rămâne responsabil pentru asigurarea căsunt aplicate standardele de audit. Obținerea consilierii unui expert extern nu scutește SAI-ul deresponsabilitatea opiniilor formulate sau a concluziilor la care a ajuns auditul.137. Deoarece cunoștințele de specialitate în materie de mediu constituie o specialitate nouapărută, implicând persoane cu diverse calificări și cunoștințe educaționale și profesionale, poatefi dificil pentru auditor să obțină o asigurare rezonabilă cu privire la reputația competențelor expertuluiși să accepte că munca expertului este corespunzătoare scopurilor auditului. Așadar,auditorul trebuie să aibă în vedere, cel puțin următoarele: profilul educațional al expertului; perioada de timp cât a profesat expertul; relevanța muncii de expertiză a expertului; acreditarea de către un organism profesional.138. Auditorul va trebui să aplice proceduri corespunzătoare pentru a fi mulțumit că muncaefectuată de către expert este satisfăcătoare pentru scopurile proiectate și pentru a dobândi oînțelegere a următoarelor chestiuni: Natura și scopul raportului expertului; Ipotezele și metodele utilizate; Obiectivitatea expertului și riscul ca acesta să fie părtinitor.Auditorul și SAI-ul trebuie să dea dovadă de prudență și atenția cuvenită în ce privește conformitateacu standardele de audit INTOSAI. Aceștia vor da dovadă de prudență și atențiecuvenită în specificarea, acumularea și evaluarea probelor și în raportarea constatărilor,concluziilor și recomandărilor.139. Acest standard se aplică în egală măsură și auditului de mediu și poate prezenta dificultățiparticulare în stabilirea standardelor pentru probele de audit acceptabile pe care să se bazezeconstatările, concluziile și recomandările.140. Alte standarde generale care sunt aplicabile într-un context de audit de mediu sunturmătoarele:SAI-ul trebuie să adopte politici și proceduri pentru a recruta personal cu calificările necesare.SAI-ul trebuie să adopte politici și proceduri pentru a dezvolta și pregăti angajații propriipentru ca aceștia să efectueze eficient sarcinile și pentru a stabili bazele de promovare a auditorilorsau ale altor categorii de personal.146

SAI-ul trebuie să adopte politici și proceduri pentru pregătirea manualelor sau a altor ghiduriși instrucțiuni cu privire la efectuarea auditurilor.SAI-ul trebuie să adopte politici și proceduri pentru a sprijini aptitudinile și experiențadisponibilă în cadrul acestuia și să identifice acele aptitudini care lipsesc; să furnizeze o bunădistribuire a aptitudinilor pe sarcinile de audit și a unui număr suficient de persoane pentruaudit; să aibă o planificare și supervizare clară pentru a-și îndeplini obiectivele la nivelulcerut de prudență și atenție cuvenită.SAI-ul trebuie să adopte politici și proceduri de revizuire a eficienței și eficacității standardelorși procedurilor interne proprii.Standarde specifice etapei de execuție141. Scopul standardelor de execuție este de a stabili criteriile sau cadrul global având drept țintăetapele organizate și armonioase sau acțiunile pe care auditorii trebuie să le urmeze. Aceste etapeși acțiuni reprezintă reguli ale cercetării pe care auditorul, atunci când caută probe de audit, leimplementează pentru a atinge rezultatele scontate.Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure ca acesta este efectuat laun înalt nivel de calitate și într-o manieră economică, eficientă și eficace și într-o perioadăde timp bine determinată.142. Auditorul trebuie să colecteze informații cu privire la entitatea auditată. Aceasta presupune,acolo unde este posibil, și include informații de mediu relevante, cum ar fi: mandatul legal al entității; abordarea entității cu privire la problemele de mediu, includerea politicilor și obiectivelorproprii și existența unui sistem de management de mediu; legi și reglementări care guvernează responsabilitățile de mediu ale entității sau rolul său îndeterminarea acestora sau a altora. Acest aspect poate include identificarea cerințelorlegale impuse asupra entității – sau asupra acelora care sunt impuse de către alții – cum arfi cerințele de raportare, limitarea emisiilor survenite din activitățile proprii sau responsabilitățilede reparare a pagubelor pe care entitatea le-a cauzat; existența activelor și a pasivelor de mediu și a oricăror schimbări care pot apare pe parcursulperioadei financiare aflată sub revizuire. Exemple de astfel de pasive sunt costuriledezafectării unui amplasament destinat deșeurilor gestionat de o autoritate locală sau dedecontare a unor astfel de costuri pe perioada duratei de viață a amplasamentului.143. Obiectivul și aria de cuprindere a auditului de mediu trebuie clar definite. În completareaaspectelor financiare de conformitate și de performanță care sunt cel mai uzual întâlnite, pot fiașteptări (atât explicite cât și implicite) ale unor prevederi suplimentare cu privire la asigurărilede audit legate de mediu. Pentru moment, se poate aștepta ca SAI-ul să ateste afirmațiile entitățiicu privire la eficiența sistemelor de management de mediu sau ale declarațiilor de mediu.Activitatea personalului de audit de la fiecare nivel și fază a auditului trebuie să fie corectsupervizată pe perioada auditului, iar activitatea documentată trebuie revizuită de către unmembru senior al personalului de audit.144. Nevoile specifice de audit de mediu pot necesita efectuarea de proceduri suplimentare. Pentruasigurarea cerută poate fi recomandabil de a face uz de un specialist din cadrul SAI-ului pentru aefectua o revizuire a planificării și a muncii pe teren din cadrul unei perspective de mediu.Auditorul, în determinarea întinderii și a ariei de aplicabilitate a auditului, trebuie să studiezeși să evalueze încrederea în controlul intern.147

145. Pentru a aborda problemele de mediu într-o manieră structurată, managementul trebuie înmod ideal să schițeze și să documenteze elementele-cheie ale sistemelor de management demediu. Printre alte aspecte, se pot cuprinde următoarele: identificarea legilor aplicabile și ale cerințelor reglementărilor; stabilirea și menținerea politicilor și procedurilor pentru a furniza o asigurare rezonabilă căentitatea este în conformitate cu aceste cerințe; evaluarea și monitorizarea conformității entității cu cerințele externe, politicile șiprocedurile de mediu; specificarea rapoartelor care satisfac cerințele legale, de reglementare sau alte reglementări.146. Auditorul trebuie să studieze și să evalueze măsurile de control intern instituite de managementîn materie de mediu și determinarea nivelului de încredere în acesta. Măsura studiuluidepinde de obiectivele auditului și a gradului de încredere care se dorește.În efectuarea auditurilor trebuie făcut un test cu privire la conformitatea cu legile și reglementările.Pașii de audit și procedurile trebuie să furnizeze o asigurare rezonabilă a detectăriierorilor, neregularităților și ale actelor ilegale care pot avea un efect direct și semnificativasupra situațiilor financiare.147. Obiectivul auditului de conformitate cu privire la legislația de mediu este aserțiuneaconducerii în legătură cu conformitatea cu toate reglementările relevante. Această aserțiunepoate fi dată explicit sau implicit.148. Neconformitatea cu legile și reglementările aplicabile este testată deseori având în vederedouă perspective. Pe de o parte, entitatea poate (de exemplu) să efectueze activități care nu suntîn limitele mandatului său. În timp ce situațiile financiare pot prezenta corect situația afacerilor șirezultatul acestor operațiuni, se poate aștepta ca SAI-ul să raporteze astfel de abateri în intereseleresponsabilității publice.149. Pe de altă parte, poate exista un risc ridicat ca situațiile financiare să conțină erori materiale,cum ar fi omisiunile cu privire la un provizion sau obligație în ideea unor cheltuieli viitoare dereparare a pagubelor produse mediului și/sau pentru amenzi de neconformitate.Trebuie obținute probe competente, relevante și rezonabile pentru a sprijinii raționamentul auditorilorși a concluziilor cu privire la organizarea, programele, activitățile sau funcțiile auditate.150. Denaturările semnificative din situațiile financiare referitoare la mediu sunt mai susceptibilesă reprezinte omisiuni sau subevaluări, decât supraevaluări. Cele mai multe probe legate de acestsubiect și care sunt disponibile auditorului, pot fi mai degrabă persuasive decât conclusive. Probelede audit se obțin ca rezultat ale unor anchete/solicitări de informații, al unor proceduri de audit saual declarațiilor conducerii, decât prin cercetarea soldului conturilor sau al altor clase de tranzacții.151. Probele de audit trebuie să fie concentrate pe subiecte de următoarea natură: Pasive care nu se bazează pe obligațiile contractuale. Estimări contabile care nu au un model stabilit. Legile și reglementările de mediu recente sau în evoluție.152. În completare, acolo unde sunt cuantificate pasivele de mediu, deseori acestea se vor bazape estimări. Acestea vor fi, în consecință, afectate de procedurile pe care auditorul le va aplica înobținerea probelor de audit adecvate. Abordările aplicate trebuie să fie conforme cu cele utilizatecând se auditează alte estimări contabile – inclusiv evaluarea ipotezelor rezonabile, recalculareași evaluarea metodelor utilizate, și revizuirea calificărilor și a experienței persoanei responsabilepentru pregătirea acestor estimări.148

Auditorii trebuie să analizeze situațiile financiare pentru a stabili dacă acestea sunt în conformitatecu standardele de contabile acceptabile de raportare financiară și de prezentare ainformațiilor financiare.153. Având în vedere natura datelor inexacte cu privire la mediu în situațiile financiare, auditorultrebuie să analizeze situațiile financiare dintr-o perspectivă de mediu pentru a identifica zonelecare trebuie monitorizate. O importanță deosebită este posibil să o aibă caracterul adecvat alpoliticilor contabile, existența și prezentarea datoriilor neprevăzute.Standarde specifice etapei de raportare154. Raportul de audit în formă scrisă trebuie să fie transmis conducerii entității auditate la fel cași ordonatorului superior, cu referiri la circumstanțele particulare ale SAI-ului. Depinzând denatura auditului, raportul poate include o opinie cu privire la informația financiară a unor subiectevariate – cum ar fi conformitatea cu mandatul entității auditate, performanța sau (subiectulacestui ghid) activitățile legate de mediu.155. Poate fi necesar acordarea unei atenții speciale formulării din raport cu privire laexhaustivitatea/integralitatea activelor și pasivelor de mediu precum și asupra asigurării de auditîn legătură cu estimările contabile.La finalul fiecărui audit, auditorul trebuie să elaboreze o opinie scrisă sau un raport, pregătindconstatările într-o formă corespunzătoare; conținutul lor trebuie să fie ușor de înțeles șifără neclarități sau ambiguități, să includă doar informații care sunt susținute de probe competenteși relevante de audit, și care să fie independente, obiective, corecte și constructive.Cu privire la auditul de regularitate, auditorul trebuie să pregătească un raport scris, care și elpoate fi parte a raportului asupra situațiilor financiare sau un raport separat, cu privire latestele de conformitate în legătură cu legile și reglementările aplicabile. Raportul trebuie săconțină o declarație de asigurare pozitivă ale acelor elemente testate pentru conformitate șiasigurare negativă ale acelor elemente care sunt netestate.Este de datoria SAI-ului căruia îi aparține auditorul de a decide în final asupra acțiunilorluate în legătură cu practicile de fraudă sau neregulile serioase descoperite de auditor.Cu privire la auditurile de performanță, raportul trebuie să includă toate situațiile semnificativede neconformitate care sunt pertinente pentru obiectivele auditului.2DEZVOLTAREA METODELOR ȘI A PRACTICILORIntroducere201. Un SAI poate efectua auditurile de mediu în cadrul mandatului său pentru a desfășuraaudituri de regularitate (financiare și de conformitate) sau audituri de performanță așa cum suntdefinite de Standardele de audit INTOSAI: Paragrafele 202-208 stabilesc cum pot fi abordate problemele de mediu în cadrul audituluide regularitate, și cum pot fi aplicate standardele de audit și cele profesionale, respectivfinanciar-contabile. Pentru auditurile de performanță, paragrafele 209-266 identifică și discută cinci tipuridiferite de concentrări pe mediu.149

Luarea în considerare a problemelor de mediu în auditul de regularitate202. Guvernele conștientizează din ce în ce mai mult faptul că sumele cheltuite pentru finanțareaprogramelor care decurg din politicile și obligațiile de mediu – cum ar fi costul echipamentelorde reducere a poluării sau costurile de decontaminare a solului – devin tot mai semnificative.Aceste politici pot crea obligații materiale sau cheltuieli suplimentare atunci când costurile suntinfluențate de unele evenimente care pot apare în viitor.Impactul asupra mediu poate influența în mod semnificativ valoarea terenului, a clădirilor, ainstalațiilor și echipamentelor.203. Costurile de mediu, datoriile și impactul de mediu asupra valorii activelor influențează atâtelaborarea cât și auditul situațiilor financiare. Anumite guverne și-au asumat angajamente specificeîn ceea ce privește prezentarea lor. Riscul este ca entitatea auditată să nu facă distincțieîntre costurile de mediu și costurile legate de activitățile sale în curs de desfășurare.204. Auditorul de regularitate va trebui să evalueze exhaustivitatea și exactitatea sumelor raportate.Pentru a face aceasta, auditorul va trebui să înțeleagă problemele de mediu, operațiunile și activitățilecare pot influența poziția financiară a entității auditate, pe termen lung, cât și pe termen scurt.205. Standardele profesionale de audit și de contabilitate, în vigoare la nivel național și internațional,stabilesc principiile de evidențiere a costurilor, activelor și pasivelor în situațiile financiare,principii care se pot aplica pentru tratarea costurilor și pasivelor de mediu. SAI-ul poateaplica aceste standarde în analizarea impactului de mediu asupra costurilor, pasivelor și activelorîn situațiile financiare guvernamentale.206. SAI-ul poate să auditeze estimările întinderii unor astfel de costuri și de pasive. Auditorul: Trebuie să ia în considerare atât costurile reale și potențiale, cât și impactul problemelor demediu; Va trebui să confirme modificări existente sau posibile în ceea ce privește reglementările legaleși alte cerințe, tehnologia care urmează a se aplica precum și costurile estimate prin bugete; Va trebui să ajungă la un raționament cu privire la fiabilitatea ipotezelor utilizate pentrufundamentarea costurilor viitoare, a valorii activelor și pasivelor și exactitatea calculelor.207. SAI-ul poate pune accent pe asigurarea unei dezvăluiri/prezentări complete cu privire latoate ipotezele utilizate.208. Multe dintre valorile plasate asupra impactului de mediu necesită calcule foarte complexe–cum ar fi probabilitatea costurilor viitoare ale decontaminării amplasamentelor nucleare. SAI-ulpoate căuta să se bazeze pe munca unei terțe părți în efectuarea acestor raționamente, caz în careva fi necesar de a avea grijă în mod special de respectarea cerințelor cu privire la calificarea șiindependența experților implicați. (vezi paragrafele 138-140)Auditul performanței și mediul209. Auditul performanței, în contextul auditării performanței efectuării programelor și activitățilorguvernamentale de mediu, acolo unde este cazul, se referă la: economicitatea practicilor administrative; eficiența utilizării resurselor umane, financiare și altele implicate în programe sauactivități, și eficacitatea programelor sau a activităților în atingerea obiectivelor și a impactului dorit.210. Un audit de performanță concentrat pe mediu poate deseori să fie clasificat ca unul dintrecele cinci tipuri specifice:i. audituri guvernamentale de monitorizare a conformității cu legislația de mediu;ii. audituri ale performanței programelor guvernamentale de mediu;iii. audituri ale impactului asupra mediului al altor programe guvernamentale;150

iv. auditul sistemelor de management al mediului, șiv. evaluarea politicilor și a programelor de mediu propuse.211. Dat fiind faptul că SAI-ul se poate afla în imposibilitatea auditării fiecărei entități implicate,va fi necesară proiectarea cu atenție a unei metodologii care să permită să se tragă concluziiacceptabile despre cum o anume funcție sau activitate este implementată la nivel național. Toatetehnicile de audit disponibile cum ar fi interviurile, căutările de documente/dosare etc. pot fi oparte necesară a abordării. Se pot avea în vedere:‣ Vizite pe terenPersonalul poate găsi necesar să viziteze o varietate de agenții naționale, regionale și localeși posibilele organizații non-federale pentru a constata cum au fost cheltuite fondurileguvernamentale; cât de bine funcționează activitățile de reglementare legate de mediu șiunde se pot face îmbunătățiri.Tehnica este în mod deosebit utilă dacă SAI-ul ar nevoie să obțină o înțelegere detaliatăcum o activitate funcționează într-un număr limitat de locații.‣ Chestionarele standardizateUn chestionar care este întocmit cu grijă, testat și aplicat constant poate fi util dacă un largnumăr de entități trebuie contactate.Acolo unde entitățile de la nivelul inferior sunt delegate cu responsabilități de reglementarede mediu, SAI-ul poate elabora un chestionar pentru a constata progresul lor în implementareaactivităților încredințate; problemele care pot fi impedimente în eforturile lor; șiacțiunile recomandate care pot ajuta la îmbunătățirea performanței lor.‣ Eșantionarea statisticăÎn anumite situații, SAI-ul poate considera că trebuie să examineze problemele de mediucu privire la sute sau chiar mii de entități, cum ar fi locațiile de deșeuri toxice, instalațiilede depozitare a produselor chimice, sistemele de furnizare a apei potabile.Informația necesară cu privire la aceste entități poate să nu existe într-o bază de date saualte forme uzuale. În acest caz, una dintre alternativele SAI-ului poate fi colectareainformației dintr-un eșantion statistic valid al entității în cauză și apoi utilizarea informațieipentru a trage concluziile despre caracteristicile întregii populații.# A se vedea exemplul nr.1 #(i) Auditarea monitorizării guvernamentale a conformității cu legislația de mediu212. În multe țări, un departament de mediu (sau alte agenții guvernamentale executive) are responsabilitateaasigurării că legile de mediu sunt corect implementate de către public și/sauentitățile private. Aceste legi pot însărcina departamentul de mediu cu activități, cum ar fi: emiterea autorizațiilor care limitează cantitatea sau concentrația de poluanți evacuați; monitorizarea conformității poluatorilor pe baza unor astfel de autorizații; monitorizarea condițiilor de mediu pentru a identifica alte potențiale încălcări ale reglementărilor; ajutarea în interpretarea reglementărilor și furnizarea de asistență pentru entitățile supusereglementărilor în eforturile lor de a se conforma, și luarea de măsuri corective împotriva celor care încalcă aceste reglementări.213. În anumite cazuri, aceste responsabilități cu privire la reglementările de mediu pot fi delegate decătre guvernul federal (național) către nivelele inferioare de guvernare. În plus, alte tipuri dedepartamente de guvernare executive (cum ar fi transportul sau agricultura) pot să aplice anumite151

esponsabilități cu privire la reglementările de mediu. Deseori, SAI-ul este însărcinat să examinezecât de bine aceste departamente își exercită responsabilitățile lor de mediu.# A se vedea exemplul nr. 2 #214. În mod normal, auditul sistemelor pentru monitorizarea conformității cu legislația de mediuîncepe cu criterii de audit clare și explicite, care sunt deseori conținute în cerințele specificestatutare sau în regulamentele Departamentului de mediu care implementează cerințele legale.SAI-ul dezvoltă apoi o metodologie care evaluează performanța departamentului (sau a altorpărți implicate) cu ajutorul criteriilor stabilite.# A se vedea exemplul nr. 3&4 #215. Datele necesare pentru a susține constatările și concluziile pot fi centralizate și ușoraccesibile. Cel mai des, informația importantă poate fi necesar a fi colectată din diverse locații și(probabil) de la numeroase entități guvernamentale și neguvernamentale.216. Acest din urmă caz este frecvent în țările cu sisteme federale, acolo unde guvernele federalefurnizează fonduri și deleagă responsabilitățile către agențiile guvernamentale statale sau provinciale.Aceste agenții pot fi responsabile pentru eliberarea permiselor de emisii, luarea măsurilorde constrângere atunci când apar încălcări și efectuarea altor sarcini de zi cu zi.217. Indiferent de metoda sau metodele utilizate, SAI-ul poate cu ușurință să obțină aprobareaasupra metodologiei sale de la responsabilii departamentului care va fi auditat și (poate) de laalte entități auditate. Obținerea aprobării poate merita efortul în special în auditurile relativcomplexe care necesită angajarea unor resurse importante. Acordul poate reduce foarte multriscul ca rezultatele auditului să fie criticate ca ”nereprezentative” atunci când sunt prezentate.218. SAI-ul poate să utilizeze informațiile dintr-o bază de date centralizată în evaluarea conformitățiicu cerințele legale sau de reglementare sau pentru a evalua eficiența măsurilor corective.Astfel de date pot fi o sursă de informație primară eficientă pentru constatările auditului –reducând timpul și resursele necesare pentru colectarea și analizarea datelor și reducerea vizitelorpe teren în diverse locații.# A se vedea exemplul nr. 5 #219. Concluziile obținute din informațiile din baza de date depind de calitatea acestor informații.Entitatea auditată are responsabilitatea principală de a asigura punerea în aplicare a sistemelor degestionare a informației pentru colectarea datelor privind funcționarea și performanța acesteia.Se impune ca SAI-urile să conștientizeze faptul că datele privind respectarea reglementărilorspecifice de mediu pot fi eronate, fapt dovedit în multe țări, având în vedere noutatea relativă aeforturilor de reglementare în acest domeniu.220. De exemplu, anumite audituri ale SAI-urilor au detectat deficiențe majore în utilizarea bazelorde date folosite pentru a urmări conformitatea de mediu. De aceea, este esențial să înțeleagă și,dacă este posibil, să stabilească încrederea în baza de date utilizată pentru testarea conformității.Atunci când se bazează pe aceste baze de date, anumite SAI-uri menționează în mod sistematic înrapoartele lor, în ce măsură acuratețea bazei de date a fost verificată de un organism independent.221. Calitatea și exhaustivitatea condițiilor care caracterizează datele de mediu (ex. nivelul depoluare al apelor; tendințele care afectează resursele de pește) pot fi chiar mai problematice decâtdatele cu privire la respectarea reglementărilor de mediu. În timp ce colectarea datelor cu privirela condițiile de mediu reprezintă responsabilitatea entității auditate și nu a SAI-ului, el poate, cutoate acestea, să aibă nevoie de informație pentru a înțelege amploarea problemei și eficacitateamăsurilor luate pentru a o controla.222. Din păcate, în cele mai multe țări, astfel de date sunt de cele mai mute ori incomplete sau decalitate slabă. Oricum, aceste constrângeri nu ar trebui să oprească SAI-ul de a furniza analize șiinformații utile.152

# A se vedea exemplul nr. 6&7 #223. În mod frecvent, absența datelor de mediu de încredere poate, în sine, să devină mesajulprincipal pentru raportul SAI-ului. În astfel de cazuri, SAI-ul poate recomanda ca să fie obținutemai multe date și mai complete, pentru a ajuta responsabilii departamentului de mediu să seasigure că fondurile limitate sunt orientate către cele mai presante probleme.224. Astfel de rapoarte de audit, de exemplu, au recomandat conducerii departamentului demediu (ministerul mediului): să dezvolte mai bine datele cu privire la efectele poluanților asupra sănătății; să efectueze anumiți pași pentru o mai bună gestionare a datelor limitate care suntdisponibile și să dezvolte informațiile tehnice (”indicatorii de mediu”) necesari a fi analizați pentru avedea dacă activitățile sale de reglementare protejează corespunzător mediul.(ii) Auditarea performanței programelor guvernamentale de mediu225. Un guvern poate avea posibilitatea prin statut sau prin alte hotărâri să desfășoare (sau săgăsească alte entități să desfășoare) o gamă de programe sau activități prin care se doreșteatingerea obiectivelor de protecție a mediului.Astfel de programe sau activități: pot fi responsabilitatea unui departament al guvernului cu un interes specific de mediu – unastfel de departament pentru mediu are programe de conservare a suprafețelor cu o importanțăecologică aparte. pot fi în responsabilitatea, de exemplu, a Ministerului agriculturii prin programe de asistențăa fermierilor pentru a adopta practicile care reduc poluările.226. Programele de mediu pot fi de obicei identificate din planurile guvernului și ale rapoarteloranuale. Uneori, un guvern cuprinde programele sale de mediu într-un singur Plan și Raport demediu. Acolo unde astfel de planuri nu există, SAI-ul poate verifica responsabilitatea în domeniuutilizând raportările privind politicile și programele guvernamentale care sunt în vigoare. Pentru aface acest lucru, SAI-urile pot avea în vedere preocupările majore de mediu care afectează propriațară, apoi identificarea și enumerarea programelor stabilite de guvern și care trebuie abordate.227. Un SAI poate găsi util identificarea acordurile internaționale pe probleme de mediu cu careguvernul a fost de acord, și identificarea programelor înființate pentru a le duce la îndeplinire.# A se vedea exemplul nr. 8 #228. Un SAI trebuie să se ocupe de selectarea și definirea ariei de aplicabilitate a unui programguvernamental de mediu, ținând seama de riscurile legate de performanță pe care auditul le vaaborda, importanța lor și posibilitatea auditării lor. Pentru acest scop auditorul va trebui să aibă oînțelegere fermă a obiectivelor programelor și a instrumentelor utilizate pentru a le aborda.229. Un SAI poate opta pentru a-și concentra atenția pe un singur instrument-cheie al politiciisau pe mai multe instrumente diferite. O dificultate concretă a celei din urmă metode este înaprecierea faptului până în ce punct pot fi combinate rezultatele variatelor metode pentru aidentifica impactul total al entității auditate.# A se vedea exemplul nr. 9 #230. Când planifică auditurile, SAI-ul trebuie să aibă în vedere: Riscurile și importanța programelor sau a activității guvernamentale, luarea în calcul aresurselor implicate, importanța abordării problemelor de mediu și amploarea efectelor dorite. Rezultatele generale dorite și atinse ale programelor sau ale activităților.231. Acolo unde sunt implicate resurse puține dar impactul potențial al programelor sau activitățiloreste semnificativ, scopul auditului poate fi mai bine direcționat către eficiența programului sau a153

activității care are mai mult impact asupra economiei practicilor administrative angajate în eficiențautilizării resurselor implicate. SAI-ul poate fi capabil să restrângă aria de cuprindere auditurilor salecătre zone unde sunt probe care indică că țintele planificate nu au fost atinse.# A se vedea exemplul nr. 10 #232. Auditorul va avea nevoie să confirme dispozițiile luate de conducere pentru program, cuscopul de a identifica cine să fie făcut responsabil și de a stabili limitările auditului atunci cândanumite aspecte sunt în afara controlului entității auditate.233. Luarea în considerare a domeniului de aplicare și a metodologiei de audit trebuie îndreptatăcătre disponibilitatea criteriilor de audit, în special acolo unde programul nu este supusreglementărilor statutare. SAI-ul poate identifica căi de comparare ale acordurilor, programelorpentru gestionarea celor mai bune practici sau practicile utilizate pentru programe asemănătoarede mediu, în țări similare sau în altă parte. SAI-ul poate raporta depășirea realizărilor programului– față de țintele propriului program sau ținte comparative stabilite de către experți.234. În selectarea unui audit, SAI-ul trebuie să acorde o atenție deosebită ca date suficiente,relevante și de încredere să fie disponibile. Pentru a ajunge la o concluzie fermă asupra eficiențeiprogramului, SAI-ul poate foarte bine să aibă nevoie de date bune și de calitate din perioadeleanterioare și pe perioade lungi.235. Auditorul trebuie să țină cont de faptul că programele de mediu pot să vizeze obiective care:• luate individual sunt mici, dar cumulate sunt mari;• durează mult timp până au un efect notabil; și• sunt afectate de factori externi semnificativi – cum ar fi, condițiile climaterice și alteactivități care au un impact asupra aceluiași mediu.(iii) Auditul impactului asupra mediului al altor programe guvernamentale236. În completarea programelor al căror scop principal este de a proteja sau îmbunătăți mediul, toateactivitățile afectează mediul în anumite forme, prin utilizarea resurselor sale sau al consecințeloracestora pentru zona în care se efectuează. Activitățile guvernamentale nu sunt exceptate.237. Anumite programe guvernamentale au impacturi semnificative – care pot fi pozitive saunegative, intenționate sau neintenționate. De exemplu, obiectivul primar al construirii unui drumeste de a facilita deplasarea persoanelor sau bunurilor. Dar construirea unui drum are un impactsecundar sau indirect prin utilizarea terenurilor și ale efectelor asupra ecologiei din zonă șipeisaj, dorința de a utiliza drumul are și un efect asupra poluării sonore și a aerului.238. Similar, scopul activităților militare este de a menține capacitatea necesară de a apăra teritoriulnațional și de a contribui la interesele de securitate și de promovare a păcii. Oricum, activitățilemilitare au un impact larg asupra mediului, de la utilizarea unor cantități importante deresurse neregenerabile, la poluarea utilizării sau stocării tehnologiilor militare sau folosirea lor.239. Impacturile activităților asupra mediului pot fi subliniate ca parte a unei game largi aauditului de performanță – asupra economiei, eficienței și eficacității activităților guvernamentale– sau ca un studiu strict definit, axat pe impactul asupra mediului.240. Ca punct de plecare pentru identificarea impacturilor activitățile guvernamentale asupramediului, un SAI poate cu ușurință să se familiarizeze cu orice angajamente pe care le-a făcutguvernul pentru a identifica aceste impacturi pentru sine și luarea acestora în calcul în politicilesale de evaluare. Cea mai bună practică sugerează că organizațiile trebuie să includă preocupărilede mediu în politica obiectivelor strategice, și în aprecierile lor asupra activităților existente.Anumite guverne au adoptat astfel de abordări și astfel au asigurat ca activitățile guvernului săfie supuse acelorași legi și reglementări de mediu ca și activitățile neguvernamentale.154

241. Auditul SAI-ului trebuie să înceapă cu estimarea realizată de guvern (dacă există una), cuprivire la impactul probabil asupra mediului. SAI-ul poate revizui gradul de adecvare: a descrierii programului sau a activității, a mediului său și a condițiilor de bază; al gamei complete a impacturilor cheie identificate; al datelor utilizate pentru a evalua probabilitatea impacturilor și gradul lor; și al oricărei propuneri de măsuri de atenuare a impactului.# A se vedea exemplul nr. 11 #242. SAI-ul poate verifica posibilul impact al activităţii guvernului asupra mediului, domeniulsău de aplicare şi posibile valori care pot fi atribuite costurilor şi beneficiilor corespunzătoare.Discuţiile cu experţi şi studiul literaturii de specialitate pot identifica metodele/metodologiile celmai frecvent utilizate. În cazul în care evaluarea nu este posibilă - cum ar fi estimarea valoriipierderii unui peisaj sau a unei anumite caracteristici a mediului – poate fi utilă identificarea șicăutarea părerilor principalelor părţi interesate, se poate solicita avizul acestora (de exemplu,grupurile de rezidenți din zona afectată de această activitate, grupurile de interes major şi ONGurilede mediu din zonă) şi se poate cere opinia lor precum și a oamenilor de ştiinţă specializaţiîn metodele de evaluare relevante.## A se vedea exemplul nr. 12 ##243. La începutul studiului, SAI va trebui să țină seama de datele disponibile pentru a măsura impactulactivităţii guvernamentale. În cazul în care guvernul a efectuat un studiu al impactului asupramediului, acesta trebuie să stabilească ce date au fost disponibile în momentul în care evaluarea a fostpregătită şi orice planuri pentru colectarea de date suplimentare. Dacă aceste date nu au fost definite,SAI-ul va stabili dacă informaţiile disponibile sunt suficiente, relevante şi de încredere.244. Reglementările privind mediul pot fi aplicate și activităţilor guvernamentale care au un impactsecundar asupra mediului. În acest caz, departamentele sau agenţiile guvernamentale însărcinate cumonitorizarea conformității cu reglementările vor fi în principal responsabile pentru monitorizarea/testareaconformității, şi nu SAI-ul. Cu toate acestea, SAI-ul poate considera că este utilăauditarea conformității reglementărilor în acord cu autoritatea competentă de reglementare.245. În cazul în care reglementările nu se aplică strict la activitatea în cauză, SAI poate lua înconsiderare utilizarea acestora pentru comparaţie, deşi validitatea unei astfel de abordări ar trebuisă fie luată în considerare cu prudenţă.246. Încă de la început, guvernul va identifica măsuri a căror aplicare încearcă să evite sau săreducă impactul asupra mediului. Auditul SAI-ului va determina dacă aceste măsuri: sunt aplicate şi dacă acestea sunt în conformitate cu/îndeplinesc cele mai bune practici saucele mai bune tehnici disponibile, care nu implică costuri excesive; ar avea efectul preventiv intenţionat, și, dacă nu, ce măsuri a luat guvernul în locul acestora.## A se vedea de exemplul nr. 13 ##247. În unele cazuri, contra-măsurile trebuie să fie adecvate pentru a permite prevenirea sau sărăspundă la evenimentele care prezintă riscuri limitate, dar de mare impact, cum ar fi emisiileaccidentale de produse radioactive. Procedurile de urgenţă – în caz de accidente şi incidente –pot fi utilizate rar, dar acestea trebuie să fie operaţionale, în caz de necesitate. În cazul în careastfel de proceduri sunt necesare, verificarea SAI-ului poate lua în considerare:procedurile;instruirea pentru tot personalul implicat;frecvenţa verificării procedurilor de audit;dacă orice acorduri necesare cu terţii (furnizori, serviciile de urgenţă etc.) sunt actualizate.155

248. Dacă se efectuează un studiu strict limitat asupra mediului, SAI trebuie să analizeze cuatenţie modul în care poate furniza o imagine fiabilă a impactului în raport cu costurile şi beneficiileobiectivului principal al programului.(iv) Auditul sistemelor de management al mediului249. Organizațiile introduc sistemele de management de mediu pentru a se asigura că se stabilescsistematic politici de îmbunătăţire continuă a gestionării mediului şi pentru a atinge obiectiveleacestor politici. Au fost puse în aplicare programe voluntare de acreditare la nivel naţional,regional şi internaţional pentru a permite agenţiilor să obţină confirmarea externă a calităţii sistemelorde management al mediului şi recunoaşterea faptului că acestea aplică astfel de sisteme.250. Standardul internaţional pentru sistemele de management de mediu, ISO 14001, defineştecaracteristicile celor mai bune practici, şi anume: Definirea unei politici de mediu. Planificarea - ţinând seama de aspectele de mediu şi cerinţele legale şi de altă natură, definireade obiective şi ţinte şi introducerea unor programe de management de mediu. Punerea în aplicare şi executarea – definirea structurilor şi a responsabilităţilor, formareaprofesională/instruirea personalului şi comunicarea cerinţelor principale, documentarea sistemelorde management de mediu, aplicarea sistemelor şi pregătirea planurilor de urgenţă. Verificarea şi adoptarea măsurilor corective – monitorizare şi măsurare, identificarea cazurilorde neconformitate şi luarea de măsuri; auditul sistemului de management de mediu. Revizuirea gestionării tuturor aspectelor sistemului.251. În Europa, este de aşteptat ca ISO 14001 să devină o cale acceptată pentru realizareaacreditării în conformitate cu Schema comunitară de management de mediu și audit a UniuniiEuropene (EMAS). Standardele Internaţionale ISO 14010-14012 au fost stabilite pentru cei careîncearcă să acţioneze în calitate de garant.252. Programele de acreditare, în general, au fost definite pentru organizaţii comerciale şi industriale.Cu toate acestea, sistemele de management implicate se pot aplica, de asemenea, pentruautorităţile publice.253. La al XV-lea Congres INCOSAI, s-a convenit că este nepotrivit ca SAI-ul să încerce sădevină un auditor acreditat în cadrul acestor programe voluntare. Cu toate acestea, în cazul încare SAI-ul are un mandat suficient de cuprinzător privind auditul performanţei, acesta ar putealua în considerare auditarea sistemelor guvernamentale de management de mediu.254. În cazul în care intenţionează să efectueze un audit al sistemelor de management de mediu,SAI-ul trebuie să identifice politicile guvernamentale existente, înainte de a stabili dacă acesteaau fost instituite. În unele ţări, introducerea unor sisteme de management de mediu în cadrulatribuțiilor guvernamentale este obligatorie prin lege. În asemenea cazuri, poate fi deja în vigoareun mecanism guvernamental pentru oferirea asigurării conformității cu prevederile legale şi SAItrebuie să ia aceasta în considerare atunci când își planifică auditurile.## A se vedea Exemplul nr. 14 ##255. În ţările în care nu există prevederi referitoare la introducerea unor sisteme guvernamentalede management de mediu, SAI poate avea în vedere desfășurarea de activități fie în colaborarecu legislativul, fie în mod independent pentru a: stabili până la ce etapă au fost introduse sistemele; identifica modelele cele mai potrivite/adecvate pentru aceste sisteme; evalua beneficiile potenţiale ale aplicării acestor sisteme.## A se vedea exemplele 15 & 16 ##156

256. SAI-ul poate decide auditarea tuturor sistemelor de management de mediu ce aparțin de serviciiguvernamentale separate. În caz contrar, auditul poate acoperi unul sau mai multe elementedistribuite pe o gamă de departamente, agenţii sau organisme a căror verificare întră în atribuțiileSAI-ului. Această ultimă abordare poate fi utilă atunci când SAI-ul tratează probleme de scară relativmică, dar care ar putea conduce la îmbunătăţiri semnificative în atribuțiile guvernamentale. Auditulpoate identifica diferite procedee din care se pot desprinde recomandări practice.257. Un element important care trebuie luat în considerare atunci când SAI-ul va determina domeniulde aplicare al auditului său, este amploarea impactului potenţial căruia sistemele de management demediu vor trebui să le facă față. Unele departamente guvernamentale pot fi în mare măsurăadministrative şi principalele lor efecte pot fi limitate la utilizarea redusă a resurselor naturale, cum arfi energie şi apă, hârtie şi alte bunuri consumabile, transport; şi la reciclarea şi eliminarea de deşeuriprovenind de la birou. Alte departamente sau agenţii guvernamentale pot, totuşi, întreprinde proceseindustriale care au un impact semnificativ asupra mediului prin poluarea generată.## A se vedea de exemplul nr.17 ##258. Bunele practici referitoare la sistemele de management de mediu cer organizaţiilor săstabilească obiective pentru îmbunătăţirea continuă a performanței şi să monitorizeze rezultatele.Sistemele în sine nu determină care sunt standardele de performanță adecvate, nici nu necesităîntotdeauna o auditare completă şi rapoarte cu privire la performanță. Aceste aspecte intră încompetența conducerii organizaţiilor.259. Un SAI poate hotărî auditarea și întocmirea unui raport privind îndeplinirea obiectivelor deperformanță stabilite de guvern. Pentru efectuarea unui asemenea audit, SAI-ul va compara concordanţaobiectivelor guvernului cu practicile aplicate în alte părţi şi cu angajamentele guvernuluiasumate în cadrul acordurilor internaţionale.## A se vedea Exemplul nr. 18 ##260. SAI-ul va determina, de asemenea, dacă monitorizarea de către departamentele de managementde mediu şi rapoartele privind managementul de mediu, le face pe acestea suficient deresponsabile în faţa legislativului şi publicului pentru îndeplinirea obiectivelor de performanţăcheie. SAI-ul poate efectua un audit pentru a determina nivelul de performanţă şi motivele pentrucare obiectivele nu sunt îndeplinite.(v) Evaluarea politicilor şi a programelor propuse261. Potrivit studiului efectuat asupra SAI-urilor de către Curtea de Conturi din Olanda în 1995, aufost realizate doar câteva evaluări ale politicilor şi programelor de mediu propuse. În următorul săuraport, prezentat la al XV-lea INCOSAI, Curtea de Conturi a declarat că SAI-urile, în general, suntreticente în a extinde rolul lor în acest domeniu. Această ezitare este de înţeles, deoarece în astfel desituaţii – în cazul în care criteriile de audit în sine (de exemplu, cerinţele legale în materie de mediu)ar putea fi supuse evaluării – SAI-urile ar putea fi expuse la riscuri în cazul în care concluziile lor nusunt considerate ca fiind bazate pe fapte sau dacă acestea par să reflecte o ideologie anume.262. Cu toate acestea, este posibil ca în anumite circumstanţe SAI-urile să fie solicitate pentru afurniza legislativului informaţii referitoare la politicile şi programele propuse. De exemplu,atunci când legislativul își reorientează atenţia de la întrebarea: "Programul funcționează înconformitate cu cerinţele legale?" spre o întrebare fundamentală: "Cerinţele legale care stau labază trebuie să fie modificate pentru a face programul mai eficient sau a-l îmbunătăţi în altemoduri?” În aceste condiţii, SAI-ul poate fi obligat să analizeze alte propuneri.## A se vedea exemplele 19 & 20 ##263. O astfel de misiune, este însoțită de asemenea, atât de provocări cât și de riscuri. Mai precis,analiza politicii sau programelor propuse necesită uneori competenţe diferite de cele asociate de157

obicei cu disciplina auditului. De exemplu, evaluarea costurilor şi beneficiilor reglementărilorprivind mediului propuse necesită adesea expertiza unui economist. În astfel de circumstanţe,SAI-ul poate să recruteze experți în domeniul în cauză sau va fi, probabil, mult mai profitabil săutilizeze serviciile unui consultant extern.264. O a treia opţiune ar fi constituirea unui grup de experţi. Asemenea grupuri, care ar puteainclude experţi provenind din industrie, administrație şi organizaţiile de mediu au fost utilizatede anumite SAI-uri pentru a contribui la identificarea priorităţilor pentru auditul de mediu,pentru a dezvolta abordări de audit pentru anumite probleme şi pentru a colecta informații.265 Chiar şi cu aceste abilități suplimentare, natura unor asemenea analize este însoţită de riscurisuplimentare pentru SAI, în special dacă acestea sunt considerate părtinitoare în cadruldezbaterilor asupra chestiunilor legate de politică. SAI-ul poate lua în considerare următoareleopţiuni pentru minimizarea acestor riscuri, dacă acesta este solicitat să furnizeze informaţiireferitoare la orientări alternative/diferite ale politicii privind: Furnizarea de informaţii faptice în loc de raționamenteFurnizarea de informaţii concrete şi analitice privind impactul politicilor alternative este maiapropiată de rolul tradițional al SAI-ului, decât a recomanda alternative specifice de acțiune. Obţinerea unui consens în rândul experţilorUn consens al opiniilor experţilor asupra unei propuneri controversate sau complexe poate oferiun important suport pentru concluziile şi recomandările unui SAI. Evaluări şi comentarii cu privire la analiza altor organizațiiEste adesea riscant pentru SAI să evalueze diferitele politici alternative propuse în cazul în careanaliza sa implică ipoteze speculative cu privire la aspecte cum ar fi ratele viitoare de creştereeconomică sau cu privire la factori tehnici, cum ar fi modul în care ecosistemele răspund la diferiteconstrângeri ale poluării. Cu toate acestea, alte organizaţii realizează adesea astfel de teste/analize şiprezintă, în general, atât metodologiile şi ipotezele care stau la baza constatărilor şi concluziilor lor,precum și rezultatele obținute. SAI-ul poate considera că este mai util să evalueze ipotezele,rezultatele şi concluziile acestor studii, decât să aibă în vedere apărarea propriilor ipoteze (şi eventualexpuse la criticile potrivit cărora ipotezele sale au fost subiective/părtinitoare). Declinul/refuzul cereriiÎn circumstanţe neobişnuite, SAI poate refuza solicitarea dacă riscul este considerat inacceptabil.Cu toate acestea, în practică, SAI va găsi de obicei, modalităţi de a satisface nevoia de informaţiicel puţin parţial, fără riscuri nejustificate.3DEFINIREA CRITERIILOR TEHNICEIntroducere301. O problemă majoră cu care se confruntă SAI-urile când realizează audituri de mediu, este aceeade a defini criteriile tehnice în funcție de care să fie evaluate situaţiile prezentate de entităţile auditatesau performanța. SAI este expusă unui risc considerabil în cazul în care utilizează criterii greşite sauconsiderate subiective. Este, prin urmare, necesar să se obțină asigurarea că aceste criterii alese vor figeneral acceptate ca fiind relevante, complete şi uşor de înţeles.302. Această secţiune stabilește câțiva dintre factorii pe care SAI-urile trebuie să îi ia înconsiderare atunci când se stabilesc criteriile tehnice pentru un audit de mediu. Această secţiunesugerează potențialele surse de criterii pentru fiecare tip de audit şi modul în care SAI-urile potsă reducă la minimum riscurile de a adopta criterii greşite.158

Abordarea-cadru303. În conformitate cu Abordarea - cadru adoptată cu ocazia celui de-al XV – lea INCOSAIpentru a defini un "audit de mediu", un cadru este considerat cel mai bun mod de a ghida un SAIîn stabilirea criteriilor tehnice necesare pentru realizarea unui audit de mediu. Elementeleesenţiale ale cadrului sunt rezumate în Anexa 2.304. Definirea cadrului se bazează pe două axe: tipul de audit care trebuie efectuat. scopul/obiectivele şi sursele de criterii.305. Tipurile de audit sunt (deja identificate):♦ Audit de Regularitate, cuprinzând:• Audit Financiar; şi• Audit de Conformitate.♦ Auditul performanţei.306. Scopul/obiectivele şi sursele de criterii sunt determinate de tipul de audit şi, prin urmare, deobiectivul în sens larg de audit. În măsura în care surse de criterii sunt disponibile, acestea artrebui utilizate de preferinţă ca surse neautorizate.307. Deşi sunt recunoscute diferite tipuri de audit, acestea nu trebuie neapărat să fie realizate separat.Auditul de conformitate, în special, ar putea face parte dintr-un audit financiar, sau dintr-unaudit al performanței.308. Sursele de criterii sunt de două tipuri (pot proveni din două tipuri de surse):Autorizate ceea ce conferă auditorului certitudinea acceptabilității criteriilor ca bază deîncredere pentru un audit.Neautorizate ceea ce sporeşte pentru auditor riscurile legate de acceptabilitatea criteriilor cabază fiabilă pentru un audit (a se vedea punctele 325-329).309. Un audit financiar sau un audit al performanţei poate fi nevoit să se bazeze pe criterii atâtdin surse autorizate cât și din surse neautorizate. Cu toate acestea, un audit de conformitate nu artrebui să se bazeze pe criterii care provin dintr-o sursă neautorizată, sub pretextul că organismulauditat nu este obligat să se conformeze.Audituri FinanciareScopul criteriilor310. Scopul criteriilor aplicate aspectelor privind mediul din cadrul unui audit financiar este de apermite auditorului să stabilească dacă entitatea auditată a stabilit, evaluat şi raportat în modcorespunzător costurile, activele şi pasivele legate de mediu (inclusiv datorii contingente).Surse autorizate de criterii311. O sursă autorizată de criterii este o sursă, care se încadrează în categoria "practicilorcontabile general acceptate" (sau termenul echivalent) în jurisdicţia în care este înaintat raportulorganismului.312. Aceste surse ar putea include: standardele obligatorii emise de un organism autorizat să stabilească standarde.standardele emise de un alt organism recunoscut.standardele internaţionale emise de către un organism recunoscut.159

Surse neautorizate de criterii313. Sub rezerva unei evaluări a riscurilor, o sursă neautorizată de criterii ar putea fi reprezentatăde orice sursă pe care auditorul o consideră adecvată pentru acest scop.314. O astfel de sursă ar putea include: orientările emise de către un organism profesional relevant. literatura academică.Audituri de conformitateScopul criteriilor315. Scopul criteriilor aplicate în cadrul auditurilor de conformitate şi de mediu, este acela de apermite auditorului să stabilească dacă entitatea desfăşoară o activitate de mediu în conformitatecu toate obligaţiile aplicabile.Surse autorizate de criterii316. Noţiunea de "obligaţie" este utilizată aici în sensul obişnuit, şi anume în sensul de ceva cucare entitatea auditată trebuie să se conformeze, ca fiind ceva ce entitatea auditată trebuie sărespecte. Aceasta poate fi o obligaţie juridică directă sau o obligaţie care rezultă din obligaţia dea se conforma cu politica unei autorități executive superioare.317. Sursele autorizate, prin urmare, ar putea include: legislaţiile naţionale – acte ale legislativului, legi adoptate de legislativ şi orice regulamente,norme, decrete etc. concepute în temeiul unui act, unei reglementări cu putere de lege. legi supranaţionale – cum ar fi legislaţia adoptată de organele de conducere ale UE acorduri internaţionale – cum ar fi tratate cu alte jurisdicţii şi convenţii ale ONU standardele aplicabile (inclusiv tehnici, proceduri şi criterii de calitate) contracte orientări/directive politice.Auditul performanţeiScopul criteriilor318. Scopul criteriilor aplicate pentru un audit al performanţei aspectelor privind mediul este dea permite auditorului de a forma o opinie asupra uneia sau ambelor aspecte de mai jos: valabilitatea indicatorilor de performanţă utilizaţi de către entitate în prezentarea publică aactivităţilor sale de gestionare a aspectelor legate de mediu. în cazul în care agenţia a desfăşurat activitatea de mediu într-un mod eficace, eficient şi economic,în conformitate cu politica guvernamentală aplicabilă şi orice alţi factori care afectează desfăşurarea activităţii dincolo de controlul entității(activitate în care entitatea nu poate avea vreun control).Surse autorizate de criterii319. În ceea ce rămâne încă un domeniu de management şi audit în curs de dezvoltare, surseleautorizate de criterii pot fi puţine sau inexistente. Surse posibile ar putea include: Indicatorii de performanţă în termeni de eficacitate, eficienţă sau economie, care sunt prevăzuţi de lege; specificaţi în politica guvernamentală oficială pentru activitatea respectivă;160

impuşi entităţii prin mandat în alt fel. standardele general acceptate stabilite de către un organism recunoscut. codurile de practică profesională emise de un organism recunoscut.Surse neautorizate de criterii320. Ca şi în cazul unui audit financiar, o sursă neautorizată a criteriilor poate fi orice sursă pecare auditorul o consideră adecvată scopului său.321. O astfel de sursă ar putea include: Indicatorii de performanţă utilizaţi sau măsuri aplicate de organizaţii similare sau de alteorganizaţii implicate în activităţi similare. literatura academică. experţi externi. SAI-ul în sine.Minimizarea riscurilor SAI322. Riscurile speciale cărora un SAI trebuie să le facă faţă în efectuarea auditului de mediudecurg din faptul că anumite criterii utilizate pot fi: inaplicabile, necorespunzătoare sau subiective.323. Critici la adresa SAI pentru unul din aceste motive ar putea proveni din mai multe direcţiicelemai frecvente fiind din partea entităţii auditate şi din partea organismelor sau persoanelor cuun interes profesional în obiectul auditului.324. Cea mai bună apărare împotriva criticii provenind din partea entităţii auditate, este obţinereaunui acord din partea entităţii privind criteriile utilizate, chiar înainte de a începe auditul. Cutoate acestea, în încercarea de obţinere a consimţământului, SAI-ul trebuie să se asigure căindependenţa sa nu este compromisă prin omisiunea sau modificarea criteriilor, cu bună ştiinţă.În cazul în care entitatea refuză să fie de acord cu orice criterii propuse, SAI-ul va trebui să fieabsolut sigur că aceste criterii pe care le utilizează pot fi justificate/susţinute.325. Cea mai mare zonă de risc pentru SAI va proveni din utilizarea surselor neautorizate decriterii. De exemplu, în cazul în care aceasta se bazează pe literatura academică de specialitate,auditorul trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a găsi toate documentele disponibile şi săverifice reputaţia şi acreditarea autorilor acestora.326. Aceeaşi abordare ar trebui să fie aplicată în cazul utilizării experţilor externi. Dacă este posibil,avizul obţinut în urma consultării unui grup de experţi va fi de preferat avizului unei singurepersoane. În plus, consultanţii nu ar trebui să fie în conflict de interese cu entitatea auditată.Conflictul ar putea rezulta, de exemplu, din o colaborare trecută nesatisfăcătoare cu entitatea, în careexperţii şi-au exprimat public opinii contrare celor din cadrul entităţii sau o asociere (trecută sauprezentă), cu o entitate "concurentă". (A se vedea, de asemenea, punctele 138-140)327. Cerinţa finală pentru criteriile selectate (ca de altfel pentru toate criteriile de audit) este caacestea să fie obiective şi nu subiective. Chestiunile referitoare la o opinie subiectivă sunt rezervatecelor care au responsabilitatea "politică" pentru rezultate.328. Judecata auditorului ar trebui să fie exercitată astfel încât să potrivească criteriile alesepentru audit cu caracteristici obiective conform cărora indicatorii de performanţă utilizaţi deentitatea auditată trebuie să aibă:161

Relevanţă Un indicator de performanţă este relevant în cazul în care: Reflectă o obligaţie de performanţă sau de altă natură, sau un obiectiv de drept sau de performanţăconvenit între entitate şi părţile interesate ale acesteia. Aceasta reflectă faptul că indicatorulse referă/este legat de realizarea unei anumite funcţii, unei sarcini, unei activităţii sauunui rezultat specific pe care entitatea trebuie să o (îl) atingă. Oferă informaţii privind realizarea unei anumite funcţii, unei sarcini, unei activităţii sau unui rezultatspecial, care satisfac nevoile cuiva care este în mod rezonabil de aşteptat să le utilizeze părţilorinteresate în entitate (de exemplu, ministrul responsabil, membri ai legislativului, contribuabiliisau alte persoane care contribuie la resursele organizaţiei); analişti şi reprezentanţi ai mass-media.Inteligibil Un indicator de performanţă este inteligibil, atunci când este exprimat în mod clar, astfel încât: sensul său este clar. raţionamentul său este recunoscut.Siguranţă/Încredere Un indicator de performanţă este de încredere atunci când: Reprezintă cu exactitate o caracteristică măsurabilă a funcţiei, a sarcinii sau rezultatuluirealizat. Se bazează pe informaţii care pot fi verificate independent, faţă de o probă corespunzătoare. Dacă este necesar, poate oferi sistematic/constant rezultate comparabile în timp.329. Nu este nevoie ca toţi indicatorii de performanţă să fie relevanţi sau de înţeles de către toţiutilizatorii acestora.330. Criteriile de audit ar trebui să asigure caracterul complet al indicatorilor de performanţăutilizaţi. Atunci când o entitate gestionează şi raportează asupra performanţei sale, ar trebui săutilizeze cât mai mulţi indicatori de performanţă posibil, pentru a reflecta, (dacă este cazul):Toate activităţile importante.Toate aspectele semnificative ale fiecărei activităţi majore.Toate obligaţiile sale legale de performanţă sau de altă natură sau orice obiective convenite deperformanţă.162

ANEXA 1EXEMPLE DE AUDITURI ALE PERFORMANŢEIAUDIT privind MONITORIZAREA GUVERNAMENTALĂ ACONFORMITĂŢII CU LEGISLAŢIA DE MEDIU(monitorizarea respectării legislaţiei de mediu)Exemplul Nr. 1În unele cazuri, poate fi necesar ca SAI-ul să utilizeze o combinaţie de metode pentru a obţineinformaţiile necesare. În SUA, în timpul unui audit realizat în 1993 cu tema Apa Potabilă:Programul cheie de Asigurare a Calităţii este Eronat şi Subfinanţat (GAO/RCED-93-97),personalul GAO a utilizat un studiu scris pentru colectarea de informaţii de bază din toate cele50 de state, de exemplu, frecvenţa cu care sistemele de alimentarea cu apă potabilă suntinspectate şi tipul de informaţii solicitate de către inspectori.Cu toate acestea, pentru a colecta mai multe informaţii cu privire la gestionarea realizată destatele membre şi la cauzele care stau la baza problemelor de management, personalul GAO aselectat patru state pentru un studiu detaliat (pentru analiză detaliată). În fiecare dintre celepatru state, GAO începe prin chestionarea personalului-cheie din sistemul de stat şi al sistemuluide aprovizionare (alimentare) cu apă. GAO a examinat apoi 50 de rapoarte de inspecţieselectate aleator din dosar pentru a obţine informaţii la prima mână cu privire la siguranţa şi fiabilitateasistemelor de aprovizionare.Exemplul Nr. 2În 1990, General Accounting Office (GAO) din Statele Unite a întreprins un audit al unuiprogram, autorizat prin statut, care urmăreşte să asigure securitatea aprovizionării publice cuapă potabilă. GAO a efectuat o examinare detaliată a modului în care Agenţia pentru ProtecţiaMediului (EPA) şi un eşantion de şase state membre au implementat cerinţele esenţiale aleprogramului. Aceste cerinţe au ca scop de a verifica: dacă sistemele publice de alimentare cu apă îşi monitorizează în mod adecvat rezervele astfelîncât să se asigure că acestea sunt protejate de contaminare; dacă agenţiile de reglementare ale statului responsabile detectează şi raportează către EPAîncălcări constatate ale standardelor de calitate a apei; dacă aceste agenţii ale statului aplică amenzi sau alte sancţiuni împotriva infractorilor; dacă EPA monitorizează în mod eficient întregul program.GAO a făcut o serie de recomandări pentru a se asigura că operatorii din cadrul sistemelor deapă sunt suficient de instruiţi şi certificaţi, pentru a îmbunătăţi capacitatea statelor de a detectaîncălcările reglementările, şi pentru a se asigura că statele şi EPA aplica amenzi sau altesancţiuni împotriva contravenienţilor atunci când acestea se solicită de lege.Exemplul Nr. 3State Audit Office (Biroul de Audit al statului) (SAO) din Estonia a supus Ministerul Mediului unuiaudit pentru a se asigura că respectă legea privind dezvoltarea durabilă. Această lege impuneaplicarea de programe pe termen lung pentru a răspunde problemelor de mediu sensibile şi pentru ase obţine asigurarea că activităţile economice nu afectează în mod negativ obiectivele de mediu şisociale. După trecerea în revistă a proiectului programului stabilit de către ministerul de resort (în163

cauză), SAO a ajuns la concluzia că obiectivele principale ale acestor programe nu au fostîntotdeauna suficient precizate, că bugetele care să acopere în ansamblu aceste programe nu au fostpregătite, că programele şi sursele de finanţare nu au fost specificate şi că aspectele referitoare laprogresele şi eficacitatea programelor nu au fost suficient analizate. SAO a recomandat caMinisterul să stabilească obiective mai precise/specifice şi termenele şi sursele de finanţarecorespunzătoare. SAO a recomandat, de asemenea, că Ministerul de Finanţe ar trebui să accelerezedezvoltarea unor norme pentru elaborarea, aprobarea şi finanţarea programelor guvernamentale.Activităţile din cadrul Ministerului Mediului, în ceea ce priveşte elaborarea şi punerea în aplicarea programelor de protecţie a mediului. (Nr. 10-12/31)Exemplul Nr. 4În 1997, Curtea Europeană de Conturi examina implementarea de către Comisie şi statele membre aDirectivei UE privind tratarea apelor reziduale urbane. Această Directivă are ca scop, printre altele,reducerea progresivă şi controlul poluării apei produse de oraşe (apelor urbane) pentru a atingeratele/cotele de poluare general acceptate pentru toate statele europene. Curtea a auditat, în acelaşicontext, subvenţiile acordate de statele membre care au fost utilizate pentru finanţarea programelorşi proiectelor conexe. În acest context, aproximativ 40.000 staţii de epurare trebuie să fie construitesau modernizate pentru a îndeplini noile standarde de calitate impuse de legislaţie.Exemplul Nr. 5În raportul său intitulat Super-fonduri: Acumularea Facilităţilor federale neevaluate încetineşteeforturile de curăţare (GAO/RCED-93-119), GAO a utilizat date de la Agenţia pentru ProtecţiaMediului (EPA), adică sistemul CERCLIS (Comprehensive Environmental Response, Compensation,and Liability Information System – Răspunsul global de mediu, Compensarea şi Răspundereaîn Sistemul de Informaţii) pentru a furniza informaţii detaliate privind situaţia a sutede depozite federale de deşeuri periculoase. Pe baza acestei informaţii, GAO a concluzionat căEPA a efectuat numai 500 din 823 de evaluări ale instalaţiilor potenţial contaminate şi dinaceastă cauză curăţarea instalaţiilor potenţial contaminate este întârziată.Exemplul Nr. 6În raportul său intitulat Poluarea apei: un leadership puternic este necesar Agenţiei pentruProtecţia Mediului (EPA) pentru reducerea poluării apei în aval de sursă (GAO/RCED-91-10),GAO atrage atenţia că datele de supraveghere cu privire la amploarea poluării datoratescurgerilor agricole şi altor surse difuze, deşi incomplete, însă, au fost suficiente pentru a stabiliconcluzii semnificative şi recomandări bugetare.GAO a constatat că datele limitate, care au fost disponibile cuplate cu un puternic consensştiinţific au permis sprijinirea concluziei că poluarea apei în aval de sursă s-a aflat la origineamajorităţii celorlalte probleme legate de calitatea apei în Statele Unite. GAO a bazat pe aceastăconcluzie şi altele, şi anume: au fost făcute puţine progrese în vederea reducerii la nivel naţional a poluării apelor în avalde sursă, şi o proporţie foarte mică din resursele federale dedicate rezolvării problemelor legate decalitatea apei vizează poluarea în aval de la sursă.GAO a fost în măsură să recomande Congresului reorientarea, redirecţionarea bugetului EPApentru calitatea apei pentru a oferi posibilitatea punerii unui mai mare accent pe controlulpoluării apei în aval de sursă.164

Exemplul Nr. 7În mod similar, Biroul Naţional de Audit al Regatului Unit (NAO), a încercat să colecteze şi săanalizeze date privind calitatea apei râului furnizate de birourile regionale ale Autorităţii Naţionalea Râurilor. Această misiune a fost foarte dificilă datorită existenţei diferenţelor în cadrulbazelor de date regionale. Cu toate acestea, Oficiul a putut ajunge la concluzia că ar fi fostposibilă îmbunătăţirea calităţii apei pe un sfert din lungimea râurilor, concluzie care a întăritalte concluzii referitoare la necesitatea menţinerii nivelului de activitate de prevenire aAutorităţii şi îndreptarea acestei activităţi spre cele mai ridicate riscuri. (Autoritatea Naţională aRâurilor: Poluarea Râurilor de către ferme în Anglia, HC 235, 1994-95)AUDITAREA PERFORMANŢEI PROGRAMELORDE MEDIU GUVERNAMENTALEExemplul Nr. 8În 1997, Biroul Auditorului General al Canadei (OAG) a examinat eficacitatea regimuluistabilit de guvernul federal pentru controlul importurilor şi exporturilor de deşeuri periculoase.Obiectivul auditului a fost să verifice în ce măsură Canada a pus în aplicare dispoziţiileConvenţiei de la Basel, a cărui semnatară a fost în 1992. (Controlul circulaţiei transfrontaliere adeşeurilor periculoase - octombrie 1997 )Exemplul Nr. 9Biroul Naţional de Audit al Regatului Unit (NAO) a examinat o serie de instrumente de politicăutilizate de Ministerul Mediului pentru a reduce impactul clădirilor de birouri şi al clădirilor deapartamente asupra mediului. Aceste măsuri includ stabilirea de reglementări impuse industrieide construcţii, subvenţii acordate proprietarilor pentru a îi ajuta să îmbunătăţească izolaţiacaselor lor, precum şi consiliere şi asistenţă pentru alte departamente guvernamentale asupramodalităţilor de reducere a consumului de energie şi utilizarea unor materiale de construcţiemai ecologice. Cu această ocazie, impactul global a numeroase instrumente utilizate nu a fostevaluat, astfel încât a fost posibilă adăugarea efectelor lor estimate asupra consumului deenergie şi a emisiilor de dioxid de carbon. (Clădirile şi mediul, HC 365, 1993 - 94)Exemplul Nr. 10În ciuda cheltuielilor publice implicate care au fost relativ limitate, Biroul Naţional de Audit alRegatului Unit (NAO) a studiat subvenţiile guvernamentale care au vizat facilitarea transporturilorde mărfuri pe calea ferată sau pe cale fluvial/pe căile navigabile interioare în scopul de aobține beneficii de mediu. Subvenţiile compensează o parte din costurile de investiţii ale industrieiîn echipamentele de transport feroviar sau fluvial. Auditul a relevat faptul că subvenţiile nuau fost utilizate în întregime de către industrie iar cantitatea de mărfuri transportate pe calea feratăşi pe căile fluviale a continuat să scadă. Acesta a continuat verificarea pentru a determina motiveleacestui declin şi a sugerat modalităţi în care subvenţiile ar putea fi administrate cu o maimare flexibilitate pentru a răspunde mai bine nevoilor industriei şi pentru a atinge beneficiileecologice. (Subvenţiile pentru facilităţi de transport pentru mărfuri, HC 632, 1995-1996).165

AUDITAREA IMPACTURILOR ALTOR PROGRAME GUVERNAMENTALEExemplul Nr. 11Biroul Naţional de Audit al Regatului Unit (NAO) a auditat modul în care Ministerul Transporturilora evaluat impactul proiectelor de construcţii rutiere asupra mediului. Evaluărileministerului au fost comparate cu cerinţele legale referitoare la implementarea Directiveieuropene privind evaluarea impactului asupra mediului (85/337/CEE) şi cu cele mai bunepractici. Studiul a identificat necesitatea continuării evaluării efectelor globale şi cumulative aleconstrucţiei de drumuri, ameliorării evaluării unor efecte şi îmbunătăţirii cuantificării costurilorimpacturilor asupra mediului. (Factorii de mediu în planificarea şi proiectarea de drumuri, HC389, 1993-1994)Exemplul Nr. 12Ca parte a unui audit de utilizare a terenurilor în scopuri militare, Biroul Naţional de Audit alRegatului Unit (NAO) a contactat şi organismele de conservare şi de mediu pentru a determinapoziţia acestora cu privire la impactul asupra mediului care rezultă din utilizarea de către MinisterulApărării a terenurilor pentru manevre militare şi măsurile luate pentru a proteja mediul înconjurător.Studiul a determinat/a stabilit natura creanţelor concurente de utilizare a terenului. (Gestionarea şicontrolul terenurilor de manevre militare ale Armatei, HC 218, 1991-1992)Exemplul Nr. 13În studiul său privind impactul construcţiei de drumuri, Biroul Naţional de Audit al RegatuluiUnit (NAO) a evaluat strategia guvernului de a include măsuri care ar reduce daunele cauzatemediului în momentul proiectării de noi drumuri. Acesta (NAO) a arătat că cercetările viitoarear trebui să fie efectuate cu privire la eficacitatea şi la costul diferitelor măsuri disponibile.(Factorii de mediu în planificarea şi proiectarea de drumuri, HC 389, 1993-1994)AUDITAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT DE MEDIUExemplul Nr. 14În Canada, OAG a studiat diferite organizaţii din sectorul privat şi federal şi a întocmit unchestionar pentru a evalua sistemele publice (guvernamentale) de management de mediu. (Sistemede Management de Mediu: O abordare bazată pe principii, volumul 2, capitolul 11, 1995)Exemplul Nr. 15Un audit efectuat în 1996 de către Curtea de Audit austriacă de Control a identificat necesitatea de astudia riscurile de mediu asociate cu activităţile Companiei federale de căi ferate a ţării. Auditul aarătat, de asemenea, necesitatea de a defini măsurile corective, pentru a stabili priorităţile de acţiuneprecum şi pentru a calcula costurile asociate ale acestora. (Strategia de mediu Companiei federaleaustriece de căi ferate - în special în zona de reducere a zgomotului - 1996)Exemplul Nr. 16În Statele Unite, GAO a întreprins o misiune pentru a studia beneficiile care rezultă din gestionareasistematică şi cuprinzătoare a mediului şi potenţialul Guvernului de a beneficia suplimentar în urmaacestei abordări. (Auditul de mediu: Un instrument util care poate îmbunătăţi performanţa demediu şi reducere a costurilor de mediu, (GAO/RCED-95-37), aprilie 1995)166

Exemplul Nr. 17Biroul Naţional de Audit al Regatului Unit (NAO) a studiat performanţa mai multor departamenteguvernamentale diferite în menţinerea şi conservarea clădirilor utilizate în prezent darcare au fost, de asemenea, de interes istoric.. Studiul a atras atenţia asupra necesităţii caguvernul să participe la întreţinerea clădirilor înscrise în patrimoniului naţional. De asemenea,examinarea a subliniat că era esenţială realizarea unor studii integrale ale condiţiilor, stabilireala zi a bazelor de date cu privire la starea de reparare a clădirilor şi efectuarea de lucrări deîntreţinere a acestor clădiri pentru a preveni deteriorarea. (Întreţinerea monumentelor/clădiriloristorice incluse în patrimoniul naţional, HC 37, 1991-1992)Exemplul Nr. 18În Regatul Unit, guvernul a stabilit o serie de obiective pentru a atinge eficienţa energetică întoate departamentele şi agenţiile guvernamentale (publice). NAO a pregătit în prealabil unraport pe această temă în cadrul unui studiu mai amplu. Mai recent, guvernul însuşi a raportatcu privire la gestionarea sa în conformitate cu aceste obiective, astfel încât nu au fost solicitateactivităţi viitoare de urmărire. (Clădirile şi mediul, HC 365, 1993 - 94)EVALUAREA POLITICILOR ŞI A PROGRAMELOR PROPUSEExemplul Nr. 19În Statele Unite, GAO a fost însărcinat să analizeze şi să facă recomandări cu privire lamodalităţile prin care resursele pot fi mai bine alocate pentru probleme de mediu care prezintăcele mai grave riscuri pentru sănătatea umană şi pentru mediu. Un exemplu este prezentat înraportul său intitulat "Protecţia Mediului": cum se pot satisface aşteptările publicului cu resurselimitate (GAO/ICER-91-97), care a concluzionat că o mare parte din obiectivele principale aleprogramelor de mediu în ţară nu au fost îndeplinite, motivul principal fiind faptul că fonduriledisponibile nu au fost orientate în mod eficient pentru a aborda problemele cele mai grave.Raportul a menţionat un consens înregistrat în rândul experţilor de mediu recunoscuţi la nivelnaţional din cadrul mediului de afaceri, guvernului şi altor grupuri, în timpul unui simpozionsponsorizat de GAO, potrivit căruia Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA) şi-a bazatpriorităţile mai mult pe concepţii greşite ale publicului cu privire la riscurile generate de diferiteprobleme de mediu decât pe o evaluare ştiinţifică a acestor riscuri. Raportul a recomandat,printre altele, ca EPA şi Congresul să colaboreze pentru a: identifica oportunităţile, mijloacele de a transfera resursele de la probleme care prezintăriscuri minore sau mai puţine la problemele care prezintă riscuri majore; iniţia activităţi care vizează informarea, educarea publicului cu privire la riscurile de mediurelative.Exemplul Nr. 20În 1997, Oficiul Auditorului General din Africa de Sud a realizat un audit privind rolul administraţieipublice centrale în domeniul pescuitului maritim, care a abordat raportarea financiară,conformitatea, managementul şi sistemele de management de mediu. Echipa de audit aconstatat, că, în special în cazul raportării financiare şi de performanţă, legislaţia şi politica naţionalăeste necesar să fie îmbunătăţite.167

ObiectivulCriteriilorSurse decriteriiautorizate(”certitudini”)Ne-autorizate(”riscuri”)ANEXA 2DEFINIREA CRITERIILOR TEHNICENECESARE PENTRU AUDITURILE DE MEDIUTip de AuditRegularitateFinanciarPermite auditorului să determinedacă entitatea verificată şi-a stabilitcorect, evaluat şi raportat costurile,pasivele (inclusiv datorii contingente)şi activele (legate) de mediu.1) Orice sursă care corespundedefiniţiei de "practică contabilăgeneral acceptată" (sautermenul echivalent) înjurisdicţia în care raportează.Sursele ar putea include: standardele obligatorii emise deun organism autorizat săstabilească standarde. standardele emise de către oricealt organism autorizat. standarde internaţionale emise deun organism recunoscut.3) Orice altă sursă pe care auditorulo consideră adecvatăpentru acest scop. Sursele arputea include: Orientările emise de un organismprofesional relevant. Documentaţie/literaturăacademică.ConformitatePermite auditorului să determinedacă entitatea şi-a desfăşurat activitateade mediu în conformitate cutoate obligaţiile legale (reglementările)în vigoare.1) nivel naţional: legi politici guvernamentale oficiale standarde obligatorii contracte orientări politice.2) nivel internaţional: legi acorduri (cum ar fi tratatele cu altejurisdicţii şi convenţiile NaţiunilorUnite).Al performanţeiPermite auditorului să formeze o opiniecu privire la:1) valabilitatea indicatorilor deperformanţă utilizați de cătreentitate atunci când aceasta raporteazăpublic asupra performanţelorsale în executareaactivității de mediu.2) verificarea dacă entitatea şi-a desfăşuratactivitatea de mediu înmod eficace, eficient şi economic,în conformitate cu politica guvernamentalăîn vigoare, precum şi aoricăror alţi factori care afecteazădesfăşurarea activităţii care scapăcontrolului entității.1) indicatori de performanţă saumăsuri de eficacitate, eficienţă şieconomie impuse de lege sau depolitici guvernamentală, sau caresunt necesare pentru entitate.2) standarde Internaţionale generalacceptate emise de un organismrecunoscut3) Codurile de practică profesională4) Indicatorii de performanţă saumăsurile aplicate de organizaţiisimilare5) Documentaţie/literaturăacademică6) Experţii externi.7) SAI însăși.168

I N T O S A IISSAI 5120Auditul de mediuşiAuditul de regularitateMehemea Kei te o ora PapatuanukuKa ora te tangata(Dacă vom avea grijă de Mama Pământ,atunci și ea va avea grijă de noi)169

CuprinsRezumatCe este auditul de mediu?De ce ne îndreptăm atenția spre această problemă?Auditul de RegularitateAuditul FinanciarScopul situaţiilor financiareObiectivele unui auditChestiuni legate de mediuContabilitatea de casă versus contabilitatea de angajamenteCum influențează problemele de mediu situațiile financiareContabilitatea de casăContabilitatea de angajamenteAuditul de conformitateCe poate face un auditor al Regularității ?Obţinerea de informații legate de problemele de mediuEvaluarea riscurilor inerente, a sistemelor de control intern, precum şi a mediului de controlLuarea în considerare a legilor şi reglementărilorEfectuarea procedurilor de fondRaportareaServiciul de raportare a performanţeiAlte forme de raportareConcluzieAnexa - Note Orientative 2Anexa - Membrii Grupului de lucru INTOSAI privind Auditul de mediuRezumat1. O instituţie supremă de audit (SAI) poate efectua un audit concentrat pe mediu utilizând unmandat de regularitate (financiar şi de conformitate). Pentru realizarea unei misiuni de auditcentrată în privința problemelor de mediu nu este necesar un mandat de efectuare a unui audit alperformanţei. Un SAI poate considera că abilităţile şi experienţa sa constau în aspectele legate deauditul financiar şi de conformitate. Aceasta ar însemna să folosească experienţa într-un auditprivind mediul. Prezenta lucrare exemplifică posibilităţile de efectuare a misiunilor de audit cuun accent pus pe mediu, folosind un cadru financiar şi de conformitate.2. Dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor de mediu și obligațiile la acest capitol presupuncosturi tot mai importante pentru guverne. O Instituție Supremă de Audit ar trebui să admităfaptul că deprecierile activelor, pasivele și costurile de mediu afectează elaborarea şi auditarea situaţiilorfinanciare. Auditorul de regularitate va trebui să evalueze exhaustivitatea şi exactitateacifrelor/datelor raportate.3. Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite auditorului să exprime o opinieasupra faptului dacă situaţiile financiare sunt elaborate, sub toate aspectele semnificative, în conformitatecu un cadru de raportare financiară identificat. Aspectele semnificative pot fi legatedirect de costurile de mediu, de obligaţii, impact şi rezultate. Auditul situaţiilor financiare obligăauditorul să ia în considerare problemele de mediu ca parte a auditului de regularitate.170

Ce este auditul de mediu?4. Contabilii şi auditorii nu au fost în mod tradiţional asociați cu mișcarea privind protecțiamediului. Cu toate acestea, în calitate de furnizori de informații, de rapoarte şi de asigurări pecare sunt frecvent bazate afacerile şi deciziile guvernamentale, aceștia au fost implicați din ce înce mai frecvent în zona de mediu. Influența contabililor şi auditorilor în acest domeniu este datăde accesul acestora la informaţiile financiare şi cele privind performanţa. Ei analizează,raportează şi comunică informaţii în urma cărora au fost luate deciziile şi pe baza cărora esteevaluată performanţa. Auditorii pot încuraja o mai mare transparenţă precum şi luarea deciziilorinformate cu privire la utilizarea resurselor şi a impactului activităţilor asupra rezultatelor din domeniulmediului, fără a denatura/încălca standardele de contabilitate existente.5. În documentul intitulat ”Linii directoare privind efectuarea auditului de mediu”, Grupul delucru pentru auditul de mediu (WGEA) a identificat trei tipuri de audituri în care pot fi abordateproblemele legate de mediu. Acestea sunt: auditul financiar, auditul de conformitate şi auditul deperformanţă.6. Pe parcursul unui audit financiar, problemele de mediu pot include următoarele:• iniţiative pentru prevenirea, reducerea sau remedierea daunelor cauzate mediului;• conservarea resurselor regenerabile şi neregenerabile;• consecinţe ale încălcării legilor şi reglementărilor privind mediul şi• consecinţe ale obligaţiilor indirecte impuse de către stat.7. Auditul de conformitate cu privire la aspectele legate de mediu se poate referi la furnizareaasigurării că activităţile guvernamentale se desfăşoară în conformitate cu legislaţia privindmediul, standardele şi politicile relevante, atât la nivel naţional şi internaţional.8. Auditul performanţei activităţilor de mediu poate include asigurarea că:• indicatorii de mediu legați de performanţă (în cazul în care aceștia sunt incluși în rapoartecontabile) reflectă în mod clar performanţa entității auditate; şi• programele de mediu sunt realizate într-o manieră economică, eficientă şi eficace.9. În timp ce această lucrare tratează auditul de mediu şi de regularitate, este recunoscut faptul căauditurile realizate pe tema dezvoltării durabile pot fi abordate în moduri similare celor descriseaici. Cititorul se poate îndrepta către documentul INTOSAI WGEA ”Dezvoltarea durabilă:Rolul Instituţiilor Supreme de Audit ” pentru informaţii suplimentare privind acest aspect.De ce ne îndreptăm atenția spre această problemă?10. La a 6-a reuniune INTOSAI WGEA din Cape Town, Africa de Sud (Aprilie 2000) a fostridicată problema dificultăţii de a efectua audituri de mediu în cadrul unui mandat ce prevederegularitatea. Acesta a fost cazul în special pentru acele SAI-uri care nu au un mandat de audit alperformanţei specific sau în cazul în care competențele și experienţa SAI-ului sunt în specialconcentrate pe auditul contabil sau auditul de conformitate.11. La a 7-a reuniune INTOSAI WGEA din Ottawa, Canada (septembrie 2001), un document dediscuție a subliniat relevanţa acestei chestiuni pentru activităţile tuturor SAI-urilor. Grupul delucru, de asemenea, a simţit că este important să continue să lucreze în acest domeniu pentru aelabora o lucrare mai detaliată care să ilustreze modul în care un audit de mediu poate fi introdusîn activitățile financiare și de conformitate realizate de o SAI.12. Această lucrare oferă îndrumări privind modul de efectuare a auditului de mediu utilizândpracticile de audit de regularitate (financiar şi de conformitate).Auditul de Regularitate13. Documentul INTOSAI, “Codul Etic şi Standardele de Audit”, stabilește că domeniul completde aplicabilitate al auditului guvernamental cuprinde auditul de regularitate şi auditul performanţei.171

14. Un audit de regularitate, astfel cum este definit de aceste standarde, cuprinde:• atestarea responsabilităţii financiare a entităţilor responsabile, care implică examinarea şievaluarea evidenţelor financiare şi exprimarea opiniilor cu privire la situaţiile financiare;• atestarea responsabilității financiare a administraţiei publice;• auditul sistemelor financiare şi tranzacţiilor, inclusiv o evaluare a conformității cu legislația şiregulamentele în vigoare;• auditul funcțiilor de control și audit intern;• auditul integrității şi corectitudinii deciziilor administrative luate în cadrul entităţii auditate;• raportarea oricăror alte aspecte care decurg din sau referitoare la audit, pe care SAI considerăcă ar trebui să fie dezvăluite.15. Standardele de audit stabilesc că auditul performanţei este de fapt un audit al economiei,eficienţei şi eficacităţii şi cuprinde:• auditul economiei activităţilor administrative, în conformitate cu principiile şi practicile administrativesolide şi politicile de management;• auditul utilizării eficiente a resurselor umane, financiare şi de altă natură care includ examinareasistemelor de informații, măsuri de performanţă, modalităţile de monitorizare, precumşi procedurile urmate de către entităţile auditate pentru remedierea deficienţelor identificateşi• auditul eficacității rezultatelor în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor entităţii auditate,precum şi auditul impactului real al activităţilor, comparativ cu impactul dorit.16. Documentul admite, de asemenea, că poate exista o suprapunere între auditul de regularitateşi auditul de performanţă şi, în astfel de cazuri, clasificarea unui audit va depinde de scopul principalal acestuia.17. Auditul de regularitate, prin urmare, cuprinde auditul financiar şi auditul de conformitate.Conformitatea unui audit de regularitate poate fi privitor la conformitatea cu standardele decontabilitate şi/sau conformitatea cu legile şi tratatele de mediu relevante.Auditul FinanciarScopul situaţiilor financiare18. Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii cu privire la poziția financiară, performanţaşi fluxul de numerar ale unei entităţi, care sunt utile pentru luarea și evaluarea deciziilorcu privire la alocarea resurselor. Mai exact, o situaţie financiară în sectorul public ar trebui săfurnizeze informaţii utile pentru luarea deciziilor şi să demonstreze responsabilitatea entităţiipentru administrarea resurselor sale.19. În general, situaţiile financiare ale guvernelor (sau ale entităţilor componente ale acestora) auavut tendinţa de a evita problemele legate de mediu. Cu toate acestea, există o conştientizare afaptului că există anumite costuri, chestiuni legate de conformitate şi de performanţă asociate cupoliticile şi obligaţiile de mediu care ar trebui să fie reflectate în situaţiile financiare.Conturile anuale ale Autorității pentru Energie Atomică din Marea Britanie (UKAEA)pentru 2002-2003Conturile Autorității pentru Energie Atomică din Marea Britanie (UKAEA) pentru 2002-2003includ următoarele informaţii:• Un raport de performanţă pe baza unui indice de performanţă de mediu – o măsură numerică carepromovează un management de mediu de înaltă calitate. Planurile de management privind mediul învigoare în cadrul UKAEA sprijină certificarea conform standardelor de mediu ISO 14001;• Un raport privind principalele caracteristici ale restaurării mediului pentru toate site-urile pentrucare UKAEA este responsabilă; şi172

• Informaţii detaliate cu privire la costurile de dezafectare şi restaurare a site-urilor nucleare şiestimările costurilor calculate.Obiectivele unui audit20. Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite auditorului să exprime oopinie asupra faptului dacă situaţiile financiare sunt elaborate, în toate aspectele semnificative, înconformitate cu un cadru de raportare financiară identificat.Probleme de mediu21. Problemele legate de mediu devin semnificative pentru un număr din ce în ce mai mare deguverne, entităţi şi utilizatori ai situaţiilor financiare. Unele organizaţii funcționează în sectoareîn care aspectele legate de mediu ar putea avea impact semnificativ asupra situaţiilor financiare.22. Comitetul pentru Practici Internaţionale de Audit (IAPC) defineşte aspectele legate de mediuîntr-un audit financiar, ca fiind:(a) “iniţiative pentru a preveni, a reduce sau remedia daunele aduse mediului sau pentru a trataaspecte de conservare a resurselor regenerabile şi neregenerabile (astfel de iniţiative pot fi impusede legile şi reglementările de mediu sau prin contract sau pot fi întreprinse în mod voluntar);(b) consecinţe ale încălcării legilor şi reglementărilor de mediu;(c) consecinţe ale daunelor aduse mediului, cauzate altora sau resurselor naturale; şi(d) consecinţe ale obligaţiilor indirecte impuse prin lege (de exemplu, răspunderea pentru daunelecauzate de proprietarii anteriori)”.23. Până în prezent, specialiștii în contabilitate şi audit s-au concentrat pe pasivele din domeniulmediului. În timp ce situaţiile financiare ale unei organizaţii pot cuprinde terenuri ca activeimobilizate (evaluate pe aceeaşi bază ca şi alte bunuri), recent a fost pus un accent pe ,,activelede mediu” – active naturale care nu furnizează aport de resurse, dar care oferă servicii de mediu,cum ar fi habitatul, lupta împotriva inundaţiilor şi controlul climei, precum şi alte funcţii noneconomice,cum ar fi valorile estetice sau de sănătate. Această idee subliniază faptul că organismelesunt responsabile nu numai către acţionarii lor, ci şi pentru societate, pentru administrareamediului natural. Luarea în considerare a activelor de mediu se află încă într-un stadiu incipientde dezvoltare, în care sectorul privat preia conducerea.Contabilitatea de casă versus contabilitate de angajamente24. Raportarea în sectorul public este un spectru între contabilitatea de casă şi contabilitatea deangajamente. Administrațiile din întreaga lume adoptă o varietate de practici de raportare de-alungul acestui spectru.25. Contabilitatea de casă recunoaşte tranzacţii şi evenimente atunci când numerarul (inclusivechivalentele lui) este încasat sau plătit. Aceasta măsoară rezultatele financiare globale pentruperioada în cauză ca diferenţă între numerarul primit şi plătit. Situația financiară principală estesituația privind fluxul de numerar.26. În comparaţie, contabilitatea de angajamente recunoaşte tranzacţiile şi alte evenimente atuncicând acestea apar (nu doar atunci când sunt primite sau plătite sume în numerar sau echivalente).Elementele unei situaţii financiare elaborate în conformitate cu contabilitatea de angajamentesunt activele, pasivele, activele nete şi capitaluri proprii, venituri şi cheltuieli.27. Acest document tratează impactul problemelor de mediu asupra situațiilor financiare întocmite,fiind utilizate ambele metode de contabilitate şi ce anume ar trebui să ia în considerare unSAI atunci când realizează un audit al situaţiilor financiare.173

Care este impactul aspectelor legate de mediu asupra situațiilor financiareContabilitatea de casă28. Problemele de mediu pot avea impact asupra situaţiilor financiare întocmite în cadrulcontabilității de casă, dar efectele sunt limitate, deoarece contabilitatea de casă se concentreazăpe recunoaşterea efectelor în cursul exerciţiului contabil în cauză (prin intermediul plăţilorspecifice şi, în declaraţiile de pierderi, prin intermediul plăţilor speciale). Impactul de mediu nueste neapărat limitat la anumite perioade şi poate fi necesar uneori să fie proiectat. Prin urmare,auditorii pot lua în considerare necesitatea dezvoltării unei metodologii de analiză a impactuluiactivităţilor pe probleme de mediu pentru perioade mai lungi decât anul fiscal în cauză.29. Aspectele de mediu pot influența fluxurile de numerar ale unei entităţi pe durata perioadei deraportare a situațiilor financiare. De asemenea, acestea pot avea un impact în cazul în care raportareaconformităţii cu legile şi reglementările care privesc mediul este inclusă în raportul financiaral unei entități publice. Neconformitatea poate fi raportată prin detalii specifice sau rapoartespeciale întocmite pe baza principiilor care guvernează auditurile financiar şi de conformitate.Deversare de petrol a navei Apollo Sea - Republica Sud AfricanăLa mijlocul anilor 1990, a existat o deversare de petrol pe coasta de vest a Republicii Africa deSud, aceasta deteriorând unele dintre cele mai pitorești coaste din regiune, care reprezintă odestinație turistică renumită pentru frumusețea naturală.Responsabilitatea pentru deversările de petrol este împărţită între diferite instituţii guvernamentale,dar poliţa de asigurare pentru recuperarea costurilor s-a încadrat într-un departamentspecial, ale cărei situaţii financiare sunt întocmite utilizând metoda de contabilitate de casă.Informaţii suplimentare referitoare la diverşi factori ar fi trebuit să fie furnizate, inclusiv lapierderi, pasive şi datorii contingente. Deoarece decontarea sumelor către prestatorii de serviciişi soluţionarea cererii de asigurare de despăgubire a sinistraților au impus o extindere pe o seriede perioade contabile, costul real reflectat în conturile de numerar a fost neconcludent. Şitrebuie luat în considerare în mod constant efectul acestuia asupra informaţiilor suplimentarecare trebuie comunicate.Aceasta înseamnă că auditorii au trebuit să monitorizeze situaţia pentru un număr de perioadecontabile, până la soluţionarea cererii, chiar dacă a fost aplicată contabilitatea de casă.Asiguratorul a oferit o soluţie de 15 milioane de Rand (moneda sud-africană) din cifrele diferitedisponibile, în timp ce o analiză atentă a arătat că diferite agenţii au cheltuit aproximativ 25 demilioane Rand. Având în vedere că responsabilitatea a fost împărtăşită de diferite organizaţii,astfel de consideraţii au fost relevante pentru audituri diferite.În această situaţie, SAI a fost în măsură să comenteze cu privire la costurile totale aleaccidentelor de mediu şi probleme de coordonare între agenţiile diferite într-un raport special,care, probabil, nu ar fi fost corespunzător/adecvat, dacă ar fi realizat rapoarte separate pentruaudituri speciale privind fiecare organism.Există alte cazuri când un auditor poate lua în considerare faptul că în timp ce o anumităchestiune care nu poate fi materială/semnificativă într-o singură agenţie, ar putea fi importantăîntr-o serie/un număr de agenţii. De exemplu, gestionarea eficientă a energiei de la un organismar putea să nu fie importantă, dar ar permite economii semnificative între mai multe agenţii.Auditul de Regularitate şi problemele/chestiunile legate de mediu-PoloniaAuditurile de regularitate (financiare şi de conformitate) realizate de Camera Supremă deControl a Poloniei au abordat o gamă largă de probleme de mediu şi rezultate, inclusiv:• punerea în aplicare a unui program de plantare forestieră;• post-exploatare (industria de sulf), îmbunătăţiri funciare şi programul de protecţie a mediului;• îndeplinirea obligaţiilor în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei de la Helsinki; şi• colectarea şi utilizarea de taxe şi amenzi pentru salinizarea apelor de suprafaţă.174

Punerea în aplicare a unui program de plantare forestierăDupă auditarea acestui program privind silvicultura, Camera Supremă de Control raporteazăParlamentului cu privire la următoarele deficienţe:• lipsa condiţiilor favorabile pentru sprijinirea punerii în aplicare cu succes a programului;• lipsa unor politici forestiere comune şi de gestionare a spaţiului;• coordonare ineficientă a departamentelor guvernamentale;• deficitul de resurse financiare şi• utilizarea necorespunzătoare şi incompletă a fondurilor alocate programului.Întreţinerea instalațiilor de foraj - ZimbabweAcesta a fost un audit al unui District al Fondului European de Dezvoltare (DFED), carevizează, printre alte obiective, furnizarea de apă potabilă pentru persoanele din comunităţilerurale prin scufundarea de puţuri care aparţineau populaţiei locale şi situate pe terenurileacesteia. Printre deficiențele raportate către Parlament se includ: sistemul de gestionare şi de control financiar nu a fost propice pentru activități de forajprovinciale; serviciile de foraj au fost prestate de către persoane care nu intră în competenţa DFED; DFED a reuşit să producă doar 45% din producţia planificată/estimată în cursul perioadei auditate.Contabilitatea de angajamente30. Problemele de mediu pot influența în mai multe feluri situaţiile financiare întocmite pe baza contabilităţiide angajamente. Există standarde de contabilitate internaţionale care abordează principiilegenerale de recunoaştere, de măsurare, precum şi dezvăluirea aspectelor legate de mediu într-unraport financiar. SAI poate dezvolta, prin urmare, standarde de audit în conformitate cu acestestandarde internaţionale de contabilitate, în legătură cu propriile lor organisme contabile naţionale.31. Introducerea legilor şi reglementărilor de mediu poate implica o obligaţie de a recunoaştedeprecierea activelor şi, prin urmare, necesitatea de a reduce valoarea contabilă.32. Un eşec în conformarea cu cerinţele legale privind problemele de mediu, cum ar fi emisiilesau eliminarea deşeurilor, poate necesita o contabilizare a activității de reabilitare, compensaresau a costurilor juridice. De exemplu, o nerespectare a legilor privind controlul poluării poateconduce la amenzi şi sancţiuni pentru o entitate.33. Unele costuri anuale de exploatare sunt, prin natura lor, costuri de mediu. De exemplu,costurile energetice pot fi considerate un cost de mediu, din cauza faptului că utilizarea combustibililorfosili este o sursă de dioxid de carbon şi de poluare a aerului.34. Unele entităţi ar trebui să recunoască obligaţiile de mediu ca datorii în situaţiile financiare.De exemplu, obligaţiile asociate cu închiderea depozitelor de deşeuri solide şi cu obligaţiile demonitorizare și remediere asociate cu operaţiunile miniere.35. O entitate poate fi nevoită să prezinte o obligaţie potenţială de mediu ca o datorie contingentăîn cazul în care:• posibila obligaţie depinde de apariţia unui eveniment viitor incert; sau• valoarea obligaţiei la momentul prezent nu poate fi estimată în mod rezonabil; sau• o ieşire de resurse pentru stingerea unei obligaţii nu este probabilă.36. Pentru respectarea cerinţelor standardelor de contabilitate, poate fi necesară prezentarea unorinformaţii suplimentare în notele explicative la situațiile financiare. Exemplele ar putea include:• sectorul de activitate în care operează entitatea şi aspectele asociate legate de mediu;• tratamentul contabil adoptat în ceea ce priveşte costurile de mediu, adică ceea ce este inclus,punctul de la care aceste elementele sunt cheltuieli sau capitalizate, modul în care elementelesunt amortizate etc.;175

• amenzile şi sancţiunile care au fost suportate în conformitate cu legislaţia privind mediul învigoare; şi• pasivele pentru remedierea mediului, incluzând incertitudini în ceea ce privește amploarea,natura şi perioada de timp.37. Indiferent de importanţa din ce în ce mai crescută acordată contabilității de mediu, regimulcontabilităţii de angajamente nu recunoaşte costurile de mediu numai atunci când apar (precumconturile de numerar etc.), dar recunoaşte, de asemenea elemente cum ar fi pasivele din domeniulmediului, fie pe termen lung sau pe termen scurt, de exemplu, crearea de rezerve financiareîn bilanţ şi prezentarea datoriilor contingente în altă parte decât în situaţiile financiare. Valoareaactivelor fixe poate fi, de asemenea, ajustată, prin diminuarea permanentă a valorii, de exemplu,pentru a reflecta deprecierea. Standardele existente, prin urmare, pot lua în considerare problemelede mediu şi auditorii financiari trebuie să aibă un standard pentru a evalua includereaproblemelor de mediu în situaţiile financiare.Contabilizarea/Recunoaşterea activelor cheie de infrastructură în Noua ZeelandăÎn Noua Zeelandă, administraţia locală furnizează servicii de mediu importante, cum ar fifurnizarea de apă potabilă, tratarea şi eliminarea apelor uzate, precum şi eliminarea deşeurilorsolide. În plus, administraţia locală asigură aplicarea principalelor legi privind mediul.În 1993, SAI-ul din Noua Zeelandă a prezentat un raport Parlamentului în care a concluzionatcă nicio asigurare nu ar putea fi acordată în ceea ce priveşte garanţia financiară pe termen lunga administraţiei locale. Acest lucru s-a datorat lipsei de cunoaştere a stării actuale a unor elementeimportante de infrastructură şi unor carențe ale planificării strategice de întreţinere şi dedezvoltare a acestor elemente/active. Constatările auditorului general s-au bazat pe auditurile deregularitate efectuate la nivelul administraţiei locale.În urma raportului Auditorului General, a fost modificat Local Government Act, în sensul introduceriiobligativității autorităţilor locale de a evalua starea actuală a infrastructurii proprii şinevoile/cerinţele viitoare de servicii (atât din punctul de vedere al clienţilor, cât și al mediuluiînconjurător). Deoarece motivul principal pentru care a fost luată această măsură a fost de ordinfinanciar, rezultatele au inclus:• creşteri semnificative ale informaţiilor disponibile în cuprinsul situațiilor despre elementelecheie ale infrastructurii de mediu, cum ar fi sisteme de transport şi de tratare a apelor uzate;• o îmbunătăţire a întreţinerii pe termen scurt a elementelor cheie ale infrastructurii de mediu şio creștere a investiţiei pe termen lung de înlocuire a activelor de infrastructură de mediu, pentrua răspunde preocupărilor clienţilor şi standardelor de mediu şi• îmbunătăţirea performanţelor acestor sisteme şi reducerea riscurilor pentru mediu generate denerespectarea acestor sisteme.Auditul de conformitate38. Aşa cum se menţionează la paragraful 1, auditul de conformitate se încadrează în definiţia dată deINTOSAI auditului de regularitate. Auditurile de conformitate pot analiza modul în care entitățile seconformează cu o serie de aspecte. În primul rând, auditurile de conformitate examinează modul încare entitățile se conformează cu reglementările financiare şi practicile de contabilitate (de exemplu,controalele legislative, cum ar fi alocările de credite și corectitudinea cheltuielilor entităţilor). În aldoilea rând, auditurile de conformitate pot examina conformitatea cu legile şi cu tratatele privindmediul. Auditorii ar putea fi interesați de examinarea conformității cu legile şi tratatele în vigoare dincauza faptului că neconformitatea ar putea afecta situaţiile financiare ale entităţii. De asemenea,auditorii pot fi interesați în verificarea conformității deoarece, în afară de orice efect asupra situaţiilor176

financiare, va implica în mod inevitabil cheltuieli şi aceasta ar putea, prin urmare, să fie relevantăpentru utilizarea pe scară largă a fondurilor publice.39. Unele SAI-uri pot efectua al doilea tip de audit de conformitate în cadrul unui mandat deaudit al performanţei – conformitatea poate să fie evidențiată atât în auditul de regularitate cât şiîn auditul performanţei.40. Auditul de conformitate permite SAI-ului, de asemenea, evaluarea performanţei unei entităţiîn materie de conformitate. Acesta poate ajuta guvernul (şi agenţiile sale) să reducă diferenţadintre promisiunile făcute şi rezultatele obţinute prin politicile şi programele aplicate. Deexemplu, un minister ar putea fi însărcinat cu reglementarea unor activităţi de mediu, cum ar fiemiterea autorizațiilor de tăiere a arborilor. Au fost implementate sisteme care să facă posibilacest lucru? Sunt activităţile sale raportate în mod corect şi fidel?41. Acest tip de audit de mediu poate:• promova conformitatea sau furniza o asigurare crescută cu privire la conformitatea cu politicileşi legislaţia de mediu existente şi iminente;• reduce riscurile şi costurile asociate cu nerespectarea reglementărilor în vigoare;• conduce la reducerea costurilor prin minimizarea deşeurilor şi prevenirea poluării şi• conduce la identificarea riscurilor şi a pasivelor.Plăţi pentru construcţia de autostrăzi şi de monitorizare a calităţii apei - Curtea deConturi a GrecieiCurtea de Conturi a Greciei realizează numai audit financiar - nu are competenţa directă de aefectua "audituri verzi". În cadrul acestora se poate examina dacă:a. Fondurile publice sunt sau au fost cheltuite respectându-se reglementările de mediu (conformitatea);şib. Fondurile publice destinate protejării mediului sunt efectiv cheltuite în acest scop.SAI-ul a precizat că auditul cheltuielilor publice nu se limitează la aplicarea reglementărilor financiare,ci cuprinde, de asemenea, punerea în aplicare a reglementărilor privind protecţia mediului.Curtea a realizat un astfel de audit cu privire la plăţile efectuate pentru construirea unei autostrăzişi a concluzionat că soluția adoptată pentru extinderea autostrăzii a fost cea mai economică.Cu toate acestea, finanţarea proiectului nu a fost aprobată, deoarece zona de coastă în careautostrada ar fi fost construită era protejată prin Constituţie ca un bun public de mediu.Curtea a efectuat, de asemenea, un audit privind implementarea unui program pentru protecţie aapelor de scăldat. Programul a fost conceput pentru a stabili un mecanism de monitorizarepentru testarea calităţii apelor de scăldat. Curtea a constatat că fondurile publice nu au fost cheltuitepe baza unei hotărâri permanente, ci pentru plata entităţilor private sau persoane fizice,care au colaborat ocazional cu serviciul public. Curtea a ridicat întrebări cu privire la eligibilitateaacestui tip de cheltuieli. Aceasta a considerat că scopul programului a fost de crearea uneireţele de monitorizare relevante, înzestrat cu personal cu înaltă calificare. O infrastructură a fostastfel necesară pentru a face posibilă instalarea unui serviciu public nou.Ce poate face un auditor al regularității?Obţinerea de informații referitoare la aspectele legate de mediu42. În toate auditurile, este necesar ca auditorul să posede suficiente cunoştinţe referitoare laactivitățile vizate, astfel încât acestea să-i permită acestuia să identifice şi să înţeleagă aspectelecare pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare, procesului de audit, precum şiasupra raportului de audit (ISA 310, paragraful 2).43. Nu este de aşteptat ca auditorul să posede mai multe cunoștințe decât conducerea sau experţiide mediu.177

44. Auditorul de regularitate ar trebui să analizeze industria în care entitatea îşi desfăşoarăactivitatea, deoarece aceasta ar putea indica existența unor situaţii neprevăzute şi pasivele dindomeniul mediului. Anumite industrii sunt mai expuse la riscurile de mediu, de exemplu,industria chimică, de petrol şi gaze, industria farmaceutică, şi industria minieră sau agenţiiguvernamentale cu responsabilităţi de management al mediului sau de reglementare.Evaluarea riscului inerent, a sistemelor de control intern, precum şi a mediului de control45. Dobândind o cunoaştere suficientă a activităţii pe care o auditează, auditorul evaluează risculde denaturare semnificativă în situaţiile financiare. Acesta ar include riscul de denaturare datoratproblemelor de mediu, numit riscul de mediu.46. Exemple de risc de mediu includ:• costurile care decurg din respectarea prevederilor legislaţiei şi• impactul nerespectării legilor şi reglementărilor de mediu.47. Entitatea auditată poate adopta strategii diferite pentru controlarea problemelor de mediu. Înentităţile mici sau entităţile cu expunere redusă la riscul de mediu, sistemele de control almediului se pot include în sistemele normale de control intern. Entităţile cu expunere mare lariscul de mediu pot dezvolta şi utiliza un sub-sistem de control intern separat, de exemplu, unsistem de management al mediului (SMM).48. Auditorul trebuie să obţină, de asemenea, o înţelegere a mediului de control pentruproblemele de mediu. De exemplu, zonele care ar trebui examinate ar putea să includă atitudinea,nivelul de cunoştinţe şi acţiunile de control intern ale managementului.49. Dacă auditorul consideră că există un risc de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare,acesta va trebui să proiecteze şi să efectueze proceduri specifice pentru a obține asigurarea că nuexistă denaturări semnificative.Managementul apei și al apelor uzate - AustriaCurtea de Conturi din Austria a realizat recent un studiu asupra subvenţiilor acordate deMinisterul Federal al agriculturii, silviculturii, mediului şi gospodăririi apelor. Studiul a inclus oexaminare a organizării şi a finanţării sistemului. Strângerea şi distribuirea de fonduri au fost priviteca fiind la fel de importante, deoarece, cu cât sistemul este mai eficace, cu atât mai multeproiecte ar putea fi finanţate și cu atât s-ar putea realiza mai multe beneficii pentru mediu.Luarea în considerare a legilor şi reglementărilor50. Atunci când planifică şi efectuează un audit, un auditor al regularității poate evaluaconformitatea cu legile și reglementările aplicabile, în cazul în care neconformitatea poate afectaîn mod semnificativ situaţiile financiare sau în cazul în care conformitatea antrenează cheltuielidin fonduri publice. Cu toate acestea, nu poate fi de aşteptat ca un audit să detectezeneconformitatea cu toate legile şi reglementările.51. Auditorul de regularitate obţine o înţelegere generală a legilor şi reglementărilor de mediucare ar putea conduce la denaturare semnificativă a situaţiilor financiare sau care pot avea un impactfundamental asupra operaţiunilor unei entităţi.52. Nu este de aşteptat ca auditorul să posede experienţa profesională sau competenţa de adetermina dacă o entitate este în conformitate cu legile şi reglementările privind mediul.Auditorul, cu toate acestea, se poate folosi de instruirea sa, experienţa şi de înţelegerea entităţii şia sectorului de activitate, pentru a identifica neconformitatea unor aspecte şi pentru a apela laserviciile unui expert.178

Efectuarea procedurilor de fond53. Auditorul de regularitate obţine, de asemenea, probe de audit care să sprijine informaţiilereferitoare la mediu cuprinse în situaţiile financiare, prin intermediul intervievării managementului– atât a persoanelor responsabile pentru întocmirea situaţiilor financiare, cât şi a persoanelorresponsabile pentru problemele de mediu.54. În cazul în care entitatea are o funcţie de audit intern care examinează și aspectele legate demediu ale operaţiunilor entităţii, auditorul trebuie să ia în considerare utilizarea acestei activități.În anumite situaţii, un expert pe probleme de mediu poate fi implicat într-un rezultat recunoscutsau prezentat în situaţiile financiare, de exemplu, în cuantificarea naturii şi extinderii unei contaminări,în examinarea diferitelor metode de reabilitare etc. În astfel de cazuri, auditorul trebuiesă ia în considerare implicaţiile activităţii expertului pe probleme de mediu asupra situaţiilor financiare,precum şi competenţa profesională şi obiectivitatea expertului.55. Un alt aspect pe care auditorul care verifică regularitatea trebuie să îl ia în considerare esteutilizarea tuturor veniturilor de care o entitate poate fi responsabilă pentru colectare, cum ar fifondurile colectate în temeiul principiului "poluatorul plăteşte". Auditorul poate examina sistemelefinanciare şi de control intern care sunt stabilite pentru colectarea de fonduri şi, de asemenea,dacă fondurile sunt utilizate pentru scopurile pentru care au fost destinate.RaportareaRaportarea performanţei serviciilor56. Unele organisme ale administrației publice comunică informaţii cu privire la performanțaserviciilor pe care le realizează în situaţiile financiare pe care le elaborează sau separat. În astfelde cazuri, SAI poate fi în măsură să aprofundeze aspectele legate de răspundere și de raportare,în exercitarea funcţiei lor de auditare a regularității.57. "Datorită unei conştiinţe publice crescute, cererea pentru responsabilitatea publică a persoanelorsau entităţilor care gestionează fonduri publice a devenit tot mai evidentă, ceea ce subliniazănecesitatea punerii în aplicare a unor proceduri care să îi oblige pe aceștia să fie responsabili."58. Acest lucru presupune că toate organizațiile au un impact asupra mediului și pot fi clasificateîn trei grupe: entităţi ale căror activităţi afectează direct sau indirect mediul, în mod pozitiv sau negativ - subforma de restaurare, exploatare sau poluare directă; entităţi cu competențe de a formula sau de a influenţa politicile şi reglementările privindmediul - la nivel internaţional, naţional sau local; entităţi care au puterea de a monitoriza şi controla acţiunile de mediu ale altora.59. "Dezvoltarea unor informaţii, a unor sisteme adecvate de control, de evaluare şi de raportareîn cadrul guvernului va facilita procesul de responsabilizare. Conducerea este responsabilăpentru corectitudinea şi suficienţa formei şi conţinutului rapoartelor financiare şi ale altor informaţii28 ".60. Dacă departamentele sau organizaţiile care joacă un rol cheie în domeniul mediului suntobligate să depună o declaraţie a ceea ce intenţionează să realizeze (o declaraţie de performanţăîn ceea ce priveşte serviciul produs sau rezultatele de mediu), SAI-ul ar putea încuraja organismeledin administrația publică să elaboreze astfel de situaţii ca parte din dosarul entităţii pentrusolicitările de buget. În fiecare an, respectarea situaţiei elaborate din anul precedent ar putea firevizuită ca parte a auditului financiar.28 Standardele de audit ale INTOSAI, Ediția revizuită în 1992, paragrafele 22-24179

61. Acest lucru ar putea forma fundamentul unui subprogram anual pentru monitorizarea progresuluiîn direcția rezultatelor de mediu dorite. Fiecare SAI ar trebui să analizeze modul în careaceastă abordare ar putea fi potrivită, având în vedere competențele propriului mandat.Gestionarea şi dezvoltarea pescuitului maritim - Africa de SudÎn 1997, SAI din Africa de Sud a efectuat o revizuire a activităţilor ministerului responsabilpentru afacerile din domeniul mediului şi turismului: gestionarea şi dezvoltarea pescuituluimaritim. Scopul acestui audit a fost de a îmbunătăţi procesul de responsabilitate în ceea ceprivește afacerile/aspectele legate de mediu prin• auditul situaţiilor financiare• auditul de conformitate• auditul performanţei.Auditul a examinat, printre altele:• utilizarea şi custodia activelor;• măsurile de gestionare ineficace sau ineficiente;• chestiuni care, în interesul public, ar trebui să fie aduse la cunoştinţa organului legislativcompetent şi• neconformitatea cu legislaţia şi alte cerinţe care ar putea influenţa prezentarea rezonabilă ainformațiilor în situaţiile financiare.Verificarea activităţilor financiare şi a conformității activităților ministerului a reprezentatobiectivul principal al auditului de mediu şi a permis SAI-ului, printre altele, emitereaurmătoarelor concluzii:• comunicarea de informaţii financiare, raportarea performanţelor şi punerea în aplicare asistemelor de management de mediu au fost afectate de un vid legislativ;• constrângerile legate de capacitate au împiedicat furnizarea de servicii eficiente de aplicare alegii; şi• formularea de politici şi punerea în aplicare au fost împiedicate de lipsa informaţiiloranalitice privind performanţa de mediu, lipsa contabilizării costurilor complete, precum şi delipsa informaţiilor exacte cu privire la natura resurselor.Alte forme de raportare62. Organismele din sectorul public înregistrează progrese în dezvoltarea gestionării riscurilor încadrul unităților guvernamentale de tip corporatist. Se manifestă o tendință de îndepărtare față deconcentrarea numai asupra riscului de tip financiar și o apropiere față de toate riscurile majore cear avea un impact asupra publicului. Gestionarea tuturor riscurilor majore cu care se confruntărealizarea obiectivelor organismelor publice a condus la schimbări în responsabilităţile lor şiinformaţiile pe care le transmit.63. Rapoartele de mediu sunt pentru companii o modalitate de a informa părţile interesate cuprivire la performanţele şi efectele lor asupra mediului şi pot fi considerate ca o altă componentăcheie a guvernanţei corporative. Aceste rapoarte pot prezenta profilul companiei, situația politiciisale de mediu, detalii privind obiectivele şi rezultatele obținute, precum şi detalii privindperformanţa şi conformitatea.64. În sectorul public din Regatul Unit, un număr de organizaţii au început să elaboreze rapoartede mediu. Astfel, English Nature, o agenţie publică, a publicat primul său raport de mediu înperioada 2000-2001. Printre altele, raportul a subliniat liniile generale ale politicii de mediu aagenţiei şi a prezentat cele mai importante rezultate şi implicaţiile acestora.180

Concluzie65. Problemele de mediu din lume nu vor fi rezolvate peste noapte, nici nu vor fi rezolvate doarprin acţiunile SAI. Cu toate acestea, rezolvarea lor se bazează mult pe rolul SAI şi acestea pot fiparte a soluţiei.66. Rolul SAI este de a răspunde aşteptărilor cetăţenilor prin furnizarea unui audit independent, aunei verificări credibile a obiectivelor, a informaţiilor furnizate de către agenţiile guvernamentalecu privire la activităţile lor şi efectele acestora asupra mediului.67. După cum ilustrează această lucrare, auditul situaţiilor financiare permite auditorului săexprime o opinie privitoare la felul în care sunt întocmite situaţiile financiare, sub toate aspectelesemnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară identificat. De asemenea,lucrarea arată cum "aspectele semnificative" pot fi direct legate de costurile de mediu, deobligaţii, de impact şi de rezultatele din domeniul mediului. În acest context, auditul situaţiilorfinanciare cere auditorului să ia în considerare problemele legate de mediu, ca parte a audituluiregularităţii.68. În plus, auditorii trebuie să fie conştienţi de tendinţele actuale - de exemplu, cum ar fi luareaîn considerare a activelor de mediu. Aceştia ar trebui să caute oportunităţi pentru a-şi încurajaclienţii în a adopta metode care pot fi considerate bune practici, dar nu sunt încă obligatorii - deexemplu, elaborarea rapoartelor de mediu. În timp ce standardele - atât de raportare financiară,cât şi de guvernanţă - prevăd întocmirea de rapoarte din ce în ce mai cuprinzătoare cu privire laaspecte legate de mediul înconjurător, probleme sociale şi de etică, devine tot mai necesar caauditorii să îşi revizuiască practicile, să îşi reevalueze abordarea.Ministerul pentru Comerţ şi Industrie, conturi consolidate pentru perioada 2002-2003Marea BritanieConturile consolidate anuale de resurse ale Ministerului pentru Comerţ şi Industrie trebuie săincludă următoarele informaţii: o dispoziție pentru acoperirea costurilor de refacere a terenurilor puternic contaminate întrofabrică de cocs – costurile minime necesare pentru a respecta standardele de mediu o dispoziţie, în temeiul unui acord cu Autoritatea Energiei Atomice din Regatul Unit,pentru a acoperi costurile de pasive în cadrul programelor care sunt asociate, printrealtele, scoaterea din funcţiune a centralelor nucleare şi facilităţi; provizioanele pentru riscuri referitoare la menţiunile de sănătate care să acoperedaunele lucrătorilor cauzate prin expunerea la riscurile de mediu, cum ar fi praf decărbune şi fum şi utilizarea îndelungată/prelungită a instrumentelor percutoare.69. Mulţumiri pentru munca depusă:• Bruce Gilkison pentru cartea sa Responsabilitatea pentru un Mediu Verde Curat• Comitetului Internaţional pentru Practici de Audit (IAPC), Federaţiei Internaționale a Contabililor,ISA 1010: Analizarea aspectelor de mediu în auditul situaţiilor financiare.181

Anexă – Note orientativeÎntrebări care ar putea determina dimensiunile posibile ale unui audit de mediuLegislaţia sau politica de mediu naţională şi administraţia localăAre guvernul obiective naţionale de mediu declarate?• Cine le-a dezvoltat?• Care este obiectivul care trebuie atins?• Au fost stabilite standarde sau orientări care trebuie respectate?Are guvernul constituite entităţi sau departamente care sunt responsabile pentru protejarea,restaurarea şi de gestionare a mediului?• Care sunt departamentele şi responsabilităţile lor?• Cum obţin acestea rezultatele (prin reglementări, politică, sau managementul programelor)?Are guvernul standarde de contabilitate relevante?Guvernul a elaborat o legislaţie menită să protejeze, să restaureze şi să gestioneze mediulînconjurător?• Există legi pentru aplicarea cărora sunt responsabile departamentele guvernamentale?• Departamentele guvernamentale sunt obligate să respecte legislaţia sau reglementările de mediu?Programe sau activităţi guvernamentaleGuvernul are programe menite să protejeze, să restaureze şi să gestioneze mediulînconjurător?Este implicat guvernul în finanţarea programelor care sunt proiectate pentru a atinge obiectivelede mediu?Astfel de programe ar putea include menţinerea solurilor din ogoare; furnizarea de irigare pentruagricultură; protejarea bazinelor de captarea apei, sprijinul forestier; sprijinirea agriculturii;organisme pentru protecţia apelor, conservarea biodiversităţii; îmbunătăţirea eficienţeienergetice; prevenirea poluării; gestionarea deşeurilor urbane; sau protecţia şi conservareapatrimoniului cultural, a parcurilor naţionale, a clădirilor de patrimoniu, sau locurile cu valoarede culturală sau ştiinţifică specială.• Care sunt resursele utilizate de departamente pentru a obţine rezultatele necesare?• Sunt resursele contabilizate cu exactitate şi rezultatele raportate corect?• Ce responsabilităţi are SAI au cu privire la contabilitate şi raportarea performanţelor acestorprograme?Cunoaşterea departamentului sau a industrieiAre guvernul constituite departamente/industrii sau agenții cu activităţi care au impact asupramediului?Departamentul guvernamental/industria sau agenţiile operează într-o industrie care este expusă lariscuri de mediu semnificative care pot afecta negativ rezultatele financiare şi rapoartele entităţii?Care legi şi reglementări de mediu sunt aplicabile entităţii?În produsele entităţii sau în procesul de producţie sunt folosite substanţe care fac obiectul unorlegi sau reglementări speciale ?Agenţiile de implementare monitorizează respectarea de către entitate a prevederilor legilor,reglementărilor sau licenţelor de mediu?Au fost luate sau raportate orice acţiuni de reglementare emise de agenţiile de implementare,care ar putea avea un impact semnificativ asupra entităţii şi a rezultatelor sale financiare şi/saurapoartelor?182

Există o istorie a sancţiunilor şi a acţiunilor în justiţie împotriva entităţii sau a directorilor săiîn legătură cu probleme de mediu? Dacă da, care au fost motivele pentru astfel de acțiuni?Există proceduri judiciare în curs cu privire la respectarea legilor şi reglementărilor de mediu?Sunt riscurile de mediu/impactul acoperite de asigurare?Mediul de control şi procedurile de controlCare este filosofia conducerii şi stilul de operare cu privire la controlul de mediu, în general?Include structura operațională a entităţii o repartizare a responsabilităţilor, inclusiv separareasarcinilor/atribuțiilor, pentru persoane fizice specificate individual pentru controlul mediului?Menţine entitatea un sistem de informaţii referitoare la mediu, bazat pe cerinţele de reglementaresau pe propria evaluare a riscului de mediu?Are entitatea un sistem operațional de management de mediu (SMM)?• Acest sistem poate furniza, de exemplu, informaţii referitoare la cantităţile fizice de emisii şideşeuri periculoase, la caracteristicile de mediu ale produselor şi serviciilor, sau la rezultateleinspecţiilor sau incidente.• Exemple de standarde recunoscute pentru un SMM sunt standardul internaţional ISO 14001şi Schema de Eco-management şi audit a Comisiei Europene (EMAS).A publicat entitatea (voluntar) un raport de performanţă privind mediul? Dacă da, a fost verificatacesta de către o terţă parte independentă?Sunt implementate proceduri de control pentru identificarea şi evaluarea riscului de mediu, pentrua monitoriza conformitatea cu legile şi reglementările privind mediul, şi pentru a monitorizaposibilele modificări în legislaţia privind mediul care ar putea avea un impact asupra entității?Este managementul conştient de existenţa şi impactul potenţial asupra raportului financiar alentităţii:• al oricărui risc legat de responsabilitatea pentru apele subterane, care apare ca urmare acontaminării solului, a apelor subterane, sau a apelor de suprafaţă;• al oricărui risc legat de responsabilităţile care decurg ca urmare a poluării aerului; sau• al plângerilor nesoluţionate referitoare la probleme de mediu provenind de la angajaţi sauterţe părţi?Are entitatea proceduri de operare şi de control pentru eliminarea deşeurilor şi a deşeurilorpericuloase în conformitate cu reglementările legale?183

I N T O S A IISSAI 5130Dezvoltarea durabilă:RolulInstituțiilor Supreme de Audit184

Prefață – obiectivele și structura acestui documentDezvoltarea durabilă este un termen care poate fi familiar pentru unii auditori și SAI-uri șinefamiliar pentru alții. Acest document încearcă să explice conceptul de dezvoltare durabilă. Deasemenea, evaluează rolul pe care SAI-urile pot să îl joace în auditarea progresului național realizatîn ceea ce privește dezvoltarea durabilă națională. Documentul se compune din patru părți:Partea 1 conține elemente esențiale, de fond. Definește dezvoltarea durabilă ca aceea dezvoltarecare reconciliază trei obiective majore: socialul, economicul și mediul înconjurător. Deasemenea, oferă o privire de ansamblu asupra modului în care conceptul de dezvoltare durabilăpoate fi reflectat în strategiile, politicile guvernelor și agențiilor individuale, precum și modul încare influențează SAI-urile, ca un preambul la Părțile 2-4.Partea a 2-a arată cadrul legal și strategiile naționale elaborate de către guverne în urmărireaatingerii obiectivelor dezvoltării durabile și ia în considerare oportunitățile de revizuire pe care leoferă SAI-urilor.Partea a 3-a examinează modul în care conceptul de dezvoltare durabilă s-a aplicat politicilorsau programelor individuale și rolul jucat de SAI-uri în a audita cât de bine s-a făcut acestproces. Aceasta parte concluzionează prin luarea în considerare a perspectivelor din punctul devedere al legăturilor dintre problemele economice, de mediu și sociale.Partea a 4-a este rezervată considerațiilor în ceea ce privesc pașii pe care SAI-urile trebuie să leurmeze pentru a-și dezvolta abilitățile pentru a realiza audituri în domeniul dezvoltării sustenabile.Prin adoptarea Declarației de la Rio, 105 țări și-au luat angajamentul să includă dezvoltareadurabilă ca parte integrantă a activităților acestora. SAI-urile pot avea un rol cheie în monitorizareaimplementării strategiilor naționale și a progreselor realizate. Acest document seconstituie ca un ghid privind ceea ce poate fi posibil, combinat cu exemple practice luate de la oserie de SAI-uri.CUPRINSPrefațăPartea 1. Cadrul generalOriginea dezvoltării durabileDezvoltarea durabilă și guverneleCum afectează SAI-urile dezvoltarea durabilăPartea 2. Dezvoltarea durabilă la nivel național și regionalProgramele și dezvoltarea durabilăOportunități de audit la nivelul de programSelectarea subiectelor pentru auditAria de cuprindere și proiectarea auditurilor dezvoltării durabileProvocările metodologiceConcluziiPartea 3. Dezvoltarea capacității în cadrul SAI-uluiPasul unu: clarificarea mandatuluiPasul doi: dezvoltarea strategieiPasul trei: dezvoltarea capacității și expertizei în cadrul SAIPasul patru: desfășurarea audituluiPasul cinci: învățarea din experiența SAI-urilor și a altoraPasul șase:identificarea impactuluiConcluziiAnexa A: Extras din Legea Auditorului General (Canada)Anexa B: Membrii Grupului de Lucru INTOSAI pentru Auditul de MediuGlosar185

Partea 1. Cadrul generalOriginile dezvoltării durabileDezvoltarea durabilă este tipul de dezvoltare prin care se ating cerințele prezentului fără a ficompromise abilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.1.1 Chiar dacă nu există o singură definiție pentru dezvoltarea durabilă, acest concept a fostpentru prima dată adus la cunoștința opiniei publice prin raportul intitulat ”Viitorul NostruComun” al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (cunoscut mai mult sub denumirea deRaportul Brundtland). Comisia definește dezvoltarea durabilă ca ”dezvoltarea prin care se atingcerințele prezentului fără a fi compromise abilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriilenevoi.”Implică integrarea obiectivelor sociale, de mediu și economice1.2 Dezvoltarea durabilă implică integrarea obiectivelor sociale, de mediu și economice. În modideal, desigur, orice politică sau activitate umană ar trebui să ducă la îmbunătățirea tuturor celortrei obiective. În realitate însă, progresul nu poate fi atins într-un domeniu fără a fi afectat unaltul. Atunci când este posibil, deciziile ar trebui să țină cont atât de costuri, cât și de beneficiipentru toate părțile. De asemenea, definiția Comisiei a reliefat faptul că dezvoltarea durabilă trebuiesă fie corectă atât pentru generațiile prezente cât și pentru cele viitoare; ceea ce se obține decătre generațiile prezente nu trebuie să conțină costuri care se vor reflecta asupra generațiilorviitoare.Are o dimensiune globală1.3 În timp ce strategiile naționale sunt proiectate pentru nivelul național, este unanimă recunoaștereafaptului că probleme sunt globale, necesitând soluții globale. Problemele de mediu nucunosc granițe. Teme cum ar fi sărăcia și injustiția socială sunt probleme globale indiferent dearia geografică în care acestea sunt concentrate. Economiile naționale sunt puternic interconectate.Un sfert din produsul global se tranzacționează între țări, fluxurile comercialecrescând de 17 ori în ultimii 50 de ani.1.4 Sporirea atenției internaționale, în ceea ce privește legătura dintre problemele sociale, economiceși de mediu, a devenit evidentă odată cu desfășurarea Conferințe ONU pe Probleme deMediu și Dezvoltare (”Summitul Pământului”) care s-a ținut la Rio de Janeiro, în anul 1992.Această conferință a reprezentat o piatră de hotar în eforturile de abordare a problemelor globale:105 state adoptând Declarația de la Rio. De asemenea, guvernele și-au luat angajamentul de arealiza un plan de acțiune pentru Secolul 21, denumit Agenda 21. 168 de state au semnatDeclarația privind Diversitatea Biologică prin care se solicită statelor să identifice și sămonitorizeze resursele genetice și să realizeze planuri pentru conservare, inclusiv sisteme pentruprotecția acestor zone. În anul 1997, 166 de delegații participante la Convenția Cadru pentruSchimbările Climatice au semnat Protocolul de la Kyoto, acestea luându-și angajamentul săreducă sau să limiteze emisiile mai multor gaze cu efect de seră.1.5 Națiunile s-au strâns din nou la Summitul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă, din anul2002, de la Johannesburg, Africa de Sud, pentru a revedea progresele făcute după Rio și pentru arealiza un plan de acțiuni viitoare. Ca urmare a Summit-ului au rezultat două documente importanteși anume – ”Declarația de la Johannesburg” și ”Planul de Implementare”. Declarațiaeste un comunicat de înalt nivel politic, adoptat de către șefii de state. Planul de Implementareeste un manifest care cuprinde obiective și promisiuni mai detaliate și descriptive cu referire la186

zone cum ar fi eradicarea sărăciei, protejarea resurselor naturale, energiei, sănătății, tehnologiilorde mediu și guvernanței. Prin acest Plan, guvernele și-au reafirmat angajamentul față deprincipiile de la Rio și Agenda 21. Planul este important pentru SAI-uri întrucât oferă criteriilecare asigură baza unor audituri viitoare.Există mai mult decât o simplă îngrijorare privind mediul1.6 Prin ce este diferită dezvoltarea durabilă de grija față de mediu? Acestea au multe în comun. Înmod evident mediul este una dintre cele trei componente fundamentale ale dezvoltării durabile.Oricum dezvoltarea durabilă nu tratează mediul ca un element absolut, care este inviolabil. Înschimb, dezvoltarea durabilă recunoaște faptul că trebuie să existe un echilibru între progresuleconomic și social și mediul, potrivit reglementărilor și constrângerilor conceptului de durabilitate(Figura 1). În general, prin progresul economic și social nu trebuie distrus ceea ce este valoros și ceeace nu poate fi înlocuit, sau să fie împiedicate generațiile viitoare de la utilizarea resurselor pentrudezvoltarea sau folosul acestor generații.Figura 1: dezvoltarea durabilă se compune din trei elemente(vezi imaginea din textul original)DEZVOLTAREA DURABILĂRecunoașterea nevoilororicuiProtejarea mediuluiMenținerea unui niveleconomic înalt și stabilAtingerea obiectivelor dezvoltării durabile implică integrarea obiectivelor economice, sociale șide mediuSunt mai multe interpretări în ceea ce privește aria de cuprindere a dezvoltării durabile șigreutatea specifică pentru fiecare dintre îngrijorările legate de economie, mediu și social1.7 Este ușor de constatat că acest concept, de dezvoltare durabilă, este foarte fluid. Există multesituații în care guvernele și persoanele individuale vor fi în dezacord cu aria de cuprindere. Înmod particular, interpretări mai ample ale dezvoltării durabile extind obiectivele sociale,incluzând aici echitatea socială și distribuția bunăstării precum și a oportunităților de șanse. Maimult de atât, există încă mult teren de dezbatere privind importanța care să fie acordată fiecăruiobiectiv al dezvoltării durabile.1.8 În termeni mai practici, o interpretare mai cuprinzătoare a dezvoltării durabile echivalează cucuprinderea unei game mai largi de probleme. Figura 2 ilustrează potențialul ariei de cuprinderea acestui concept.187

Figura 2: Dezvoltarea durabilă cuprinde o gamă mai largă de probleme(vezi imaginea din textul original) Stabilitate economică Abilități personale Venit personal Transport Producția de alimente Eficiența resurselor Producție și consumDEZVOLTAREECONOMICĂPROGRESSOCIALSănătateEducațieCalitatea mediului localDistribuția veniturilorImplicarea comunitățiiGospodăriiRESURSEDE MEDIUBiodiversitateApăSolMediuînconjurătorPăduriMineraleNotă: această figură nu este atotcuprinzătoare, multe dintre problemele arătate aici sunt într-orelație de interdependență. Se poate, de aceea, să nu fie cuprinse toate conexiunile care suntposibile.Dezvoltarea durabilă și guverneleGuvernele sunt cele care creează cadrul legal pentru realizarea dezvoltării durabile1.9 Guvernele au un rol cheie în promovarea dezvoltării durabile. Ele sunt, de asemenea, responsabilepentru stabilirea direcțiilor, realizarea politicilor și asigurarea coordonării. Guvernele reprezintănațiunile în cadrul negocierilor internaționale pe probleme de dezvoltare și mediu. Eleîși asumă angajamentele, de exemplu, să pregătească programele naționale privind emisiile degaze cu efect de seră sau să promoveze dezvoltarea durabilă. De asemenea, dezvoltă strategii depunere în aplicare a acestor angajamente. În partea a doua a acestui document vom lua în considerarerolul pe care SAI-urile îl joacă în evaluarea eficienței cadrului legislativ și al strategiilor.Ele dezvoltă politicile și programele de mediu1.10 În sprijinul dezvoltării strategiilor de dezvoltare durabilă există un număr de instrumente depolitici pe care le au la dispoziție guvernele. Acestea includ politicile de taxe, care pot acționa castimulente sau ca mijloc de constrângere, legislația și regulile care promovează buna practică și odescurajează pe cea incorectă și programele de cheltuieli directe, care caută să echilibrezepreocupările privitoare la mediu și cele privind necesitățile sociale (de exemplu transportul șiplanificarea). Guvernele trebuie să realizeze o paletă largă de politici economice, de sănătate șieducație pentru promovarea obiectivelor dezvoltării durabile. În cazul SAI-urilor care au camandat verificarea proiectelor de buget, acestea trebuie să analizeze cu atenție dacă s-a obținutun echilibru între componentele sociale, economice și de mediu. Partea a treia a acestuidocument va analiza măsura în care SAI-urile pot audita dezvoltarea durabilă la nivel deprogram.Guvernele fac din dezvoltarea durabilă o parte integrantă a politicilor acestora1.11 Multe guverne au gândit să integreze preocupările legate de mediu în contextul mai larg alguvernării. Deseori, această acțiune este denumită ca ”înverzirea guvernării”, obiectivul fiindacela de a integra problemele de mediu în cadrul mai larg al abordărilor politicilor. S-a solicitat188

ca toate noile politici să evalueze și efectele pe care le au asupra mediului, de exemplu evaluareaefectelor construcției de șosele asupra mediului.Guvernele își pot ”înverzi” propriile acțiuni1.12 Guvernele pot reduce impactul propriilor acțiuni asupra mediului. Unele administrațiinaționale sau regionale au făcut un efort conștient de a-și ”înverzi” acțiunile, atât pentru acontribui la realizarea strategiei naționale, cât și pentru a motiva mediul de afaceri și persoanelesă urmeze exemplul guvernului. Așa cunoscuta inițiativă denumită ”gospodărirea verde” seaxează pe probleme cum ar fi reducerea deșeurilor și conservarea energiei, de exemplu, prindesignul clădirilor guvernamentale.Cum afectează SAI-urile dezvoltarea durabilă1.13 Dezvoltarea durabilă este importantă pentru SAI-uri deoarece este importantă și pentru entitățileauditate. Rolul și mandatul constituțional al SAI-urilor nu le permite acestora să stabilească politici,cu excepția implementării auditurilor. De aceea, acest document nu-și propune să sugereze SAIurilorsă devină apărător al dezvoltării durabile în raport cu poziția guvernelor sau legislativului. Ariade cuprindere a unui audit în acest domeniu se va limita numai la a constata dacă guvernul sauagenția a îmbrățișat principiile și practicile dezvoltării durabile. În cele mai multe cazuri, ca urmare aacceptării principiilor și practicilor dezvoltării durabile, acestea au devenit din ce în ce mai largrăspândite, în mod special la nivelul administrației naționale.Aria de cuprindere a unui audit al dezvoltării durabile va depinde de mandatul SAI-ului1.14 Aria largă a dezvoltării durabile, precum și strategiile și politicile care izvorăsc din aceasta,asigură un amplu domeniu de cuprindere pentru audituri. Unele SAI-uri au un mandat specific înceea ce privește dezvoltarea durabilă sau mediul. Sunt cazuri în care mandatul se limitează laaudituri financiare sau de conformitate, în timp ce în alte situații se extind la audituri deperformanță sau multilaterale. Unele mandate pot fi în întregime retrospective, în timp ce altelepot fi pre-audituri sau audituri ale bugetului. De asemenea unele audituri pot fi limitate la nivelguvernamental, în timp ce altele sunt extinse la nivel de administrație locală și entități aflate înproprietatea statului. Documentul de față prezintă un set de opțiuni dintre care SAI-urile potalege în funcție de mandatul și prioritățile acestuia.Auditurile dezvoltării durabile se realizează pe baza standardelor uzuale de audit1.15 Auditul dezvoltării durabile ar trebui în mod normal să se realizeze conform standardelorfolosite de SAI, de exemplu cele elaborate de INTOSAI sau oricare standarde naționale. Avândîn vedere că dezvoltarea susținută poate fi un subiect mai complex decât altele, pentru motiveledescrise anterior, aceasta nu trebuie să însemne că standardele de planificare, colectarea probelor,analiza și raportarea pot fi mai relaxate.1.16 Standardele și celelalte criterii de evaluare sunt importante și aici. Orice audit este în fond ocomparare a ceea ce este cu ceea ce ar trebui să fie. Aceasta se bazează pe un fel de convenție pestandarde între auditori, entitățile auditate și părțile implicate care depind de auditori pentruasigurare. În cazul dezvoltării durabile, standardele își pot avea originea în legislație sauacordurile internaționale, legislația națională, angajamentele și obligațiile din programe,standardele operaționale adoptate de către entitățile de audit sau procedurile și practicile generalacceptate de organizații cu activitate similară. Aceste criterii trebuie discutate cu entitateaauditată și acolo unde este posibil auditorii trebuie să utilizeze criterii dezvoltate sau acceptate decătre organizația auditată.189

1.7 Partea a patra a documentului privește felul în care SAI-urile își pot dezvolta capacitățilepentru realizarea unor audituri ale dezvoltării durabile. Se sugerează faptul că prin împărțireaprocesului în mai mulți pași, un SAI poate face față tranziției la un audit eficace al dezvoltăriidurabile.Notă: un Glosar de termeni este prezentat la finalul acestui document.Partea a 2-a. Dezvoltarea durabilă la nivel național și regional2.1 Partea a 2-a explică modul în care guvernele naționale sau regionale implementează strategiileși politicile de dezvoltare durabilă, precum și oportunitățile de cercetare care pot aparepentru un SAI. Cele mai multe dintre lucrurile urmărite sunt legate de acțiunile guvernului lanivel național, dar pot fi și multe altele în egală măsură aplicabile regiunilor sau la nivel localcare sunt responsabile pentru coordonarea și direcționarea politicilor care afectează dezvoltareamediului, a economiei și socialului în aceste zone.Strategiile de dezvoltare durabilăMulte guverne au stabilit strategii la nivel național ca urmare a Summit-ului Pământului dinanul 19922.2 Agenda 21 recomandă, printre altele, ca națiunile semnatare să elaboreze strategii de dezvoltaredurabilă. Mai multe guverne au și realizat acest lucru (vezi Figura 3). Aceste strategiiintenționează să asigure coeziunea, abordarea națională a dezvoltării durabile, stabilirea unui setde direcții care trebuie urmate de țara respectivă și sprijin în atingerea țintelor stabilite prinacordurile internaționale.2.3 Strategiile pot varia din punctul de vedere al calității. Unele dintre acestea pot etala sau reluapoliticile existente, fără să fie subliniate eventualele modificări, în timp ce unele strategii,considerate dintre cele mai bune, încearcă să reconcilieze progresul economic cu gândireaprivind mediu, într-o căutare originală pentru integrare și durabilitate.2.4 Strategia cuprinde în mod uzual: un corolar al cadrului legal al strategiei, coordonării, monitorizării și raportării realizărilor; politicile și programele specifice care se adresează dezvoltării durabile, de exemplu,prevenirea și controlul poluării, sau acelea care trebuie să reflecte gândirea dezvoltăriidurabile, transportul, spre exemplu.Figura 3: Strategia națională a Canadei de dezvoltare durabilăGuvernul Federal al Canadei a dezvoltat un cadru legal de ansamblu care urmărește obiectivelede dezvoltare durabilă. Cadrul legal conține cerința ca departamentele să-și publice propriilestrategii detaliate. Prin aceste strategii se intenționează să fie reflectate țintele și planurile deacțiune pentru includerea dezvoltării durabile în politicile, programele și operațiunile acestora.Prin strategie se are în vedere asigurarea criteriile pe baza cărora se măsoară progresul realizat.2.5 Dacă mandatul permite SAI-ului, acesta poate analiza politicile specifice cum ar fi celepentru transport, apă, locuință, silvicultură, care asigură bazele pentru construcția strategiei.Aceste aspecte vor fi analizate mai detaliat în Partea a-3-a.2.6 Un cadru național corect ar trebui să urmărească ciclul managementului performanței (Figura4), cunoscut și ca abordarea de tip ”planifică, realizează, verifică și îmbunătățește”. Ciclulrespectiv urmărește ca traseu strategia și obiectivele via implementare spre raportare și revedereaprogresului realizat.190

Figura 4: Ciclul managementului performanțeiO strategie de dezvoltare durabilă va conține prevederi pentru implementarea obiectivelor,măsurarea progresului realizat, raportarea performanței și asigurarea responsabilitățiiStrategii similare și reglementări pentru raportare pot fi întâlnite la nivel regional sau local2.7 Deși guvernele regionale sau administrațiile locale nu sunt semnatare de acorduri internaționale,acestea pot contribui la completarea și împlinirea acestora prin acțiunile întreprinse. Orecomandare din Capitolul 28 al Agendei 21 prevede ca guvernele și autoritățile locale să joaceun rol bine stabilit în promovarea dezvoltării durabile. Această inițiativă, denumită generic”Agenda Locală 21”, a fost privită ca un important vehicul pentru schimbare, astfel cum oreliefează și expresia ”gândește global, acționează local”.2.8 Agenda Locală 21 recomandă ca toate autoritățile locale să-și consulte propriile comunitățipentru a crea un plan local de dezvoltare durabilă. În timp ce fiecare plan are propriile caracteristiciîn funcție de condițiile locale, vor fi și elemente comune care se regăsesc prezente înoricare dintre aceste procese: strategia nu este numai una de mediu, aceasta va trebui să includă și chestiunileeconomice și sociale; trebuie implicată întreaga comunitate sau măcar cel mai larg segment posibil cu resurseledisponibile; de asemenea, trebuie identificată o strategie implicând acțiuni specifice; la final este important să fie stabiliți indicatorii prin care se măsoară progresul realizat.Figura 5: Strategia de dezvoltare durabilă locală a NorvegieiÎn anul 1993 entitățile guvernamentale locale din Norvegia au solicitat conversia planurilor demediu și de management al resurselor în planuri de acțiune pentru secolul 21. Astfel s-au inițiatplanuri de dezvoltare bazate pe o reformă denumită ”Protecția Mediului la Nivel Local”. Unprogram cheie a avut ca obiectiv dezvoltarea instrumentelor utilizate de către autoritățile localepentru a realiza evaluări ale impactului asupra mediului, în special cele pe termen lung. Unproiect ulterior și-a propus să îmbunătățească comunicarea dintre guvernarea locală și cetățenipe problematica dezvoltării durabile.Aria de cuprindere a unui audit al strategiei de dezvoltare durabilă2.9 Aria de cuprindere a unui audit al performanței strategiilor de dezvoltare durabilă la nivelnațional sau local este foarte largă. Unele dintre etapele unui audit sunt prezentate mai jos.Acestea sunt împărțite pe capitole și urmăresc modelul managementului performanței, prezentatîn Figura 4. Lista prezentată mai jos caută să ofere răspunsuri la întrebările relevante ale auditului,în proporții de înțeles, fiind posibil ca la unele dintre aceste întrebări răspunsul să fie maidirect decât la altele.Problematica auditului: strategiile de dezvoltare durabilă are guvernul o strategie sau un plan care să descrie clar obiectivele? este strategia în conformitate cu angajamentele internaționale ale guvernului? sunt identificate clar instrumentele de politică folosite pentru atingerea obiectivelor? sunt bazate strategia și instrumentele de politică utilizate pe date care să reflecte nevoile? este strategia integrată corespunzător, reflectând interacțiunea dintre politici și echilibrul caretrebuie obținut între economic, societate și mediu? identifică strategia obstacolele, atât externe cât și interne, care împiedică implementarea sa? este strategia, pe cât posibil, transpusă în ținte și termene? sunt propunerile de buget verificate de către SAI; care este valoarea totală a bugetului alocatăpentru ”dezvoltarea durabilă” și care este proporția acesteia alocată ”problematicii verzi”?191

are guvernul implementat un sistem eficient de raportare către Parlament a rezultatelor implementăriistrategiei? a stabilit guvernul o cale de informare a cetățenilor cu privire la dezvoltarea durabilă șiprogreselor realizate? a dezvoltat guvernul un sistem de monitorizare și coordonare a activităților ONG-urilor careactivează pe problematica mediului?2.10 În timp ce este dificil să auditezi strategia guvernului, indiferent de criteriile oricărei firme deaudit, este posibil să se examineze rezultatul integrării de către entități a abordării dezvoltăriidurabile, în deciziile luate zi cu zi. Lucrând alături de entitățile guvernamentale și urmărind unelecomparații de pe scena internațională, precum și alte organizații mari, SAI-urile pot ajuta decidențiistrategici din cadrul guvernului să identifice și să răspândească exemple de bună practică.Figura 6: Raportarea în Norvegia a cheltuielilor alocate mediuluiÎn 1989 Guvernul Norvegiei a introdus un document în Parlamentul norvegian pentru creareaunui cont pentru toate cheltuielile și întreaga politică de mediu. Oficiul Auditorului General alNorvegiei a verificat acest cont în anii 1997 și 1998. O sinteză a subvențiilor acordate politicilorde mediu este un instrument foarte util. Oricum, este foarte important să existe unsistem care să cuprindă un cont care să reflecte corect totalitatea cheltuielilor măsurilor luate îndomeniul mediului. Auditul a arătat că subvențiile nu au fost calculate într-o manieră consecventăîn ministerele verificate. De asemenea, auditul a relevat faptul că guvernul a avutdificultăți în clasificarea măsurilor de mediu în conformitate cu ”categoriile rezultate”, astfelcum sunt utilizate de către Ministerul Mediului. Acest lucru a apărut ca urmare a faptului că omăsură poate servi pentru mai multe obiective de mediu (și de aceea se poate potrivi simultanmai multor ”categorii rezultate”). Guvernul trebuie să-și îmbunătățească procedurile de dezvoltarea unui nou ”Profil de Mediu și Stare de Mediu a Națiunii”.Țintele și indicatorii dezvoltării durabileMăsurarea performanței și a progresului vor fi elemente cheie ale auditului2.11 O bună strategie de dezvoltare durabilă trebuie să includă sau să fie acompaniată de un set deținte pentru obținerea a ceea ce s-a propus și indicatorii care cuantifică progresele realizate pentruatingerea acestor ținte (vezi Figura 7). [Notă: se folosește aici cuvântul ”indicatori” pentru a se definiatât indicatori cât și măsuri de performanță 29 ]. În unele cazuri, țintele pot fi expresia voinței de realizarea angajamentelor asumate de guvernele naționale în calitate de părți semnatare aleunor acorduri internaționale. Indicatorii joacă deseori rolul de legătură esențială pentru a se asigura căguvernele sunt responsabile pentru performanța lor în raport cu obiectivele de dezvoltare durabilă.Prin urmare, indicatorii și obiectivele reprezintă un subiect important de studiu pentru SAI-uri.Figura 7: Indicatori dezvoltați de către Marea BritanieÎn 1999 Guvernul Marii Britanii și-a revizuit indicatorii naționali de dezvoltare durabilă ca urmarea consultărilor avute cu părțile implicate și cercetările efectuate în domeniu. S-au stabilitindicatori ”titlu” pentru a oferi guvernului posibilitatea de a avea o privire de ansamblu asupraevoluțiilor și pentru a simplifica mesajul către opinia publică. Acești indicatori titlu sunt: produsul intern brut; investiții în active publice, de afaceri și private; ponderea forței de muncă activă;29 Măsurile se referă la măsurile unui subiect care a fost analizat – de exemplu, numărul de copaci plantați. În contrast,indicatorii sunt măsuri indirecte al unui subiect analizat sau raportat, de exemplu, concentrația gazelor cu noxe ca o măsurăa calității aerului. În domeniul mediului multe lucruri nu pot fi măsurate direct, dar trebuie măsurate indirect, deci vomfolosi termenul de ”indicatori” aici.192

calificările persoanelor în vârsta de 19 ani; anii probabili de viață sănătoasă; case considerate a fi neadecvate pentru a fi locuite; nivelul de criminalitate; emisiile de gaze cu efect de seră; numărul de zile cu nivel ridicat sau mediu de aer poluat; traficul pe șosele; calitatea bună sau moderată a apei râurilor ; populațiile de păsări sălbatice; case noi construite pe terenuri reabilitate curând; producerea și managementul gunoaielor.Progresele realizate de acești indicatori sunt raportate anual. Prima evaluare a acestor indicatorititlu a fost făcută în decembrie 1999, ocazie cu care s-au identificat potențialele zone de îngrijorare,cum ar fi: creșterea numărului de zile și a cantității de gunoi menajer, creșterea niveluluiviolenței criminale și dispariția unor specii și habitate.Acești indicatori titlu sunt susținuți de un set cuprinzător, de circa 150 de indicatori detaliați,grupați în familii. De exemplu, dacă pentru apă avem un indicator titlu ”calitatea bună sau moderatăa apei râurilor”, există un set care se referă la indicatori care reflectă nutrienții din apă,cererea de apă precum și disponibilitatea, pierderile de apă, volumul de apă utilizată și siturileafectate de extracția de apă.Aria de cuprindere a auditului obiectivelor și indicatorilor dezvoltării durabile2.12 Țintele și indicatorii permit SAI-ului să auditeze trei zone: auditul țintelor, pentru a se vedea dacă acestea sunt realiste și se bazează pe o bunăînțelegere și destule probe a ceea ce trebuie făcut; auditul indicatorilor, pentru a se vedea dacă aceștia sunt relevanți și de încredere; auditul progresului realizat, în care se compară indicatorii cu țintele asociate.Înainte de a iniția revizuirea țintelor și a indicatorilor, SAI-urile trebuie să se asigure că deținsuficientă expertiză pentru a avea capacitatea de a răspunde la întrebările la care doresc să răspundă.În acest sens, pentru a putea realiza revizuirea relevanței și temeiniciei țintelor și a indicatorilor, SAIuriletrebuie să dezvolte și să folosească un set corespunzător de criterii de audit.Țintele dezvoltării durabile pot face obiectul auditului2.13 Pentru fiecare indicator trebuie să fie stabilite ținte, fiind probabil mai bine pentru decidențisă se concentreze pe un număr mic de ținte cheie și să caute trendurile dorite printre indicatoriicare nu au obiective. Țintele trebuie să aibă la bază procese științifice consacrate și foarte binefundamentate. Astfel se ajunge la folosirea unui set de valori de referință sustenabili, cum ar fi,de exemplu: nivelul stocurilor de pește care poate fi menținut. Este mai probabil, oricum, cațintele să fie rezultatul un acord internațional sau compromis care să reprezinte nu mai mult decâto aspirație sau o schimbare dorită de direcție. Țintele pot fi stabilite în funcție de starea finală saurezultatul dorit, de exemplu, menținerea aerului curat, sau activitatea sau cauza rezultată, cum arfi, reducerea utilizării automobilelor sau extinderea unor acțiuni de remediere, de exemplu,numărul de contravenții pentru poluatori sau numărul de mile ale unui râu care au făcut obiectulunor reglementări privind calitatea apei. În orice caz, pe baza experienței rezultate din activitateaNAO, au fost identificate o serie de chestiuni de bază care pot fi auditate.Chestiuni de auditat: țintele dezvoltării durabileSAI-ul poate verifica dacă țintele propuse: acoperă domenii cheie;193

eflectă angajamente internaționale; sunt în legătură directă cu obiectivele și indicatorii prevăzuți de către Guvern; se bazează pe rațiuni clare, de exemplu, o înțelegere științifică solidă a problemelorfundamentale și a cauzelor acestora; se bazează pe solide măsurători ale fundamentelor existente, acolo unde sunt folositeacestea; de exemplu, reducerea volumului emisiilor de dioxid de carbon cu 3% începândcu anul 1998; sunt limitate în timp, fiind jalonate pentru țintele care se extind mult în viitor; sunt bazate pe un plan de măsurare stabilit atunci când au fost create aceste ținte, avândspecificat și modul în care se vor măsura progresele realizate, cât de des vor fi făcutemăsurătorile, precum și cine va face aceste măsurători; sunt măsurabile între limitele de incertitudine impuse de date, de exemplu, SAI-ul trebuiesă publice limitele de eroare la care se așteaptă împreună cu rapoarte existente privitoarela performanță; sunt comunicate jucătorilor cheie corespunzători; sunt dublate de planuri de acțiuni și resurse corespunzătoare; sunt raportate împreună cu performanța în dauna altor ținte sau indicatori pentru a daposibilitate cetățenilor să judece performanța pe o bază suficient de largă.Auditul indicatorilor este un lucru care are sens2.14 Atunci când se analizează indicatorii dezvoltării durabile, SAI-ul poate aplica o mare partedin gândirea standard pe care o folosește la măsurarea performanței, trebuie însă să țină cont șide chestiunile adiționale. De exemplu, pentru multe sisteme naturale măsurarea progreselorrealizate nu este o sarcină ușoară. Astfel, măsurarea poluării din atmosferă va fi afectată în modradical de locul în care măsurătorile sunt înregistrate, condițiile de vreme existente la momentulprelevării, precum și echipamentul de măsurare. Bineînțeles, dacă progresul trebuie monitorizatîntr-un mod consecvent, trebuie acordată foarte multă atenție celor mai bune căi pentru adeterminarea acestuia. În alte cazuri, fenomenul studiat are o rată de schimbare scăzută și deaceea raportarea la intervale de 5 până la 10 ani poate fi cel mai potrivit. SAI-urile trebuie să ținăcont de aceste probleme atunci când iau în considerare gradul de încredere al măsurătorilor șiaranjamentelor de raportare utilizate de către guverne.2.15 Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a publicat o listă de caracteristicipentru indicatorii dezvoltării durabile, pe care SAI-urile o pot lua în considerare atuncicând analizează indicatorii naționali.Figura 8: Ghidul OECD pentru indicatorii dezvoltării durabileAspecte de auditat: indicatorii dezvoltării durabileSAI-urile trebuie să urmărească dacă indicatorii: au relevanță în cadrul politicilor (programelor), ceea ce înseamnă că trebuie:o să fie ușor de interpretat;o să releve trendurile în timp;o să răspundă la schimbările care pot apare în timp;o să aibă un prag sau o valoare de referință cu care să poată fi măsurat progresulrealizat. sunt corecți din punct de vedere analitic, spre exemplu, se bazează pe o înțelegere clară ascopului dezvoltării durabile; sunt măsurabili, ceea ce înseamnă că indiferent de cât de atractiv sunt construiți d.p.d.v.teoretic, dacă un indicator nu poate fi măsurat la un cost rezonabil, el nu este de folos.Informații privind publicațiile OECD privitoare la mediu sunt disponibile pe www.oecd.org/env.194

SAI-ul poate analiza progresul relevat de ținte și indicatori2.16 În final, dacă țintele și indicatorii asociați se constată că sunt de bună calitate din punct devedere tehnic, atunci SAI-ul poate determina progresul pe care aceștia îl pot dezvălui.Dacă un termen limită pentru o țintă a fost deja depășit, atunci auditul poate numai săconstate dacă obiectivul a fost atins. Atenția auditului în acest caz se poate îndrepta spre aexplica dacă a fost sau nu a fost atinsă ținta sau costul și eficiența politicilor folosite pentruatingerea țintei, sau unele consecințe neintenționale ale acestor politici.Dacă termenul de îndeplinire nu a fost încă depășit, atunci auditul trebuie să se concentrezepe a vedea dacă ținta este probabil să fie atinsă. Acesta este un concept mai dificil de aplicatdeoarece ultima poziție înregistrată sau chiar la trendul actual poate să nu fie un indiciu aceea ce poate fi atins în timpul rămas până la termenul limită stabilit. S-ar putea cainstrumentele politicilor să nu-și fi făcut încă efectul pe acest final de trend sau pot exista altetrenduri de bază care vor afecta rezultatul final. De aceea SAI-ul își poate limita opinia laaceea de a prezenta dacă ținta va fi atinsă în condițiile în care trendul actual va continua, ceeace înseamnă o declarație de audit mai prudentă. De asemenea, SAI-ul poate analiza motivațiilecare stau în spatele progresului sau lipsa acestora, succesul politicilor care se intenționeazăa fi folosite pentru atingerea țintelor, orice consecințe neintenționate, dar și o privireasupra a ceea ce rămâne de făcut în cazul în care țintele vor fi atinse.Administrarea verde și sistemul de management al mediului2.17 În afara de elaborarea strategiilor naționale pentru promovarea dezvoltării durabile lanivelul întregii economii, instituțiile guvernamentale pot aduce o contribuție prin limitarea impactuluipropriilor activități asupra mediului înconjurător. Administrarea verde de către administrațiacentrală și locală înseamnă ca acestea să se concentreze pe reducerea utilizării energiei și aapei, precum și pe dezvoltarea unui sistem de management a reciclării apei și deșeurilor pentru aminimiza impactul asupra mediului înconjurător. Prin adoptarea sistemului de administrareverde, guvernele pot contribui la conservarea resurselor neregenerabile și reducerea costurilor deadministrare.Un sistem de management al mediului poate sprijini organizațiile să-și îndeplinească într-unmod rentabil responsabilitățile din domeniul mediului2.18 Administrarea verde a sectorului guvernamental cât și al celui privat poate includeadoptarea unui ”sistem de management al mediului”. Acesta înseamnă crearea cadrul legalmanagerial și a proceselor asociate pentru a se asigura că îngrijorările legate de mediu și dedezvoltarea durabilă se reflectă în procesul zilnic de luare a deciziei.2.19 Este recunoscut pe plan internațional că realizarea dezvoltării durabile depinde de integrareade către management la nivel corporativ, de proiect și locație a preocupărilor legate de mediu.Adoptarea de către Organizația Internațională pentru Standardizare a seriei ISO 14000 permiteguvernelor și agențiilor să-și concentreze eforturile legate de mediu urmărind criteriile internaționalegeneral acceptate. Scopul seriei ISO 14000 este de a promova o abordare comună a managementuluimediului și creșterea abilităților organizațiilor pentru atingerea și măsurareaprogresului performanței de mediu. Standardele se aplică tuturor tipurilor de organizații fiindcreate ținând cont de diferitele condiții de natură geografică, culturală sau socială. Seria ISO14000 conține standardele seria ISO 14001 care reglementează sistemul de management almediului, având următoarele elemente cheie: o politică de mediu și cerințele pentru urmărirea acestei politici, prin obiective și ținte; o analiză a aspectelor legate de mediu în ceea ce privește achizițiile, procesele, produseleși serviciile organizațiilor;195

verificarea și corectarea acțiunilor, inclusiv monitorizarea măsurilor și înregistrareaactivităților care pot avea un impact semnificativ asupra mediului; reevaluarea sistemului de management de mediu de către top managementul organizațieipentru a se asigura continuitatea, gradul de adecvare și eficacitatea acestuia; conceptul de îmbunătățire continuă.Mai multe informații despre seria ISO 14000 sunt disponibile pe site-ul ISO: www.iso.ch.Figura 9: Sistemul managementului mediului în entitățile deținute de statSAI-ul din Austria încearcă să promoveze sistemul de management al mediului în cadrulentităților aflate în proprietatea statului în conformitate cu standardele internaționale, respectivISO 14000 sau Schema de Eco-management și Audit al UE- EMAS. În rapoartele sale SAI-ulscoate în evidență nu numai avantajele implementării unor asemenea sisteme asupra mediului,dar și avantajele economice precum și impactul pozitiv asupra motivării personalului. SAIAustria promovează tehnici asemănătoare, cum ar fi ”Planificarea integrată a resurselor” și”Planificarea costului cel mai mic” în sectorul furnizării de energie.În Iran, companii deținute de stat au primit acreditare ISO 14001, sub supervizarea DepartamentuluiMediului.2.20 În completarea seriei ISO 14000, care este un standard internațional, mai există și standarderegionale sau naționale pentru sistemul managementului mediului, cum ar fi de exemplu: Schema deEco-management și Audit a UE și cele ale Asociației Canadiene pentru Standarde.Figura 10: Managementul de mediu în Africa de SudGuvernul Africii de Sud și-a formulat politica generală prin Cartea Albă privind ManagementulMediului în Africa de Sud, document care a fost aprobat în anul 1998 sub denumirea de Legeaprivind Managementul Național al Mediului (NEMA). Acest act conține cerințele adresatejucătorilor cheie din societate în ceea ce privește elaborarea și transmiterea planurilor de managemental mediului și, anual, al rapoartelor privind managementul mediului. De asemenea,documentul pune accentul pe necesitatea creării unui echilibru între dezvoltarea durabilă șireducerea sărăciei.Aria de cuprindere a sistemului managementului mediuluiSAI-urile trebuie să urmărească modul în care se derulează și sunt aplicate sistemele demanagement al mediului2.21 Un sistem de management al mediului este un proces ciclic de planificare, verificare,revizuire şi îmbunătăţire continuă. Astfel, un audit realizat de un SAI se va concentra mai multpe partea de proces decât pe cea de rezultat. Gama de întrebări pe care le poate aborda un SAIvor include chestiuni legate de gradul în care departamentele guvernamentale adoptă sistemul demanagement al mediului, dacă proiectele au fost aplicate în mod corespunzător și ce concluzii sepot trage din auditul sistemului aflat în funcțiune.Chestiuni de auditat: sistemul de management al mediului cât de cuprinzător este sistemul de management al mediului? sunt aceste sisteme de management acreditate pe baza unor standarde internaționale, deexemplu ISO 14000 sau EMAS? cât de bine se aplică acest sistem?ce relevă auditurile acestor sisteme de management al mediului în ceea ce privește cuprindereași gradul de integrare în planificarea departamentală a chestiunilor legate de mediu? cuprinde sistemul de management al mediului toate chestiunile legate de problemele demediu identificate?196

Responsabilitatea și raportarea dezvoltării durabileSAI-urile pot analiza calitatea raportării și a progreselor realizate pe linia responsabilizării2.22 Prin aplicarea reglementărilor guvernului de raportare a performanțelor trebuie să reiasă cuclaritate în ce măsură au fost atinse obiectivele propuse. Ideal ar fi ca evaluările performanței împreunăcu raportarea, făcute la intervale neregulate, să dea posibilitate utilizatorului să înțeleagăcompensările care au avut loc între diferitele obiective.2.23 Pe baza experienței acumulate ca urmare a auditării informațiilor financiare, SAI-urile potavea un rol important în îmbunătățirea standardelor de raportare. Chestiuni care pot avea legăturăcu dezvoltarea durabilă, ar putea include: nevoia de o mai mare coerență în modul în care performanța este raportată de la operioadă la alta; nevoia sporită de raportare a variațiilor performanței față de așteptări, precum și aoricăror limitări asociate informațiilor care trebuie explicate; nevoia ca probleme importante să fie aduse la cunoștința legislativului.Chestiuni de auditat: responsabilitate și raportare sunt rezultatele raportate la timp, cu acuratețe, într-o formă inteligibilă și într-o manierărelevantă? există o persoană sau birou care pot fi făcuți responsabili pentru rezultate? ce ne arată revizuirile în ceea ce privește progresul care s-a realizat față de țintelenaționale propuse? s-a acționat ținând cont de concluziile, recomandările și lecțiile învățate? sunt justificate și clar explicate neajunsurile în obținerea realizărilor și progresului?Contabilitatea resurselor naturale își găsește loc aici2.24 Un alt element în lanțul de responsabilitate pe viitor îl reprezintă dezvoltarea contabilitățiiresurselor naturale. Aceasta se poate face prin strângerea datelor referitoare la resursele naturale(organizat pe stocuri și fluxuri) într-un cadru contabil. Cel mai des datele compilate sunt o anexă laconturile naționale. În termeni generali, contabilitatea resurselor naturale poate fi văzută ca unimportant mijloc de a demonstra legăturile și schimburile care au loc între mediu și economie.Figura 11: SAI-ul din Africa de Sud este implicat în conceperea Conturilor ResurselorNaturaleSAI-ul din Africa de Sud face parte din grupul de lucru care dezvoltă Conturile ResurselorNaturale (NRA) și concepe metodologiile pentru compilarea datelor într-un cont pentru apă. Seurmărește ca prin utilizarea datelor compilate în acest cont să fie alimentate cu informații maimulte inițiative și strategii de dezvoltare durabilă.Conturile de resurse naturale pot fi înaintate unor SAI-uri pentru a fi auditate2.25 În momentul de față există un sprijin larg internațional cu privire la conceptul de audit alresurselor naturale. Printre organizațiile internaționale implicate în acest sens este și ONU,OECD și Banca Mondială. Grupul de lucru al INTOSAI pentru Auditul Mediului a elaborat undocument referitor la auditul resurselor naturale și relevanța acestuia pentru SAI-uri. Unele SAIuripot avea mandat pentru a audita aceste conturi sau pentru a face comentarii asupra lor.197

Concluzii2.26 În această parte am putut vedea cum dezvoltarea durabilă, prezentă în multiple feluri lanivel național sau regional, asigură pentru SAI-uri orizonturi pentru realizarea unei activitățiutile. Aria va fi determinată în mare măsură de aria de cuprindere pentru care guvernul a adoptatprincipii și practici de dezvoltare durabilă. Acolo unde guvernul are o strategie dublată de măsuride performanță și un sistem de exprimare a acelei performanțe, sarcina SAI-ului este mult maiușoară. În absența unui astfel de cadru de reglementare s-ar putea ca SAI-ul să se limiteze numaila auditul unor programe individuale, cum sunt cele descrise în partea care urmează.Partea a 3-a. Dezvoltarea durabilă la nivel de programÎn această parte vom vedea cum poate SAI-ul să examineze dezvoltarea durabilă la nivel deprogram3.1 În Partea a 2-a am examinat cadrul legal pe care l-au adoptat guvernele în urmărirea atingeriidezvoltării durabile și oportunitățile care apar astfel pentru SAI-uri. În această parte vom vedeacum poate SAI-ul să examineze dezvoltarea durabilă atunci când aceasta este reflectată în politicisau programe finanțate individual.Programele și dezvoltarea durabilăMulte programe sunt afectate de dezvoltarea durabilă3.2 Pentru a fi eficiente, strategiile de dezvoltare durabilă trebuie să fie urmate în subsidiar de unset de obiective și ținte pentru programele individuale. Un angajament, de exemplu, de reducerea nivelului dioxidului de carbon în atmosferă, poate fi reflectat prin: reducerea limitelor stabilite pentru emisiile industriei grele; reguli mai stricte și testarea emisiilor autovehiculelor; măsuri pentru descurajarea utilizării autovehiculelor; în măsura în care este posibil, o multitudine de alte politici.Astfel cum se arată în partea a-2-a, sunt multe zone de politici și programe individuale care suntafectate de conceptele și îngrijorările dezvoltării durabile.Figura 12: Managementul pădurilor în PeruSAI-ul din Peru a realizat în anul 1998 un audit de management al mediului pentru Proiectul deManagement al Pădurilor în Parcul Național Alexander von Humboldt.Scopul acestuia a fost să verifice dacă pădurea a fost protejată de exploatațiile agricole,restricțiile privind accesul public a fost respectat, iar tăierile s-au conformat prevederilorConvenției Internaționale privind Pădurile Tropicale de activitate forestieră durabilă. Auditul arelevat o serie de nereguli ale proiectului, cum ar fi: Controlul insuficient al exploatării lemnului – proiectul duce de o lipsă acută de personal șiresurse logistice pentru a se realiza un control eficace al resurselor forestiere; Deși termenii de referință ai impactului asupra mediului au fost stabiliți înainte dedemararea proiectului, multe dintre punctele programului privind prezervarea mediului nu aufost în fapt puse în practică; 40% din terenul alocat proiectului era deținut de localnici ce nu au sprijinit obiectiveleproiectului; Criteriile pentru evaluarea eficienței și controlului proiectelor de împădurire au fostinadecvați; Control financiar privind vânzările de lemn a fost slab.198

În unele dintre programe, chestiunea dezvoltării durabile s-a dovedit o problemă majoră3.3 Se produc compromisuri între obiectivele economice, de mediu și sociale ale programelorfiind demne de remarcat cele legate de construcția de drumuri, pescuit, producția de bușteni,subvențiile din agricultură și producerea de energie. În aceste sectoare, diferitele obiective potlucra unele împotriva altora. În alte programe, însă, obiectivele economice, sociale și de mediupot coincide și pot lucra conjugat creând o presiune sporită pentru schimbare, cum ar fi în cazulmăsurilor pentru îmbunătățirea eficienței energiei.Există o multitudine de căi prin care problemele de mediu pot fi reconciliate cu obiectiveleeconomice și sociale3.4 Pentru unele programe, compromisurile dintre obiectivele economice, de mediu sau socialese regăsesc implicit în obiectivele și țintele stabilite de guvern. În aceste cazuri guvernele vor ficele care vor trebui să decidă care schimburi trebuie făcute. De exemplu: Emisiile autovehiculelor - țintele stabilite de guvern pentru producătorii de autovehicule vorreflecta raționamentul politic a ceea ce trebuie întreprins pentru a se atinge obiectivele demediu și păstrarea unui echilibru între costul industriei și utilizatorii de autovehicule șiimpactul social asupra comunităților ca urmare a creșterii costului transportului; Cotele de pescuit – cotele vor reflecta raționamentul politicienilor cu privire la nivelulpescuitului durabil pe termen lung, ținând cont de impactul social și economic asupracomunităților locale de pescari și argumentele științifice pentru sustenabilitatea stocurilorexistente.Figura 13: Contradicții în obiectivele dezvoltării durabile în Statele UniteÎn SUA controlul poluării este în mare parte centrat spre verificarea deversărilor din conducteleuzinelor sau alte altor surse. Ca rezultat al acestor eforturi, cea mai mare cantitate de apă cuprobleme de calitate poate fi identificată la surse mai dispersate, respectiv, surse nepunctualecum ar fi fermele și pășunile.Cu toate acestea, îndreptarea atenției spre aceste surse de poluare ar putea necesita impunereade costuri substanțiale de regularizare unor grupuri cărora până acum nu li s-a solicitat să ținăsub control propria poluare. Aceasta va determina un impact major social și economic și varidica probleme de justețe.Și pentru a complica și mai mult lucrurile pe viitor, GAO, în raportul său din martie 2000intitulat ”Calitatea Apei: Limitări ale deciziilor cheie ale EPA și Stat din cauza datelor lipsă sauincomplete”, a pus sub semnul întrebării o mare parte a datelor necesare pentru a fi luate deciziide reglementare a limitării poluanților.3.5 Pentru alte programe, raționamentele oficialilor pot fi făcute pe baza experienței repetitive,de exemplu: Regimul inspecțiilor pentru verificarea poluării industriale poate necesita ca inspectorii săurmărească realizarea unui echilibru între impactul emisiilor asupra mediului și posibilitățileindustriei de a plăti instalații pentru reducerea poluării; Proiectele de mari dimensiuni, cum ar fi construcția de drumuri, de cele mai multe ori auun impact economic, de mediu și social semnificativ, care trebuie cântărit cu multă grijă.Oficialii, în acest caz, vor trebui să fie responsabilizați pentru a se asigura că impactulrelevant este evaluat și se ține cont de acesta în procesul de luare a deciziilor.În raționamentele și schimburile prezentate mai sus, decidenții trebuie să utilizeze tehnici maimult sau mai puțin sofisticate pentru compararea unui aspect cu altul. Acestea sunt descrise maipe larg, în cele ce urmează, în Figura 18.199

Oportunități de audit la programele individualeAria de cuprindere pentru auditul programelor este enormă; acest document se concentreazăpe o serie de probleme cheie pentru auditor3.6 Aria de cuprindere a auditului programelor este enormă. Acest document nu urmărește săacopere toată gama de opțiuni. Figura 2 ne arată care este aria de cuprindere a programelor dinpunctul de vedere al dezvoltării durabile. Totuși, este posibil să fie evidențiate o parte dintreaspectele de care trebuie să se țină cont atunci când se alege, se stabilește aria și proiecteazăauditurile care tratează probleme de dezvoltare durabilă.Selectarea temelor pentru audit3.7 Modul de selectare al auditurilor care urmează să fie realizate depinde de abordarea aleasă deSAI prin programul de audit. În cele mai multe situații, auditurile care se axează pe dezvoltareadurabilă trebuie să concorde cu aspecte din alte teme pentru a fi compatibile cu programul șiprioritățile SAI-ului. De aceea tema studiată trebuie să fie auditabilă, să adauge valoare, să atingăaspecte materiale și să fie finalizabilă cu resursele disponibile, într-un timp rezonabil.3.8 Importanța temei trebuie să fie dată nu numai de reflectarea unor valori monetare ci și deimportanța impactului programului. De exemplu, politicile de contracarare a poluării vor trebuisă includă diferite tipuri de instrumente de politici, cum ar fi stimulentele economice, inițiativede cercetare și pregătire, campanii de educație publică și crearea de entități de reglementare caresă avizeze, să supravegheze și să sancționeze companiile, după caz. Ar fi posibil ca în acestproces să nu fie angrenați mulți bani publici, însă impactul politicii sau eșecul acesteia pot aveaconsecințe enorme.3.9 Pentru unele audituri este necesar să fie identificate acele entități care sunt esențiale pentruconservarea și utilizarea durabilă a resurselor, în scopul prioritizării domeniilor supuse auditului.SAI Peru a realizat în auditurile în care a avut ca obiectiv resursele naturale acest lucru, prinrealizarea unei matrice care cuprinde funcțiunile și activitățile tuturor companiilor deținute destat care sunt implicate într-un domeniu și, utilizând această informație, pentru a selectainstituțiile unde se va impune o evaluare mult mai detaliată.SAI-ul trebuie să fie selectiv și să se concentreze pe programele cheie3.10 Abordarea adoptată de către SAI-uri nu trebuie să fie diferită de procesul normal derulat decătre acesta în alegerea temelor pentru auditul performanței. În identificarea temelor SAI-uriletrebuie să urmărească legăturile dintre programele individuale și strategiile guvernamentaleglobale. Întrebările uzuale care se pot pune sunt prezentate mai jos. Prin aceste întrebări nu seintenționează să se creeze o bază pentru audit, însă ele pot ajuta SAI-ul în înțelegereaeventualelor contribuții pe care le pot aduce politicile și programele individuale, precum șipotențialele slăbiciuni care pot fi constatate.Selectarea programelor care vor face obiectul auditurilor Există o legătură între obiectivele strategice, politicile specifice și programe? Este clar care dintre politici va atinge obiectivele strategice? Își atinge programul propriile obiective? Se conformează guvernul propriilor legi și își îndeplinește responsabilitățile asumate prinacorduri internaționale?Există ghiduri ale INTOSAI cu privire la activitățile care cuprind aspecte de mediu3.11 Grupul de Lucru al INTOSAI pentru Auditul Mediului a elaborat un document intitulat”Ghid pentru realizarea auditului activităților care cuprind aspecte de mediu” oferind SAI-urilor200

îndrumare în acest domeniu. Cea mai mare parte a documentului poate fi aplicabilă și conceptuluimai amplu de dezvoltare durabilă.3.12 În termeni mai ampli, SAI-ul poate decide să ia în considerare subiecte cu următoareleaspecte de fond: Problema administrării verzi, cum ar fi eficiența utilizări energiei, procedurile deachiziție și utilizarea apei și a altor resurse naturale de către entitățile publice. Vezi Figura14 ca exemplu al managementului utilităților; Programele de mediu, incluzând eficacitatea tehnicilor folosite pentru a încorpora factoride mediu în procesul de luare a deciziei de zi cu zi, de exemplu, construcția de diguriîmpotriva inundațiilor, implementarea managementului râului sau controlul poluării; Programele care servesc unui spectru mai larg de obiective economice și sociale, incluzândaici, de exemplu, programe destinate limitării declinului economiei locale, reutilizareaterenurilor lăsate în paragină sau abandonate sau menținerii comunităților locale.Figura 14: Ministerul Apărării din Marea Britanie – Managementul utilitățilorMinisterul Apărării din Marea Britanie a cheltuit aproximativ 180 milioane £ pe an pentrucurent electric, benzină, motorină, apă și canalizare. În anul 1997, NAO a dat publicității unraport cu privire la posibilitățile de realizare a unor economii, prin îmbunătățirea managementuluiutilităților.Raportul a identificat mai multe căi de realizare a unor economii ale energiei. Unele dintreacestea sunt măsuri simple, care se pot lua cu costuri minime sau pot să nu coste nimic, deexemplu, reglarea termostatelor și educarea personalului să fie mai conștient cu privire laconsumul de energie. Alte măsuri ar necesita o investiție care ar genera economii în mai puținde trei ani (de exemplu, instalarea de echipamente de iluminare eficiente energetic).Figura 15: Regenerarea terenurilor în Marea BritaniePână în aprilie 1999, Agenția Guvernului Marii Britanii, cunoscută sub denumirea de ”ParteneriatulEnglez” a fost responsabilă pentru readucerea în starea de utilizare a terenurilor șiclădirilor abandonate, vacante și subutilizate. Principala activitate a Agenției a fost aceea deasigurare a suportului financiar pentru finanțarea proiectelor de regenerare fizică, împreună cuorganizații din sectorul public sau privat. Astfel, așteptările au fost ca Agenția să joace un rolimportant în sprijinirea atingerii regenerării durabile economice, de mediu și sociale a domeniiloraflate în nevoie.În anul 1999, NAO a publicat un raport care s-a concentrat pe activitatea ”Parteneriatului Englez”de susținere a regenerării locale în șase zone geografice. Conexat cu vizite pe teren șianaliza datelor, echipa de studiu a dorit să cunoască viziunea Agenției și a partenerilor dincomunitatea locală în sprijinirea sporirii eficacității promovării regenerării.Raportul a identificat necesitatea stabilirii unor ținte și obiective mai clare, introducerea evaluăriipe termen lung a eficacității schemelor zonale de regenerare și stabilirea unui sistem mairiguros de înregistrare a rezultatelor.3.13 Suplimentar la ghidul prezentat mai sus, WEB site-ul Grupului de Lucru al INTOSAIprivind Auditul Mediului (www.environmental-auditing.org) cuprinde o bază de date cu rapoartelede audit privind o varietate de subiecte preluate de la SAI-uri din întreaga lume.Extinderea și design-ul auditurilor dezvoltării durabileAuditul dezvoltării durabile ridică o serie de provocări pentru auditor3.14 Pentru marea majoritate a programelor modul de abordare de către SAI-uri a extinderii șidesign-ului acestora se aseamănă în multe privințe cu cele utilizate pentru oricare alte audituriale performanței. Totuși, dezvoltarea durabilă ridică unele provocări speciale pentru auditori.201

Această secțiune pune accentul pe chestiunile care au o relevanță particulară pentru auditurile dinacest domeniu.Programele care contribuie la dezvoltarea durabilă implică, de cele mai multe ori, munca încooperare a mai multor organizații3.15 Programele care contribuie la susținerea obiectivelor de dezvoltare durabilă necesită, decele mai multe ori, acțiuni de coordonare din partea unor entități publice sau private. SAI-ul trebuiesă posede o înțelegere solidă a relațiilor inter-instituționale înainte de a decide care este ariade cuprindere a studiului. Figura 16 ilustrează, de exemplu, gama problemelor care pot influențamanagementul durabil al unui sistem de ape și prin urmare, varietatea organizațiilor și nivelulsarcinilor cărora trebuie să le facă față SAI-ul.Figura 16: Obținerea dezvoltării durabile poate necesita coordonarea acțiunilor unui numărmare de organizațiiDezvoltarea durabilă a sistemului unui singur râu poate necesita ca mai multe organizații să lucrezeîmpreună pentru coordonarea mai multor probleme3.16 Atunci când stabilește aria de cuprindere a unui studiu, SAI-ul are nevoie să decidă dacă valua în considerare activitatea unui număr de organizații. Astfel de audituri, dacă au bine stabilităaria de cuprindere, pot furniza, de cele mai multe ori, un număr sporit de oportunități de obținerea valorii adăugate. Oricum, SAI-urile trebuie să ia în considerare dacă au abilitățile și resurselenecesare adecvate pentru o astfel de activitate sau va fi nevoie să apeleze la cooperarea cu alțiauditori. În unele cazuri SAI-urile ar putea să compare performanța din alte țări.Figura 17: Aria de cuprindere a studiilor de dezvoltare durabilăAtunci când stabilesc aria de cuprindere a unui studiu de dezvoltare durabil, SAI-ul poatedecide: Concentrarea pe activitatea unei singure organizații. De exemplu, auditul poate analizaunele chestiuni legate de administrarea verde, cum ar fi eficiența: energetică, procedura deachiziții precum și utilizarea apei sau a altor resurse în entitățile publice; Concentrarea pe un ansamblu de organizații a căror activitate depășește granițele regionaleși organizaționale. Pentru a reuși aceasta, s-ar putea ca SAI-ul să fie nevoit să lucrezeîmpreună cu alți auditori autorizați la nivel statal sau regional, de exemplu în audituri aleprotecției împotriva inundațiilor, controlului calității apei și controlul poluării; Compararea performanței și a practicii cu experiența altor țări și din sectorul privat. SAI-ultrebuie să urmărească să lucreze coordonat împreună cu alte SAI-uri. Grupul de Lucru alINTOSAI privind Auditul Mediului a realizat un ghid intitulat ”Cum pot să coopereze SAIurilepentru realizarea unui audit al acordurilor internaționale de mediu” care oferă îndrumarepentru realizarea în comun sau în coordonare a unui audit.Provocări metodologiceUna dintre deciziile SAI-ului ar putea fi aceea de a vedea cât de departe trebui să priveascăschimburile dintre obiectivele economice, de mediu și sociale3.17 Conceptul de dezvoltare durabilă ar putea să pună SAI-ul în fața unor noi provocări metodologiceși analitice. O decizie cheie a SAI-ului ar putea fi aceea de a se vedea cât de departetrebui acesta să privească schimburile dintre obiectivele economice, de mediu și sociale.3.18 SAI-urile care realizează astfel de audituri trebuie judecate unele aspecte, cum ar fi: Dacă legăturile dintre chestiunile economice, de mediu și sociale sunt predispuse analizei;202

Dacă SAI-ul este posibil să se găsească în situația de a analiza valoarea politicii obiectivelor– lucru care nu face parte din mandatul său;Dacă are expertiza și experiența necesare pentru a aborda o mai largă arie a studiului.În cazul ariei unor subiecte s-ar putea să nu fie posibil să analizeze conexiunile, iar metodologiaar putea să fie prea complexă3.19 SAI-urile ar trebui să evite să studieze probleme sau schimburi care nu pot fi ușor evaluate sauanalizate. Aceasta ar putea duce SAI-ul într-o zonă de dezbatere politică controversată. Interacțiunilecomplexe dintre factorii economici, de mediu și sociali, care reprezintă miezul dezvoltării durabile,nu sunt ușor de analizat pentru a permite SAI-ului să exploreze pe deplin schimburile sau echilibruldintre cei trei factori. Spre deosebire de deciziile de natură financiară, care pot fi reduse la o analizăcost-beneficiu, nu există o modalitate similară și pentru a evalua aceste schimburi. În multe zoneguvernamentale, așadar, aceste schimburi sunt decise pe o bază politică. În mod corespunzătorguvernul poate utiliza evaluări detaliate și tehnice; evaluările pot, de asemenea, să includă o dozăconsiderabilă de subiectivitate (vezi Figura 18). SAI-ul poate decide că nu este potrivit să fie folositeastfel de raționamente tehnice sau subiective. În schimb, SAI-ul va putea audita indiferent de ținteleși așteptările la care a subscris guvernul sau echilibrul pe care se gândea că îl va atinge.Figura 18: Tehnici analitice de reconciliere a îngrijorărilor de natură economică, de mediusau socialăEvaluarea impactului de mediu – o modalitate de a evalua care va fi rezultatul unei politici,plan sau acțiuni asupra mediului. Deoarece acest tip de evaluare este făcută în cel timpuriustadiu al procesului de luare a deciziilor, înseamnă că problemele de mediu sunt considerate cafiind egale ca importanță cu cele economice și sociale.Analiza cost beneficiu social – o comparație formală a costurilor și beneficiilor unui proiect(redusă la o bază comună anuală). În timp ce teoretic este posibil ca să se aloce valori monetarepentru costuri și beneficii de mediu și sociale asociate cu o schemă, în practică s-a doveditproblematică obținerea unor estimări obiective care să ducă la o acceptare generalizată.Analiza conturilor multiple – o metodă pentru includerea aspectelor de mediu sau sociale încadrul planificării. Aceasta reflectă diferite aspecte ale unei probleme, atât luate separat cât și laun loc, mai degrabă decât a atribui o valoare monetară asupra costurilor și beneficiilor economice,sociale și de mediu al unui aspect.Costul ciclului de viață – entitățile publice pot folosi costul ciclului de viață în procesul de luarea deciziilor. Costul ciclului de viață, astfel cum exprimă și sintagma, intenționează să reflectetoate costurile asociate cu achiziția unui produs, inclusiv costurile de menținere în funcțiune șidebarasare. În cazul unor operațiuni, de exemplu, un proces industrial care produce o contaminaresemnificativă, costurile pentru curățire pot influența în mod semnificativ deciziile pentrucontinuarea respectivului proces.Valorile de referință sustenabile – acestea sunt valori determinate științific și general acceptatecare stabilesc limite absolute rezultatelor de mediu, economice și sociale, de exemplu, un nivelsustenabil al extracției de apă (care asigură continuitate și calitate aprovizionării).Cea mai bună tehnică disponibilă care nu implică un cost suplimentar (BATNEEC) – acest termencaută să definească procesul fizic sau tehnic (de regulă industrial) care contribuie cel maimult la limitarea emisiilor poluante într-un mediu (aer, apă, sol) fără să crească excesivcosturile. Utilizarea acestuia se poate include în reglementări putând fi folosit de către oficialipentru a-i îndruma în procesul de luare a deciziilor care implică costuri economice și de mediuaferente regularizării poluării industriale.Cea mai utilizabilă opțiune de mediu – un proces în care, cel mai puțin distructiv sau cea maibenefică opțiune pentru mediu, este identificată dintr-o gamă de posibile acțiuni, ținând cont deemisiile de poluanți în mai mult de un mediu și BATNEEC pentru fiecare (aer, apă, sol).203

Observarea însă, a unor legături din alte zone, poate adăuga noi perspective3.20 Chiar dacă aceste condiții iau naștere virtual, pot fi, oricum, ocazii când examinarea acestorschimburi va fi crucială pentru valoarea adăugată care poate reieși din studiu. De exemplu,examinarea unor subiecte cum ar fi regularizarea poluării, protecția fermelor de pescuit șimanagementul pădurilor, ar putea ridica întrebări potențiale pentru dezvoltarea durabilă și carepot fi supuse analizei. În studiul privind exploatarea arborilor ar putea fi posibilă modelareaimpactului pe care îl au diferitele strategii de exploatare, după cum urmează: Inventarul speciilor de arbori și biodiversitatea; Ponderea ogoarelor necultivate în totalul terenurilor; Impactul asupra fluxurilor probabile de venituri și prin urmare asupra gradului de ocupare.Figura 19: Poluarea aerului în nord-estul EuropeiAvând în vedere interdependența programelor naționale de prevenire a poluării, în anul 1999,SAI-urile din Republica Cehă, Lituania și Polonia au lansat realizarea unor audituri paralele.Scopul acestor audituri a fost acela de a determina dacă guvernele respective au implementatnumeroasele acorduri bilaterale și convenții internaționale la care au aderat. Auditurile s-auconcentrat pe modul cum fondurile pentru protecția mediului și alte forme de asistență au fostfolosite pentru ducerea la îndeplinire a programelor de prevenire a poluării aerului. Un obiectivulterior a fost și acela de a audita conformitatea calculării și aplicării amenzilor pentru depășireanivelului de poluare admis. Rezultatele comune ale auditurilor s-au materializat în anul 2000,în declarații comune.3.21 Aplicarea perspectivei largi de dezvoltare durabilă unui anumit subiect nu impune în modnecesar ca SAI-ul să verifice printr-un singur studiu toate legăturile dintre aspectele sociale,economice și de mediu. O analiză de o asemenea dimensiune s-ar putea să depășească capacitateaanalitică și resursele de care dispune un SAI. Pentru aproape toate SAI-urile, auditurile deacest gen prezintă serioase provocări de natură analitică și metodologică. Oricum, unele SAI-uriar putea include puncte de vedere asupra problemelor de mediu în cadrul verificărilor care în celemai multe cazuri se concentrează pe chestiuni economice sau viceversa sau se poate adăuga și odimensiune socială. Rezultatul se concretizează în rapoarte mai cuprinzătoare, care asigură cu obună cunoaștere proporțiilor în care a fost atinsă dezvoltarea durabilă.Figura 20: Schimburile dezvoltării durabile în Africa de SudSAI-ul din Africa de Sud a realizat un audit de mediu cu privire la resursele de apă și serviciilepublice de apă. Acesta este un exemplu concret al situației în care chestiunile sociale și demediu sunt în strânsă relație într-o țară în care marea majoritate a populației se alimentează cuapă direct din mediul înconjurător. Acest lucru a avut loc într-o perioada de dezbateri politice petema integrării problemelor sociale și de mediu, ducând la o puternică rezistență față de auditdin partea uneia dintre părțile angajate în polemica politică. Astfel, se observă modul în care unaudit al dezvoltării durabile poate fi afectat și posibil să afecteze, chestiunile politice, fără acomenta direct aceste decizii de politică.Figura 21: Auditul de mediu privind moștenirea națională în PeruSAI-ul din Peru a realizat recent un număr de audituri care au analizat problemele de mediu și celeprivind moștenirea națională. Acestea au inclus audituri ale Parcului Național Manu, bazinul laculuiTiticaca și Sanctuarul Național Machupicchu. SAI-ul a aplicat conceptul de dezvoltare durabilă,astfel încât să realizeze o legătură între dezvoltarea durabilă și moștenirea culturală. Auditulbazinului lacului Titicaca a legat efectele acțiunii de conservare de cele de folosire durabilă aresurselor naturale și bunurile aparținând moștenirii culturale ale unor cetățeni peruvieni.204

Concluzii3.22 Există multe oportunități de audit al programelor care privesc dezvoltarea durabilă. Seridică în astfel de cazuri provocări care izvorăsc din modul în care țintele de natură socială,economică și de mediu inter-relaționează, dar și datorită varietății de organizații afectate. Se potnaște provocări metodologice datorită noutății relative și subiectivității unora dintre tehnicileimplicate. În orice caz, exemplele date în această parte arată că este posibil ca un audit bine axatsă fie planificat și să analizeze chestiunile legate de dezvoltarea durabilă. Cel mai importantlucru este ca un SAI să nu planifice un audit care acoperă prea multe probleme, sau care necesitămetode de analiză care sunt prea dificil de dus la bun sfârșit.Partea a 4-a Dezvoltarea capacității în cadrul SAI-uluiÎn această parte vom lua în considerare 6 pași care trebuie parcurși de către SAI pentru a-șidezvolta capacitatea în acest domeniu4.1 Auditul dezvoltării durabile este posibil să pună SAI-ul în fața unor noi provocări de natură conceptualăși metodologică. Astfel cum s-a prezentat în Partea a 3-a, multe SAI-uri au realizat dejaaudituri ale programelor de mediu, îndreptându-se acum spre zona dezvoltării durabile. În anii următori,provocările pot veni mai mult dinspre probleme care depășesc granițele organizaționale, sauprivesc legăturile dintre chestiunile economice, de mediu și sociale. În această parte 30 , noi luăm înconsiderare pașii pe care trebuie să îi urmeze un SAI pentru a-și dezvolta capacitățile în acest sens.4.2 Figura 22 ne prezintă o privire de ansamblu a celor 6 pași pe care trebuie să îi întreprindă un SAIatunci când dorește să se deplaseze spre sau să-și extindă capacitatea, pentru a putea realiza un auditde mediu sau al dezvoltării durabile. Un punct cheie îl reprezintă faptul că SAI-ul trebuie să atingăechilibrul corect. Este important ca SAI-ul să găsească abordarea graduală care este descrisă înaceastă parte. De asemenea este important ca SAI-ul să înceapă și să deruleze misiunea de auditconform fiecărei etape de dezvoltare prevăzute în acest domeniu. Nu există niciun înlocuitor realpentru adevărata experiență de audit ca o modalitate de a dezvolta și a întări buna practică.Figura 22: Pașii cheie pe care SAI-urile trebuie să îi urmeze pentru a realiza audituri demediu și ale dezvoltării durabile:1 - Clarificarea mandatului; 2 - Dezvoltarea strategiei; 3 - Dezvoltarea capacității și expertizei;4 - Efectuarea auditurilor; 5 - Învățarea din experiența dobândită; 6 - Impactul obținutSAI-urile trebuie să-și dezvolte pe o bază graduală capacitatea de a efectua audituri aledezvoltării durabilePasul unu: clarificarea mandatuluiÎn cele mai multe cazuri SAI-urile trebuie să dețină un mandat suficient de cuprinzător pentrua avea posibilitatea să verifice cele mai multe dintre aspectele dezvoltării durabile4.3 SAI-urile trebuie să revadă mandatul pe care îl dețin pentru a determina dacă au autoritateanecesară pentru a realiza audituri în domeniul dezvoltării durabile. În cele mai multe cazuri, SAIurilecare verifică economicitatea, eficiența și eficacitatea vor avea și un mandat suficient pentrua putea verifica multe dintre aspectele dezvoltării durabile.4.4 Punctul de plecare pentru cele mai multe SAI-uri îl va reprezenta dezvoltarea unei înțelegericlare a dezvoltării durabile și revederea poziției guvernului, dacă există una, cu privire la aceasta.Pentru cele mai multe SAI-uri, țintele politicii stabilite de guvern privind dezvoltarea durabilăvor asigura baza pentru evaluarea performanței.30 Această parte a documentului se referă în mod extins la documentele realizate de către SAI Canada pentru ConferințaSAI-urilor din Commonwealth din octombrie 1999.205

Pasul doi: dezvoltarea strategieiUrmătoarea etapă o reprezintă răspunsul strategic al SAI-ului privitor la agenda dezvoltăriidurabile4.5 Următoarea etapă o reprezintă răspunsul strategic la programul de dezvoltare durabilă. Întrebărilepe care și le-ar putea pune SAI-ul, ar putea fi: Care sunt obiectivele unui audit al dezvoltării durabile? Care sunt zonele cheie ale dezvoltării durabile care ar putea face obiectul unui audit? Ce chestiuni sunt relevante pentru auditurile dezvoltării durabile? Care ar putea fi abordarea de audit pentru oricare dintre aceste chestiuni? Există o necesitate de schimbare organizațională în cadrul SAI-ului? Are SAI-ul expertiza potrivită, sau consideră că este nevoie să se apeleze la asistență dinafară sau dezvoltarea propriei expertize? Care sunt legăturile care pot fi construite împreună cu alți auditori, autorizați legali?4.6 Atenția care se acordă dezvoltării durabile diferă mult de la un SAI la altul. Strategiile pecare le poate adopta fiecare SAI depind de o serie de factori, inclusiv de importanța care esteacordată acestui subiect de la nivel legislativ și guvernamental; experiența SAI-ului și resurseledisponibile pentru acest tip de activitate.Figura 23: Sistemul de management integrat al recoltei în IordaniaIordania a experimentat o problemă majoră de poluare cu pesticide a apei freatice și solului.Pesticidele au creat serioase probleme de sănătate lucrătorilor agricoli și consumatorilor. Ca urmare,Guvernul Iordaniei a inițiat un proiect în 1998 prin care a promovat noi reguli pentru producerearecoltelor. Scopul acestuia a fost acela de acordare de ajutor fermierilor pentru reducereacosturilor, scăderea riscului pentru consumatori, precum și sprijin pentru ca exporturile iordanienede alimente să respecte nivele de pesticide admise de standardele internaționale.SAI-ul din Iordania a constatat că programul respectiv a avut ca rezultat creșterea numărului defermieri care au adoptat noile metode de administrare a recoltelor. Astfel, s-au folosit mai puținepesticide, iar fermierii au făcut economii semnificative. Totodată, ponderea producției care arezultat prin astfel de metode din totalul producției agricole a crescut în mod semnificativ.4.7 SAI-ul poate decide că este nevoie să combine auditurile dezvoltării durabile cu acțiuni dincadrul programului principal, selectând teme în afara programului guvernamental obișnuit. Înalte cazuri, SAI-ul poate să înființeze echipe cu expertiză specială pentru acest domeniu. ÎnCanada, legislativul a desemnat un Comisar pentru Dezvoltare Durabilă și Mediu în cadrulOficiului Auditorului General cu responsabilități specifice de raportare către ParlamentulCanadei pe probleme de dezvoltare durabilă (Figura 24).Figura 24: Comisarul pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă, CanadaÎn luna iulie a anului 1996, Parlamentul Canadian a înființat un nou post de Comisar pentruMediu și Dezvoltare Durabilă.Potrivit legii, Comisarul este obligat, ca în numele Auditorului General, să raporteze anualParlamentului în legătură cu problemele de mediu și alte aspecte ale dezvoltării durabile. Părțirelevante ale legislației sunt prezentate în Anexa A. Comisarul este asistat de către o echipăspecială din cadrul OAG.Pasul trei: dezvoltarea capacității și expertizei în cadrul SAI-uluiSAI-urile trebuie să adopte o abordare de audit care se potrivește cu propria strategiegenerală, expertiza și resursele disponibile206

4.8 SAI-urile trebuie să adopte abordarea de audit care se potrivește cu propria strategiegenerală, expertiza și resursele care le sunt la îndemână. Astfel cum este prezentat în acest material,posibilele audituri care se ocupă de problemele de dezvoltare durabilă pot aluneca oriunde,în cadrul unei zone largi, de crescută complexitate analitică și metodologică (Figura 25).Figura 25: Auditul unui program de dezvoltare durabilă poate implica o gamă largă detipuri și dimensiuniCategoriileAria de cuprindere potențialăProblema administrării verzi cum ar fiConcentrarea pe activitatea uneieficiența utilizări energiei, procedurilesingure organizații.de achiziție și utilizarea apei și a altorConcentrarea pe un ansamblu de organizațiia căror activitate depășește gra-resurse naturale de către entitățilepublice.nițele regionale și organizaționale. PentruProgramele de mediu, incluzând eficacitateatehnicilor folosite pentru a încorporafactori de mediu în luarea decizieide zi cu zi.a reuși aceasta, SAI-ul ar putea să fienevoit să lucreze împreună cu alțiauditori autorizați la nivel statal sau regional,de exemplu în audituri ale protecțieiîmpotriva inundațiilor, contro-Programele care servesc unui spectrumai larg de obiective economice și sociale,lului calității apei și controlul poluării.incluzând aici, de exemplu, proluluigrame destinate limitării declinului economiclocal, reutilizarea terenurilor lăsateîn paragină sau abandonate saumenținerii comunităților locale.Compararea performanței și a practicilorcu experiența altor țări și dinsectorul privat. SAI-ul trebuie să urmăreascăsă lucreze coordonat împreună cualte SAI-uri.SAI-ul dispune de o gamă largă de opțiuni în ceea ce privește termenii, atât ca natură asubiectului acoperit, cât și ca arie de cuprindere a studiului.4.9 Pe măsură ce SAI-ul devine mai încrezător în abordarea unor chestiuni complexe, estenevoie, totodată, de mai mult efort suplimentar pentru examinarea eficacității acțiunilor întreprinsede către guvern. În aceste situații va fi nevoie ca SAI-ul să-și pună problema dacă nucumva metodologiile folosite pentru realizarea auditurilor de performanță sunt cele mai potriviteîn acest caz. Cooptarea de specialiști este o cale care se poate realiza, fie direct, prin angajareaacestora, fie prin folosirea unor consultanți din afară, în funcție de condițiile locale. În modcorespunzător, este nevoie ca SAI-ul să-și revizuiască programul de pregătire. Legătura cu alțiauditori autorizați naționali sau internaționali poate contribui la dezvoltarea capacității SAI-uluide a realiza audituri mai complexe de dezvoltare durabilă.Figura 26: Inițiative de dezvoltare INTOSAIInițiativa de Dezvoltare a INTOSAI (IDI) are misiunea de a sprijini țările în curs de dezvoltareîn îmbunătățirea capacității de auditare și îndrumare spre auditarea unor teme emergente prinorganizarea unor stagii de pregătire, schimburi de informații și de asistență tehnică.Ca parte a procesului de dezvoltare a unui nou plan strategic pentru IDI pentru anii 2001 - 2006SAI Norvegia a realizat în decembrie 1999 o monitorizare a șase zone din cadrul INTOSAI. 144de SAI-uri au fost invitate să facă aprecieri cu privire la cinci domenii ale viitoarei agende IDI.Realmente, toate regiunile și-au manifestat interesul pentru auditarea mediului înconjurător, atâtprin aprecierile transmise prin chestionarele cuprinse în monitorizare, cât și prin comentariilescrise anexate. Un mare număr de SAI-uri au sprijinit opinia ca IDI să mărească gradul decooperare și colaborare cu Grupul de Lucru pentru Auditul Mediului, iar rezultatele obținute săfie transferate la nivel operațional prin organizarea unor activități de pregătire.207

4.10 Recent, SAI Canada și-a extins aria de activități prin includerea unor audituri specificeaxate pe acordarea de asistență unor entități publice în îmbunătățirea propriilor performanțelor.De exemplu, SAI-ul a acționat pe linia îmbunătățirii capacității de inițiativă în zona raportării acțiunilorde mediu și a modului cum se poate integra aceasta în aria decizională. Astfel, a realizatun proiect intitulat ”Responsabilitate pentru dezvoltarea durabilă”. Un obiectiv al acestui programl-a constituit crearea modelelor pentru luarea integrată a deciziei care va putea ulterior săfie utilizat în auditul unor programe care își propun să realizeze dezvoltarea durabilă. În vedereamenținerii independenței, SAI-urile trebuie să se asigure că membrii echipelor implicate înmunca de dezvoltare a capacității nu vor fi mai târziu implicați în auditul rezultatelor care suntraportate Parlamentului de către departamente.Pasul patru: realizarea auditurilorAuditul chestiunilor legate de dezvoltarea durabilă vor necesita parcurgerea celor patru etapeale oricărui audit: planificare, execuție, raportare și valorificare4.11 Standardele aplicabile auditurilor care privesc dezvoltarea durabilă nu trebuie să fie diferite decele ale unui alt tip de audit. Auditurile dezvoltării durabile vor necesita parcurgerea celor patru etapenormale ale oricărui audit: planificare, execuție, raportare și valorificare. Obiectivele esențiale – carefac diferența, promovează responsabilitatea și folosirea bunei practici – rămân neschimbate.4.12 Un audit de succes va evolua, de regulă, în jurul unor întrebări legate de management: Este cineva responsabil? Este planificarea adecvată, incluzând termene, măsuri de performanță, obiectivele șirezultatele așteptate? Deține organizația expertiza necesară pentru a duce la bun sfârșit responsabilitățile pecare le are? Cât de bine cooperează între ele diferitele organizații? Este responsabilitatea definită în mod clar? Este raportarea clară, relevantă, ușor deînțeles și la timpul oportun și include rezultatele? Sunt rezultatele determinate adecvat în comparație cu obiectivele și țintele stabilite? Sunt folosite informații adecvate astfel încât să fie luate decizii temeinice? A pus organizația la punct un sistem de evaluare a eficienței acțiunilor întreprinse, șidacă da, care sunt rezultatele obținute?Figura 27: Conservarea pădurilor din IndoneziaIndonezia a adoptat o serie de programe pentru conservarea fondului național forestier. Obiectivelecheie ale acestor programe urmăresc prezervarea frumuseților naturale și protejarea unuinumăr mare de plante locale și animale. Au fost create mai multe zone naturale protejate,rezervații naturale, rezervații de viețuitoare sălbatice, parcuri naționale și păduri protejate.SAI Indonezia a constatat că aceste proiecte destinate să sprijine obiectivele cheie au bine definitețintele care trebuie atinse și activitățile care trebuiesc întreprinse. Planurile includ costurile, atâtumane cât și materiale. Totuși au fost raportate unele piedici în atingerea țintelor, cum ar fi: Conflictul dintre oficialii guvernamentali care acționează potrivit legii și cetățenii dinteritoriu care exploatează terenul în conformitate cu anumite cutume locale; Lipsa unui control eficient al tăierilor de arbori; Exportul ilegal de plante și animale în alte țări; Importul unor produse care sunt rezultatul biotehnologiei și care distrug plantele și animalelelocale.208

Pasul cinci: învățarea din propria experiență a SAI-ului, precum și de la alte entități deauditSchimbul de experiență cu alte SAI-uri poate ajuta la împărtășirea unor idei și ținerea pasuluicu evenimentele actuale4.13 Este clar că există loc pentru îmbunătățiri într-un asemenea domeniu cum este cel alauditului dezvoltării durabile. Schimbul de experiență cu celelalte SAI-uri poate ajuta la împărtășireade idei și ținerea pasului cu dezvoltările actuale. În multe părți ale lumii, membriiINTOSAI au înființat grupuri regionale pe auditul mediului pentru a contribui la procesul deînvățare. Aceste grupuri pot de asemenea să dezbată diverse chestiuni legate de dezvoltarea durabilă.Acolo unde este util, se pot iniția programe comune de pregătire, poate pe o bază regională.Bazele de date pot fi create pentru a ajuta la identificarea și împărtășirea acestei expertizespecializate. Website-ului Grupului de Lucru (www.environmental-auditing.org) este util pentruSAI-uri pentru accesul la schimbul de informații.Figura 28: Grupuri de Lucru Regionale pe auditul mediuluiUna dintre modalitățile de învățare din experiența altor SAI-uri o reprezintă grupurile de lucruregionale pe auditul mediului. În cadrul INTOSAI sunt șapte organizații regionale ale SAIurilor:Africa – AFROSAI, țările arabe – ARABOSAI, Asia – ASOSAI, zona Caraibelor –CAROSAI, Europa – EUROSAI, zona Latin americană și Caraibe – OLACEFS și zonaPacificului de sud – SPASAI.Grupul de lucru pe mediu al INTOSAI a dezvoltat o strategie de cooperare între organizațiileregionale ale instituțiilor supreme de audit. Un grup de lucru regional a fost înființat în șasedintre cele șapte regiuni ale INTOSAI. Scopul înființării grupurilor de lucru este de a promovaimplicarea SAI-urilor în auditurile internaționale de mediu din regiunile respective și schimbulde experiență din domeniu. Fiecare regiune a nominalizat o țară care este coordonatoare. Deexemplu, în cadrul EUROSAI, Polonia este desemnată drept țară coordonatoare în regiune,având următoarele obiective: Lansarea de inițiative care să ducă la implicarea de noi SAI-uri europene în cadrul grupuluide lucru și cooptarea în calitate de membrii a țărilor central și est europene; Diseminarea documentelor de audit al mediului, ghidurilor, standardelor, metodelor șitehnicilor; Schimbul de informații, de audituri ale mediului și a experienței acumulate din acestea; Inițierea unor audituri internaționale în variate regiuni ale Europei; Cooperarea pe o bază continuă cu președintele Grupului de Lucru de Mediu al INTOSAI,precum și cu sub-coordonatorii.Mai multe informații despre grupurile de lucru se pot obține vizitând site-ul www.environmentalauditing.orgsau urmărind link-urile la grupurile de lucru regionale.Pasul șase: impactul obținutLa fel ca și în cazul auditurilor de performanță, SAI-urile trebuie să aibă reglementări pentruurmărirea aplicării recomandărilor și pentru înregistrarea impactului4.14 Întrebarea care se naște firesc este ”Facem noi diferența și poate mai important, facem noidiferența pe care am vrut să o facem?” ca și în cazul altor forme de audit al performanței, SAIuriletrebuie să posede un sistem de urmărire a recomandărilor și de înregistrare a impactuluiacestora.4.15 Un audit cuprinzător sau de performanță poate fi considerat eficace numai în măsura în careconstatările auditului sunt făcute publice. O comunicare și strategie de raportare serioasă estefoarte importantă pentru a reuși. Un SAI trebuie să ia în considerare relațiile pe care le are cu209

media, comisiile legislativului, administrația guvernamentală și opinia publică. Poate mai multca niciodată este nevoie de multă atenție la forma de elaborare a raportului, deoarece aceastapoate ajuta sau din contră împiedica transmiterea mesajului.4.16 Anexa A prezintă modul în care un guvern (Canada) a promovat responsabilitatea administrațieiprivind mediul prin intermediul cadrului legislativ al SAI-ului. Prezenta secțiune nearată atât responsabilitățile legiferate ale SAI-ului cât și cele ale departamentelor federale.Concluzii4.17 Dezvoltarea durabilă pune SAI-urile în fața unor noi provocări în sfera ideilor și metodelor.În această secțiune, noi am sugerat că împărțirea procesului în mai multe părți, care pot fi maiușor mânuite (înțelese) și creionarea experienței altor SAI-uri, de exemplu, cu ajutorul WebsiteulGrupului de Lucru pe Auditul Mediului (www.environmental-auditing.org), fac ca acesteprovocări să fi abordate cu mai multă încredere.Anexa A : Extras din Legea Auditorului General (Canada)Valoare pentru bani (Auditul performanței)7.(2) Prin fiecare raport al Auditorului General, prevăzut la alin. (1), se va atrage atenția înlegătură cu orice consideră acesta că este semnificativ sau de natură de a fi adus în atențiaCamerei Comunelor, inclusiv orice situație în care a constatat că:c) banii au fost cheltuiți în alt scop decât cel pentru care au fost aprobați de către Parlament;e) nu au fost instituite proceduri satisfăcătoare pentru măsurarea și raportarea eficacității programelor;f) banii au fost cheltuiți fără a se ține cont de efectele asupra mediului ale acestor cheltuieli încontextul dezvoltării durabile.15.1 (1) Auditorul General, în conformitate cu Legea privind angajații din serviciile publice,va numi un funcționar senior care va fi denumit Comisar pentru mediu și dezvoltare durabilă șicare se va subordona direct Auditorului General.(2) Comisarul îl va ajuta pe Auditorul General în exercitarea îndatoririlor acestuia privindmediul și dezvoltarea durabilă, astfel cum este prevăzut în prezenta Lege.Dezvoltarea durabilă21.1 Rolul Comisarului este acela de a asigura monitorizarea și raportarea progreselor realizatede către departamentele de categoria I în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, concept ce evolueazăcontinuu, fiind rezultatul îngrijorărilor legate de integrarea socială, economică și demediu și care poate fi obținut, în principal, prin:a) integrarea mediului și a economiei;b) protejarea sănătății canadienilor;c) protecția ecosistemelor;d) respectarea obligațiilor internaționale;e) promovarea echității;f) promovarea unei abordări integrate a planificării și a procesului de luare a deciziei,ținând cont de mediu și costul resurselor diferitelor opțiuni economice și costuleconomic al diferitelor opțiuni de mediu și resurse naturale;g) prevenirea poluării;h) respect pentru natură și nevoile generațiilor viitoare.210

23. (1) Comisarul va întreprinde orice verificare și anchetă pe care o consideră necesarăpentru a monitoriza:a) gradul în care departamentele de categoria I au reușit să-și atingă obiectivele dezvoltăriidurabile și cât de mult au implementat planurile stabilite prin strategiile de dezvoltaredurabilă aprobate de către Camera Comunelor, conform art. 24 din prezenta lege;b) răspunsurile ministerelor, conform prevederilor art. 22 alin. (3).(2) Comisarul, în numele Auditorului General, va înainta un raport anual către CameraComunelor cu privire la constatările acestuia, pe care le socotește necesare a fi aduse lacunoștința Camerei în legătură cu mediul sau alte aspecte privind dezvoltarea durabilă, inclusiv:a) gradul în care departamentele de categoria I au reușit să-și atingă obiectivele și cât demult au implementat planurile stabilite prin strategiile de dezvoltare durabilă aprobatede către Camera Comunelor, conform art. 24 din prezenta lege;(3) Raportul prevăzut la alin. (2) va fi transmis președintelui Camerei Comunelor și va fiprezentat Camerei în termen de 15 zile de la depunerea acestuia la președintele Camerei.24. (1) Ministrul răspunzător pentru fiecare dintre departamentele de categoria I va dispuneacestuia să prezinte o strategie de dezvoltare durabilă pentru departamentul respectiv urmând caacesta să fie depus la Camera Comunelor:a) la doi ani după ce intră în vigoare acest alineat (adică decembrie 1997).Glosar de termenAgenda 21 – În urma Summit-ului Pământului din anul 1992 a rezultat Agenda 21, un plan de acțiuneadoptat de către 178 guverne și care prevede că ”pentru a face față provocărilor de mediu șidezvoltare, statele au decis sa stabilească un parteneriat global. Prin acest parteneriat statele își iauangajamentul că dezvoltarea durabilă trebuie să devină o prioritate pe agenda comunității internaționale.”Agenda 21 este cuprinzătoare, acoperind mai multe aspecte din domeniul dezvoltăriidurabile.Cea mai bună tehnică disponibilă care nu implică un cost suplimentar (BATNEEC) – acesttermen definește procesul fizic sau tehnic (de regulă industrial) care contribuie cel mai mult lalimitarea emisiilor poluante într-un mediu (aer, apă, sol) fără a determina creșterea costului.Utilizarea acesteia este prevăzută în reglementări și poate fi utilizată pentru a-i ghida pe oficialiiimplicați în luarea deciziilor, de exemplu, în cadrul schimburilor care au loc între costurileeconomice și de mediu în regularizarea poluării industriale.Opțiunea cea mai bună de mediu – este un proces în cadrul căruia cea mai puțin dăunătoare saucea mai benefică opțiune de mediu este identificată dintr-o paletă largă de acțiuni posibile, ținândcont de emisiile de poluanți în unul sau mai multe medii (aer, apă, sol) și BATNEEC pentru fiecare.Convenția Diversității Biologice – semnată în anul 1992 la Summit-ul Pământului și ratificatăde atunci de 174 țări, este o convenție care obligă țările să protejeze speciile de plante și animaleprin prezervarea habitatului și alte mijloace. Protecția speciilor pe cale de dispariție este deasemenea întărită prin CITES – Convenția Internațională din anul 1973 privind Comerțul cuSpeciile Amenințate cu Dispariția.Summit-ul Pământului – Conferința ONU pe Probleme de Mediu și Dezvoltare a avut loc laRio de Janeiro în anul 1992. Această conferință a reprezentat piatra de temelie a efortului globalpentru rezolvarea problemelor globale: 105 state au semnat Declarația de la Rio.Contabilitatea mediului – reprezintă identificarea, măsurarea și alocarea costurilor interne sauexterne, sau amândouă, pentru furnizarea de informații necesare utilizatorilor interni sau externi.(Sursă: Responsabilitate a costurilor dintr-o perspectivă de mediu – Institutul ContabililorAutorizați din Canada, 1992).211

Evaluarea impactului asupra mediului – o abordare sistematică a evaluării consecințelor asupramediului a politicii, planului sau acțiunii.Sistemul de management al mediului – parte din cadrul sistemului general de managementcare include structura organizațională, planificarea activităților, responsabilităților, practicilor,procedurilor, proceselor și resurselor pentru dezvoltare, implementare, atingerea, revizuirea sauîntreținerea politicii de mediu (Sursă: Organizația pentru Standarde Internaționale).Obiectivele de mediu – obiective globale de mediu care derivă din politica de mediu, și pe careo organizație dorește să le atingă, putând fi cuantificate, dacă acest lucru este posibil (Sursa: ISO14031).Indicator de performanță de mediu – o mărime care furnizează informații despre performanțelede mediu ale unei organizații (Sursă: ISO 14031)Țintă de mediu – cerință detaliată de performanță, cuantificabilă acolo unde este posibil șiaplicabilă unei organizații sau părți a acesteia și care ia naștere din obiectivele de mediu (Sursă:ISO 14031).Schema UE de Eco-management și Audit (EMAS) – un set complet de standarde pentru a administracadrul de mediu realizat de Comisia Europeană și care acoperă sistemul de managemental mediului, auditarea, evaluarea performanțelor, etichetarea, evaluarea ciclului de viață de standardeale produselor. EMAS poate fi implementat ca alternativă sau complementar cu ISO14000.Administrația verde – unele guverne naționale sau regionale au realizat un efort conștient de”înverzire” a propriilor operațiuni, atât pentru a contribui la strategia națională cât și pentru astimula afacerile și cetățenii să urmeze exemplul guvernului. Inițiativele se concentrează pechestiuni cum ar fi conservarea energiei, incluzând aici și arhitectura clădirilor guvernamentale,precum și reducerea pierderilor.Înverzirea administrației – inițiativele urmăresc asigurarea integrării în cadrul unor politicigenerale a îngrijorărilor legate de mediu. Solicitarea ca entitățile publice să întreprindă măsuri deprotejare a mediului la proiectele de construcție a drumurilor poate fi un exemplu de abordare înacest sens.ISO 14000 – un set cuprinzător de standarde de management al mediului elaborat de către OrganizațiaInternaționale pentru Standarde și care acoperă sistemele de management al mediului,auditul, evaluarea performanțelor, etichetarea, evaluarea ciclului de viață standardele produselor.Protocolul Kyoto – potrivit căruia 166 de națiuni și-au luat angajamentul să întocmeascăprograme naționale de reducere a emisiilor de gaze.Stabilirea costului ciclului de viață – urmărește să cuprindă toate costurile asociate cu achizițiaunui produs, inclusiv costurile de întreținere și dezactivare. Pentru unele operațiuni, de exemplucele ale procesului industrial care cauzează o contaminare semnificativă, costurile de curățeniesunt influențate semnificativ de deciziile de continuare a procesului respectiv.Agenda 21 – capitolul 28 al Agendei 21 recunoaște că o mare parte din problemele și soluțiilecărora li se adresează Agenda 21 își au rădăcinile în activitățile locale. Ea a stabilit o țintă caîncepând cu anul 1996, cele mai multe dintre autoritățile locale să întreprindă un proces consultativpentru a obține un consens al ”Agendei locale 21” în sprijinul strategiilor naționale de dezvoltaredurabilă.Analiza multiplă a conturilor – metodă pentru încorporarea considerațiile sociale, economice șide mediu în planificare. Aceasta implică luarea în considerare a diferitelor aspecte ale unei problemeseparat și în paralel mai degrabă decât prin exprimarea printr-o singură valoare monetară acosturilor și beneficiilor de ordin economic, social și de mediu ale unei chestiuni (sursă: Comisarulpentru mediu și dezvoltare durabilă din Canada)212

Contabilitatea resurselor naturale – este o compilare, într-un cadru de reglementare de audit, ainformațiilor privind natura resurselor atunci când accentul se pune pe posturile din bilanț, intrările șiieșirile stocurilor de resurse naturale și fluxurile care adaugă sau scad din pozițiile bilanțului.Mărimi și indicatori ai performanței – mijloace corecte și cuantificabile cu ajutorul căroraguvernele pot evalua progresele necesare atingerii țintelor dezvoltării durabile. În uneledocumente prin sintagma ”măsuri” se înțeleg măsurile directe care au fost supuse verificării, întimp ce prin ”indicatori” se înțeleg măsurile indirecte. În acest material noi folosim termenul de”indicatori” prin ambele situații.Declarația de la Rio privind Dezvoltarea Durabilă – este un set de 27 de principii agreați decele 105 națiuni semnatare ale acordului și care reprezintă pre – condiție pentru atingereadezvoltării durabile.Analiza cost-beneficiu social – o cale standard de compararea a costurilor și beneficiilor exprimateîn termeni monetari ai unui proiect propus. Costurile și beneficiile nete sunt actualizate pe obază anuală comună și vor fi deseori exprimați ca o valoare netă actuală sau un raport costbeneficiu.Evaluare strategică de mediu – un proces sistematic, proactiv, pentru evaluarea consecințelorpropunerilor politicii de mediu, a unui plan sau program, capabil să asigure că ele sunt incluse pedeplin și comunicate la cel mai timpuriu stadiu de luare al deciziilor, pe picior de egalitate cuconsiderațiile de natură economică sau socială.Dezvoltare durabilă – dezvoltare care acoperă nevoile prezente fără a fi compromise nevoilegenerațiilor viitoare (Sursă: Legea Auditorului General – Canada – Raportul Brundtland).Valoare de referință sustenabilă – o limită determinată științific și general acceptată a căreidepășire indică faptul că progresul dintr-un anumit domeniu nu este sustenabil, de exemplunivelul pescuitului peste care determină imposibilitatea refacerii stocului.Convenția Națiunilor Unite privind Schimbările Climaterice – este legat de Protocolul de laKyoto pe care l-au semnat 166 de state care și-au luat angajamentul să elaboreze la nivel naționalprograme care să limiteze emisia de gaze cu efect de seră.213

I N T O S A IISSAI 5140Metode de cooperareîntre SAI-uri în auditulacordurilor internaţionalede mediu214

PrefațăLa cel de-al XV-lea Congres Internațional al INTOSAI, care a avut loc la Cairo în anul 1995, a fostrecunoscut faptul că temele privind protecţia şi îmbunătăţirea mediului fac parte din rolul şi responsabilităţileSAI-urilor. S-a afirmat, de asemenea, că INTOSAI trebuie să încurajeze SAI-urilesă coopereze în auditarea modului în care țările respective se conformează prevederilor acordurilorinternaționale și, de asemenea, că trebuie să încurajeze auditurile paralele și comune. Importanțaacordurilor internaționale nu încetează să se mărească: problemele legate de mediu depășesc înmod frecvent frontierele naționale, guvernele trebuind să încheie acorduri internaționale pentru agăsi soluții.SAI-urile pot contribui într-o mare măsură la succesul unor astfel de acorduri, verificând dacăguvernele în cauză respectă acele acorduri. Regiunile INTOSAI, în special, pot juca un rolimportant în promovarea cooperării privind auditul acordurilor internaționale de mediu.Cooperarea în acest domeniu oferă într-adevăr posibilitatea schimburilor de informații și deexperiență în afara frontierelor naționale și dezvoltarea în comun a instrumentelor și tehniciloradecvate.În ultimii ani, mai multe SAI-uri și-au îmbogățit experiența din astfel de audituri. Rezultatelesondajelor făcute în anul 1997 de Grupul de lucru au scos în evidență faptul că multe SAI-uricare sunt interesate de cooperarea cu alte SAI-uri. Din moment ce unul dintre obiectivele majoreale Grupului de lucru al INTOSAI cu privire la audit a fost facilitarea schimbului de informații,s-a convenit ca experiența diferitelor țări să se adune într-o broșură care să poată fi pusă ladispoziția SAI-urilor. Astfel, am onoarea să vă prezint acest ghid cu privire la cooperarea dintreSAI-uri în domeniul acordurilor internaționale de mediu. Aș dori să mulțumesc domnilor JohanHenry Norvalls și John Magne Birkeland de la Curtea de Conturi a Norvegiei și lui WayneCluskey de la Oficiul Auditorului General al Canadei pentru devotamentul și profesionalismul cucare au redactat această broșură. Mulțumesc, de asemenea, și membrilor Grupului de lucru șiSAI-urilor care au contribuit la realizarea acestui ghid, comunicând experiența lor și făcândcunoscute comentariile acestora vis-à-vis de prima variantă.Îmi exprim speranța ca acest ghid să reprezinte un instrument de inspirație și să fie util pentrucooperarea dintre SAI-uri și pentru realizarea auditurilor acordurilor internaționale de mediu.Saskia J. StuivelingPreședintele Grupului de lucru al INTOSAI pentru auditul de mediu,Membru al Consiliului de Conducere al Curții de Conturi a OlandeiHaga,5 Octombrie 1998215

ContextÎn cursul ultimilor 20 de ani, au fost semnate un număr mare de acorduri internaționale caretratează probleme de mediu (convenții, tratate, acorduri), atât la nivel mondial cât și la nivelregional. Un exemplu îl reprezintă Protocolul de la Montreal asupra subțierii stratului de ozon,Convenția de la Basel asupra deșeurilor periculoase și Convențiile de la Oslo și Paris asupraproblemei poluării maritime. Mai mult, anumite acorduri internaționale care nu se concentreazăîn primul rând asupra mediului, conțin totuși și acestea referiri la probleme de mediu și ladezvoltarea durabilă.Urmare a Conferinței Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea durabilă care s-a desfășuratla Rio de Janeiro în anul 1992, al XIV-lea INCOSAI care s-a desfășurat la Washington DC înacelași an, a recunoscut importanța deosebită a acestor probleme și necesitatea efectuării unuistudiu care să poată să servească ca și ghid țărilor membre. S-a decis, deci, crearea unui Grup delucru al SAI-urilor care trebuia să studieze rolul și nevoile acestora în auditul de mediu.La cel de-al XV-lea INCOSAI din anul 1995, s-a decis ca INTOSAI să încurajeze SAI-urile săcoopereze pe cât de mult posibil în cadrul operațiunilor de auditare a conformității țărilorrespective cu acordurile internaționale de mediu. S-a decis, astfel, că INTOSAI trebuie săîncurajeze SAI-urile să efectueze audituri comune sau paralele (vezi pagina 7 a Declarației de laCairo, recomandarea nr. 3).Aceste audituri de mediu sunt importante din două motive. În primul rând, majoritatea problemelorde mediu au un caracter transfrontalier. Problemele de mediu, cum ar fi încălzireaplanetei, ploile acide și poluarea oceanelor reprezintă probleme la nivel mondial.Problemele regionale de mediu trec frontierele naționale, cum ar fi de exemplu calitatea apei înmarile fluvii, rezervele de pește și pescuitul, investigarea delictelor legate de mediu.Numeroase țări au semnat acorduri internaționale pentru a rezolva problemele transfrontaliere demediu sau pentru a colabora în altă manieră pe problemele de mediu. Natura transfrontalieră, atât aproblemelor de mediu cât și a politicii adoptate de guverne, face de dorit cooperarea între SAI-uri.Al doilea sondaj pe tema auditului de mediu efectuat printre SAI-uri în anul 1997, a arătat că 51din 88 de SAI-uri care au reacționat, s-au arătat interesate de o formă de audit al acordurilorinternaționale de mediu.În al doilea rând, auditurile de mediu pot ajuta la dezvoltarea competențelor. Auditurile paralele,coordonate sau comune pot fi considerate ca un mijloc de schimb a metodologiilor și aabordărilor și de transmitere a competențelor între țările membre.În timpul reuniunii din mai 1996 de la Haga, în Olanda, grupul de lucru al INTOSAI cu temaauditul de mediu, a hotărât că Oficiile Auditorului General al Norvegiei și al Canadei trebuie săcolaboreze la redactarea unei broșuri având ca temă cooperarea în privința auditului acordurilorinternaționale de mediu.Broșura a fost discutată de grupul de lucru în cadrul reuniunii sale din septembrie 1997 de laTallinn, Estonia, unde s-a decis înaintarea acesteia spre aprobare de către Consiliul de Conducereal INTOSAI.În cursul a celei de-a 43-a reuniuni de la Montevideo, Uruguay, din noiembrie 1997, Consiliul deConducere a decis oficializarea acestei broșuri și prezentarea ei în cadrul celui de-al XVI-leaINCOSAI din Uruguay, în toamna anului 1998.216

2. Obiectivele broșuriiPrincipalele obiective ale broșurii sunt: definirea abordărilor prin care se pot efectua auditurile, adică într-o manieră paralelă,comună sau coordonată; identificarea avantajelor și inconvenientelor fiecărui tip de audit; identificarea naturii generale și a metodologiei fiecărui tip de audit; elaborarea unui protocol sau a unui acord pe care SAI-urile să le utilizeze în etapele deexecuție și raportare ale unor astfel de audituri; identificarea elementelor care încurajează SAI-urile să realizeze auditurile acordurilorinternaționale de mediu și să lucreze în strânsă colaborare cu celelalte SAI-uri; și furnizarea exemplelor concrete de astfel de audituri și a avantajelor sau inconvenientelorcare pot apărea.3. Tipuri de audituriAuditurile acordurilor internaționale de mediu pot lua forma, fie a unui audit de conformitate, fie aunui audit de performanță, care include de asemenea și conformitatea. Fiecare din aceste douăabordări poate fi justificată în funcție de mandatul SAI-urilor. Un număr mare de SAI-uri vor dorisă efectueze auditul de performanță, pentru că acesta este mai cunoscut și mai utilizat. SAI-urilepot să includă în audit, de asemenea, anumite aspecte financiare, cum ar fi identificarea responsabilitățiide mediu potențiale și/sau reale.Având în vedere că această broșură trebuie să servească drept ghid pentru SAI-uri în realizareaauditurilor acordurilor internaționale de mediu în cooperarea cu alte SAI-uri, aceasta nurecomandă un anume tip de audit; auditul de conformitate și auditul performanței pot fi utilizateîntr-un sens mai larg. Aceste audituri sunt descrise în detaliu la capitolul 4.Cele două tipuri de audit fiind efectuate după principiile de bază ale unui audit corect și dupăprincipalele standarde general acceptate (standarde generale, standarde de execuție și standardede raportare), broșura nu tratează decât maniera în care SAI-urile pot coopera și avantajele șidezavantajele fiecărui tip de cooperare.3.1 Audituri paralele3.1.1 DefinițieAuditul paralel reprezintă un audit efectuat mai mult sau mai puțin într-un mod simultan de cătredouă sau mai multe SAI-uri, în care fiecare SAI are propria sa echipă de audit care prezintăseparat un raport propriului parlament sau guvern, dar numai asupra observațiilor și/sauconcluziilor ce privesc propria țară.3.1.2 Avantaje Problemele de natură juridică, acolo unde ele există, sunt minime, și fiecare țară se ocupăde jurisdicția sa. Există puține/sau nu sunt probleme la nivelul schimbului de informații. Sensibilitatea politică este mai mică decât în cazul auditurilor comune. Problemele înaintării rapoartelor către parlament sau guvern datorate sincronizării sunteliminate, din moment ce raportul aparține doar țării din care SAI-ul face parte. Fiecare SAI dispune de o libertate mai mare în alegerea resurselor pe care aceasta doreștesă le folosească pentru un audit anume.217

Potențialele tensiuni dintre SAI-uri, cum ar fi dezacordurile asupra domeniului/ariei deaplicabilitate, conținutului, observațiilor, datelor limită, publicării etc. sunt reduse la minim,chiar eliminate. Înaintarea către parlament într-un termen rezonabil (poate fi de 6 luni) crește impactul șiinteresul în fiecare țară. SAI-urile pot consemna, de asemenea, în raportul lor că celelalteSAI-uri desfășoară o activitate similară. Dacă SAI-urile și-au prezentat deja rapoartele, sepoate face referire la constatările lor, deși acest lucru poate fi sensibil. Logistica este facilitată, nevoia de coordonare directă este mai mică decât în cazul unuiaudit comun. Este mai ușor ca experții buni să intervină la momentul oportun.3.1.3 Dezavantaje Definirea auditului paralel implică faptul ca fiecare SAI să-și prezinte raportul doarparlamentului sau guvernului țării sale și ca acest raport să se refere doar la observațiileși/sau concluziile care privesc acea țară sau acel guvern. Deoarece rapoartele SAI-urilor sunt susceptibile de a fi înaintate la date care diferă (acestlucru se întâmplă în special dacă datele de prezentare sunt diverse), impactul general, atențialegislativului, a guvernelor, a mass-mediei, a grupurilor de apărare a mediului etc. sunt maipuțin importante. Impactul poate să depindă de domeniul/aria de aplicabilitate a auditului. Deoarece auditurile paralele sunt mai puțin coordonate decât auditurile comune,domeniul/aria de aplicabilitate poate să varieze în mod considerabil. Rapoartele individuale ale SAI-urilor sunt susceptibile că se concentrează mai puțin peprobleme comune ale țărilor. Schimbul de informații, probabil, nu este la fel de bun cum ar fi în cazul unui audit comun. Este mai dificilă intervievarea organizațiilor. Acestea pot fi deranjate să trebuiască sărăspundă la aceleași întrebări etc., puse în mod succesiv de SAI-uri diferite.3.1.4 DiverseDacă, în urma unui audit, un SAI a descoperit că diferite țări, altele decât cele care au participatla audit, nu au respectat un acord de mediu, fiecare SAI va trebui să hotărască, acolo unde estecazul, modul în care va informa parlamentul sau guvernul său de acest lucru, cât și SAI-urilețărilor în cauză. Mai mult, dacă un SAI descoperă că propria țară nu a respectat un acord internațional,Instituția Supremă de Audit va decide modul în care va face public raportul său.În general, este de preferat să se recurgă la un audit paralel, când SAI-urile participante funcționeazăîntr-un mod diferit (de exemplu în ceea ce privește datele de prezentare înaintateautorităților juridice sau guvernamentale respective), sau când proiectul de cooperare se referă laprobleme de mediu sau probleme politice sensibile (a se vedea, se asemenea, capitolul 6).3.1.5 Exemple de audituri paraleleÎn anul 1995, SAI-urile din Danemarca și Norvegia au decis să colaboreze în auditul achiziționăriide tancuri de tip Leopard de către țările lor. Auditul a luat forma unei operațiuni paralele cu douăgrupuri de lucru și două grupuri distincte de conducere. Această cooperare a fost importantă dintrei motive. Mai întâi, aceasta a permis hotărârea de comun acord a modului în care s-a procedat laauditul contractelor de apărare a celor două țări pentru modernizarea și/sau cumpărarea tancurilorde tip Leopard destinate forțelor norvegiene și forțelor daneze. Apoi, aceasta a fost ocazia de astabili acorduri comune de audit care ar putea fi utilizate mai târziu în audituri de cooperare privindachiziţiile din domeniul apărării şi în auditarea contractelor, în general. În ultimul rând, cooperareaar putea furniza date și informații pentru realizarea, pe viitor, a acestor tipuri de audit.218

Lecțiile învățate până în prezent sunt că un audit paralel reprezintă o operațiune consumatoare detimp. Este dificil să se planifice în avans, în special ținând cont de necesitatea de a determinaprioritățile auditului și de a le integra în celelalte priorități ale SAI-urilor. În același timp, aceastămetodă a furnizat până în prezent mai multe constatări, decât dacă fiecare parte și-ar fi desfășuratindependent propriul audit.3.2 Auditul comun3.2.1 DefinițieUn audit comun reprezintă un audit efectuat de o echipă compusă de auditori din două sau maimulte SAI-uri, care redactează un raport unic comun care este publicat în toate țările participante.3.2.2 Avantaje Domeniul de aplicare al auditului poate fi mai bine coordonat și efectuat decât înauditurile paralele. Schimbul de informații, metodologia etc. sunt îmbunătățite. În general, este mai ușor să se organizeze discuții comune decât discuții separate. Estemai ușor pentru intervievatori și pentru persoanele intervievate să se pună de acord asupradatei unei singure discuții, în loc de două sau mai multe. Discuțiile comune sunt mai acceptabile pentru persoanele interogate, deoarece acestea nu arfi nevoite să răspundă de mai multe ori la aceleași întrebări din partea mai multor SAI-uri. SAI-urile se exprimă ca o singură instituție și nu separat, credibilitatea și probabilimpactul raportului fiind astfel mai ridicate (a se vedea, de asemenea, punctul 3.2.3Dezavantaje). Pot fi incluse în audit și alte puncte de vedere și astfel pot apărea constatări suplimentare. Raportul poate fi mai concentrat pe obiective (a se vedea, de asemenea, punctul 3.2.3Dezavantaje). Un raport comun poate avea un impact mai mare și poate atrage mai multă atenție din partealegislativului, din partea mass-mediei și din partea guvernului, din partea grupurilor deapărare a mediului, a industriei etc. deoarece acesta se concentrează asupra tuturor părțilorauditate și asupra problemelor comune, cum ar fi riscurile din sănătatea publică, de mediu șide securitate. Acestea pot depinde în mod egal de domeniul/aria de aplicabilitate a auditului.3.2.3 Dezavantaje Sensibilitățile politice pot să difere de la o țară la alta și trebuie să fie luate în considerare. Eventuala nevoie de reechilibrare a independenței auditului efectuat de fiecare InstituțieSupremă de Audit care participă la un audit comun, în cazul unde utilizarea datelor șianumitor concluzii ar putea pune în dificultate una din SAI-urile participante vis-à-vis depropria competență. Este dificil de garantat faptul că domeniul/aria de aplicabilitate al/a rapoartelor comunerămâne de competența fiecărui SAI. Pot exista probleme de ordin juridic dacă rapoartele sunt prezentate parlamentelor și guvernelorrespective la date diferite. Compromisurile făcute pentru a ajunge la un consens în cadrul echipelor de audit potslăbi sau pot avea un efect negativ asupra logisticii, asupra domeniului/ariei de aplicabilitate,asupra metodologiei, resurselor, planificării timpului, constatărilor, raportării șirevizuirii dosarelor celorlalte echipe. Prin urmare, este necesar să se înființeze un mecanismde reglare a neînțelegerilor asupra acestor probleme. Riscurile de tensiuni între SAI-urile participante la audit sunt mai mari.219

Divergențele de opinie între SAI-uri cum ar fi concluziile contradictorii în raportul final,oricare ar fi importanța lor, poate să slăbească credibilitatea acestuia. Raportul unui audit comun riscă să fie mai general, pentru că membrii echipei de auditvor încerca să publice un raport unanim și vor evita să facă anumite observații specificesau vor modifica anumite concluzii/sau constatări care nu reprezintă părerea unanimității. Dacă observațiile și/sau concluziile sunt prea generale, credibilitatea raportului și a SAI-urilorpoate fi redusă.3.2.4 DiverseDezavantajele pot fi reduse menținând auditurile comune în cadrul regiunilor geografice, deexemplu, prin cooperarea între SAI-urile din țările nordice, între SAI-urile din Statele Unite șiCanada, între SAI-urile din țările din Europa occidentală și între SAI-urile din America latinăetc. Este posibil, de asemenea, de a regrupa SAI-urile după regiunile geografice ale INTOSAI,cum ar fi AFROSAI, ARABOSAI, ASOSAI, CAROSAI, EUROSAI, OLACEFS și SPASAI.Acest lucru ar fi relevant dacă SAI-urile realizează audituri paralele.Realizarea auditurilor comune în cadrul regiunilor geografice poate reduce costurile, dar, de asemenea,poate simplifica logistica și poate facilita alegerea celor mai pertinente acorduri internaționalepentru auditul de mediu (discuții și probleme comune). Pentru mai multe detalii, a sevedea capitolul 4.3.2.5 Exemple de audituri comuneÎn cursul anilor 1996 și 1997, SAI-urile din Danemarca, Norvegia și din Suedia au realizat, subegida UNICEF-ului, un audit comun al câtorva proiecte specifice care primesc sau care au primitun ajutor în dezvoltare din partea acestor țări. Acesta nu a fost un audit al UNICEF-ului, ci unaudit al randamentului, eficienței, eficacității gestiunii ajutorului bilateral dat de fiecare țară.Proiectul a fost organizat sub forma unui audit comun, cu un plan și un raport de audit comun.Acesta din urmă a fost înființat pe baza raportului distinct al fiecărei țări pe baza consensului lacare a ajuns fiecare dintre ele. Învățătura trasă este aceea că succesul unui audit comun depindede o bună activitate pregătitoare din partea SAI-urilor participante.3.3 Audit coordonat3.3.1 DefinițieUn audit coordonat este fie un audit comun cu rapoarte distincte (ca și în cazul auditurilor paralele),fie un audit paralel cu un singur raport comun în plus față de rapoartele naționale distincte.3.3.2 Avantaje și dezavantajeUtilizarea acestui tip de audit poate reduce la minim, chiar elimina unele din dezavantajele menționateîn cazul auditurilor paralele și comune. Această metodă poate fi utilă când problemele denatură juridică care apar din cauza mandatelor diferite ale SAI-urilor pot să aibă un impactasupra modului și asupra momentului în care observațiile și/sau concluziile ar trebui să fieînaintate. Pentru detalii, a se vedea, de asemenea, capitolul 6.Mai mult, deoarece un audit coordonat reprezintă combinația de un audit paralel și un auditcomun (sau viceversa), acesta ar trebui să fie mai flexibil în ceea ce privește cooperarea. Utilizareaacestui gen de audit poate fi favorabil sau de preferat când SAI-urile doresc să-și sporeascăexperiența în cooperarea internațională, în general.220

3.3.3 Exemple de audituri coordonateA) SAI-urile din Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia și din S.U.A. au fost responsabile maimulți ani la rând de auditurile (evaluările) devizelor și contractelor sau sub-contractelor legate deprogramul multifuncțional de luptă F-16. Auditurile realizate în țările contractanților principaliau fost bazate pe un acord tehnic (acord de mediu).Auditul acestui program a fost organizat inițial sub forma unui audit comun, dar în ultimii anis-au realizat audituri coordonate. Toate SAI-urile au participat la planificarea auditurilor și laevaluarea constatărilor. Instituțiile de audit americane și GAO au efectuat audituri la fața loculuiîn numele altor SAI-uri.B) În anul 1995 și 1996, SAI-urile din Polonia și din Belarus au efectuat un audit al măsuriloradoptate de către cele două țări pentru protecția Parcului Național din Bialowieza. Obiectivulauditului a fost acela de evaluare a impactului asupra mediului al activităților economice înpădurea din Bialowieza cu privire la: respectarea de către fiecare țară a legislației existente cu privire la protecția pădurilor; gestionarea pădurilor în general, inclusiv gestionarea resurselor; investițiile în regiune; și transporturile rutiere și feroviare, în special transportul substanțelor chimice toxice șipericuloase (deșeuri periculoase).Auditul a fost organizat sub forma unui audit paralel cu un singur raport comun bazat pe acordulobținut între cele două SAI-uri. Cele două SAI-uri au participat la planificarea auditurilor și aevaluărilor constatărilor.Rezultatele auditului (lecțiile învățate) au evidențiat necesitatea de a stabili o cooperare strânsăîntre administrațiile pădurilor celor două țări cu scopul de a audita protecția și gestiuneapădurilor în ansamblu.C) În anul 1997, SAI-ul din Polonia va efectua audituri similare împreună cu SAI-urile dinBelarus, Republica Cehă și Lituania cu referire la respectarea obligațiilor și angajamentelor internaționaleale fiecărei țări în ceea ce privește apele de frontieră.Experții SAI-urilor participante s-au reunit la Varșovia în noiembrie 1996 pentru a purta discuțiiprivind domeniul de aplicare, natura, tipul și fezabilitatea auditului. Aceștia au propus ca SAI-urile sădezvolte o imagine de ansamblu a temelor bazate pe diferitele nevoi și specificații ale fiecărei țări.Evaluarea auditului între SAI-urile din Polonia și din Republica Cehă a fost finalizată.Rezultatele acestui audit au arătat, mai ales, că acordurile bilaterale între cele două țări nu au luatîn seamă realitățile actuale din domeniul social, politic și economic. Prin urmare, SAI-urile aurecomandat celor două țări să semneze un nou acord cu privire la calitatea apelor de frontieră.Altfel, rezultatele auditului arată că acordurile bilaterale existente (sau un posibil nou acord) aunevoie de a fi în conformitate cu standardele actuale, respectând directivele UE. În acest sens,pare a fi necesar de a dezvolta și de a înființa planuri de acțiune adecvate, cât și scadențare șiacorduri financiare.3.4 Alți factori și teme importanteEste important ca SAI-urile să fie în măsură să facă schimb de informații și să transferecunoștințe pe probleme de mediu. Acest lucru poate fi făcut fără participarea directă la un auditcomun, coordonat sau paralel. Dar experiența mai concretă a participării la audituri pe problemede mediu cu colegi din alte țări va duce probabil, la un schimb de cunoștințe mai eficace.Poate fi dificil de efectuat audituri comune, din motivele menționate mai sus. Dar auditurileparalele vor fi la fel de dificil de realizat dacă SAI-urile implicate nu sunt cooperante. Ca întot-221

deauna în acest tip de operațiuni, personalitatea persoanelor în cauză joacă un rol decisiv înobținerea rezultatelor acceptabile în auditurile paralele, coordonate sau comune.SAI-urile trebuie să acorde atenție, de asemenea, factorilor politici, când acestea efectueazăaudituri de mediu, în special factorilor industriali și/sau financiari care pot să aibă un efectasupra mediului. SAI-urile nu trebuie să uite diferențele culturale dintre țări, în special la nivelulistoriei, religiei, sistemelor politice și limbilor, care pot avea un impact asupra alegerii auditurilor(comune, coordonate sau paralele) asupra raportării și asupra duratei auditurilor.Oricum, după cum s-a menționat în toate capitolele precedente, fiecare tip de audit prezintăavantaje și dezavantaje. Oricare ar fi tipul de audit ales, părțile implicate trebuie să-și arate dorințade a coopera la un obiectiv comun.4. Modul de realizare al acestor tipuri de audituri4.1 Planificarea și realizarea auditurilorÎn numeroase cazuri în care țările cele mai atinse de o situație de mediu transfrontalieră suntțările vecine, necesitatea de a audita un acord internațional de mediu poate fi simțită în interiorulanumitor zone geografice.După cum s-a spus, cooperarea între SAI-uri, de exemplu în interiorul unei regiuni geografice aINTOSAI, poate nu numai să reducă costurile auditurilor de mediu, dar poate să permită SAI-urilorsă aleagă acordurile considerate cel mai adecvat de auditat în cooperare.În acest sens, SAI-urile pot utiliza un model ”pe etapă” pentru planificarea sau realizarea audituriloracordurilor internaționale de mediu.4.1.1 Prima etapă - Planificarea auditurilorPentru a putea coopera în cadrul unei operațiuni comune, fiecare SAI trebuie să efectueze unanumit număr de sondaje sau de studii preliminarii, în special pentru a ști: care sunt acordurile care trebuie auditate; cum și de unde se obțin informații cu privire la acorduri; dacă este posibil să se evalueze măsura în care țările respectă acordurile; dacă există un risc pentru SAI-uri (domeniu de aplicare și natura); dacă un astfel de audit poate să implice alte SAI-uri; și gradul de interes al SAI-ului, bazat pe discuții de informare cu SAI-urile relevante.În afară de determinarea acordurilor ce urmează a fi auditate și dacă un astfel de audit ar trebui săimplice alte SAI-uri, fiecare SAI trebuie să decidă, de asemenea, asupra domeniului/ariei deaplicabilitate, naturii, tipului de audit și asupra fezabilității acestuia.După cum s-a menționat mai sus, fiecare SAI poate să auditeze acordul internațional pe careaceasta îl consideră adecvat. Totuși, SAI-urile trebuie să se concentreze pe auditul acordurilor internaționalepe care fiecare țară trebuie să-l respecte (acelea pe care le-a ratificat).Acordurile selecționate trebuie să permită auditului - care poate fi paralel, coordonat sau comun - săînregistreze rezultatele care au importanță pe plan ecologic și care permite un schimb de informații șide experiență. A se vedea capitolele 4.2. și 4.3 pentru strângerea de informații legate de acorduri.Auditul va trebui să fie unul de conformitate, dar va putea cuprinde, de asemenea, un audit de performanță.Auditul de performanță va trebui să scoată în evidență dacă o țară respectă sau nuobligațiile și/sau angajamentele care decurg din acordurile auditate, pe baza elementelor următoare: existența unei legislații legate de acord; și o evaluare a respectării de către țară a legislației aplicabile și a acordului însuși.222

Auditul performanței este definit, conform standardelor proprii ale INTOSAI, din punctul devedere al economiei, eficienței, eficacității; Acesta include: auditul economiei activităților administrative conform principiilor și practicilor administrativesolide și politicii de conducere; auditul eficienței utilizării resurselor umane, financiare și altele, inclusiv a verificăriisistemelor de informații, a măsurilor de performanță, a monitorizării acordurilor și procedurilorurmate de către entitățile audiate pentru remedierea deficiențelor identificate; și auditul eficacității funcționării în ceea ce privește realizarea obiectivelor entității auditateși auditul impactului real al activităților în comparație cu impactul cercetat.Problemele privind mediul sunt definite și descrise în acord cu recomandarea I a subtemei 1A aDeclarației de la Cairo 9 (abordare structurală). Acestea includ: aspectele conformității și funcționării financiare în definirea auditului de mediu. conceptul ”dezvoltarea durabilă” ca o parte a definiției doar când aceasta intră în cadrulpoliticii de guvernare și/sau a programului care va fi auditat.Auditul performanței este definit în conformitate cu standardele proprii ale INTOSAI și, în cazulproblemelor de mediu, conform Declarației de la Cairo. Principala problemă va fi aceea de a realizaun studiu detaliat al neconformității cu cele mai semnificative acorduri internaționale de mediu, cumar fi, de exemplu, cele legate de apa dulce, poluarea maritimă sau schimbările climatice.SAI-urile însăși vor decide dacă ele doresc să colaboreze cu alte SAI-uri bazându-se doar pesondaje și studii preliminare, sau dacă ele preferă să evalueze măsura în care țara lor respectă unacord înainte de a coopera cu alte SAI-uri.4.1.2 A doua etapă - Realizarea auditurilorÎn vederea optimizării și facilitării auditului, fie un SAI decide să coopereze cu alte SAI-uriînainte de a face un studiu comparativ al conformității propriei țări cu acordurile internaționalede mediu, fie – dacă a fost evidențiată nerespectarea de către țara sa a acestor acorduri – acestava trebui să încheie, în mod necesar, un acord sau un protocol formal cu alte SAI-uri participantela un audit paralel, coordonat sau comun.Acest acord sau protocol va trebui să se refere la probleme cum ar fi natura auditului, standardelede raportare, planificarea timpului, alocarea de personal și alte resurse inclusiv aranjamentefinanciare. Mai mult, protocolul va trebui să conțină directive care vizează să elimine diferențelecare țin de domeniul de aplicare, observațiile, recomandările, concluziile etc.Bineînțeles, decizia de a încheia un astfel de acord cât și formularea sa revin SAI-urilor participantela audit. Un astfel de acord este important, pentru a garanta că toate părțile sunt conștiente deresponsabilitățile ce le au. Acesta va oferi, de asemenea, un mecanism susceptibil să stabilească orelație bună de lucru între SAI-urile participante și, astfel, să atingă cele mai bune rezultate.Punctele următoare pot fi introduse în orice acord dintre SAI-uri ce efectuează audituri paralele,coordonate sau comune:1. Numele SAI-urilor participante la audit2. Tipul de audit (paralel, coordonat sau comun)3. Definirea tipului de audit dacă diferă de definirea dată în această broșură4. Numele acordului și/sau a secțiunilor speciale care urmează a se audita5. Informarea asupra componenței echipei de audit după cum urmează: numărul de reprezentanți ai fiecărei SAI, nivelul reprezentanților fiecărei SAI, calificările fiecărui reprezentant inclusiv a formării de bază și a experienței, și ordin de serviciu (acolo unde este cazul).6. Numele șefului/șefilor de echipă223

7. Alocarea de către SAI-uri a resurselor cum ar fi a celor de timp, bani, a serviciului deprocesare a textului, a consultanților, a specialiștilor8. Modalitățile de aprobare a resurselor de către SAI-uri9. Natura auditului (de conformitate sau de performanță)10. Obiective, domeniul de aplicare, criterii și metodologia de audit11. Metoda de aprobare a obiectivelor, a domeniului/ariei de aplicabilitate etc. a auditului12. Calea de urmat pentru strângerea probelor13. Metoda și natura aprobării organismelor sau entităților auditate14. Metoda și natura auditului asigurării calității15. Data începerii și a terminării auditului și a oricărei etape intermediare importante16. Limba/limbile și organizarea proiectelor de rapoarte și a documentelor finale17. SAI-ul responsabil de redactarea rapoartelor sau a părților din acestea18. Responsabilul cu traducerea diferitelor capitole din rapoarte în limbile SAI-urilor participante19. Înființarea unei comisii de conducere și componența acesteia. Termenii săi de referințăpot include de asemenea: obiectivele auditului domeniul/aria de aplicabilitate criterii metodologie natura standardelor de audit care urmează a fi aplicate natura programului de audit care urmează să fie folosit efective alocarea altor resurse conținutul rapoartelor, inclusiv, acolo unde este cazul, recomandările constatări costul general al auditului rezolvarea litigiilor apărute la oricare dintre punctele de mai sus oricare alte probleme importante cu privire la misiunea de audit20. Sensibilități culturale21. Accesul la date și publicarea datelor pe parcursul auditului-cui, unde, restricții, constrângeride securitate etc.22. Publicarea datelor raportului/rapoartelor și termenii înaintării către legislativ sau cătreguvernanți – când, unde și cum.23. Comunicate de presă etc.24. Natura autorizărilor de securitate, dacă este cazul25. Monitorizare – când, unde și cum.26. Locații, oferirea de spații, servicii etc.27. Orice altă problemă pertinentă care să faciliteze realizarea auditului și raportarea rezultatelor.Cum s-a menționat ulterior, folosirea acestui tip de acord cât și redactarea acestuia rămâne lalatitudinea SAI-urilor. În același timp, dacă SAI-urile implicate nu au experiența adecvată înceea ce privește cooperarea internațională, acestea trebuie să renunțe să includă prea multeaspecte/elemente într-un acord. Cu alte cuvinte, un acord ar trebui să fie conceput/formulat înfuncție de experiențele diverse ale SAI-urilor în domeniul cooperării internaționale, atât la nivelgeneral cât și la nivel de mediu. A se vedea, de asemenea, comentariile făcute la Capitolul 3.3.2cu privire la auditurile coordonate.Date fiind diferențele de abordare și de structură juridică a SAI-urilor, este posibil ca toatestandardele de audit să nu se aplice tuturor aspectelor activităților de audit efectuate de cătreSAI-urile participante la un audit. Prin urmare, SAI-urile trebuie să fie conștiente de diferențele224

care le separă la nivelul rolurilor și responsabilităților la momentul formării unei echipe, pentruun audit paralel, coordonat sau comun. Pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul 6.4.1.3 A treia etapă - Evaluarea auditurilorOdată terminat auditul, acesta trebuie să fie evaluat, iar evaluarea trebuie să cuprindă experiențeleacumulate în fiecare tip de audit, în special avantajele și dezavantajele. Evaluareatrebuie, de asemenea, să permită rezumarea informațiilor importante cu privire la planificarea șiexecuția auditului.Evaluarea este utilă în egală măsură pentru furnizarea de date și de informații legate demodalitatea în care SAI-urile pot să coopereze în cadrul unui audit al acordurilor internaționalede mediu în anii viitori, inclusiv modalitatea de evaluare și de alegere a tipului de audit ce se vaefectua. Mai mult, aceasta prezintă o importanță mare pentru monitorizare.4.2 Funcția intermediaruluiIdeea unei funcții a intermediarului își găsește originea în recomandarea 3 a subtemei I B din Declarațiade la Cairo, care stipulează că INTOSAI ar trebui să încurajeze SAI-urile să cooperezepe cât posibil în cadrul auditurilor internaționale de mediu (a se vedea, se asemenea, capitolul 1).Funcția unui intermediar poate să servească la promovarea execuției auditurilor internaționale demediu paralele, coordonate sau comune. Acestea pot fi efectuate furnizând informații careușurează SAI-urilor selectarea unui acord de auditat sau alegerea partenerilor.Sarcinile intermediarului pot furniza informații asupra: acordurilor internaționale de mediu competențelor SAI-urilor de a audita astfel de acorduri interesul SAI-urilor de a participa la un audit de cooperare tipul acordului preferat pentru audit; și intensitatea cooperării doritePagina de întâmpinare a grupului de lucru asupra auditului de mediu (http://www.rekenkamer.nl/ea)poate să joace un rol crucial în funcția de intermediar, și a făcut acest lucru deja în anumite privințe.Furnizarea de informații în special cu privire la acordurile internaționale a fost un prim pas în aceastădirecție. Informații se găsesc pe site-ul (http://sedac.ciesin.org/pidb/).Pagina de întâmpinare va cuprinde și alte probleme cum ar fi informații despre SAI-urile caredoresc să coopereze cu alte SAI-uri și informații cu privire la rapoartele auditurilor acordurilorinternaționale de mediu bazate pe rezultatele chestionarelor trimise SAI-urilor. Dacă este nevoie,structura paginii de întâmpinare poate fi modificată în vederea primirii de noi teme și funcții.Paginile de întâmpinare ale SAI-urilor pot juca de asemenea un rol important prin furnizarea deinformații despre auditurile specifice acordurilor internaționale de mediu. SAI-urile pot să fiecompletate cu referințe.Menționăm, de asemenea, publicația independentă Green Globe Yearbook, a institutului norvegianFridtjof Nansen, care se ocupă cu cooperarea internațională în domeniul mediului șidezvoltării. Această carte poate fi utilă atunci când SAI-urile aleg acordurile în vederea auditării.Cartea conține o secțiune nouă despre profilurile țărilor din anul 1996 până în prezent. (a sevedea, de asemenea, website-ul http://www.tjener.uninnett.no/-fni/ggy.htm).4.3 Schimbul de informațiiUnul din obiectivele Grupului de lucru privind auditul de mediu este de a facilita schimbul deinformații și de experiență printre SAI-uri. Importanța acestuia a fost subliniată în repetaterânduri la cel de-al XV-lea INCOSAI de la Cairo din 1995, unde s-a recomandat ca grupul de225

lucru să continue strângerea de informații cu privire la auditul de mediu și să le furnizezemembrilor INTOSAI interesați. (a se vedea Declarația de la Cairo, pagina 5).Mai mult, s-a recomandat ca grupul de lucru să ia în considerare moduri diferite de a dezvoltametode de susținere a instruirii auditorilor și schimbul de informații și de experiență cu privire laauditul de mediu în cadrul SAI-urilor (a se vedea Declarația de la Cairo, pagina 8).Există numeroase modalități de a face schimb de astfel de informații, mergând de la contactuldirect între SAI-uri – fie prin mijloace clasice de comunicare, fie prin Internet – până la folosireabuletinelor informative cum ar fi Green Lines, produse de SAI-ul Norvegiei în folosul Grupuluide lucru privind auditul de mediu (a se vedea capitolul 4.2).Aceste modalități diferite de strângere și/sau de difuzare a informației ar trebui să constituie instrumenteutile pentru SAI-urile care doresc să profite de activitățile și de experiențele colegilor.5. MetodologiaUnul din standardele generale de audit ale INTOSAI recomandă ca SAI-urile să adopte măsuri șiproceduri pentru pregătirea manualelor și a altor directive și instrucțiuni scrise pentru realizareaacestor audituri.Standardele de audit ale INTOSAI indică, de asemenea, că dacă rolul auditului trebuie să fieextins, auditorii trebuie să îmbunătățească și să dezvolte tehnici și metodologii cu scopul de aevalua dacă entitățile auditate utilizează criterii de performanță rezonabile și valabile.Aceste standarde de audit, împreună cu alte standarde generale ale INTOSAI pot fi aplicateauditului de mediu. Și, după cum s-a menționat anterior, standardele de audit general acceptate șitehnicile atât pentru auditul de conformitate cât și pentru auditul performanței, vor fi aplicateatunci când se vor desfășura audituri ale acordurilor internaționale.Totuși, este posibil să fie nevoie de chemarea experților pentru auditurile la fața locului/audituri peteren. SAI-urile pot obține avantaje din eforturile internaționale variate în stabilirea standardelorcum ar fi ISO 14000 sau EMAS (sistem comunitar de management de mediu și de audit).În ceea ce privește metoda de monitorizare, facem referire la broșura intitulată Ghid privind efectuareade audituri privind activitățile cu perspectivă de mediu pregătită de către SAI-ul Noii-Zeelande (coordonatoare), Africii de Sud, Estoniei, Statelor Unite, Regatului Unit al MariiBritanii și de Curtea de Conturi Europeană.6. Roluri și competențeScopul acestui capitol este acela de a aduce câteva clarificări cu privire la rolul și competențeleSAI-urilor, în special atunci când mandatele și diferitele instanțe au implicări pentru mandatul șinatura auditului, standardele de utilizat și raportarea către parlamentari și guverne.Auditorul general al Canadei, de exemplu, nu are competențe decât pentru audituri federale, ceeace înseamnă că această Instituție Supremă de Audit nu poate să desfășoare audituri aleorganizațiilor de guvern provinciale sau din sectoarele private. Prin comparație, dacă autoritățilemunicipale sau locale din Norvegia primesc fonduri de la parlament, Biroul Auditorului generalal Norvegiei are acces liber la toate informațiile cu privire la aceste fonduri și deci, astfel, arecompetența de a le audita. Acest drept de inspecție se extinde, de asemenea, în sectorul privat.Mai mult, structura și organizarea unei Instituții Supreme de Audit poate avea un impact asupracooperării sale cu alte SAI-uri. De exemplu, anumite standarde de audit nu se pot aplica uneisecțiuni din activitățile realizate de o Instituție Supremă de Audit sub autoritatea unei curți deauditori parlamentari. Natura colegială și juridică a acestui sistem este complet diferită de cea aunei Instituții Supreme de Audit care efectuează un audit sub autoritatea unui auditor general șicare înaintează raportul parlamentului.226

În plus, standardele generale de audit ale INTOSAI și utilizarea acestora poate să varieze de la oțară la alta după domeniul de aplicare, natura și tipul de audit. De exemplu, SAI-urile careutilizează metoda auditului performanței vor face rapoarte despre economia, eficacitatea șieficiența entității auditate. O Instituție Supremă de Audit care aplică un sistem de curte, nu are înmandat posibilitatea efectuării unui audit de performanță și anumite Curți de Conturi nu au niciocompetență de a desfășura audituri de mediu.Astfel, natura auditului și modul în care SAI-ul este organizat poate să aibă un impact asupramodalității în care sunt desfășurate auditurile de mediu. În anumite cazuri, nu este recomandat cao Instituție Supremă de Audit care funcționează ca o Curte de Conturi să participe la un auditcomun, de exemplu, cu o Instituție Supremă de Audit care raportează doar unui minister (deobicei Ministerul de Finanțe), unui guvern sau legislativului.Pentru a evita orice problemă de natură jurisdicțională care decurge din mandate diferite și dinroluri și competențe diferite, SAI-urile care funcționează pe baze legale diferite vor trebui sărecurgă la un audit al acordurilor internaționale de mediu împreună cu alte SAI-uri fie printr-unaudit paralel, fie prin unul coordonat.227

ISSAI 3000AI N T O S A IANEXELA LINIILE DIRECTOAREPRIVIND AUDITULPERFORMANȚEI228

AUDITURILE DE PERFORMANȚĂÎN CADRUL AUDITURILOR DE MEDIUAnexa 61. IntroducereÎn ultimii 20 de ani, sensibilizarea globală cu privire la problemele de mediu a crescut rapid – cuun accent special pus pe subiecte cum ar fi subțierea stratului de ozon, distrugerea pădurilortropicale și încălzirea globală. Acumularea cunoștințelor și a experienței cu privire la problemelede mediu acumulate de-a lungul acestei perioade au dus la regândirea rolului și a responsabilitățilorguvernamentale și industriale. Anumite schimbări cruciale care au fost puse în practică sunt:Extinderea reglementărilor de mediu de către state și autoritățile locale;Creșterea costurilor de protecție a mediului atât pentru sectoarele privat și public. Resurselecheltuite de către ambele sectoare privind controlul poluării au crescut și atât întreprinderile,cât și organismele guvernamentale sunt în căutarea unor modalități eficiente de atrata aceste probleme.Gradul de conștientizare în rândul instituțiilor financiare – naționale și internaționale. Presiuneași controlul au făcut aceste instituții să furnizeze guvernelor și mediilor de afaceriun impuls pentru a lua în considerare problemele de mediu.Urmare a Conferinței Națiunilor Unite pe probleme de mediu din Rio de Janeiro, guverneleși corporațiile din întreaga lume s-au arătat mai atente la o dezvoltare durabilă.Creșterea referirilor la organizațiile care afectează mediul și care trebuie făcute responsabilepentru acțiunile lor a dus la cerințe pentru raportarea consecințelor unor astfel de acțiuni. Înschimb, așteptările au crescut, în așa fel încât declarațiile făcute în aceste rapoarte de mediu autrebuit să fie supuse unui audit independent. Ca rezultat al implicării SAI-urilor la acesteașteptări, această sarcină a fost preluată de INTOSAI.La al XV-lea INCOSAI din Cairo în 1995, s-a decis ca, folosind ca bază Standardele de Auditale INTOSAI, Grupul de Lucru privind auditul de mediu să elaboreze un ghid care să conţinălinii directoare şi metodologii pentru desfăşurarea auditurilor de mediu. Rezultatul acesteiactivități, “Linii directoare privind desfășurarea auditului de mediu”, a fost aprobat la al XVIIleaINCOSAI din Seoul, în anul 2001. Scopul acestui ghid este acela de a furniza SAI-urilor obază pentru înţelegerea naturii unui astfel de audit, aşa cum a fost dezvoltat până acum în sferaguvernamentală. Această bază are ca scop să ofere un punct de plecare de la care să se creeze oabordare pentru îndeplinirea responsabilităţilor într-un mod satisfăcător în auditul de mediu încadrul mandatului fiecărui SAI.Termenul ”audit de mediu” este o denumire convenită de comun acord, general utilizată pentru adescrie una dintre multitudinile de activități – cum ar fi audituri de management, certificarea produselor,măsurile de control guvernamental și multe alte activități – care au mai puțin sau deloclegătură cu auditul extern. SAI-urile efectuează deseori activități care, prin definiție, nu seîncadrează ca audituri, dar care contribuie la o mai bună guvernare. În această anexă, termenul de”audit de mediu” este utilizat doar în contextul unui audit extern și independent.La INCOSAI XV (Cairo), membrii au căzut de acord că auditul de mediu, în principiu, nu estediferit de abordarea auditului așa cum este practicată de SAI-uri, iar acesta poate cuprinde toatetipurile de audit. În acest context, atenția auditului poate fi îndreptată, de exemplu, spre situațiaactivelor și pasivelor de mediu, conformitatea cu legislația și acordurile – naționale și internaționale– cât și spre măsurile instituite de entitatea auditată pentru a promova economicitatea,eficiența și eficacitatea. Prin urmare, este uneori mai uşor să vorbeşti despre auditul performanţeicu o orientare spre mediu.229

2. Aplicarea Codului de Etică şi a Standardelor de Audit INTOSAICodul de Etică şi Standardele de Audit INTOSAI reflectă un consens de bune practici în cadrulSAI-urilor. Astfel, este clar că standardele codifică practicile profesionale general acceptate, caresunt aplicate în desfăşurarea auditurilor externe independente şi care pot, de asemenea, cuprindeauditul activităţilor de mediu. Astfel, rezultă că un SAI – în cea mai mare măsură posibilă –trebuie să ia în considerare Standardele de Audit INTOSAI atunci când planifică, desfăşoară şiraportează un audit de mediu.2.1 Postulatul de bază de importanță şi consecinţele sale pentru auditul performanţei încadrul unui audit de mediuSAI-ul trebuie să ia în considerare conformitatea cu Codul de Etică şi Standardele de AuditINTOSAI în toate aspectele definite ca fiind semnificative. Fiecare SAI trebuie să stabilească opolitică pentru a asigura faptul că auditurile de mediu sunt de înaltă calitate. SAI-ul trebuie sărecunoască natura globală a aspectelor de mediu şi să promoveze auditurile de performanţă încadrul auditului de mediu.Programele guvernamentale sau entităţile care au un impact asupra mediului pot fi catalogate înurmătoarele trei grupe: Programe sau entități ale căror operațiuni afectează direct sau indirect mediul, atât pozitivcât și negativ – prin reabilitare sau (dimpotrivă) prin poluare sau utilizare; Programe sau entități care pot elabora și interveni în formularea și aplicarea politicii demediu – fie la nivel internațional, național sau local; Programe sau entități care au competențe de monitorizare și verificare a acțiunilor altorentități cu privire la mediu.Guvernul este responsabil pentru determinarea informaţiilor de care are nevoie pentru a stabilidacă obiectivele sale de mediu au fost realizate. În plus, autorităţile executive (agenţiile guvernamentale)şi managerii lor sunt direct responsabili pentru acuratețea şi gradul de suficienţă alinformaţiilor cu privire la impactul entităţii asupra mediului, fie în ceea ce privește performanțafinanciară, activele și pasivele, conformitatea cu legislația sau fie în ceea ce privește alte cerințepentru performanța ei.Situațiile pot apărea în practică acolo unde există o lipsă a legislației necesare pentru dezvăluireainformațiilor de mediu relevante sau unde este o lipsă de informare din diferite alte motive. Înastfel de situații, SAI-ul trebuie să raporteze deficiențele și trebuie să aibă în vedere posibileleefecte asupra opiniilor sale de audit.Aria de cuprindere a auditului guvernamental – auditul de regularitate (financiar și de conformitate)și auditul de performanță – se aplică, de asemenea, auditului de mediu. Auditul performanţeiactivităţilor de mediu poate să evalueze, de exemplu:- Dacă programele de mediu sunt elaborate în mod corespunzător;- Dacă politicile şi programele de mediu sunt desfăşurate într-un mod economic, eficient şieficace.- Dacă programele de mediu sunt monitorizate şi evaluate corespunzător; şi- Dacă programele de mediu sunt eficace.Auditul de mediu aduce o provocare specială rolului aflat în dezvoltare al auditorilor şi responsabilitățiilor în îmbunătăţirea şi dezvoltarea de noi tehnici şi metodologii pentru a evaluadacă măsurile de performanţă rezonabile şi valide sunt folosite de către entitatea auditată.2.2 Standarde generale de audit relevante şi consecinţele lorAuditorul și SAI-ul trebuie să fie și trebuie să lase impresia că sunt independenți și obiectivi înefectuarea auditurilor de mediu. Ei trebuie să fie corecți în evaluările lor și în raportarea230

ezultatelor de audit. Auditorul şi SAI-ul trebuie să deţină competenţele necesare. Cu cât este mailarg mandatul SAI-ului și are prin lege libertate de acțiune, cu atât mai complexă devine sarcinaasigurării calității performanței pe parcursul întregului mandat. Aceasta se aplică direct audituluide mediu și de cele mai multe ori poate fi abordată prin utilizarea echipelor sau prin obținereaexpertizei necesare de la experții din domeniu. În cazul în care SAI-ul angajează experţi de mediuexterni, trebuie să exercite atenția cuvenită pentru a se asigura de competenţa acestora.SAI-ul, auditorii acestuia și alte persoane care desfăşoară audituri de mediu trebuie să demonstrezecunoştinţe adecvate atât despre aspectele de mediu cât şi în auditul performanţei/evaluareaprogramului.2.3 Standarde de execuție şi raportareAuditorul trebuie să planifice auditul într-un mod în care să asigure un audit de înaltă calitate şisă colecteze informaţii relevante şi fiabile despre programul sau entitatea auditată. Acesteatrebuie, unde este nevoie, să includă informaţii relevante de mediu despre:- Legi şi regulamente relevante;- Scopuri şi obiective stabilite de parlament sau guvern;- Politicile, obiectivele şi practicile înfiinţate de entităţile ce urmează a fi auditate; şi- Existenţa activelor şi pasivelor de mediu şi orice schimbări care au avut loc la nivelulacestora în perioada examinată.Obiectivul şi aria de cuprindere a auditului de mediu trebuie să fie clar definite. Nevoile specifice aleauditului de mediu pot necesita proceduri adiţionale care să fie aplicate. Este recomandat să sefolosească specialiști din cadrul SAI-ului pentru a planifica și desfășura un audit de mediu.3. Dezvoltarea metodelor şi practicilorUn SAI poate prelua audituri de mediu în cadrul competențelor sale sau de a desfăşura audituride performanţă. Un audit de performanță concentrat pe mediu poate deseori să fie clasificat caunul dintre cele cinci tipuri specifice:i. audituri guvernamentale de monitorizare a conformității cu legislația de mediu;ii. audituri ale performanței programelor guvernamentale de mediu;iii. audituri ale impactului asupra mediului al altor programe guvernamentale;iv. auditul sistemelor de management al mediului, șiv. evaluarea politicilor și a programelor de mediu propuse.Dat fiind faptul că SAI-ul se poate afla în imposibilitatea auditării fiecărei entități implicate, va finecesară proiectarea cu atenție a unei metodologii care să permită să se tragă concluzii acceptabiledespre cum o anume funcție sau activitate este implementată la nivel național. Câteva dintreinstrumentele pe care le poate folosi sunt vizitele de teren, chestionarele şi eşantionarea statistică.3.1 Auditarea monitorizării guvernamentale a conformității cu legislația de mediuÎn multe țări, un departament de mediu (sau alte agenții guvernamentale executive) are responsabilitateaasigurării că legile de mediu sunt corect implementate de către public și/sau entitățileprivate. Aceste legi pot însărcina departamentul de mediu cu activități, cum ar fi: emiterea permiselor care limitează cantitatea sau concentrația poluării emise; monitorizarea conformității emisiilor cu astfel de permisii; monitorizarea condițiilor de mediu pentru a identifica alte potențiale încălcări ale reglementărilor; ajutarea în interpretarea reglementărilor și furnizarea de asistență pentru entitățile supusereglementărilor în eforturile lor de a se conforma, și luarea de măsuri împotriva celor care încalcă aceste reglementări.231

În anumite cazuri, aceste responsabilități cu privire la reglementările de mediu pot fi delegate decătre guvernul federal (național) către nivelele inferioare de guvernare. În plus, alte tipuri dedepartamente de guvernare executive (cum ar fi transportul sau agricultura) pot să aplice anumiteresponsabilități cu privire la reglementările de mediu. Deseori, SAI-ul este însărcinat să examinezecât de bine aceste departamente își exercită responsabilitățile lor de mediu.Datele necesare pentru a susține constatările și concluziile pot fi centralizate și ușor accesibile. Celmai des, informația importantă poate fi necesar a fi colectată din diverse locații și (probabil) de lanumeroase entități guvernamentale și neguvernamentale. Se impune ca SAI-urile să conștientizezefaptul că datele privind respectarea reglementărilor specifice de mediu pot fi eronate, fapt doveditîn multe țări, având în vedere noutatea relativă a eforturilor de reglementare în acest domeniu.Absenţa datelor de mediu de încredere poate deveni un mesaj central al raportului SAI-ului.3.2 Auditarea performanţeiUn guvern poate fi autorizat prin statut sau de către altă autoritate, să desfăşoare (sau săînfiinţeze alte entităţi care să desfăşoare) o serie de alte programe sau activităţi care să protejezesau să îmbunătăţească mediul înconjurător. Un program sau o activitate de acest tip:- Poate fi responsabilitatea unui minister de guvernare, a unui departament guvernamental saua uneia sau mai multor agenţii guvernamentale cu interes special pentru mediul înconjurător;sau- Poate fi responsabilitatea, de exemplu, a unui departament sau agenţii pentru agricultură,printr-un program pentru asistarea fermierilor în adoptarea practicilor care să micşorezegradul de poluare.Un SAI poate găsi folositor să identifice acordurile internaţionale pentru aspectele de mediu cucare guvernul său a fost de acord şi apoi să identifice programele care au fost înfiinţate pentru ale îndeplini. Selecţia şi definirea limitelor unui audit al programelor guvernamentale de mediutrebuie executate cu atenţie. Un SAI poate lua în considerare dacă să îşi concentreze atenţiaasupra unui instrument al politicii principale sau asupra mai multor instrumente ale diferitelorpolitici. În selectarea unui audit, SAI-ul trebuie să acorde o atenție deosebită ca date suficiente,relevante și de încredere să fie disponibile. Atunci când planifică un audit, SAI trebuie săexamineze riscurile şi importanța programelor sau activităţilor guvernamentale, având în vedereresursele implicate, importanţa problemelor de mediu cărora se adresează şi amploarea efectelordorite. Auditorii trebuie, de asemenea, să ia în considerare dacă există semne a lipsei de eficienţăşi eficacitate în zona ce urmează a fi studiată.Luarea în considerare a domeniului de aplicare și a metodologiei de audit trebuie îndreptată cătredisponibilitatea criteriilor de audit, în special acolo unde programul nu este supus reglementărilorstatutare. SAI-ul poate identifica căi de comparare ale acordurilor, programelor pentru gestionareacelor mai bune practici sau practicile utilizate pentru programe asemănătoare de mediu,în țări similare sau în altă parte. SAI-ul poate raporta depășirea realizărilor programului – față dețintele propriului program sau ținte comparative stabilite de către experți. Auditorul trebuie sățină cont de faptul că programele de mediu pot să vizeze obiective care: luate individual sunt mici, dar cumulate sunt mari;durează mult timp până au un efect notabil; șisunt afectate de factori externi semnificativi – cum ar fi, condițiile climaterice și alteactivități care au un impact asupra aceluiași mediu.232

3.3 Auditul impactului asupra mediului al altor programe guvernamentaleÎn completarea programelor al căror scop principal este de a proteja sau îmbunătăți mediul, toateactivitățile afectează mediul în anumite forme, prin utilizarea resurselor sale sau al consecințeloracestora pentru zona în care se efectuează. Anumite programe guvernamentale au impacturi semnificative– care pot fi pozitive sau negative, intenționate sau neintenționate. Impacturile activitățilorasupra mediului pot fi subliniate ca parte a unei game largi a auditului de performanță –asupra economiei, eficienței și eficacității activităților guvernamentale – sau ca un studiu strictdefinit, axat pe impactul asupra mediului.SAI-ul poate revizui gradul de adecvare: a descrierii programului sau a activității, a mediului său și a condițiilor de bază; a gamei complete a impacturilor cheie identificate; a datelor utilizate pentru a evalua probabilitatea impacturilor și gradul lor; și a oricărei propuneri de măsuri de atenuare a impactului.SAI-ul poate verifica posibilul impact al activităţii guvernului asupra mediului, domeniul său deaplicare şi posibile valori care pot fi atribuite costurilor şi beneficiilor corespunzătoare. Discuţiilecu experţi şi studiul literaturii de specialitate pot identifica metodele/metodologiile cel maifrecvent utilizate. În cazul în care evaluarea nu este posibilă - cum ar fi estimarea valorii pierderiiunui peisaj sau a unei anumite caracteristici a mediului – poate fi utilă identificarea și căutareapărerilor principalelor părţi interesate, se poate solicita avizul acestora (de exemplu, grupurile derezidenți din zona afectată de această activitate, grupurile de interes major şi ONG-urile demediu din zonă) şi se poate cere opinia lor precum și a oamenilor de ştiinţă specializaţi în metodelede evaluare relevante. Încă de la început, guvernul poate să identifice măsuri ce contracareazăsau reduc impacturile asupra mediului.Auditul SAI-ului va determina dacă aceste măsuri: sunt aplicate şi dacă acestea sunt în conformitate cu/îndeplinesc cele mai bune practici saucele mai bune tehnici disponibile care nu implică costuri excesive; ar avea efectul preventiv intenţionat și, dacă nu, ce măsuri a luat guvernul în locul acestora.În unele cazuri, contra-măsurile trebuie să fie adecvate pentru a permite prevenirea sau sărăspundă la evenimentele care prezintă riscuri limitate, dar de mare impact, cum ar fi emisiileaccidentale de produse radioactive. Procedurile de urgenţă – în caz de accidente şi incidente –pot fi utilizate rar, dar acestea trebuie să fie operaţionale, în caz de necesitate. În cazul în careastfel de proceduri sunt necesare, verificarea SAI-ului poate lua în considerare:procedurile;instruirea pentru tot personalul implicat;frecvenţa verificării procedurilor de audit;dacă orice acorduri necesare cu terţii (furnizori, serviciile de urgenţă etc.) sunt actualizate.3.4 Auditarea sistemelor de management al mediuluiOrganizațiile introduc sistemele de management de mediu pentru a se asigura că se stabilescsistematic politici de îmbunătăţire continuă a gestionării mediului şi pentru a atinge obiectiveleacestor politici. În cazul în care intenţionează să efectueze un audit al sistemelor de managementde mediu, SAI-ul trebuie să identifice politicile guvernamentale existente, înainte de a stabilidacă acestea au fost instituite. SAI-ul poate decide auditarea tuturor sistemelor de managementde mediu ce aparțin de servicii guvernamentale separate. În caz contrar, auditul poate acoperiunul sau mai multe elemente distribuite pe o gamă de departamente, agenţii sau organisme acăror verificare întră în atribuțiile SAI-ului. Această ultimă abordare poate fi utilă atunci cândSAI-ul tratează probleme de scară relativ mică, dar care ar putea conduce la îmbunătăţiri semnificativeîn atribuțiile guvernamentale.233

Un SAI poate hotărî auditarea și întocmirea unui raport privind îndeplinirea obiectivelor deperformanță stabilite de guvern. Pentru efectuarea unui asemenea audit, SAI-ul va comparaconcordanţa obiectivelor guvernului cu practicile aplicate în alte părţi, şi cu angajamenteleguvernului asumate în cadrul acordurilor internaţionale.SAI-ul va determina, de asemenea, dacă monitorizarea de către departamentele de managementde mediu şi rapoartele privind managementul de mediu, le face pe acestea suficient deresponsabile în faţa legislativului şi publicului pentru îndeplinirea obiectivelor de performanţăcheie. SAI-ul poate efectua un audit pentru a determina nivelul de performanţă şi motivele pentrucare obiectivele nu sunt îndeplinite.3.5 Evaluarea politicilor şi a programelor propuseUnele SAI-uri pot fi solicitaţe pentru a oferi evaluări ale politicilor sau programelor propuse.Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, atunci când atunci când legislativul își reorienteazăatenţia de la întrebarea: "Programul funcționează în conformitate cu cerinţele legale?" spre oîntrebare fundamentală: "Cerinţele legale care stau la bază trebuie să fie modificate pentru a faceprogramul mai eficient sau a-l îmbunătăţi în alte moduri?”. În aceste condiţii, SAI-ul poate fiobligat să analizeze alte propuneri.În general, o astfel de activitate afectează atât provocările cât şi riscurile. O astfel de misiune,este însoțită de asemenea, atât de provocări cât și de riscuri. Mai precis, analiza politicii sau programelorpropuse necesită calificări speciale (angajaţi pregătiţi special, consultanţi, comisie deexperţi etc.). Chiar şi cu aceste abilități suplimentare, natura unor asemenea analize este însoţităde riscuri suplimentare pentru SAI-uri, în special dacă acestea sunt considerate părtinitoare încadrul dezbaterilor asupra chestiunilor legate de politică. SAI-ul poate lua în considerareurmătoarele alternative pentru a reduce asemenea riscuri:• să furnizeze informaţii faptice în loc de raționamente.• să identifice o aprobare unanimă a experţilor.• să evalueze şi să comenteze pe baza analizei altor organizaţii.• să refuze cererea.4. Stabilirea criteriilor de auditO preocupare a SAI în desfăşurarea auditului de mediu este să determine criteriile conform căroravor fi evaluate programul sau entităţile auditate. Este important să se asigure de faptul că acestecriterii alese – dacă sunt folosite – vor fi general acceptate ca fiind relevante, complete şi inteligibile.Poate fi neceasar ca un auditul performanţei să se bazeze pe criterii din, într-un sens formal,atât surse ”de încredere” (bazate pe legi, politici şi obiective documentate, standarde generalacceptate etc) şi surse ”neautorizate” (literatură academică, experţi, indicatori sau măsuri folositede entităţi similare sau alte entităţi angajate în activităţi similare etc). A se vedea Anexa 2.Riscul special la care se expune SAI-ul în desfăşurarea unui audit de mediu este acela că acelecriterii pe care le-a folosit pot fi inaplicabile, neadecvate sau subiective. Cel mai mare risc pentruSAI provine din folosirea surselor neautorizate ale criteriilor. Pe de cealaltă parte, astfel deresurse sunt de cele mai multe ori atât necesare cât şi utile atunci când este necesară o analizămai profundă sau mai extinsă. Testul extrem al criteriilor alese este ca acestea să fie (precumtoate criteriile de audit), mai degrabă obiective decât subiective. Criteriile trebuie, de asemenea,să asigure exhaustivitatea indicatorilor de performanţă folosiţi (iar indicatorii de performanţătrebuie să fie relevanţi, inteligibili şi de încredere).În abordarea orientată pe problemă, totuşi, folosirea criteriilor de audit va juca un rol mai puţinimportant. În schimb, formularea de ipoteze bine întemeiate este de mare importanță 31 .31 A se vedea de exemplu: Manual de audit al performanţei. Teorie şi practică, 1999234

Bibliografie1. Aspecte sociale şi de mediu în managementul corporativ: cazul României, Academia deStudii Economice, Bucureşti - Cornelia DASCĂLU, Chiraţa CARAIANI, Gina RalucaGUŞE, Camelia Iuliana LUNGU, Anca CODREANU2. Managementul riscului de mediu – prioritate economică şi socială, Constantin Anghelache3. Financial Services and the Environment: The Accounting Profession, UNEP Industry andEnvironment, (Jan-March, 1999), Abu-Ghazaleh T p. 32-34.4. Approaches of environmental information audit in annual reports, Iuliana Georgescu,Leontina Beţianu - „Alexandru Ioan Cuza” Universitatea Iaşi,5. Politici de management de mediu, Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, Specializarea“Ingineria mediului” - Cristina Ionescu, 20036. Ghid de audit EMAS7. Economia și protecția mediului, Vladimir Rojanschi, Florina Brad, Gheorghiță Diaconu,Gheorghe N. Iosif - Tribuna Economică București8. Standarde INTOSAI:‣ ISSAI 5110 - Linii directoare privind efectuarea auditurilor de mediu‣ ISSAI 5120 - Auditul de mediu şi Auditul de Regularitate‣ ISSAI 5130 - Dezvoltarea Durabilă: Rolul Instituţiilor Supreme de Audit‣ ISSAI 5140 - Metode de cooperare între SAI-uri în cadrul acordurilor internaţionaleprivind auditul de mediu‣ ISSAI 3000, Anexa 6 - Ghid privind auditul performanței, Anexa 6-Auditurile deperformanță în cadrul auditurilor de mediu9. Standarde de mediu: ISO 14000/Mediu (SR ISO 14001:2005 – Sisteme de managementde mediu. Linii directoare referitoare la principii, sisteme și tehnici de aplicare)10. Strategii de Dezvoltare Durabilă și documente internaționale cu privire la mediu‣ Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE adoptată în cadrul Consiliului European dela Goteborg, iunie 2001 și Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru o UE extinsăadoptată în iunie 2006‣ Strategia Lisabona - Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind UEsemnat la Summitul de la Lisabona în 2007‣ Strategia Națională pentru Dezvoltare durabilă aprobată de Guvernul României în2008‣ Agenda 21 și Agenda Locală 21 - documente adoptate la Summitul Mondial de laRio de Janeiro dina nul 1992 - Conferința UN pentru Mediu și Dezvoltare11. Raport anual privind Starea Mediului în România - ANPM12. www.eufinantare.info13. http://www.unep.org14. http://www.un.org15. http://www.earthsummit200216. www.issai.org235

Glosar de termeniAaccident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii desubstanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă devapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte,prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice;acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului,din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu reprezintă decizia autorităţiicompetente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizezeproiectul din punctul de vedere al protecţiei mediului;acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizaţie de mediu,autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizaţieprivind activităţi cu organisme modificate genetic;activele de mediu - active naturale care nu furnizează aport de resurse, dar care oferă servicii demediu, cum ar fi habitatul, lupta împotriva inundaţiilor şi controlul climei, precum şi alte funcţiinon-economice, cum ar fi valorile estetice sau de sănătate.activitate poluatoare - orice activitate care determină schimbări negative privind caracteristicilenaturale ale calităţii mediului geologic;acvifer - strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o porozitate şi opermeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fieprelevarea unor cantităţi importante de ape subterane;administrarea ariilor naturale protejate - ansamblu de masuri care se pun în aplicare pentruasigurarea regimului special de protecție și conservare instituit conform dispozițiilor legalealte terenuri - stufărişuri, iazuri şi heleşteie, ape curgătoare, lacuri şi bălţi permanente, stâncării,grohotişuri, nisipuri, râpe, mlaştini, drumuri etc.apă dulce - apă cu conţinut scăzut de săruri, care îndeplineşte condiţiile pentru a fi captată,tratată şi utilizată în scop potabil;apă subterană - apa care saturează o zonă aflată deasupra unui strat de sol impermeabil;apă uzată (reziduală) - orice apă care a făcut obiectul unei folosiri şi căreia în procesul de utilizarei s-au modificat caracteristicile fizice, chimice, biologice sau microbiologice;ape costiere - apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate întotalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct alliniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extinderea limitei, unde estecazul, până la limita exterioară a apelor tranzitorii;ape de suprafaţă - apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape costiere,exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale;ape interioare - toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în interiorulliniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale;ape litorale - apele dinspre uscat de pe linia de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale,extinzându-se, în cazul cursurilor de apă, până la limita apelor dulci;ape subterane - apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct cu solulsau cu subsolul;236

ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în care se desfășoarăactivități industriale si/sau comerciale altele decât apele uzate menajere și apele meteoriceape uzate menajere - ape uzate provenite din gospodarii și servicii, care rezultă de regulă dinmetabolismul uman și din activitățile menajereape uzate - ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe poluantesau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale,precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;arie naturala protejată - zona terestră, acvatica și/sau subterană cu perimetru legal stabilit șiavând un regim special de ocrotire și conservare, în care exista specii de plante și animale sălbatice,elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologicesau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebităarie/sit - zonă definită geografic exact delimitatăaudit de mediu - instrumentul managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şiobiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţieimediului, cu scopul de:(i)(ii)a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor demediu ale organizaţiei;autoritate competentă - autoritatea publică care are competenţa de a adopta ori de a aproba unplan sau program în legătură cu mediul ori modificarea sau revizuirea unui astfel de plan ori program,conform legislaţiei în vigoare;autoritate competentă pentru protecţia mediului(i) agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţiamediului;(ii) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentruProtecţia Mediului sau agenţiile pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionalepentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, AdministraţiaRezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", precum şi Garda Naţională de Mediuşi structurile subordonate acesteia;autoritate publică:a) Guvernul, alte organe ale administraţiei publice, inclusiv organismele lor publice consultative,constituite la nivel naţional, regional sau local;b) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte funcţii publice administrative conformlegislaţiei naţionale, inclusiv responsabilităţi, activităţi sau servicii în legătură cu mediul;c) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte responsabilităţi sau funcţii ori furnizeazăservicii publice în legătură cu mediul şi este sub controlul unui organism sau al unei persoaneprevăzute la lit. a) sau b).autoritatea responsabilă de administrarea apelor este Administraţia Naţională "Apele Române"autorizație integrată de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritățile competente, conformdispozițiilor legale în vigoare privind prevenirea și controlul integrat al poluăriiautorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră - actul tehnico-juridic emis de autoritateapublică competentă pentru protecţia mediului pentru una sau mai multe instalaţii ori pentru părţiale instalaţiei situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator, prin care se alocăun număr de certificate de emisii de gaze cu efect de serăavize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:a) aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, careconfirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării;237

) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelorchimice - act administrativ emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului,necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv, deautorizare a îngrăşămintelor chimice;c) aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului,care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de realizare a planuluisau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interescomunitar, incluse sau care urmează să fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000.aviz de mediu pentru planuri şi programe - act tehnico-juridic, emis de către autoritatea competentăpentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediuluiîn planul sau programul supus adoptăriiavizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea cometentăpentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului,vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare,dizolvare urmată de lichidare, lichidare, încetarea activităţii, faliment, având ca scop stabilireaobligaţiilor de mediu, cu prevederi ale unui program pentru conformare, în vedereaasumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterioravizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor - acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic şijuridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea sau exploatareaacestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principaleleinstrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilorelaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor;Bbazin hidrografic - înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curgprintr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură devărsare, estuar sau deltă;bilanţ de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, înscopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiei de mediu, şicare conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelorefectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vedereacuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică unimpact semnificativ, bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului.biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şiterestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte: cuprind diversitateadin interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme.Ccadastrul apelor - activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelorreferitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şila prelevările şi restituţiile de apă;caracterizarea riscului - estimarea incidenţei şi gravităţii efectelor adverse care, după toateprobabilităţile, se pot produce în cadrul unei populaţii umane sau în cadrul unei componente demediu, ca urmare a unei expuneri reale sau previzibile la o substanţă, cu includerea estimăriiriscului, cum ar fi de exemplu cuantificarea riscului previzibil.cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat îndezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică238

de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor - limită de emisie în scopul prevenirii, iar încazul în care acest fapt nu este posibil, pentru reducerea globală a emisiilor şi a impactuluiasupra mediului în întregul său;colectarea deșeurilor - strângerea, sortarea şi/sau regruparea (depozitarea temporară), a deşeurilorîn vederea transportării lor spre valorificare.compuşi ai azotului - orice substanţe conţinând azot, cu excepţia azotului molecular;concentraţia sau valoarea admisă pentru oricare dintre parametri - concentraţia maximă sauminimă admisă pentru acel parametru, prevăzută în tabelele 1A, 1B, 2 şi 3 din anexa nr. 1 laLegea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, măsurată în unitatea de măsură specificată şiinterpretată, când este cazul, conform notelor de la aceste tabele;contabilitate de angajamente - bază de contabilizare conform căreia elementele contabile suntrecunoscute pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii mijloacelorbăneşti sau compensării în altă formă;contabilitate de casă - bază de contabilizare conform căreia elementele contabile sunt recunoscutepe măsura încasării/plăţii mijloacelor băneşti sau compensării în altă formă;controlul emisiilor - acţiunea de reglementare a unor limite specifice ale emisiilor, cum ar fi:valori limită de emisie, valori limită sau condiţii referitoare la efectele generate, natura sau altecaracteristici ale emisiilor, condiţii de operare cu efect asupra emisiilor;corp de apă de suprafaţă - un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, deexemplu: lac, lac de acumulare, curs de apă - râu sau canal, sector de curs de apă - râu sau canal,ape tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere.Ddepozit - amplasament pentru eliminarea finală a deşeurilor prin depozitare pe sol sau însubteran, inclusiv: spaţii interne de depozitare a deşeurilor, adică depozite în care un producătorde deşeuri execută propria eliminare a deşeurilor la locul de producere; un loc stabilit pentru operioadă de peste un an pentru stocarea temporară a deşeurilor; dar exclusiv : spaţiul undedeşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor pentru un transport ulterior în scopulrecuperării, tratării sau eliminării finale în altă parte; spaţiul de stocare a deşeurilor brute înaintede recuperare sau tratare, pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generală, sau spaţiul destocare a deşeurilor înainte de depozitare, pentru o perioadă mai mică de un an.deşeu - orice substanţă în stare solidă sau lichidă, provenită din procese de producţie sau dinactivităţi casnice şi sociale, care nu mai poate fi utilizată conform destinaţiei iniţiale şi care, învederea unei eventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru limitarea efectelor poluante, necesitămăsuri speciale de depozitare şi păstrare.deşeu - orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform legii, pecare deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca;deşeuri bio-degradabile - deşeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fideşeurile alimentare sau de grădină, hârtia şi cartonul.deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelornaturale ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii biologice a ecosistemelornaturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii cauzate, în principal, depoluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lordeficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromiteposibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;239

Eechilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unuisistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica armonioasă a acestuia.ecosistem terestru - ecosistem dezvoltat în mediul geologic.efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere,jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare.emisie - evacuarea în mediu, ca rezultat al activităţilor umane, a unor substanţe, preparate,organisme sau microorganisme;epurarea apei - succesiune de procedee tehnologice prin care sunt reţinute, neutralizate şi îndepărtateelementele impurificatoare din apele uzate;epurarea apelor uzate: tratarea efluenţilor pentru a reduce concentraţia poluanţilor în limitelestabilite în actele normative şi standarde, utilizând cele mai avansate tehnologii;eutrofizarea - îmbogăţirea apelor de suprafaţă cu compuşi ai azotului şi fosforului, cauzând odezvoltare accelerată şi masivă a algelor şi a vegetaţiei subacvatice asociată cu deteriorareaechilibrului biologic şi a calităţii apei;evacuare - eliminarea directă sau indirectă în receptori acvatici a apelor uzate conţinând poluanţisau reziduuri care alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale ale apeiutilizate, precum şi a apelor de ploaie ce se scurg de pe terenuri contaminate;evacuare de poluanţi în apele subterane - introducerea directă sau indirectă de poluanţi înapele subterane ca urmare a activităţii umane;evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publiceinteresate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportuluide mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informăriisupra deciziei luate.evaluarea expunerii - determinarea emisiilor, căilor de pătrundere în mediu şi vitezelor detransport, transformării sau degradării substanţei, în vederea estimării concentraţiilor/dozelor lacare populaţiile umane sau componentele de mediu: apă, sol, aer sunt sau pot fi expuse.evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, înfuncţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice,cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.evaluarea riscului - estimarea, incluzând identificarea pericolelor, mărimea efectelor şi probabilitateaunei manifestări, şi calcularea riscului, incluzând cuantificarea importanţei pericolelor şiconsecinţelor pentru persoane şi/sau mediul afectat;Ggestionarea deșeurilor - colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusivsupravegherea zonelor de depozitare după închiderea acestora.gospodărirea apelor - ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri legislative, economiceşi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sauîmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţiaîmpotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilordistructive ale apelor;Hhabitat natural - zonă terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce sediferențiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice.240

habitat natural prioritar - tip de habitat ameninţat, pentru a cărui conservare există o responsabilitatedeosebită.habitate naturale de interes comunitar - acele habitate care:(1) sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural;(2) au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul că au o suprafaţărestrânsă; sau(3) reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintreurmătoarele regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică.habitatul unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici încare trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic.Iidentificarea pericolelor - activitatea prin care se identifică efectele adverse pe care o substanţăpe poate provoca în mod inerent.impact - orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şisecurităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumenteloristorice sau asupra altor construcţii, ori interacţiunea dintre aceşti factori; totodată termenuldesemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socio-economicerezultate din modificarea acestor factori.impact de mediu - modificarea negativă considerabilă a caracteristicilor fizice, chimice saustructurale ale componentelor mediului natural; dimensiunea diversităţii biologice; modificareanegativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale şi antropizate; deteriorareaechilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii vieţii sau deteriorarea structurilorantropizate, cauzată în principal de poluarea apelor, a aerului şi a solului; supraexploatarearesurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea teritorială necorespunzătoare aacestora. Un astfel de impact poate să apară în prezent sau să aibă o probabilitate ridicată demanifestare în viitor, inacceptabilă de autorităţile de mediu competente.informaţia deţinută pentru o autoritate publică - informaţia privind mediul care este deţinutăîn fapt de o persoană fizică sau juridică, în numele unei autorităţi publice;informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub oriceformă materială despre:a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajulşi ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere, diversitatea biologică şi componentelesale, inclusiv organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;b) factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurileradioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementelede mediu prevăzute la lit. a);c) măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele,convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivelede mediu, activităţile care afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi b),precum şi măsurile sau activităţile destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);d) rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;e) analizele cost - beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şiactivităţilor prevăzute la lit. c);f) starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, alanţului trofic, condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi oriceconstrucţii, în măsura în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu241

îngrăşământ chimic - orice îngrăşământ obţinut printr-un proces industrial chimic;îngrăşământ organic - orice îngrăşământ ce este constituit din produşi de origine vegetală,produşi reziduali de excreţie de la şeptel sau de la păsări ori din nămoluri rezultate din procesulde epurare a apelor uzate;Llegislaţia orizontală - reglementările normative emise în aplicarea acquis-ului comunitar, careau în vedere transparenţa şi circulaţia informaţiei; facilitarea procesului de luare a deciziei;dezvoltarea activităţii şi implicării societăţii civile în activitatea de protecţie a mediului;legislaţia sectorială - vizează sectoarele care trebuie să transpună în practică politicile de mediu(cu privire la calitatea aerului; schimbările climaterice; gestiunea deşeurilor; calitatea apei.levigat - orice lichid care a percolat deşeurile depozitate;Mmanevrare de substanţe - orice proces industrial implicând utilizarea sau producerea de substanţe,sau orice alt proces în care sunt prezente respectivele substanţe;măsură administrativă - notificare scrisă emisă de autorităţile competente, prin care se impuncorecţii faţă de condiţiile de calitate conform cu reglementările şi standardele specifice în vigoare;măsuri preventive - orice măsuri luate ca răspuns la un eveniment, o acţiune sau o omisiunecare a creat o ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului, în scopul prevenirii saudiminuării prejudiciului;mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul,aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şianorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerateanterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care potinfluenţa bunăstarea şi sănătatea omului.monitorizare integrată a apelor - reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizateşi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţeide evoluţie a mediului hidric. Această activitate presupune tripla integrare a:a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere,ape subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;b) mediilor de investigare: apă, sedimente/materii în suspensie, biota;c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice;monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie, care areîn vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, înscopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicaţiilorsociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se propun.Nnivelul fondului geochimic natural - concentraţia unei substanţe sau valoarea unui indicatorîntr-un corp de ape subterane care corespunde absenţei deteriorărilor antropice sau numai unormodificări minore faţă de condiţiile naturale neperturbate;Ppăşuni - sunt terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă instalată pe cale naturală şi sunt destinatepăşunatului animalelor242

patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice,faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică, economică,ştiinţifică, biocenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie relevantăsub aspectul conservării diversităţii biologice, floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale aecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacereacerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare.plan de acţiuni - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timpprecizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlulautorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legalereferitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantădin autorizaţia integrantă de mediu;planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană,ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritatela nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printroprocedură legislativă, de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative,de reglementare sau administrative;politica de mediu - scopurile şi principiile generale de acţiune ale unei organizaţii privindmediul, inclusiv respectarea tuturor cerinţelor de reglementare din domeniul mediului, precum şiangajamentul faţă de îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu; politica de mediufurnizează cadrul legal pentru stabilirea şi revizuirea obiectivelor şi a ţintelor de mediu;poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori deenergie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu,modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;poluare cu nitraţi - descărcarea, directă sau indirectă, în apele subterane sau de suprafaţă decompuşi ai azotului care provin din surse agricole, ale cărei urmări pot fi: periclitarea sănătăţiioamenilor, afectarea organismelor vii şi a ecosistemelor acvatice, stânjenirea folosinţelor apei şideteriorarea ambianţei naturale;poluare potenţial semnificativă - concentraţii de poluanţi în mediu ce depăşesc pragurile dealertă prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului. Aceste valori definescpragul poluării la care autorităţile competente consideră că un amplasament poate avea un impactasupra mediului şi stabilesc necesitatea unor studii suplimentare.poluare semnificativă - concentrații de poluanţi în mediu ce depăşesc pragurile de intervenţieprevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.poluare - înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unorsubstanţe, sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătăţii umane sau calităţii ecosistemeloracvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate conduce la pagubemateriale ale proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legaleale mediului;poluarea apei - orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limităadmisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sauindirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în careaceastă folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.potenţial ecologic bun - starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apăartificial, clasificată în concordanţă cu prevederile relevante din anexa nr. 1.1 din Legea apelor(107/1996 cu modificările și completările ulterioare;prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor saumediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;243

prejudiciu - o schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilăa unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect;prejudiciul asupra mediului, inclusiv cel determinat de elementele aeropurtate, înseamnă:a) prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate - orice prejudiciu care are efectesemnificative negative asupra atingerii sau menţinerii unei stări favorabile de conservare a unorastfel de habitate sau specii; caracterul semnificativ al acestor efecte se evaluează în raport custarea iniţială, ţinând cont de criteriile prevăzute în anexa nr. 1 (OUG Nr. 68 din 28 iunie 2007;prejudiciile aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate nu includ efectele negativeidentificate anterior, care rezultă din acţiunile unui operator care a fost autorizat în mod expresde autorităţile competente în concordanţă cu prevederile legale în vigoare;b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte adverse semnificative asupra stăriiecologice chimice şi/sau cantitative şi/sau potenţialului ecologic al apelor în cauză, astfel cum aufost definite în Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţiaefectelor negative pentru care se aplică art. 2.7 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completărileulterioare;c) prejudiciul asupra solului - orice contaminare a solului, care reprezintă un risc semnificativpentru sănătatea umană, care este afectată negativ ca rezultat al introducerii directe sau indirectea unor substanţe, preparate, organisme sau microorganisme în sol sau în subsol;principiul poluatorul plăteşte - stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economiccorespunzător, astfel încât costurile pentru reducerea emisiilor să fie suportate de generatorulacestora. Responsabilii pentru deteriorarea calităţii atmosferei trebuie să plătească în conformitatecu gravitatea efectelor produse.principiul precauţiei - implică evaluarea preliminară a riscurilor de poluare şi evitarea acestora.principiul prevenirii - stabileşte că măsurile de prevenire sunt prioritare în raport cu cele deeliminare a efectelor poluării.principiul proximităţii - stabileşte iniţierea măsurilor de reducere a emisiilor de poluanţi în aerîn zona sursei generatoare.principiul utilizării durabile a resurselor naturale - stabileşte minimizarea şi eficientizareautilizării resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accent pe utilizarea celorsecundare. Resursele naturale trebuie exploatate astfel încât să nu le fie compromisă disponibilitateape termen lung.program operaţional sectorial - document aprobat de Comisia Europeană pentru implementareaacelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţareprin cadrul de sprijin comunitarprogram pentru conformare - plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervalede timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de către autoritatea competentă, înscopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului.Rraport de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor care identifică, descrie şievaluează efectele posibile semnificative asupra mediului ale aplicării acestora şi alternativele lorraţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă.reciclare - operaţiunea de reprelucrare, într-un proces de producţie a deşeurilor industrialepentru a fi reutilizate în scopul iniţial sau pentru alte scopuri.reconstrucţie ecologică - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea aducerii unui sit, după remediereaacestuia, cât mai aproape de starea naturală;244

efacerea mediului geologic - ansamblul măsurilor de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţieecologică;regenerare, inclusiv regenerarea naturală - în cazul apelor, speciilor şi habitatelor naturaleprotejate, înseamnă readucerea la starea iniţială a resurselor naturale prejudiciate şi/sau aserviciilor deteriorate, iar în cazul prejudiciului asupra solului, înseamnă eliminarea oricărui riscsemnificativ cu efect negativ asupra sănătăţii umane;remediere - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea readucerii concentraţiilor poluanţilor subvalorile pragului de alertă;resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitateaumană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili, regenerabile – apă, aer, sol,floră, faună sălbatică şi permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.reţea de distribuţie - parte din sistemul de alimentare cu apă alcătuită din conducte, armături şiconstrucţii-anexă, prin care apa este distribuită utilizatorilor;reţeaua ecologică a ariilor protejate - ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu coridoareleecologice.risc ecologic potenţial - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care potfi prevenite pe baza unui studiu de evaluare.Sservicii de apă - toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă activitateeconomică, referitoare la:a) asigurarea necesarului de apă brută în sursă în secţiunea de captare a folosinţelor;b) captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de suprafaţă sausubteran;c) colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;servicii şi serviciile resurselor naturale - funcţiile asigurate de o resursă naturală în beneficiulaltei resurse naturale sau al publicului;sistem de alimentare cu apă - ansamblu de construcţii şi instalaţii prin care apa este preluatădintr-o sursă naturală, este tratată, transportată, înmagazinată şi distribuită utilizatorilor;sistem de canalizare - ansamblu de canale, construcţii-anexă, staţii de pompare etc., prin careapele uzate şi pluviale sunt colectate, transportate, epurate şi evacuate într-un receptor.sistem de management de mediu - componenta sistemului de management general, care includestructura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile,procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea şi menţinereapoliticii de mediu;sit contaminat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată cu substanţebiologice sau chimice;sit de conservare - sinonim cu arie naturală protejată.standard de calitate a apelor subterane - un standard de calitate a mediului exprimat dreptconcentraţia unui anumit poluant, grup de poluanţi sau a unui indicator al poluării în apasubterană, care nu trebuie depăşit, pentru a proteja sănătatea oamenilor şi mediul;standard de calitate a mediului - un ansamblu de cerinţe care trebuie satisfăcute la un momentdat, pentru un element de mediu dat sau pentru o parte specifică a acestuia, în conformitate culegislaţia în vigoare;245

stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor care acţionează asupra speciei respectiveşi care pot afecta pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor sale pe teritoriul naţionalsau în arealul natural al speciei respective, după caz;stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unuihabitat natural, precum şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care pot afecta, pe termenlung, distribuţia, structura şi funcţiile sale, precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristicepe teritoriul naţional sau în arealul natural al acestui habitat, după caz;starea apelor de suprafaţă - este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafaţă, determinatăde indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologică şi starea sa chimică;starea apelor subterane - este expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinatăde indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativă şi starea sa chimică;starea bună a apelor de suprafaţă - starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă atunci cândatât starea sa ecologică, cât şi starea chimică sunt "bune";starea bună a apelor subterane - este starea atinsă de un corp de apă subterană atunci când, atâtstarea sa cantitativă cât şi starea sa chimică sunt cel puţin "bune";starea chimică bună a apelor de suprafaţă - starea chimică, necesară pentru atingerea obiectivelorde protecţie a apelor şi a mediului acvatic specifice apelor de suprafaţă, stabilite la art. 2.1alin. (1) din Legea Apelor 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, respectiv stareachimică bună atinsă de un corp de apă de suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor nudepăşesc valorile standard privind calitatea mediului;starea ecologică - este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvaticeasociate apelor de suprafaţă, clasificate în concordanţă cu prevederile anexei nr. 1.1 din LegeaApelor 107/1996 cu modificările și completările ulterioare;starea iniţială - starea resurselor naturale şi serviciilor la momentul producerii prejudiciului,care ar fi existat dacă prejudiciul asupra mediului nu s-ar fi produs, estimată pe baza celor maibune informaţii disponibile.staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor - staţii de tratare pentru obţinerea de apăpotabilă sau industrială; staţii/instalaţii de pre-epurare/epurare a apelor uzate;sub-bazin hidrografic - suprafaţă de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoarepână la un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau o confluenţă acursului de apă;substanţe chimice potenţial toxice pentru mediul acvatic - substanţe chimice provenite dinactivitatea socio-economică, care când pătrund în mediul acvatic pot produce, în funcţie decantitate şi de timpul de expunere, efecte negative temporare sau ireversibile pe termen scurt,mediu ori lung asupra mediului acvatic; în funcţie de efectul apărut, substanţele chimice pot ficonsiderate prioritare sau prioritar periculoase pentru mediul acvatic.substanţe periculoase - substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice, persistente şi caretind să bio-acumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalentridicat de preocupare;substanţe prioritar periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistenteşi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează unnivel similar de risc;substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediuluiacvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă;supravegherea sanitară - autorizarea, inspecţia şi controlul de laborator al calităţii apeipotabile;246

Ttendinţă crescătoare semnificativă şi durabilă - orice creştere semnificativă, din punct devedere statistic şi al mediului, a concentraţiei unui poluant, grup de poluanţi sau a unui indicatoral poluării în apele subterane, pentru care se consideră necesară o inversare a tendinţei;teren agricol total - suma suprafeţelor terenurilor arabile, păşunilor naturale, fâneţelor naturale,viilor, pepinierelor viticole şi hameiştilor, livezilor de pomi, pepinierelor pomicole şi arbuştilorfructiferiteren arabil - terenul care se ară în fiecare an sau la intervale mai mari, în scopul cultivării planteloranuale sau perene - inclusiv terenurile rămase necultivate din cauza inundaţiilor, colmatărilor,a altor calamităţi cu caracter temporar şi din alte cauze. De asemenea, din această categoriefac parte şi terenurile ocupate de sere, solarii, răsadniţe, căpșunăriiUunităţi de gospodărire a apelor - Direcţiile de ape bazinale ale Administraţiei Naţionale "ApeleRomâne" şi Sistemele de Gospodărire a Apelor organizate ca subunităţi ale direcţiilor bazinale;utilizare durabilă - folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rată care să nu conducă ladeclinul pe termen lung al acestora, menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiilegeneraţiilor prezente şi viitoare.Vvalori standard privind calitatea mediului - concentraţia unui anumit poluant sau a unui grupde poluanţi în apă, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru protecţia sănătăţiiumane şi a mediului.247