Jurnalul de studii juridice supliment 2-2012 - Editura Lumen

„Petre Andrei” University from Iasi, Faculty of LawLEGAL RESEARCH CENTRESuplimentJurnalul de studii juridice / Journal of Legal StudiesInternational ConferenceTradition and reform in the Romanian society. European HighlightsTraditie şi reformă în societatea românească. Repere Europene25 martie 2012Supplimentary Issue 2Year VIINo. 1-2/2012Organizator:Centrul de Cercetări Socio-Umane, Asociaţia Lumen, Editura Lumen, IaşiParteneri:Asociatia de Drept Civil Quebec-RomaniaHigher Education Research and Consulting Company, USAFacultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice, Universitatea “Dunărea de Jos” GalaţiFacultatea de Drept şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea “Valahia” TârgovişteFacultatea de Drept, Centrul de Cercetări Juridice, Universitatea “Petre Andrei” din IaşiFacultatea de Drept, Universitatea de Stat din Republica Moldova, ChişinăuInternational ConferenceTradition and reform in the Romanian society. European HighlightsTradiţie şi reformă în societatea românească. Repere Europene25 martie 2012Conferinţa este indexată în următoarele baze de date internaţionale:Index Copernicus; Ideas RePeC, Econpapers: Socionet: CEEOL (Central and EasternEuropean Online Library)Apariţie: Supliment Journal of Legal Studies până la data de 25 aprilie 2012Revista este inclusă în următoarele baze de date internaţionale:Index Copernicus; Ideas RePeC, Econpapers: Socionet: CEEOL (Central and EasternEuropean Online Library)Lumen2012Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Jurnalul de Studii JuridiceJournal of Legal StudiesRevue d'études juridiquesISSN: 1841-6195e-ISSN: 2067-8509Published on Behalf "Petre Andrei" University, Faculty of Law 6th Year, Nr. 1-2/2012Publication frequency: twice a year: No. 1-2/June and Nr. 3-4/December BilingualEdition: English and RomanianContact data:Address: Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei" din Iaşi, str. GrigoreGhica Vodă, nr. 13, et. 2, Cod 700400E-mail: jls@upa.roE-mail: ncerasela@yahoo.comWeb site: jsl.upa.roTelephone: 0735217732; 0232210333Fax: 0232210026Web-site page designed and administered by Răzvan CostinInformation about the Publishing HouseLumen Publishing House, Iaşi CP 3, OP 780, IaşiE-mail: edituralumen@gmail.comTelephone no.: 0332450133; Fax: 0332811551Manager of the Lumen Publishing House: Ph.D. Antonio Sandue-mail: antonio19072@yahoo.comCopyright © The Journal of Legal Studies• All Rights Reserved• The selected articles cannot be given for publication to other journalsThe journal is financed by "Petre Andrei" University of IaşiPrice per volume: 10 euroSubscription fee: 15 euro/yearCirculation: 300 copiesCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Editorial BoardEXECUTIVE EDITORIAL BOARDConference Coordinator and Editor of Law Sections: Nadia Cerasela ANIŢEI, Ph.D, Associate Professor at the Faculty of Law, “Petre Andrei” University of Iaşi Iaşiand „Dunareas de Jos” University of GalatiEditor on Law Sections: Calina JUGASTRU, Professor Ph. D & ScientificChancellor, Faculty of Law „Simion Bărnuţiu”, „Lucian Blaga” University of Sibiu,RomaniaEditor on Law Sections: Mihaela Laura PAMFIL, Prosecuting Attorney of theProsecuting Departament by Deta Court of Justice; Associate Professor, Faculty ofLaw, “Petre Andrei” University of Iaşi, RomaniaEditor on Law and Related Sciences Section: Associate Prof. Ph.D. AntonioSANDU, “Mihail Kogalniceanu” University, Iasi, and Researcher ar LumenAssociation,Editor-in-Chief: Nadia Cerasela ANIŢEI, Ph. D, Associate Professor at the Facultyof Law, “Petre Andrei” University of Iaşi Iaşi and „Dunareas de Jos” University ofGalatiManaging Editors: Associate Prof. Ph.D. Antonio SANDU, “Mihail Kogalniceanu”University, Iasi, and Researcher ar Lumen Association,ADVISORY EDITORIAL BOARDGeorge ANTONIU, Professor Ph. D, „Andrei Rădulescu” Institute of Law,Romanian Academy, RomaniaGudmundur ALFREDSSON, Professor Ph. D, S.J.D., University of Akureyri ,Island; University of Strasbourg, FranceFlorence BENOIT-ROHMER, Professor Ph. D, University of Strasbourg, France ;European Inter University Centre, Venice, ItalySergiu BRÂNZĂ, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moldova State University,Republic of MoldovaAlexandru BURIAN, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moldova State University,Republic of MoldovaEmanuele CALÒ, Dirigente at Notaries National and International Board, Rome,ItalyJavier CARRASCOSA GONZÁLEZ, Professor Ph. D, University of Murcia, SpainAlfonso- Luis CALVO CARAVACA, Professor Ph. D, University Carlos III,Madrid, SpainSeldağ CEYLAN, Professor Ph.D, Faculty of Law, University „Ghazi” Ankara,TurkeyValeriu M. CIUCĂ, Judge at the High Court of EU, Luxembourg; Professor Ph. D,Faculty of Law, „Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, RomaniaOlga DYUZHEVA, Professor Ph. D, Faculty of Law, Moscow State University,RussiaEckart KLEIN, Professor Ph. D, (em.), University of Potsdam, GermanyDieter GRIMM, Professor Ph. D, Institute for Advanced Study, Berlin, Germany3Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Călina JUGASTRU, Professor Ph. D & Scientific Chancellor, Faculty of Law„Simion Bărnuţiu”, „Lucian Blaga” University of Sibiu, RomaniaPaul LEMMENS, Professor Ph. D, Institute for Human Rights, KatholiekeUniversiteit Leuven, BelgiumŞtefan Mircea MINEA, Judge at the Constitutional Court of Romania; Professor Ph.D. Faculty of Law, „Babeş Bolyai” University of Cluj, RomaniaFrank S. RAVITCH, Professor Ph. D, College of Law, Michigan State University,S.U.A.Liviu POP, Professor Ph. D, Faculty of Law, „Babeş Bolyai”University of Cluj,RomaniaRaducan OPREA, Professor Ph. D „Dunarea de Jos” University of Galati, RomaniaTudorel TOADER, Judge at the Constitutional Court of Romania; Professor Ph. D,Faculty of Law, „Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, RomaniaLynn D. WARDLE, Professor Ph. D, „J. Reuben Clark” Law School, BrighamYoung University, S.U.A.Olivier de SCHUTTER, Professor Ph. D, Université catholique de Louvain,College of Europe, BelgiumAdam CZAMOTA, Associate Professor , Ph. D, University of New South Wales,Sidney, AustraliaNadia Cerasela ANIŢEI, Associate Professor Ph. D, Faculty of Law, “Petre Andrei”University of Iaşi, Romania, „Dunarea de Jos” Galati University of Galati, RomaniaDan LUPAŞCU, Member of the Superior Council of Magistrates; AssociateProfessor Ph. D, Faculty of Law, University „Nicolae Titulescu” of Bucureşti,RomaniaGabriel Liviu ISPAS Associate Professor Ph. D, Dean Faculty of Law, University„Nicolae Titulescu” of Bucureşti, RomaniaMihaela Laura PAMFIL, Prosecuting Attorney of the Prosecuting Departament byDeta Court of Justice; Associate Professor, Faculty of Law, “Petre Andrei”University of Iaşi, RomaniaThomas SKOUTERIS, Associate Professor Ph. D, American University in Cairo,EgyptOlivier RIBBELINK, Senior Researcher, T.C.M. Asser Institute, The Hague,NetherlandsVitalie STATI, Associate Professor Ph. D, Faculty of Law, Moldova State UniversityRepublic of MoldovaMaria DUMITRU, Asociate Professor Ph. D, Faculty of Law, „Petre Andrei”University of Iaşi, RomaniaIlioara GENOIU, Lecturer, Faculty of Law and Social-Political Sciences, “Valahia”University of Targoviste, RomaniaAlina Mirabela GENTIMIR Lecturer, Faculty of Law „Alexandru Ioan Cuza”University of Iaşi, RomaniaMihai GRIGORE, Lecturer, Faculty of Law and Social-Political Sciences, “Valahia”University of Targoviste, RomaniaOlivian MASTACAN, Lecturer, , Faculty of Law and Social-Political Sciences,“Valahia” University of Targoviste, RomaniaFlorin TUDOR, Lecturer, Dean, „Dunarea de Jos” University of Galati, Romania4Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Ana ŞTEFĂNESCU, Lecturer, „Dunarea de Jos” Galati University of Galati,RomaniaIonut IFRIM Ph. D, Resarch „Andrei Rădulescu” Institute of Law, RomanianAcademy, RomaniaRoxana LAZĂR, Lecturer, Faculty of Law, “Petre Andrei” University of Iaşi,RomaniaIon FLĂMÂNZEANU, Lecturer Ph. D, Faculty of Law, „Spiru Haret” University ofBucureşti, RomaniaCălina Andreea MUNTEANU, Lecturer, Faculty of Law, “Petre Andrei” Universityof Iaşi, Romania5Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

INSTRUCTIONS FOR CONTRIBUTORSGeneral instructions: The articles must be written both in English and Romanianfor the Romanian contributors. All articles must contain an abstract which needs tocomply with the following requests: it must sum up concisely the content of thearticle; it must be written in English; it must not exceed 15-20 lines. The abstractmust be followed by 5-10 English keywords.Content instructions: The article must be dense, well structured, and to represent apersonal contribution of the author in the approached field, through the rejection oradmission of previous expert opinions; it must contain, when the case needed,proposals of law bills; it must contain a set of conclusions and it must not exceed 15pages.Drafting Conditions: The title: Garamond, 14, bold, centered capital letters.Authors/Co-authors: Name: Garamond, 12, italic, bold, on the right side at doubleline spacing from the title; First Name: Garamond, 12, italic, bold; After the name,an asterisk symbol with a footnote containing the author’s identification data: theacademic degree, the academic title; institution Abstracts and key words:They mustbe written with Garamond, 11, italic, justified, double line spacing by the author’sname. The article: It must be written at single space line by the key words withGaramond, 12, justified, single space. When titles and subtitles requested they mustbe written in italics and be centereditura Bibliographical notes: They will be writtenin their proper order in between brackets without special characters in Garamond,12, in accordance with the following example: (Filipescu, (year), : 15-25); (Filipescu,I., P.,. Filipescu, A., (year), : 15-25). We also mention that the titles of the books willnot be translated from Romanian into English. Like wise, the Moldavian authors arerequested to use the Latin alphabet for the bibliographical notes. The footnotes:They must be written without special characters in Garamond, 10. They will containall the explanations, commentaries and definitions which the author considerscompulsory for the proper understanding of the text. The bibliography:It must begrouped, where necessary, in the following sections: treatises, lectures, monographs;scientific articles; bodies of law; web pages. The bibliography must be writtenwithout special characters and in alphabetical order. E. g: Anitei N., C.,, (2012),Dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucuresti, Romania. When journals, reviews orconference papers are quoted, the authors will be grouped alphabetically as follows:Anitei, N., C., (2012), Thoughts concerning the formal conditions needed for thecontracting of marriage from the point of view of the stipulations in the new CivilCode in “Journal of Legal Studies”, Editura Lumen, Iasi, Romania.The article will be joined by a short presentation of the author which shouldhighlight: the academic degree, the academic title, the employment information, theprofessional or research activity and also the mail address where he/ she will receivethe journal.The Romanian variant of the Journal of Legal Studies must observe the samedrafting conditions, excepting the special characters in the text (the bibliography andthe bibliographical notes will be written without special characters as well as in theEnglish version). The titles of the articles must be written both in Romanian and inEnglish. The abstract and the keywords must be written only in English.7Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONTENTS:Top highlights of the Journal of Legal Studies:I. Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawII. Romanian LawIII. Law and Related SciencesIV. Legal PracticeV. Book reviews and Editorial SignalsSELECTION AND PUBLICATION:Advisory Editorial Board is represented by a select committee of editors (law expertsand professionals from various countries) that will examine and review the submittedarticles.The scientific committee of the journal shall pass all received manuscripts through aprovisory selection. The papers shall be selected and blindly reviewed at least by tworeferees.The Journal of Legal Studies aligns itself to a strictly blind reviewing peer process,implying that the author’s and the reviewer’s names shall be mutually held backduring evaluation process. Each paper goes through at least two peer reviews. Thefinal editorial decision shall be made in 4 to 6 weeks from the submission date. Thepeer review verdict may be phrased either as “accepted”/ “accepted with minoramendments”/ “accepted with substantial amendments” or “rejected”.OUR TARGET PUBLIC:The Journal of Legal Studies is meant for scholars and other members of theinternational academic community (students, BAs, MAs, PhDs), practitioners andlaw experts who are interested in various fields of law and in cognate sciences.8Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Condiţii generale de publicareSupliment Jurnalul de Studii JuridiceAbstractulVă rugăm ca, la momentul transmiterii abstractului, să aveţi în vedere următoarele:Titlul articolului va fi dat atât în limba română, cât şi în limba engleză.Numele autorilor şi afilierea cât şi datele despre titlul ştiinţific, adresa deemail a autorului/autorilor vor fi scrise sub titlu, la un rând distanţă.Abstractul în limba engleză de maximum 15-20 de rânduri.Maximum 6 cuvinte cheie în engleză.Abstractul şi cuvintele cheie vor fi în limba engleză atât pentru lucrările înlimba română, cât şi pentru cele în limba engleză.Abstractul şi cuvintele cheie se scriu în Garamond, cu caractere de 11, italic, aliniere„justify”, la două rânduri distanţă de numele autorului.Publicarea articolelor ştiinţificeÎn ceea ce priveşte publicarea lucrărilor in extenso, acestea trebuie trimise până ladata de 5 aprilie 2012.Fiecare lucrare trebuie să conţină:Titlul în limba în care se publică articolul.Traducerea titlului în limba engleză pentru lucrările apărute în limbaromână.Numele autorilor şi afilierea, cât şi date despre titlul ştiinţific şi poziţiapersoanei, sursa de finanţare a realizării cercetării (dacă este cazul), adresa de email aautorului/autorilor, număr de telefon (opţional).Abstractul în limba engleză de maximum 15-20 de rânduri.Maximum 6 cuvinte cheie în engleză.Abstractul şi cuvintele cheie vor fi în limba engleză atât pentru lucrările înlimba română, cât şi pentru cele în limba engleză.Abstractul şi cuvintele cheie se scriu în Garamond, cu caractere de 11, italic, aliniere„justify”, la două rânduri distanţă de numele autorului.Condiţii de redactare. Titlul: Garamond, 14, bold, centrat cu majuscule.Autori/coautori: numele şi prenumele se scriu în dreapta, la două rânduri distanţăsub titlu. Prenumele se scrie cu Garamond 12, italic, bold iar numele de familie sescrie cu Garamond 12, majuscule, italic, bold. După numele de familie se va trece unasterisc şi, ca notă de subsol, se va scrie calitatea autorului: gradul didactic, titlulştiinţific, instituţia sau locul de muncă.Articolele se scriu în limba română sau în limba engleză.Conţinutul articolului. Textul articolului va fi scris la un rând distanţă de cuvintelecheie în Garamond, cu caractere de 12, aliniere „justify”, la un rând distanţă. În cazulexistenţei de titluri sau subtitluri, acestea se scriu în italic, centrat la mijloc. Articolultrebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie consistent; bine structurat; săreprezinte o contribuţie personală prin susţinerea sau infirmarea opiniilor din9Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

literatura de specialitate; să conţină, atunci când este cazul, propuneri de lege ferenda;să conţină concluzii şi să nu depăşească 15 pagini.Notele bibliografice. Notele bibliografice se vor trece, în ordinea utilizării, în subsolulpaginii. Notele de subsol se scriu cu diacritice, Garamond, caractere de 10. Acesteavor conţine toate trimiterile explicative, comentariile şi definiţiile unor termeni dintextul articolului, acolo unde autorul le-a considerat necesare. În situaţia în care citămdin tratate, cursuri şi monografii autorii vor fi trecuţi potrivit următorului exemplu:N.C. Anitei. Dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 11/pp. 17-28.În situaţia în care cităm din reviste sau volume ale conferinţelor autorul va fi trecutpotrivit următorului exemplu: N.C. Anitei. Thoughts concerning the formalconditions needed for the contracting of marriage from the point of view of thestipulations in the new Civil Code in “Journal of Legal Studies”, no. 3-4/2011,Editura Lumen, Iasi, Romania.Bibliografie. Bibliografia trebuie grupată, dacă este cazul, pe următoarele secţiuni:Tratate, cursuri, monografii; articole ştiinţifice; legislaţie; pagini web.Kindest regards,Executive Editor-in-Chief,Nadia – Cerasela Aniţei10Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Organizing Committee1. Dr. Nadia Cerasela ANITEI2. Drd. Ramona ACSINTE3. Drd. Lucian ARNĂUTU4. Drd. Emilian BULEA5. Dr. Maria DUMITRU6. Dr. Ilioara GENOIU7. Dr. Mihai GRIGORE8. Dr. Steluţa IONESCU9. Drd. Roxana Elena LAZAR10. Dr. Olivian MASTACAN11. Dr. Livia MOCANU12. Drd. Călina MUNTEANU13. Dr. Constanţa MĂTUŞESCU14. Dr. Raducan OPREA15. Dr. Mihaela Laura PAMFIL16. Drd. Roxana Alina PETRARU17. Drd. Ioana POPA18. Dr. Antonio SANDU19. Dr. Ana STEFANESCU20. Dr. Florin TUDOR21. Drd. Ana Maria VULPOI11Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Agenda of International ConferenceTradition and reform in the Romanian society. European HighlightsTradiţie şi reformă în societatea românească. Repere EuropeneOrele 9.00 - 9.15 - Deschiderea conferinţei - Preşedinte Asociaţia Lumen, Dr.Antonio SANDUOrele 9.15 - 10.45 – Prezentare lucrări plenOrele 10.45 - 11.15 – Intrebări şi recomandăriOrele 11.15 –11.30 - Pauză cafeaOrele 11.30 - 13.00 – Prezentare lucrări plenOrele 13.00 - 13.30 – Intrebări şi recomandăriOrele 13.30 - 15.00 – Pauză de masăOrele 15.00 - 18.00 - Prezentarea lucrărilor pe secţiuniOrele 18.00 - 19.00 - Intrebări şi recomandări în cadrul fiecărei secţiuniOrele 19.- 19.30 - Pauză cafeaOrele 19.30 - 20.00 - Inchiderea conferinţei - Director ştiinţific, Asociaţia Lumen,Conf. univ. dr. Nadia Cerasela ANIŢEIOrele 20.30 – Masa de seară12Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Plenary lecturesKeynotes speakers.Prof. univ. dr. Răducan OPREA - REGARDING THE IMPORTANCE OFINTERNAL REGULATIONS AS SPECIFIC SOURCE OF THE LABOR LAWProf. Univ. dr. Călina Felicia JUGASTRU - THE CONDITIONS OF CIVILLIABILITY WITHIN THE NEW CIVIL CODEConf. univ. dr. Livia MOCANU - THE IRREVERSIBILITY OF DONATIONSACCORDING TO THE NEW CIVIL CODELect. univ. dr. Ilioara GENOIU - REPORT OF DEBTS ACCORDING TO LAWNO. 287/2009 ON THE CIVIL CODEConf. univ. dr. Nadia- Cerasela ANIŢEI - THE PRECIPUT CLAUSE IN THEMATRIMONIAL AGREEMENTConf. univ. dr. Laura Mihaela PAMFIL - THEORY AND LEGAL PRACTICECONCERNING THE EXECUTING OF A EUROPEAN ARREST WARRANTIN ROMANIALect. univ. dr. Olivian MASTACAN - OFFENSES OF CORRUPTION IN THENEW CRIMINAL CODEC.S.III dr. Ionuţ IFRIM- REFLECTIONS ON A PARTICULAR TYPE OFOFFENCELect. univ. dr. Florin TUDOR - CROSS BORDER COOPERATION, FORMS OFPARTNERSHIP TO ATTRACT FINANCIAL RESOURCES IN EUROREGION"SIRET-PRUT-NISTRU"Lect. univ. dr. Cristian DUMITRESCU - THE ADMINISTRATIVE ANDECONOMICAL ROLE OF THE ROMANIAN STATE FROM THEPERSPECTIVE OF THE INTEGRATION IN THE EUROPEAN UNION.THE ECONOMIC CONVERGENCE AND THE INTRODUCTION OFEURO CURRENCYLect. univ. dr. Mihai GRIGORE - THE LEGAL TECHNIQUE CONCEPT13Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ContentsKeynotes speakersI.Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawPanel 1. Claudia GILIA - THE REFORM OF LOCAL DEMOCRACY INFRANCE BETWEEN 2008-2014Panel 2. Lect. univ. dr. Manuela NIŢĂ - THE RESULTS OF THEINVOLVEMENT OF INTERNATIONAL CHAMBER OF COMMERCE INPARIS IN CODING INTERNATIONAL TRADE LAWII.Privat LawPanel 1. Lect. univ. dr. Adi CIRCA - THE GROUP CONTRACTS ANDCONVENTIONAL RELATIVITY: PRESENT AND PERSPECTIVESPanel 2. Conf. univ. dr. Maria DUMITRU - THE LEGAL REGIM OF SHARESIN THE SHARES IN THE MATRIMONIAL REGIME OF LEGALCOMMUNITYIII.Public LawPanel 1 . Lect. univ. dr. Oana Roxana IONESCU - REFLECTIONS ON THEPUNISHMENT OF THE CRIME OF ATTEMPTED ROBBERY TO THEOFFENCE OF CAUSING INJURY OR FLICKS OF DEATHPanel 2. Lect. univ. dr. Lavinia Mihaela VLĂDILĂ - EUROPEAN ANDINTERNATIONAL MARKS ON THE FAMILY VIOLENCEPanel 3. Lect. univ. dr. Rada POSTOLACHE - SAVING AND HOUSINGCREDIT BANKSIV. Social and Humanistic SciencesPanel 1. Lect. univ. drd. Roxana Elena LAZĂR - EUROPEANREFORMULATION OF PRINCIPLES AND STRATEGIC OBJECTIVES INROMANIAN RESEARCH-DEVELOPMENT-INNOVATION SECTORLect. Univ. Dr. Antonio SANDU - A CONSTRUCTIONISTUNDERSTANDING OF SOCIAL CONTRACT THEORY14Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Conf. univ. dr. Mihaela Laura PAMFILAsist. univ. Ana Maria VULPOIConference ModeratorsPlenary lecturesI.Comunity Law. Comparative Law. European Law. International LawPanel 1Conf. univ. dr. Nadia - Cerasela ANIŢEILect. univ. dr. Cristian DUMITRESCUPanel 2Lect. univ. dr. Manuela NIŢĂLect. univ. dr. Florin TUDORII.Private LawPanel 1Conf. univ. dr. Maria DUMITRULect. univ. dr. Ilioara GENOIUPanel 2Lect. univ. dr. Ana ŞTEFĂNESCUAsist. univ. dr. Laura GEORGESCUIII.Public LawPanel 1Lect. univ. dr. Lavinia VLĂDILĂC.S. II Ion IFRIMPanel 2Lect. univ. dr. Oana Roxana IONESCULect. univ. dr. Olivian MASTACANPanel 3Lect. univ. dr. Rada POSTOLACHELect. univ. dr. Mihai GRIGOREIV. Social and Humanistic SciencesPanel 1Lect. univ. drd. Roxana Elena LAZĂRDr. Antonio SANDU15Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Summary:I. COMUNITY LAW. COMPARATIVE LAW.EUROPEAN LAW. INTERNATIONAL LAWLiability for Precontractual Negotiations. Tradition andActuality in Romanian Law. European Highlights ..............23[Răspunderea pentru negocieri precontractuale. Tradiţie şiactualitate în dreptul românesc. Repere europene ]Mihaela GIURANIUC (TUDORACHE)Considerations On The Right To Respect For Private AndFamily Life And The Right To Marry. Aspects Of TheECHR Jurisprudence.............................................................43[Consideraţii privind dreptul la respectarea vieţii private şi defamilie şi dreptul la căsătorie. Aspecte ale jurisprudenţeiCEDO]Roxana Alina PETRARUThe Administrative and Economical Role of the RomanianState from the Perspective of the Integration in theEuropean Union. The Economic Convergence and theIntroduction of Euro Currency..............................................53[Rolul administrativ şi economic al statului român, dinperspectiva integrării în Uniunea Europeană.Convergenţăeconomică şi introducerea monedei euro]Cristian DUMITRESCUThe Results of the Involvement of International Chamberof Commerce in Paris in Coding International Trade Law ..63[Rezultatele implicării Camerei Internaţionale de Comerţ de laparis în codificarea dreptului comerţului internaţional]Manuela NIŢĂ17Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Reflections on Romanian Legal Framework for CompanyVoluntary Delisting Considering EU Legislation and thePrinciples of Law ...................................................................73Mirela Georgiana SABĂUBrief Consideration on the Schengen Area and the Issue ofVisas in the European Union and Romania. TheoreticalApproaches on the Novelty Elements...................................81Elise Nicoleta VÂLCUIonel DIDEACross Border Cooperation, Forms of Partnership to AttractFinancial Resources in Euroregion "Siret-Prut-Nistru" .....103[Cooperarea transfrontalieră, forme de parteneriat pentruatragerea de resurse financiare în Euroregiunea "Siret-Prut-Nistru"]Florin TUDORII. PRIVATE LAWSafety Minors by Custody, Gurdianship and FamilyCouncil, According to the Latest Regulations ..................... 111[Ocrotirea minorului prin tutelă, curatelă şi consiliul de familieîn lumina ultimelor reglemetări]Laura CETEAN-VOICULESCUIdentification Elements of the Professional Subject toRegistration with Trade Registry ......................................... 121[Elementele de identificare a profesionistului supusînregistrării în Registrul Comerţului]Ioana Adriana POPAOn Unemployment Indemnity and other Financial RightsDirectly Granted to E.U. and Non-E.U. Citizens inRomania................................................................................139Ana ŞTEFĂNESCU18Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Subsidies Granted to the Natural Person for Teleworker’sEmployment - EU and Non-EU Citizen – in Romania.......153Răducan OPREAIII. PUBLIC LAWMediation in the Criminal Proceedings ...............................167[Medierea în procesul penal]George COCAWorkplace Harassment ........................................................175[Hărţuirea la locul de muncă]Cătălina-Adriana IVĂNUŞBrief Considerations on Bail.................................................199[ Consideraţii succinte cu referire la cauţiune]Olivian MASTACANTheory and Legal Practice Concerning the Executing of aEuropean Arrest Warrant in Romania.................................. 211[Aspecte teoretice şi jurisprudenţiale privind executareaMandatului European de arestare în România]Mihaela Laura PAMFILLocal Taxes. Legal Regime ..................................................235[ Taxele locale. Regimul Juridic]Rada POSTOLACHECombating Social Exclusion through Early Interventionand Early Education.............................................................247[Combaterea excluziunii sociale prin intervenție și educațietimpurie]Magdalena VICOVAN19Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IV. SOCIAL AND HUMANISTIC SCIENCESEthical Dimensions of Supervision in Community SocialWork......................................................................................263[Dimensiuni etice ale supervizării în asistenţa comunitară]Simona DAMIANRoxana NECULAAntonio SANDUAna CARAS20Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

I. Comunity Law. Comparative Law.European Law. International LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Liability for Precontractual Negotiations. Tradition andActuality in Romanian Law. European Highlights[Răspunderea pentru negocieri precontractuale. Tradiţie şiactualitate în dreptul românesc. Repere europene ]Mihaela GIURANIUC (TUDORACHE) 1AbstractThis paper aims to analyse the current state of legislation, doctrinal opinionsand relevant case law on liability for precontractual negotiations in base of the NewCivil Code, the Former Civil Code, observing the concordance of the actual nationallegislation with the European Contract Code and to contribute to the current stage ofknowledge in this matter.The objectives pursued by authors are:Identification of the peculiarities of the legal regulation of the liability forprecontractual negotiations in New Civil Code;Identification of problems that could arise from law’s interpretation andapplication.According to Romanian Law, a party has not a duty to negotiate and, as arule, no pre-contractual liability exists when no contract results. As per exception, theparty could be found liable if he did not negatiate in good faith.According to Romanian Law, a party has the legal duty of confidentiality inthe course of precontractual negotiations.contractKeywords:precontractual negotiations, civil liability, good faith, confidentiality obligation,1 Ph.D. Candidate, Economics Study Academy of Bucharest, Email Address:mihaela@tudorache.net23Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEI. IntroducereMateria contractelor, în general, a fost reglementată în dreptulromân, în mod tradiţional, de codul civil 2 , iar contractul comercial 3 a fostreglementat de codul comercial.Începând cu data de 01 octombrie 2011, România are un nou codcivil (NCC) 4 care abrogă expres cele două coduri anterior menţionate şiconsacră concepţia monistă de reglementare a tuturor raporturilor juridicede drept privat într-un singur cod.Din ansamblul reglementării contractului, distingem trei faze înprocesul de contractare:Faza pre-contractuală, când părţile poartă discuţii informale, culeginformaţii, solicită părerea consultanţilor, formulează scrisori de intenţie,semnează acorduri de confidenţialitate, elaborează şi negociază ofertele;Faza contractuală, când părţile încheie contractul şi executăobligaţiile contractuale;Faza postcontractuală, de după încetarea contractului.Faza pre-contractuală poate fi precedată şi de o fază preliminară încare părţile comandă studii de piaţă, elaborează campanii de marketing,comandă şi difuzează campanii publicitare.În unele contracte (de exemplu: contractul de achiziţie publică),faza pre-contractuală se poate întinde pe o durată semnificativă de timp şipoate necesita avansarea de cheltuieli consistente.Formularea ofertei şi acceptarea au loc numai la finalul fazei denegociere.Datorită importanţei pe care a dobândit-o în zilele noastre fazaprecontractuală a negocierilor, ca element de noutate în dreptul român,NCC a consacrat obligaţiile legale ce revin părţilor pe parcursul fazeiprecontractuale a negocierilor.Originea instituţiei răspunerii în faza precontractuală o regăsim îndoctrina culpa in contrahendo formulată pentru prima dată de avocatulgerman Rudolf von Jhering în 1861.În opinia sa 5 , diligenţa contractuală este necesară nu doar atuncicând contractul a intrat în vigoare, dar şi atunci când este încă in statunascendi, afirmând că odată ce părţile intră în raporturi speciale se nasc2 M.Of nr. 271 din 04/12/1864, Republicat în Broșura nr. 0 din 26/07/19933 Broșura nr. 0 din 27/06/19974 M.Of nr. 511 din 24/07/2009, Republicarea 1 în M.Of nr. 505 din 15/07/20115 R. Zimmermann and S. Whittaker. Good Faith in European Contract Law, ChambridgeUniversity Press, Cambridge, 2000, p. 17224Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….drepturi şi obligaţii supuse legii delictului care îndreptăţesc părteaprejudiciată să solicite daune.Existenţa unor obligaţii legale ale părţilor în faza pre-contractualăşi angajarea răspunderii civile în faza negocierilor precontractuale suntinstituţii noi în dreptul românesc.În lumina dispoziţiilor NCC, în faza negocierilor precontractualepărţile au următoarele două obligaţii legale: obligaţia de a acţiona cu bunăcredinţăîn negocieri şi obligaţia de confidenţialitate.Pe lângă obligaţia de a negocia cu bună-credinţă şi obligaţia deconfidenţialitate, Codul European al Contractelor 6 mai prevede obligaţiade informare, obligaţia de informare a consumatorilor despre dreptul deretragere din contractele la distanţă, obligaţia de a se supune practicilor decomerţ în contractele internaţionale/intercontinentale.În cele ce urmează vom analiza toate cele cinci obligaţii legale dinfaza negocierilor precontractuale şi răspunderea civilă pentru încălcareaacestora, din perspectiva legislaţiei româneşti şi cu referire la CodulEuropean al Contractelor.II. Obligaţia bunei-credinţe în negocieri. Răspunderea civilăConţinutul obligaţiei bunei-credinţe în negocieriNoţiunea de “bună-credinţă” nu are o definiţie legală în NCC.Nici vechiul cod civil nu conţinea o definiţie a noţiunii de “bunăcredinţă”,fapt ce a făcut ca în practica juridică de până la intrarea învigoare a NCC, buna-credinţa să fie apreciată în mod diferit. Astfel, înunele cauze s-a apreciat că un cumpărător de imobil este de rea-credinţăpentru că acesta ar fi putut să ştie că imobilul riscă să fie revendicat defoştii proprietari şi că ar fi trebuit să se informeze despre demersurileîntreprinse de fostul proprietar în vederea obţinerii bunului 7 . În alte cauzes-a apreciat că buna-credinţă a cumpărătorului se prezumă, iar reauacredinţătrebuie dovedită de cel care o invocă în favoarea sa, dar fără aacorda atenţie demersurilor pe care dobânditorul le-a făcut sau nu înaintede a încheia contractul de cumpărare a unui imobil care fusesenaţionalizat 8 . Tot în practică 9 , s-a reţinut că buna-credinţă este un concept6 http://www.accademiagiusprivatistieuropei.it/7 Hotărârea nr. 510/2003 a Curții Supreme de Justiție, menționată în Hotărârea din01/12/2005 în cauza Păduraru împotriva României, publicată în MOF nr. 514 din14/06/20068 Hotărârile nr. 781/2003, 5.359/2003, 1.476/2004, 2.559/2004, 3.855/2004, 4.449/2003ale Curții Supreme de Justiție menționate în Hotărârea din 01/12/2005 în cauza Păduraruîmpotriva României, publicată în MOF nr. 514 din 14/06/200625Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEfoarte complex ce îşi are originea în resorturile psihologice ce trebuie să secircumscrie normelor morale care guvernează activitatea subiectelor dedrept în cadrul relaţiilor sociale. În aceeaşi decizie s-a reţinut că izvoarelebunei-credinţe sunt faptele psihologice conforme cu normele moralespecifice oricărei organizări socio-economice care au avut la origineonestitatea, loialitatea, prudenţa şi temperanţa (cumpătarea, chibzuinţa).NCC acordă o deosebită atenţie bunei-credinţe pe care oreglementează, în mod expres, la nivel de principiu general în art. 14, apoiconsacră buna-credinţă ca obligaţie generală a părţilor la negocierea şiîncheierea contractului (art. 1170), pentru ca mai apoi să consacre, în modexpres, obligaţia bunei-credinţe în negocieri şi răspunderea aferentă (art. 1183).Aşa cum s-a afirmat în doctrină 10 , art. 1183 NCC introduce îndreptul românesc instituţia pe care până acum nu o aveam: culpa incontrahendo. Astfel, în alin 2 al art. 1183 NCC, se prevede în mod expres căpartea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţelebunei-credinţe, această obligaţie legală neputând fi limitată sau exclusăprin convenţia părţilor.La fel ca în vechea reglementare, şi în cea nouă, buna-credinţă sepresupune.Ca o extensie a principiului libertăţii contractuale, părţile suntlibere a iniţia, desfăşura şi chiar rupe negocierile, neputând fi ţinuterăspunzătoare pentru eşecul acestora, dacă au acţionat cu bună-credinţă.În doctrina străină 11 , au fost identificate următoarele manifestăriale refuzului de a contracta:- persoană care a primit o ofertă refuză să contracteze. În această situaţienu putem vorbi de angajarea răspunderii destinatarului ofertei,deoarece acesta este liber să iniţieze sau nu negocierile, respectiveste liber să accepte sau nu oferta. În mod evident, fac excepţiede la principiul libertăţii negocierilor, situaţiile în care partea careparticipă la negociere este legată contractual de obligaţia de anegocia sau de obligaţia de a contracta, prima fiind o obligaţie dediligenţă, iar ultima fiind o obligaţie de rezultat 12 ;9 Decizia civilă 13/18 ianuarie 2010, C. Ap. Constanța, Nepublicată10 N. Turcu. Soluţii noi consacrate de Noul Cod civil în materia obligaţiilor în “Revista Românăde Jurisprudenţă”, nr. 3/2011, Editura Universul Juridic, București, România11 R. L. Morel. Du refus de contracter oppose en raison de consideration personnelles, RevueTrimestrielle de Droit Civil, 1908, Dalloz, Paris, France12 D. Chirică. Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare ca formă autonomă de contractîn“Studia Iurisprudentia Universitatis Babeş-Bolyai”, nr. 2/2000, Cluj-Napoca, România26Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….- persoană care a emis o invitaţie de a contracta şi apoi refuză oferta saurefuză să negocieze. În această situaţie trebuie să distingem dacăinvitaţia de a contracta a fost adresată unor persoane care artrebui să îndeplinească anumite condiţii cerute în invitaţie sau nu.Dacă oferta vine de la o persoană care îndeplineşte condiţiilecerute în invitaţie, solicitantul de oferte o va putea refuza numaipe considerente economice, nu în mod nejustificat;- persoană care întrerupe negocierile în curs de desfăşurare. Dacă o partea aînceput negocierile, atunci acea parte are obligaţia legală de anegocia cu bună-credinţă.În lipsa unei definiţii legale a noţiunii de “bună-credinţă” şi însprijinul determinării conţinutului noţiunii de bună-credinţă, NCCstipulează că este contrară exigenţelor bunei-credinţe, între altele, conduitapărţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheiacontractul (art. 1183 alin 3). Per a contrario, va fi de bună-credinţă parteacare iniţiază negocierile sau continuă negocierile cu intenţia de a încheiacontractul. Aşa cum rezultă din art. 1183 alin 3 NCC, situaţia menţionatăeste exemplificativă, putând fi în practică şi alte situaţii care pot fi calificateca fiind contrare bunei-credinţe.În doctrina română 13 , s-a afirmat că nu satisface exigenţacomportării cu bună-credinţă acela care nu a epuizat toate posibilităţile şinu a făcut uz de mijlocul eficient care să-i permită obţinerea rezultatuluiscontat de celălalt contractant.Doctrina şi jurisprudenţa străină 14 au evidenţiat o serie de obligaţiice revin negociatorilor şi care se circumscriu noţiunii de negociere cubună-credinţă:- De a participa într-o manieră constructivă la negocieri;- De a nu face propuneri vădit inacceptabile, susceptibile săconducă la eşuarea negocierilor;- De a nu se reveni cu lejeritate asupra angajamentelor dejaasumate;- De a nu se manifesta cu reticenţă;- De a respecta caracterul confidenţial al informaţiilor comunicate;13 I. Turcu. Noul Cod civil republicat Cartea a V-a. Despre obligații art. 1164-1649 Ediția2 Comentarii și explicații, Editura C.H. Beck, București, 2011, p. 8614 S. Golup. Obligațiile precontractuale în cadrul contractului de vânzare-cumpărare în “RevistaCurentul Juridic”, nr. 12/2007, Editura Editura Universitatii Petru Maior Tirgu Mures,Tirgu Mures, România27Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- De a face proba loialităţii, în cazul unor negocieri paralele cuterţii;- De a informa şi de a se informa asupra tuturor elementelorcontractului.O altă parte a doctrinei străină 15 menţionează principiul buneicredinţeîn faza negocierilor precontractuale conţine două categorii deobligaţii principale:- Obligaţia de informare a partenerului cu privire la aspecte careau importanţă în luarea deciziei de către cealaltă parte (cum ar fide exemplu, cu privire la caracteristicile obiectului sau condiţii deexecutare a obligaţiilor);- Obligaţia de a nu rupe în mod intempestiv şi nejustificatnegocierile sau de a nu intra şi/sau continua negocierile fărăintenţia de a contracta.Vom prelua această clasificare în analiza ce urmează, întrucât NCCnu consacră, cel puţin în acest stadiu, obligaţia de informare în moddistinct.De asemenea, în doctrină 16 , la comentariul dispoziţiilor art. 1183din NCC s-a afirmat că negociatorii sunt obligaţi să sfătuiască parteneruldându-i toate informaţiile susceptibile de a determina hotărârea celuilalt dea contracta sau de a nu contracta. Astfel, putem spune că, în actualareglementare, în dreptul român, obligaţia de informare este inclusă înobligaţia de a negocia cu bună-credinţă.2) Răspunderea civilă pentru încălcarea obligaţiei bunei-credinţe înnegocieriNCC prevede că încălcarea obligaţiei legale de a negocia cu bunăcredinţă în faza precontractuală atrage răspundere părţii în culpă pentruprejudiciu (art. 1183 alin 4), fără a se preciza dacă răspunderea estedelictuală sau contractuală. Din analiza art. 1183, se pare că legiuitorul aavut în vedere numai răspunderea civilă delictuală, cauzată de insuccesulnegocierilor.În opinia noastră, dacă pornim de la premisa că obligaţia deinformare este inclusă în obligaţia de bună credinţă, atunci pentru a stabili15 E. M. Weitzenbock, Electronic Agents and Contract Performance: Good Faith andFair Dealing, The Law of Electronic Agents: Selected Revised Papers, LEA Workshopon the Law of Electronic Agents, CIRSFID(Centro Interdipartimentale di Ricerca in Storia del Diritto, Filosofia e Sociologia delDiritto e Informatica Giuridica), University of Bologna, 2002, pp. 67-73.16 I. Turcu. op. cit., pag. 15128Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….natura juridică a răspunderii părţii în culpă pentru nesocotirea obligaţieilegale de a negocia cu bună-credinţă, ar trebui să distingem între situaţia încare negocierile au avut ca rezultat încheierea unui contract şi situaţia încare în urma negocierilor nu s-a încheiat un contract.(a) Răspunderea civilă pentru încălcarea obligaţiei de bună-credinţăîn faza negocierilor, urmată de încheierea contractuluiDacă în urma negocierilor părţile au încheiat un contract, iar pedurata negocierilor una dintre părţi şi-a exercitat cu rea-credinţă obligaţiade informare a partenerului contractual, se pune problema dacă formareacontractului a avut loc în mod valabil, deoarece viclenia (dolul) este viciude consimţământ în dreptul român.În actuala reglementare, dolul, în elementul său obiectiv 17 , includeşi inacţiunea – omiterea informării contractantului asupra unor împrejurăricare ar fi trebuit dezvăluite.În vechea reglementare, dolul putea îmbrăca numai forma acţiunii,dolul prin omisiune fiind menţionat doar în doctrină şi jurisprudenţă 18 .Cât priveşte caracterul esenţial al dolului, spre deosebire de vecheareglementare (art. 960 din vechiul cod civil: “fără acele maşinaţiuni esteevident că cealaltă parte nu ar fi contractat”), în noua reglementare, dolulatrage anularea contractului chiar dacă eroarea în care s-a aflat partea nu afost esenţială la încheierea contractului, fiind suficient că a existat oasemenea atitudine (art. 1214 alin 2 din NCC).În vechea reglementare, în astfel de situaţii se putea cere numaidespăgubiri.Independent de anularea contractului, autorul dolului răspundepentru prejudiciile cauzate.Ca urmare a anulării contractului, natura juridică a răspunderiipentru prejudicii poate fi principiul restitutio in integrum 19 (pentrurestituirea preţului plătit în temeiul contractului anulat) şi răspundereacivilă delictuală 20 (inducerea chiriaşului în eroare cu privire la calitatea delocatar a pârâtului, la încheierea contractului de locaţiune).17 Ghe. Beleiu. Drept civil român Introducere în dreptul civil Subiectele dreptului civil,Editura Șansa, București, 1999, p.15718 P. Andrei. Dolul prin reticență în literatura juridică și practica juridică în “Revista Română deDrept”, nr. 9/1982, Editura București, România, p. 3619 http://jurisprudentacedo.com/Obligarea-paratei-SA-la-restituirea-pretului-contractului-de-vanzare-cumparare-anulat-de-catre-instanta-penala-In-ceea-de-priveste-exceptialipsei-de.html20 http://www.studiijuridice.ro/feed/resurse_juridice/jurisprudenta/jurisprudenta_romania/14073-drept-civil.txt29Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn cazul încălcării celorlalte obligaţii subsidiare care decurg dinobligaţia de bună-credinţă cum ar fi obligaţia de a nu rupe în modintempestiv şi nejustificat negocierile sau de a nu intra şi/sau continuanegocierile fără intenţia de a contracta, dacă încălcarea acestei obligaţii estetotuşi urmată de o revenire la negocieri şi de o încheiere a contractului,problema răspunderii civile nu se mai pune.(b) Răspunderea civilă pentru încălcarea obligaţiei de bunăcredinţăîn faza negocierilor pre-contractuale, neurmată de încheiereacontractuluiAşa cum am menţionat, în vechiul Cod Civil nu exista oreglementare expresă a răspunderii pentru faza negocierilor, neurmată deîncheierea contractului, fapt ce a dat naştere la discuţii doctrinare privindangajarea sau nu a răspunderii în această fază. Astfel, unii autori 21 auconsiderat că oferta este un act unilateral care poate fi revocat, atâta timpcât nu există o acceptare din partea destinatarului şi prin urmare nu sepune problema vreunei răspunderi. Alţi autori au considerat că revocareaintempestivă a ofertei poate atrage răspunderea civilă delictuală 22 . Pentrunerespectaera îndatoririi de bună-credinţă în faza negocierilor de până laelaborarea ofertei, în lipsă de reglementare legală, interpreţii dreptului aufost reticenţi în a iniţia acţiuni în faţa instanţelor de judecată. Regăsim osoluţie pe aspectul bunei-credinţe în negocieri în practica arbitrală decomerţ internaţional, când Curtea de Arbitraj Bucureşti a reţinut că parteacare rupe intempestiv şi abuziv negocierile pentru încheierea anexei lacontractul cadru răspunde în temeiul art. 998 C.civ 23 .NCC reglementează în mod expres răspunderea părţii care iniţiază,continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe, pentru prejudiciulcauzat celeilalte părţi. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va ţine seamade cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de renunţarea de cătrecealaltă parte la alte oferte şi de orice împrejurări asemănătoare (art. 1183NCC). Temeiul răspunderii pentru nerespectarea acestei obligaţii legale îlva constitui tot răspunderea delictuală.21 R. Bălănescu, Al. Băicoianu. Drept civil român, vol. II, Editura București, România, 1943,p. 2022 C. Stătescu, C. Bârsan. Teoria generală a obligațiilor, Editura All, București, 1995, pp. 44-4623 Hotărârea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR nr. 14/2000,Jurisprudență Comercială arbitrală, 1953-2000, p. 75, nr. 2.122, întocmită de E. Osipencoși M. Cozmanciuc, coordonatori V. Babiuc și O. Căpățână, Editura CCIR-CAB,București, 200230Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….La fel ca în vechea reglementare, răspunderea civilă delictuală întemeiul NCC acoperă atât prejudiciul efectiv, cât şi foloasele nerealizate,atât pentru pagubele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile.Cu privire la natura şi angajarea răspunderii pentru încălcareeaobligaţiei de a negocia cu bună-credinţă, Tribunalul de Primă Instanţă alComunităţiii Europe, în cauza Citymo SA împotriva Comisiei ComunităţiiEuropene 24 , a apreciat că în cadrul unui contract imobiliar negociat cu unsingur partener şi având ca obiect un bun indisponibilizat în vedereanegocierilor precontractuale, Comisia a încălcat principiul bunei-credinţeîntr-un mod suficient de grav şi a abuzat de dreptul său de a nu contracta,informând cu întârziere partenerul său de negocieri în privinţa deciziei salede a renunţa la contract şi, prin urmare, de a înceta negocierileprecontractuale după mai mult de două luni de la luare deciziei,continuând astfel negocieri precontractuale despre care cunoştea că suntsortite eşecului, privându-l pe acesta din urmă de posibilitatea de a căutaun alt potenţial locatar pentru imobilul în cauză încă de la data acesteidecizii.Pe de altă parte, prin încetarea negocierilor precontractuale, dupăce l-a încurajat pe partenerul său de negocieri să efectueze lucrări deamenajare pentru a fi în măsură să închirieze acest imobil începând cu dataprevăzută pentru intrarea în vigoare a contractului de închiriere, Comisia aîncălcat, într-un mod suficient de grav, principiul protecţiei încrederiilegitime.Într-adevăr, acesta a fost încurajat de Comisie, în calitate deautoritate contractantă, să efectueze anticipat investiţii ireversibile şi, prinurmare, să depăşească riscurile inerente activităţilor urmărite, constând îndepunerea unei oferte în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contractde achiziţii publice.În plus, acesta a acţionat în mod rezonabil şi realist, acceptând săefectueze anticipat investiţiile necesare pentru a fi în măsură să executecontractul de închiriere conform cerinţelor Comisiei, acesta primindanterior asigurări precise din partea Comisiei, în sensul că echivalentullucrărilor de amenajare pe care urma să le efectueze fără o bazăcontractuală urma să îi fie rambursat de Comisie.În consecinţă, prin încetarea negocierilor precontractuale, Comisiaa adoptat o conduită ilegală susceptibilă să angajeze răspundereaextracontractuală a Comunităţii, în sensul că a continuat derularea unor24 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62004TJ0271:RO:HTML31Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEnegocieri precontractuale despre care ştia că sunt sortite eşecului şi aîncetat negocierile precontractuale după ce l-a încurajat pe partenerul săude negocieri să realizeze lucrări de amenajare necesare punerii la dispoziţiea imobilului spre închiriere începând cu data prevăzută pentru intrarea învigoare a contractului de închiriere.De asemenea, în cauza Fonderie Officine Meccaniche TacconiSpA v Heinrich Wagner Sinto Maschinenfabrik GmbH (HWS), Case C-334/00 25 , Curtea Europeană de Justiţie a decis că în lipsa unor obligaţiiasumate în mod liber de o parte faţă de cealaltă cu ocazia negocierilor învederea formării unui contract şi în cazul unei încălcări a unei dispoziţiilegale, în special a dispoziţiei care impune părţilor obligaţia de a acţiona cubună-credinţă în faza negocierilor, o acţiune întemeiată pe angajarearăspunderii părâtului în fază precontractuală este o chestiune care ţine deprejudiciu, delict sau cvasi-delict în sensul art. 5 (3) al Convenţiei din 27septembrie 1968 privind Competenţa şi Executarea Hotărârilor în MaterieCivilă şi Comercială, cu modificările ulterioare.În mod evident, în temeiul libertăţii contractuale, părţile vor puteaîncheia în această fază pre-contractuală, acorduri de stabilire a conduitei peparcursul negocierilor, mutând astfel temeiul răspunderii pentrunerespectarea obligaţiilor din faza de negociere pe tărâmul răspunderiicontractuale.Obligaţia de a negocia cu bună-credinţă este stipulată şi de art. 6din Codul European al Contractelor.Spre deosebire de NCC, Codul Comercial European consideră căruperea negocierilor fără motiv justificat atrage răspunderea numai dacăpărţile au agreat elementele esenţiale ale contractului a cărui încheiere erapredictibilă, existând o încredere rezonabilă între părţi.Limitele răspunderii se întind asupra costurilor suportate decealaltă parte în cursul negocierilor şi a pierderilor de oportunitate.III. Obligaţia de confidenţialitate în negocierileprecontractuale. Răspunderea civilăUn alt element de noutate introdus de NCC este obligaţia legală deconfidenţialitate în faza negocierilor precontractuale. Astfel, când oinformaţie confidenţială este comunicată de către o parte în cursulnegocierilor, cealaltă parte este ţinută să nu o divulge şi să nu o foloseascăîn interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul.25 http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!CELEXnumdoc&numdoc=62000J0334&lg=en32Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea civilă delictuală apărţii în culpă.În lipsa unei reglementări legale în vechiul cod civil, părţile, întemeiul libertăţii contractuale, obişnuiau să încheie în această fază precontractuală,acorduri de confidenţialitate, a căror încălcare atrăgearăspunderea contractuală.Obligaţia legală de confidenţialitate este stipulată şi în CodulEuropean al Contractelor care prevede răspunderea părţii care încalcăobligaţia de confidenţialitate pentru orice pierdere.În plus, faţă de NCC, Codul European al Contractelorreglementează şi situaţia în care partea culpabilă a obţinut vreun câştig caurmare a încălcării obligaţiei de confidenţialitate.În astfel de situaţii, partea în culpă va trebui să despăgubeascăcealaltă parte în limita de câştig obţinută.Adică, partea păgubită va avea dreptul să solicite atât daune caresă-i acopere pierderea, cât şi câştigul obţinut de partea în culpă.IV. Obligaţia de informare în faza precontractuală.Răspunderea civilăObligaţia de informare în faza precontractuală a contractelor, îngeneralNCC nu reglementează în mod distinct obligaţia legală deinformare în faza precontractuală.Codul European al Contractelor consacră obligaţia de informare, înmod distinct de obligaţia de bună credinţă.Conform acesteia, în timpul negocierilor, fiecare parte care ştie sauar trebui să ştie despre un fapt sau un drept care ar putea ajuta cealaltăparte în aprecierea valabilităţii contractului şi a avantajelor încheierii lui areobligaţia de a informa cealaltă parte despre aceasta (art. 7). Adică,informaţia trebuie să fie corectă şi completă. Observăm că, obligaţia deinformare nu acoperă orice tip de informaţie, ci este mărginită numai deinformaţiile fără de care partea nu ar putea aprecia în mod corect asupraîncheierii contractului. Această obligaţie prezintă importanţă întrucâtinformaţiile stau la baza formării şi exprimării unui consimţământ valabil,în cunoştinţă de cauză.Codul European al Contractelor reglementează răspundereapentru încălcarea obligaţiei de informare, făcând distincţie între situaţia încare are loc încheierea contractului şi situaţia în care contractul nu seîncheie. Astfel, în cazul în care informaţia a fost ascunsă sau în cazul încare a fost comunicată în mod fals sau parţial şi dacă contractul nu a fost33Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEîncheiat sau a fost anulat, atunci partea care a acţionat cu rea-credinţă esterăspunzătoare faţă de cealaltă parte pentru prejudiciul cauzat până larecuperarea tuturor costurilor suportate în faza de negociere, inclusivpentru pierderile de oportunitate. Însă, dacă contractul a fost încheiat,partea care a acţionat cu rea-credinţă va trebui să întoarcă banii ce i-au fostplătiţi sau va trebui să despăgubească cealaltă parte, în ambele cazuri sumafiind stabilită în mod echitabil de către instanţă, existând şi dreptul părţiide bună-credinţă de a anula contractului pe motiv de eroare (art. 7 alin 3).Considerăm că, în situaţiile în care informaţia a fost comunicatăgreşit sau a fost omisă, în mod intenţionat, pentru a determina cealaltăparte să încheiere contractul, viciul de consimţământ este dolul şi nueroarea.Aşa cum am văzut mai sus, o parte a doctrinei străine considerăobligaţia generală de informare ca fiind înglobată în obligaţia de bunăcredinţă,motiv pentru care am tratat răspunderea, din persprectivadreptului român, pentru încălcarea acestei obligaţii de informare lacapitolul II de mai sus dedicat obligaţiei de negociere cu bună-credinţă.Considerăm că, de lege ferenda, în lipsa unei definiţii legale a“bunei-credinţe”, ar fi util ca şi în NCC obligaţia de informare în fazanegocierilor precontractuale să aibă o reglementare distinctă, conţinutulsău limitându-se la informaţii care privesc elementele esenţiale alecontractului care ajută partea să ia o decizie în cunoştinţă de cauză.Regăsim în dreptul român, la fel ca şi în dreptul european, obligaţiide informare în faza precontractuală în legi speciale aplicabile anumitortipuri de contracte.Obligaţia de informare în faza precontractuală a contractelorîncheiate prin mijloace electroniceRegimul juridic al contractelor încheiate prin mijloace electroniceîn România este reglementat de Legea nr. 365/2002 privind comerţulelectronic 26 .Art. 5 alin 1 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronicconsacră obligaţia legală a furnizorului de servicii informaţionale de a punela dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permităaccesul facil, direct, permanent şi gratuit un set de informaţiile generaleprivind identitatea furnizorului enumerate în mod expres în dispoziţiileacestui articol, inclusiv numerele de telefon, fax, adresa de poştăelectronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii înmod direct şi efectiv (lit. c).26 Republicare 1 MOF nr. 959 din 29/11/200634Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….Confruntată cu interpretarea art. 5 alin (1) lit (c) din Directiva31/2000 a cărui transpunere se regăseşte în art. 5 alin (1) lit (c) din Legeanr. 365/2002, în cauza Bundesverband der Verbraucherzentralen undVerbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband eV vdeutsche internet versicherung AG (Cauza C-298/07) 27 , CEJ a decis căArticolul 5 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/31 privind anumiteaspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special alecomerţului electronic, pe piaţa internă trebuie să fie interpretat în sensul căfurnizorul de servicii este obligat să furnizeze destinatarilor serviciului,înainte de încheierea unui contract cu ei, în plus faţă de adresa de poştăelectronică, alte informaţii care permit furnizorului de servicii să fiecontactat rapid şi comunicate într-un mod direct şi eficient. Acesteinformaţii nu trebuie neapărat să constea într-un număr de telefon, ci potfi şi sub forma unui formular de contact electronic prin intermediul căruiadestinatarii serviciului să poată contacta furnizorul de servicii prinintermediul internetului şi la care furnizorul de servicii răspunde prinpoştă electronică.Fac excepţie situaţiilor în care un destinatar al serviciului, care,după ce a contactat furnizorul de servicii pe cale electronică, se găseşte însituaţia de a nu avea acces la reţeaua electronică, şi solicită acestuia dinurmă să ofere acces la alte mijloace de comunicare, non-electronice.Pe lângă informaţiile generale de mai sus, pe care le are oricefurnizor de servicii ale societăţii informaţionale, conform art. 8 alin (1) dinLegea nr. 365/2002, furnizorul de servicii informaţionale care doreşte săîncheie contracte prin mijloace electronice este obligat ca, în faza precontractuală,să pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul sătrimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contractafăcute de acel furnizor de servicii, cel puţin următoarele informaţii, caretrebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;b) dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de cătrefurnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune ladispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilorsurvenite cu ocazia introducerii datelor;d) limba în care se poate încheia contractul;27 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62007J0298:EN:HTML35Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEe) codurile de conduită relevante la care furnizorul de serviciisubscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot ficonsultate prin mijloace electronice;f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.Furnizorul de servicii ale societăţii informaţionale are obligaţia de aafişa aceste informaţii din faza precontractuală atât în cazul contractelorîncheiate între profesionişti, cât şi în cazul contractelor între unprofesionist şi un consumator. Furnizorul de servicii ale societăţiiinformaţionale poate deroga de la obligaţia de informare în fazăprecontractuală prevăzută de art. 8 din Legea nr. 365/2002 privindcomerţul electronic numai în situaţia în care a convenit altfel cudestinatarul, cu condiţia ca niciuna dintre părţi să nu aibă calitatea deconsumator. În toate cazurile, clauzele şi condiţiile generale alecontractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un modcare să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.Cât priveşte sancţiunea care intervine pentru neîndeplinireaobligaţiei de informare, Legea nr. 365/2002 prevede că o orice contractprivind furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale este anulabil lacererea destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:a) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute delege, informaţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat toate acesteinformaţii, sau a furnizat informaţii inexacte;b) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute delege, informaţiile menţionate la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizattoate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte, cu excepţiacazului în care s-a convenit altfel cu destinatarul neconsumator sau acontractelor încheiate excusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloacede comunicare individuală echivalente;c) a încălcat obligaţia de a pune informaţiile la dispoziţiadestinatarului într-un mod care să îi permită să le stocheze şi să lereproducă.În plus, neîndeplinirea acestor obligaţii de informare atragerăspunderea contravenţională a funizorului de servicii ale societăţiiinformaţionale. În cazurile în care furnizorul de servicii ale societăţiiinformaţionale are potenţialul de a intra în raporturi contractuale cuconsumatori în vederea încheierii unui contract la distanţă, atunci acesta va36Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….trebui să respecte o serie de obligaţii precontractuale care au drept scopprotecţia consumatorului 28 .Obligaţia de informare în faza precontractuală a contractelor ladistanţă cu consumatoriiRegimul juridic al contractelor la distanţă încheiate cuconsumatorii este reglementat, în dreptul român, de OG nr. 130/2000privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor ladistanţă 29 . Conform art. 3 alin (1) din OG nr. 130/2000, înainte deîncheierea contractului la distanţă, profesionistul trebuie să informezeconsumatorul în timp util, corect şi complet asupra următoarelorelemente:a) identitatea comerciantului şi, în cazul contractelor care prevădplata anticipată, adresa şi modalităţile de contactare a acestuia, telefon/fax,e-mail şi codul unic de înregistrare. În cazul vânzărilor pe Internet, plata seface de regulă prin carte de credit, adică aproape întotdeauna plata esteanticipată;b) caracteristicile esenţiale ale produsului sau serviciului;c) preţul bunurilor sau tarifele serviciilor, cu toate taxele incluse;d) cheltuielile de livrare, dacă este cazul;e) modalităţile de plată, de livrare sau de prestare;f) dreptul de denunţare unilaterală a contractului, cu excepţiacazurilor prevăzute în prezenta ordonanţă;g) costul utilizării tehnicii de comunicaţie la distanţă, în cazul încare acesta este calculat altfel decât conform tarifului de bază;h) perioada de valabilitate a ofertei sau a preţului;i) durata minimă a contractului, în cazul contractelor care prevădfurnizarea curentă sau periodică a unui produs sau serviciu;j) termenul limită de executare a obligaţiilor rezultând din contract.Aceste informaţii, al căror scop comercial trebuie să rezulte fărăechivoc, vor fi comunicate în mod clar, uşor de înţeles de cătreconsumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicaţie la distanţăutilizate, ţinându-se seama de principiile de bună practică comercială întranzacţii şi de principiile care guvernează protecţia minorilor şi a altor28 G.G. Howells, A.Janssen and R.Schulze. Information rights and obligations: achallenge for party autonomy and Transactional Fairness, Ashgate Publishing Limited,London, 2005, p. 10629 MOF nr. 431 din 02/09/2000, republicată în baza Legii nr. 363/2007 (MOF nr. 899din 28/12/2007), modificată prin OUG nr. 174/2008 (MOF nr. 795 din 27/11/2008),modificată prin OUG nr. 111/2011 (MOF nr. 925 din 27/12/2011)37Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpersoane lipsite de capacitate de exerciţiu, precum şi de principiilereferitoare la bunele moravuri.În cazul în care tehnica de comunicare la distanţă utilizată estevânzarea de bunuri sau servicii pe internet, atunci informaţiile prevăzutede art. 3 alin (1) din O.G nr. 130/2000 vor fi prezentate pe website.Nerespectarea obligaţiei de informare în faza precontractuală acontractelor încheiate cu consumatorii constituie contravenţie şi sesancţionează cu amenda.Obligaţia de informare în faza precontractuală a contractelorindividuale de muncăÎn dreptul muncii, angajatorul are obligaţia de a informa salariatul,printre altele, cu privire la clauzele esenţiale ale contractului individual demuncă, anterior încheierii sau modificării contractului. Apoi, în contractulde muncă vor trebui să se regăsească toate elementele din informarea precontractuală.Nerespectarea obligaţiei de informare a salariatului în fazaprecontractuală a contractului individual de muncă poate atragerăspunderea civilă delictuală a angajatorului cu daune-interese pentruprejudiciul cauzat salariatului prin neexercitarea obligaţiei de informare.V. Obligaţia profesionistului de a informa consumatorul înscris despre dreptul său de a denunţa contractul. Răspunderea civilăArt. 9 din Codul European al Contractelor consacră, în moddistinct, obligaţia profesionistului de a informa consumatorul în scrisdespre dreptul său de a denunţa contractul în termenul şi în modulreglementat de prevederile comunitare, sub sancţiunea returnării bunuluifurnizat pe cheltuiala profesionistului.Aşa cum am văzut, în dreptul român, neîndeplinirea obligaţieiprofesionistului de a informa consumatorului cu privire la dreptul său de adenunţa contractul, în faza precontractuală, atrage răspundereacontravenţională.Însă, în dreptul român, profesionistul are obligaţia ca în fazaexecutării contractului să-l informeze din nou pe consumator de dreptulsău de a denunţa unilateral contractul, de data aceasta clauza de informarefiind cu conţinut legal prestabilit:“Consumatorul are dreptul să notifice în scris comerciantului cărenunţă la cumpărare, fără penalităţi şi fără invocarea unui motiv, întermen de 10 zile lucrătoare de la primirea produsului sau, în cazulprestărilor de servicii, de la încheierea contractului”.Neîndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la dreptulconsumatorului de denunţare unilaterală a contractului în această fază a38Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….executării contractului este sancţionată contravenţional şi, în plus, livrareaeste calificată ca fiind fără comandă prealabilă, fapt ce-l exonerează peconsumator de orice contraprestaţie.VI. Obligaţia de a se supune practicilor de comerţ încontractele internaţionale/intercontinentale. Răspunderea civilăÎn contextul globalizării economiei mondiale şi creşterii comerţuluiîntre participanţi din culturi juridice diferite, art. 10 din Codul European alContractelor stabileşte obligaţia părţilor care participă la negociereacontractelor internaţionale/intercontinentale de a se supune practicilor decomerţ pe care le cunosc sau ar trebui să le cunoască şi care privesccontracte similare în acelaşi domeniu comercial.Deşi consacrată în mod distinct această obligaţie derivă practic dinobligaţiile de mai: obligaţia de bună-credinţă, obligaţia de confidenţialitate,obligaţia de informare, întrucât sancţiunea încălcării acestei obligaţii estereglementată prin trimitere la clauzele care reglementează obligaţiileanterioare.ConcluziiÎn prezentul articol am analizat dispoziţiile legale, doctrina şijurisprudenţa relevantă în România şi la nivelul Curţii Europene de Justiţieîn materia răspunderii în faza precontractuală a negocierilor.Prin prezenta cercetare am contribuit la stadiul actual al cunoaşteriidin România în materie, oferind o interpretare detaliată a art. 1183 - 1184din NCC şi o structurare a răspunderii civile ce poate fi angajată conformdreptului român pentru neîndeplinirea obligaţiilor din faza negocierilorprecontractuale.Conform dreptului român actual, în faza pre-contractuală, părţileau obligaţia legală de a negocia cu bună-credinţă şi obligaţia legală deconfidenţialitate, sub sancţiunea răspunderii părţii în culpă pentruprejudicii.În cercetarea noastră am formulat o serie de opinii personale carear putea ajuta practicienii dreptului la interpretarea dispoziţiilor art. 1183 -1184, cum ar fi:- am apreciat că încălcarea obligaţiilor din faza negocierilorprecontractuale poate atrage angajarea răspunderii în mod diferit,după cum încălcarea a fost urmată sau nu de încheiereacontractului, mergând de la anularea contractului la atragerearăspunderii civile delictuale şi repararea prejudiciului.39Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- am apreciat că, în faza pre-contractuală, părţile pot încheiaacorduri de negociere cu bună-credinţă sau acorduri deconfidenţialitate, mutând temeiul răspunderii civile pe tărâmcontractual.De asemenea, am propus ca de lege ferenda, obligaţia de informare înfaza negocierilor pre-contractuale să fie reglementată ca obligaţie legalădistinctă în dreptul român, conţinutul său limitânde-se numai la elementeleesenţiale ale contractului care ar ajuta partea adversă să ia o decizie încunoştinţă de cauză.Ca temă a viitoarei cercetări, autorul intenţionează să extindăcercetarea la analizarea răspunderii în faza negocierilor precontractuale înraporturile de drept internaţional privat.ReferencesTratate:Bălănescu, R., Băicoianu, Al., (1943) Drept civil român, vol. II, EdituraBucureşti, România,Beleiu, Ghe., (1999) Drept civil român Introducere în dreptul civilSubiectele dreptului civil, Editura Șansa, Bucureşti,G.G. Howells, A.Janssen and R.Schulze. Information rights andobligations: a challenge for party autonomy and TransactionalFairness, Ashgate Publishing Limited, London, 2005, p. 106Morel, R. L., (1908) Du refus de contracter oppose en raison deconsideration personnelles, Revue Trimestrielle de Droit Civil, Dalloz,Paris, FranceStătescu, C., Bârsan, C., (1995) Teoria generală a obligaţiilor, Editura All,Bucureşti,Turcu, I., (2011) Noul Cod civil republicat Cartea a V-a. Despre obligaţiiart. 1164-1649 Ediţia 2 Comentarii şi explicaţii, Editura C.H. Beck,Bucureşti,Zimmermann, R., Whittaker, S., (2000) Good Faith in European ContractLaw, Chambridge University Press, Cambridge.Articole ştiinţifice:Andrei, P., (1982) Dolul prin reticenţă în literatura juridică şi practicajuridică, Revista Română de Drept, nr. 9,Chirică, D., (2000) Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare caformă autonomă de contract, Studia Iurisprudentia Universitatis Babeş-Bolyai, nr. 2Golup, S., (2007) Obligaţiile precontractuale în cadrul contractului devânzare-cumpărare, Revista Curentul Juridic, nr. 12.40Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LIABILITY FOR PRECONTRACTUAL NEGOTIATIONS ….Turcu, N., (2011) Soluţii noi consacrate de Noul Cod civil în materiaobligaţiilor, Revista Română de Jurisprudenţă, nr. 3Weitzenbock, E. M., (2002) Electronic Agents and Contract Performance:Good Faith and Fair Dealing, The Law of Electronic Agents:Selected Revised Papers, LEA Workshop on the Law of ElectronicAgents, CIRSFID (Centro Interdipartimentale di Ricerca in Storia delDiritto, Filosofia e Sociologia del Diritto e Informatica Giuridica), Universityof BolognaLegislaţie:Broşura nr. 0 din 27/06/1997M.Of nr. 271 din 04/12/1864, Republicat în Broşura nr. 0 din26/07/1993MOF nr. 431 din 02/09/2000, republicată în baza Legii nr. 363/2007(MOF nr. 899 din 28/12/2007), modificată prin OUG nr. 174/2008(MOF nr. 795 din 27/11/2008), modificată prin OUG nr. 111/2011(MOF nr. 925 din 27/12/2011)MOF nr. 514 din 14/06/2006M.Of nr. 511 din 24/07/2009, Republicarea 1 în M.Of nr. 505 din15/07/2011Republicare 1 MOF nr. 959 din 29/11/2006Jurisprudenţă:Decizia civilă 13/18 ianuarie 2010, C. Ap. Constanţa, NepublicatăHotărârea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR nr.14/2000, Jurisprudenţă Comercială arbitrală, 1953-2000, p. 75, nr.2.122, întocmită de E. Osipenco şi M. Cozmanciuc, coordonatori V.Babiuc şi O. Căpăţână, Editura CCIR-CAB, Bucureşti, 2002Pagini web:http://www.accademiagiusprivatistieuropei.it/http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62007J0298:EN:HTMLhttp://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!CELEXnumdoc&numdoc=62000J0334&lg=enhttp://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62004TJ0271:RO:HTMLhttp://jurisprudentacedo.com/Obligarea-paratei-SA-la-restituireapretului-contractului-de-vanzare-cumparare-anulat-de-catreinstanta-penala-In-ceea-de-priveste-exceptia-lipsei-de.htmlhttp://www.studiijuridice.ro/feed/resurse_juridice/jurisprudenta/jurisprudenta_romania/14073-drept-civil.txt41Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Considerations On The Right To Respect For Private AndFamily Life And The Right To Marry. Aspects Of TheECHR Jurisprudence[Consideraţii privind dreptul la respectarea vieţii private şi defamilie şi dreptul la căsătorie. Aspecte ale jurisprudenţeiCEDO ]Roxana Alina PETRARU 1AbstractAccording to the European Convention of Human Rights, everyone has theright to respect for his private and family life, his home and his correspondence. Thereshall be no interference by a public authority with the exercise of this right except suchas is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interestsof national security, public safety or the economic well-being of the country, for theprevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for theprotection of the rights and freedoms of others. Considering article 12, men and womenof marriageable age have the right to marry and to found a family, according to thenational laws governing the exercise of this right. In this article we will analyze thecontent provisions of the ECHR, given some of the most recent decisions of the Court,pursuant to Articles 8 and 12 of the ECHR.Keywords:European Convention of Human Rights, private and family life, right tomarry, jurisprudence1 Lecturer Ph.D., Law Faculty, „Petre Andrei” University from Iasi, Email Address:rrroxana@yahoo.com43Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEArticolul 8 al Convenţiei consacră dreptul la respectarea vieţiiprivate şi de familie. Conform acestui articol, nu este admis amestecul uneiautorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acestamestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-osocietate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţapublică, bunastarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelorpenale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şilibertăţilor altora.În concepţia instanţei europene, viaţa privată cuprinde, în primulrând, integritatea fizică şi morală a persoanei, sfera intimă a individului. Înal doilea rând, respectul vieţii private ar trebui să însemne dreptulindividului de a stabili şi dezvolta relaţii cu semenii săi, protecţia îmbinăriivieţii personale cu cea socială a individului, dreptul la imagine, dreptul lanume, dreptul la un mediu înconjurător sănătos, respectarea dreptului laviaţa familială, la corespondenţă, la domiciliu 2 .Viaţa FamilialăConform articolului 5 al Protocolului 7, soţii se bucură de egalitateîn drepturi şi în responsabilităţi cu caracter civil, între ei şi în relaţiile cucopiii lor în ceea ce priveşte căsătoria, pe durata căsătoriei şi cu prilejuldesfacerii acesteia.Conform Codului civil roman, părinţii aleg prenumele şi, când estecazul, numele de familie al minorului, în condiţiile legii. Alegereaprenumelui de către părinţi intră în cadrul noţiunii de „viaţă privată”, aşacum este ea definită de art. 8 al Convenţiei Europene a DrepturilorOmului. Astfel, refuzul ofiţerului de stare civilă de a înregistra acelprenume constituie în mod manifest o ingerinţă neadmisă de Convenţie 3 .În ceea ce priveşte schimbarea prenumelui, amintim cauza Sterjna c.Finlandei unde reclamantul, finlandez se plângea de faptul că legislaţiainternă îi interzicea să-şi schimbe prenumele, pricinuind astfel unprejudiciu drepturilor sale în sensul articolului 8. El a pretins căprenumele, de origine suedeză, era dificil de pronunţat pentru finlandezi,ceea ce a dus la întârzierea livrăririi corespondenţei sale. Reclamantul aarătat că, în plus, şi s-a ales cu o poreclă. Curtea nu a considerat că surselede neplăceri enumerate de către reclamant erau suficiente pentru a pune laîndoială lipsa respectării vieţii sale private în contextul paragrafului 1 şi a2 Bîrsan, Corneliu, Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole,vol. I, editura CH. BECK, 2005, p. 5993 idem., p. 60444Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS ON THE RIGHT TO RESPECT FOR PRIVATE ….remarcat că numeroase nume de familie pot fi supuse schimonosirilor sauunei porecle.În legătură cu menţinerea unităţii vieţii familiale s-a pus problemaseparării familiilor de străini. Dar articolul 8 trebuie interpretat luându-seîn considerare şi necesitatea controlului imigrărilor. Convenţia nugarantează niciun drept pentru un străin de a intra sau locui pe teritoriulunei anumite ţări. Totuşi, expulzarea unei persoane dintr-o ţară în carelocuiesc rudele sale apropiate poate constitui o ingerinţă în dreptul larespectarea vieţii de familie, aşa cum este el protejat de art. 8 par. 1 dinConvenţie (Cauza Boultif c. Elveţiei). În cauza Monory c. României şiUngariei, reclamantul s-a plâns în special de faptul că autorităţile românenu au făcut eforturi suficiente pentru a asigura înapoierea copilului său învederea reluării de către reclamant a exerciţiului drepturilor părinteşti, caurmare a acţiunii ilegale a soţiei sale de a deplasa copilul din ţară, şi că nubeneficiază în dreptul intern de un remediu eficient în faţa instanţelornaţionale, încălcându-se astfel art. 8 şi 13 din Convenţie. Plângereaîmpotriva Ungariei priveşte durata procesului de divorţ şi de încredinţare acopilului, despre care se afirmă că încalcă art. 6 § 1 din Convenţie. Curteaa remarcat mai întâi faptul că relaţia dintre reclamant şi fiica sa intră însfera vieţii de familie, în sensul art. 8 din Convenţie şi a reiterat căposibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de companiaceluilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurilenaţionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă îndreptul protejat de art. 8Evenimentele analizate în prezenta cauză, în măsura în careangajează răspunderea statului pârât, reprezintă în mod clar o ingerinţă îndreptul reclamantului la respectarea vieţii sale de familie, întrucât au limitatposibilitatea acestuia de a se bucura de compania fiicei sale. Dreptul ungar,aplicabil în prezenta cauză, a încredinţat ambilor părinţi exercitareadrepturilor părinteşti. Nici unul dintre ei nu avea, prin urmare, drepturipărinteşti superioare asupra fiicei lor. În ceea ce priveşte domiciliulcopilului, dreptul ungar impunea mamei obligaţia de a obţine acordultatălui sau al autorităţii tutelare ungare pentru a schimba domiciliulcopiluluiCurtea a concluzionat că autorităţile române nu au făcut eforturiadecvate şi eficiente pentru a-l susţine pe reclamant în încercarea sa de aobţine înapoierea copilului în vederea exercitării drepturilor părinteşti. Înconsecinţă, a existat o încălcare a art. 8 din Convenţie.Cauza Lupşa c. România (2006) este similară. În această cauză, ladata de 6 august 2003, reclamantul, care se afla în străinătate, a intrat în45Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICERomânia, fără vreo opoziţie din partea poliţiei de frontieră. Cu toateacestea, a doua zi, agenţii poliţiei de frontieră s-au prezentat la domiciliulsău şi l-au însoţit până la graniţă. Prin acţiunea introdusă în faţa Curţii deApel Bucureşti împotriva Autorităţii pentru străini şi Parchetului de pelângă Curtea de Apel Bucureşti, avocata reclamantului a contestat măsurade însoţire până la graniţă. Curtea, analizând actele dosarului şi susţinerileformulate, urmează să respingă ca neîntemeiată contestaţia împotrivamăsurii de declarare ca indezirabil, dispusă prin ordonanţa Parchetului depe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi privind măsura returnării, reţinând că,în raport de prevederile art. 83 şi 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 194/2002, măsura dispusă este temeinică şi legală, înraport de condiţiile prevăzute de normele în materie. Curtea a reamintit,cu această ocazie, faptul că Convenţia nu garantează, ca atare, niciundrept pentru un străin de a intra sau locui pe teritoriul unei anumite ţări.Totuşi, expulzarea unei persoane dintr-o ţară în care locuiesc rudele saleapropiate poate constitui o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii defamilie, aşa cum este el protejat de art. 8 § 1 din Convenţie. Astfel, Curteaconsideră că expulzarea sa şi interdicţia de a intra pe teritoriul român aupus capăt acestei integrări şi au generat o bulversare radicală în viaţa saprivată şi de familie, pe care vizitele regulate ale partenerei sale şi alecopilului lor nu au putut-o remedia. Drept care, Curtea consideră că a avutloc o ingerinţă în viaţa privată şi de familie a reclamantului. Având învedere că reclamantul nu s-a bucurat nici în faţa autorităţiloradministrative şi nici în faţa curţii de apel de nivelul minim de protecţieîmpotriva arbitrariului autorităţilor, Curtea a conchis că ingerinţa în viaţasa privată şi de familie nu era prevăzută de o "lege" care să respectecerinţele ConvenţieiÎn cauzele Dudgeon c. Regatului Unit (1981) Curtea a declarat căinterzicerea de către stat a actelor homesexuale practicate de adulţi şiconsimţite de aceştia constituie un amestec nejustificat în dreptul larespectarea vieţii private garantat de art. 8: “un comportament sexualprivat, care este un element esenţial al vieţii private intime, nu poate fiinterzis pentru simplul motiv că riscă să şocheze sau să rănească terţepersoane”. Mai concret, în cauza Norris c. Irlandei (1998), Norris s-aplâns că, în temeiul legilor în vigoare în Irlanda, poate fi acuzat penaldatorită activităţilor sale homosexuale. El a pretins că a suferit şi continuăsă sufere o interferenţă nejustificată cu dreptul său la respectarea vieţiiprivate, fapt ce constituie o încălcare a articolului 8. Comisia a consideratcă „unul dintre scopurile principale ale legislaţiei penale este să împiedicecomportamentele interzise, iar cetăţenii trebuie să se comporte sau să-şi46Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS ON THE RIGHT TO RESPECT FOR PRIVATE ….modifice comportamentul, în aşa fel încât să nu încalce legea penală. Deaceea, nu se poate susţine că reclamantul nu riscă să fie acuzat penal sau căpoate ignora în întregime legislaţia respectivă" 4 . În consecinţă, Comisia aconstatat că în măsura în care interzice activităţile homosexuale, chiaratunci când au loc în intimitate, între bărbaţi adulţi care consimt, legislaţiaîn cauză interferează cu dreptul reclamantului la repectarea vieţii saleprivate, garantat de articolul 8 al Convenţiei. Interferenţa constatată deCurte nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în articolul 8(2) decât dacă este„prevăzută de lege", are un scop legitim şi este „necesară într-o societatedemocratică" pentru atingerea scopului legitim urmărit.Deşi Curtea recunoaşte că autorităţile naţionale au o marjă deapreciere largă în domeniul moralei, aceasta nu este nelimitată. Stă înputerea Curţii să decidă dacă o interferenţă este compatibilă cu Convenţia.Curtea consideră că nu se poate susţine existenţa în Irlanda a unei „nevoisociale presante" pentru incriminarea acestui tip de relaţii. În privinţaproporţionalităţii, Curtea consideră că „argumentele menţinerii legilor învigoare nu sunt suficiente pentru a echilibra efectele negative pe careînsăşi existenţa legilor în discuţie le are asupra vieţii unor persoane cuorientări homosexuale, cum este reclamantul. Faptul că acei membri aisocietăţii care cred că homosexualitatea este imorală ar putea fi şocaţi,ofensaţi sau tulburaţi ştiind că alţii întreţin în intimitate relaţiihomosexuale nu este, în sine, un motiv ca homosexualii adulţi careconsimt să fie sancţionaţi penal".Protecţia domiciliului şi a corespondenţeiProtecţia domiciliului persoanei se extinde dincolo de încălcările“fizice”. În cauza Lopez-Ostra c. Spaniei (1994), Curtea a decis că poateexista o ingerinţă în dreptul persoanei la protecţia domiciliului şi cândexistă o poluare a mediului, chiar dacă nu este afectată serios sănătatearezidenţilor. În cauza Akdivar c. Turciei (1996), Curtea a constatatîncălcarea acestui drept şi a obligaţiei pozitive a statului în momentul încare casele reclamanţilor au fost distruse şi arse în mod deliberat de cătremilitari.În privinţa corespondenţei scrise s-a pus accent pe corespondenţadeţinuţilor care este supusă riscului de a fi interceptată sau cenzurată decătre autorităţi. În acest sens, s-a stabilit şi o prezumpţie de cauzalitate:dacă statul nu poate dovedi că scrisorile destinate deţinuţilor le-au4 Motivarea Comisiei este disponibila http://jurisprudentacedo.com/Norris-c.-Irlanda-Legislatie-care-incrimina-comportamentul-homosexual.html accesat 3 martie 201247Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEparvenit, este încălcat art. 8 5 . În ceea ce priveşte ascultarea convorbirilortelefonice, Curtea a admis posibilitatea existanţei acestora doar în cazurileîn care acest act este necesar pentru apărarea ordinii democratice într-unstat. Legea trebuie să prevadă expres care tipuri de infracţiuni permit oasemenea ingerinţă din partea statului. Mai mult, în cauza Malone c.Regatului Unit (1984), practica înregistrării numerelor de apel, a orei şiduratei convorbirii de către poştă şi comunicarea acestor date poliţiei afost considerată o încălcare a art. 8. În cauza Copland c. Marea Britanie,Curtea a reamintit că utilizarea informaţiilor referitoare la data şi la durataconversaţiilor telefonice iar în particular la numerele telefonice apelate potcădea sub incidenţa dispoziţiilor articolului 8, întrucât asemenea informaţiiconstituie „elemente esenţiale ale comunicaţiilor efectuate prin intermediultelefonului”. Simplul fapt că în speţă aceste date puteau fi obţinute legal decătre Colegiu, sub forma facturilor telefonice, nu constituie o piedică în aaprecia că există o ingerinţă în drepturile garantate de articolul 8. Curtea aconsiderat că colectarea şi stocarea informaţiilor personale referitoare laconvorbirile telefonice ale reclamantei, la fel ca şi cele referitoare la e-mailurileei şi la utilizarea de către aceasta a internetului, fără încunoştinţareaei, reprezintă o ingerinţă în drepturile ei privitoare la respectarea vieţiiprivate şi la secretul corespondenţei in sensul dispoziţiilor articolului 8.În cauza Vetter c. Franţei (2005), Curtea a reţinut că statul franceza încălcat art. 8 prin faptul că a amplasat microfoane în casa reclamantuluicare era urmărit într-un caz de ucidere a unei persoane cu o armă de foc.Curtea a arătat şi că în privinţa punerii de microfoane, dreptul francez nuindică cu destulă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puteriide apreciere a autorităţilor.În cauza Silvestru Cotleţ c. României (2005), reclamantul s-aadresat CEDO arătând că i se încalcă dreptul său la respectareacorespondenţei. Reclamantul era deţinut într-un penitenciar şi a susţinutcă s-a încălcat art. 8 al Convenţiei prin întârzierea în primireacorespondenţei şi deschiderea corespondenţei destinate sau provenind dela Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de la Comisia Europeană aDrepturilor Omului, precum şi prin refuzul autorităţilor de a-i pune ladispoziţie hârtie, plicuri şi timbre pentru corespondenţa sa cu Curtea.Curtea a analizat toate aspectele pe rând şi a constatat încălcarea art. 8. Eaa amintit că acest articol are drept obiectiv esenţial apărarea individului5 Selejean-Guţan, B, Protecţia europeană a drepturilor omului, CH-BECK, Bucureşti,2008, p. 16948Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS ON THE RIGHT TO RESPECT FOR PRIVATE ….împotriva ingerinţelor arbitrare ale puterii publice şi nu se limitează doar laa-i cere statului să se abţină de la astfel de ingerinţe.Dreptul la un mediu sănătosCurtea a statuat în mod constant că, deşi obiectul art. 8 esteesenţialmente acela de a proteja individual împotriva oricăror ingerinţe dinpartea statului, aceasta nu înseamnă că autoritatea publică este obligatănumai să se abţină de la orice asemenea ingerinţă 6 . El reclamă din parteastatelor, pe lângă această obligaţie negativă, şi îndeplinirea unor obligaţiipozitive, inerente respectului efectiv al vieţii private şi familiale şi aldreptului la domiciliu. Aceste obligaţii pot implica necesitatea adoptării demăsuri menite să asigure respectarea acestor drepturi. De exemplu, Curteaa statuat că anumite tipuri de deteriorări a mediului cu consecinţe gravepentru indivizi, sau chiar eşecul autorităţilor publice de a furniza informaţiidespre riscurile serioase care ar apărea în legătură cu mediul şi la careindivizii sunt expuşi, pot constitui o încălcare a drepturilor protejate deConvenţie, ca de exemplu, dreptul la respectarea vieţii private şi de familieprevăzut la art. 8, articol invocat şi în cauza Tătar c. România 7 . În aceastăcauză, reclamanţii Vasile Gheorghe Tatar şi Paul Tatar, tată şi fiu,invocand articolul 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-auplâns Curţii de la Strasbourg de faptul că procesul tehnologic utilizat defabrica aparţinând SC T. SA Baia Mare (fosta SC A. SA Baia Mare)reprezenta un pericol pentru viaţa lor. Ei au invocat totodata şi pasivitateaautorităţilor faţă de situaţia de fapt concretă, raportat la numărul mare dereclamaţii formulate de primul reclamant. Prin hotărârea pronunţată,Curtea a constatat încălcarea de către statul roman a articolului 8 dinConvenţie, reţinând că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia pozitivă de a-iinforma pe locuitorii oraşului Baia Mare, şi îndeosebi pe reclamanţi, astfelîncât aceştia s-au aflat în imposibilitate de a cunoaşte potenţialele măsuride prevenire ale unui accident. Totuşi, Curtea şi-a însuşit punctul devedere al Guvernului, apreciind că reclamanţii nu au dovedit existenţa unei6 Cauza Moldovan şi alţii c. României, în Cazurile României la Curtea Europeană a DrepturilorOmului, Biroul de informare al Consiliului Europei la Bucureşti, p. 2397 Doi dintre cei sapte judecatori ai Camerei au exprimat un punct de vedere partialseparat, contestand argumentarea imbratisata de ceilalti membri ai Camerei in sensulinexistentei unei legaturi de cauzalitate intre expunerea la cianura de sodiu si agravareamaladiei de care suferea cel de-al doilea reclamant. Acestia nu au fost de acord nici cufaptul ca reclamantilor nu le-a fost acordata nicio suma cu titlu de daune materiale simorale, subliniind ca aceasta este singura cauza de acest tip in care Curtea a decis sa nuacorde despagubiri.49Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICElegături de cauzalitate între expunerea la anumite doze de cianură de sodiuşi agravarea stării de sănătate a celui de-al doilea reclamant. În motivare,Curtea a reamintit principiile rezultate din jurisprudenţa sa (cauzele LópezOstra c. Spaniei, Guerra şi alţii c. Italiei, Powell şi Rayner c. Marii Britanii,Moreno Gomez c. Spaniei, Airey c. Irlandei, Budayeva c. Rusiei, Hatton şialţii c. Marii Britanii, Oneryildiz c. Turciei), subliniind că articolul 8 dinConvenţie îşi poate găsi aplicabilitate în cauzele privind mediulinconjurător, fie că poluarea a fost cauzată direct de stat, fie cărăspunderea acestuia rezultă din absenţa unei reglementari adecvate aactivităţii sectorului privat. Astfel, articolul 8 din Convenţie urmărind înesenţă să apere persoana împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilorpublice, implică obligaţia statului de a se abţine de la astfel de ingerinţe,dar şi obligaţii pozitive de natură a asigura respectul efectiv al vieţii privateşi familiale. În ce priveşte acest din urma aspect, statul are obligaţia de alua toate măsurile rezonabile şi adecvate pentru a proteja drepturileimplicate de primul alineat al articolului 8, şi mai ales, obligaţia de a de arealiza un cadru legislativ şi administrativ apt a preveni în mod eficientatingerile aduse mediului înconjurator şi sănătăţii oamenilor, iar în cazulactivităţilor periculoase de a avea în vedere riscurile ce pot rezulta. O astfelde obligaţie se transpune în autorizarea, punerea în funcţiune, exploatarea,securizarea şi controlul respectivei activităţi, dar şi în impunerea în sarcinacelor ce desfăşoară astfel de activităţi a unor obligaţii de a adopta toateacele măsuri de natură a asigura protecţia efectivă a cetăţenilor a cărorviaţă riscă să fie afectată de pericolele inerente domeniului în cauză. Un rolimportant este acordat de Curte şi faptului că procesul decizional trebuiesă implice realizarea de studii corespunzătoare, de natură a preveni şidetermina anticipat efectele activităţilor ce pot aduce atingere mediuluiînconjurător şi drepturilor indivizilor, precum şi de a asigura un justechilibru între toate interesele concurente aflate în joc. În plus, este clarăimportanţa dreptului de acces al publicului la studiile efectuate, precum şila orice informaţie aptă să le permită să evalueze pericolul la care suntexpuşi. În acest sens, orice persoană interesată trebuie să aibă la dispoziţieo acţiune în justiţie împotriva actelor şi omisiunilor în cauză, dacăapreciază că interesele sau observaţiile lor nu au fost luate în mod suficientîn considerare de procesul decizional.În cauza Airey c. Irlandei, Curtea a arătat că art. 8 se poate aplicaîn cauze privind dreptul la mediu, în care poluarea să fie direct cauzată deStat sau în care responsabilitatea acestuia să derive din absenţa uneireglementări adecvate în ceea ce priveşte activitatea sectorului privat. Maimult, în cauza Budayeva c. Rusiei, Curtea a statuat că obligaţia pozitivă a50Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CONSIDERATIONS ON THE RIGHT TO RESPECT FOR PRIVATE ….statului de a lua toate măsurile rezonabile şi adecvate pentru protejareadrepturilor cetăţenilor, presupune în primul rând adoptarea unui cadrulegislativ şi administrativ în vederea prevenirii eficace a prejudiciilor asupramediului şi asupra sănătăţii umane 8 .Sfera obligaţiilor care revin statelor în temeiul art. 8 al Convenţieieste deosebit de largă. Dintre aprecierile Curţii pe acest articol amintimobligaţia statului de a organiza accesul persoanelor la dosarele autorităţilorpublice care conţin date personale, de a lua măsuri pentru respectareadreptului la domiciliu prin evitarea producerii unor zgomote insuportabile,obligaţia de a garanta unei persoane transsexuale operate asigurarearespectului dreptului acesteia la viaţa privată, în special prin recunoaştereaconversiunii sexuale a acelei persoane pe plan juridic 9 .În conformitate cu articolul 12, începând cu vârsta stabilită prinlege, barbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia ofamilie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestuidrept. Conform codului civil român, vârsta minimă pentru încheiereacăsătoriei să fie 18 ani. Totuşi, prin excepţie, pentru motive temeinice (deexemplu, sarcina femeii), minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poatecăsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau,după caz, a tutorelui.Consimţământul viitorilor soţi este o condiţie expresăşi dirimantă. Acesta este reglementat de dispoziţiile art. 271 noul C. civ 10 .Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea,pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şiinstruirea copiilorÎn cauza F c. Elveţiei (1987), Curtea a considerat că interdicţiatemporară de a se recăsători, impusă unui bărbat – căsătorit şi divorţat detrei ori pe parcursul a optsprezece ani, care însă dorea să se căsătorească apatra oară – constituie o încălcare a dreptului de a se căsători garantat dearticolul 12.Articolul 12 nu garantează dreptul de a divorţa şi/sau pe acela de ate recăsători (Johnston şi alţii c. Irlandei (1986)). Cu toate că pe parcursulmai multor ani judecătorii de la Strasbourg au refuzat să constate oîncălcare a articolului 12 atunci când Statul refuză să înlesnească încheiereacăsătoriei transsexualilor cu persoane care şi-au schimbat sexul (a se vedea,de exemplu, Rees c. Regatului Unit (1986), Cossey c. Regatului Unit(1990) şi Sheffield şi Horshan c. Regatului Unit (1998), ei au cedat totuşi8 Vezi aprecierea Curţii în cauza Tătar c. România9 Bîrsan, op.cit., p. 59610 Aniţei, NC., Dreptul familiei, editura Hamangiu, 2012, pp. 44-5351Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEîn cauzele Christine Goodwin c. Regatului Unit (2002) şi I. c. RegatuluiUnit (2002) invocând schimbările sociale majore care au afectat instituţiacăsătoriei din momentul adoptării Convenţiei, precum şi bulversăriledramatice generate de evoluţia medicinei şi ştiinţei în domeniultranssexualităţii. În cauza Van Kück c. Germania 11 , reclamanta, care fusesenăscută de sex masculin, a fost autorizată de către o instanţă în 1991 să iaun prenume feminin, în aplicarea legii privind transsexualii. Ulterior,reclamanta a intentat o acţiune în instanţă prin care a solicitat din parteacompaniei de asigurări de sănătate la care cotizase plata a jumătate dincheltuielile pentru tratamentul hormonal. În 1993, instanţa a respinsaceastă cerere, considerând că plata costurilor operaţiei nu s-a realizat dinnecesităţi medicale, iar reclamanta şi-a provocat maladia singură.Recursurile reclamantei au fost respinse. La CEDO, aceasta a cerut să seconstate încălcarea articolelor 6 şi 8. Curtea a reluat ideea prezentată încădin cauza Goodwin din 2002, unde s-a specificat că „este constant admisfaptul că transsexualismul constituie o stare medicală care justifică untratament destinat să ajute persoanele vizate, inclusiv prin tratamentemedicale ireversibile” şi a considerat că prin refuzul de a-i acordarambursarea sumelor plătite, statul şi-a violat obligaţia pozitivă de aproteja viaţa privată a unei persoane, în condiţiile în care identitateasexuală este unul dintre aspectele cele mai intime ale vieţii private. Curteaa considerat că prin acest refuz autorităţile au ignorat consecinţele juridiceale schimbării de sex şi a constatat că art. 8 a fost violatReferences***, Cazurile României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Biroul deinformare al Consiliului Europei la BucureştiAniţei, N. C., (2012) Dreptul familiei, editura Hamangiu,Bîrsan, C., (2005) Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariupe articole, vol. I, editura CH. BECK,Selejean-Guţan, B, (2008) Protecţia europeană a drepturilor omului, CH-BECK,Bucureşti,Site-uri webhttp://jurisprudentacedo.com/Norris-c.-Irlanda-Legislatie-care-incriminacomportamentul-homosexual.htmlaccesat 3 martie 201211 hotărârea Van Kück c. Germania, 12 iunie 2003, 35968/9752Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Administrative and Economical Role of theRomanian State from the Perspective of the Integration inthe European Union. The Economic Convergence and theIntroduction of Euro Currency[Rolul administrativ şi economic al statului român, dinperspectiva integrării în Uniunea Europeană.Convergenţăeconomică şi introducerea monedei euro]Cristian DUMITRESCU 1AbstractThe state is a unique institution, placed above all others organizational formsof the society. In order to exist, the state must meet three indispensable elements:territory, population and Government, which means that the state is defined as ahuman collectivity, permanently set on a certain territory and having a structure ofsovereign institutions.The role of the state as the main institution which provides the organizationaland political steer of the society is ensured by certain functions, such as: legislative,juridical, organizational, economical, social, educational-cultural, ecological, countrydefensive, or of organizing the collaboration with other states, and last, but not the least,the states has an administrative function, by which it provides services to the populationin order to ensure the normal flow for activities such as: energy, transport and salubrity.Romania entered the European Union on the 1st of January 2007, havingreplaced the centrally planned economy with the market economy with convergence to theEU practices and standards. The Romanian public administration has been radicallytransformed during the last 20 years, from public administration specific to thetotalitarian regime to one suitable for a democratic regime.state.Keywords:integration process, European Union, constitutional regime, the role of the1 Ph.D. Lecturer, Faculty of Law and Adminstrative Sciences, University of HyperionBucuharest, Email Address: cristiandumitrescu1981@gmail.com53Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEProcesul de integrare în Uniunea Europeană este fără îndoialămult mai complex decât integrarea în NATO. Nu mai vorbim doar desecuritate, vorbim de o reaşezare socială, administrativă, economică,politică, care nu de puţine ori vine în contradicţie cu tradiţiile sau cuspiritul naţional. Este un proces prin care au trecut fără îndoială toatestatele membre, şi care este cu atât mai vrednic de admirat cu cât el a fostacceptat şi însuşit de naţiuni foarte orgolioase din punctul de vedere alspiritului naţional: Franţa, Germania, Italia, Grecia etc. .Pe planul politicii externe, perioada de după 1989 a avut o realitatetranşantă: pulverizarea şi apoi redefinirea rolului jucat de statul român încadrul relaţiilor internaţionale. Prin dizolvarea Pactului de la Varşovia 2 ,prin dizolvarea CAER, prin apariţia unor noi focare de tensiune în spaţiulcentral european, mai ales în fosta Iugoslavie, pentru statul român auapărut noi provocări la care, în mod clar nu se putea face faţă decât încadrul unor alianţe politico-militare continentale, astfel ca îndreptareacătre Uniunea Europeană şi NATO era nu numai legica ci şi logica, cafiind singura cale de urmat, mai ales în urma instabilităţii politiceaccentuate urmată imploziei Uniunii Sovietice.În octombrie 1993, România a fost primită ca membru cu drepturidepline în Consiliul Europei, iar la începutul anului 1994 a încheiatparteneriatul pentru pace; în anul 2002 a obţinut statutul de invitat, iar înanul 2004 a intrat oficial în NATO. Summit-ul de la Copenhaga, din anul2002, a nominalizat România spre a fi primită în Uniunea Europeană, iarla începutul anului 2007, România a intrat efectiv în structurile UniuniiEuropene, marea luptă fiind acum compatibilizarea structurilor şilegislaţiei interne cu cele ale Uniunii Europene.Atât aderarea la structurile euro-atlantice cât şi la cele ale UniuniiEuropene au reprezentat momente importante astfel că poate esteinteresant de urmărit o scurtă cronologie care ne arată reconfigurarearolului internaţional al statului român..Statul este un fenomen istoric, politic şi juridic, principala instituţiepolitică a societăţii care apare pe o anumită treaptă de dezvoltare aacesteia, atunci când puterea politică este instituţionalizată şi dobândeşteastfel caracterul de putere publică, oficială şi legitimă.2 Pactul de la Varşovia sau Tratatul de la Varşovia, numit în mod oficial Tratatul deprietenie, cooperare şi asistenţă mutuală a fost o alianţă militară a ţărilor din EuropaRăsăriteană şi din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva ameninţării pe careo percepeau din partea alianţei NATO.54Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ADMINISTRATIVE AND ECONOMICAL ROLE OF THE ROMANIAN ….Realitatea desigur cea mai puternică şi cea mai interesantă în drept,sublinia Mircea Djuvara, este statul. E o realitate atât de adâncă încât ea seîntinde în timp şi spaţiu mult peste forţele şi existenţele persoanelorindividuale. E o realitate absolută, întrucât nu recunoaşte nici o autoritatesuperioară, cum recunoaşte persoana privată autoritatea statului. Statul nurecunoaşte nimic superior sieşi.Întreaga lume pare astăzi că îşi schimbă cursul, „îndreptându-secătre o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectoruluiprivat va fi mai mic 3 ”.Este unanim recunoscut faptul că, în mai toate domeniile,autoritatea traversează o perioadă de criză care afectează fundamentelesale şi, bineînţeles, formele sale de exprimare. Valorile tradiţionale, cadreleobişnuite de gândire şi de acţiune sunt ameninţate în profunzimea lor deextraordinara rapiditate a evoluţiei socio-economice şi de presiuneaexercitată de numeroasele nevoi materiale şi spirituale imediate.Coeziunea şi armonia Unei societăţi se nasc din ataşamentulcetăţenilor săi faţă de un obiectiv comun, din participarea lor la căutarea şistabilirea acestor obiective.Administraţia românească constituie nu numai cadrul, dar şifructul unui sistem politico-juridic care nu va continua să existe, decâtdacă este sprijinit prin nişte interese stabile şi dacă va reuşi să integrezeaceste interese nu numai în strategii şi opţiuni normative, dar, în primulrând, în acţiunea concretă.Din punct de vedere cronologic, drumul european al României aînceput în 1993 când România a semnat Acordul de Asociere la UniuneaEuropeană, iar în anul 1995 a prezentat oficial cererea de a devenimembră a Uniunii, pe baza criteriilor stabilite în iunie 1993, la ConsiliulEuropean de la Copenhaga şi a hotărârii de principiu privind extinderea încontinuare a Uniunii.România a jucat un rol esenţial în extinderea şi modernizareaCEFTA, proiect încheiat odată cu semnarea noului acord, la Bucureşti, la19 decembrie 2006.Ca stat membru al UE, România va contribui la formulareaPoziţiilor, Declaraţiilor şi demersurilor UE şi le va aplica întocmai.România va continua să respecte sancţiunile internaţionale şi măsurilerestrictive impuse de UE, ONU şi OSCE. De asemenea, ţara noastră va3 Mugur C., Isărescu, Criza Financiară Internaţională şi provocări pentru politicamonetară din România, p. 1.55Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEparticipa la reuniunile tuturor structurilor de lucru ale Consiliului pe temaPESC/PESA.Trecerea de la economia de comandă, bazată pe principiile eticii şiechităţii socialiste, care, traduse într-o singură sintagmă ar fi „ nici muncăfără pâine, nici pâine fără muncă”, a însemnat privaţiuni sociale şirestructurări majore în toate statele foste socialiste. Totodată, BancaMondială şi FMI 4 au întocmit un program în mai multe etape care, generalvorbind erau necesare pentru o tranziţie de succes:- stabilizarea macroeconomică şi controlul ei;- preţul şi reforma pieţei;- crearea sectorului particular,- privatizarea şi restructurarea întreprinderilor;- redefinirea rolului statului.Respectivele etape includ Procesul de tranziţie, şi prezintăelemente comune în toate ţările Europei centrale şi estice. Astfel,programele de transformare din aceste ţări întrunesc aspecte esenţiale,fundamentale, şi totodată comune:- un prim pas este privatizarea, un concept fundamental înrestructurarea economiei şi care este susţinută de guvernele careau trecut la programe de schimbare. Aceasta nu trebuie însăpercepută ca un scop în sine şi nici ca o axiomă ideologică. Secaracterizează ca o componentă logică a unui program, dereformă mult mai larg.Totodată, este de semnalat că analiza în timp, din diferite ţări,oferă o concluzie clară şi sistematică: în măsura în care guvernul asigurătuturor indivizilor şi firmelor posibilitate de a produce ceea ce omologiilor din alte ţări au dovedit că pot produce pe cale privată, rezultatul este oeficienţă economică mai mare, creştere economică şi asigurare a angajăriiforţei de muncă. Singurul lucru care se diminuează în urma acestei acţiunieste sărăcia.- un al doilea pas priveşte stabilizarea macroeconomică, care esteun element esenţial al reformei economice. Astfel, un mediumacroeconomic instabil nu numai că modifică informaţiile oferitede preţurile considerate ca indispensabile, barometru al uneieconomii de piaţă, dar, după cum arată experienţa Americii4 The transformation of economics in central and eastern Europe, Issues, Progress andProspects. World Bank, Policy and Research series, no. 17/1994, p. 9.56Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ADMINISTRATIVE AND ECONOMICAL ROLE OF THE ROMANIAN ….Latine, riscă declanşarea periodică a unor crize care compromitsusţinerea ansamblului procesului de reformă.În scopul restaurării stabilităţii preţurilor şi unui echilibru susţinutîntre resursele existente şi cerere, obiectivele programului de stabilizaresunt evidente. Per a contrario, obiectivele depăşesc aceste probleme,pentru că implementate în dezechilibrele macroeconomice, din politicafiscală, din sistemul de credite şi taxe, ele creează distorsiuni structurale,clădite de-a lungul anilor, afectându-se în acest mod funcţionareaîntreprinderilor pe două căi fundamentale: pe de o parte, ele se bucură deprivilegii, monopoluri sau oligopoluri şi alte limitări ale concurenţei, decare beneficiază atât corporaţiile publice, cât şi cele private, existente, iar,pe de altă parte, ele suferă influenţe negative în ceea ce priveşte deciziamanagerială, de inovaţie, la iniţiativa întreprinzătorului şi, în general,manifestă discriminări faţă de sectorul privat, îngrădind pătrunderea“noilor veniţi”. În acest fel, ambele căi vor da naştere unei conjuncturi,unui câmp de acţiune nesatisfăcător pentru un sistem de piaţă liberăcompetitiv.Se va urmări accentuarea liberului schimb, ceea ce presupune atâto reducere a nivelului de protecţie, cât şi o armonizare a acestui nivel întoate sectoarele, restricţiile cantitative fiind înlocuite de tarife. Astfel,obiectivele prioritare ale comerţului vizează:- promovarea competitivităţii, atât pentru întreprinderile private,cât şi pentru cele publice;- eliminarea monopolului cu privire la distribuţie în sectorulpublic;- eliminarea distorsiunilor între sectoare care, de fapt, reflectă maidegrabă priorităţi guvernamentale decât piaţa liberă;- promovarea exportului prin stimularea producţiei, în modaproape egal, atât pentru piaţa internă, cât şi pentru cea externă.Va urma redimensionarea şi schimbarea sectorului public, careeste, de asemenea, fundamentală pentru reuşita procesului de tranziţieîntrucât operaţiunile din acest sector se află, de cele mai multe ori, încentrul dezechilibrelor şi distorsiunilor macroeconomice, ale stimulentelorsau piedicilor puse în afirmarea economiei de piaţă. Paralel se impunerestructurarea întregului sistem administrativ public, reducerea şiînlăturarea birocraţiei deoarece fără o astfel de intervenţie, tendinţa de aperpetua “supravegherea” este la fel de puternică ca şi tendinţa de a apelala “control” în cazuri de dificultate. Totodată, opţiunile specifice înnumeroase domenii vor depinde în mod esenţial de factorii sociali şi (sau)57Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpolitici care, de regulă, diferă de la o ţară la alta. În acelaşi timp, plecândchiar de la nivelul de dezvoltare a fiecărei ţări angajate în procesultranziţiei, este imposibilă generalizarea privind nu numai ritmul ci şi modulde înlănţuire a reformelor, precum şi succesiunile şi amploarea acestora. 5România ca ţară democrată, a intrat în tranziţia economicăcomplet nepregătită. Se poate afirma că, economia românească şi-a revenitgreu după marasmul în care a intrat foarte repede în 1990. Cu toateacestea se pot identifica mai multe etape ale tranziţiei economice, dupăcum urmează: 1990-1992; 1992-1996; 1997-2000; 2000-2009. Astfel,fiecare dintre aceste perioade are propriile sale caracteristici, ele facândparte dintr-un ciclu economic complet, care a dus, în final, la integrarea înUniunea Europeană.Totodată obiectivul fundamental al Programului Economic deDezvoltare pe termen mediu (1997-2000) îl constituie obţinerea uneicreşteri economice durabile, care pe termen mediu-lung să reducădecalajul de dezvoltare economică a Romaniei faţă de UniuneaEuropeană. Din acest obiectiv fundamental decurg obiectivele specificecum sunt: valorificarea resurselor proprii şi a potenţialului economicexistent, în condiţiile unei ajustări ample a producţiei industriale,evidenţierea condiţionării lor cauzale dintre ramuri şi a posibilităţii decreştere a producţiei fiecăruia; stimularea proceselor de privatizare şirestructurare cu precădere către ramurile şi subramurile pentru caredezvoltarea este direct condiţionată de aportul capitalului străin, de noipieţe şi de modificarea ofertei şi a structurii de proprietăţi. Toate acesteobiective specifice vizează trecerea cât mai rapidă a României la economiade piaţă.În anul 2006, a fost pregătit primul Program Naţional de Convergenţă 6 ,schiţând cadrul macroeconomic şi paşii ce urmează a fi întreprinşi până laadoptarea monedei euro.În plan macroeconomic, s-a consolidat procesul de stabilizare, înprincipal prin efortul orientat în domeniul politicilor publice naţionale careau beneficiat de sprijinul organismelor financiare internaţionale, având caefect creşterea credibilităţii internaţionale a ţării şi stimularea atractivităţiimediului economic intern pentru comunitatea de afaceri internaţională.De altfel, armonizarea structurală a economiei româneşti a însoţitîn permanenţă procesul de pregătire pentru aderare. Modificările5 Economie, Ediţia a-V-a, Editura economică, Bucureşti, 2000, p. 5136 Program de convergenţă 2006-2009. http://www.mfinante.ro/contribuabili/inf_publice/FINAL25ianuarie.pdf58Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ADMINISTRATIVE AND ECONOMICAL ROLE OF THE ROMANIAN ….înregistrate după anul 2000 sunt semnificative, dar decalajele structuralecontinuă să se menţină la un nivel ridicat.Efectele integrării României în Uniunea Europenă au fost resimţiteatât în perioada de preaderare, cât şi ulterior în domeniile politic,economic, administrativ şi juridic, precum şi prin preluarea obligaţiilor pecare le presupune calitatea de membru al Uniunii Europene.Eforturile întreprinse de România pe calea pregătirii pentruaderarea la U.E. au permis în ultimii ani o evoluţie economică pozitivă. Înacest context România îşi propune continuarea şi adâncirea reformelorîncepute din perspectiva îndeplinirii obiectivelor generale ale StrategieiLisabona 7 relansate: “mai multă creştere economică şi mai multă ocupare”. Înelaborarea Programului Naţional de Reforme s-au luat în considerare atâtcondiţionalităţile interne cât şi realităţile europene şi mondiale în scopulprioritizării măsurilor naţionale şi utilizării echilibrate a resurselor.Anul 2007 a reprezentat un an crucial şi un moment de cotitură înevoluţia economiei româneşti, când România s-a aflat în faţa celei maimari oportunităţi din istoria sa recentă, odată cu integrarea sa în UniuneaEuropeană.Cadrul macroeconomic intern favorabil stabilităţii financiare înperioada 2004- 2007, au constituit premise certe pentru construcţiapoliticii fiscal – bugetare a anului 2008, apte să permită realizarea criteriilorde aderare de jure şi de facto a României la Uniunea Europeană 8 .Anul 2007 a reprezentat un an crucial şi un moment de cotitură înevoluţia economiei româneşti, când România s-a aflat în faţa celei maimari oportunităţi din istoria sa recentă, odată cu integrarea sa în UniuneaEuropeană.Cadrul macroeconomic intern favorabil stabilităţii financiare înperioada 2004- 2007, au constituit premise certe pentru construcţiapoliticii fiscal – bugetare a anului 2008, apte să permită realizarea criteriilorde aderare de jure şi de facto a României la Uniunea Europeană 9 .De la 1 ianuarie 2007 România a devenit membru al UniuniiEconomice si Monetare Europene cu derogare de la adoptarea euro dreptmoneda. Derogarea acordata României si celorlalti noi membri care auaderat dupa 2004 înseamna ca aceste tari se angajeaza irevocabil sa7 http://www.mdlpl.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Strategie%20Lisabona/anexa1.pdf8 Guvern, Raport Privind Situaţia Macroeconomică Pentru Anul 2008 Şi ProiecţiaAcesteia În Perioada 2009-2011, p. 5.9 Guvern, Raport Privind Situaţia Macroeconomică Pentru Anul 2008 Şi ProiecţiaAcesteia În Perioada 2009-2011, p. 5.59Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEînlocuiasca moneda lor nationala cu euro, dar pot sa aleaga momentul lacare vor solicita aprobarea pentru integrarea zonei euro.Acest sistem derogatoriu introduce un mecanism flexibil prin carefiecare tara se pregateste pentru euro în functie de situatia sa concreta, curespectarea concomitenta a unor standarde minime comune. Institutiileeuropene, respectiv Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana,sunt chemate sa evalueze si sa raporteze Consiliului Uniunii Europeneprogresele facute de fiecare tara în parte, urmarind în mod deosebit modulîn care se realizeaza convergenta economica si financiara în baza unui setde criterii precise stabilite prin Tratatul de la Maastricht, documentulfondator al Uniunii Economice si Monetare semnat în 1992.Adoptarea euro este cel mai important proiect al primului deceniudupa aderarea la Uniunea Europeană. Succesul acestui proiect depinde demobilizarea fortelor politice si sociale catre continuarea reformelornecesare atât pentru îndeplinirea criteriilor de convergenta nominala cât sipentru cresterea competitivatii economiei românesti astfel încât sa facafata presiunilor care pot surveni odata cu pierderea scutului relativ oferitde politica monetara independenta si de fluctuatia cursului de schimb.Una din cele mai importante decizii privitoare la trecerea la euroeste cea de stabilire a momentului de intrare în mecanismul cursului deschimb ERM2 si apoi a datei de la care moneda nationala va fi efectivînlocuita cu euro. Indeplinirea de o maniera satisfacatoare a criteriilor de laMaastricht este o preconditie; dincolo de aceasta însa, un numar mare destudii sugereaza ca este preferabil ca anterior declansarii procedurilor deadoptare a euro sa se procedeze la reforme care sa îmbunatateascacompetitivitatea economiei si capacitatea de gestionare a acesteia în lipsainstrumentelor de politica monetara.Putem conchide că se contureaza astăzi o structura financiarăinternaţională bazată pe două monede concurente, euro şi dolar,completate de câteva monede regionale care vor servi nevoile unor ariimai restrînse. Bine gestionat, un asemenea sistem va putea probabil sărăspundă nevoilor de dezvoltare a economiei globale pentru multe decenii.Este însa cert ca se vor menţine presiuni şi căutari pentru pasulurmator, care ar fi adoptarea unei monede internaţionale. Asa cum spuneaPaul Volker, presedinte al Rezervei Federale americane (1979-1987), „Oeconomie globală are nevoie de o monedă globală.”.60Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE ADMINISTRATIVE AND ECONOMICAL ROLE OF THE ROMANIAN ….References(2003) Constituţia României din 23 octombrieAlexandru, I., (2001) Criza administraţiei, Bucureşti, Editura All Beck,Alexandru, I., (2007) Administraţia publică. Teorii. Realităţi. Perspective,ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007;Alexandru, I., et. all. (2005) Drept administrativ european, Ed. Lumina Lex,Bucureşti,Antonie, I., (2005) Tratat de drept administrativ român, Bucureşti, Editura AllBeck,Brezoianu, D., (1997) Drept administrativ român, Ed. Lucreţius, Bucureşti,Dumitrescu, C., Saracacianu Haida, M., (2012) Drept administrativ, EdituraSitech, Craiova,Ionescu, C., (1997) Drept constituţional şi instituţii politice, Editura LuminaLex, Bucureşti,Iovinţu, M., Tranziţia la economia de piaţă, Editura EconomicăIsărescu, M., C., (2009) Finanţare şi ajustare în economia României,Bucureşti,Kissinger, H., (2002) Diplomaţia, Editura Bic All, Bucureşti,Prisacaru, V., (1996) Tratat de drept administrativ, Editura All, Bucureşti.Samuelson, P., A., Nordhaus, W., D., (2001) Economie politică , EdituraTeora, Bucureşti,Smith, A., (1965) Avuţia Naţiunilor, Editura Academiei Române, Bucureşti,Vedinas, V., (2006) Drept Administrativ, Editura Universul Juridic,Bucureşti,61Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

The Results of the Involvement of International Chamberof Commerce in Paris in Coding International Trade Law[Rezultatele implicării Camerei Internaţionale de Comerţ de laparis în codificarea dreptului comerţului internaţional]Manuela NIŢĂ 1AbstractThe outcome of the activity of International Chamber of Commerce in Paris isthe result of years of effort in bringing together different business practices conducted bymerchants. One concern of the Chamber is to provide merchants information oninternational commercial usages.These legal rules ordered, grouped in legal institutions allow merchants toextend and improve their contractual relations while contributing to the adjustment oflegal instruments to the new requirements of international trade.The study outlines the latest achievements of the Chamber in the codingprocess, aiming to help the Romanian professionals to facilitate and simplify theirbusiness activity and to provide the legal framework necessary for a modern retaildevelopment, given their voluntary application, the trader being in the situation ofchoosing one or the other proposed options.Keywords:coding, business practices, trade, harmonization, standardization.1 Ph.D. Lecturer, University Valahia of Târgovişte, Faculty of Law and Social-PoliticalSciences, Email Address: manuela_nita74@yahoo.com63Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroducereDezvoltarea permanentă a comerţului ca urmare a cerinţelorcrescânde ale consumatorilor dar şi din dorinţa comercianţilor de a fi dince în ce mai competitivi, a condus la identificarea de noi mijloace şi tehnicide a contracta, de a se manifesta.Este de neconceput dezvoltarea comerţului internaţionalraportându-ne doar la economia unui singur stat. Realizarea în aceeaşi ţarăa tuturor bunurilor şi serviciilor este ineficientă din punct de vedereeconomic şi foarte greu de realizat. În acest context, comerţulinternaţional are continuu noi valenţe, contribuind la realizarea circuituluimondial de valori materiale şi spirituale.Diferita dezvoltare comercială a statelor ce se confruntă fie cu unexcedent de producţie, fie cu o insuficieţă a acesteia, fie cu menţinereaunui echilibru limită la nivel intern a producţiei, determină preocupareastatelor şi a comunităţii internaţionale în dezvoltarea cooperăriiinternaţionale economice şi tehnico-ştiinţifice.Multitudinea raporturilor juridice ce iau astfel naştere suntreglementate de dreptul comerţului internaţional dar şi de normele ca facparte din dreptul intern al statelor.Un rol deosebit de important în ordonarea normelor juridice îninstituţii juridice pentru a fi facilitată utilizarea acestora de către cei căroranormele se adresează, revine asociaţiilor internaţionale, instituţiilorinternaţionale dar şi statelor reunite în conferinţe internaţionale.Rolul Camerelor de Comerţ şi al Camerei Internaţionale deComerţ de la Paris 2Camerele de comerţ reprezintă o formă de asociere a mediului deafaceri în scopul reprezentării intereselor lor. Ele sunt organizate la nivelnaţional, statal cât şi la nivel internaţional, un rol deosebit de importantavându-l Camera Internaţională de Comerţ de la Paris.Răspunzând cerinţelor business-ului european, activităţileCamerelor de Comerţ din UE s-au concentrat pe reducerea formalităţilornecesare desfăşurării afacerilor, creşterea calităţii serviciilor oferite decamere comunităţii de afaceri şi susţinerea intereselor oamenilor de afacerifaţă de politicile economice şi financiare ale statelor şi UE.Camera de comerţ, în general are o paletă de atribuţii foarte largă,cele naţionale evidenţiindu-se în special în domeniul soluţionării litigiilorcomerciale, organizării de burse de contacte şi ateliere de investiţii în2 Vom utiliza în cuprinsul prezentului articol şi iniţialele, după denumirea în engleză, ICC64Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE RESULTS OF THE INVOLVEMENT OF INTERNATIONAL CHAMBER .infrastructură, reprezentarea şi susţinerea intereselor comunităţii de afaceriîn faţa autorităţilor cu drept de iniţiativă legislativă, precum şi în cadruldialogului economico-social.Camera de Comerţ şi Industrie a României este o organizaţieneguvernamentală, cu caracter autonom, care susţine intereselecomunităţii de afaceri şi, în special pe cele ale membrilor săi, în dialogul cuinstituţiile statului şi organismele internaţionale. Principalele sale atribuţiise pot structura pe următoarele axe: ţine evidenta proprie a situaţieifirmelor comerciale şi a emblemelor comerciale la nivel naţional,organizează activitatea de mediere şi de soluţionare prin arbitraj a litigiilorcomerciale şi civile, interne şi internaţionale, în condiţiile prevăzute deCodul de procedură civilă, de legile speciale în domeniu şi de convenţiileinternaţionale la care România este parte, furnizarea de informaţii deafaceri, iniţierea de proiectele finanţate din surse europene, cu consultareacamerelor de comerţ si industrie judeţene, organizarea de cursuri deinstruire şi pregătire, organizarea de evenimente economice la nivelnaţional şi internaţional, organizarea de târguri şi expoziţii 3 .O poziţie aparte ce se distinge între camerele de comerţ existentela nivel internaţional o are Camera Internaţionala de Comerţ de la Paris,care încă de la constituirea sa 1919, ca organism neguvernamental,autonom a avut şi are un rol deosebit de important în elaborarea regulilorcare guvernează conduita afacerilor între ţări. Aceste reguli au caracterfacultativ pentru părţi, fiind la latitudinea lor dacă să apeleze la ele sau nu.Cu toate acestea, ele sunt respectate în miile de tranzacţii zilnice şi audevenit parte intrinsecă a comerţului internaţional.Utilizarea acestor reguli în practica comercială este rezultatulmultor ani de muncă în cadrul Comitetelor naţionale şi Comisiilor delucru, care au reuşit să culeagă informaţii privind cutumele, uzanţeleexistente în comerţul internaţional, care uneori au un înţeles diferit pentrucomercianţi(Căpăţână, O., Ştefănescu, B., (1985),: 33).În cadrul ICC funcţionează peste 90 de Comitete Naţionale dincapitalele cele mai importante ale lumii ce coordonează problemeleridicate de comunităţile de afaceri şi le transmit către guvernele ţărilorrespective. O reţea mondială de comitete naţionale informeazăSecretariatul Internaţional al ICC de la Paris cu privire la priorităţile3 Legea ce reglementează organizarea şi funcţionarea Camerelor de Comerţ în Româniaeste Legea nr. 335/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 836 din 06/12/2007.Conform acesteia sistemul camerelor de comert cuprinde: Camerele de comerţ judeteneşi a municipiului Bucureşti, Camera de Comerţ şi Industrie a României, Camerele decomerţ bilaterale.65Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEnaţionale şi regionale de afaceri. Mai mult de 2.000 de experţi dincompaniile membre ale ICC contribuie cu cunoştinţele şi experienţa lor laformarea de puncte de vedere ale ICC pe diferite probleme specificemediului de afaceri.În ţările unde nu există un Comitet Naţional, membrii direcţi işiaduc şi ei aportul în acest sens.Comisiile de lucru au ca obiectiv formularea unor puncte devedere, reprezentând problematica ridicată de comunităţile de afaceri.Peste 500 de experţi formulează politica ICC şi regulile acesteia, urmărindiniţiativele guvernelor naţionale 4 .Totodată ICC îşi desfăşoară activitatea prin Birourile de legăturăpe lângă ONU şi alte organizaţii internaţionale din New-York şi Hong-Kong (Lazăr, A., (2011),:132 ).Camera Internaţională de Comerţ de la Paris (ICC) a realizat ointerpretare armonizată a uzanţelor comerciale internaţionale. Codificareacea mai importantă în evoluţia armonizării acestor uzanţe o reprezintădocumentul INCOTERMS (International Rules for the Interpretation ofTrade Term) ce cuprinde reguli cu o largă aplicare în contractelecomerciale internaţionale de vânzare-cumpărare, în zona europeană.Codificarea nu se rezumă doar la regulile INCOTERMS, sub egidaICC elaborându-se regulile şi uzanţele uniforme referitoare la acreditiveledocumentare (Publicaţia 400) şi Regulile uniforme privind încasările(Publicaţia 322).Aceste reguli, datorită utilităţii lor, au fost recomandatemediului de afaceri de Adunarea Generală a ONU, fiind aplicate demajoritatea instituţiilor bancare.In comerţul internaţional există un document similarINCOTERMS, cu aplicabilitate în S.U.A. şi Canada, cu un conţinut diferit,ce poartă denumirea R.A.F.T.D. (The Revised American Foreign TradeDefinitions). Se observă în literatura de specialitate că regulile europene autendinţa de a intra şi în zona tradiţională de aplicare a regulilor R.A.F.T.D.(Costin, M.,N., Costin, C., M.,(1999), : 124-125); (Costin, M.,N., Deleanu,S., (1997), : 126-127)Această tendinţă nu este întâmplătoare, deoarece ICC are înprezent numeroşi membrii din peste 130 de ţări, fiind cea mai mare şi maireprezentativă organizaţie de afaceri din lume, singura instituţie care4 Afaceri în societate; Anticorupţie; Arbitraj; Asigurări şi servicii financiare; Concurenţă;E-business, IT şi telecomunicaţii; Mediu şi energie; Politica de comerţ internaţional şiinvestiţii; Practici comerciale; Practici şi tehnici bancare; Proprietate intelectuală;Publicitate şi marketing; Regulamente comerciale şi vamale; Taxe; Transport şi logistică66Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE RESULTS OF THE INVOLVEMENT OF INTERNATIONAL CHAMBER .reprezintă cu autoritate, pe plan mondial, întreprinderi din toate sectoarelede activitate.Regulile INCOTERMSDocumentul INCOTERMS are ca obiectiv punerea la dispoziţiamediului de afaceri a unui set de reguli internaţionale pentru interpretareacelor mai utilizaţi termeni comerciali din comerţul exterior, dat fiind faptulcă partenerii contractuali nu cunosc practicile comerciale din ţărilerespective, ceea ce conduce la perturbări în executarea contractului sauchiar la apariţia litigiilor între părţi.Iniţial, s-a avut în vedere frecvenţa utilizării uzanţelorinternaţionale şi dezvoltarea schimburilor internaţionale, fapt ce adeterminat elaborarea în 1936 a primei publicaţii. Ulterior regulile au fostadaptate schimbărilor intervenite în comerţ, aparând noi publicaţii în1953 5 , 1967, 1976, 1980, 1990, 2000, 2010.Uzanţele comerciale internaţionale au aplicare facultativă, în sensulcă într-un caz concret, partenerii contractuali pot decide aplicarea uneiasau alteia dintre uzanţe, existând obligativitatea ca referirea la uzanţă să sefacă şi cu precizarea variantei care se aplică. De asemenea, este posibil capartenerii contractuali să preia în contractul lor regula INCOTERMS 1990aşa cum este stipulată, dar nimic nu-i opreşte să adapteze clauza lacontract, în funcţie de propriile interese. Asemenea prevederi specialestipulate în acordul respectiv, vor prevala faţă de ceea ce este stabilit caregulă de interpretare în diferitele variante INCOTERMS.Din acest motiv, în cele ce urmează, vom face o analiză succintă aversiunilor din 1990, 2000 şi 2010 6 .Varianta din 1990 se remarcă prin adaptarea la tranzacţiilecomerciale prin intermediul mesajelor electronice (EDI), ţinând cont şi dealte evoluţii ale tehnicii în operaţiunile comerciale privind transportul demărfuri pe plan european şi mondial (Mazilu, D., (2003),:141).Această variantă cuprinde un număr de 13 termeni, ordonaţi în 4grupe în funcţie de prestaţia asumată de vânzător.Grupa E priveşte termenul Ex Works, a l`usine (EXW), ceea cestabileşte obligaţia minimală pentru vânzător de a livra la sediul său marfapentru cumpărător.5 Prima publicaţie din 1936 cuprindea 11 termeni comerciali cunoscuţi în rândulcomercianţilor, pentru ca în 1953 să se elaboreze prima variantă de bază a regulilor ce aurecunoaştere internaţională, ce cuprindea nouă termeni comerciali.6 Regulile sunt actualizate din 10 în 10 ani67Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEGrupa F conţine termeni (FCA, FAS, FOB) conform cărora marfaurmează să fie livrată în ţara vânzătorului. Sarcina încheierii contractuluide transport revenind cumpărătorului. Ultimii 2 termeni se utilizează încazul în care marfa va fi transportată pe căi navigabile.Grupa C, prin cei patru termeni CFR, CIF, CPT, CIP prevedeobligaţia pentru vânzător să organizeze şi să plătească transportul mărfii,până la destinaţie, fără a-şi asuma riscurile privind pierderea sau avariereamărfii pe parcursul transportului. De asemenea, nu va suporta costurilesuplimentare ce privesc operaţiuni ce au loc după încărcarea mărfii penavă.Grupa D cuprinde 5 termeni DAF, DES, DEQ, DDU, DDP,conform cărora rămân în sarcina vânzătorului toate riscurile, precum şitoate cheltuielile care privesc marfa până când aceasta ajunge în ţara dedestinaţie indicată de cumpărător (Costin, M.,N., Costin, C., M.,(1999), :129-135).Documentul INCOTERMS 2000 creează o nouă variantă de bazăa practicilor comerciale internaţionale, ţinând cont de evoluţia comerţuluila nivel mondial şi de influenţele pe care le au cele două curente ce semanifestă în comerţul internaţional (Lazăr, A., (2011),:132 ) 7 .Începând cu 1 ianuarie 2011 intră în vigoare ultima publicatieINCOTERMS 2010, ce stabileşte cu caracter de noutate delimitareadrepturilor şi obligaţiilor părţilor participante în comerţul internaţional demărfuri.Aşa cum am arătat, încă din 1990, ICC se aliniază cerinţelorcomerţului electronic. Evoluţia acestei forme de comerţ a determinatreevaluarea permanenta a regulilor, astfel încât în 2010 acestea au suferitmodificări substanţiale fiind recunoscute semnăturile electronice care potservi drept dovezi în reglemetarea litigiilor şi se ia în calcul la comerţulelectronicşi sistemul electronic de facturare şi transfer de date.Totodată, ICC a considerat că se impune o nouă reorganizare atermenilor, faţă de împărţirea pe grupe (E, F, C, D) în clasificarea în douămari categorii:- Clauze valabile pentru toate tipurile de transport: EXW, FCA,CPT, CIP, DAT, DAP, DDPAceste clauze sunt utilizate indiferent de tipul de transport ales şiindiferent dacă se optează pentru unul sau mai mult de un mod detransport. Ele pot fi folosite chiar şi atunci când nu există nici untransport maritim.7 curentul nou „reformator”, şi curentul „conservator”68Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE RESULTS OF THE INVOLVEMENT OF INTERNATIONAL CHAMBER .- Clauze valabile exclusiv pentru transport maritim si fluvial: FAS,FOB, CFR, CIFConform acestor clauze punctul de livrare, precum şi locul în caremărfurile sunt transportate către cumpărător sunt ambele porturi, prinurmare regulile de etichetare „mare şi pe căi navigabile interioare” FAS,FOB, CFR, CIF sunt incluse în această clasă (Lazăr, A., (2011),:132 ) .INCOTERMS 2010 produce schimbări atât în ceea ce priveştenumărul termenilor, reducându-i de la 13 la 11, cât şi în reorganizarea lorîn special a celor ce fac parte din grupa D prin aceea că termenul de livrareDEQ a fost înlocuit cu DAT (livrare la terminal) iar termenii de livrareDAF, DES şi DDU au fost înlocuiţi cu DAP (livrare la un loc numit).Clauze valabilepentru toatetipurile detransportClauze valabileexclusiv pentrutransportmaritim si fluvial:EXW Ex Works Marfa e pusă la dispoziţiacumpărătorului la sediulvânzătoruluiFCA Free Carrier Vânzătorul predă bunurileprimului cărăuş numit decumpărător într-un locprestabilit.CPT Carriage Paid To Transport plătit până laCIP Carriage andInsurance PaidTransport şi asigurareplătiteDAT Delivered At Livrat la terminalTerminalDAP Delivered At Place Livrat la locul convenitDDP Delivered Duty Livrat cu taxele plătitePaidFAS Free Alongside Liber lângă vasShipFOB Free On Board Liber la bordCFR Cost and Freight Cost şi transportCIF cost Insurance and Cost Transport şi asigurareFreight CostTrebuie să remarcăm şi o altă caracteristică a noilor reguliINCOTERMS 2010, pornind de la denumirea acestora, ce extinde sferade aplicare a normelor: „ICC rules for the use of domestic andinternational trade terms”- Reguli pentru utilizarea termenilor comercialiinterni şi internaţionali. Astfel, ICC recunoaşte în mod oficial că acesteasunt disponibile pentru aplicarea în ambele tipuri de contracte de vânzare,atât internaţionale, cât şi interne.69Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICETotodată pentru a facilita aplicarea regulilor, INCOTERMS 2010face menţiuni suplimentare care sa-i ajute pe utilizatori să aleagă regulapotrivită pentru fiecare tranzacţie, sfaturi pentru folosirea procedurilorelectronice, informaţii despre regulile de securitate privind autorizaţia deplecare a unei nave cât şi indicaţii privind aplicarea INCOTERMS 2010comerţului intern.Regulile Uniforme pentru Garanţiile la Cerere (URDG)În anul 1978, Camera Internaţională de Comerţ şi Industrie de laParis a elaborat Regulile Uniforme pentru Garanţii, numite „Publicaţia nr.325”cu scopul de a se asigura o uniformizare a practicilor bazate pe unechilibru echitabil între părţile contractante. Ulterior, în 1992, ICC a emisun nou set de reglementări numit „Reguli Uniforme pentru Garanţiile laCerere” sau „Publicaţia nr. 458”.La 1 iulie 2010 au intrat în vigoare noile reguli pentru garanţiile lacerere 8 sau „Publicaţia 758”, ce au intervenit după o lungă perioadă detimp, de 18 ani. Ele sunt destinate a fi aplicate garanţiilor la cerere de sutede miliarde de dolari cu asigurare monetară şi obligaţii de performanţă,întâlnite într-o gamă variată de contracte interne şi internaţionale.Normele URDG, în cele 35 de articole, stabilesc obligaţiile şiresponsabilităţile părţilor în fiecare etapă-cheie al duratei unei garanţii.Modificările includ aplicaţii inovatoare pentru plăţile neprevăzute şi maimulte limbaje precise pentru a determina dacă o prezentare efectuată încadrul unei garanţii sau a unei contra-garanţii, fie pe suport de hârtie sauelectronic, este o prezentare respectată. Aceste modificări sunt de aşteptatsă reducă rata de respingere a cererilor de garantare şi de a creşte gradul decertitudine a acestui instrument 9 .Ghidul de Proprietate Intelectuală 2012 10Ghidul de Proprietate Intelectuală informează mediul de afaceri şifactorii decizionali despre principalele aspecte legate de proprietatea8 Încrederea în aceste garanţii s-a făcut treptat mai întâi fiind preluate de FederaţiaInternaţională a Inginerilor Consultanţi în modelul lor de forme de garantare şiîncorporat ulterior de către Banca Mondială, în toate formele sale de garanţienecondiţionată. Normele au fost, de asemenea, aprobate de Comisia OrganizaţieiNaţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional, parlamentarii naţionalifolosindu-le ca model cu statut de garanţii independente.9 www.ccir.ro10 ICC Intellectual Property Roadmap: Current and Emerging Issues for Business andPolicymakers70Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THE RESULTS OF THE INVOLVEMENT OF INTERNATIONAL CHAMBER .intelectuală, de la măsurile de control ale încălcării drepturilor de autor şimarcă comercială pe Internet la medierea litigiilor de proprietateintelectualăDin doi în doi ani experţii camerei şi membrii din întreaga lumecontribuie la realizarea acestui ghid de referinţă urmărind să sprijinemediul de afaceri cât şi specialiştii din domeniul juridic din întreaga lumeapentru a ţine pasul cu evoluţia rapidă din domeniul de proprietateintelectuală.La elaborarea ghidului s-a ţinut cont de schimbările tehnicoeconomice,politice şi sociale. Acestea includ decizia de a deschide spaţiulgeneric Top Level Domain 11 , măsurile de control privind încălcareadreptului de autor şi a mărcilor comerciale pe Internet. De asemenea se auîn vedere şi eforturile financiare ridicate şi procedurile îndelungatenecesare pentru a obţine brevete în mai multe state.Concluzii:Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, prin rezultateleobţinute de-a lungul timpului este indubitabil unul dintre principalii pioniîn comerţul internaţional. Regulile sale stabilite pe cale de practică, dăinuiede-a lungul timpului, comercianţii utilizându-le în contractele lorcomerciale. Chiar dacă au caracter facultativ, apelarea la acesteademonstrează încrederea mediului de afaceri în justeţea şi corectitudineanormelor prescrise de ICC. Permanenta preocupare în actualizarea datelorcuprinse in regulile concepute de ICC, iniţiativa proprie în a veni însprijinul revoluţiei tehnico-ştiiinţifice, reliefează importanţa acesteiinstituţii în comerţul internaţional.Abordarea de noi domenii, sensibile in comerţ, în contextulschimbărilor socio-economice ce au loc la nivel mondial, ca urmare acerinţelor consumatorilor pe de o parte dar şi a mediului de afaceri implicăun efort deosebit al specialiştilor ce fac parte din comitetele si comisiiileICC.Fără a avea pretenţia epuizării prezentării rezultatelor implicăriiCamerei, în prezentul studiu am atins doar câteva dintre domeniile în careCamera Internaţională de Comerţ de la Paris s-a evidenţiat, de referinţă11 domeniu generic de nivel superior (prescurtat gTLD) este folosit (cel puţin teoretic) deo clasă specifică de organizaţii. TLD-urile au trei sau mai multe litere şi se numesc înfuncţie de tipul de organizaţie pe care îl reprezintă (de exemplu .com pentru organizaţiicomerciale).71Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEfiind regulile INCOTERMS ca rezultat al codificării desăvârşite de ICC peparcursul a 76 de ani de activitate.ReferencesTratate, monografii:Căpăţână, O., Ştefănescu, B., (1985) Tratat de drept al comerţului internaţional,vol I, Editura Academiei, Bucureşti, RomâniaCostin, M.,N., Costin, C., M., (1999) Dreptul comerţului internaţional, EdituraAgronaut, Cluj-Napoca, RomâniaCostin, M., N., Deleanu, S., (1997) Dreptul comerţului internaţional, Parteagenerală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, RomâniaArticole ştiinţifice:Lazăr, A., (2011) Regulile INCOTERMS şi importanţa lor, Tribuna Juridică,nr 1. vol I, 2011PublicaţiiINCOTERMS 2010 by the International Chamber of Commerce, ICCrules for the use of domestic and international trade terms, ICCServices Publications, 38 Cours Albert 1er, 75008 Paris, France.INCOTERMS 2000, International Chamber of Commerce, Zurich,Publication 560INCOTERMS 1990, Reguli şi uzanţe uniforme în comerţul internaţional,Editura Lumina Lex, 1990Pagini web:www.ccir.rowww.iccwbo.org72Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Reflections on Romanian Legal Framework for CompanyVoluntary Delisting Considering EU Legislation and thePrinciples of LawMirela Georgiana SABĂU 1AbstractIn order to obtain a coherent legal framework for the security market it isessential to establish clear principles and regulations for both companies’ listing anddelisting considering the EU legislation and the general principles of law. This essayconcludes that the legal framework for delisting a Romanian Company and especiallythe legal provisions regarding the right of squeeze out, at the date hereof, contains someinconsistent and inconsequent provisions. The Directive 2004/25/EC of theEuropean Parliament and of the Council of 21 April 2004 on takeover bids(hereinafter the Directive) provides the general main rules applicable to the majorityshareholder's squeeze-out right that need to be provided by all EU member statelegislations. Among other rules and principles the Directive requests the Member Statesto assure that the right of squeeze may be exercised by the majority shareholder (offeror)only within 3 months after the finalization of the public bid. Romanian primarylegislation – Law no 297/2004 on capital market - in art. 206 alin. 4 allows theexercise of the squeeze out right after the expiration of the 3 months period from thedate the public ofer was finalized, stating that in such case the majority shareholdermust provide an evaluation report based on which the price offerred to minorityshareholders for their shares is established.Another debatable issue is that the provisions on delisting based on a decisionof the general meeting of shareholders contained by the primary legislation (RomanianCapital market Law no 297/2004 edicted by the Parliament) were replaced by theNational Seccurities Commission Disposal of Measures no 8 and did not apply despiteof the facte they have not been abrogated. The article analyses possible amelioration ofRomanian legislation on voluntary delistingKeywords:delisting, squeeze out, European Directive on takeover bids, securities market,listed companies, corporate law, capital market.1 Lecturer Ph.D. Candidate, Faculty of Law of Spiru Haret University of Bucharest,Email Address: mirela.sabau@mfplawyers.ro73Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIn order to obtain a coherent legal framework for the securitymarket it is essential to establish clear principles and regulations for bothcompanies’ listing and delisting considering the EU legislation and thegeneral principles of law. At the date hereof the Romanian legalframework of Romanian company delisting consist in the followingregulations: Romanian law on capital market no 297/2004, as further onamended and which is the primary legislation, CNVM2 Regulation onissuers (listed companies) and operations with securities no 1/2006, asfurther on amended, CNVM Dispositions for measures no 8 /15.06.2006; Bucharest Stock Exchange Rule Book as up-dated on 15December 2010 and the Directive 2004/25/EC of the EuropeanParliament and of the Council of 21 April 2004.According to the above presented legal framework a RomanianCompany may be voluntary delisted as a result of a (i) squeeze out or as aresult of an (ii) Extraordinary General Meeting of shareholders decidingcompany delisting. In both cases the initiative and decision regardingdelisting is taken by the majority shareholder or shareholdersSqueeze out under Romanian lawUnder Romanian law a listed Company is delisted at the end ofthe procedure and formalities related to the exercise of the squeeze outright. Art. 87 paragraph 4 letter a) CNVM Regulation on listed companies(issuers of listed shares) and operations with securities no 1/2006provides that the securities admitted to trading on a regulated market shallbe withdrawn from trading in the following situations: a) as a result ofcompleting the procedure of shareholders withdrawal from a company(squeeze out or sell out), initiated in accordance with the provisions of art.206 of Law no. 297/2004.”The same provision is reiterated by art 67 alin. 2 of BucharestStock Exchange Rule Book as up-dated on 15 December 2010, whichstates that withdrawing shares from the regulated market (delisting) as aresult of the issuer’s request may occur only via a takeover bid addressedto all shareholders, whereby the major shareholder acquires a minimum of95% of all voting rights or acquired within the public bid 90% of theshares on offer and the majority shareholder observed the provisions ofart.206-207 of the Law 297/2004. This provision of Bucharest Stockexchange Rule Book seems to exclude the right of the ExtraordinaryGeneral Meeting of Shareholders to decide the withdrawal from the2 National Security Commission74Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFLECTIONS ON ROMANIAN LEGAL FRAMEWORK ….regulated market in accordance with art. 87 paragraph 3 letter d) of theCNVM Regulation on listed companies (issuers of listed shares) andoperations with securities no 1/2006 that will be detailed in the secondpart of this essay, and we consider that de lege ferenda the Rule book shallclarify if withdrawal from quotation based on Shareholder Decision mayor may not be done in the absence of squeeze out.Returning our idea to squeeze out right we point out that this rightis provided by art. 206 of the Romanian law on Capital Market no297/2004 stating that a majority shareholder of a listed company isentitled to force the minority shareholders to sell their shares in exchangeof a fair price if the majority shareholder cumulatively meet the conditionsset up by the law. Romanian legislation in force provides the squeeze outright only for the majority shareholder of a listed company.3 Initiallywhen this right was introduced in Romanian legislation several debatesarisen, and many persons discussed and stated that squeeze out can beconsidered illegal and unconstitutional as it is an expropriation of theminority shareholder. Nevertheless the debates were overpassed and nowthe right is accepted and currently used by majority shareholders andclaims regarding its legality are not at all frequent.In order to be allowed to exercise the squeeze out right themajority shareholder have to: launch a takeover offer on capital marketand at the end of public takeover procedures either to hold sharesaccounting for more than 95% of the share capital (irrespective if theshares were acquired at this public bid or previously) or to have acquiredwithin the public takeover procedure shares accounting for more than90% of those targeted by the offer. The takeover offer must be addressedto all shareholders and for all their shareholdings. All holders of securities(minority shareholders) and the addressees of the takeover bid must havesufficient time and information to be able to reach a properly informeddecision on the bid. CNVM Regulation on listed companies (issuers oflisted shares) and operations with securities no 1/2006, with furtheramendments, provides in art. 74 the details about squeeze out procedurestating that the percentage of 95% of the share capital referred to in 2061st paragraph of the Law no. 297/2004 refers to 95% of the total numberof shares that have attached a voting right and to 95% of the votingrights.3 Legislation of other countries such as New Turkish Commercial Code (Law No. 6102)that will enter into force on 1 July 2012 provides the squeeze out right of the majorityshareholder also in companies that are not traded on a regulated market75Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIf the listed Company has issued more classes of shares, forexample ordinary shares with voting right and special shares withoutvoting right having preference at dividends, the takeover (public offer topurchase shares) must be performed separately for each class and theconditions for exercising the squeeze out have to be fulfilled separately foreach class. In case the conditions regarding the threshold of 90% or 95%are not met within a class than the squeeze out right may not be exercisedin the respective class. If squeeze out right can be exercised successfully inonly one class the shares from the respective class will be delisted, whilethe shares from the other class remain listed.The squeeze out right may be exercised only if the majorityshareholder offers to minority shareholders a fair price. CNVM as marketregulation body has to be requested by the majority shareholder toapprove the exercise of the squeeze out right. For such purpose themajority shareholder is obliged to submit to CNVM the application andinformation and explanations regarding the offered price. In accordancewith paragraph 3 of the art. 206 of the Romanian law on Capital Marketno 297/2004 the price is considered fair if it is at least equal with the priceoffered at a mandatory takeover bid, as well as within a voluntary takeoverbid, where the majority shareholder acquired by subscriptions within theoffer, shares accounting for more than 90% of the shares targeted.Paragraph 4 of the art. 206 of the Romanian law on CapitalMarket no 297/2004 states that the price is considered to be a fair price ifequal to the price of the previously public takeover bid only in thesituation when the majority shareholder has exercised his squeeze outright within 3 months from the closing of the said takeover offer.” If not,the price shall be determined by an independent expert in accordance withinternational valuation standards”. 1 It seems that art. 206 paragraph 4 ofthe Romanian law on Capital Market no 297/2004 allows the majorityshareholder to exercise the right of squeeze out after more than 3 monthsafter the takeover bid is closed if the majority shareholder pays anindependent, authorized and registered expert to make a valuation reportin accordance with the legal provisions, so that the minority shareholdersto receive a fair price.CNVM Regulation on listed companies (issuers of listed shares)and operations with securities no 1/2006, with further amendments,provides in art. 74 paragraph (13) that the right provided by art. 206 of theLaw no. 297/2004 can be exercised within 3 months from the date thetakeover offer was closed. The secondary legislation CNVM Regulationno 1/2006 as amended seems to request that the right of squeeze of to be76Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFLECTIONS ON ROMANIAN LEGAL FRAMEWORK ….exercised only within 3 months from the date the takeover bid was closed.But in accordance with the basic principles of law the secondarylegislation may not modify the primary legislation, therefore the secondarylegislation may not eliminate a right4 granted by the primary legislation asfar as the primary legislation – the law - is not modified by a normativeact having the same legislative force.Article 15 of the Directive 2004/25/EC of the EuropeanParliament and of the Council of 21 April 2004 on takeover bids requestsMember States to ensure that squeeze out right is exercised only against afair price and if the majority shareholder holds securities representing notless than 90 % of the capital carrying voting rights and 90 % of the votingrights in the target company, or where, following acceptance of the bid,the majority shareholder acquired or has firmly contracted to acquiresecurities representing not less than 90 % of the target company's capitalcarrying voting rights and 90 % of the voting rights comprised in the bid.Member States may set a higher threshold that may not, however, behigher than 95 % of the capital carrying voting rights and 95 % of thevoting rights. Eu Directive more clear than the national regulationsprovides that if the target company has issued more than one class ofsecurities, Member States may provide that the right of squeeze-out canbe exercised only in the class in which the threshold mentioned above isreached.Also very clear EU Directive imperatively requests the MemberStates to assure that the squeeze out right may be only exercise withinthree months of the end of the time allowed for acceptance of the bid.Analyzing art. 206 4th paragraph of the Law no 297/2004 and art.15 paragraph 5 of the Directive 2004/25/EC we are of the opinion thatart. 206 of the Law no 297/2004 must be amended in order to clearlystate that after 3 months from the date the time allowed for acceptance ofthe bid is closed the squeeze out right may not be exercised.Moreover the Directive provides in art. 15 alin.5 that the squeezeout price is to be based on the same elements on which was based theprice mentioned in the public offer, while the Romanian legislation(art.206 alin. 4 last phrase) allows the majority shareholder to establish theprice by an valuator expert report in accordance with the InternationalStandard of Valuation.4 We refer to the right to exercise the squeeze out after 3 months from the publictakeover bid.77Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEDelisting based on a Decision of the Extraordinary GeneralShareholdersVoluntary delisting of a Romanian Company may be achieved alsobased on a Decision of the Extraordinary General Meeting of theShareholders in case there is no public interest for companies shares andthere are only a very reduced number of transactions on market duringthe last 12 months period (les than 50 transactions for less rthan 1% ofthe total number of shares).The applicable legal provisions which details the right of theGeneral Meeting of Shareholders to decide the effective delisting of theCompany are: art. 87 paragraph 3 letter d) and paragraphs 5-11 of theCNVM Regulation on listed companies (issuers of listed shares) andoperations with securities no 1/2006, art.242 of the Romanian capitalMarket Law no. 297/2004 regarding shareholders right to withdraw fromthe company in case they disagree with delisting decision and CNVMDispositions for measures no 8 / 15.06.2006.The shareholders who do not agree with the decision of theGeneral Meeting of the Shareholders shall be given the right provided inart.242 of Law no. 297/2004 regarding withdrawal from a company andthe right of receiving a fair price for the shares they held.The applicable legal provisions mentioned about do not providethat the decision has to be taken by the Extraordinary General Meeting ofthe Shareholders, but this conclusion comes out the provisions of art. 111and 113 of the Romanian Company Law no 31/1990 with its furtheramendments.CNVM Regulation no 1/2006 requests that Company delisting tobe mentioned clearly and as a separate issue on the agenda published andincluded in the notification for the General Meeting of Shareholders. Alsoa distinct issue on the agenda shall be the presentation of a report of anauthorized expert regarding the price per share which is to be paid in caseof withdrawal of the shareholders. The price must be an averagedetermined by using at least two methods of evaluation recognized by theEuropean Standards of Evaluation(EVS). The costs of drawing the report by the authorized expertshall be borne by the company.The shareholders who do not agree with the Decision of theextraordinary general meeting of shareholders regarding delisting have theright (but are not obliged) to withdraw from the company and to receivecompensation for the shares they held based on the evaluation report.The withdrawal right has to be exercised within 45 days from the date of78Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

REFLECTIONS ON ROMANIAN LEGAL FRAMEWORK ….publication of the Extraordinary General Meeting of Shareholders withthe Official Gazette of Romania.The withdrawing shareholders have to send their written requestto the company and to indicate in the request how they want to be paid.The company shall pay the price of shares to the shareholders whorequested the withdrawal within 15 working days from the receipt ofshareholders request and the regulating body CNVM approves delistingafter the company makes the proof of payment.ConclusionsThe legal framework for voluntary delisting a Romanian Companyat the date hereof, is adapted to modern principles of capital market, aswell as to EU legislation, but still contains some inconsistent andinconsequent provisions. The Directive 2004/25/EC of the EuropeanParliament and of the Council of 21 April 2004 on takeover bids requeststhe Member States to assure that the right of squeeze may be exercised bythe majority shareholder only within 3 months after the finalization of thepublic bid. Romanian primary legislation – Law no 297/2004 on capitalmarket - in art. 206 alin. 4 does not provide clearly this restriction.Romanian legal text seems to allow the exercise of the squeeze out rightafter the expiration of the 3 months period from the date the public offerwas finalized, stating that in such case the majority shareholder mustprovide an evaluation report based on which the price offered to minorityshareholders for their shares is established.Romanian law does not provide solutions for the frequent casewhen shareholders holding a very small number of shares as a result ofprivatization process cannot be found by the majority shareholder andtherefore the majority shareholder cannot achieve the 90% threshold forexercising the squeeze out right. Under English law a bidder who fails tomeet the 90 per cent threshold due to the existence of untraceableshareholders, can apply to the courts for permission to exercise squeezeoutrights (s.986(9) Company Act 2006). The court must be satisfied thatthe shareholders are untraceable and if they had been traced the 90 percent threshold would have been met because these missing shareholders.Another debatable issue is that the requirements on delisting basedon a decision of the general meeting of shareholders are established by theNational Securities Commission Disposal of Measures no 8/2006, whichcontains limitations of the cases when such Decision can be taken despiteof the fact the primary legislation Romanian Capital market Law no79Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE297/2004 (the primary legislation – law of the Parliament) does notcontain such limitations.ReferencesDuţescu, C., (2007) Drepturile acţionarilor, Ediţia II revizuită, Ed.C.H.BeckPiperea, Gh., (2005) Societăţile comerciale, piaţa de capital, Acquis comunitar,Editura All Beck, Bucureşti.80Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Brief Consideration on the Schengen Area and the Issueof Visas in the European Union and Romania. TheoreticalApproaches on the Novelty ElementsElise Nicoleta VÂLCU 1Ionel DIDEA 2AbstractRegarding the policy of visas, at the institutional level of the Union it is aimedthe establishment of a “common corpus” of legislative documents, especially bystrengthening and developing the acquis in this area. The Community Code on Visas –Regulation (EC) No 810/2009 – represents the best way of achieving theharmonization and completion of the legislation applicable in the area of visas. The newCode states a unique ensemble of instructions regarding the practical appliance of thislegislation and it not only clarifies the already existing texts, but also aims theintegration of the new evolutions in the area of granting visas and in the area of security.Regarding the regulation of the issue of visas in Romania, Government UrgentInjunction No 194/2002 has suffered important amendments as a consequence of theCommunity Code on Visas’ entrance in force, nevertheless considering the fact thatRomania still applies the Schengen first category aquis, and on the other hand as aresult of signing the Agreement between Romanian Government and the Republic ofMoldova Government on the local border traffic, signed in accordance with theRegulation (EC) No 1931/2006 of the European Parliament and of the Council of20 December 2006 laying down rules on local border traffic at the external landborders of the Member States.Keywords:Schengen Area, Schengen aquis, category of visas, external border,Community Code of Visas, local border traffic1 Lecturer Ph.D., University of Pitesti, Faculty of Law and Adminstrative Sciences,Romania, Email Address: elisevalcu@yahoo.com2 Professor Ph.D., University of Pitesti, Faculty of Law and Adminstrative Sciences,Romania, Email Address: notar.didea@yahoo.com81Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroductionThis article aims a “proximal-specific difference” analysis betwenthe legislation on visas – Schengen Area of 2 nd category – functioning inthe Schengen Area 3 , characterized both by harmonization andcodification, noting the existence of the Community Code on Visas, andon the other hand, the Romanian legislation, as a result of thetransposition and implementation process of the community aquis, andnot of the Schengen aquis on visas, Romania being until adhesion acandidate for Schengen Area of 1 st category, which assumes the incidenceon the Romanian territory of the national legislation allowing the state toissue only national visas non-valid in the Schengen Area.Specifically, as resulting from the title of the paper, the authoraims to present the Community Code on Visas applicable in the SchengenArea, emphasizing the features of the 25 Member States’ commonlegislation on the targets assumed for the area’s maintenance andfunctionality, also aiming to increase the transparency, to consolidate thelegal security and to insure an equal treatment for the applicants. In thisregard, the consolidated norm defines unique concepts, as, for instance,Uniform visas, Uniform visas with multiple entrances, Visas with limitedterritorial validity.For the first category, the author approaches the Romanianlegislation on visas, emphasizing its specificity. Thus, the adhesion to theEuropean Union determined Romania to transform from a transit state toa destination state or a state for transit towards other EU Member States,aspect to be treated with utmost responsibility in order to insure anefficient management of immigration, with impact on the security of theentire community area.Implementation and application of the Schengen Aquis of 2 ndcategory assumes that all legislative, operative and technical pre-conditionsto be achieved, especially requirements on the access to the SchengenInformation System II, on the issuance of Schengen visas as stated by theCommunity Code on Visas and on the elimination of internal border3 Nowadays, 25 European states are part of the Schengen Area II: Belgium, France,Germany, Luxembourg, Netherlands, Czech Republic, Lithuania, Slovakia, Switzerland,Italy, Portugal, Spain, Greece, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Denmark, Sweden,Finland, Iceland, Norway, Latvia, Poland and Hungary. It must be stated that three ofthe mentioned states, Iceland, Norway and Switzerland, are not EU Members. In thesame time, two of the EU Member States, Great Britain and Ireland 2 have chosen not toentirely apply the Schengen Aquis.82Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….controls. Therefore, once Romania 4 joins the Schengen Area, it will stopissuing only national visas, and will start issue Schengen visas applicable inall Schengen states.Theoretical approaches on the Schengen Area and SchengenAquisThe representatives of five Member States of the EuropeanCommunities – Belgium, Germany, France, Luxembourg and Hollandsigned on 14 June 1985 the Schengen Agreement, in order to graduallyeliminate the common border control. This Agreement is also known asSchengen I. Five years later, the same five states founders of the SchengenArea signed on 19 June 1990, the Convention implementing the SchengenAgreement (Schengen Convention), which entered in force on 26 March1995, also known as Schengen II. The main objective of this Conventionwas the elimination of internal border control between the Member Statesthus creating the concept of “external borders”. The Convention alsoaimed:a) Harmonization of the rules on entrance and creation of acommon regime of visasb) Creation and implementation of the Schengen InformationSystem (SIS) 54 For Romania, first step of the adhesion concluded by signing together with Bulgaria, inJanuary 2008, the Common Declaration for adhesion to Schengen Area starting March2011. The second step was represented by the answers to the Schengen EvaluationQuestionnaire in the Schengen Evaluation Group of the EU Council. The final step wasthe evaluation of the seven areas of interest: police cooperation, data protection,consulates, Schengen sea borders, air borders and land borders, SIS/SIRENE. Theadhesion assumes the successful conclusion of the evaluation process by experts fromMember States, EU Council and European Commission, by fulfilling technicalconditions, according to a pre-scheduled calendar. At the end of 2011 we will be able tostate without denial that both Romania and Bulgaria have successfully concluded all theabove mentioned steps and will join Schengen Area in 2 stages, in 2012, according to theConclusion of the EU Council Summit held in Brussels on 23 October 2011. TheCouncil, focusing on the Euro-area rescue plans accepted in its conclusions, at theproposal of the its President, Herman von Rompuy, that until the end of the year, EUmust find solutions for the Romanian and Bulgarian adhesion to Schengen Area in 2stages – March 2012, the elimination of airports and harbors controls, and July 2012, theelimination of land border controls. No state has opposed this plan, neither Netherlandsnor Finland, which have blocked less than two months ago the adhesion of the twostates.83Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEc)Improvement of the cooperation between police, custom andjudicial authorities (strengthening the judicial cooperation through an fastextradition system and the transfer/recognition of judicial decisions)Schengen Aquis 6 was integrated in the communitarian aquis by theTreaty of Amsterdam, in a new title “Visas, asylum, immigration and otherpolicies on free movement of persons”. Also, the Schengen Protocolattached to the Treaty of Amsterdam incorporates the Schengen Aquis inthe legislative and institutional body of the European Union.Regarding the Schengen Aquis, it is of two categories: SchengenAquis of 1 st category and Schengen Aquis of 2 nd category.Schengen Aquis of 1 st category 7 must be applied by the MemberStates of the EU from the moment of their adhesion to the Union. Thisaquis is stated in the chapter on justice and home affairs, being one of theevaluation chapters of states adhering to the European Union.Schengen Aquis of 2 nd category must be applied by the stateswhich have become members of the Schengen Area, based on theDecision of the European Union Council, confirming that the state iscapable of applying the entire Schengen Aquis.The most important documents in the area of visas are:a. Regulation (EC) No 1683/1995 laying down a uniform format for visas.For the purposes of this Regulation a “visa” shall mean an authorizationgiven by or a decision taken by a Member State, issued to a third partycitizen, both classifying the concept into short-stay visas and transit visas.The short-stay visa is necessary to the third party citizen whointends to enter and stay on the territory of EU/Schengen Member Statefor a period between 3 and 6 months since the date of his first entrance inthe European Union/Schengen Area.Transit visa is necessary for the third party citizen who transitsthrough the territory or airport transit zone of that Member State.In 2002, the Regulation (EC) No 1683/1995 was amended by theRegulation (EC) No 334/2002 stating the integration of a photograph in5 See Law No 271/2010 on the creation, organization and function of the NationalInformation System and the participation of Romania in the Schengen InformationSystem on visas.6 Elise Valcu, Introducere in dreptul comunitar material. Curs pentru studenti. Sitech Publishinghouse,Craiova, 2010, pp.75-997 Nowadays, Romania uses the Schengen Aquis of 1 st category, until 2014, when it isestimated the Decision of the EU Council recognizing for Romania the right to fullyapply the Schengen Aquis. In the area of visas, of the Schengen Convention, only Art 13is of 1 st category.84Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….the visa, as well as of new technical security measures, elements andstandards. In 2006, this was amended by the Regulation (EC)No1791/2006 modifying the logos indicating Member States, and in 2008was amended by the Council Regulation (EC) No 856/2008, whichmodified and amending the Annex on uniform visas – security elementsand sections which must be filled in the visa.b. Council Regulation (EC) No 539/2001 8 listing the third countries whosenationals must be in possession of visas when crossing the external borders and thosewhose nationals are exempt from that requirement.c. Regulation (EC) No 1931/2006 9 of the European Parliament and of theCouncil laying down rules on local border traffic at the external land borders of theMember States and amending the provisions of the Schengen Convention. ThisEuropean document has shaped amendments on the SchengenConvention authorizing Member States to sign bilateral agreements withneighbor third countries, in order to implement the local border trafficregime.Regulation (EC) No 810/2009 of the European Parliamentand of the Council of 13 July 2009 establishing a Community Codeon Visas (Visa Code) 108 This Regulation was modified by the Council Regulation (EC) No 2414/2001, CouncilRegulation (EC) No 453/2003, Council Regulation (EC) No 851/2005 and CouncilRegulation (EC) No 1932/20069 Council Regulation (EC) No 1931/2006 of the European Parliament and of theCouncil of 20 December 2006 laying down rules on local border traffic at the externalland borders of the Members States and amending the provision of the SchengenConvention10 Are abolished: a) Decision of the Schengen Executive Committee of 28 April 2009 onthe definitive versions of the Common Manual and the Common Consular Instructions(SCH/Com-ex (99) 13) – including the annexes; b) Decision of the Schengen ExecutiveCommittee of 14 December 1993 extending the uniform visa (SCH/Com-ex (93) 21) –and the common principles for annulment, revocation or shorting the validity period ofthe uniform visa; Decision of the Schengen Executive Committee of 22 December 1994on the exchange of statistical information on the issuing of uniform visas (SCH/Com-ex(94) 25); Decision of the Schengen Executive Committee of 21 April 1998 on theexchange of statistics on issued visas (SCH/Com-ex (98) 12) and Decision of theSchengen Executive Committee of 16 December 1998 on the introduction of aharmonized form providing proof of invitation, sponsorship and accommodation(SCH/Com-ex (98) 57); c) Joint action No 96/197/Jai of 4 March 1996 regarding airporttransit visas; d) Regulation (EC) No 789/2001 of 24 April 2001 reserving to the Councilimplementing powers with regard to certain detailed provisions and practical proceduresfor examining visa applications; e) Regulation (EC) No 1091/2001 of 28 may 2001 onfreedom of movement with a long-stay visa; f) Regulation (EC) No 415/2003 of 27February 2003 on the issue of visas at the border, including the issue of such visas to85Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEUntil the creation of this regulation, the procedure of grantingvisas was less coherent. The adoption of the Community Code on Visas isthe best way of harmonizing and completing the legislation into force inthis area. The Visa Code states a single ensemble of instructions regardingthe application of this legislation and represents not only a clarification ofthe already existing texts, but also aims the integration of the evolutions inthe area of granting visas and security.In accordance with Art 62 Para 2 of the Treaty on the EuropeanCommunities, the measures regarding external borders crossing of theMember States are regulations in the area of visas for maximum 3 monthsstaying, including the procedures of issuing visas by the Member States.This Regulation establishes the procedures and conditions forissuing visas for transit through or intended stays in the territory of theMember States not exceeding three months in any six-month period. Theprovisions of this Regulation shall apply to any third-country national 11who must be in possession of a visa 12 when crossing the external bordersof the Member States pursuant to Council Regulation (EC) Noseamen in transit; g) Art 2 of the Regulation (EC) No 390/2009 of the EuropeanParliament and of the Council of 23 April 2009 amending the Common ConsularInstructions on visas for diplomatic missions and consular posts in relation to theintroduction of biometrics including provisions on the organization of the reception andprocessing of visa applications11 The third party national is every person who is not a citizen of the Union in the sense ofArt 17 Para 1of the Treaty on the European Communities12 Visa means an authorization issued by a Member State with a view to: (a) transitthrough or an intended stay in the territory of the Member States of a duration of nomore than three months in any six-month period from the date of first entry in theterritory of the Member States; (b) transit through the international transit areas ofairports of the Member States; uniform visa means a visa valid for the entire territory ofthe Member States; visa with limited territorial validity means a visa valid for the territory ofone or more Member States but not all Member States; airport transit visa means a visavalid for transit through the international transit areas of one or more airports of theMember States; visa sticker means the uniform format for visas as defined by CouncilRegulation (EC) No 1683/95 of 29 May 1995 laying down a uniform format for visas,OJ L 164 14.7.1995, p.1; recognized travel document means a travel document recognized byone or more Member States for the purpose of affixing visas; separate sheet for affixing a visameans the uniform format for forms for affixing the visa issued by Member States topersons holding travel documents not recognized by the Member State drawing up theform as defined by Council Regulation (EC) No 333/2002 of 18 February 2002 on auniform format for forms for affixing the visa issued by Member States to personsholding travel documents not recognized by the Member State drawing up the form, OJ,L 53, 23.2.2003, p.4.86Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….539/2001 13 of 15 March 2001 listing the third countries whose nationalsmust be in possession of visas when crossing the external borders andthose whose nationals are exempt from that requirement, withoutprejudice to:(a) The rights of free movement enjoyed by third-countrynationals who are family members of citizens of the Union;(b) The equivalent rights enjoyed by third-country nationals andtheir family members, who, under agreements between the Communityand its Member States, on the one hand, and these third countries, on theother, enjoy rights of free movement equivalent to those of Union citizensand members of their families.Travel medical insurance 14 represents a mandatory part in the issuingof the requested visa. Applicants for a uniform visa for one or two entriesshall prove that they are in possession of adequate and valid travel medicalinsurance to cover any expenses which might arise in connection withrepatriation for medical reasons, urgent medical attention and/oremergency hospital treatment or death, during their stay on the territoryof the Member States.Applicants for a uniform visa for more than two entries (“multipleentries”) shall prove that they are in possession of adequate and validtravel medical insurance covering the period of their first intended visit.In addition, such applicants shall sign the statement, set out in theapplication form, declaring that they are aware of the need to be inpossession of travel medical insurance for subsequent stays.The insurance shall be valid throughout the territory of theMember States and cover the entire period of the person’s intended stayor transit. The minimum coverage shall be EUR 30 000.Applicants shall, in principle, take out insurance in their country ofresidence. Where this is not possible, they shall seek to obtain insurance inany other country.The exemption from presenting proof of travel medical insurancemay concern particular professional groups, such as seafarers, who arealready covered by travel medical insurance as a result of theirprofessional activities. Also, holders of diplomatic passports shall beexempt from the requirement to hold travel medical insurance.13 OJ L 81, 21.03.2001, p.114 Art 1587Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEProcedures and conditions for granting visasThe communitarian regulation states the next categories of visas:Uniform visas; Uniform visas with multiple entries; Airport transit visas;Visas with limited territorial validity.Regardless of the visa’s type, the competent authorities whichmust take part in the procedures regarding the applications are theConsulates of the Member States. Based on the type of the requested visa,we distinguish Member States with competence in the examination anddecision of the submitted applications for visas. Thus, in the case of auniform visa, the Code settles the competence such as:(a) The MemberState whose territory constitutes the sole destination of the visit(s); (b) Ifthe visit includes more than one destination, the Member State whoseterritory constitutes the main destination of the visit(s) in terms of thelength or purpose of stay; (c) If no main destination can be determined,the Member State whose external border the applicant intends to cross inorder to enter the territory of the Member States.Regarding the Member State competent for examining anddeciding on an application for a uniform visa for the purpose of transitshall be:a) In the case of transit through only one Member State, theMember State concernedb) In the case of transit through several MemberStates, the Member State whose external border the applicant intends tocross to start the transit.The Member State competent for examining and deciding on anapplication for an airport transit visa shall be: a) In the case of a singleairport transit, the Member State on whose territory the transit airport issituatedb) In the case of double or multiple airport transit, the MemberState on whose territory the first transit airport is situated.Lodging applications 15 and the admission procedure15 According to Art 16 of the Regulation, the visa fee is waived for applicants belongingto one of the following categories: a) children under six years; b) school pupils, students,postgraduate students and accompanying teachers who undertake stays for the purposeof study or educational training; c) researchers from third countries travelling for thepurpose of carrying out scientific research as defined in Recommendation No2005/761/EC of the European Parliament and of the Council of 28 September 2005 tofacilitate the issue by the Member States of uniform short-stay visas for researchers fromthird countries travelling within the Community for the purpose of carrying out scientificresearch;d) representatives of non-profit organizations aged 25 years or less participatingin seminars, conferences, sports, cultural or educational events organized by non-profitorganizations; e)holders of diplomatic and service passports. Applicants shall pay a visafee of EUR 60. Children from the age of six years and below the age of 12 years shall pay88Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….Applications shall be lodged no more than three months beforethe start of the intended visit. Holders of a multiple-entry visa may lodgethe application before the expiry of the visa valid for a period of at leastsix months.Applicants are required to obtain an appointment for the lodgingof an application. The appointment shall, as a rule, take place within aperiod of two weeks from the date when the appointment was requested.In justified cases of urgency, the consulate may allow applicants to lodgetheir applications either without appointment, or an appointment shall begiven immediately.Member States shall decide 16 on the applications on within 15calendar days of the date of the lodging of an application which isadmissible. That period may be extended up to a maximum of 30 calendardays in individual cases, notably when further scrutiny of the application isneeded or in cases of representation where the authorities of therepresented Member State are consulted.Exceptionally, when additional documentation is needed inspecific cases, the period may be extended up to a maximum of 60calendar days.Unless the application has been withdrawn, a decision shall betaken to: a) Issue a uniform visa; b) Issue a visa with limited territorialvalidity; c) Refuse a visa; d) Discontinue the examination of theapplication and transfer it to the relevant authorities of the representedMember State 17 .Issuing of a uniform visa 18The period of validity of a visa and the length of the authorizedstay shall be based on the examination of the compliance with the entryconditions:a) That the travel document presented is not false, counterfeit orforged 19 ;b) The applicant’s justification for the purpose and conditions ofthe intended stay, and that he has sufficient means of subsistence 20 , botha visa fee of EUR 35, but they can also be exempted. The visa fee shall be revisedregularly in order to reflect the administrative costs.16 Art 2317 According to Art 8 Para 218 Art 2419 Art 21 - Verification of entry conditions and risk assessment89Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEfor the duration of the intended stay and for the return to his country oforigin or residence, or for the transit to a third country into which he iscertain to be admitted, or is in a position to acquire such means lawfully;c) Whether the applicant is a person for whom an alert has beenissued in the Schengen Information System (SIS) for the purpose ofrefusing entry;d) That the applicant is not considered to be a threat to publicpolicy, internal security or public health as defined in Article 2 Para 19 ofthe Schengen Borders Code or to the international relations of any of theMember States, in particular where no alert has been issued in MemberStates’ national databases for the purpose of refusing entry on the samegrounds;e) That the applicant is in possession of adequate and valid travelmedical insurance.Where applicable, the consulate shall verify the length of previousand intended stays in order to verify that the applicant has not exceededthe maximum duration of authorized stay in the territory of the MemberStates, irrespective of possible stays authorized under a national long-stayvisa or a residence permit issued by another Member State.A visa can be issued for one or two entries, or for multiple entries.Its validity must not extend 5 years, with the mention the visa includes inaddition a “period of grace” of 15 days 21 .For transit, the staying shall beauthorized only for the duration of the transit.Uniform visas with multiple entries are issued with a period of validitybetween six months and five years, where the following conditions aremet:a) The applicant proves the need or justifies the intention to travelfrequently and/or regularly, in particular due to his occupational or familystatus, such as business persons, civil servants engaged in regular officialcontacts with Member States and EU institutions, representatives of civilsociety organizations travelling for the purpose of educational training,seminars and conferences, family members of citizens of the Union,20 Means of subsistence shall be assessed in accordance with the duration and thepurpose of the stay and by reference to average prices in the Member State(s) concernedfor board and lodging in budget accommodation, multiplied by the number of daysstayed, based on the reference amounts set by the Member States which shall be notifiedto the Commission in accordance with Article 34, Para 1 Line c) of the SchengenBorders Code21 Member States may decide not to issue such a period of grace for reasons of publicorder or based on the international relations of any of the Member States90Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….family members of third-country nationals legally residing in MemberStates and seafarers;b) The applicant proves his integrity and reliability, in particularthe lawful use of previous uniform visas or visas with limited territorialvalidity, his economic situation in the country of origin and his genuineintention to leave the territory of the Member States before the expiry ofthe visa applied for.Issuing of a visa with limited territorial validity 22Visas with limited territorial validity are valid on the territory ofthe issuing Member State 23 . It may exceptionally be valid for the territoryof more than one Member State, subject to the consent of each suchMember State.A visa with limited territorial validity shall be issued exceptionally,in the following cases:a) When the Member State concerned considers it necessary onhumanitarian grounds, for reasons of national interest or because ofinternational obligations;b) when for reasons deemed justified by the consulate, a new visais issued for a stay during the same six-month period to an applicant who,over this six-month period, has already used a uniform visa or a visa withlimited territorial validity allowing for a stay of three months.Issuing of an airport transit visa 24An airport transit visa is valid for transiting through theinternational transit areas of the airports situated on the territory ofMember States. The period of validity of the visa also includes anadditional “period of grace” of 15 days. Member States may decide not togrant such a period of grace for reasons of public policy or because of theinternational relations of any of the Member States. Multiple airporttransit visas may be issued with a period of validity of a maximum sixmonths.The following criteria in particular are relevant for taking thedecision to issue multiple airport transit visas: a) The applicant’s need totransit frequently and/or regularly; b) The integrity and reliability of theapplicant, in particular the lawful use of previous uniform visas, visas with22 Art 2523 We hereby name the situation of Romania24 Art 2691Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICElimited territorial validity or airport transit visas; c) The economicsituation in his country of origin; d) His genuine intention to pursue hisonward journey.Refusal of a visaA visa shall be refused in the following situations:a)If the applicant: i) Presents a travel document which is false,counterfeit or forged; ii) Does not provide justification for the purposeand conditions of the intended stay iii) Does not provide proof ofsufficient means of subsistence, both for the duration of the intended stayand for the return to his country of origin or residence, or for the transitto a third country into which he is certain to be admitted, or is not in aposition to acquire such means lawfully iv) Has already stayed for threemonths during the current six-month period on the territory of theMember States on the basis of a uniform visa or a visa with limitedterritorial validity; v) Is a person for whom an alert has been issued in SISfor the purpose of refusing entryvi) is considered to be a threat to public policy, internal security orpublic health as defined in Article 2(19) of the Schengen Borders Code orto the international relations of any of the Member States, in particularwhere an alert has been issued in Member States’ national databases forthe purpose of refusing entry on the same grounds;vii) Does not provide proof of holding adequate and valid travelmedical insurance, where applicableb)If there are reasonable doubts as to the authenticity of thesupporting documents submitted by the applicant or the veracity of theircontents, the reliability of the statements made by the applicant or hisintention to leave the territory of the Member States before the expiry ofthe visa applied for.The decision on refusal and the reasons on which it is based arenotified to the applicant. Applicants who have been refused a visa shallhave the right to appeal. Appeals shall be conducted against the MemberState that has taken the final decision on the application and inaccordance with the national law of that Member State.Extension of an issued visa 25 The period of validity and/or theduration of stay of an issued visa shall be extended:a) Where the competent authority of a Member State considersthat a visa holder has provided proof of force majeure or humanitarian25 Art 3392Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….reasons preventing him from leaving the territory of the Member Statesbefore the expiry of the period of validity of or the duration of stayauthorized by the visa. Such an extension shall be granted free of charge.b) The visa holder provides proof of serious personal reasonsjustifying the extension of the period of validity or the duration of stay.Such an extension is feed with EUR 30.The authority competent to extend the visa shall be that of theMember State on whose territory the third-country national is present atthe moment of applying for an extension.Annulment and revocation A visa shall be annulled where it becomesevident that the conditions for issuing it were not met at the time when itwas issued, in particular if there are serious grounds for believing that thevisa was fraudulently obtained.A visa shall in principle be annulled by the competent authoritiesof the Member State which issued it. A visa may be annulled by thecompetent authorities of another Member State, in which case theauthorities of the Member State that issued the visa shall be informed ofsuch annulment.A visa shall be revoked where it becomes evident that theconditions for issuing it are no longer met. A visa shall in principle berevoked by the competent authorities of the Member State which issuedit. A visa may be revoked by the competent authorities of anotherMember State, in which case the authorities of the Member State thatissued the visa shall be informed of such revocation. A visa may berevoked at the request of the visa holder.The issue of the visas regarding RomaniaConsidering the fact that Romania is a Member State of theEuropean Union which only applies the Schengen Aquis of 1 st category,together with Cyprus and Bulgaria, the visa issued by Romania is not auniform visa of the Schengen Area being applicable only on theRomanian territory, the third party citizen not being able to use this visato enter in another EU Member State or in the Schengen Area, having to,separately, obtain a Schengen visa, a visa for Cyprus and Bulgaria (whichonly issue national visas), or visa for Great Britain and Ireland (which donot apply the Schengen Aquis in the area of visas).Considering the specificity at the borders of these three EUMember States, the decisional institutions issued in 2008 the Decision No582/2008 introducing a simplified regime for the control of persons at theexternal borders based on the unilateral recognition by Bulgaria, Cyprus93Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEand Romania 26 of certain documents as equivalent to their national visasfor the purposes of transit through their territories. This decision wasissued as recognition of the fact that these thee states are in an irreversiblestage of adhesion to the Schengen Area. Based on this decision, Romaniaacknowledges as equivalent to the Romanian visas for the purpose oftransit (5 days), and the following documents issued by Bulgaria, Cyprusand Schengen Member States which apply the Schengen Aquis, regardlessof the owner’s nationality:I) Short-staying visas (Schengen visas and national visas issued byBulgaria and Cyprus)II) Long-staying visas (Schengen visas and national visas issued byBulgaria and Cyprus)According to the Government Urgent Injunction No 194/2002 27 ,Romanian authorities may issue 4 categories of visas 28 , namely: a)Airporttransit visas; b)Transit visas; c) Short-stay visas; d) Long-stay visasAirport transit visa 29 , with permit for staying for maximum 5 days, isissued based on the airplane ticket valid to the destination and allows theforeigners to stay in the airport area for maximum 5 days. This type ofvisa is not necessary for: a) Flight crew members; b) Holders ofdiplomatic or service passports; c) Holders of valid residence permits or26 Romania applies this decision starting on 11 July 2008. Cyprus and Bulgaria alsorecognize the visas issued by Romania with the purpose of transit their territory. Thisdecision shall also be applicable for Cyprus, Bulgaria and Romania until the momentwhen one of these three states shall become a member with full rights in the SchengenArea.27 Government Urgent Injunction No 194/2002 establishing the regime of foreigners inRomania, republished in the Official Gazette, 1 st Part, No 201/8 March 2004, amendedby Law No 56/2007 of 13 March 2007 published in the Official Gazette, 1 st Part, No201/26 March 2007, and by Government Urgent injunction No 12/2010 published inthe Official Gazette, 1 st Part, No 136/1 March 201028 Diplomatic or service visas allow the entrance in Romania for a long-stay period forforeigner holder of a diplomatic passport, respectively, of a service one, who is a memberof a diplomatic representation or of a consular office of his belonging state, in Romania.This visas are issued for the holders of diplomatic, service passports or relateddocuments, at the request of the Ministry of Foreign Affairs of the sending state or of itsdiplomatic or consular mission, as well as at the request of the family members, withwhom the holder lives, and are valid though the period of the mission or in accordancewith bilateral agreements to which Romania is part.29 The fee for airport transit visa is settled in accordance with the provisions stated byLaw No 198/2008 on charged consular services and the amount of consular ordiplomatic missions’ taxations.94Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….equivalent documents issued by EU Member States; c) Holders of visasissued by EU Member States.Transit visas are valid for 5 days and are granted to applicants in thefollowing conditions:a) Are the owners of a visa issued by a third party state, and, ifnecessary, of a state adjacent to Romania, which allows the journey tocontinue.b) In the case of drivers, are the owners of a valid ticket or havethe driving license, green card or registration documents for thetransportation mean.Are exempted from the second condition the drivers’ companionstraveling with them.Short-stay visa permits foreigners to request the entrance on theRomanian territory for other reasons than immigration, for a permanentresidence or multiple residences, up to maximum 90 days during 6 monthsfrom the date of the first entrance. This visa can be issued for one ormultiple entries, based on the activity of the foreign citizen in Romania.Short-stay visa can be issued for one of the following purposes:a)Mission. This visa is issued for foreigners who are employees ofGovernments, public administrations or international organizations. It isalso issued for family member who accompany them.b)Tourism. Short-stay visa for tourism is issued for foreigners whowant to travel to Romania 30 if they have: Voucher or touristic reservation;Traveling ticket to destination or driving license, green card or registrationdocuments for the transportation mean, for drivers; Medical insurance;The proof of supporting means of EUR 50/day for the entire period, butno less than EUR 500 or the equivalent in convertible currency.c) Visit. This visa is issued for the third party national intending toenter Romania to visit Romanian or foreign citizens, owners of a validstaying permit. The short-stay visa for visits is issued for foreigners if theyhave:Traveling ticket to the destination or driving license, green card orregistration documents for the transportation mean, for drivers; Medicalinsurance; Authenticated invitation of the person being visited; The proofof supporting means of EUR 50/day for the entire period, but no less30 Collective visa is a transit visa or short-stay visa issued for touristic purposes for a periodof maximum 30 days, for a group of foreigners, gathered before the lodge of theapplication, with the specification that its members are allowed to enter, remain on andleave the territory of Romania as a group. This visa is issued for groups of at least 5 andmaximum 50 persons. The leader of the group must hold an individual passport andeven an individual visa.95Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEthan EUR 500 or the equivalent in convertible currency; The proof ofaccommodation conditions, a farm reservation made at anaccommodation unit, a property or lending document of a house inRomania made on the name of the applicant, if the person visited cannotinsure accommodation.d) Business. The visa is issued for the foreign applicant who intendsto travel to Romania for economic purposes.Short-stay visa for business purposes is issued for foreigners ifthey have: Traveling ticket to the destination or driving license, greencard or registration documents for the transportation mean, for drivers;Medical insurance; An invitation from a commercial society or publicauthorities to participate at meetings, conferences, fairs or congressesregarding industry or commerce, which must explicitly state the fact thatthe society or public authority shall support the costs on removal if theinvited foreigner does not leave Romania when his right to stayingestablished by the visa or other documents proving the purpose of thetravel expires; The proof of supporting means of EUR 50/day for theentire period, but no less than EUR 500 or the equivalent in convertiblecurrency; The proof of insured accommodation.e)Transportation. This type of visa is issued for the foreignertraveling for short periods, in the interest of professional activitiesregarding the carriage of goods or persons.Short-stay visas for transportation are issued for foreigners if theyhave: Proving documents of their profession, as well as of the activity tobe unfolded during staying; Medical insurance; driving license, green cardor registration documents for the transportation mean; Transport andexecution license.Long-stay visas are issued by the Romanian diplomatic missions andconsulates, with the approval of the National Center for Visas, only afterwas granted the approval of the Romanian Office for Immigration, for theforeigners who have requested it, only for 90 days, with one or moreentries. The long-stay visa allows the foreigners who have entered on theRomanian territory to request the prolongation of the right to temporarystay and to obtain a staying permit.The visa is granted for:i) The foreigner who is about to enter inRomania is employed ii) The purpose of reunion of the foreigner’s familyand regaining family unity. iii) Studies – foreigners who are about to enterRomanian territory to have a university or postgraduate education, or toobtain scientific titles in state or private legal accredited institutions. iv)Unfolding economic activities – foreigners who are or are about to96Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….become shareholders or associates with leading and administrationattributions of economic entities in Romania. v) Unfolding professionalactivities – foreigners who have the right to exercise individualprofessions on the Romanian territory based on special laws.According to the Government Urgent Injunction No 194/2002,the Romanian visa is granted in the following conditions: a) Are filled theconditions on the entrance in Romania b) Regarding the foreigner’s namehas not been issued an alert on the refusal of the visa in the integratedInformation System, on issues of migration, asylum and visas c) Regardingthe foreigner’s name has not been issued alerts on the refusal of the entryfrom representatives of European Union, European Economic AreaMember States, as well as from Schengen Member States, for consularcooperation d) There are no reasons to consider that the visa is requestedfor illegal immigration purposes e) The foreigner was not definitivelyconvicted for offences committed abroad, incompatible with the purposeof the request for visa f) Are filled the general conditions, as well as thespecial conditions for granting a visa based on the purpose of the request.The validity of the traveling document, where the visa shall beapplied, must exceed the validity of the visa itself for at least 3 months 31 .Exceptionally, for urgent reasons, for humanitarian purposes, nationalinterest or in the virtue of some international obligations assumed byRomania, visas may be issued for foreigners owing documents fornational border crossing, whose validity is shorter than the specified one,with the mention that the validity of the visa shall not exceed that of thedocuments.Towards the approach of the internal regulation on visas we canconclude that its area is represented by the types of visas valid only on theRomanian territory, categories different from the types stated by theCommunity Code on Visas , which has as main subject the “uniform visa”applicable in all the Schengen Area.To the same extent we note differences between the qualities as“state competent to examine and decide” the issuance of all types of visas.Specifically, concerning the national legislation, Romania has a recognizedcompetence through its authorized authorities 32 , while the CommunityCode on Visas states different competences based on the type of visas 33 .31 See Art 13 of the Schengen Convention32 As appropriate, embassies or consulates33 See the comment in Section III97Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThus, in order to examine and issue the uniform visa, also hascompetence the consulate of the state a) whose territory is the singledestination of the visa; b) if the visa includes more destinations, theMember State representing the main destination of the visa; c) if the maindestination cannot be established, it is recognized the competence of theMember State whose external border is about to be crossed by theapplicant to enter the Schengen Area. As a consequence we note thatdifferences in the regulation, to the extent to which we emphasize, on theone hand the national norm with limited territorial applicability, namelythe codified and uniform norm specific to a unity system as the SchengenArea.The issue of local border traffic at the external land bordersof the Member StatesOn 13 November 2009 was signed in Bucharest the Agreement 34between the Romanian Government and the Republic of MoldovaGovernment on local border traffic, in concordance with the Regulation(EC) No 1931/2006 35 of the European Parliament and of the Council of 20December 2006 laying down rules on local border traffic at the external land borders ofthe Member States and amending the provisions of the Schengen Convention.The application of the Agreement supposes, according to Art 17Para 1 of the Regulation (EC) No 1931/2006, the establishment of apenalty system in the Romanian legislation for persons who do notcomply with the specific regime of the local border traffic.The local border traffic specific regime is derogation from theexternal EU’s borders crossing by the citizens of a third party state,subjected to the obligation of a visa. Local border traffic unfolded basedon bilateral agreements between Romania and neighboring third countriesbased on the provisions of Art 1 Para 2 and Art 13 Para 1 of theRegulation (EC) No 1931/2006 laying down rules on local border trafficat the external land borders of the Member States.Regarding the local border traffic permit 36 , we note that it is aspecific document 37 entitling border residents to cross an external land34 The Agreement was ratified by Law No 10/2010, published in the Official Gazette, 1 stPart, No 52/22 January 201035 Regulation (EC) No 1931/2006 of the European Parliament and of the Council of 20December 2006 laying down rules on local border traffic at the external land borders ofthe Member States36 Local border traffic permit is issued for foreign residents outside the border area, asdefined by Regulation (EC) No 1931/2006 of the European Parliament and of the98Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….border under the local border traffic regime, according to Regulation (EC)No 1931/2006 and to bilateral agreements.The holder of the local border traffic permit has the obligation ofkeeping the document permanently, of not alienate the document andshowing the document to competent authorities every time it is requestedto him. In case of theft, loss, deterioration or destruction of the localborder traffic permit, the owner must notify the customs officers withinmaximum 5 days from finding any of these situations. For the abovementionedsituations, the foreigner receives another local border trafficpermit from the issuing authorities, but only after reinitiating of theissuing procedure.Regarding the authorities competent to issue local border trafficpermits, these are the Romanian diplomatic missions and consulateslocated in the neighboring third countries with which Romania has signedbilateral agreements. Documents are issued within 60 days after lodgingan application.For the approval of the applications for local border trafficpermits, diplomatic missions and consulates request the opinion of theRomanian Office for Immigration. The latter one issue the permit within30 days since the application is received from the diplomatic missions andconsulates.Local border traffic permit can be annulled or revoked: a) Abroad,by Romania’s diplomatic missions or consulates; b) National, by thecustoms officers, when proceeding to the control for crossing the border;c) By the Romanian Office for Immigration, when foreigners are onRomanian territory 38The annulment or revoke of the local border traffic permit ismade by the either by customs officers, or by the Romanian Office forImmigration, which can decide on this measure in the followingsituations: a) Subsequently is found that at the moment of the applicationCouncil of 20 December 2006 laying down rules on local border traffic at the externalland borders of the Member States and amending the provisions of the SchengenConvention, in accordance with the Government Urgent Injunction No 194/2002 onthe regime of foreigners in Romania, amended and republished; see also GovernmentDecision 174/2010 on the establishment and content of the local border traffic permits,published in the Official Gazette, 1 st Part, No 170/20 March 201037 The shape and content of the local border traffic are established by Governmentdecision. The Ministry of Foreign Affairs shall present the European Commission andthe other EU Member States the local border traffic permit model.38 See Art 16 499Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEfor a permit, the foreigners did not fulfill all conditions stated by theAgreements regulating the local border traffic legal regime; b) Theforeigners obtained the local border traffic permit based on falsedocuments or information; c) Foreigners have illegally introduced or triedto introduce other foreigners in Romania, or eased their transportation oraccommodation; d) Foreigners have violated customs regulations or thoseregulations on national borders; e) Foreigners have entered Romania intheir interdiction period previously establishedThe revocation of the local border traffic permit may be decidedby the previously mentioned authorities in the following situations: a)Foreigners no longer fulfill the conditions required for the issuing of thelocal border traffic permit; b) After receiving the local border trafficpermit the foreigners have been declared persona non grata or againstthem was issued a decision prohibiting their entrance in Romania; c)Foreigners overcome the border area stated for local border trafficThe annulment or revocation decision of the local border trafficpermit, taken by the competent authority is motivated and communicatedin written to the foreigner by: a) The diplomatic mission or consulateissuant of the local border traffic permit; b) The customs officers whenthe foreigner is at the customs check point; c) The Romanian Office forImmigration when the foreigner is in Romania, by decision of returning.Regarding the issue of local border traffic, we conclude that itrepresents derogation from the community regulations, being valid onlyfor bilateral relationships concluded by Romania with neighbour thirdcountries.Concerning the authorities competent to issue visas, these are thesame as the authorities stated by the national framework regulation,maintaining their competences until the Romania’s adhesion to SchengenArea, after that entering into force the provisions of the Community Codeon Visas.ConclusionsIf the Schengen Area is a certainty, its enlargement is adesideratum for many European states, among which Romania. It is wellknown that the wish of the states to adhere to this area has as mainpurpose the security of external borders as well as the safety, at leasttheoretic, of success against the combat of all kinds of traffic at theseborders.This enlargement of the Schengen Area was lately seen as a“negative” element, being a trend which is emphasizes at the level of100Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATION ON THE SCHENGEN AREA AND THE ISSUE ….Member States, especially among population to who unambiguously areexplained the consequences of this enlargement. Thus, in the lack of clearexplanations, this enlargement is assimilated to a possible invasion ofcitizens from Romania and Bulgaria in the Western European states.Though such a supposition does not have a real ground, unfortunatelythis is the image that persists in the public mind of many European states.As a final conclusion, the states annexed to the Schengen Areamust collaborate to gradually insert all EU Member States, because thereis the certain fact that the Schengen Aquis is part of the CommunityAquis, and the European Union is “a family of 27 Member States” whichmust enjoy an undifferentiated legislative treatment.References:LegislationRegulation (EC) No 1683/1995 laying down a uniform format for visasRegulation (EC) No 1683/1995 was amended by Regulation (EC) No334/2002, stating the integration of a photograph in the visa, as wellas new technical measures, elements and standards of security. In2006, this was amended by Regulation (EC) No 1791/2006,updating the logos used for abbreviating the names of the MemberStates, and in 2008 was amended by Regulation (EC) No 856/2008,which amended and updated the Annex on uniform visas – securityelements and sections which must be filled in the visaRegulation (EC) No 539/2001 amended by Regulation (EC) No 2414/2001,Regulation (EC) No 453/2003, Regulation (EC) No 851/2005 andRegulation (EC) No 1932/2006Regulation (EC) No 1931/2006 of the European Parliament and of theCouncil of 20 December 2006 laying down rules on local bordertraffic at the external land borders of the Member StatesRegulation (EC) No 810/2009 of the European Parliament and of theCouncil of 13 July 2009 establishing a Community Code on Visas(Visa Code)Government Urgent Injunction No 194/2002 establishing the regime offoreigners in Romania, republished in the Official Gazette, 1 st Part,No 201/8 March 2004, amended by Law No 56/2007 of 13 March2007 published in the Official Gazette, 1 st Part, No 201/26 March2007Government Urgent Injunction No 12/2010 amending Government UrgentInjunction No 194/2002 on the regime of foreigners in Romaniapublished in the Official Gazette, 1 st Part, No 136/1 March 2010101Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEMonographPascal, I., Deaconu, S., Vrabie, C., Fabian, N., (2002) Libera circulatie apersoanelor, Center for Legal Resources, Bucharest,Valcu, E., (2010) Introducere in dreptul comunitar material. Curs pentru studenti.Sitech Publishing-house, Craiova.102Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Cross Border Cooperation, Forms of Partnership toAttract Financial Resources in Euroregion "Siret-Prut-Nistru"[Cooperarea transfrontalieră, forme de parteneriat pentruatragerea de resurse financiare în Euroregiunea "Siret-Prut-Nistru"]Florin TUDOR 1Abstract:EU enlargement has required as main foreign priority relations of goodneighborliness. Developing the three regions at the border is an imperative, given thatEuroregion "Siret-Prut-Dniester" is one of the largest in Europe.Euroregional development is an important step towards European integration.Since Euroregion covers the border, the most homogeneous area when talking abouttradition, as old relations of friendship and cooperation, as a model of cultural andlifestyle border cooperation, as a form of partnership, may attract major europeanfinancial resources to reduce economic disparities currently existing between MemberStates and the Republic of Moldovia who wants to join to the European structures.Keywords:Euroregional development, European integration, financial resources, crossbordercooperation1 Ph.D. Lecturer, Galaţi – „Dunărea de Jos” University, Faculty of Juridical, Social andPolitical Sciences, Public Administration Drept, Email Address: florin.tudor@ugal.ro103Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Obiectivele politicii cooperării transfrontaliere.Obiectivele fundamentale se referă la sprijinul acordat pentrudezvoltarea durabilă de-a lungul ambelor părţi ale frontierelor externe aleUE, cu scopul de a ameliora diferenţele în standardele de viaţă din zonaacestor frontiere şi să abordeze provocările şi oportunităţile de dupăextinderea UE 2 .O dezvoltare integrată şi armonioasă a regiunii de la frontiera UEeste deosebit de importantă într-o situaţie caracterizată prin rate diferite dedezvoltare economică, diferenţele privind veniturile mari şi dinamicademografică diferită.Problemele de mediu sunt deosebit de importante în contextulbazinelor maritime comune, precum Marea Baltică, Marea Neagră şiMarea Mediterană. Problemele de mediu nu sunt mai puţin importante pefrontiera de uscat, deşi aici de multe ori au un caracter mai localizat, înspecial în ceea ce priveşte apele transfrontaliere (râuri şi lacuri).Problemele de sănătate publică au o importanţă deosebită într-un contexttransfrontalier, de exemplu, în ceea ce priveşte bolile transmisibile (deexemplu, tuberculoza, HIV-SIDA) sau o posibilă epidemie sau boalapandemică.Lupta împotriva criminalităţii organizate este o provocare cheie lanivel transfrontalier. UE sprijină cooperarea bilaterală, a regiuniitransfrontalieră şi internaţionale cu ţările terţe, în vederea îmbunătăţiriiprevenirii şi luptei împotriva criminalităţii organizate, corupţiei şiterorismului. Gestionarea eficace a frontierelor presupune că frontiereleexterne ale UE sunt atât eficiente (facilitarea deplasării transfrontalieră apersoanelor şi a comerţului legitim şi de tranzit) cât şi sigure (prevenireatrecerii ilegale a frontierei, comerţul ilegal şi de tranzit). O altă provocareși oportunitate, ce aparține tuturor frontierelor externe ale UE este acea dea promova cooperarea cetăţenilor, intensificarea contactului între grupuriale societăţii civile de pe ambele părţi ale frontierei (people to people).2 European Commission, European Neighbourhood & Partnership Instrument, Cross-Border Cooperation, Strategy Paper 2007-2013104Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CROSS BORDER COOPERATION, FORMS OF PARTNERSHIP ….2. Alocarea financiară orientativăÎn conformitate cu practicile Interreg 3 , regiunile eligibile pentru aparticipa la programe sunt acele departamente sau provincii care împartdirect frontiera definit la nivelul NUTS III/II5 4 .Finanţarea pentru programele ENPI 5 provin din două principalesurse: de la alocările financiare pentru IEVP 6 în sine şi de la FondulEuropean de Dezvoltare Regională. Deşi cele două surse de finanţare suntprezentate împreună cu toate acestea ele se regăsesc într-un singur bugetlinie.Ambele surse de finanţare ca regulă generală, contribuie la fiecaredintre programele politicii de cooperare transfrontalieră, ambele surse definanţare putând fi utilizate pe ambele părţi ale frontierei externe a UEpentru acţiuni de interes comun.Din analiza datelor reţinute, alocările financiare au fost stabilitepotrivit criteriilor prevăzute la articolul 7 din Regulamentul IEVP şi curespectarea dispoziţiilor cuprinse în articolul 18 din Regulamentul privindfondurile structurale. În special, această alocare pentru fondurile de laprogramele individuale de cooperare transfrontalieră ţin seama de criteriiobiective, cum ar fi populaţia din zonele eligibile şi alţi factori careinfluenţează intensitatea cooperării, inclusiv caracteristicile specifice alezonelor de frontieră şi capacitatea de gestionare şi de absorbţie a asistenţei.Pe această bază, finanţarea totală disponibilă pentru ENPI înperioada 2007-2010 a fost de 583.28 milioane euro, din care 274,92milioane euro din IEVP şi 308,36 milioane euro din FEDR. Pentruperioada 2011-2013, se preconizează că 535,15 milioane euro (252,23milioane euro de la ENPI şi 282,93 milioane de la FEDER) vor fi puse ladispoziţie doar sub rezerva revizuirii intermediare a acestei strategii şiadoptarea indicativului Programului pentru perioada 2011-2013. În plus,faţă de finanţarea pentru programe, o facilitate mică de 4,9 milioane eurova fi creată pentru a finanţa acţiuni menite să faciliteze schimbul deexperienţă şi de bune practici între partenerii de program, cu scopul de aajuta sporirea pregătirii, implementarea şi gestionarea programelor actualeşi viitoare de cooperare transfrontalieră.3 Programul de cooperare interregională INTERREG, European Regional DevelopmentFund 2007-20134 Mărimi statistice ale regiunilor de dezvoltare la nivelul UE (Nomenclature of TerritorialUnits for Statistics)5 Programe de cooperare la graniţele externe ale UE6 Instrumentul european de vecinătate si parteneriat; IEVP susţine, de asemenea,cooperarea transfrontalieră şi transregională105Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE3. Programul operaţional Comun România-Ucraina-Moldova2007-2013Programul Operaţional Comun România – Ucraina - RepublicaMoldova pentru anii 2007-2013 este finanţat de Uniunea Europeană prinintermediul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat.Programul îşi propune ca, în contextul unor graniţe sigure, să stimulezepotenţialul de dezvoltare a zonei de frontieră, prin favorizarea contactelorîntre parteneri de pe ambele părţi ale graniţelor, în scopul îmbunătăţiriisituaţiei economico-sociale şi a mediului înconjurător.Aria programului se constituie din regiuni din cele trei state vecine,respectiv judeţele Botoşani, Galaţi, Iaşi, Suceava, Tulcea şi Vaslui dinRomânia, regiunile Odessa şi Cernăuţi din Ucraina şi întregul teritoriu alRepublicii Moldova.Programul Operaţional Comun România – Ucraina - RepublicaMoldova pentru cei şase ani menţionaţi are un buget total de 137,4milioane de euro, din care fonduri nerambursabile furnizate de UniuneaEuropeană prin Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat estede aproximativ 126 milioane euro, în timp ce statele partenere trebuie săparticipe la finanţarea proiectelor cu suma de aproximativ 11,4 milioaneeuro. Programul vizează sprijinirea de proiecte care favorizeazădezvoltarea economică şi socială, protecţia mediului, pregătirea pentrusituaţii de urgenţă, proiecte de investiţii în infrastructura de transport,energie, furnizarea de apă potabilă, precum şi acţiuni ale comunităţilorlocale care promovează schimburile educaţionale, culturale şi sportive,dezvoltarea societăţii civile etc. Proiectele au un caracter transfrontalier şisunt dezvoltate în parteneriat de organizaţii aflate de-o parte şi de alta afrontierei. Pentru a putea fi eligibile, în proiecte trebuie să participe celpuţin un partener român şi un partener din Ucraina sau RepublicaMoldova. Beneficiarii acestui program pot fi autorităţi publice regionale şilocale, organizaţii non-guvernamentale, asociaţiile, universităţile, institutelede cercetare, organizaţiile educaţionale/de instruire.4. ConcluziiÎn contextul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat,acest program trebuie să ofere cadrul de lucru pentru implementareaactivităţilor transfrontaliere cu scopul de a preveni apariţia de noi linii deseparare între UE şi vecinii săi, dar şi de a oferi statelor partenereoportunitatea de a participa la un număr de activităţi ce vizează protecţia106Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

CROSS BORDER COOPERATION, FORMS OF PARTNERSHIP ….mediului, economia şi cultura. Aceste relaţii de cooperarea au la bazăangajamente pentru o guvernare corectă, respectarea drepturilor omului,promovarea principiilor economiei de piaţă şi dezvoltării durabile.Aceste deziderate trebuie să-şi găsească un corespondent înrealitate cât timp discutăm despre nivelul crescut al migraţiei, de standardescăzute de viaţă şi nivelul scăzut al venitului, pentru majoritatea populaţiei.Contextual, priorităţile trebuie să vizeze: rezolvarea în comun a unoraspecte de mediu, managementul resurselor de apă şi al deşeurilor; sprijinpentru administraţia publică locală şi regională; schimburi culturale socialeşi în domeniul educaţiei.References:Ionescu, V.R., (2008) Dezvoltare regională, Ed. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,European Neighbourhood and Partnership Instrument Joint OperationalProgramme Romania-Ukraine-Republic of Moldova 2007-2013European Commission, European Neighbourhood & PartnershipInstrument, Cross-Border Cooperation, Strategy Paper 2007-2013107Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

II. Private LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Safety Minors by Custody, Gurdianship and FamilyCouncil, According to the Latest Regulations[Ocrotirea minorului prin tutelă, curatelă şi consiliul de familieîn lumina ultimelor reglemetări]Laura CETEAN-VOICULESCU 1AbstractChild care so the parents and the alternative protective measures were changedfollowing the entry into force of the new Civil Code, to October the 1st, 2011.The new Civil Code governing child care by parents and adoption, but thelatter procedure is not the only one which intended to protect the child without parentalcare, which is why we believe that these provisions should be supplemented by the CivilCode contained in Book I - About people and the provisions of special laws on thesubject, such as, for example, 273/2004 Act on the legal status of adoption and272/2004 Act on protection of child rights.The amendments relate to the measures provided for in Family Code, nowrepealed - guardianship and trusteeship, and the family council, which appears for thefirst time in the romanian legal scene.In this paper we propose a critical and objective analysis of these changes, whileproposing argued, in order to improve legal protection of minors.court.Keywords:Trusteeship, guardianship, family council, alternative care, the guardianship1 Ph.D. Lecturer, „1 Decembrie 1918” University, Alba Iulia, Email Address:lauravoiculescu@yahoo.com111Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICENoul Cod civil reglementează ocrotirea minorului prin părinţi şiadopţia, însă această din urmă procedură nu este singura care asigurăprotecţia copilului lipsit de ocrotirea părintească, motiv pentru careconsiderăm că aceste dispoziţii trebuie completate cu cele ale Codului civilcuprinse în Cartea I – Despre persoane, precum şi cu dispoziţii din legispeciale în materie, cum ar fi, de exemplu Legea 273/2004 cu privire laregimul juridic al adopţiei şi Legea nr. 272/2004 cu privire la protecţia şipromovarea drepturilor copilului.Ocrotirea persoanei fizice constituie parte integrantă a dreptuluifamiliei, întrucât sunt implicaţi în ocrotire, de cele mai multe ori, cei carefac parte din familia persoanei ce necesită ocrotire. Însă nu doar minoriisunt cei care au nevoie de ocrotire. Potrivit art. 105 Codul civil, suntsupuşi unor măsuri speciale de ocrotire minorii şi cei care, deşi capabili,din cauza bătrâneţii, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot săîşi administreze bunurile şi nici să îşi apere interesele în condiţiicorespunzătoare iar potrivit art. 164, persoana care nu are discernământulnecesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei sau adebilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească.După cum persoana care are nevoie de ocrotire este minor saumajor, şi măsurile vor fi diferite. Ocrotirea majorului are loc fie prinpunerea sub interdicţie judecătorească de către instanţa de tutelă, fie prininstituirea curatelei.Protecţia şi ocrotirea minorului se realizează în următoarelemodalităţi, prevăzute de codul civil, Legea cu privire la protecţia şipromovarea drepturilor copilului şi Legea privind regimul juridic aladopţiei:- ocrotirea prin părinţi, legislaţia prevăzând că părinţii au drepturişi îndatoriri faţă de copiii lor minori însumate în sintagma deautoritate părintească;- protecţia alternativă în cazul copilului lipsit temporar saudefinitiv, de ocrotirea părinţilor săi.Protecţia alternativă constă în luarea uneia dintre următoarelemăsuri:- instituirea tutelei şi supravegherea activităţii tutorelui de consiliulde familie, respectiv a curatelei, în cazul în care copilul minor estelipsit de ocrotirea ambilor părinţi;- aplicarea unei măsuri de protecţie specială, dintre cele prevăzutede Legea cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor112Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAFETY MINORS BY CUSTODY, GURDIANSHIP AND FAMILY ….copilului (plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şisupravegherea specializată);- încuviinţarea adopţiei, reglementată de codul civil şi de Legea cuprivire la regimul juridic al adopţiei.În paralel cu una din modalităţile de ocrotire a copilului, respectiva minorului aflat în dificultate funcţionează şi instanţa de tutelă, care arenumeroase atribuţii în legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti sau cuexercitarea protecţiei alternative a copilului.Tutela reprezintă ansamblul dispoziţiilor legale prin care seînfăptuieşte ocrotirea minorului când acesta este lipsit de ocrotireapărintească. Tutela se înfăptuieşte în interesul superior al copilului şi esteconsiderată o sarcină socială, de onoare, de încredere. De aceea, unelepersoane sunt incapabile de a fi tutori, de exemplu minorii, interzişiijudecătoreşti, decăzuţii din drepturile părinteşti, cei care au interesepotrivnice cu minorul. Odată primită, tutela devine o sarcină obligatorie, osarcină personală şi o sarcină, în principiu, gratuită.Tutela este reglementată de Codul civil, în prima Carte „Desprepersoane”, Titlul III „Ocrotirea persoanei fizice”, Capitolul II, „Tutelaminorului”. Dispoziţiile legale cuprinse în Codul familiei, precum şi celestipulate de Legea cu privire la protecţia şi promovarea drepturilorcopilului au fost abrogate, rămânând în vigoare doar dispoziţiile acestuicapitol al Codului civil.Deschiderea tutelei are loc în cazul în care minorul este lipsit deocrotirea părintească, şi anume în cazurile în care ambii părinţi suntdecedaţi, declaraţi judecătoreşte morţi, dispăruţi, necunoscuţi, decăzuţi,interzişi.Numirea tutorelui se face de către părinte (o posibilitate nouă,introdusă prin Codul civil) sau de către instanţa de tutelă.Părintele poate desemna persoana care va fi tutore pentru copilulsău în cazul în care nu este decăzut din drepturile părinteşti sau pus subinterdicţie judecătorească, prin una din următoarele modalităţi:- act unilateral încheiat în formă autentică- mandat în formă autentică- testament.Părintele se poate răzgândi cu privire la persoana pe are o propuneca tutore, chiar şi printr-un înscris sub semnătură privată. Considerăm căaceastă modificare este una benefică, întrucât părintele este cel mai înmăsură să desemneze, atâta timp cât este în viaţă ori, după caz, cât arediscernământ, persoana cea mai potrivită să ocrotească copilul sau copiiisăi.113Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEInstanţa de tutelă numeşte un tutore în lipsa unuia desemnat depărinţi sau în cazul în care părintele a desemnat mai multe persoane încalitate de tutori, fără să prevadă o ierarhie a acestora.Numirea unui tutore se va face de către instanţa de tutelă dinrândul rudelor sau afinilor, prietenilor de familie, în funcţie de relaţiilepersonale, apropierea domiciliilor, condiţiile materiale şi garanţiile moraleale eventualilor tutori.Legea reglementează care persoane au aptitudinea de a fi tutori, şianumite grupuri care nu pot fi tutori.Pot fi tutori doar persoana fizică sau un cuplul soţ-soţie.Pentru mai mulţi fraţi sau surori se numeşte, de regulă, un singurtutore (persoană fizică sau cuplu căsătorit).Sarcina tutelei este una gratuită (de regulă) şi obligatorie, odată cetutorele a fost numit, fiind şi o sarcină personală. Însă anumite persoanepot refuza continuarea tutelei. Codul civil prevede, însă, imposibilitateacelor numiţi tutori de a refuza continuarea tutelei, ceea ce presupunefaptul că au fost numiţi, pe când în vechea reglementare era vorba despreinterdicţia de a refuza numirea în funcţia de tutore. Din analizacomparativă a celor două texte de lege rezultă faptul că legiuitorul înprezent permite refuzul numirii, dar după acceptarea numirii interzicerefuzul continuării sarcinilor tutelei. Ne manifestăm rezerve faţă de aceastăopţiune a legiuitorului. Pe de o parte situaţia de fapt a unei persoane sepoate modifica odată cu trecerea timpului, motiv pentru care chiar dacă lanumire tutorele nu are motive să refuze această însărcinare, la un momentdat aceste motive pot apărea, caz în care justiticarea subiectivă nu rămâneun argument al modificării. Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit doar ojustificare obiectivă – raportată nu la sarcina tutelei, respectiv la personaatuorelui, ci la interesul superior al minorului, din nou modificarea nu s-arfi justificat.În altă ordine de idei, nu trebuie confundate persoanele care nupot fi tutori cu cele care pot refuza sarcina continuării tutelei. Nu pot fitutori următoarele persoane:- minorul, persoana pusă sub interdicţie sau sub curatelă- cel decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau incapabil de afi tutore- cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi civile- cel care exercitând o tutelă a fost îndepărtat de la acesta dinculpa sa- cel aflat în stare de insolvabilitate- cel care are interese potrivnice cu minorul114Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAFETY MINORS BY CUSTODY, GURDIANSHIP AND FAMILY ….- cel care a fost înlăturat de părinte prin înscris autentic sautestament.Cei care pot refuza continuarea tutelei sunt următorii:- cel care a împlinit vârsta de 60 ani- femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani- cel care creşte sau educă cel puţin doi copii- cel care din cauza bolii, infirmităţii, felului muncii, depărtăriidomiciliului etc. nu ar putea îndeplini sarcinile tutelei.Când numirea o face instanţa de tutelă, cererea se judecă în camerade consiliu, prin încheiere definitivă, cu ascultarea obligatorie a minoruluicare a împlinit 10 ani şi a consiliului de familie, dacă acesta a fostconstituit.Încheierea prin care s-a numit tutorele se comunică în scrisacestuia, se afişează la sediul instanţei şi la primăria de la domiciliulminorului. Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la data înştiinţării,până la această dată putându-se numi un curator special care se va ocupade măsurile provizorii cerute de interesele minorului.Şi tutorele, ca şi părinţii, are îndatoriri atât în ceea ce priveştepersoana minorului, cât şi în privinţa patrimoniului acestuia.Cu privire la persoana minorului, tutorele are îndatorirea de a-lîngriji pe minor, în privinţa sănătăţii, a dezvoltării lui fizice şi mentale, aeducării, învăţăturii şi pregătirii profesionale, în mod similar exercităriidrepturilor şi îndeplinirii îndatoririlor părinţilor referitoare la creştereacopilului lor minor.Măsurile privind persoana minorului se iau de către tutore cuavizul consiliului de familie, în afara celor curente, iar domiciliul minoruluieste la tutore.Cu privire la bunurile minorului, există obligativitatea inventarieriiacestora. Astfel, după numirea tutorelui şi în prezenţa acestuia şi aconsiliului de familie, delegatul instanţei de tutelă va verifica la faţa loculuitoate bunurile minorului, întocmind un inventar.Tutorele are obligaţia de a administra bunurile minorului, cu bunăcredinţă.De asemenea, tutorele are obligaţia de a-l reprezenta pe minor înactele juridice, până la împlinirea vârstei de 14 ani.Tutorele nu poate să facă donaţii sau să garanteze obligaţiile altuiaîn numele minorului şi nici acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare,renunţare la drepturi patrimoniale sau alte acte care depăşesc dreptul deadministrare, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de115Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEtutelă, cu excepţia înstrăinării bunurilor supuse pieirii, degradării, alterăriiori deprecierii sau devenite nefolositore.Dacă minorul a împlinit 14 ani el va încheia acte juridice cuîncuviinţarea tutorelui sau curatorului.Dacă aceste reglementări sunt asemănătoare celor referitoare laautoritatea părintească, deosebirea esenţială este în privinţa obligaţiei deîntreţinere care lipseşte în cazul tutorelui. Astfel, art. 148 Codul civilprevede că suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului sestabileşte de către consiliul de familie, această sumă acoperindu-se dinveniturile minorului, care dacă nu sunt îndestulătoare se completează cusumele rezultate din vânzarea bunurilor minorului dispusă de instanţa detutelă. Dacă minorul nu are venituri, bunuri sau părinţi sau alte rude carepot fi obligate să-i acorde întreţinere, are dreptul la asistenţă socială dinpartea statului.Controlul exercitării tutelei se realizează prin consiliul de familie şiprin instanţa de tutelă, care va verifica atât activitatea tutorelui cât şi pe ceaa consiliului de familie.Tutorele este obligat să întocmească anual pentru instanţa de tutelăo dare de seamă care să cuprindă modul în care s-a îngrijit de persoanaminorului şi de bunurile sale.Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani precum şi consiliul defamilie se pot plânge la instanţa de tutelă cu privire la actele sau fapteletutorelui păgubitoare pentru minor.Încetarea tutelei nu trebuie confundată cu încetarea funcţiei unuianumit tutore. Tutela încetează în cazul în care nu mai este necesară sau încazul decesului minorului, pe când funcţia tutorelui încetează prin moarte,îndepărtarea de la sarcina tutelei sau înlocuire.În final precizăm că tutela nu se instituie doar pentru minori, ci, caşi curatela, ea se dispune şi pentru persoanele puse sub interdicţie saupentru alte cazuri speciale prevăzute de lege.Cu privire la curatelă, în noua reglementare, legea distinge întrecuratela propriu-zisă şi curatela specială, instituită să înlocuiască tutelapentru anumite cazuri speciale.Curatela propriu-zisă are ca scop protejarea intereselor unorpersoane, de regulă capabile, dar care, din diverse motive nu se pot ocupatemporar de bunurile lor. Astfel, instanţa de tutelă va institui curatela:- dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, opersoană, deşi capabilă, nu poate personal să îşi administrezebunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi,116Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAFETY MINORS BY CUSTODY, GURDIANSHIP AND FAMILY ….din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau unadministrator;- dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşicapabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să iamăsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;- dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată dela domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general;- dacă o persoană a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nua lăsat un mandatar sau un administrator general.Curatela specială, care prezintă importanţă în cazul ocrotiriiintereselor minorului, se instituie în următoarele cazuri:- când între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu suntde natură să ducă la înlocuirea tutorelui, caz în care instanţa detutelă va numi un curator special- dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicatsă îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îlreprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează, instanţa de tutelă vanumi un curator special- în cadrul procedurilor succesorale, pentru motive temeinice,notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau dinoficiu, poate numi, provizoriu, un curator special, ce va fi validatsau înlocuit de instanţa de tutelă- în cazul morţii, îndepărtării sau înlocuirii tutorelui, până lapreluarea funcţiei de către noul tutore, instanţa de tutelă poatenumi un curator special- în cazul persoanei puse sub interdicţie judecătorească, în caz denevoie şi până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţiejudecătorească, instanţa de tutelă poate numi un curator specialpentru îngrijirea şi reprezentarea acelui a cărui interdicţie a fostcerută, precum şi pentru administrarea bunurilor acestuia.Consiliul de familie este organismul care supraveghează modul încare tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privirela persoana şi bunurile minorului.Acesta este strâns legat de instituţia tutelei, întrucât legea prevedeexpres că nu se va institui consiliul de familie în cazul în care copilul esteocrotit prin părinţi sau prin plasament sau alte măsuri speciale deprotecţie.Consiliul de familie se compune din trei membrii şi doi supleanţi,prin hotărârea instanţei de tutelă, dintre rudele şi afinii minorului sau chiar117Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdintre prietenii de familie sau persoanele care manifestă interes pentrusituaţia minorului.Nu pot fi membrii ai consiliului de familie doi soţi sau tutorele.În fapt, constituirea consiliului de familie se realizează princonvocarea la domiciliul minorului a acestor persoane de către instanţa detutelă din oficiu sau la sesizarea minorului care a împlinit vârsta de 14 ani,a tutorelui desemnat sau a altor persoane care cunosc situaţia copilului.Numirea în consiliul de familie se face cu consimţământul membrilor şi cuascultarea minorului care a împlinit 10 ani.Atribuţiile consiliului de familie sunt avizele consultative şideciziile în cazurile prevăzute de lege, care se iau cu votul majorităţii.Reglementarea consiliului de familie se regăseşte în Cartea I, TitlulIII (Ocrotirea persoanei fizice), Capitolul II (Tutela minorului), Secţiuneaa III-a (Consiliul de familie), iar din reglementarea acestui organ reiesecaracterul său facultativ.Consiliul de familie, prezidat de persoana cea mai înaintată învârstă, îşi îndeplineşte rolul de a supraveghea modul în care tutorele îşiexercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şibunurile minorului astfel:- dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instanţei detutelă- ia decizii, în cazurile prevăzute de lege- să fie prezenţi la inventarierea bunurilor minorului- declară în scris, la întrebarea expresă a delegatului instanţei detutelă, creanţele, datoriile sau alte pretenţii pe care le au faţă deminor. Dacă nu le-a declarat în aceste condiţii se înţelege că aurenunţat la ele. În lipsa unui tutore desemnat, dacă instanţa detutelă a constituit consiliul de familie, tutorele va fi numit cuconsultarea consiliului de familie.Avizele consultative şi deciziile se iau în mod valabil cu votulmajorităţii membrilor săi. La luarea deciziilor, minorul care a împlinitvârsta de 10 ani va fi ascultat. Deciziile consiliului de familie vor fimotivate şi consemnate într-un registru special constituit, ţinut de unuldintre membrii consiliului, desemnat în acest scop de instanţa de tutelă.Actele încheiate de tutore în lipsa avizului consultativ sunt anulabile.Încheierea actului cu nerespectarea avizului atrage numai răspundereatutorelui.În concluzie, constatăm că persoanele şi instituţiile care asigurăocrotirea minorului au suferit unele modificări prin intrarea în vigoare a118Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SAFETY MINORS BY CUSTODY, GURDIANSHIP AND FAMILY ….noului Cod civil, fiind vorba în primul rând de dispariţia autorităţiitutelare, concomitent cu apariţia instanţei de tutelă şi a consiliului defamilie, dar şi instituţiile de ocrotire care au supravieţuit reformei ausuferit unele modificări, unele benefice, alte criticabile. Analiza critică adispoziţiilor referitoare la protecţia minorului o considerăm importantă,motiv pentru care am analizat această temă, fără a avea, desigur, pretenţiade exhaustivitate a demersului ştiinţific înfăptuit.ReferencesTratate, cursuri, monografiiCetean-Voiculescu, L., Drăgoi, A., (2007) Curs teoretic şi aplicativ de dreptulfamiliei, Editura Universităţii Agora, Oradea,Cetean-Voiculescu, L., (2009) Drept în asistenţă socială, Editura Risoprint,Cluj Napoca,Dumitrache, V.C., Bacaci, Al., Hageanu, C., C., (2012) Dreptul familiei,Editura CH Beck, Bucureşti, Ediţia a VII-a,Lupaşcu, D., Crăciunescu, C. M., (2011) Dreptul familiei, Editura UniversulJuridic, Bucureşti.LegislaţieLegea 287/2009 privind Noul cod civil republicat în Monitorul Oficial505/2011, aplicabil din 1.10.2011Legea nr. 272/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 557/23 iunie 2004Legea nr. 273/2004, republicată în Monitorul Oficial nr. 788/19 noiembrie2009.119Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Identification Elements of the Professional Subject toRegistration with Trade Registry[Elementele de identificare a profesionistului supusînregistrării în Registrul Comerţului]Ioana Adriana POPA 1AbstractAny professional subject to registration with the Trade Registry has thesubjective non-patrimonial right and the correlative obligation to have a name whichawards him or her own identity, particularizes him or her in the business landscapeand, implicitly, differentiates him or her from the competitors. These tasks are thecompany’s responsibility, individualization element protected by the law throughrecognition of holder’s use exclusivity and obstruction of potential usurper.The emblem is a complementary and optional element of professional’sidentification which optimizes and intensifies company’s functions as part of thegoodwill.Keywords:Company name, emblem, goodwill, customers.1 Lecturer, Ph.D. Candidate, University „Valahia” of Târgovişte, Faculty of Law andSocial-Political Sciences, Email Address: ioana.popa@yahoo.com121Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1.PreliminariiNoul Cod civil nu oferă o definiţie noţiunii de profesionist, ci doarprecizează cine are această calitate. Potrivit art. 3, alin. 2: ,,Sunt consideraţiprofesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere”. În acelaşi timp,prin Legea 71/2011 2 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil seconsideră echivalentă noţiunea de comerciant cu cea de persoană fizicăsau, după caz, persoană juridică supusă înregistrării în registrul comerţuluişi se decide că noţiunea de profesionist o include pe cea de comerciant.Civilizaţia actuală este fondată pe producţia şi circulaţia mărfurilor,pe exploatarea capitalurilor, pe continua evoluţie a mediului de afaceri încontextul globalizării şi tehnologizării. Dinamismul, competitivitatea şipolivalenţa activităţii economice reprezintă garanţiile performanţei într-oeconomie de piaţă în plină dezvoltare. Obiectivul esenţial al oricăruiprofesionist supus înregistrării în registrul comerţului, constând înobţinerea de profit, poate fi realizat doar prin atragerea unei clientelestabile. Păstrarea şi extinderea acesteia reprezintă scopul fundamental alfondului de comerţ, entitate juridică şi economică distinctă.Pentru derularea oricărei afaceri sunt necesare spaţii comerciale,mobilier, utilaje, materii prime şi materiale. În acelaşi timp, profesionistulîşi exercită activitatea sub o denumire proprie sau beneficiază derezultatele unor experimente protejate prin brevete de invenţie. Toateaceste elemente sunt reunite în cadrul fondului de comerţ, noţiune pe caredoctrina interbelică o defineşte ca fiind „ansamblul de bunuri pe carecomerciantul sau industriaşul (patron) le grupează şi le afectează, în cadrulîntreprinderii proprii, în scopul desfăşurării activităţii sale specifice(statutare), în condiţii de competitivitate şi de rentabilitate” 3 .Literatura contemporană de specialitate a optat pentru o definiţiecare să evidenţieze componenţa şi rolul esenţial al fondului de comerţ:„ansamblul de bunuri (mobile, imobile, corporale şi incorporale) pe carecomerciantul le afectează desfăşurării activităţii sale în scopul atrageriiclientelei şi, implicit, obţinerii de profit” 4 .Potrivit opiniei dominante în privinţa naturii juridice a fondului decomerţ, acesta reprezintă un bun mobil incorporal, dar şi o universalitate2 Publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.3 C. Stoeanovici, Vadul comercial, Bucureşti, 1924, p. 3; P. Poruţiu, Tratat de drept comercial,vol. I, Editura Universităţii, Cluj, 1946, p. 354; I. L. Georgescu, Drept comercial român, vol.I, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2002, p. 516.4 S. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 133.122Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IDENTIFICATION ELEMENTS OF THE PROFESSIONAL SUBJECT ….de fapt creată prin voinţa titularului său. Elementele ce-l compun –corporale sau incorporale – deşi distincte unele de altele în materialitatealor, dobândesc unitate în cadrul fondului şi formează o masă omogenă, caefect al voinţei comerciantului care le-a afectat exclusiv acestei finalităţi 5 .Totuşi, fondul de comerţ ca „întreg” este supus unui regim juridic propriu,specific bunurilor mobile incorporale şi diferit de cel aplicabil fiecăruiadintre elementele sale.Sub aspectul structurii sale, fondul de comerţ cuprinde elementecorporale şi elemente incorporale. Unele dintre ele sunt enumerateenunţiativ în art. 1¹, lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combatereaconcurenţei neloiale, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001 6 ,misiunea de a le identifica şi adăuga pe cele omise incumbându-ledoctrinei şi jurisprudenţei.a) Elementele corporale sunt bunurile care servesc profesionistuluiîn exploatarea fondului de comerţ (materiale, utilaje, echipamente,birotică, mărfuri). Deşi poziţia acestora este controversată, suntconsiderate, de asemenea, elemente corporale, mărfurile care se află înstoc în magazinul titularului fondului şi bunurile imobile.b) Elemente incorporale. Alături de bunurile corporale, fondul decomerţ cuprinde şi bunuri de natură imaterială. Din această categorie facparte firma, emblema, clientela, vadul comercial, drepturile de proprietateindustrială, drepturile de autor, know-how etc. Jurisprudenţa include înfondul de comerţ şi dreptul de folosinţă asupra spaţiului în care seexploatează acesta, achiesând la prevederile legislaţiei franceze privinddreptul la bail 7 . Elementele incoporale conferă o identitate propriecomerciantului (firma şi emblema), sau produselor sale (marca), orireprezintă creaţii noi (invenţiile, desenele şi modelele industriale, drepturilede autor).Deşi sunt guvernate de norme aparţinând unor de ramuri de dreptdistincte (dreptul comercial, dreptul proprietăţii intelectuale sau dreptul5 O. Căpăţînă, Dreptul concurenţei comerciale – partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti,1998, pp. 412-413.6 Publicată în Monitorul Oficial nr. 313 din 12 iunie 2001.7 Dreptul la bail se defineşte ca fiind dreptul pe care îl are un comerciant de a închirialocalul în care exploatează fondul de comerţ. Poate avea ca obiect localurile principalecare servesc exploatării, localurile accesorii care pot fi utilizate ca locuinţă, terenurile pecare sunt ridicate, având consimţământul proprietarului, construcţiile industriale,comerciale, artizanale sau profesionale. În scopul de a prezerva existenţa fondului decomerţ, contractul de bail formează obiectul unei reglementări protective pentru titularulfondului. Comerciantul are dreptul la reînnoirea contractului ajuns la termen, în cazcontrar fiind îndreptăţit la reparaţia prejudiciului suferit (o indemnizaţie de evicţiune).123Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconcurenţei), elementele incorporale sunt reunite de voinţa titularuluipentru a îndeplini o misiune comună, aceea de a polariza clientela şi de arealiza profit. Spre deosebire de situaţia fondului de comerţ în ansamblu,legiuitorul român a acordat o atenţie sporită normării lor detaliate. În plus,unele dintre ele beneficiază de reglementare şi la nivel comunitar sauinternaţional.În definiţia fondului de comerţ oferită în art. 1¹, lit. c) din Legeanr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, modificată şicompletată prin Legea nr. 298/2001, sunt indicate unele dintre elementelecorporale: mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial. Sepoate afirma însă că enumerarea este incompletă şi trebuie actualizatăpentru a corespunde evoluţiei practicii comerciale.De asemenea, Legea Registrului Comerţului precizează elementeleincorporale care se vor înregistra în scopul publicităţii şi al opozabilităţiifaţă de terţi: brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi deserviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă, firma, emblemaşi alte semne distinctive asupra cărora societatea comercială, regiaautonomă, organizaţia cooperatistă sau persoana fizică autorizată sauîntreprinderea individuală ori familială are un drept 8 .2.FirmaOrice profesionist ce exploatează o întreprindere cu scop lucrativare dreptul subiectiv nepatrimonial şi obligaţia corelativă de a avea odenumire care să îi confere o identitate proprie, să îl particularizeze înpeisajul afacerilor şi, implicit, să îl diferenţieze de concurenţii săi. Acesteatribuţii revin firmei, element de individualizare protejat de lege prinrecunoaşterea exclusivităţii folosinţei titularului şi obstrucţionareapotenţialilor uzurpatori.2.1. NoţiuneCu ocazia primei reglementări a înscrierii firmelor, prin actulnormativ din anul 1884, inspirat din sistemul german, a fost preluatcuvântul „firmă” (Firma sau Handelsfirma). În limba română, noţiuneaeste polisemantică, putând fi delimitate trei sensuri, în funcţie de context:- Subiectul de drept participant la raporturile juridice comerciale,entitatea comercială, întreprinderea, într-un cuvânt, profesionistulînsuşi.8 Art. 21, lit c) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.124Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IDENTIFICATION ELEMENTS OF THE PROFESSIONAL SUBJECT ….- Inscripţia executată pe un zid, pe o placă etc., aşezată la intrareaunui magazin, a unei întreprinderi, şi pe care este indicatădenumirea, destinaţia, caracterul acestora; prin extensie, firmapoate desemna chiar placa, panoul cuprinzând această inscripţie(adesea însoţită sau încadrată de motive şi desene ornamentale,lumini).- Modalitatea de identificare a unui profesionist ce exploatează oîntreprindere cu scop lucrativ, numele sau denumirea acestuia.În accepţiunea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului 9(denumită în continuare LRC), firma este „numele sau, după caz,denumirea sub care persoanele fizice sau, după caz, persoanele juridicesupuse înregistrării în registrul comerţului îşi exercită comerţul şi sub caresemnează”. Ea poate fi constituită dintr-un nume propriu, prenume,pseudonim, numele unui terţ sau o denumire legată de obiectul deactivitate ori de fantezie.În dreptul francez este utilizat conceptul echivalent „numecomercial” (nom commercial) 10 , prezent şi în dispoziţiile Convenţiei de laParis pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 11 .2.2.ClasificareI. Avându-se în vedere categoriile de persoane fizice sau, după caz,persoane juridice supuse înregistrării în registrul comerţului şi distincţialegală „numele sau denumirea”, firma poate fi:- individuală, în cazul persoanelor fizice sau societăţilor curăspundere limitată cu asociat unic;- socială pentru celelalte societăţi comerciale.9 Regimul juridic al firmei este reglementat, în principal, de Legea nr. 26/1990 privindregistrul comerţului, completată cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţilecomerciale şi coroborată cu O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţiloreconomice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şiîntreprinderile familiale.10 Există opinii, rămase izolate, ce susţin absenţa echivalenţei între firmă şi numelecomercial, având ca efect imposibilitatea respectării prevederilor Convenţiei de la Paris.În acest sens, Gheorghe Gheorghiu, Consideraţii asupra corelaţiei dintre emblemă, firmă şimarcă, în Revista de drept comercial, nr. 2/1997, p. 81. Autorul critică lipsa reglementariiprotejării numelui comercial prin Legea nr. 26/1990.11 Convenţia vizează facilitarea protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală, edictânddouă reguli fundamentale: cea a tratamentului naţional, fondată pe principiul nondiscriminării,şi cea a dreptului de prioritate. Numele comercial este enunţat ca obiect alprotecţiei în categoria semnelor distinctive, împreună cu mărcile şi denumirile geografice.125Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEII. În funcţie de momentul dobândirii, se diferenţiază firma:- originară (constitutivă), cea sub care profesionistul a începutexerciţiul activităţii sale;- derivată (transmisă), cea sub care dobânditorul cu orice titlu alunui fond de comerţ continuă activitatea. Pentru aceasta, estenecesar acordul expres al titularului precedent sau al succesorilorsăi în drepturi şi menţionarea calităţii de succesor. În cazulsocietăţilor pe acţiuni şi societăţilor în comandită pe acţiuni nu secere această menţiune.III. După criteriul conţinutului său, firma se clasifică în:- nominală, constă într-un nume: firmele persoanelor fizice supuseînregistrării în registrul comerţului şi societăţilor comerciale înnume colectiv şi în comandită simplă;- anonimă, rezidă într-o denumire: firmele societăţilor pe acţiuni şiîn comandită pe acţiuni;- mixtă, le include pe amândouă: firma societăţii cu răspunderelimitată.2.3.FuncţiiFirma are următoarele funcţii:a) Funcţia de identificare a profesionistului în raporturileeconomice, financiare, administrative, şi, în mod special, individualizarealui faţă de alţi profesionişti 12 .b) Funcţia de semnare a angajamentelor este consacrată de textulfinal al art. 1 din LRC. Alături de semnătura persoanelor împuternicite,angajamentele profesionistului vor fi ratificate prin numele sau denumireastabilită ca firmă.c) Funcţia de atragere a clientelei. Fiind un element al fondului decomerţ, firma participă activ la realizarea scopului esenţial al acestuia,polarizarea clientelei, aducând la cunoştinţa publicului şi individualizândprofesionistul în peisajul concurenţial. Sub acest aspect, firma dobândeşteo valoare economică proprie pe piaţă, sugestivă şi atractivă pentruclientelă, conferind un drept patrimonial, ocrotit de lege.d) Funcţia de credit. Şi în acest caz, creditul trebuie privit subdublu sens: cel de consideraţie a calităţilor profesionistului şi de împrumut.Practic, prestigiul şi buna reputaţie a firmei conferă încredere şi faciliteazăacordarea de împrumuturi.12 I. Băcanu, Firma şi emblema comercială, în Revista de drept comercial, nr. 3/1998, p. 93 şiurm.126Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IDENTIFICATION ELEMENTS OF THE PROFESSIONAL SUBJECT ….2.4. ConţinutInstituit în art. 31-37 din LRC, dar şi în alte acte normative,conţinutul firmei este diferit 13 , în funcţie de categoriile de persoane fizicesau, după caz, persoane juridice supuse înregistrării în registrul comerţuluişi forma juridică a societăţilor comerciale.În cazul persoanelor fizice supuse înregistrării în registrulcomerţului, pentru a preciza compoziţia firmei, este necesară coroborareadispoziţiilor art. 41 14 din Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008 privinddesfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate,întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale 15 , şi cele ale art. 31,alin 1 şi 1¹ din LRC.Firma persoanei fizice autorizate se compune din numele acesteia,scris în întregime, sau din nume şi iniţiala prenumelui. Acelaşi conţinut semenţine şi în cazul întreprinderilor individuale, respectiv numele persoaneifizice, titular al întreprinderii individuale, scris în întregime, sau numele şiiniţiala prenumelui. În privinţa întreprinderilor familiale, având în vederecă ele au înlocuit, practic, asociaţiile familiale, pentru raţiuni de simetrie şieficienţă normativă, se preiau dispoziţiile art. 31, alin. 1¹ din LRC. Dreptconsecinţă, firma unei întreprinderi familiale cuprinde numelereprezentantului acesteia, cu menţiunea „întreprindere familială”, scrisă înîntregime.Legea prevede şi o condiţie negativă în stabilirea firmei. Aceasta nutrebuie să conţină nicio menţiune care ar putea induce în eroare asupraîntinderii tipului de comerţ sau situaţiei respectivului profesionist.Pentru persoanele juridice supuse înregistrării în registrulcomerţului, LRC normează detaliat compoziţia firmei societăţilorcomerciale, în funcţie de forma juridică.Astfel, în cazul societăţii în nume colectiv, firma va cuprindenumele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea „societate în nume13 În alte sisteme de drept, operează principiul libertăţii, firma putând să constea într-odenumire aleasă de profesionist cu obligaţia menţionării acesteia în registrul comerţului,dacă este diferită de numele de stare civilă.14 (1) Orice referire conţinută în alte acte normative la sintagma "persoană fizicăautorizată şi/sau asociaţie familială" va fi considerată ca fiind făcută la sintagma"persoană fizică autorizată, întreprindere individuală şi/sau întreprindere familială", dupăcaz.(2) Structura denumirii întreprinderii individuale este aceeaşi ca şi cea a persoanei fiziceautorizate.(3) Dispoziţiile art. 30 şi 31 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şicompletările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.15 Publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 25 aprilie 2008.127Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcolectiv” scrisă în întregime. Firma unei societăţi în comandită simplătrebuie să conţină numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi şimenţiunea „societate în comandită”, scrisă în întregime. În interesulprotejării terţilor, dacă numele unei persoane străine de societate sau alunui asociat comanditar figurează, cu consimţământul său, în firma uneisocietăţi în nume colectiv sau în comandită, aceasta devine răspunzătoare,nelimitat şi solidar, de toate obligaţiile societăţii.Societăţilor de capitaluri li se permite alegere unei denumiriproprii, aplicându-se principiul libertăţii firmei, urmate de menţiunea scrisăîn întregime „societate pe acţiuni” sau, după caz, „societate în comandităpe acţiuni”. Firma societăţilor şi companiilor naţionale este alcătuită dincuvintele „societate naţională”, respectiv „companie naţională”, succedatăde o denumire proprie sau cuvinte de identificare, urmate de menţiunea„S.A.”. Pentru regiile autonome, se compune din expresia “regieautonomă” urmată de o denumire proprie.La societatea cu răspundere limitată, firma va avea, pe lângădenumire, numele unuia sau al mai multor asociaţi şi va fi însoţită desintagma „societate cu răspundere limitata” sau „S.R.L.”. Firma sucursaleidin România a unei societăţi străine va trebui să conţină şi menţiuneasediului principal din străinătate.Grupul de interes economic, indiferent dacă are sau nu caractercomercial, va cuprinde denumirea, precedată sau urmată de sintagma”grup de interes economic” ori de iniţialele “G.I.E.” 16 .Aceste dispoziţii normative au fost completate de doctrină, prinprecizarea unor condiţii menite să asigure îndeplinirea funcţiilor firmei şiprin oferirea unor recomandări pentru compunerea acesteia. În acest sens,s-a apreciat că firma trebuie să fie expresivă, sugestivă, semnificativă,eufonică, uşor de memorat, simplă, concisă 17 . Ea poate consta într-odenumire de fantezie (Livas), nume de personaje mitologice (Afrodita),denumiri geografice (Toscana), sigle (UPET), litere sau chiar cifre (1001).2.5. Condiţii de validitatePentru a fi înscrisă în registrul comerţului, firma trebuie săîndeplinească simultan următoarele condiţii de fond şi de formă:I. Condiţii de fond:16 Art. 234, alin 2, lit. a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurareatransparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul deafaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21aprilie 2003.17 I. Băcanu, Firma şi emblema comercială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 97.128Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IDENTIFICATION ELEMENTS OF THE PROFESSIONAL SUBJECT ….a) Disponibilitatea este verificată de către Oficiul RegistruluiComerţului, înainte de întocmirea actelor constitutive sau a modificăriifirmei, după caz. Firma este disponibilă 18 atunci când este susceptibilă de afi apropriată de un profesionist, adică nu aparţine altcuiva printr-oînregistrare anterioară în registrul comerţului 19 .b) Distinctivitatea înseamnă că orice firmă nouă trebuie să sedeosebească de cele existente (art. 38, alin 1, din LRC). Noutatea firmeieste relativă, în sensul că se apreciază în raport cu firmele concurente sauposibil concurente, aplicându-se, ca şi în cazul mărcilor, regula specialităţii(acelaşi obiect de activitate) şi regula teritorialităţii (aceeaşi arie teritorială).Aceste reguli nu au eficienţă în cazul firmelor notorii sau de mare renume,în sensul că nu pot fi folosite de alţi profesionişti, chiar dacă ar lipsi risculconfuziei. S-a apreciat că utilizarea acestora, cu toată diversitateadomeniilor de activitate, este de natură să le „vulgarizeze”, să le slăbeascăforţa atractivă, iar încercarea de a obţine un avantaj dintr-un renumedobândit legitim constituie concurenţă neloială şi este un act culpabil 20 .Pentru a putea fi înregistrată, firma trebuie să rezide într-odenumire care să nu fie generică sau uzuală şi nici identică sau similarăaltora. Într-o asemenea situaţie, trebuie să se adauge o menţiune care să odeosebească de celelalte, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei(poate fi indicat locul naşterii sau numele patronimic), fie prin indicareafelului de comerţ exercitat (en detail, en gros, consignaţie), sau în orice altmod.c) Liceitatea firmei este consacrată de dispoziţiile art. 40: „nici ofirmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinţată de comercianţii dinsectorul public”. Firma care conţine cuvintele "naţional", "român","institut" sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristiceautorităţilor şi instituţiilor publice centrale ori locale poate fi utilizatănumai cu aprobări speciale.În acelaşi timp, pentru a asigura respectarea principiilor generalede drept, nu se poate înregistra o firmă care ar încălca o dispoziţie18 Nefolosirea unei firme ataşate unui fond de comerţ echivalează cu un abandon şi otransformă într-un res nulius, ce poate fi utilizat liber de către o altă societate în scopuricomerciale. Aceasta se face însă vinovată de concurenţă neloială dacă, folosind respectivafirmă, lasă să se creadă că este succesorul titularului precedent. (Curtea de CasaţieFranceză, decizia din 30 noiembrie 1983, în Tribuna economică „Economia de piaţă,instituţii şi mecanisme”, vol. V-VI, Bucureşti, 1992, p. 290).19 M.-L. Bellu-Magdo, Drept comercial, Editura H.G., Bucureşti, 2003, p. 73.20 Y. Eminescu, Concurenţa neloială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 53.129Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEimperativă a legii 21 , ordinea publică, bunele moravuri şi regulileconcurenţei loiale.d) Unicitatea. În concepţia LRC, profesionistul poate avea numai ofirmă, un singur nume sau o singură denumire sub care îşi exercităcomerţul şi îşi semnează angajamentele.II. Condiţii de formă.Firmele vor fi scrise, în primul rând, în limba română. Art. 30, alin.3 din LRC nu exclude posibilitatea ca firmele să fie scrise şi într-o limbăstrăină, dar nu exclusiv sau prioritar. Absenţa sancţiunii juridice în cazulnerespectării acestei dispoziţii constituie o lacună de reglementare înmaterie ce a avut drept consecinţă practică apariţia a numeroase firmeredactate în întregime într-o limbă străină.2.6. ÎnregistrareProfesionistul beneficiază de protecţie juridică numai dacă firma afost înregistrată la registrul comerţului. Procedura înregistrării firmei estereglementată de art. 39 din LRC şi Normele metodologice privind modulde ţinere a Registrului Comerţului şi de efectuare a înregistrărilor nr.P608/773/1998 emise de Camera de Comerţ şi Industrie a Românieiîmpreună cu Ministerul Justiţiei.Înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, demodificare a firmei, Oficiul Registrului Comerţului verifică disponibilitatearespectivei sintagme, pentru a evita ca denumirile profesioniştilor nouînregistraţisă suscite confuzie. Tehnica modernă permite la acest momentefectuarea operaţiunii direct de către persoanele interesate, online, pe siteulwww.onrc.ro. În cazul în care firma pentru care s-a solicitat verificareadisponibilităţii îndeplineşte condiţiile legii, se eliberează dovada rezervăriiacesteia, valabilă pentru o perioadă de cel mult 3 luni de la dataînregistrării cererii.Cercetarea disponibilităţii firmei, efectuată de Oficiul RegistruluiComerţului prin personalul său, are caracter administrativ şi pregătitor,21 Firma nu poate conţine cuvintele "ştiinţific", "academie", "academic", "universitate","universitar", "şcoală", "şcolar" sau derivatele acestora. Împotriva acestei prevederi, a fostridicată o excepţie de neconstituţionalitate, de către Societatea Comercială "AcademiaCaţavencu" - S.A. din Bucureşti într-o cauza de contencios administrativ. Prin Decizia nr.325 din 14/06/2005, Curtea Constituţională a respins excepţia, arătând că „numele de"Academie" este rezervat, în general, instituţiilor de consacrare ştiinţifică şi culturală.Acest termen nu poate fi legat decât de o activitate cultural-ştiinţifică de înalt nivel, decercetare sau de instruire. În vederea apărării interesului general, legiuitorul a instituit ointerdicţie absolută în domeniu”.130Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IDENTIFICATION ELEMENTS OF THE PROFESSIONAL SUBJECT ….asupra legalităţii firmei urmând a se pronunţa judecătorul delegat, prinîncheiere, sau, după caz, directorul Oficiului Registrului Comerţului, prinrezoluţie.Înregistrarea unei firme, care se realizează prin înmatriculareaprofesionistului în registrul comerţului, conferă un drept de folosinţăexclusivă asupra ei. În literatura de specialitate 22 au fost determinatecaracterele acestui drept: exclusiv (dedus din condiţiile de validitate alefirmei), real (titularul său poate să îşi exercite atributele în mod direct şinemijlocit, fără a fi necesară intervenţia unei alte persoane), şi absolut(opozabil erga omnes, datorită publicităţii prin înmatricularea în registrulcomerţului).2.7. TransmitereCa element incorporal, firma se poate transmite atât prin actejuridice inter vivos, cât şi mortis causa, dar numai împreună cu fondul decomerţ. Se evită astfel posibilitatea unei confuzii între titularii firmei, denatură să inducă în eroare publicul 23 .În acelaşi scop, este necesar acordul expres al titularului precedentsau al succesorilor săi în drepturi şi menţionarea calităţii de succesor,pentru a fi permisă dobânditorului cu orice titlu al unui fond de comerţcontinuarea activităţii sub firma anterioară. În cazul societăţilor pe acţiunişi societăţilor în comandită pe acţiuni nu se cere menţiunea raportului desuccesiune.2.8. Modalităţi de protecţie a dreptului de folosinţă exclusivăasupra firmeiSubsecventă recunoaşterii exclusivităţii utilizării sale de cătretitularul legitim, protecţia firmei rezidă, pe de o parte, în aptitudinearespingerii cererii de contestare a folosinţei, iar pe de altă parte, înposibilitatea obstrucţionării uzurpărilor. Acestea se pot manifesta prinreproducerea servilă sau cvasiservilă a unei firme anterior înregistrate sauimitarea ei frauduloasă.Sub aspectul instrumentului de drept procesual, profesionistulpoate recurge la acţiunea în contrafacere pentru a sancţiona apropriereaunei firme indisponibile. Obiectul acestei acţiuni constă în anularea şi22 I. Turcu, Dreptul afacerilor, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1993, p. 230.23 I. Băcanu, op. cit., p. 33.131Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEradierea firmei care nu respectă dreptul exclusiv al reclamantului 24 , nefiindnecesară dovada relei-credinţe şi nici producerea efectivă a confuziei, cidoar eventualitatea acesteia. În apărare, pârâtul poate opune nulitateafirmei anterior înregistrate şi pretins uzurpate.În afară de acţiunea în contrafacere, profesionistul afectat deînregistrarea unei firme are la dispoziţie o acţiune în concurenţă neloială,în condiţiile art. 5 din Legea nr. 11/1991. Din punct de vedere teoretic,analiza celor două acţiuni conduce la concluzia că ele se exclud. Acolounde legea recunoaşte existenţa unui drept exclusiv, nu mai poate fi vorbade concurenţă şi drept urmare nici de o acţiune în concurenţă neleală,protecţia specifică a acestor drepturi fiind asigurată prin acţiunea încontrafacere. Cu toate acestea, jurisprudenţa a recurs adesea, chiar în cazulexistenţei unor drepturi exclusive, la acţiunea în concurenţă neleală atuncicând condiţiile unei acţiuni în contrafacere nu erau întrunite sau, mergândmai departe, a admis chiar cumulul celor două acţiuni 25 .Pentru eventualele prejudicii, pot fi cerute despăgubiri printr-oacţiune în daune, conform dreptului comun, simultan cu obligareapârâtului la încetarea încălcării drepturilor titularului legitim 26 .Oficiul Naţional al Registrului Comerţului are legitimareprocesuală activă şi poate interveni în orice proces privind înregistrări înregistrul comerţului, interesul fiind prezumat şi constând în respectareacerinţelor generale ale activităţii comerciale (art. 26 1 din Legea nr.26/1990). În temeiul acestui text, Oficiul Naţional al RegistruluiComerţului poate introduce acţiuni sau interveni în orice proces privindînregistrarea unei firme.3. EmblemaEmblema este un element complementar şi opţional deidentificare a profesionistului ce exploatează o întreprindere cu scoplucrativ, ce optimizează şi intensifică funcţiile firmei în cadrul fondului decomerţ.24 Potrivit art. 25 din LRC, „orice persoană fizică sau juridică, prejudiciată ca efect al uneiînmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului, are dreptul să ceară radiereaînregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, încazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate, în tot sau în parte,sau modificate, actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicita radierea,dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului”.25 Y. Eminescu, Concurenţa..., p. 26-27.26 I. Băcanu, op. cit., p. 75.132Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IDENTIFICATION ELEMENTS OF THE PROFESSIONAL SUBJECT ….3.1. NoţiuneArt. 30, alin 2, din LRC, statuează că: „emblema este semnul saudenumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen”.Această definiţie este sursa unui dezacord în literatura de specialitate. Pede o parte, este criticată, apreciindu-se că a deformat accepţiuneaemblemei şi a creat confuzie cu firma 27 . Pentru a surmonta acestedeficienţe şi a formula o definiţie ce redă cu desăvârşită acurateţesemnificaţia juridică a emblemei, s-a apelat la cea stipulată de Legea pentruînfiinţarea unui registru al comerţului din 10 aprilie 1931: „emblema estesemnul sau denumirea care deosebeşte o întreprindere de alta de acelaşigen” 28 .Punctul de vedere contrar respinge ideea de confuzie întreemblemă şi firmă, argumentând că, în concepţia noii reglementări, firmaindividualizează persoana fizică ori persoana juridică în calitate decomerciant, iar emblema serveşte la individualizarea unui comerciant faţăde alt comerciant care desfăşoară activitate comercială de acelaşi gen.Emblema îşi justifică recunoaşterea ca element de identificare în măsura încare asigură un supliment de individualizare, printr-un semn sau odenumire, între comercianţii care exercită activitatea comercială în acelaşidomeniu. Acest supliment de individualizare se raportează la comerciant,care este subiectul raporturilor comerciale, iar nu la modul de organizare aactivităţii comerciantului (întreprinderea), ca în vechea reglementare 29 .În doctrina străină, emblema (insigna) reprezintă semnul distinctival localului în care se desfăşoară activitatea comerciantului 30 sau modul deindividualizare a fondului de comerţ 31 ori stabilimentului 32 în care acestaeste exploatat 33 .3.2. ConţinutEmblema, semn sau denumire, poate fi constituită din cuvinte(emblema nominativă), figuri, simboluri grafice, numere (figurativă), sau27 O. Căpăţînă, op. cit., p. 418.28 Ibidem, p. 419, Y. Eminescu, Regimul juridic al mărcilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti,1996, p. 37.29 S. D. Cărpenaru, op. cit., p. 141.30 G. Ferri, Diritto comerciale, Undicesima edizione, UTET, Torino, 2001, p. 128.31 M. de Juglart, B. Ippolito, Traité de droit commercial, 4ème édition, tome premier, EdituraMontchrestien, Paris, 1998, p. 553.32 G. Ripert, R. Roblot, Traité de droit commercial, Tome I, 7e édition, Editura L.G.D.J.,Paris, 1991, p. 438.33 Y. Guyon, Droit des affaires, tome I, 10ème édition, Economica, Paris, 1998, p. 718.133Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdin ambele (mixtă). În practică se utilizează nume de persoane, denumiriîn legătură cu obiectul sau amplasarea comerţului („La Cetate”),reprezentări grafice: o figură geometrică (cercurile de la Audi, rombul de laRenault), un animal (felina de la Puma, scoica de la Shell), o plantă(trandafirul Lancôme). Dacă este reprezentată grafic într-un modparticular, special şi inconfundabil, chiar şi firma poate fi utilizată caemblemă (Oriflame). În toate cazurile, spre a fi aptă să atragă clientela,emblema trebuie să fie atractivă, uşor de reţinut, originală, insolită, lipsităde banalitate.3.3. Condiţii de validitateSimilar firmei, pentru a se putea bucura de protecţie juridică,emblema trebuie să îndeplinească anumite condiţii de validitate, de fond şide formă.I. Condiţii de fond:a) Disponibilitatea. Fiind un element facultativ, verificareadisponibilităţii şi/sau rezervarea emblemei este o etapă opţională, a căreiparcurgere rămâne la latitudinea profesioniştilor.b) Distinctivitatea. Pentru a nu crea confuzie şi a fi susceptibilă deapropriere, orice emblemă va trebui să se deosebească de cele înscrise înacelaşi registru al comerţului, pentru acelaşi fel de comerţ, precum şi decele ale concurenţilor (art. 43, alin. 1, LRC). Legea nu prevede însămodalitatea de a acţiona a Oficiului Registrului Comerţului în cazulnerespectării acestei condiţii, efectul omisiunii fiind absenţa obligaţieilegale de a refuza înscrierea unei embleme care nu are caracter de noutate.În plus, pentru a îndeplini condiţia distinctivităţii, emblema nupoate reprezenta o denumire generică (cafenea, restaurant, depozit,fabrică).c) Liceitatea. Pentru a fi licită, emblema trebuie să se conformezeimperativelor prevăzute pentru firmă.Condiţia unicităţii, cerută în cazul firmei, nu îşi găseşte aplicare,deoarece un comerciant poate avea mai multe embleme.II. Condiţii de formă:a) Să fie însoţită, în mod vizibil, de firmă. Pentru a nu se confundacu aceasta, emblema va fi scrisă cu litere mai mari, în aşa fel încâtdimensiunea literelor emblemei să fie dublă faţă de cea a literelor firmei.b) Să fie scrisă, în primul rând, în limba română.134Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IDENTIFICATION ELEMENTS OF THE PROFESSIONAL SUBJECT ….3.4. Înregistrare şi transmitereCu toate că emblema este facultativă, simpla exploatare nu conferăprotecţie juridică, ci este necesară îndeplinirea unei formalităţisuplimentare, înscrierea în registrul comerţului. Dreptul de folosinţăexclusivă asupra emblemei se dobândeşte ca efect al înregistrării sale.Astfel, profesionistul devine titularul unui drept de proprietate incorporalăreal, exclusiv şi absolut, care poate fi exercitat în condiţiile legii. În virtuteaacestuia, emblema va putea fi folosită pe panouri de reclamă, oriunde ar fiaşezate, pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe,publicaţii şi în orice alt mod (art. 43 din Legea nr. 26/1990).Nimic nu se opune ca emblema să poată fi înstrăinată împreunăsau separat de fondul de comerţ. Când acesta se transmite cu orice titlu şinu se menţionează expres situaţia emblemei, se admite că, fiind unelement accesoriu, ea va urma soarta bunului principal 34 . Dacă însăemblema coincide cu firma, va fi aplicat regimul juridic al transmiteriifirmei.ConcluziiFirma şi emblema sunt elemente incorporale ale fondului decomerţ, conferă identitate şi individualitate unui profesionist supusînregistrării în registrul comerţului şi întreprinderii sale şi au, în maremăsură, funcţii, condiţii de validitate şi trăsături comune.Între cele două există şi diferenţe, motiv pentru care legiuitorul le-areglementat separat. Astfel, în timp ce firma este obligatorie, emblema arecaracter opţional. Firma nu poate să constea într-un semn, iar conţinutulsău este riguros stabilit prin lege, principiul libertăţii de alegere fiindpermis doar în cazul societăţilor de capitaluri şi, parţial, în cazul societăţiicu răspundere limitată. Condiţia unicităţii este prevăzută doar pentrufirmă, un comerciant putând avea mai multe embleme. Durata deexploatare poate fi mai mare în cazul emblemei, deoarece ea nu esteataşată persoanei comerciantului, putându-se transmite şi separat defondul de comerţ.În universul virtual, elementele de identificare şi particularizare alefondului de comerţ clasic corespund celor ale site-urile. Numele dedomeniu (domain names) poate fi asimilat firmei, întrucât permiteprofesionistului să devină cunoscut publicului şi să intre în contact cu34 I. L. Georgescu, op. cit., p. 552.135Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpotenţiala clientelă. De altfel, la nivelul practicii judiciare 35 , numele dedomeniu are tendinţa să beneficieze de protecţie similară firmei. Pentru unplus de individualizare a site-ului, se apelează la embleme, de obicei subforma unor logo-uri sau sigle.ReferencesTratate, cursuri, monografii:Băcanu, I., (1998) Firma şi emblema comercială, Editura Lumina Lex,Bucureşti, România.Bellu-Magdo, M.-L., (2003) Drept comercial, Editura H.G., Bucureşti,România.Bernstein, B., Cristoforeanu, E., Stoeanovici, C., Papp A., (1999) Fondul decomerţ şi vadul comercial în literatura juridică română, Editura Sapiens,Brăila, România.Căpăţînă, O., (1998) Dreptul concurenţei comerciale – partea generală, EdituraLumina Lex, Bucureşti, România.Cărpenaru, S. D., (2011) Tratat de drept comercial român, Ediţia a II-a revăzutăşi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, România.Eminescu, Y., (1997) Concurenţa neloială, Editura Lumina Lex, Bucureşti,România.Eminescu, Y., (1996) Regimul juridic al mărcilor, Editura Lumina Lex,Bucureşti, România.Ferri, G., (2001) Diritto comerciale, Undicesima edizione, UTET, Torino,Italia.Georgescu, I.L., (2001) Drept comercial român, vol. I, Editura C. H. Beck,Bucureşti, România.Guyon, Y., (1998) Droit des affaires, tome I, 10ème édition, Economica, Paris,Franţa.Juglart, M., Ippolito, B., (1998) Traité de droit commercial, 4ème édition, tomepremier, Editura Montchrestien, Paris, Franţa.Poruţiu, P., (1946) Tratat de drept comercial, vol. I, Editura Universităţii, Cluj,România.Ripert, G., Roblot, R., (1998) Traité de droit commercial, Tome I, 7e édition,Editura L.G.D.J., Paris, Franţa.Turcu, I., (1993) Dreptul afacerilor, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi,România.35 Prin sentinţa civilă nr. 597/2003, Tribunalul Bucureşti constată dreptul exclusiv alreclamantei asupra numelui de domeniu internet asirom.ro şi, pe cale de consecinţă,dispune încetarea înregistrării acestei denumiri de către pârâtă. Pe aceeaşi temă, prinDecizia 695/2005 s-a pronunţat şi Curtea de Apel Bucureşti pentru numele de domeniuats.ro.136Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IDENTIFICATION ELEMENTS OF THE PROFESSIONAL SUBJECT ….Articole şi studii de specialitate:Băcanu, I., (1998) Unicitatea firmei comerciale, Revista de drept commercial,nr. 3,Băcanu, I, (1998) Firma şi emblema comercială, Revista de drept comercial,nr. 3,Gheorghiu, Gh., (1997) Consideraţii asupra corelaţiei dintre emblemă, firmă şimarcă, Revista de drept comercial nr. 2.137Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

On Unemployment Indemnity and other Financial RightsDirectly Granted to E.U. and Non-E.U. Citizens inRomaniaAna ŞTEFĂNESCU 1AbstractWhile the legislation, usually, distinguishes between the European citizens(who have the citizenship of a state member of the European Union or from theEuropean Economic Space or from the Swiss Confederation) and the foreign citizens(who do not fall under the above-mentioned categories),Law no. 76/2002 regarding theunemployment insurances system and stimulation of the occupancy of labor force,nominate both categories of citizens by the term of foreign citizen, stipulating that theyare the beneficiaries of its provisions.. While the benefits directly granted to theemployers have in view both the quality of un-employed person receiving theunemployment indemnity as well as the quality of unemployed person non-receiving theunemployment indemnity, the benefits directly granted to E.U and non-E.U. citizenshave into view either the first quality, or the second one. We will approach in thismaterial only the questionableness of the granting of financial benefits directly to E.Uand non-E.U. citizens and of the influence of the reason which lead to the terminationof the work relationships over the two categories of benefits.Keywords:E.U. non-E.U. unemployed person; person receiving unemployment indemnityand person non-receiving unemployment indemnity; unemployment indemnity;employment bonus; settlement bonus; completion of incomes from salaries; funding ofjobs.1 Ana Ştefănescu is Ph.D. in Law, Lecturer at „Dunărea de Jos” University Galaţi,Faculty of Legal, Social and Political Science, titular university lector within PublicAdministration Department. She is also collaborator and member of the EditorialCollege at Wolters Kluwer Publishing House (Romania, Bucharest)-Romanian LabourLaw Review (using Ana Cioriciu Ştefănescu pseudonym and Ana Cioriciu or AnaŞtefănescu name). She is also member and secretary at Romanian Labor LawAssociation; member of Romanian Association for Telework and Tele-activities. She isalso collaborator at on-line daily paper www.Avocatnet.ro. Email Address:ana@anacioriciu.ro; office@anacioriciu.ro. Web: www.anacioriciu.ro.139Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1.The notion of E.U. and non- E.U. citizen versus the notionof foreign citizen in the unemployment insurances systemThe European Union citizen 2 is the person who has the citizenship ofan E.U or an E.E.C. member state or the citizenship of the SwissConfederation. Per a contrario, we refer to foreign citizens 3 .They are also distinguished in the legal language through thecollocations of E.U and no-E.U. citizens.According to Law no. 76/2002 regarding the unemploymentinsurances system and stimulation of the occupancy of labour force 4 , bothcategories of citizens are designated by the term of “foreigner”. Therefore,this law does not make any distinguish between the E.U. and non-E.U.citizens, treating all the people who are not Romanians as “foreigners”,beneficiaries of its provisions. 52. The financial benefits of the unemployment insurancessystem granted to E.U. and non-E.U. citizensAmong the financial benefits of the unemployment insurancessystem granted to E.U. and non-E.U. citizens we distinguish between:Amounts granted directly to employers for funding of the jobswhen employing E.U. and non-E.U. citizens, along with exemptions 6 orcompensations 7 of social contributions, or amounts which can cover theexpenses for professional training 8 . (Although these benefits accrue toemployers, they implicitly, also concern the future employees whose wayto get a job is facilitated (See A. Ştefănescu (2012) Subvenţionarea locurilor demuncă pentru cetăţenii U.E. şi non – U.E. în România));2 See art. 1 and art. 2 para. 1 point 1 of Government Emergency Ordinance no.102/2005 regarding the free circulation on the Romanian territory of the citizens of themember states of the European Union, European Economic Space and of the SwissConfederation (republished in the Romanian Official Gazette, Part I, no. 774 dated onNovember 2nd 2011).3 See art. 2 letter of Government Emergency Ordinance no. 56/2007 regarding theemployment and secondment of foreigners on the Romanian territory (published in theRomanian Official Gazette, Part I, no. 424 dated June 26th 2007, as subsequentlyamended and completed).4 Published in the Official Romanian Gazette, Part I, no. 103 dated February 6th 2002, assubsequently amended and completed.5 See art. 16 of Law no. 76/2002.6 See art. 80 par. 1 and art. 85 par. 1 of Law no. 76/2002.7 See art. 84 1 par. 1 of Law no. 76/2002.8 See art. 84 par. 1 of Law no. 76/2002.140Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ON UNEMPLOYMENT INDEMNITY AND OTHER FINANCIAL ….Amounts granted directly to E.U. and non-E.U. citizens by wayof:- unemployment benefit;- employment bonus;- settlement bonus;- completion of incomes from salaries.For both categories of benefits some conditions have to be met.Primarily the E.U. and non-E.U. citizens have to be registered under therecords of the agency for labour force occupancy.In order to be registered in such a record, they must registerthemselves in order to obtain a job; such a registration is only possibleonly if they have been previously employed or if they have obtainedincomes in Romania, according to the law 9 .“Such a registration condition differentiates the E.U. and non-E.U. citizens from the Romanian citizens, without considering such acondition a discriminatory one. However, the same as the Romaniancitizens, they have to be minimum 16 years old, not to meet theretirement conditions, to be able to work, not to have a job, not to obtainincomes or to obtain incomes from authorized activities according to thelaw, incomes smaller than the value of the reference social indicator of theunemployment insurances and stimulation of the occupancy of labourforce (500 lei) 10 , to be available to start working in the period immediatelyafter the registration. 11 (Ibidem).While the benefits granted directly to employers refers both to thequality of unemployed person receiving unemployment indemnity(beneficiary of unemployment indemnity and of measures for thestimulation of labour force occupancy 12 ), as well as to the quality ofunemployment person non-receiving unemployment indemnity(beneficiary only of the measures for the stimulation of labour forceindemnity)(ibidem) 13 , the benefits directly granted to E.U. and non-E.U.9 See art. 16 letter e and art. 5 point IV of Law no. 76/2002.10 The value of the social indicator of reference is, according to art. 33 1 of Law no.76/2002, of 500 lei.11 See art. 5 point IV of Law no. 76/2002.12 According to art. 5 point VIII of Law no. 76/2002 regarding the unemploymentinsurances and stimulation for occupancy if labour force, “stimulation measures ofoccupancy of work force” are “those measures having as scope the support offered topersons in search of a job, and especially to unemployed in order to obtain the statute ofoccupied person”.13 The unemployed categories for whom is allowed the funding of jobs are, according tothe Law no.76/2002, those persons deemed as under-privileged in their chance to obtain141Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcitizens have into view either the first quality (for granting theemployment bonus, settlement bonus and completion of incomes fromsalaries), or the second category (for granting the unemploymentindemnity or the employment bonus granted to graduates). We point outthat the two qualities which we referred to are not stipulated as such byLaw no. 76/2002, but we have justified them from practical point ofviews (With a view to these qualities, see A. Ştefănescu (2012) Şomerindemnizat versus şomer neindemnizat la angajarea cu subvenţie).As announced by the title of the present material, we willhereunder approach the issue of granting the financial benefits directly toE.U. and non-E.U. citizens and the influence of the reason which leads tothe termination of the labour relationships over the two categories ofbenefits.3. Unemployment indemnity for E.U. and non-E.U. citizensWhen applying for being granted the unemployment indemnity,the E.U. and non-E.U. citizens, registered under the records of the agencyfor the labour force occupancy (by means of registration) they:- have to have terminated a labour relationship for reasons nonimputableto them 14 ;- have to have realized to a contribution stage of minimum 12months during the last 24 months preliminary to the date ofregistration of the application 15 ;- have to not have declined a job suitable to their professionaltraining or the level of their education or not have refused to takepart to services for the stimulation of occupancy or services forprofessional training granted to agencies for labour forceoccupancy 16 .Out of the analysis of the first two conditions it results that it isimportant to open the right to be granted the unemployment indemnitythat, the last termination of the labour relationships – within the 12a job, as follows: graduates of some education institutions, persons aged above 45 yearsold, persons who are sole providers of the mono-parental families, persons with level IIIof invalidity etc. See for further details art. 80 par. 1-2, art. 85 par. 1, art. 85 par. 2 of Lawno. 76/2002, art. 77 par. 2 of Law no. 448/2006 regarding the protection and promotionof rights of persons with disabilities (republished in the Official Romanian Gazette, PartI, no. 72 dated February 5 th 2003, as subsequently amended and completed).14 See art. 17 par. 1 letter a of Law no. 76/2002.15 See art. 34 par. 1 letter a of Law no. 76/2002.16 See art. 42 par. 1 of Law no. 76/2002.142Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ON UNEMPLOYMENT INDEMNITY AND OTHER FINANCIAL ….months out of the latest 24 months preliminary of the date of registrationof the request – to be due to some reasons which are non-imputable tothe E.U. and non-E.U. citizen. For instance if there have been terminated20 labour relationships, 19 of them can be imputable to the formeremployee and the 20th must be non-imputable to him/her. In otherwords, the one who has completed the contribution stage required by thelaw, can „manufacture” for himself/herself the last termination of thelabour relationship as not from his fault. The simplest form is the one oftermination of the labour relationship during the probation period fromthe employer’s initiative 17 (even employer who is individual), for which itis not necessary to have a motivation in this respect nor the observationof a notice period; practically after a working day it can be „fabricated” a20th non-imputable termination.Among the reasons of termination of the labour relationshipsconsidered as non-imputable to the former employees we can alsomention the termination of the labour relationship as resulting from theretreat by the authorities or competent organisms of the notices, permitsor necessary certification for the exercise of the profession; expiration ofthe validity of the individual labour contract concluded for determinedperiod; dismissal for: employee’s physical and/or psychical incapability,professional disagreement etc. 18The E.U. and non-E.U. citizens who paid the contribution ofunemployment insurance to the agency for the occupancy of the labourforce are not held responsible to meet the condition of termination of thenon-imputable labour relationship based on an insurrance contractconcluded with the agency 19 .In this respect we mentions that the contribution stage representthe period of time for which was due the unemployment insurancecontribution both by the insured person, as well as by the employer or, asthe case may be, only by the insured person, as well as the period forwhich the persons insured under the unemployment insurances system by17 See art. 31 par 3 of Labour Code (republished in Official Romanian Gazette, Part I,no. 345 dated May 18th 2011) corroborated with art. 5 letter b of the MethodologicalNorms for the application of Law no. 76/2002 regarding the unemployment insurancesystem and stimulation of occupancy of labour force approved by Government Decisionno. 174/2002 (published in Official Romanian Gazette, Part I, no. 181 dated March 18th2002, as subsequently amended and completed).18 See for further details art. 5 of the Methodological Norms for the application of Lawno. 76/2002.19 See art. 34 par. 1 letter f of Law no. 76/2002.143Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEsigning an unemployment insurance contract owed or paid unemploymentinsurance contribution 20 .When establishing the period of 24 months, are not taken intoaccount 21 some periods such as the period of suspension of the labour orservice relationships, except from the period of temporary incapacity ofwork during which the payment of the indemnity is required to be paid bythe company, according to the law etc. 22 .For the E.U. and non-E.U. citizens employed with individuallabour contract with part time, the contribution stage is establishedproportionally with the effective worked time, by cumulating the realizedstages based on the individual labour contract with part time 23 .The unemployment indemnity is granted to the E.U. and non-E.U. citizens, differentiated, based on the contribution stage, as follows 24 :a) for 6 months, granted to persons with a contribution stage ofminimum 1 year;b) for 9 months, granted to persons with a contribution stage ofminimum 5 years;c) for 12 months, granted to persons with a contribution stagemore than 10 years.The quantuum of the unemployment indemnity is the amountgranted on a monthly basis and differentiated, based on the contributionstage, as follows 25 :a) 75% of the value of the social reference indicator in force at thedate of its settlement, granted to persons with a contribution stage ofminimum 1 year;b) the amount stipulated at letter a) to which is added an amountcalculated by the application over the average of the monthly gross basesalary of the last 12 months of contribution stage.The percentage quotes differentiated based on the contributionstage are 26 :a) 3% for persons with a contribution stage of minimum 3 years;b) 5% for persons with a contribution of minimum 5 years;c) 7% for persons with a contribution stage of minimum 10 years;20 See art. 5 point V of Law no. 76/2002.21 See art. 34 1 par. 1 letter a of Law no. 76/2002.22 See for further details art. 34 1 par. 1 letter b-d of Law no. 76/2002.23 See art. 34 par. 1 2 of Law no. 76/2002.24 See art. 39 par. 1 of Law no. 76/2002.25 See art. 39 par. 2 of Law no. 76/2002.26 See art. 39 par. 3 of Law no. 76/2002.144Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ON UNEMPLOYMENT INDEMNITY AND OTHER FINANCIAL ….d) 10% for persons with a contribution stage of minimum 20years.Starting with December 16th, 2010 when establishing theminimum contribution stage of 12 months during the last 24 monthspreliminary to the date of registration of the application it will not betaken into consideration the periods which represents contribution stageused for establishing and prior granting of an unemployment indemnityright. The periods which represent contribution stage and which wereused when establishing and prior granting of an unemployment indemnityright are taken into consideration when establishing the contribution stagebased on which is established the period for which the unemploymentindemnity is granted and the quantuum of this right 27 .We mention that prior to the above-mentioned date, an E.U. andnon-E.U. citizen could revalorize the periods for which the citizen hasalready been granted the indemnity, that he could even benefit 12 monthsof it, as, for instance with 3 days prior to the completion of a period of 12months of indemnity he could get a job only to non-imputably terminatethe contract and thus obtaining a new right of the kind as he was meetingthe condition of contribution stage of 12 months within the last 24months prior to the submission of the application.For the persons who were insured based an unemploymentinsurance contract, when establishing the amount calculated by applying apercentage quote differentiated based on the contribution stage it is takeninto consideration the income stated on a monthly basis under theunemployment insurance contract 28 .Are assimilated to the unemployed persons the E.U. and non-E.U.citizens who could not obtain a job after the graduation of an educationinstitution, if they meet the following conditions 29 :- are the graduates of education institutions, aged of minimum 16years, who during a period of 60 days from the graduation datehave not managed to get a job according to their professionaltraining;- are the graduates of special schools for persons with disabilitiesaged of minimum 16 years, who have not managed to get a jobaccording to their professional training.27 See art. 37 1 of Law no. 76/2002.28 See art. 39 par. 4 of Law no. 76/2002.29 See art. 17 par. 2 of Law no. 76/2002.145Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIn what the above-mentioned graduates are concerned, wemention that that have to graduate institutions belonging to the national(Romanian) education system 30 .The above-mentioned graduates are considered to not havemanaged to find a job if they make the proof that during the period of 60days from the graduation day they have registered to the agencies for theoccupancy of labour force with a view to mediation for employment. Theproof of registration is made by a certificate issued by the agency 31They will benefit from the unemployment indemnity, after thepassing of the period of 60 days from the graduation day, if they also meetthe following conditions 32 :- if they are registered with the agencies for the occupancy oflabor force in the territorial are where they have their domicile;- they do not obtain or if they obtain incomes, from activitiesauthorized by the law, incomes less than 500 lei;- if they do not meet the conditions for retirement, according tothe law.Therefore the E.U. and non-E.U. citizens who are the graduatescoming from the national educational system (Romanian educationalsystem) are not required to have a certain contribution stage nor atermination of a labor relationship due to non-imputable reason. But,when asking to be granted the unemployment indemnity they do not haveto refuse to take part at services for stimulation of occupancy andprofessional formation granted by the agencies for occupancy of laborforce 33 .These persons have the right to be granted the unemploymentindemnity for 6 months 34 , cu provided that at the date of the applicationdo not follow an educational institution 35 . It results that after this datethey can fall under such a situation.30 See art. 52 para. 4 of the Methodological Norms for the application of Law no.76/2002.31 See art. 8 of the Methodological Norms for the application of Law no. 76/2002.32 See art. 34 par. 3 of Law no. 76/2002.33 See art. 42 par. 1 of Law no. 76/2002.34 See art. 40 of Law no. 76/2002.35 See art. 42 par. 2 of Law no. 76/2002.146Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ON UNEMPLOYMENT INDEMNITY AND OTHER FINANCIAL ….4. The employment bonus, the settlement bonus and thecompletion of the incomes from salaries for E.U. and non-E.U.citizensGraduates, E.U. and non-E.U. citizens coming from the nationaleducational system (the Romanian educational system), inclusively fromthe special schools, aged of minimum 16 years, registered with theagencies for the occupancy of labor force, when employing with a normalworking programme, for a period of more than 12 months, benefit, fromthe budget of unemployment insurances, of a employment bonus equal tothe value of the social reference indicator – 500 lei 36 . Therefore the rightis granted also for the quality of unemployed person non-receivingunemployment indemnity.The same category of graduates but for which is has already beenestablished their right to be granted the unemployment indemnity can getemployed (even by funding the jobs (See A. Ştefănescu (2012)Subvenţionarea locurilor de muncă pentru cetăţenii U.E. şi non – U.E. în România))during the period of granting of the indemnity, benefiting from theemployment date and until the end of the period for which they wereentitled to receive this indemnity, an amount equal to this indemnity,provided that they are employed for a normal working programme andfor a period of more than 12 months 37 . Between the employments withthe same employer a period of minimum 2 years 38 must pass.The E.U. and non-E.U. citizens graduates coming from thenational educational system (Romanian educational system) do not benefitform the above-mentioned facility if 39 :- at the date of their graduation they had labour or servicerelationships;- at the date of the application they were following an educationinstitution;- fall under the category of employers, obliged according to thelaw in this respect.The other unemployed persons receiving unemploymentindemnity, E.U. and non-E.U. citizens, for whom, has also beenestablished their right to being granted the unemployment indemnity, canbe employed during the period when the indemnity is granted, benefiting36 See art. 73 1 par. 1 of Law no. 76/2002.37 See art. 73 1 par. 2 of Law no. 76/2002.38 See art. 73 1 par. 5 lit. letter b of Law no. 76/2002.39 See art. 73 1 par. 5 letter a, c-d of Law no. 76/2002.147Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEfrom the day of employment till the end of the period for which they wereentitled to receive such an indemnity of a monthly amount, granted formthe unemployment insurances budget, representing 30 % from thequantum of the unemployment indemnity established and, as the case maybe, re-updated according to the law, provided that the employment ismade for a normal working programme 40 . Likewise, between theemployments with the same employers, it must pass a period of at least 2years 41 .All categories of unemployed persons receiving unemploymentindemnity benefits from:a settlement bonus granted from the unemployment insurancesbudget equal to twice the value of the social reference indicator in force atthe date of granting (500 lei), if the employment is done in a locationsituated at a distance of more than 50 kms from the location where theyhave their stable domicile 42 ;a settlement bonus, granted from the unemployment insurancesbudget equal to seven times the value of the social reference indicator inforce at the date of installation, if the employment presupposes changingthe domicile 43 .Employees, E.U. and non-E.U. citizens, who have benefited fromthe above-mentioned facilities are required to keep their labour or servicerelationships for minimum 12 months. If contrary (See in this respect butwith a view to the Romanian parties of a labour relationship, R. Oprea(2012): 39) they are required to pay them back if their labour or servicesrelationships are terminated 44 :40 See art. 72 par. 1 of Law no. 76/2002.41 See art. 72 par. 2 of Law no. 76/2002.42 See art. 74 of Law no. 76/2002.43 See art. 75 of Law no. 76/2002.According to art. 3 para. 2 of Government Emergency Ordinance no. 194/2002regarding the state of foreigners in Romania (republished in the Romanian OfficialGazette, Part I, no. 421 dated June 5th 2008, as subsequently amended and completed)„Foreigners who are legally in Romania can freely circulate and they can establish theirresidence or, as the case may be, their domicile wherever they want on the Romaniaterritory”. The above-mentioned law refers to foreigners in the sense of non-E.U.citizens. The E.U. citizens have the same right; see in this respect art. 3 par 1 ofGovernment Emergency Ordonance no. 102/2005 regarding the free circulation on theRomanian territory of the citizens of the member states of the European Union,European Economic Space and of the Swiss Confederation (republished in theRomanian Official Gazette, Part I, no. 774 dated November 2nd 2011).44 See art. 76 of Law no. 76/2002.148Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ON UNEMPLOYMENT INDEMNITY AND OTHER FINANCIAL ….- by both parties agreement;- as a result of conviction for the execution of a privative libertypenalty;- as a result of a prohibition to exercise the profession or theposition, as a safety measure or a complementary punishment;- as a result of disciplinary dismissal;- as a result of resignation;- as a result of dismissal in the situation when the employee ispreventively arrested for a period of more than 30 days;- as of right when the public servant has been convicted;- as a result of removal from a public function (as a disciplinarysanctions or for the occurrence of a legal incompatibility reason,and the public servant has not taken any actions to cease it).5. The influence of the reason for which the laborrelationships are terminated over the two categories of benefitsBy comparing the situations which lead to the paying back of thebenefits granted to employers and employees coming from the category ofunemployed person receiving unemployment indemnity, the E.U. andnon-E.U. citizens, the following observations can be forwarded (see inthis respect but with a view to the Romanian parties of a labourrelationship, Ibidem: 42-43):- the two parties will pay back the amounts received if thetermination of the labour or service relationships occurred earlierthan 12 months by mutual agreement;- the employer will not pay back the received amounts solely theemployee if the termination of the labour of service relationshipsoccurred earlier than 12 months:- as a result of conviction for the execution of a privative libertypenalty;- as a result of a prohibition to exercise the profession or theposition, as a safety measure or a complementary punishment;- as a result of disciplinary dismissal;- as a result of resignation;- as a result of dismissal in the situation when the employee ispreventively arrested for a period of more than 30 days;- as of right when the public servant has been convicted;149Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- as a result of removal from a public function (as a disciplinarysanctions or for the occurrence of a legal incompatibility reason,and the public servant has not taken any actions to cease it);- the employee, E.U. and non-E.U. citizen, will not be obliged topay back the amounts received but only the employer if thetermination of the labour or service relationships occurred earlierthat 12 months:- as a result of ascertainment of the absolute nulity of theindividual labour contract, respectively as a result ofascertainment of the absolute nulity of the administrative act ofappointment into a public function;- as a result of admission of the request for reemployment intothe function held by the employee of a person who was unlegallydismisses or who was dismisses for unvalid reasons, respectivelyas a result of admission of the request for reemployment into apublic function held by the public servant dismissed or illegallyremoved or for unvalid reasons;- as a result of individual or collective dismissals for reasonswhich are not related to the employee;- due to the fact that the public servant was removed from apublic function as the authority or the public institution ceased itsactivity or it has been moved into another location, and thepublic servant has not agreed to follow;- due to the fact that the public servant was removed from thepublic function as the authority or the public institution reducedits staff as a result of reorganization of its activity;- the two parties will not be obliged to pay back the amountsreceived if the termination of the labour or service relationshipsoccurred earlier than 12 months due to other reasons than theones which are mutually imputable such as: professional noncompliance,employee’s physical and or psychical incapability etc.150Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ON UNEMPLOYMENT INDEMNITY AND OTHER FINANCIAL ….ReferencesReviews:Ştefănescu, A., (2012) Şomer indemnizat versus şomer neindemnizat laangajarea cu subvenţie, on www.Avocatnet.ro.Ştefănescu, A., (2012) Subvenţionarea locurilor de muncă pentru cetăţeniiU.E. şi non – U.E. in Romania, on www.Avocatnet.ro.Oprea, R., (2012) Subvenţionarea locurilor de muncă pentru şomeriiindemnizaţi sau neindemnizaţi şi stimulentele oferite acestora –unele observaţii, in Revista română de dreptul muncii, nr. 1/2012.Legislation:Law no. 53/2003 – Labor Code, republished in Official RomanianGazette, Part I, no. 345 dated May 18th 2011.Law no. 76/2002 regarding the unemployment insurance system andstimulation of occupancy of labor force, published in the OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 103 dated February 6th 2002, assubsequently amended and completed.Government Emergency Ordonance no. 102/2005 regarding the free circulationon the Romanian territory of the citizens of the member states ofthe European Union, European Economic Space and of the SwissConfederation, republished in the Romanian Official Gazette, PartI, no. 774 dated November 2nd 2011.Government Emergency Ordonance no. 56/2007 regarding the employment andsecondment of foreigners on the Romanian territory, published inthe Romanian Official Gazette, Part I, no. 424 dated June 26th2007, as subsequently amended and completed.Government Emergency Ordinance no. 194/2002 regarding the state offoreigners in Romania, republished in the Romanian OfficialGazette, Part I, no. 421 dated June 5th 2008, as subsequentlyamended and completed.Methodological Norms for the application of Law no. 76/2002 regarding theunemployment insurance system and stimulation of occupancy oflabor force approved by Government Decision no. 174/2002,published in Official Romanian Gazette, Part I, no. 181 datedMarch 18th 2002, as subsequently amended and completed.151Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Subsidies Granted to the Natural Person for Teleworker’sEmployment - EU and Non-EU Citizen – in RomaniaRăducan OPREA 1AbstractThe individual labour contract regarding teleworking is, relatively, new inRomania and the EU and non EU citizen may have the quality of teleworker. Theappreciate that teleworker’s employment with subsidies granted to the individualemployer would be of interest in this economic crisis.This is the reason why we considerthis approach useful.Keywords:individual employer, EU and non EU teleworker, subsidized employment,EU and non EU unemployed.1 Ph.D. in Law, Professor at „Dunărea de Jos” University Galaţi, Faculty of Legal, Socialand Political Science. He is Dean of Faculty of Legal, Social and Political Science, EmailAddress: raducan.oprea@ugal.ro153Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICETeleworker’s status in RomaniaNeither the International Labour Organization standards(conventions and recommendations) and nor the regulations and EUdirectives refer to the individual agreement on teleworking (B. Vartolomei(2008): 62).However, there is a single European legal act of collective laborlaw, namely the European framework agreement on teleworking done atBrussels on 16 July 2002 between the Union of Industries of theEuropean Community, European Union Artisans and SMEs, theEuropean of Enterprises with Public Participation and of Enterprises ofGeneral Economic Interest and the European Trade UnionConfederation 2 , which, regulating (A. Ţiclea (2011): 362) and defining thisform of work organization is considering, in fact (B. Vartolomei (2008):63), the individual agreement on teleworking (A. Ştefănescu (2011): 189).Teleworking is defined in the article 2 paragraph1 of thisagreement as a form of organization or/and the work performed usingcomputer technology in a contract or employment relationship, the work -that could be performed equally in the workplace belong to the employer- is performed outside his offices. According to the paragraph 2 of thesame article, the party which performs the work in such an agreement iscalled teleworker. (The definition of teleworking and teleworker resumedjust as in the EU’s countries Belgium, France, Italy. See A. Ştefănescu(2010): 124).According to the article 139 paragraph 1 and 2 of the Treatyestablishing the European Economic Community "the dialogue betweenthe social partners can result in agreements that can be implemented byother agreements made between the social partners in the Member Statesor, at the request of partners who concluded the agreements, by Councildecisions ".A collective agreement concluded at EU level can be implementedinto economic, social and legal reality of the Member States by the socialpartners’ action. The union confederations in Romania are members ofthe specialized organizations - employers and workers - from theEuropean Union, the obligations included in the collective agreements atEU level in the article 12 of the Agreement, state that the social partnersneed to apply the provisions of the agreement according to theprocedures and practices in the Member States. (B. Vartolomei (2008): 69)2 See http://ec.europa.eu/employment_social/news/2002/jul/telework_fr.pdf154Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SUBSIDIES GRANTED TO THE NATURAL PERSON ….Romanian labor law regulations are not specific for the individualagreement on teleworking. However, according to the principles of theagreement, nothing precludes such a contract can be completed, just as itis happening in practice, it is crucial to respect the general provisionsrelating to the employment agreement and the principle of good faith,public order and morals (A. Ştefănescu (2011): 183).The Romanian legal literature, definitions were formulated mainlyon teleworking. It is seen as "a form of organization and / or workperformed by modern information technologies, in an agreement or anemployment relationship, in which work is carried out - usually - outsidethe firm" (A. Popescu (2008): 403) or "a form of work in which theactivity - comparable to that undertaken by an employee at the employer’soffice - is carried out by an employee, outside the office - at theemployee's residence or any other place - using the informationtechnology related to the computer network of the employer ".(I. T.Ştefănescu (2010): 303)“The economic doctrine defines teleworking as" the work done bya person who is in other place than the person (s) who directly supervisesand/or pays for the work done (B. Vartolomei (2008): 63, Note 8) "or asthe" use of telecommunications technology replaces completely orpartially, the movement to the office and back home. "But there aredefinitions which do not cover the specific legal character of teleworking"(Ibidem).But individual agreement on teleworking received an adequatedefinition. This was defined (A. Ştefănescu (2011): 188-189) as "thatindividual agreement with a special character, under which an employeecalled teleworker undertakes to exercise regularly, alone or together withhis family members, the specific responsibilities of the position he holds,using information technologies at home or another location selected byhim, except the employer’s offices, which, in turn, undertakes to payremuneration called wage and affording appropriate activity, maintaininghealth and safety work ". (For arguments in support of the definition, seeAna Ştefănescu (2011): 189).As such, in Romanian labor law, we can talk about an unnamedagreement which lends, by analogy, some own rules of employment athome agreement (Article 108-110 of the Labour Code) (I.T. Ştefănescu(2010): 305).As shown, the teleworker resembles the employee who works athome. Like him, he may carry, in fact, work not only at home but alsoanother place freely chosen (See for various reasons and details: A.155Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICECioriciu Ştefănescu (2008): 32; Idem (2009): 70; A. Ştefănescu (2011): 28,235), but not in telecentres , because the various studies (See C. Man(2007): 26-29) show that they either belong to the employer, or are both inhis property and other employers’ or self-employed workers or in theirorganization there are involved all the mentioned persons. Also, in termsof "work place", mobile or semi-mobile work performed usinginformation technology is excluded as these forms of mobility arespecified by the employer in a “standard" individual agreement ofemployment. (This should not be confused with a tele-working clause, seeA. Ştefănescu (2011): 194)The Legal Regime of the Teleworker - EU and non-U.Ecitizen. - in RomaniaEmploying teleworkers - U.E. and non-EU citizens - is subjectmainly to the Law no. 53/2003 - Labour Code 3 and the GovernmentEmergency Ordinance no. 102/2005 on free movement of EU MemberStates’ citizens in Romania, European Economic Area and Switzerlandcitizens 4 , the Government Emergency Ordinance no. 56/2007 onemployment and secondment of foreign people on the Romanianterritory 5 .Obviously, it shall apply by analogy, the specific regulations onemployees with the work at home of the Labor Code and will take intoaccount the European framework agreement on teleworking from 2002and other provisions applicable to the ordinary employees, which will beadapted as appropriate.Definitely, definite or indefinite duration of the agreement onteleworking will depend on the employment authorization (one issued forpermanent non-EU workers entitles permanent or temporaryemployment 6 , and one issued to seasonal workers 7 allows only limitedemployment time) the duration of the right of residence for EU citizens,3 Republished in Romanian Official Gazette, Part I, no. dated May 18th 201. See thearticle. 2 letter. c of the Labor Code and Art. Article 1. 1 of Regulation no.1612/68/E.E.C. regarding the free circulation of workers within theCommunity(published in OJEU no. 257 dated October 19th 1968, as subsequentlyamended and completed).4 Republished in Romanian Official Gazette, Part I, no. 774 dated November 2nd 2011.5 Published in Romanian Official Gazette, Part I, no. 424 dated June 26th 2007, assubsequently amended and completed.6 See Art. 6 letter a. the Government Emergency Ordinance no. 56/2007.7 See Art. 6 letters. b, c-h of the Emergency Ordinance no. 56/2007.156Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SUBSIDIES GRANTED TO THE NATURAL PERSON ….which also may be subject to extinctive term 8 and attested 9 by a certificateof registration 10 , that is the permanent residence card 11 issued by theRomanian Immigration Office.The employer of a teleworker can be, based on the article 14paragraph 1 of the Code, an individual; he acquires the capacity toconclude individual agreements on teleworking from the moment ofacquiring full legal capacity.We consider in this paper, only the individual employer (simple),differential from the authorized natural person or the natural personscarrying out free practice trade or profession (doctors, dentists, lawyers,etc.), which also can employ teleworkers.Given the nature of the activity (A. Ştefănescu (2011): 192, 195),the individual (simple) may employ teleworkers to perform services orworks, the activities must be compatible with the processing,transformation, handling and distribution of information technology. Soconsultants/ advisors (in various fields), translators, teachers, accountants,tax consultants, nutritionists, dieticians, secretaries may be teleworkers etc.Individual employer and EU and non-U.E citizen. -Beneficiaries of subsidized jobsThe Law no. 76/2002 on unemployment insurance system 12 andemployment stimulation, the foreign person who benefit of subsidizedwork is EU and non-EU citizen, he was in the evidence of the Agency asunemployed (See A. Ştefănescu (2012) Subvenţionarea locurilor de muncă pentrucetăţenii U.E. şi non – U.E. în România). To be in such evidence, they mustregister to obtain a job. Such registration is only possible if they werepreviously employed or produced revenue in Romania, according to thelaw 13 . Some conditions regarding the registered unemployed are requiredto be satisfied: - Romanian citizen. 148 See in particular Article. 11 and Art. Article 20. 1 of Government EmergencyOrdinance no. 102/2005.9 European citizens entering the Romanian territory and are looking for a job have theright of residence for a period up to 6 months from the date of entry without fulfillingany conditions or additional formalities (Art. 11 para. 2 of Ordinance emergencyOrdinance no. 102/2005).10 See Art. 13 of Government Emergency Ordinance no. 102/2005.11 See Art. 22 para. 3 of the Emergency Ordinance no. 102/2005.12 Published in Romanian Official Gazette, Part I, no. 103 dated February 6th 2002, assubsequently amended and completed.13 See Art. 16 letter. e and art. 5 point IV 1 of the Law. 76/2002.14 See Art. Section IV of the Law no. 5. 76/2002.157Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEThe future U.E. and non-U.E teleworker which can benefit ofsubsidized employment come from both the paid and unpaid unemployed(In connection with these qualities, see A. Ştefănescu (2012) Şomerindemnizat versus şomer neindemnizat la angajarea cu subvenţie).“Such a registration condition differentiate the E.U. and non-E.U.citizens from the Romanian citizens, without considering such a conditiona discriminatory one. However, the same as the Romanian citizens, theyhave to be minimum 16 years old, not to meet the retirement conditions,to be able to work, not to have a job, not to obtain incomes or to obtainincomes from authorized activities according to the law, incomes smallerthan the value of the reference social indicator of the unemploymentinsurances and stimulation of the occupancy of labor force 15 , to beavailable to start working in the period immediately after the registration. 16Although, the funding of jobs is a form of stimulating theemployers to employ the unemployed- equally Romanians, E.U. and non-E.U. citizens – both persons receiving allowances (beneficiaries ofunemployment allowance and of the measures for the stimulation ofoccupancy of labor force 17 ), as well as persons non-receiving theallowances (beneficiaries only of the latter measures).” (A. Ştefănescu(2012) Subvenţionarea locurilor de muncă pentru cetăţenii U.E. şi non – U.E. înRomânia ).In terms of individual employer (simple), we remember that theLaw 76/2002 defines the general term "employer" (eligible for subsidizedemployment) as "natural or legal person with the residence or branch,subsidiary, agent, representative of a corporate foreign office abroad inRomania, authorized by law, employing labor according to the law". Soalso we distinguish between the different categories of employers who areentitled to benefit of subsidized employment (For an explanation aboutthe possibility of the individuals to benefit of subsidized employment andthe natural persons carrying the right to free practice professions, see I.Petrea, A. Cioriciu (2005): 21-23):- The legal entity of public or private law;15 The value of the social indicator of reference is, according to art. 33 1 of Law no.76/2002, of 500 lei.16 See art. 5 point IV of Law no. 76/2002.17 According to art. 5 point VIII of Law no. 76/2002 regarding the unemploymentinsurances and stimulation for occupancy if labor force, “stimulation measures ofoccupancy of work force” are “those measures having as scope the support offered topersons in search of a job, and especially to unemployed in order to obtain the statute ofoccupied person”.158Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SUBSIDIES GRANTED TO THE NATURAL PERSON ….The individual who uses domestic personnel (babysitter,housekeeper, etc.) Or other individuals to perform services or work(consultants / advisors, translators, teachers, accountants, secretaries,etc.);- Authorized natural persons;Individuals performing free practice trade or profession (doctors,dentists, lawyers, etc.)The categories of unemployed which can benefit of subsidizedemployment are according to Law. 76/2002, those persons considereddisadvantaged in their opportunity to hold a job, as follows:- graduates of educational institutions which are not part ofpersons with disabilities (article 80 paragraph 1);- graduates of educational institutions belonging to persons withdisabilities (art. 80 paragraph 2);- people aged over 45 years (Art. 85 para. 1);- people who are sole providers of single parent family (Art. 85par. 1);- persons with disabilities (art. 85 para. 2);- people which shall fulfill the conditions for requiring partialearly retirement or a pension for old age, within 3 years from dateof employment, if they are not in this situation when they benefitof subsidized employment (Art. 85 paragraph. 2).In these categories, the Law no. 448/2006 on protection andpromotion of people with disabilities 18 add persons with third degreedisabilities (See A. Ştefănescu (2011): 40-41) 19 .Regarding the graduates listed above, we specify that they mustcome from the national (Romanian) education system. 20Subsidized employment is in an amount equal to: 2118 Republished in Romanian Official Gazette, Part I, no. 1 dated January 3rd 2008, assubsequently amended and completed.19 Article 77 paragraph 2 of Law no. 448/2006 stipulates that "this law and only in thecontext of employment, the persons with disabilities means third degree person withdisability". According to the article 84 letter d. of the Law no. 448/2006, for these twocategories of employers may receive a grant from the State, as provided by the Law76/2002 regarding the unemployment insurance system and employment stimulation,with subsequent amendments.20 See the article 52 paragraph 4 of the Methodological Norms for the application of Lawno. 76/2002 regarding the unemployment insurance system and stimulation ofoccupancy of labor force approved by Government Decision no. 174/2002, published inOfficial Romanian Gazette, Part I, no. 181 dated March 18th 2002, as subsequentlyamended and completed.159Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- reference social indicator value on the date of employment forgraduates of junior high schools of arts and crafts (500 lei); 22- 1.2 times the reference social indicator on the date ofemployment for graduates of upper secondary or post secondaryeducation and higher education for graduates without a diploma 23or degree diploma(600 lei);- 1.5 times the reference social indicator on the date ofemployment for university graduates (750 lei);- reference social indicator value effective for the unemployedaged over 45 or unemployed parents of single parent family, andPeople which shall fulfill the conditions for requiring partial earlyretirement or a pension for old age, within 3 years from date ofemployment, if they are not in this situation when they benefit ofsubsidized employment (500 lei).Duration of subsidies:- 12 months for graduates of educational institutions which arenot part of people with disabilities, people over 45, persons whoare sole providers of single parent families, persons with thirddegree disabilities; 24- 18 months for graduates of educational institutions belonging topeople with disabilities; 25- equal to the duration of employment for persons which shallfulfill the conditions for requiring partial early retirement or apension for old age, within 3 years from date of employment, ifthey are not in this situation when they benefit of subsidizedemployment. 2621 See the art. 80 paragraph 1 and the article 85. 1 and paragraph 5 of the Law no.76/2002.22 See the art. 33 paragraph 1 of Law no. 76/2002.23 See the art. 51 1 paragraph 1 of the Methodological Norms for applying the Law no.76/2002.24 See art. 80 paragraph 1 and article 85. 1 to 2 and paragraph 5 of the Law no. 76/2002,article 77 paragraph 2 and art. 84 letter d) of the Law no. 448/2006.25 See article 80 paragraph 2 of the Law no. 76/2002.26 See article 85. 6 of the Law no. 76/2002.160Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SUBSIDIES GRANTED TO THE NATURAL PERSON ….Conditions and prohibitions on subsidizing jobs for EU andnon-U.E citizenConditions and restrictions imposed on individual employer tosubsidize jobs for EU and non-U.E teleworker are generally the same asfor any employer who employs workers in this way. However, because thequestion implies certain features, we will address below.The first condition required by law is the employment of thecategories of unemployed permanent set 27 ; otherwise the individualagreement on teleworking can take any form permitted by the law.Facilities, however, are granted in proportion to 28 the actual time worked.There are exceptions to the contract of indefinite duration. Also,teleworking can be a right and the part-time employment is the onlypossibility, as we shall show.Thus, third-degree disability retirees can be employed for 4 hours,as they have half the capacity for work, according to the article 69 letter c)of Law no. 263/2010 on public pension system unit. 29With regard to subsidized employment for unemployed peoplewith disabilities and persons with third degree disabilities, shows (A.Ştefănescu (2011): 40) that they are entitled (and not the possibility) to beassigned to work at home (and thus represented its advanced form ofteleworking), although the provisions of the article 79 paragraph 1 30 of theLaw nr.448/2006 have acceptability in the sense that the work at home isan alternative to the "standard" one (I took the attribute "standard" fromM. Ioan (2009): 57), however, if the evaluation committee recommendsadults with disabilities, according to training and work capacity, andperformance of specific tasks are compatible with the home office andinformation technology (with the teleworking) employers' refusal toemploy such persons constitutes an abuse of that right.Also we point out that the employability of the persons withdisabilities and disability pensioners of third degree disabilities depends onacts with limited time validity (certificates of admission to degree of27 See article 80 and article 85 of the Law no. 76/2002.28 See article 54 paragraph 2 and article 60 paragraph 2 of the Methodological Norms forapplying the Law no. 76/2002.29 Published in Romanian Official Gazette, Part I, no. 852 dated December 20th 2010, assubsequently amended and completed.30 According to the article 79 paragraph 1 of the Law no. 448/2006, employment of theperson with disabilities involves the following forms: a) the free labor market, b) athome, c) in protected form.161Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdisability – third degree disability pension 31 decisions), individualagreements on teleworking can, usually, have fixed duration andpermanent character only with exceptions - only certificates for admissionto definite degree of disability (issued for disability caused by an incurabledisease (A. Ştefănescu (2011): 34)).The graduates – the future EU and non U.E teleworkers. - Shouldnot be on employment or service relationship at the moment ofgraduation if they want to benefit of the subsidized employment. 32Indefinite term employment of graduates by the individual shouldbe made only on vacancies jobs. No job is considered vacancy if it hasbeen reinstated in 33 six months after termination of employmentagreements on grounds of staff reduction.Employers do not receive subsidies to employ persons withdisabilities on the jobs vacant due to the termination of employmentagreement, for reasons not pertaining to the employee, in the last 12months prior to their employment. 34Employers who employ people aged over 45, people who are soleproviders of single parents family, people with disabilities, people withthird degree disabilities, people who within 3 years from date ofemployment meet conditions to apply for early retirement or partialretirement pension, do not receive subsidies if in the last two years theyhave been in employment relationships with such categories. 35The employers who benefit of subsidized employment forgraduates are required to maintain their employment relationship for atleast three years after completion. 36Individual employers employing people aged over 45, personswho are sole providers of single parent families, persons with disabilitiesand persons with third degree disabilities are required to maintain theiremployment relationship for at least 2 years after completion. 37The obligation to maintain the employment relationships must beunderstood as meaning that it will repay the subsidies received if the31 See the article 87 paragraph 1 of the Law no. 448/2006.32 See the article 51 1 paragraph 2 of the Methodological Norms for applying the Law no.76/2002.33 See the article 53 of the rules for the application of the Law no. 76/2002.34 See the article 59 1 paragraph 2 of the Methodological Norms for applying the Law no.76/2002.35 See the article 85 paragraph 6 of the Law no. 76/2002.36 See the article 83 paragraph 1 of the Law no. 76/2002.37 See the article 85 paragraph 1-2 of the Law no. 76/2002.162Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

SUBSIDIES GRANTED TO THE NATURAL PERSON ….employment agreements terminate before the above deadlines for thefollowing reasons:- By parties’ agreement;- Recognition of the nullity of the individual labor agreement;- Accepting the request for reinstatement to the position occupiedby an employee for unfair or groundless dismissal;- As a result of the 38 individual or collective dismissal for reasonsbeyond the employee’s faultEmployers receiving subsidized employment for graduates, peopleaged over 45, people who are sole providers of single parent families,persons with disabilities and persons with third level disabilities - toqualify as teleworkers - and terminate the employment or serviceagreement with such persons for the reasons that we mentioned above,earlier than the deadlines set by law, can not benefit of new subsidies ofunemployment insurance for a period of two years after the completion ofthe employment agreements. 39 ReferencesTreaties, courses, monographies and reviews:Cioriciu Ştefănescu, A., (2008) Condiţiile speciale privind încheiereacontractului de muncă la domiciliu – elemente de drept comparat, inRevista română de dreptul muncii nr. 2/2008.Cioriciu Ştefănescu, A., (2009) Telemunca, in Revista română de dreptulmuncii nr. 1/2009.Cioriciu Ştefănescu, A., (2010) Distinction between teleworking individuallabour contract and other working forms performed from distanceby information technology, European Legal Studies and Research,International Conference of Phd Students in Law, Timişoara, EdituraWolters Kluwer România, Bucureşti.Ioan, M., (2009) Contractul individual de muncă şi convenţia civilă de prestăriservicii, Editura Wolters Kluwer România, Bucureşti.Man, C., (2007) Teleworking: Telelucru, teleactivităţi sau munca la distanţă,Editura Grafnet, Oradea.Petrea, I., Cioriciu, A., (2005) Subvenţionarea locurilor de muncă, inTribuna economică, nr. 42/2005.Popescu, A., (2008) Dreptul internaţional şi european al muncii, Ediţia a 2-a,Editura C.H. Beck, Bucureşti.38 See the article 83 paragraph 2 of the Law no. 76/2002.39 See the 85 1 of the Law no. 76/2002.163Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEŞtefănescu, A., (2011) Munca la domiciliu şi telemunca – drept intern şi comparat,Editura Universul Juridic, Bucureşti.Ştefănescu, A., (2012) Şomer indemnizat versus şomer neindemnizat laangajarea cu subvenţie, on www.Avocatnet.ro.Ştefănescu, A., (2012) Subvenţionarea locurilor de muncă pentru cetăţeniiU.E. şi non – U.E. in Romania, on www.Avocatnet.ro.Ştefănescu, I.T., (2010) Tratat teoretic şi practic de drept al muncii, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti.Ţiclea, A., (2011) Tratat de dreptul muncii, Ediţia a V-a, Editura UniversulJuridic, Bucureşti.Vartolomei, B., (2008) Telemunca - o nouă formă de organizare a muncii,in Dreptul nr. 2/2008.Legislation:Regulation no. 1612/68/E.E.C. regarding the free circulation of workerswithin the Community, published in OJEU no. 257 dated October19th 1968, as subsequently amended and completed.Law no. 263/2010 on public pension system unit, published in OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 852 dated December 20th 2010, assubsequently amended and completed.Law no. 53/2003 – Labor Code, republished in Official RomanianGazette, Part I, no. 345 dated May 18th 2011.Law no. 76/2002 regarding the unemployment insurance system andstimulation of occupancy of labor force, published in OfficialRomanian Gazette, Part I, no. 103 dated February 6th 2002, assubsequently amended and completed.Law no. 448/2006 on protection and promotion of people withdisabilities, republished in Official Romanian Gazette, Part I, no. 1dated January 3rd 2008, as subsequently amended and completed.Government Emergency Ordonance no. 102/2005 regarding the free circulationon the Romanian territory of the citizens of the member states ofthe European Union, European Economic Space and of the SwissConfederation, republished in Official Romanian Gazette, Part I,no. 774 dated November 2nd 2011.Government Emergency Ordonance no. 56/2007 regarding the employment andsecondment of foreigners on the Romanian territory, published inOfficial Romanian Gazette, Part I, no. 424 dated June 26th 2007, assubsequently amended and completed.Methodological Norms for the application of Law no. 76/2002 regarding theunemployment insurance system and stimulation of occupancy oflabor force approved by Government Decision no. 174/2002,published in Official Romanian Gazette, Part I, no. 181 datedMarch 18th 2002, as subsequently amended and completed.164Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

III. Public LawCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Mediation in the Criminal Proceedings[Medierea în procesul penal]George COCA 1AbstractMediation is a voluntary way of resolving conflicts amicably with the aid of athird party as mediator specialized in conditions of neutrality, impartiality andconfidentiality. Mediation is based on the trust the parties award to the mediator as aperson able to facilitate negotiations between them and support them to resolve theconflict by obtaining a solution mutually convenient, efficient and sustainable.Conflicts appear from the unlawful conduct of individuals when they don’t dowhat the rule of conduct orders, when they do something different, incompatible with therule of conduct or when they react otherwise than as prescribed by rule of conduct.Legal illicit takes different forms depending on the legal rules of conduct ruleviolations such as civil illegality, trade illicit, administrative illicit, financial illicit, crimeetc.In terms of our approach, of all these forms of illicit, we are interested in thecrime which poses the most serious form of illegality legal because it disturbs essentiallythe law, the public peace, irreparable damage, public and social evil. For this purposethe legislature intended expressly to provide the crime in each state’s criminal law and inspecial provisions in the Law Courts.Mediation is likely primarily to relieve our Courts to resolve a significantnumber of cases. This process of mediation as a preliminary procedure is mandatory insome European countries, unlike Romania where neither person injured nor theperpetrator are not forced to accept the mediation procedure even not as the priorprocedure. One of the big 'bugs' of processes including criminal processes in our countryis the slowing of these processes, even if the European regulations stipulate theirresolution in a reasonable time. It is discussed whether the 'confrontation' between theprinciples of speed and finding out the truth would be detrimental to the primacy of theother. That is why individuals and mediators expressly require that the new Code ofCriminal Procedure and the draft amendment of Law 192/2006 to provide thatjudges advise the parties to mediation before trial.1 Lecturer Ph.D., University Spiru Haret, Faculty of Law, Email Address:georgecoca59@yahoo.com167Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEKeywords:criminal process, mediation, judge, conflict, criminal action, civil action.1. IntroducereSediul materiei în cea ce priveşte mediere îl reprezintă Legea nr.192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei demediator 2 . Astfel, se stipulează în art.1 că ,,medierea reprezintă omodalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cuajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţiide neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate şi se bazează pe încredereape care părţile o acordă mediatorului ca persoană aptă să facilitezenegocierile dintre ele şi să le spijine pentru soluţionarea conflictului prinobţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile’’.Conflictul despre care se precizează în art.1 din lege apare în urmaunei conduite ilicite a persoanelor atunci când nu facem ceea ce regula deconduită ordonă, când facem ceva altfel, neconform cu regula de conduităori când reacţionăm în alt mod decât cel prescris de regula de conduită.Ilicitul juridic îmbracă forme diferite în funcţie de norma juridică,regula de conduită încălcate cum ar fi: ilicitul civil, ilicitul comercial, ilicituladministrativ, ilicitul contravenţional, ilicitul financiar, ilicitul penal, etc 3 .Dintre toate aceste forme de ilicit, sub aspectul demersului nostruinteresează ilicitul penal care reprezintă cea mai gravă formă a ilicituluijuridic, deoarece perturbă ordinea juridică în mod esenţial prin tulburarealiniştii publice, pagube ireparabile, rău public şi social. În acest senslegiuitorul a înţeles să incrimineze ilicitul penal expres prin legea penală afiecărui stat şi prin prevederi speciale în legi extrapenale.Un alt aspect esenţial care delimitează ilicitul penal de celelalteforme ale ilicitului juridic îl reprezintă valorile fundamentale ce suntapărate de legea penală. Sunt discuţii în ceea ce priveşte necesitatea uneireevaluări lucide a valorilor sociale care merită protecţie socială.Faţă de cele ce preced, legiutorul procesual penal a înţeles ca încazul ilicitului penal să funţioneze principiul oficialităţii sau obligativităţiiconform căruia organele judiciare trebuie să desfăşoare activitateaprocesuală ori de câte ori s-a savârşit o infracţiune.2 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 441 din 22 mai 2006.3 Vintilă Dongoroz şi colectiv, Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penalăromân, Partea Generală, Vol.I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975 pag. 10 şiurm.168Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

MEDIATION IN THE CRIMINAL PROCEEDINGS ….Acest principiu este consacrat în art.2 alin.(2) din Codul deprocedură penală 4 , unde se arată că: ,,actele necesare desfăşurăriiprocesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin legese dispune altfel’’.Aşadar, din conţinutul textului legal, rezultă o restrângere aprincipiului oficialităţii prin formularea ,,afară de cazul când prin lege sedispune altfel’’.Este vorba despre acele excepţii de la pricipiul oficialităţii cum arfi: imunităţile de jurisdicţie, autorizări, sesizări sau plângerea prealabilă,cazuri în care funcţionează principiul disponibilităţii. Sub aspectuldemersului nostru interesează procedura plângerii prealabile.O altă particularitate a procesului penal este aceea că alături deacţiunea penală prin care se urmăreşte tragerea la răspundere penală ainculpatului se poate exercita în condiţiile prevăzute de art.14-22 Codprecedură penală şi acţiunea civilă pentru tragerea la răspundere civilă ainculpatului şi părţii responsabile civilmente când este cazul. 5Acţiunea civilă faţă de acţiunea penală este disponibilă 6 în sensulcă declanşarea ei se face prin manifestarea de voinţă a persoanei vătămatede a se constitui parte civilă, putând renunţa oricând pe parcursulprocesului penal la această calitate. Deci, pornirea şi exercitarea acţiuniicivile depind de voinţa persoanei vătămate prin infracţine, cu excepţiapersoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiurestrânsă când acţiunea civilă se exercită din oficiu.Am dorit să facem aceste precizări pentru a discuta în continuareprocedura medierii în cazul procedurii penale.2. Medierea în procedura penalăÎn Capitolul IV din Legea nr. 192/2006 sunt prevăzuteDispoziţiile speciale privind medierea conflictelor (secţiunea a-2-a, art. 67-70).Dispoziţiile acestui act normativ se aplică în afară de cauzele civile,comerciale, de dreptul familiei, etc. şi cauzelor penale care privescinfracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face laplângerea prealabilă a părţii vătămate, iar retragerea acesteia sau împăcareapărţilor înlătură răspunderea penală. Este vorba despre acele infracţiuni4 Codul de procedură penală, actualizat iunie 2011, Editura Moroşan Nicora, pag. 1675 George Coca, Instituţii de drept procesual penal, Volumul I . Partea Generală, EdituraWolters Kluwer, Romania 2010, pag.123 şi urm.6 Neagu Ion, Tratat de procedură penală, Editura Pro, Bucureşti, 1997, pag. 67 şi urm.169Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcare prin natura lor privesc relaţii sociale limitate îndeosebi la intereselepersonale ale părţilor prevăzute atât în Codul penal cât şi în legi speciale.Cu titlu de exemplu cele din Codul penal sunt, loviri sau alte vilolenţe(art.180); vătămare corporală (art.181); vătămare corporală din culpă (art.184 alin. 1 şi 3); violarea de domiciliu (art. 192); ameninţarea (art.193);violarea secretului corespondenţei (art.195); divulgarea secretuluiprofesional (art.196); violul (art.197 alin.1); insulta (art.205); calomnia(art.206); furtul pedepsit la plângerea prealabilă (art.210); abuzul deîncredere (art. 213); distrugerea (art.217); tulburarea de posesie (art.220);adulterul (art.304); abandonul de familie (art.305); nerespectarea măsurilorprivind încredinţarea minorului (art.307); tulburarea folosinţei locuinţei(art.320). În legi speciale întîlnim infracţiuni pentru care acţiune penală sepune în mişcare la plângerea prealabilă ca de exemplu: Legea nr. 8/1996privind drepturile de autor şi drepturile conexe (art. 144); Legea nr.129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale (art.42);Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale (art.5) etc.De menţionat în astfel de cazuri este faptul că cei vătămaţi sunt înmăsură să aprecieze dacă este cazul să declanşeze procesul penal deoareceîmpotriva voinţei celui vătămat procesul penal nu se poate desfăşura.Procedura medierii este de natură în primul rând să degrevezeinstantele de judecată de soluţionarea unui număr însemnat de cauze.Această procedură a medierii ca şi procedura prealabilă în unele stateeuropene este obligatorie, spre deosebire de România unde nici persoanavătămată şi nici faptuitorul nu sunt obligaţi să accepte procedura medieriinici măcar ca şi procedură prealabilă. Una din marile ,,hibe’’ a proceselordin ţara noastră inclusiv a celor penale este tergiversarea acestora chiardacă reglementările europene stipulează soluţionarea acestora într-untermen rezonabil. Este de discutat dacă în ,,confruntarea’’ dintre principiulcelerităţii şi cel al aflării adevărului se doreşte primordialitatea unuia îndetrimentul celuilat. Iată de ce justiţiabilii precum şi mediatorii cer în modexpers ca în Noul Cod de procedură penală şi în proiectul de modificareLegii nr.192/2006 să se prevadă ca judecătorii să recomande părţilormedierea înainte de începerea judecăţii.Ca o ironie a soartei acest dezideratera realizat înainte de anul 1989, în sensul că legislaţia instituţionalizaseforme procesuale menite să asigure realizarea în anumite ipostaze aîncercării stingerii litigiului penal prin folosirea unor proceduri legale deîmpăciuire, ca momente obligatorii a activităţii judiciare înainte de a ajungeîn faţa organului jurisdicţional.170Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

MEDIATION IN THE CRIMINAL PROCEEDINGS ….Întâlnim un astfel de regim juridic în prevederile Codului deprocedură penală din 1969 7 , unde în faţa comisiilor de judecată erainstituită o adevărată procedură de împăciure pentru toate infracţiunile lacare plângerea prealabilă urma să se adreseze comisiei de judecată.Desigur că acest regim juridic era criticabil în sensul că procedurade împăciure potrivit Legii nr. 59/1968 privind comisiile de judecată 8 eradată unor comisii de judecată care funcţionau ca organe de jurisdicţieobştească având o largă competenţă. Acest act normativ a fost abrogatprin Legea nr. 104/1992 deoarece era neconstituţional şi împotrivaprincipiilor statului de drept ca justiţia să se înfăptuiască de către organedin afara puterii judecătoreşti.Legea medierii şi cea penală spre deosebire de cauzele civile, încauzele penale prevede măsura asigurării dreptului fiecărei părţi la asistenţăjuridică sau dacă este cazul la servicile unui interpret.În acest sens, facem precizarea că în procesul verbal prin care seînchide procedura medierii pe care îl întocmesc mediatorii, trebuie să semenţioneze în mod expres dacă părţile au beneficiat de asistenţa unuiavocat sau de serviciile unui interpret sau dimpotrivă au renunţat expres laacestea. Şi în cazul minorilor trebuie să se asigure garanţiile prevăzute delege pentru desfăşurarea procesului penal.Situaţiile în care are loc procedura medierii sunt următoarele:- în cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înainteaînceperii procesului penal şi se închide prin împăcarea părţilor,persoana vătămată nu mai poate sesiza pentru aceiaşi faptă,organul de urmărire penală sau după caz instanţa de judecată;- în cazul în care procedura de mediere a fost declanşată întermenul prevăzut de lege pentru introducerea plângeriiprealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăşurăriimedierii. Dacă părţile din conflict nu s-au împăcat, persoanavătămată poate introduce plângere prealabilă în acelaşi termen,care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal deînchidere a procedurii medierii, calculându-se şi timpul scursînainte de suspendare;- în cazul în care medierea se desfăşoară după începereaprocesului penal, urmărirea penală sau după caz judecata sesuspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului demediere. Această suspendare durează până când procedura7 Codul de procedură penală din 19698 Legea nr. 59 din 1968 privind comisiile de judecată171Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEmedierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute delegea medierii, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnăriicontractului de mediere. După primirea copiei după procesulverbalde închidere a procedurii de mediere, pe care mediatorulare obligaţia sa-l comunice organului judiciar, prin care seconstată că părţile nu s-au împăcat sau dacă acesta nu secomunică de către mediator la expirarea celor 3 luni, procesulpenal se reia din oficiu.3. Medierea în Noul Cod de Procedură PenalăÎn noul Cod de procedură penală 9 medierea cauzelor penale sereflectă în următoarele dispoziţii;Art.15. Cazuri care împiedică punerea în mişcare şi exercitareaacţiunii penale:(1)Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusăîn mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: [ ....]f) a fost retrasă plângerea prealabilă în cazul infracţiunilor pentrucare retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, ori a fost încheiat unacord de mediere în condiţiile legii,,Art.22. Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile(1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile,inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia otranzacţie sau acord de mediere, potrivit legii.,,Art.79. Drepturile persoanei vătămate prevăd că ,,În cadrulprocesului penal, persoana vătămată are următorele drepturi:a) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege.,,Art.81. Drepturile inculpatului prevăd că ,,În cursul procesuluipenal, inculpatul are următoarele drepturi:a) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege.,,Art.109. Modul de ascultare a persoanei vătămate, prevede înalin.(2) ,,Persoanei vătămate i se aduc apoi la cunoştinţă următoareledrepturi şi obligaţii:a) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege.,,Noul Cod de procedură penală în art. 468 introduce o procedurăspecială nouă care prevede că în cursul urmăririi penale, după punerea înmişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord derecunoaştere a vinovăţiei. Acordul are ca obiect recunoaşterea faptei şi a9 Victor I. Petrişor Noul Cod de Procedură Penală. Comentarii şi explicaţii. EdituraPedro, 2011, pag. 45 şi urm172Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

MEDIATION IN THE CRIMINAL PROCEEDINGS ….încadrării juridice a faptei pentru care a fost pusă în mişcare acţiuneapenală şi priveşte cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare aacesteia. În condiţiile în care acordul iniţiat de către procuror sau inculpat,a fost avizat de procurorul ierarhic superior, potrivit art.471, procurorulinformează partea civilă despre acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi oîndrumă pe partea vătămată să se adreseze instanţei civile pentruvalorificarea pretenţiilor civile. Aceste pretenţii pot fi valorificate prinmediere.De asemenea, în Partea specială, Titlul IV Proceduri speciale,Capitolul I Acordul de recunoaştere a vinovăţiei la art.480 cu referire laSoluţionarea acţiunii civile se prevede că ,,În cazul în care între părţi s-aîncheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiune civilă,instanţa ia act de această sentinţă’’.ConcluziiÎn concluzie putem spune că procedura medierii în cauzele penaleeste reglementată de Legea nr. 192/1996 privind medierea şi organizareaprofesiei de mediator şi de prevederile Noului Cod de procedură penală.Această procedură se poate aplica doar în cazul infracţiunilor la carepunerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a părţiivătămate.De asemenea, această procedură are aplicabilitate în cazul tuturorinfracţiunilor, dar numai în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile acauzei penale.ReferencesDongoroz, V., et. all (1975) Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penalăromân, Partea Generală, vol. I Editura Academiei Române,Bucureşti,Neagu, I., (1997) Tratat de procedură penală, Editura Pro, Bucureşti,Volonciu, N., (1997) Tratat de procedură penală, Partea Generală, Vol. I , Ediţiaa III a revizuită şi adăugită, Editura Paideia, BucureştiGeorge Coca, Instituţii de drept procesual penal, Volumul I . ParteaGenerală, Editura Wolters Kluwer, Romania 2010, pag.123 şi urm.Victor, I., P., (2011) Noul Cod de Procedură Penală. Comentarii şi explicaţii.Editura Pedro,Codul de procedură penală din 1969Legea nr. 59 din 1968 privind comisiile de judecatăCodul de procedură penală, actualizat iunie 2011173Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Workplace Harassment[Hărţuirea la locul de muncă]Cătălina-Adriana IVĂNUŞ 1AbstractEquality between women and men is one of the fundamental principles ofEuropean Union law. One of the EU objectives is to ensure equal opportunities andequal treatment for men and women and to combat any form of discrimination on thegrounds of gender. Equality between women and men is also an international issue. TheEU has approached this issue, combining non-discrimination legislation with gendermainstreaming.A specific form of discrimination is harassment at work. Most attention hasbeen given to sexual harassment that women (mainly but not exclusively) are subjectedat workplace. According to the Council, the European Parliament and theCommission, sexual harassment constitutes a breach of the principle of equal treatmentand is an affront to the dignity of women and men at work.In national legislation the concept of harassment is defined only by reference tosexual harassment, but literature speaks of another form of harassment: mobbing orbullying. In romanian legislation sexual harassment is regarded as a form ofdiscrimination based on sex. Mobbing affects the right of each employee to the respect ofdignity at work.The problem of sexual harassment has been acknowledged recently in themajority of the Member States and has resulted in the enactment of legislative acts. Asfar as mobbing is concerned, things have reached a different position. Most of EUmembers do not recognize the legal point of view and not incriminate mobbing as anational crime. In Romania there is not a legal measure which could protect workersagainst mobbing.Almost all people who are victims of harassment report negative consequences,not only in private matters, but also regarding their job. As regards the former,psychosomatic symptoms, loss of self-esteem, interference with private life are mostcommonly reported. As regards the latter, it appears that harassed employees experiencea negative impact on their career more often than their harassers.1 Ph.D. Candidate, Economics Study Academy, Email Address:catalinaivanus@gmail.com175Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICESome specific groups are particularly vulnerable: divorced or separated women,new entrants to the labour market, those with irregular or precarious employment,women with disabilities, women from racial minorities, homosexuals and young men.Keywords:equality, discrimination, gender, harassment, mobbing, bullyingIntroducereLa nivelul Uniunii Europene egalitatea între femei şi bărbaţi esteunul dintre principiile fundamentale. Unul dintre obiectivele UE este acelade a asigura egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi de acombate orice formă de discriminare pe criteriu de gen. Egalitatea dintrefemei şi bărbaţi este şi o problemă la nivel internaţional.O formă specifică de discriminare este hărţuirea la lucul de muncă.O atenţie deosebită a fost acordată hărţuirii sexuale la care femeile (înspecial, dar nu în exclusivitate) au fost supuse la locul de muncă. PotrivitConsiliului, Parlamentului European şi Comisiei, hărţuirea sexualăreprezintă o încălcare a principiului egalităţii de tratament şi o atingereadusă demnităţii în muncă. În legislaţie hărţuirea sexuală este considerată odiscriminare pe criteriul sexului.În legislaţiile naţionale conceptul de hărţuire este definit, îngeneral, prin referire la hărţuirea sexuală, dar literatura de specialitatevorbeşte de o altă formă de hărţuire: hărţuirea morală. Şi acest fel dehărţuire aduce atingere dreptului salariaţilor la respectarea demnităţii înmuncă.Hărţuirea moralăPotrivit Cartei Sociale Europeane 2 în vederea asigurării exercităriiefective a dreptului lucrătorilor la protecţia demnităţii, părţile se angajează,în consultare cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor să promovezesensibilizarea, informarea şi prevenirea în materie de acte condamnabilesau explicit ostile şi ofensatoare dirijate de o manieră repetată împotrivafiecărui salariat la locul de muncă sau în legătură cu munca şi să ia oricemăsuri adecvate pentru protejarea lucrătorilor împotriva unor astfel decomportamente. Articolul 26 § 2 din Carta Socială Europeană revizuită2 Articolul 26 din Carta Socială Europeană revizuită176Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….este prima dispoziţie internaţională care stabileşte un drept fundamental laprotecţia demnităţii umane împotriva hărţuirii morale 3 .TerminologieÎn dreptul internaţional fenomenele de hărţuire (atât sexuală cât şimorală) sunt considerate ca aducând atingere principiului egalităţii detratament, dar şi demnităţii persoanei. Cu toate că fenomenul este largrecunoscut, nu există un termen pentru a defini fenomenul de hărţuiremorală şi prin urmare nu există nicio definiţie general acceptată.În literatura de specialitate sunt folosiţi termini ca mobbing,bullying, hărţuire, hărţuire la locul de muncă, hărţuire psihologică, hărţuiremorală, comportament abuziv, abuz emoţional. Mai sunt folosite şi alteforme pentru a indica un comportament nedorit, ca de exemplu:victimizare, intimidare, psihoteroare, terorism psihologic, violenţăpsihologică, traumă la locul de muncă ş.a. 4La nivel naţional, în actele oficiale, se folosesc termeni ca:harcèlement moral (Franţa, Belgia), bullying (Marea Brtanie, Iralnda),assédio moral (Portugalia), acoso moral (Spania), molestie psicologiche(Italia), victimizare (Suedia). În Germania, tările nordice, Polonia, Suedia,Statele Unite ale Americii termenul folosit este cel de mobbing. Chiar şi înţările care au termeni proprii sunt larg folosiţi şi termenii din limba engleză(mobbing şi bullying) În Rezoluţia Parlamentului European privitoare lahărţuirea la locul de muncă, 2001/2339 se foloseşte termenul de bullying.În actele Consiliului Europei se foloseşte temenul de hărţuire morală lalocul de muncă. Orgamizaţia Internaţională a Muncii foloseşte atâttemenul de hărţuire morală, dar şi mobbing sau bullying.DefiniţieDefiniţia cea mai folosită în literaura de specialitate este cea datăde Leymann în 1990 5 . Portrivit acestuia mobbingul sau teroareapsihologică la locul de muncă implică o comunicare ostilă şi neetică,îndreptată sistematic în general asupra unui singur individ, care esteîmpins într-o situaţie de neajutorare şi care nu se poate apăra; victima fiindţinută în această situaţie luni (poate şi ani) de zile, timp în care atacatorii3 Concluziile pentru Lituania ale Comitetului european pentru Drepturile sociale, 20054 Workplace violence and harassment: an European picture, European Agency for Safety andHealth at Work, 2010, p. 205 H. Leymann. Mobbing and psychological terror at workplace în „Violence and Victims”, 1990,p. 5177Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcontinuă mobbingul (cel puţin o dată pe săptămână şi cel puţin 6 luniconsecutiv).Einarsen 6 consideră că pentru a eticheta un comportament cafiind mobbing, respectivul comportament trebuie să apară în modrepetat, pe o perioadă lungă de timp, şi persoana care se confruntă cuacesa trebuie să aibă dificultăţi în apărarea ei. Nu este considerat mobbingdacă cele două părţi ale conflictului au puteri aproximativ egale suntsau incidentul este izolat.Marie-France Hirigoyen 7 defineşte hărţuirea morală la locul demuncă ca orice conduită abuzivă care se manifestă prin comportament,cuvinte, gesturi, atitudine, care aduce atingere prin repetare sau caractersistematic demnităţii sau integrităţii fizice ori psihice a unei persoane,punând în pericol munca ei sau degradând climatul de muncă.8UNISON defineşte mobbingul ca acele comportamenteofensive, intimidante, maliţioase, insultătoare sau umilitoare, abuz deputere sau autoritate, care încearcă să submineze un individ sau un grupde angajaţi şi care pot cauza acestora tulburări legate de stres.Namie şi Namie sustineau că mobbingul reprezintă rele tratamenteaplicate unui angajat de către un altul, prin comportamente agresive saunerezonabile, cu scopul de a-i sabota performanţa 9 .Hoel şi Cooper 10 defineau bullyingul ca fiind acea situaţie în careuna sau mai multe persoane sistematic, pe o perioadă lungă de timp, suntsupuse unor acţiuni negative, împotriva cărora este în imposibilitate de ase apăra.Elemente definitorii ale noţiunii de hărţuire morală:- reprezintă o conduită abuzivă;- manifestarea acestui comportament abuziv are loc în cadrulrelaţiilor de muncă;6 S. Einarsen, A. Skogstad. Bullying at work: Epidemiological findings in public and privateorganisations în „European Journal of Work and Organisational Psychology”, 1996, pp.185–2017 M. F. Hirigoyen. Malaise dans le travail: Harcèlement moral, démêler le vrai du faux , EdituraSyros, Paris, 2001, p. 138 Bullying at work, Bullying survey report, UNISON, London, 1997, p. 29 G. Namie, R. Namie. The Bully at Work, Naperville, IL, Sourcebooks Inc., 200310 H. Hoel, C.L. Cooper., Destructive Conflict and Bullying at Work, Editura ManchesterSchool of Management, University of Manchester Institute of Science and Technology(UMIST), Manchester, 2000, p. 5178Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….- comportamnetul abuziv poate fi comis de orice persoană, poateproveni din interiorul sau exteriorul companiei;- victimele acestei conduite abuzive sunt salariaţii;- comportamentul abuziv specific hărţuirii morale trebuie să semanifeste sistematic, pe o anumită durată de timp şi în modrepetat;- actele de hărţuire morală trebuie săvârşite în mod deliberat;- ele pot consta în cuvinte, gesturi, texte scrise, etc.;- comportamentul trebuie să fie indezirabil si neplăcut persoaneivizate;- actele de hărţuire morală trebuie să fie de natură să producă oatingere a personalităţii, demnităţii sau integrităţii psihice saufizice ale unei persoane;- actele de hărţuire morală trebuie să fie de natură să conducă lacrearea unui mediu de lucru intimidant, ostil, degradant, umilitorsau ofensator.Deoarece majoritatea definiţiilor se raportează la o anumităperioadă de timp, s-a pus problema duratei pe care un anumitcomportament trebuie să o aibă pentru a fi considerat mobbing. Leymanna considerat relevantă în definirea fenomenului o perioadă de minim 6luni, deoarece aceasta este folosită frecvent în determinarea diferitelorafecţiuni psihiatrice. 11 O astfel de limită temporală este excesivă deoarecegravitatea hărţuirii nu depinde numai de durata acesteia, dar şi degravitatea faptelor. Astfel, anumite comportamente ar putea fi consideratehărţuire morală dacă s-ar produce pe o perioadă mai mică de 6 luni, dar arfi de o anumită gravitate şi ar avea aceleaşi consecinţe.În literatură se consideră că un conflict nu poate fi categorisit cafiind hărţuire morală la locul de muncă dacă cele două părţi împlicate auputeri aproximativ egale. În cazul hărţuirii inegalitatea poate fi cauzată deo diferenţă fizică, de poziţia în societate sau de numărul de persoane caresusţin hărţuitorul 12 . Inegalitatea poate să existe de la început sau poate fidezvoltată pe parcurs.11 A. Gheondea, S. Ilie, M. Lambru, A. Mihăilescu, A. Neguţ, M. Stanciu, C. Tomescu.Fenomene specifice de discriminare la locul de muncă: mobbing-ul, în „Calitatea Vieţii”, XXI, nr. 1–2, 2010, p. 11812 N.A.Bowling, T.A.Beehr. „Workplaceharassmentefrom the victim’s perspective: atheoretical model and meta analysis” în „Journal of Applied Psychology”,nr. 91, 2006,pp. 1001-1003179Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEDiferenţiere între termeniUnii autori fac distincţia între mobbing şi bullying, dar ambele suntconsiderate forme de hărţuire la locul de muncă. Chiar dacă distincţia esteposibilă urmările sunt acelaşi.Leymann delimitează conceptul de mobbing de cel de bullying,preferând folosirea primului termen în relaţiile de muncă. În accepţiunealui, bullying pune accentul pe agresiunea fizică şi pe ameninţare. În contrast,violenţa fizică este foarte rar întâlnită în fenomenul mobbing. Acesta estecaracterizat de comportamente mai subtile, puţin exprimate fizic, aparentnormale, dar care pot, prin efectul cumulativ să ducă la consecinţenegative asupra victimei. 13Hărţuirea morală nu trebuie confundată cu stresul profesional.Stresul devine disctructiv prin exces, hărţuirea este distructivă prin însăşinatura sa.Trebuie făcută diferenţierea faţă de condiţiile grele de muncă.Acestea trebuie să fie obiectiv grele, acceptate de salariat ca atare şi să setraducă într-un venit corespunzător.Hărţuirea morală la locul de muncă trebuie diferenţiată deneînţelegerile la locul de muncă sau de un conflict direct. Conflictele sauneînţelegerile se pot stinge şi reapărea, dar nu au caracter de continuitate şiintenţie de vătămare 14 , iar hărţuirea morală se caracterizează princaracterul sistematic şi prin repetatibilitate.FormeleVarietatea comportamentelor ce pot fi considerate mobbing saubullying este atât de mare că este aproape imposibil enumerarea lor. Maimult, un comportament poate constitui sau nu hărţuire în funcţieasocierea sa cu alte comportamente.a. Leymann a identificat 45 de comportamente asociate„mobbingului” pe care le‐a grupat în 5 categorii, în funcţie de efecteleasupra victimelor15:1) Acţiuni destinate îngrădirii posibilităţii de exprimare a victimei:13 P. Kovacs. Hărţuirea la locul de muncă, consultată la adresahttp://www.ohpedu.ro/category/mobbingro/hartuirea-la-locul-de-muncamobbingro/#Solu%C5%A3ii_Recomand%C4%83ri14 I. Nefliu. Hărţuirea morală o formă insidioasă de violenţă, 2008, consultată la adresahttp://www.penale.ro/hartuirea-morala-o-forma-insidioasa-de-violenta.html15 H. Leymann. Mobbing, Editura Seuil, Paris, 1996, p. 45180Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….Aceasta nu are posibilitatea de a‐şi expune punctul de vedere înfaţa şefilor ierarhici; victima este întreruptă atunci când vorbeşte; colegiiîmpiedică victima să‐şi susţină punctul de vedere; colegii se adreseazănecuviincios, jignesc victima; munca victimei şi viaţa personală suntcriticate.2) Acţiuni ce vizează izolarea victimei:Nu se vorbeşte niciodată cu victima; victima nu este lăsată să seadreseze altei persoane; victimei i se atribuie un loc de muncă ce o izoleazăde colegi; se interzice colegilor să vorbească cu victima; se ignoră prezenţafizică a victimei.3) Acţiuni de desconsiderare a victimei în faţa colegilor:Victima este vorbită de rău şi se lansează diverse zvonuri despre eaşi acţiunile ei; aceasta este ridiculizată şi considerată bolnavă mintal; suntatacate convingerile politice sau religioase ale victimei; se glumeşte peseama originii, naţionalităţii şi vieţii particulare a victimei; notarea deserviciu este inechitabilă; victima este hărţuită sexual.4) Acţiuni de discreditare profesională a victimei:Victimei nu i se atribuie sarcini sau i se atribuie unele peste nivelulcalificării sale sau sub nivelul calificării, unele fiind inutile sau absurde; seschimbă frecvent sarcinile atribuite victimei şi i se impune să executesarcini umilitoare.5) Acţiuni vizând compromiterea sănătăţii victimei:Victimei i se încredinţează sarcini periculoase şi nocive pentrusănătate; este ameninţată cu violenţe fizice; este agresată fizic uşor, caavertisment; este agresată fizic mai grav, fără reţineri; i se fac neplăceri ladomiciliu; este agresată sexual.Alţi autori 16 clasifică acţiunile în trei categorii:- Deteriorarea intenţionată a condiţiilor de muncă prin prinschimbarea funcţională sau fizică a locului de muncă în altulinferior, contestarea repetată şi nejustificată a muncii depuse,abuzul de control ierarhic, montarea unor salariaţi împotrivaaltuia, trasarea de sarcini de lucru exorbitante în raport cu timpul,pregătirea profesională şi mijloacele de care dispune un salariat,ştirbirea autonomiei de lucru a victimei, împingerea acesteia cătregreşeli- Izolarea victimei16 I. Nefliu, op. cit.181Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- Lezarea demnităţii prin gesturi de dispreţ, discreditări, zvonuri,critici aduse vieţii private, insulte, calomnii, utilizarea cuvintelorobscene, reproşuri, ameninţări.Se consideră 17 că mobbingul poate fi şi unul strategic atunci cândhărţuitorul este un manager şi când acţiunile sale sunt determinate destategia de reducere a costurilor. În aceste situaţii salariaţii nedoriţi suntdeterminaţi să îşi dea demisia, din diverse motive, ca de exemplu pentru anu li se plăti sumele compensatorii impuse de lege în caz de demitere.b. Nu pot fi considerate comportamente abuzive şi prin urmarenu pot fi calificate ca mobbing:- un singur act sau doar câteva acte, care nu relevă caracterulrepetitiv, de continuitate- luarea unor măsuri disciplinareExcluderea unui angajat de la realizarea unei sarcini care arecerinţe ocupaţionale specifice pentru a îndeplini sarcina în condiţii deeficienţă şi siguranţă şi pe care angajatul respectiv nu le îndeplineşte situaţiiîn care lipseşte caracterul intenţionalNu reprezintă hărţuire morală nici actele de lovire sau vătămarecorporală şi nici hărţuirea sexuală. Aceasta pentru că actele de lovire saualte violenţe şi hărţuirea sexuală sunt infracţiuni în legislaţia românească.Factorii care determină mobbingul 18Mobbingul este rezultatul diferiţilor factori ca:Factori individuali care se aplică atât agresorului, cât şi victimei şicare implică trăsături de personalitate, comportamente specifice,comportamente specifice legate de locul de muncă, modul de abordare aproblemelor;Factori situaţionali cum ar fi: nesiguranţa locului de muncă,schimbările la nivel de management;Factori organizaţionali ca: restructurări, climatul şi culturaorganizaţională, mediul de lucru stresant, complexitatea muncii saumonotonia muncii, conflictele din cadrul organizaţiei;Factori societali precum: nivelul de criminalitate din societate îngeneral, schimbări economice, rata şomajului, emigrare.Einersen 19 susţine că elementul central în explicareacomportamentului de mobbing îl reprezintă dezechilibrul de putere dintre17 E. Ferrari. Raising awareness on Mobbing, An EU perspective, Daphne Programme,200418 Ibidem182Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….părţile aflate în relaţie. În cele mai multe cazuri, victima se află pe poziţiede inferioritate şi, ca urmare, este în mod frecvent tachinată, batjocorită,insultată de către agresor.Victima şi hărţuitorulHărţuirea morală are loc indiferent de sexul sau de vârsta victimei,dar femeile sunt mai expuse, acest lucru fiind confirmat de studiile făcutela nivel european şi este subliniat şi într-o rezoluţie a ParlamentuluiEuropean privitoare la hărţuirea la locul de muncă (Rezoluţia 2001/2339).Majoritatea autorilor consideră că nu pot fi stabilite niştecaracteristici general valabile ale victimei. Cu toate acestea, unele victimepar să fie introvertite, mai puţin agreabile, mai conştiincioase şi mai puţindeschise către nou, cu o instabilitate emoţională mai mare decâtpersoanele care nu au fost victime. Victimele mobbingului sunt de obiceipersoane calificate peste medie, entuziaste, inteligente, integre, dedicate,care conform lui Daniel Goleman pot fi catalogate ca persoane inteligenteemoţional. 20 Westuhes (2006) susţine că pot fi victime ale acestui fenomenindivizii care se fac remarcaţi şi sunt consideraţi o ameninţare de cătrecolegi.Marie-France Hirigoyen 21 a identificat următoarele categorii devictime: persoanele atipice, persoanele prea competente, angajaţi preasinceri, prea conştiincioşi, prea dinamici, persoanele care au făcut alianţegreşite, angajaţii protejaţi, persoanele puţin eficiente, persoane slabe dinpunct de vedere emoţional. Există categorii de persoane care au nevoie deprotecţie suplimentară cum ar fi: persoane cu o stimă de sine scăzută, ceicare au nevoie sporită de recunoaştere, cei care au investit foarte mult înmunca lor, persoane sensibile sau izolate (de exemplu, femei singure cucopii).Einarsen 22 defineşte mobbingul ca fiind o persecutare sistematicăa unui coleg, subordonat sau superior, prin urmare hărţuitorul poate fioricine: un şef, un coleg sau un subaltern. Ţinând cont de această definiţie19 S. Einarsen, H. Hoel, D. Zapf, C. Cooper. Bullying and Emotional Abuse in theWorkplace. International perspectives in research and practice , Taylor & Francis e-Library, 2004, p.420 A. Gheondea, S. Ilie, M. Lambru, A. Mihăilescu, A. Neguţ, M. Stanciu, C. Tomescu.Fenomene specifice de discriminare la locul de muncă: mobbing-ul, în „Calitatea Vieţii”, XXI, nr. 1–2, 2010, p. 11721 M. F. Hirigoyen. Malaise dans le travail: Harcèlement moral, démêler le vrai du faux , EdituraSyros, Paris, 2001, pp181-29822 Einarsen, H. Hoel, D. Zapf, C. Cooper, op. cit., p.4183Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEs-a făcut diferenţierea între mobbingul pe verticală, când agresorul are ofuncţie ierarhic superioară victimei, sau mobbing pe orizontală, cândcomportamentele de acest fel provin de la colegii victimei. La aceleaşiconcluzii ajunge şi Marie-France Hirigoyen în cartea sa “Malaise dans letravail: Harcèlement moral, démêler le vrai du faux”.Situaţia la nivelul Uniunii EuropenePrin Rezoluţia privind hărţuirea la locul de muncă2001/2339 (INI) Parlamentul European:- Îndeamnă Comisia să ia în considerare necesitatea unor iniţiativelegislative în acest sens;- Invită statele membre, să revizuiască şi, dacă este cazul, săcompleteze legislaţia existentă şi să revizuiască şi să uniformizezedefiniţia conceptului de bullying, cu scopul de a contracarahărţuirea sexuală şi bullying-ul la locul de muncă;- Subliniază în mod expres responsabilitatea statelor membre şi asocietăţii ca întreg, cu privire la hărţuirea şi violenţa la locul demuncă;- Îndeamnă Comisia să ia în considerare o clarificare sau oextindere a domeniului de aplicare al directivei-cadru privindsecuritatea şi sănătatea în muncă sau, alternativ, elaborarea uneinoi directive-cadru ca un instrument legal pentru combatereabullying-ului si ca un mijloc de a asigura respectarea de lucrătordemnităţii umane, vieţii private şi a integrităţii acestora;- Subliniază importanţa studiilor asupra incidenţei fenomenelor debullying legate atât de aspecte privind organizarea muncii , legatede sex, vârstă, sectorul industrial şi de profesie şi solicită ca acestestudii să includă şi o analiză a situaţiei speciale a femeilor caresunt victime ale hărţuirii;- Îndeamnă instituţiile europene să stabilească o politică desancţiuni corespunzătoare;- Invită partenerii sociali în cadrul statelor membre şi la nivelcomunitar, să dezvolte propriile abordări în combaterea agresiuniişi violenţei la locul de muncă.În raportul din 2001 privind violenţa la locul de muncă alComitetului consultativ pe probleme de securitate, igienă şi protecţiasănătăţii la locul de muncă mobbingul este definit ca fiind uncomportament negativ între colegi sau între subordonaţi şi şefii ierarhiciprin care persoana în cauză, în mod repetat, este umilită şi atacată în mod184Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….direct sau indirect de una sau mai multe persoane, cu scopul sau cu efectulmarginalizării acesteia. În acest raport se subliniază faptul că violenţa lalocul de muncă nu este doar fizică, ci şi psihologică.Comisia, printr-o comunicare, (“Adaptarea la schimbările dincadrul relaţiiilor de muncă şi din societate: o nouă strategiecomunitară privind sănătatea şi siguranţa 2002-2006”) a subliniat faptul cătoţi factorii ar trebui implicaţi în lupta împotriva violenţei psihologice şiabordarea acestui fenomen ar trebui făcută simultan, la nivel naţional şieuropean. Pentru realizarea acestui scop Comisia va analiza oportunitateaşi sfera de aplicare a unui instrument european privind hărţuirea şiviolenţa psihologică la locul de muncă şi va face propunerile legislative.Prevederi legaleLa nivelul statelor membre UE s-au adoptat strategii diversepentru combaterea fenomenului de mobbing. Unele state au adoptatlegislaţii specifice, altele au preferat legislaţia existentă, în unele cazurimodificând legea şi mărindu-se domeniul de aplicare al legii, iar în alteleaplicând legea la caracteristicile mobbingului.State ca Germania sauDanemarca au preferat adoptarea unor acorduri colective privindprevenirea mobbingului.În concluziile anuale ale Comitetului european pentru Drepturilesociale se consideră că nu există nicio cerinţă ca legislaţia statelor să facătrimitere expresă în la hărţuire, fiind suficient ca legea statului să cuprindămăsuri care să facă posibilă o protecţie eficientă a angajaţilor împotrivaacestor fenomene. Această protecţie trebuie să includă dreptul de a apelala un organism independent, în caz de hărţuire, dreptul de a obţinedespăgubiri adecvate şi dreptul de a nu fi victimizat. Se consideră că, dinpunct de vedere procedural, o protecţie eficientă a angajaţilor poatenecesita schimbarea în sarcina probei. Articolul 26 § 2 impune statelorpărţi să ia măsuri preventive adecvate, în scopul de a combate acestfenomen. În special, acestea ar trebui să informeze lucrătorii cu privire lanatura comportamentelor ilegale şi căile de atac disponibile.Legea egalităţii de tratament austriacă face referire la hărţuirea îngeneral.La 30 noiembrie 2006 Parlamentul federal din Belgia a revizuitlegea privind protecţia contra violenţei, hărţuirii morale şi hărţuirii sexualela locul de muncă, lege adoptată în 2002. Legea are drept scop prevenireaacestor acte, dar şi protejarea lucrătorilor care sunt victime unor astfel deacte. Hărţuirea morală este definită ca fiind un comportament abuziv,repetat, provenind din interiorul sau exteriorul companiei sau instituţiei şi185Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcare se manifestă prin comportamente, cuvinte, amenţări, gesturi sau textescrise şi al căror scop sau efect este acela de a aduce atingere personalităţii,deminităţii sau integrităţii fizice sau psihice a lucrătorului în timpulexecutării sarcinilor sale, cu scopul de a periclita locul de muncă sau de acrea un mediu de lucru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.Din 1998 în codul penal belgian există prevederi generale referitoarehărţuire, fără însă a face o trimitere directă către hărţuirea morală sausexuală.Legea privind protecţia împotriva discriminării adoptată în 16septembrie 2003 de Parlamentul din Bulgaria include hărţuirea printrecazurile de discriminare. În conformitate cu acest nou act, hărţuirea estedefinită ca orice comportament nedorit, fizic, verbal sau de altă natură,care are ca scop sau ca efect lezarea demnităţii persoanei sau crearea unuimediu de lucru ostil, degradant, umilitor sau de intimidare. Anterioracestei reglementări, anumite aspecte legate de hărţuirea morală puteau filuate în considerare de către instanţele naţionale şi sancţionate pe bazaprevederilor legale existente. Astfel Curtea Supremă Administrativărecunoaşte hărţuirea morală şi psihologică a angajatului ca un23comportament nelegitim . Curtea Supremă de Casaţie considerăinfracţiune acţiunea de hărţuire a angajaţilor la locul de muncă, fiindcalificată drept un abuz de putere. 24În legea muncii şi ulterior prin codul muncii din Cehia 25 seenumeră formele de discriminare, printre care şi hărţuirea, însă nu sedefineşte noţiunea. Ulterior, în 2007, Parlamentul a adoptat legea privindantidiscriminarea în care defineşte hărţuirea în general.Danemarca prin legea egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei26defineşte hărţuirea ca fiind un comportament nedorit verbal, non-verbalsau fizic, legat de sexul unei persoane, cu scopul sau efectul de a încălcademnitatea persoanei şi crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant,umilitor sau ofensator. Din 2001 există un acord colectiv care îşi propunesă combată fenomenul de mobbing.În Finlanda, în 2002 a fost adoptată noua lege privind securitateaşi sănătatea în muncă, lege care cuprinde prevederi referitoare la violenţafizică şi morală, inclusiv ameninţarea cu violenţa, hărţuirea, hărţuireasexuală şi morală.23 De exemplu decizia nr. 4572 din 20 August 1999.24 De exemplu decizia nr. 64 din 18 octombrie 198425 Legea muncii 435/2004 Coll. si Codul muncii nr. 262/2006 Coll.26 Legea 1385 din 21.12.2005186Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….Codul muncii francez prevede că nici un salariat nu trebuie săsuporte acţiuni repetate de hărţuire morală care au ca obiect sau ca efect odegradare a condiţiilor de muncă susceptibilă de a aduce atingeredrepturilor sale şi demnităţii sale, de a altera sănătatea sa fizică sau mentalăsau de a compromite viitorul său profesional.Din ianuarie 2002 Franţa a incriminat hărţuirea morală. Conformcodului penal francez fapta de a hărţui prin acte repetate având ca obiectsau ca efect o degradare a condiţiilor de muncă susceptibilă de a aduceatingere drepturilor şi demnităţii sale, de a înrăutăţi sănătatea sa fizică saumentală, sau de a compromite viitorul său profesional se pedepseşte cu unan de închisoare şi 15.000 de euro amendă.Dreptul german nu cuprinde o definiţie legală a mobbingului, însăacesta este definit pe cale jurisprudenţială. În Germania, atât în sectorulprivat, cât şi în cel public, există acorduri colective privitoare la hărţuireamorală.În legislaţia irlandeză hărţuirea este văzută ca o formă dediscriminare în ceea ce priveşte condiţiile de muncă. Hărţuirea estedefinită ca un comportament nedorit (inclusiv cuvinte, gesturi sauproducerea şi afişarea de mesaje scrise, fotografii sau orice alt fel demateriale) care este, sau ar putea fi considerat în mod rezonabil ofensator,umilitor sau intimidant. 27 Codul de bune practici privind hărţuirea sexualăşi hărţuirea la locul de muncă publicate de Autoritatea pentru Egalitateconţine o listă de comportamente care nu pot fi considerate acte dehărţuire sexuală, dar acestea sunt considerate totuşi hărţuire: hărţuireaverbală (comentarii, glume), hărţuirea în scris (inclusiv faxuri, mesaje textşi e-mail-uri), hărţuire fizică (orice formă de atac), intimidare (gesturi,ameninţări), de presiune şi de excludere.Nici în Italia nu există o reglementare legislativă expresă care săincrimineze hărţuirea morală, însă în absenţa oricărei prevederi normative,acesta este recunoscut de jurisprudenţă. Instanţele italiene au pronunţatmai multe sentinţele de condamnare a angajatorilor la acordarea unordespăgubiri angajaţilor care au fost victimele mobbingului. Prin Decretullegenr. 216 din 9 iulie 2003 privind protecţia împotriva discriminăriihărţuirea este definită în termeni generali ca un comportament nedorit cuscopul de a submina demnitatea unei persoane şi de a crea un mediuintimidant, ostil, climat degradant, umilitor sau abuziv. Deci îi revinepracticii sarcina de a defini şi sancţiona actele de hărţuire morală. Tot în2003, Curtea Constituţională italiană a definit fenomenul de mobbing ca27 Legea egalităţii la locul de muncă din 1998187Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEfiind acte repetate, pe o perioadă lungă de timp care vizează un anumitangajat, acte ce provin de la ceilalţi membri ai grupului în care lucrează saude la superiori, cu intenţia de a persecuta , marginaliza şi exclude în celedin urmă victima din grupul din care face parte.Legislaţia Lituaniei prevede noţiunea de hărţuire, dar fără referirela hărţuirea morală la locul de muncă.În Luxemburg în 2001 s-a semnat primul acord colectiv privindhărţuirea morală. Prin legea din 28 noiembrie 2006 este definită hărţuireaca o formă de discriminare ce are ca obiect sau ca efect afectareademnităţii persoanei sau de creare a unui mediu de lucru intimidant, ostil,degradant, umilitor sau ofensator.Regulamentul privind egalitatea de tratament în ocuparea forţei demuncă 28 din Malta stabileşte că nicio persoană nu are dreptul de a supunepe alta la la un comportament nedorit dacă acesta are ca scop sau efectîncălcarea demnităţii persoanei sau crearea unui mediu de lucru intimidant,ostil, degradant, umilitor sau ofensator.În Marea Britanie legea privind discriminarea sexuală din 1975reglementează discriminarea pe motive de sex, dar şi cea de natură sexuală,însă nu prevede hărţuirea ca formă de discriminare. Prin Regulamentulprivind egalitatea de şanse la ocuparea locurilor de munca din 2005 seintroduc prevederi exprese referitoare la hărţuire. Potrivit acesteia, estehărţuire, dacă o femeie este supusă unui comportament nedorit de naturăsexuală şi care aduce atingere demnităţii sau care crează un mediu de lucruintimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator pentru femeie.Legea privind condiţiile de muncă din Olanda prevede, ca oreglementare generală, că lucrătorii trebuie protejaţi împotriva agresiunii şiviolenţei.Polonia nu are prevederi în legislaţia muncii referitoare la hărţuire,însă ea este recunoscută de jurisprudenţă. Hărţuirea sexuală are loc atuncicând angajatul este supus la acte de o altă persoană, în scopul de a obţinefavoruri de natură sexuală. Hărţuirea morală apare atunci când un angajateste supus la acte care ar putea duce la o deteriorare a condiţiilor sale demuncă sau de a submina drepturile şi demnitatea, precum şi afectasănătatea sa fizică sau morală. Aceste definiţii nu sunt cele legale, dardefiniţiile acceptate de jurisprudenţă.În Portugalia, prin articolul 24 alineatul 2 din Codul muncii 29 sedefineşte hărţuirea ca fiind un comportament nedorit practicat în28 Legea 461/200429 Legea 99 din 27 august 2003188Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….momentul accesului pe piaţa muncii, la ocuparea forţei de muncă, laformarea profesională care are drept scop sau efect afectarea demnităţiipersoanei sau crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sauofensator. De la sfârşitul anului 2001 până în prezent au fost făcute maimulte propuneri legislative privind incriminarea hărţuirii morale, însăniciuna nu a fost votată de Parlament.În Spania, din iunie 2010 hărţuirea morală este prevăzuta în codulpenal printre infracţiunile de tortură şi contra integrităţii morale. Conformacestei prevederi se vor pedepsi cu cu închisoarea de la 6 luni la 2 anifaptele celui care, în contextul unei relaţii de muncă sau de serviciu public,prevalându-se de poziţia sa superioară, prin acte ostile sau umilitoarerepetate, fără a constitui însă un tratament degradant, hărţuieşte gravvictima.Pe cale jurisprudenţială s-a definit conceptul cu mult înainte. În2001 Înalta Curte de Justiţie a Comunităţii Valencia definea mobbingul cao violenţă psihologică la locul de muncă exercitată sistematic şi pentru olungă perioadă de timp, cu scopul de a periclita posibilitatea decomunicare a victimei, de a aduce atingere reputaţiei acesteia, de aperturba activitatea sa şi de a provoaca, în cele din urmă, ca victima sărenunţe la locul de muncă. În 2002 Curtea Socială numărul 3 din Vigodefineşte hărţuirea morală ca fiind o formă a hărţuirii la locul de muncă,care se manifestă prin agresiune verbală, izolare socială, răspândirea dezvonuri sau critici împotriva unei persoane şi care are ca efect crearea unuimediu de lucru intimidant, ostil şi degradant.Suedi a fost prima dintre statele membre UE care a adoptat unact normativ în domeniul hărţuirii morale. În legislaţia suedeză termenulfolosit este cel de victimizare 30 . Prin victimizare se înţelege acţiuniofensatoare repetate, de acelaşi fel sau distincte, care sunt îndreptateîmpotriva unui angajat şi care pot duce la marginalizarea la locul de muncăa salariatului respectiv.Legislaţia din Ungaria nu cuprinde prevederi exprese referitoare lafenomenul de mobbing. Legea privind egalitatea de tratament şipromovarea egalităţii de şanse cuprinde doar o reglementarea generalăreferitoare la hărţuire. În faţa instanţelor de judecată, a Autorităţii privindegalitatea de tratament, a Ombudsmanului sau a Inspecţiei muncii nu afost adus niciun caz de mobbing.30 Ordonaţa Consiliului National pentru Securitatea şi Sănătatea în Muncă din Suediaprivind adoptarea unor măsuri împotriva victimizării la locul de muncă, adoptată la 21septembrie 1993 şi în vigoare din 31 martie 1994189Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn România Legea privind egalitatea de şanse între femei şibărbaţi introduce pentru prima dată noţiunea de hărţuire la locul demuncă, fiind considerată discriminare pe criteriu de sex. Deocamdată, înlegislaţia noastră, nu există un text de lege care să reglementeze în moddistinct, expres, hărţuirea morală.Hărţuirea sexualăRecomandarea Comisiei Europene 131/92/CEE privitoare laprotecţia demnităţii femeilor şi bărbaţilor la locul de muncă este primul actla nivel european în care se defineşte hărţuirea sexuală. Ulterior, Directiva2002/73/CE din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiuluiegalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul laîncadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şicondiţiile de muncă defineşte prentru prima dată, la nivel legislativ,hărţuirea sexuală şi prevede faptul că aceasta este contrară principiuluiegalităţii de tratament între femei şi bărbaţi.DefiniţieLa nivelul Uniunii Europene există directive care uniformizeazălegislaţia statelor în domeniul hărţuirii sexuale, prin urmare, la niveleuropean termenul folosit este doar cel de hărţuire sexuală.Dispoziţiile europene referitoare la hărţuirea sexuală au fosttranspuse în legislaţia noastră prin Legea nr. 202/2002 privind egalitateade şanse între femei şi bărbaţi. Legea defineşte harţuirea sexuală ca fiindsituaţia în care se manifestă un comportament nedorit cu conotaţiesexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efectlezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu deintimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.Potrivit articolului 15 din Ordonanţa 137/2000 privind prevenireaşi sancţionarea tuturor formelor de discriminare constituie contravenţie,dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, acel comportament care areca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere deintimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptatîmpotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi.Conform Codului penal hărţuirea sexuală devine infracţiune atuncicând este folosită ameninţarea sau constrângerea în scopul de a obţinesatisfacţii de natură sexuală, de către o persoană care abuzează de calitateasau de influenţa pe care i-o conferă funcţia îndeplinită la locul de muncă şise pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.190Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….În Codul muncii nu se face referire la hărţuirea la locul de muncădar este recunoscut dreptul la demnitate în muncă.Elemente definitorii ale noţiunii de hărţuire sexuală:- reprezintă un comportament nedorit, cu conotaţie sexuală;- manifestarea acestui comportament abuziv are loc în cadrulrelaţiilor de muncă;- comportamnetul abuziv poate fi comis de orice persoană. Încazul infracţiunii de hărţuire sexuală subiectul activ secircumstanţiază, putând fi doar o persoană care care abuzează decalitatea sau de influenţa pe care i-o conferă funcţia îndeplinită lalocul de muncă;- victimele acestei conduite abuzive sunt salariaţii;- actele de hărţuire trebuie săvârşite în mod deliberat;- comportamentul este de natură sexuală, exprimate fizic, verbalsau nonverbal;- comportamentul trebuie să fie indezirabil si neplăcut persoaneivizate;- un asemenea comportament justifică explicit sau implicit odecizie care influenţează drepturile persoanei hărţuite în materiaraporturilor de muncă;- actele de hărţuire sexuală trebuie să aibă ca obiect sau ca efectlezarea demnităţii unei persoane;- actele de hărţuire sexuală au ca efect crearea la locul de muncă oatmosferă de intimidare, de ostilitate, degradant, umilitor saujignitor.FormeExista mai multe forme ale hartuirii sexuale. 31A. În funcţie de gravitatea lor se disting 32 :a) Forme uşoare: priviri, atingeri, gesturi, limbaj cu conotaţie sexuală;b) Solicitarea de relaţii sexuale prin promisiuni: „invitatia la întâlniriamoroase, cu promisiunea angajării sau promovarii”, „cererea de relaţiisexuale cu promisiunea unei recompense”;31 E. Albu, L. Coşa. Hărţuirea sexuală a femeii – fenomen al societăţii contemporane în„Proceedings of the International Conference European Integration between Traditionand Modernity”, Editura Universităţii Petru Maior, Târgu-Mureş, 2009, p. 66432 Cercetarea naţională privind violenţa în familie şi la locul de muncă, 2003, CPE, p. 129191Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEc) Forme grave: ameninţări şi forţarea victimei - „sărut fărăpermisiune”, „solicitarea de relaţii sexuale, cu ameninţare”, „încercarea dea avea relaţii sexuale, cu folosirea forţei”B. Dupa modalitatea de manifestare exista.a) Hărţuirea fizică :saruturi, mângâieri, atingeri într-o manierăsexuală;b) Hărţuirea verbală: comentarii nedorite despre viaţa privată sausexuală a persoanei, discuţii explicit sexuale, comentarii sugestive despreînfăţişarea sau corpul persoanei;c) Hărţuirea posturală: gesturi sexuale sugestive, gesturi cu mâna,degetele, braţele sau picioarele;d) Hărţuirea scrisă sau grafică: trimiterea unor poze cu tentăpornografică, adresarea unor scrisori de dragoste indezirabile;e) Hărţuirea emoţională: comportamente care izolează, discrimineazăsau exclud persoana pe motiv de sex;f) Hărţuirea „quid pro quo”: o atmosfera de intimidare, ostilă, sauofensivă de condiţionare a menţinerii locului de muncă a unei persoane înfuncţie de oferirea unor favoruri sexuale.C. În funcţie de manifestarea hărţuirii sexuale avem :a)hărţuire sexuală publică - hărţuitorii au atitudini seductive sausexiste fără echivoc faţă de colegi, subordonaţi;b. hărţuire sexuală privată - hărţuitorii cultivă cu grijă o imaginepublică respectabilă, iar comportamentul inadecvat, hărţuirea sexualăpropriu-zisa are loc doar în particular;- Bjӧrkqvist şi Ӧsterman în Psychosocial Workplace Inventoryhărţuirea este clasificată pe trei nivele 33 :- Comentarii sau glume cu conotaţii sexuale, prezentarea unorfotografii cu caracter pornografic- Atingeri nedorite- Sugerarea sau solicitarea relaţii sexuale, prin ameninţări indirecteale victimei.Victima şi hărţuitorulO persoană poate avea experienţa hărţuirii sexuale atât în procesulde căutare a unui loc de muncă cât şi după angajare. Nu există un momentprestabilit în care hărţuirea sexuală apare într-o organizaţie. Poate apăreaîn momentul recrutării, la angajare, se poate reflecta în termenii şi33 K. Bjӧrkqvist, K. Ӧsterman. “Psychosocial Workplace Inventory” în „Pro Facultate”, nr. 4,pp.63-67192Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….condiţiile încheierii contractului de muncă, pe parcursul derulăriiactivităţilor de zi cu zi, poate apărea în momentele în care se promoveazăşi/sau se formează personalul sau în situaţiile în care se fac concedieri.Cercetarea Nationala privind Violenta în Familie si la Locul deMunca din 2003 a condus la concluzia că oricine poate fi hărţuit, însă 90%dintre persoanele hărţuite sunt femei. Victimele sunt preponderentpersoane tinere (între 18 şi 29 de ani), de toate etniile şi religiile, absolvenţide liceu, persoane necăsătorite, în mare măsură din mediul urban.Din punct de vedere legal, victima hărţuirii ar putea fi şi o femeieşi un barbat., iar cel care hartuieste poate fi şef, subordonat sau coleg egaldin punct de vedere ierarhic.Responsabila pentru hărţuire este doar persoana care hartuieste.Actele de hărţuire contrar prejudecatilor ce exista, nu au loc din cauzaaspectului exterior al unei persoane, ci din dorinta hartuitorului de a-siexercita puterea si controlul asupra acelei persoane. 34Modalităţi de acţiunePrinte concluziile Comitetului european pentru Drepturile socialese numără şi faptul că opinia publică trebuie informată asupra drepturilorcelui hărţuit la încetarea actelor ostile şi la reparaţiune adecvată şi că astfelde practici nu pot fi tolerate într-o Europă civilizată. ParlamentulEuropean, prin Rezoluţia 2001/2339 recomandă, ca statele membre săoblige întreprinderile, puterile publice şi partenerii sociali să adopte în cepriveşte hărţuirea morală politici de prevenire eficiente, să prevadă unsistem de schimburi de experienţă, să fie informaţi şi instruiţi salariaţii,managerii şi medicii de medicina muncii atât din sectorul privat, cât şi celpublic.Există o serie de modalităţi pe care o persoană care se considerăhărţuită le poate aborda pentru rezolvarea situaţiei, unele la nivel intern,altele la nivel extern.La nivel intern, angajatul trebuie:- să poarte o discuţie directă cu hărţuitorul şi să refuze ferm alcomportamentului acestuia;- dacă problema persistă, să avertizeze în scris persoana carehărţuieşte. Această plângere poate reprezenta o probă în cazulunei reclamaţii sau a unei chemări în judecată.34 E. Albu, L. Coşa. Hărţuirea sexuală a femeii – fenomen al societăţii contemporane în„Proceedings of the International Conference European Integration between Traditionand Modernity”, Editura Universităţii Petru Maior, Târgu-Mureş, 2009, p. 664193Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- să discute cu superiorul sau managerul de resurse umane- dacă şeful direct sau managerul de resurse umane nu ia măsuripentru încetarea situaţiei, persoana hărţuită trebuie să le comuniceîn scris plângerea. Această plângere poate, de asemenea, să seconstituie ca probă;- să să solicite sprijinul persoanei din sindicat responsabilă cuegalitatea de şanse sau reprezentantului salariaţilorÎn plus, angajatorul este obligat, prin lege, să ia anumite măsuripentru prevenirea şi soluţionarea cazurilor de hărţuire sexuală la locul demuncă. La nivel intern angajatorul, pentru prevenirea şi eliminareaoricăror comportamente considerate discriminare după criteriul de sex, areurmătoarele obligaţii:- să includă, în regulamentele de ordine interioară, sancţiunidisciplinare pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală aaltor angajaţi, prin crearea de medii degradante, de intimidare, deostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare.Angajatorul are, implicit, obligaţia de sancţionare a celor vinovaţide hărţuire.- să informeze toţi angajaţii cu privire la interzicerea hărţuiriisexuale la locul de muncă, inclusiv prin afişarea, în locuri vizibile,a prevederilor din regulamentul de ordine interioară, pentruprevenirea oricărui act de discriminare după criteriul de sex;- să informeze, imediat ce a fost sesizat, autorităţile publiceabilitate cu aplicarea şi controlul legislaţiei privind egalitatea deşanse şi tratament între femei şi bărbaţi, de existenţa unui caz dehărţuire.La nivel extern se va apela numai dacă, pe plan intern, problemanu a fost rezolvată în plan intern. Victima poate acţiona în mai multedirecţii:- sesizare scrisă către Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse;- petiţie scrisă către Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării;- sesizare scrisă către Inspectoratul Teritorial de Muncă;- cerere către Judecătorie, Instanţa Civilă sau penală în cazul încare se întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni.Cererile către instanţa judecătorească sunt scutite de taxa detimbru. Prin aceasta cerere, persoana angajată care se considerădiscriminată după criteriul sexului, are dreptul să solicite despăgubirimateriale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor194Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….discriminatorii de la persoana care le-a savârşit. Legea prevede însă şi untermen pentru introducerea cererii în justiţie, care este de un an de la datasavîrşirii faptei.Un element particular ţine de răsturnarea sarcinii probei în cazurilede discriminare pe criteriul sexului. Astfel, legea română stipulează, înconformitate cu Directiva 97/80/CE, că persoană împotriva căreia s-aformulat sesizarea/reclamaţia sau, după caz, cererea de chemare înjudecată pentru fapte de discriminare, trebuie să dovedească faptul căprincipiul egalităţii de tratament nu a fost încălcat.Pe de altă parte, pentru o mai bună apărare a drepturilorpersoanelor, este acordată Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanseîntre Femei şi Bărbaţi, sindicatelor, organizaţiilor neguvernamentale careurmăresc protecţia drepturilor omului, precum şi altor persoane juridicecare au un interes legitim în respectarea principiului egalităţii de şanse şi detratament între femei şi bărbaţi, la cererea persoanelor discriminate,calitate procesuală activă în justiţie şi posibilitatea de a asista acestepersoane în cadrul procedurilor administrative.Deşi legea prevede o multitudine de modalităţi de acţiune în,conform studiilor Centrului Parteneriat pentru Europa referitoare la acestefenomente, majoritatea persoanelor nu fac nimic în cazul în care suntvictimele unei hărţuiri.Consecinţele hărţuirii la locul de muncă 35În studiile referitoare la hărţuirea la locul de muncă (atât ce morală,cât şi ce sexuală) se arată faptul că majoritatea persoanelor hărţuite auraportat consecinţe negative atât în viaţa privată, cât şi la locul de muncă.Chiar dacă sunt două forme diferite de hărţuire a angajaţilor la locul demuncă, mobbingul şi hărţuirea sexuală au consecinţe foarte asemănătoare.Aceste se manifestă pe mai multe niveluri:La nivelul individului conseciţele sunt pe mai multe planuri.În plan psihic pot apărea depresie, anxietate, stres, tulburări alesomnului, instabilitate emoţională, tulburări de concentrare, atacuri depanică, stimă de sine scăzută, hipersensibilitate, izolare. În plan fizic potapărea diverse afecţiuni, oboseală, epuizare, letargie, ameţeli, fluctuaţii alegreutăţii, tulburări de alimentaţie, disfuncţii sexuale, tulburări hormonale.Hărţuirea poate avea impact şi asupra performanţei şi carierei: satisfacţie35 L. Aninoşanu. Hăţuirea sexuală la locul de muncă, CPE, 2006, pp. 3-4 și Raisingawareness of psychological harassment at work, Protecting Workers, în Health Series, nr.4, World Health Organisation, 2003, pp.16-22195Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEscăzută la locul de muncă, performanţă scăzută, absenteism, mai multtimp petrecut în concediu medical, lipsa ataşamentului faţă de organizaţie,lipsă de iniţiativă, de interes pentru muncă, predispoziţie spre eroriprofesionale, calitate scazută a modului de îndeplinire a sarcinilor. Ambeleforme de hărţuire pot avea efecte grave asupra individului cum ar fiapariţia sindromului de stres post-traumatic sau tendinţe sinuicidale.Şi agresorul este supus unor consecinţe cum ar fi: scăderearandamentului şi a performanţelor la locul de muncă.La nivelul grupului din care face parte victima consecinţele sunt:evitarea reuniunilor sociale, neimplicarea în angajamente sociale, ruperearelaţiilor cu familia şi prietenii, neimplicarea în problemele de familie,existenţa unor litigii, dificulăţi privind recalificarea profesională,diminuarea veniturilor, cheltuieli cu serviciile medicale. Pe lângă acesteapot apărea şi probleme în viaţa de familie: divorţ, înrăutăţirea situaţieişcolare a copiilor, violenţă, plângeri legate de disconfortul fizic şi de boală.La nivelul companiilor în care hărţuirea, în oricare dintre formele sale,este tolerată, consecinţele sunt diverse. Existenţa acestora nu oferăangajaţilor un mediu de lucru sănătos, ci un mediu ostil, intimidant.Mediul ostil, intimidant se manifestă prin atmosferă tensionată, prinscăderea treptată a performanţei, prin dezinteres faţă de muncă şi, implicit,prin fluctuaţie de personal, absenteism şi lipsa ataşamentului faţă deangajator. Hărţuirea duce de obicei la pierderea personalului calificat şi,implicit creşterea costurilor cu formarea noilor angajaţi. Scădereacompetitivităţii şi a calităţilor produselor sunt alte două consecinţe alehărţuirii la locul de muncă. Are impact negativ asupra calităţii munciiprestate şi asupra productivităţii. Informaţiile negative vehiculate deangajaţii nemulţumiţi sau provenite din procesele legate de conflictele demuncă în care este antrenată organizaţia duc la deteriorarea imaginiicompaniei, ceea ce are ca efect scăderea numărului de clienţi.La nivel societal combaterea hărţuirii necesită timp, bani, energiepentru susţinerea unor programe de recuperare socio-profesională, decombatere a şomajului. De asemenea hărţuirea presupune şi creştereacosturilor sociale cauzate de: pensionarea anticipată sau pierderea unorlucrători productivi. Hărţuirea implică şi existenţa unor costuri cuserviciile de sănătate pentru înlăturarea consecinţelor legate de sănătateavictimelor.196Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

WORKPLACE HARASSMENT….ConcluziiMajoritatea doctrinei consideră că hărţuirea la locul de muncă oproblemă mai infirmizantă şi devastatoare pentru angajaţi decât toatecelelalte probleme stresogene legate de locul de muncă luate la un loc.Studiile de specialitate evidenţiază faptul că hărţuirea este un fenomenfoarte prezent în societatea actuală.Potrivit definiţiilor nu este necesar un termen de comparaţiepentru a dovedi hărţuirea. Acest lucru reflectă în principal faptul căhărţuirea în sine este greşită din cauza formei pe care o îmbracă (abuzverbal, nonverbal sau fizic) şi a efectului potenţial pe care îl poate avea(încălcarea demnităţii umane). 36Indiferent de forma de hărţuire, după cum am văzut, consecinţelesunt grave pentru victimă, dar şi pentru societate în general şi prin urmaresunt necesare măsuri de prevenire a fenomenului, dar şi de sancţionare afenomenului.La nivelul Uniunii Europene, în ultima perioadă există un interescrescut pentru acest subiect. Se doreşte protecţia lucrătorilor la locul demuncă, nu doar în plan fizic, ci şi psihologic.Dacă în cazul hărţuirii sexuale există o reglementare specială, esteutil, ca şi în cazul mobbingului să existe o reglementare specială, expresă.Legea ar trebui să ofere o definiţie exactă a violenţei la locul de muncă,aceasta pentru a facilita distincţia între diferiţi factori de risc psihologic lalocul de muncă. Legiferarea în acest domeniu ar trebui să rezolveproblemele controversate din doctrină (cine poate fi victimă, cine poate fihărţuitorul, durata actelor de hărşuire, sarcina probei). De asemenea artrebui să ducă la luarea celor mai eficiente măsuri în vederea combateriiacestor comportamente, la elaborarea unei politici publice.ReferencesAlbu, E., Coşa, L., (2009) Hărţuirea sexuală a femeii – fenomen alsocietăţii contemporane, in Proceedings of the International ConferenceEuropean Integration between Tradition and Modernity, EdituraUniversităţii Petru Maior, Târgu-Mureş,Aninoşanu, L., (2006) Hăţuirea sexuală la locul de muncă, CPE,Bowling, N.A., Beehr, T.A., (2006) Workplaceharassmentefrom thevictim’s perspective: a theoretical model and meta analysis, in Journalof Applied Psychology, nr. 91, pp. 1001-100336 Manual de drept european privind nediscriminarea, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale aUniunii Europene, 2010, p. 35197Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEBjӧrkqvist, K., Ӧsterman, K., Psychosocial Workplace Inventory, in ProFacultate, nr. 4, pp.63-67Einarsen, S., Skogstad, A., (1996) Bullying at work: Epidemiologicalfindings in public and private organizations, in European Journal ofWork and Organisational Psychology, pp. 185–201Einarsen, S., Hoel, H., Zapf, D., Cooper, C., (2004) Bullying and EmotionalAbuse in the Workplace. International perspectives in research and practice,Taylor & Francis e-Library,Ferrari, E., (2004) Raising awareness on Mobbing, An EU perspective, DaphneProgramme,Gheondea, A., Ilie, S., Lambru, M., Mihăilescu, A., Neguţ, A., Stanciu, M.,Tomescu, C., (2010) Fenomene specifice de discriminare la locul demuncă: mobbing-ul, in Calitatea Vieţii, XXI, nr. 1–2, 2010, pp.117-118Hirigoyen, M. F., (2001) Malaise dans le travail: Harcèlement moral, démêler levrai du faux , Editura Syros, Paris,Hoel, H., Cooper, C.L., (2000) Destructive Conflict and Bullying at Work,Editura Manchester School of Management, University ofManchester Institute of Science and Technology (UMIST),Manchester,Kovacs, P., Hărţuirea la locul de muncă, consultată la adresahttp://www.ohpedu.ro/category/mobbingro/hartuirea-la-locul-de-muncamobbingro/#Solu%C5%A3ii_Recomand%C4%83riLeymann, H., (1990) Mobbing and psychological terror at workplace, inViolence and Victims,Leymann, H., (1996) Mobbing, Editura Seuil, Paris,Namie, G., Namie, R., (2003) The Bully at Work, Naperville, IL,Sourcebooks Inc.,Nefliu, I., (2008) Hărţuirea morală o formă insidioasă de violenţă,consultată la adresa http://www.penale.ro/hartuirea-morala-o-formainsidioasa-de-violenta.htmlTomescu, C., Cace, S., (coord) (2011) Studiu asupra fenomenului de mobbing şia unor forme de discriminare la locul de muncă în România, Editura Expert,Bucureşti,UNISON (1997) Bullying at work, Bullying survey report, UNISON, London,CPE (2003) Cercetarea naţională privind violenţa în familie şi la locul de muncă,2003,(2010) Concluziile Comitetului european pentru Drepturile sociale, 2003-2010*** Legislaţia specifică în statele memebre UE în domeniul hărţuirii la locul de muncă*** Raising awareness of psychological harassment at work, Protecting Workers, înHealth Series, nr. 4, World Health Organisation, 2003, pp.16-22,accesată la adresa http://www.who.int/occupational_health/publications/en/pwh4e.pdf*** Manual de drept european privind nediscriminarea, Agenţia pentru DrepturiFundamentale a Uniunii Europene, 2010*** Workplace violence and harassment: an European picture, European Agencyfor Safety and Health at Work, 2010,198Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Brief Considerations on Bail[ Consideraţii succinte cu referire la cauţiune]Olivian MASTACAN 1AbstractBail is an institution of substantive criminal law (material). Bail is at thesame time, an institution complementary regime of imprisonment or life imprisonment,but also a means of individualization administrative penalty.It is the release of prisoners in the detention, before the full execution of thesentence, provided that until the end of its life not to commit crimes.Analysis of conditional release we made with regard to the regulation of thisinstitution for life imprisonment and then of imprisonment imposed for offensescommitted with intent and offenses committed by negligence, and in the end to considerrevocation, effects and how grant.Keywords:crime, criminal, punishment.1 University Lecturer, Ph.D., Valahia University of Târgovişte, Faculty of Law and Social-Political Sciences, Email Address: ghili_m@yahoo.com199Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEÎn anumite situaţii, funcţia sancţionatorie şi educativă a pedepseidetenţiunii pe viaţă sau a pedepsei închisorii se poate realiza înainte deexecutarea integrală a pedepsei, condamnaţii încarceraţi putând fi liberaţicondiţionat înainte de momentul finalizării depline a pedepsei, dacă suntîntrunite anumite condiţii legale. Această posibilitate reprezintă totodată şiun stimulent important pentru cei încarceraţi 2 .Liberarea condiţionată este o instituţie de drept penal substanţial(material). Liberarea condiţionată, este, în acelaşi timp, o instituţiecomplementară regimului de executare a pedepsei închisorii sau adetenţiunii pe viaţă, dar şi un mijloc de individualizare administrativă apedepsei. Ea constă în punerea în libertate a condamnatului din locul dedetenţie, mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, sub condiţia capână la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni 3 .Indiferent de modul cum este ea privită, liberarea condiţionată esteacordată doar de către instanţele de judecată, administraţia penitenciaruluiavând doar rolul de a furniza probe, ci nu şi pe acela de a lua o deciziedefinitivă.Liberarea condiţionată este reglementată de dispoziţiile Coduluipenal în articolele 55 1 , 59, 59 1 , 60, 61, şi în cadrul Legii nr. 275/2006privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciareîn cursul procesului penal, în capitolul VIII, art. 75-77.Analiza liberării condiţionate o vom face ţinând seama de modulde reglementare a acestei instituţii în cazul detenţiunii pe viaţă şi apoi apedepsei închisorii aplicate pentru infracţiunile săvârşite cu intenţie şipentru infracţiunile săvârşite din culpă, urmând ca în final să analizămrevocarea, efectele şi modul de acordare. Înainte de a trece însă la analizadetaliată a cazurilor şi condiţiilor liberării condiţionate, este de amintit căuna dintre condiţii este executarea unei fracţiuni din pedeapsa ce seexecută. Îndeplinirea acestei condiţii nu atrage întotdeauna, imediatacordarea liberării condiţionate, ea putând fi acordată numai în urma uneicercetări amănunţite a tuturor condiţiilor impuse de lege şi numai dacăinstanţa are convingerea că îndreptarea condamnatului este posibilă fărăexecutarea efectivă a întregii pedepse 4 . Este de asemenea de remarcat, că2 Matei Basarab şi colab., Codul penal comentat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, vol. II,p. 284.3 Matei Basarab şi colab., op.cit., p. 284; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Dreptpenal român – partea generală, ediţie revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,2007, p. 418.4 Decizia de îndrumare a Plenului fostului TS nr. 6 din 30 iunie 1970, în lucrareaJurisprudenţa instanţei supreme, în unificarea practicii judiciare (1969-2008), Ed. Universul Juridic,200Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATIONS ON BAIL ….liberarea condiţionată este o posibilitate pentru cel condamnat, ci nu undrept.Liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă. Datorităperioadei pentru care este dispusă, precum şi a modului de executare,pedeapsa detenţiunii pe viaţă este cea mai grea sancţiune aplicabilă însistemul de drept penal românesc. Ea este singura pedeapsănedeterminată, aplicabilă în cazul unor infracţiuni extrem de grave. Totuşi,prin aplicarea principiului umanismului şi în cadrul acestei instituţii,legiuitorul penal român a dat posibilitatea celor condamnaţi la o astfel depedeapsă să poată fi liberaţi condiţionat, cu condiţia îndeplinirii unorcondiţii destul de severe. Aceste condiţii au rolul de a nu bagateliza nicipedeapsa detenţiunii pe viaţă, dar, în acelaşi timp, au rolul de a nu suprimadreptul la libertate al persoanei, păstrându-l în limitele restrângerii acestuia,potrivit dispoziţiilor art. 53 din textul constituţional 5 . Liberarea condiţionatăîn cazul detenţiunii pe viaţă este reglementată prin dispoziţiile art.55 1 C. pen.Condiţiile aplicării liberării condiţionate în cazul detenţiunii pe viaţă. Pentrua putea dispune liberarea condiţionată din această pedeapsă, este necesarăîndeplinirea următoarelor condiţii, de către cel condamnat:- să fi executat 20 de ani de detenţie;- să fie stăruitor în muncă, fapt ce rezultă din modul în care îşiîndeplineşte norma de muncă din penitenciar, de produsele pecare le face, de eventuale invenţii sau inovaţii;- să fie disciplinat, adică să respecte ordinea din penitenciar şi sănu comită abateri;- să dea dovezi temeinice de îndreptare, în sensul că îndeplineştemuncile gospodăreşti şi a avut o comportare bună. Instanţatrebuie să ţină seama şi de antecedentele penale ale celuicondamnat.În situaţia în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţăîmplineşte vârsta de 60 ani, pentru bărbaţi, şi 55 de ani, pentru femei,poate fi liberat condiţionat, cu respectarea condiţiilor enumerate anterior,dacă a executat efectiv 15 ani de detenţie.Liberarea condiţionată în cazul pedepsei închisorii. Instituţialiberării condiţionate poate fi privită şi ca o modalitate de a face trecereade la regimul de executare în penitenciar la regimul de libertate. LiberareaBucureşti, 2008, ediţie îngrijită de Lavinia Lefterache, Iuliana Nedelcu, Francisca Vasile,pp. 45-52.5 Matei Basarab şi colab, op. cit., vol. II, p. 346.201Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcondiţionată este deci o perioadă de tranziţie, perioadă ce se desfăşoarăsub semnul unei bune comportări în societate din partea celui liberatcondiţionat.Liberarea condiţionată, în cazul pedepsei închisorii, estereglementată de dispoziţiile art. 59, 59 1 , 60 şi 61 C. pen.Condiţiile liberării condiţionate în cazul infracţiunilor intenţionate. Pentru afi acordată liberarea condiţionată pentru pedepse aplicate în cazulcomiterii unor infracţiuni intenţionate, condamnatul trebuie săîndeplinească unele condiţii:- Dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 10 ani, cel condamnattrebuie să fi executat cel puţin 3/4 din durata pedepsei, iar dacăpedeapsa aplicată este mai mică sau egală cu o durată de 10 ani,atunci cel condamnat trebuie să fi executat cel puţin 2/3 dindurata pedepsei 6 . La calcularea fracţiilor din pedeapsă (cea de 3/4şi cea de 2/3) se va ţine seama de partea din durata pedepsei carepoate fi considerată, potrivit Legii nr. 275/2006 7 , ca executată pebaza muncii prestate. Totuşi, cel condamnat va trebui să executeefectiv cel puţin 2/3 din pedeapsă, în cazul în care pedeapsaaplicată de instanţă este mai mare de 10 ani, şi cel puţin 1/2 dinpedeapsă, în cazul în care pedeapsa aplicată de instanţă este maimică sau egală cu o durată de 10 ani 8 . Există posibilitatea ca celcondamnat să execute mai multe pedepse cu închisoarea care nu6 Conform art. 59 alin. (1) C. pen.7 În conformitate cu dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 275/2006, „pedeapsa care esteconsiderată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formăriiprofesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează:a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin.(1) şi (2), se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă, în cazul condamnaţilormajori, şi 3 zile executate pentru 2 zile de muncă, în cazul condamnaţilor minori şitineri;b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condiţiile prevăzute în art.59 alin. (1) şi (2), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă, în cazulcondamnaţilor majori, şi 2 zile executate pentru o zi de muncă, în cazul condamnaţilorminori şi tineri; c) în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. 59alin. (3), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; d) în cazul în care muncaeste prestată în condiţiile prevăzute în art. 59 alin. (4), se consideră 3 zile executate pentru2 nopţi de muncă; e) în cazul participării la cursuri de şcolarizare sau de calificare orirecalificare profesională, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unuisemestru şcolar şi 15 zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare orirecalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şiinovaţii brevetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă.”8 Conform art. 59 alin. (2) C. pen.202Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATIONS ON BAIL ….se contopesc. În acest caz, fracţiunile de pedeapsă menţionateanterior se calculează prin raportare la totalul pedepselor 9 .- Să fie stăruitor în muncă, fapt ce rezultă din modul în care îşiîndeplineşte norma de muncă din penitenciar, de produsele pecare le face, de eventuale invenţii sau inovaţii.- Să fie disciplinat, adică să respecte ordinea din penitenciar, să nucomită abateri. Aspectele de bună comportare a condamnatului seconsemnează în procesul-verbal ce se încheie de către comisia depropuneri de liberare condiţionată din penitenciar 10 .- Să dea dovezi temeinice de îndreptare, în sensul că îndeplineştemuncile gospodăreşti şi a avut o comportare bună. Instanţatrebuie să ţină seama şi de antecedentele penale ale celuicondamnat 11 .Condiţiile liberării condiţionate în cazul infracţiunilor din culpă. În cazulinfracţiunilor comise din culpă, condiţiile liberării condiţionate suntasemănătoare celor instituite de către legiuitor pentru infracţiunileintenţionate, cu excepţia fracţiunilor de pedeapsă ce trebuie executate, şicare, în cazul infracţiunilor comise din culpă, sunt mai mici, dat fiind şipericolul social mai redus pentru aceste infracţiuni.Astfel, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 10 ani, celcondamnat trebuie să fi executat cel puţin 2/3 din durata pedepsei, iardacă pedeapsa aplicată este mai mică sau egală cu o durată de 10 ani,atunci cel condamnat trebuie să fi executat cel puţin 1/2 din duratapedepsei 12 . La calcularea fracţiilor din pedeapsă (cea de 2/3 şi cea de 1/2)se va ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată,potrivit Legii nr. 275/2006, ca executată pe baza muncii prestate (v.comentariile de la nota cu nr. 189). Totuşi, cel condamnat va trebui săexecute efectiv cel puţin 1/2 din pedeapsă, în cazul în care pedeapsaaplicată de instanţă este mai mare de 10 ani, şi cel puţin 1/3 din pedeapsă,în cazul în care pedeapsa aplicată de instanţă este mai mică sau egală cu odurată de 10 ani 13 . Există posibilitatea ca cel condamnat să execute maimulte pedepse cu închisoarea care nu se contopesc. În acest caz,fracţiunile de pedeapsă menţionate anterior se calculează prin raportare la9 Conform art. 59 alin. (3) C. pen.10 A se vedea dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Legea nr. 275/2006.11 Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Valerică Lazăr,Ioan Molnar, Drept penal – partea generală, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1999p. 489.12 Conform art. 59 1 alin. (1) C. pen.13 Conform art. 59 1 alin. (2) C. pen.203Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEtotalul pedepselor 14 . Dacă, în schimb, pedeapsa ce se execută esterezultatul unui concurs de infracţiuni între infracţiuni săvârşite din culpă şiinfracţiuni intenţionate, atunci se aplică regulile de la liberarea condiţionatăpentru infracţiunile intenţionate 15 .Revocarea liberării condiţionate în cazul pedepsei detenţiunii peviaţă şi al pedepsei închisorii. În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa seconsideră executată dacă, în termen de 10 ani de la liberare, cel condamnatnu mai săvârşeşte nicio altă infracţiune 16 .În cazul pedepsei închisorii, legea nu mai stabileşte un termen fixîn care cel liberat să nu săvârşească o altă infracţiune, termenul fiind înacest caz variabil. Termenul în cazul pedepsei închisorii îşi are începutuldeterminat de momentul liberării condamnatului din penitenciar şi seîntinde până la momentul în care s-ar fi terminat de executat pedeapsa,acesta fiind diferit de la un caz la altul.Dacă în decursul acestei perioade, cel condamnat săvârşeşte oinfracţiune, în funcţie de gravitatea acesteia, instanţa are două posibilităţi:să revoce sau să menţină liberarea condiţionată.Dacă cel condamnat este liberat condiţionat şi după acest momentintervine un decret sau o lege de graţiere 17 , se va reţine în seama lui şiefectele graţierii condiţionate. Însă, în cazul comiterii unei noi infracţiuni,înainte de împlinirea termenului pedepsei şi, totodată, înainte definalizarea termenului prevăzut de actul de graţiere condiţionată, se vorrevoca atât beneficiul graţierii, cât şi cel al liberării condiţionate,aplicânduse doar dispoziţiile care îi rezultă celui condamnat maifavorabile, şi care se vor analiza prin raportare la art. 61 C. pen. – pentrurevocarea liberării condiţionate, şi la actul de graţiere – pentru revocareagraţierii condiţionate 18 .14 Conform art. 59 1 alin. (4) coroborat cu art. 59 alin. (3) C. pen.15 Conform art. 59 1 alin. (3) C. pen.16 Conform art. 55 1 alin. (3) C. pen.17 După cum avem de a face cu o graţiere individuală (decret) sau colectivă (lege), potrivitart. 2 din Legea nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii.18 Decizia penală nr. 132 din 27 ianuarie 1993, a fostei CSJ, în lucrarea dlor GabrielIonescu şi Iosif Ionescu, op. cit., pp. 101-102. În această speţă, condamnata A., după ce afost liberată condiţionat, a beneficiat şi de dispoziţiile Decretului-lege nr. 23/1990, princare se instituia o graţiere condiţionată. În cadrul termenului de graţiere şi, totodată, pânăla considerarea ca executată a pedepsei închisorii, condamnata a mai comis o infracţiunecontinuată de furt. În acest caz, trebuiau revocate atât beneficiul graţierii condiţionate, câtşi cel al liberării condiţionate, însă i s-a aplicat doar regimul liberării condiţionate,deoarece, în speţă, acesta îi era mai favorabil, pentru că prevedea contopirea restului de204Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATIONS ON BAIL ….Revocarea este facultativă când noua infracţiune săvârşită prezintăun pericol social redus, fiind de o gravitate redusă. Doctrina 19 a apreciat căeste posibilă menţinerea liberării condiţionate în cazul în care pedeapsapentru noua infracţiune este amenda sau închisoarea, dar care a fostsuspendată condiţionat sau sub supraveghere, sau se execută la locul demuncă. De asemenea, se poate menţine liberarea condiţionată dacă nouapedeapsă este graţiată sau amnistiată.Totuşi, chiar şi în cazul unei infracţiuni de o gravitate redusă,instanţa poate revoca liberarea condiţionată. În cazul în care condamnatulfusese liberat condiţionat din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, şi se dispunerevocarea liberării condiţionate, atunci cel condamnat va executa pedeapsadetenţiunii pe viaţă. În cazul în care cel condamnat a fost eliberat dinpedeapsa închisorii, acesta urmează să execute o pedeapsă ce esterezultatul contopirii dintre pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune şirestul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa anterioară, cuposibilitatea aplicării şi a unui spor de până la 5 ani 20 .În practica judiciară, s-a decis în mod constant că instanţa dejudecată care dispune revocarea liberării condiţionate trebuie să determineşi restul de pedeapsă care mai era de executat şi care se va contopi cupedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune 21 .Dacă cel liberat condiţionat, în perioada liberării condiţionate,săvârşeşte mai multe infracţiuni, pentru acestea se vor aplica regulileconcursului de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată din concurs se va contopicu restul de pedeapsă rămas de executat din condamnarea anterioară. Înacest caz, instanţa poate aplica atât un spor pentru existenţa concursuluide infracţiuni, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., cât şi un spor aplicat caurmare a revocării liberării condiţionate şi a contopirii restului de pedeapsăcu pedeapsa rezultată în urma concursului de infracţiuni, în acest ultimcaz, motivarea legală regăsindu-se în cadrul dispoziţiile art. 61 alin. (1) C.pen. 22Săvârşirea unei noi infracţiuni de către condamnatul aflat în starede libertate condiţionată, dă naştere şi unei recidive postcondamnatorii,pedeapsă neexecutat cu pedeapsa pentru noua infracţiune, în timp ce, în cazul graţierii,prevedea cumulul aritmetic între restul de pedeapsă neexecutat şi noua sancţiune.19 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op. cit., p. 423.20 Conform art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen.21 Decizia penală nr. 452 din 25 februarie 1997 a fostei CSJ, în lucrarea dlor GabrielIonescu şi Iosif Ionescu, op. cit., pp. 100-101.22 Decizia penală nr. 3736 din 3 octombrie 2000 a fostei CSJ, în lucrarea dlor GabrielIonescu şi Iosif Ionescu, op. cit., pp. 103-104.205Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEînsă, în acest caz, se vor aplica regulile stabilite în art. 61 C. pen., ci nu celeale recidivei 23 , chiar dacă recidiva va fi reţinută de către instanţa dejudecată, pentru efectele ulterioare pe care le poate avea.Revocarea este obligatorie dacă noua infracţiune face parte din unadintre următoarele categorii de infracţiunii: contra siguranţei statului,contra păcii şi omenirii, una dintre formele omorului sau o infracţiunesăvârşită cu intenţie, dar care are ca urmare moartea unei persoane sauprin care s-au produs consecinţe deosebit de grave 24 .Liberarea condiţionată în cazuri speciale. Situaţiile speciale la carese referă dispoziţiile art. 60 C. pen. au în vedere starea de sănătate acondamnatului care nu a putut munci, precum şi vârsta celui condamnat.- Astfel, dacă un condamnat, datorită stării sale de sănătate, nu a pututmunci şi nu a fost niciodată folosit la muncă în penitenciar, acesta sepoate libera condiţionat, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţiiale liberării condiţionate şi dacă a executat fracţiunile prevăzute delege, şi prezentate anterior la art. 59 şi art. 59 1 , pentru fiecaresituaţie în parte (detenţiunea pe viaţă, infracţiuni intenţionate şiinfracţiuni din culpă) 25 . Totuşi, textele art. 59 şi 59 1 din C. pen.cuprind mai multe dispoziţii, făcând referire şi la situaţia în carecineva lucrează, luându-se în acest caz în calcul şi fracţiunealucrată, cu scăderea timpul efectiv petrecut în penitenciar. Deaceea, în practică au apărut interpretări diferite, unele instanţeconsiderând că fracţiunea care trebuie luată în calcul pentrupersoanele care nu pot lucra este cea prevăzută la art. 59 alin. 2sau art. 59 1 alin. 2, adică ca şi când persoana ar fi lucrat, în timp cealte instanţe au luat în calcul fracţiunile prevăzute de art. 59 şi 59 1alin. 1 din C. pen., adică potrivit situaţiei sale reale, ţinându-secont că nu a lucrat sau nu a putut lucra în penitenciar. În faţaacestei practici neunitare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decisîn data de 12 octombrie 2009 printr-un recurs în interesul legii căeste corectă varianta a doua, adică luându-se în calcul întreagafracţiune prevăzute de art. 59 şi 59 1 alin. 1 din C. pen 26 .- De asemenea, în cazul condamnării pentru infracţiuniintenţionate, condamnatul minor sau condamnatul major care împlineşte23 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op. cit., pp. 424-426.24 Conform art. 55 1 alin. (3) coroborat cu art. 61 alin. (2) C. pen.25 Conform art. 60 alin. (1) C. pen.26 A se vedea decizia nr. 25 din 12 octombrie 2009 a Î.C.C.J., pronunţată într-un recurs îninteresul legii; pe site-ul oficial al instituţiei www.scj.ro .206Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATIONS ON BAIL ….vârsta de 60 de ani, bărbatul, şi vârsta de 55 de ani, femeia, pot fi liberaţicondiţionat dacă execută 1/2 din pedeapsă, în cazul în care au deexecutat o sancţiune mai mare de 10 ani, sau 1/3 din pedeapsă,dacă au de executat o sancţiune mai mică sau cel mult egală cu odurată de 10 ani, evident, în ambele cazuri, dacă îndeplinesc şicelelalte condiţii ale liberării 27 .- În cazul condamnării pentru infracţiuni din culpă, persoanelemenţionate mai sus (condamnatul minor, condamnatul bărbatcare împlineşte 60 de ani şi condamnata femeie care împlineşte 55de ani) pot fi liberaţi condiţionat dacă, îndeplinind celelaltecondiţii legale, execută 1/3 din pedeapsa aplicată, pentru ocondamnare mai mare de 10 ani, sau 1/4 din pedeapsa aplicată,pentru o condamnare mai mică sau egală cu durata a 10 ani 28 . Lacalculul fracţiunilor de pedeapsă, ca şi în cazurile normale deacordare a liberării condiţionate, se ţine cont de durata pedepseiconsiderate ca executate potrivit muncii prestate 29 .Dacă pedeapsa ce se execută este rezultatul concursului deinfracţiuni între infracţiuni comise cu intenţie şi infracţiuni comise dinculpă, atunci se aplică regulile de la infracţiunile intenţionate. Dacă celcondamnat execută pedepse care nu au fost sau nu pot fi contopite, atuncicondiţiile liberării se aplică la totalul pedepselor 30 .În cazul condamnatului minor, în ambele situaţii analizate mai sus,minorul beneficiază de liberarea condiţionată, dacă, îndeplinind şi celelaltecondiţii, a executat fracţiunile de pedeapsă prevăzute de art. 60 alin. (2) şi(3), înainte de împlinirea vârstei de 18 ani 31 .Efectele liberării condiţionate. Principalul efect al liberăriicondiţionate îl reprezintă punerea de îndată în libertate a celui încarcerat.Acest efect imediat se menţine atâta timp cât cel liberat nu mai săvârşeştenicio infracţiune, astfel că pedeapsa ce trebuia să o execute se considerăexecutată. Dacă în timpul liberării condiţionate cel liberat săvârşeşte dinnou o infracţiune sau mai multe, aşa cum am prezentat anterior, în funcţiede gravitatea acesteia şi de sancţiunea care se aplică pentru nouainfracţiune, instanţa poate menţine liberarea condiţionată sau o poate27 Conform art. 60 alin. (2) C. pen.28 Conform art. 60 alin. (3) C. pen.29 Conform art. 60 alin. (6) C. pen.30 Conform art. 60 alin. (4) şi (5) C. pen.31 Decizia de îndrumare a Plenului fostului TS nr. 6 din 30 iunie 1970, în lucrareaJurisprudenţa instanţei supreme ..., pp. 45-52.207Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICErevoca, caz în care, cel condamnat se va întoarce în penitenciar, urmând aexecuta, fie pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dacă din aceasta fusese liberatcondiţionat, fie o pedeapsă ce este rezultatul contopirii dintre restul depedeapsă rămas de executat şi noua pedeapsă aplicată de instanţă, la carese poate adăuga şi un spor de până la 5 ani.Procedura acordării liberării condiţionate. Propunerea de acordarea liberării condiţionate poate veni atât din partea persoanei condamnate,cât şi din partea comisiei pentru individualizarea regimului de executare apedepselor privative de libertate din penitenciar.Condamnatul se poate adresa direct instanţei atunci când nu a fostpropus de comisie, când situaţia lui nu a fost analizată sau când comisia adispus amânarea liberării condiţionate 32 . În cazul în care comisia este ceacare face propunerea, aceasta hotărăşte împreună cu judecătorul delegatpentru executarea pedepselor privative de libertate, care este preşedintelecomisiei.Decizia de propunere sau nu a liberării condiţionate se ia în funcţiede fracţiunea din pedeapsă efectiv executată, precum şi de partea ce seconsideră executată potrivit muncii prestate în penitenciar, de conduitapersoanei condamnate, de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială,ceea ce implică participarea celui condamnat la activităţile educative,culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi de asistenţă socială, deinstruirea şcolară şi formarea profesională, pe care o urmează înpenitenciar, de responsabilităţile încredinţate şi de recompensele acordate,de sancţiunile disciplinare aplicate, precum şi de antecedentele penale alecelui condamnat 33 .Propunerea comisiei este cuprinsă într-un proces-verbal, împreunăcu alte documente care atestă cele precizate în procesul-verbal, documentecare se înaintează instanţei.Instanţa competentă material şi teritorial pentru judecarea liberăriicondiţionate, este judecătoria din raza teritorială unde se află locul dedeţinere. Cererea de liberare condiţionată este analizată de cătrejudecătorul investit astfel privind îndeplinirea condiţiilor sale la momentulcând cererea se va judeca, şi nu faţă de momentul când cererea a fostintrodusă 34 .32 Matei Basarab, Viorel Paşca, Gheorghiţă Mateuţ, Constantin Butiuc, op. cit, pp.350-351.33 Conform art. 77 alin. (2) din Legea nr. 275/2006.34 V., Decizia nr. LXVII (67) din 15 octombrie 2007 pronunţată în recurs în interesul legiide Î.C.C.J.; pe site-ul oficial al instituţiei www.scj.ro .208Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

BRIEF CONSIDERATIONS ON BAIL ….Procesulverbal al comisiei se comunică şi persoanei condamnate.Dacă comisia apreciază că cel condamnat nu întruneşte condiţiile liberăriicondiţionate, atunci, prin procesul verbal, aceasta fixează un termenpentru reexaminarea situaţiei, termen care nu poate fi mai mare de un an.Şi instanţa poate fixa un termen pentru reexaminarea cererii dacă orespinge, dar acest termen trebuie să ţină cont atât de termenul de 1 animpus de lege şi, de asemenea, şi de cel fixat de către comisia dinpenitenciar, pentru a nu crea condamnatului o situaţie mai grea decâtînainte. Termenul de reînnoire a cererii de liberare condiţionată nu trebuiesă fie foarte aproape de data executării pedepsei, fiindcă, altfel ar lipsi deeficienţă această instituţie.ReferencesTratate, cursuri şi monografii:Basarab, M., Paşca, V., Mateuţ, Gh., Butiuc, C., (2007) Codul penal comentat,Editura Hamangiu, Bucureşti,Bulai, C., Bulai, B., (2007) Manual de drept penal – partea generală, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti,Dobrinoiu, V., Pascu, I., Nistoreanu, Gh., Boroi, Al., Lazăr, V., Molnar, I.,(1999) Drept penal – partea generală, Editura Europa Nova, Bucureşti,Mitrache, C., Mitrache, C., (2007)Drept penal român – partea generală, ediţierevăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,Lefterache, L., Nedelcu, I., Vasile, F., (2008) Jurisprudenţa instanţei supreme,în unificarea practicii judiciare (1969-2008), Ed. Universul Juridic,Bucureşti,.Acte normative:Codul penalCodul de procedură penalăLegea nr. 275/2006209Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Theory and Legal Practice Concerning the Executing of aEuropean Arrest Warrant in Romania[Aspecte teoretice şi jurisprudenţiale privind executareaMandatului European de arestare în România]Mihaela Laura PAMFIL 1AbstractThe aim of this paper is to highlight the procedure regulated for the executionof a European arrest warrant in Romania and the way of applying this procedure inthe legal practice.The European arrest warrant is designed to replace the current extraditionsystem by requiring each national judicial authority (the executing judicial authority) torecognise, ipso facto, and with a minimum of formalities, requests for the surrender of aperson made by the judicial authority of another Member State (the issuing judicialauthority). The European arrest warrant is a judicial decision issued by a MemberState with a view to the arrest or surrender by another Member State of a requestedperson, for the purposes of conducting a criminal prosecution, executing a custodialsentence or executing a detention order.In Romania, the European arrest warrant was regulated for the first time in2004 by 302 nd Law. Two years later, the law was modified by 244 th Law in order totranspose the disposals of Decision 2002/584/JHA. The latest legislative changesconcerning the judicial cooperation and the European arrest warrant occurred in May2011.Keywords:European arrest warrant, judicial cooperation, executing judicial authority,1 Associate Professor Ph.D. Faculty of Law, University of „Petre Andrei” from Iaşi,Prosecutor at Prosecutor's Office of Deta Court, Email Address:michaela_laura@yahoo.com211Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEConsideraţii preliminare privind mandatul european dearestareÎn anul 2004, România a adoptat Legea nr. 302 privind cooperareajudiciară internaţională în materie penală, cu scopul de a realiza un cadrulegal unitar pentru toate formele în care se poate realiza asistenţa judiciarăinternaţională în materie penală 2 . Pe lângă modificările aduse formelor decooperare judiciară existente, legea a adus ca element de noutate mandatuleuropean de arestare, o instituţie nouă menită să ia locul extrădării înrelaţiile dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene. Scopulurmărit prin reglementarea acestei noi forme de cooperare a fost acela dea alinia legislaţia românească la legislaţia europeană, cerinţă a integrăriiRomâniei în Uniunea Europeană, dar şi de a asigura o procedurăsimplificată de cooperare penală în condiţiile liberei circulaţiei a cetăţeniloreuropeni în spaţiul Uniunii.Evoluţia permanentă a acquis-ului comunitar în domeniulcooperării judiciare în materie penală, precum şi identificarea unorneajunsuri în aplicarea dispoziţiilor legii în practica judiciară au impusmodificarea şi completarea acestui act normativ. Ca urmare, legea a fostmodificată succesiv în 2006 prin Legea nr. 224/2006 şi prin O.U.G. nr. 103/2006şi apoi în 2008 prin Legea nr. 222/2008, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru nr.2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privindmandatul european de arestare şi procedurile de predare între statelemembre, ale Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizarea bunurilor sau a probelor, ale Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliuluidin 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciprocesancţiunilor pecuniare şi ale Deciziei-cadru 2006/783/JAI din 6octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce laordinele de confiscare. Totodată, la modificările aduse legii s-au avut învedere şi dispoziţiile Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare aAcordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată acontroalelor la frontierele comune, Schengen şi cele ale Convenţiei din 292 Până la data adoptării acestei legi, existau mai multe acte normative care reglementaucooperarea judiciară internaţională în materie penală: Legea nr. 296/2001 privindextrădarea, Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materiepenală, Legea nr. 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate,Ordonanţa Guvernului nr. 69/1999 pentru facilitarea aplicării convenţiilor internaţionaleîn materie de transfer al persoanelor condamnate, la care România este parte, în privinţapredării-preluării condamnaţilor, aprobată prin Legea nr. 113/2000, art. 519-521 dinCodul de procedură penală.212Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….mai 2000 privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală întrestatele membre ale Uniunii Europene şi a Protocolului la aceasta din 16octombrie 2001. În anul 2011, legea a fost republicată, dându-se textelor onouă numerotare 3 .Reglementarea mandatului de arestare european se găseşte în TitlulIII intitulat „Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale UniuniiEuropene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a ConsiliuluiUniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european dearestare şi procedurile de predare între statele membre”.Potrivit art. 84 alin. 1, mandatul european de arestare este o deciziejudiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru alUniunii Europene solicită arestarea şi predarea unei persoane, de către unalt stat membru, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sauexecutării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative delibertate. Prin intermediul mandatului european de arestare, autoritateajudiciară naţională a unui stat membru al Uniunii Europene (autoritatea deexecutare) se obligă să recunoască cererea unei autorităţi judiciare a unuialt stat membru (autoritatea emitentă) privind predarea ipso facto şi cu uncontrol minim al persoanei solicitate 4 .În România, executarea unui mandat european de arestare cade însarcina curţilor de apel, autoritatea centrală în materie – Ministerul justiţiei– având doar atribuţii de ordin administrativ. Astfel, Ministerul Justiţieieste autoritatea care primeşte mandatele de executare de la statelemembre, dar rolul său se mărgineşte doar la a transmite mandatulparchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fostlocalizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de ApelBucureşti, în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată, şi la aţine evidenţa mandatelor europene de arestare primite de autorităţilejudiciare române, în scopuri statistice. Curţile de apel sunt cele careverifică dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă impuse de legepentru executarea mandatului ori dacă există vreun motiv ce impune saupermite refuzul executării mandatului.Procedura de executare a mandatului european de arestarecunoaşte două etape: prima etapă se desfăşoară în faţa procurorului şi areca obiect verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă ale mandatului şiidentificarea şi localizarea persoanei solicitate, creându-se astfel cadrul3 Republicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 377 din 31 mai 2011.4 M.S. Popescu, Mandatul european de arestare. Consideraţii teoretice şi aspecte din practica judiciarăîn Revista de Drept Penal nr. 1/2011, p. 75.213Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEnecesar pentru cea de a doua etapă în care instanţa decide cu privire laarestarea şi predarea persoanei solicitate.Procedura prealabilă desfăşurată în faţa procuroruluiProcurorul competent să efectueze procedura prealabilă sesizăriiinstanţei este procurorul desemnat de procurorul general al parchetului depe lângă curtea de apel. Acesta este obligat ca, în termen de 24 de ore de laprimirea unui mandat european de arestare sau a unei semnalări înSistemul Informatic Schengen, să verifice îndeplinirea condiţiilor de formăale mandatului, anume dacă mandatul este însoţit de o traducere în limbaromână sau în engleză ori franceză, limbile oficiale ale InstituţiilorComunităţilor Europene acceptate de România. În cazul în care mandatulnu este tradus în niciuna dintre limbile acceptate, parchetul solicităautorităţii judiciare emitente remiterea traducerii. Dacă mandatul estetradus în limba engleză sau în limba franceză, procurorul competent va luamăsuri pentru efectuarea traducerii în limba română, în termen de cel multdouă zile. Pe baza traducerii în limba română a mandatului, procurorul vaverifica apoi daca mandatul cuprinde toate informaţiile impuse de lege,astfel încât instanţa, în momentul primirii mandatului să aibă la dispoziţietoate datele necesare pentru a putea decide cu privire la arestarea şipredarea persoanei care face obiectul mandatului. Potrivit art. 86 alin. 1,mandatul european de arestare trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate;b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresade e-mail ale autorităţii judiciare emitente;c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unuimandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreştiexecutorii având acelaşi efect;d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii;e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea,inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, saupedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită;g) alte consecinţe ale infracţiunii, dacă este posibil.În cazul în care mandatul european de arestare nu cuprinde acesteinformaţii, procurorul va solicita de urgenţă autorităţii judiciare emitentecompletarea informaţiilor, fixând un termen-limită pentru primireaacestora.Instituirea în sarcina procurorului a obligaţiei de verificare amenţiunilor înscrise în mandatul european de arestare are rolul de a214Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….asigura desfăşurarea în bune condiţii şi fără întârziere a procedurii în faţainstanţei. În momentul în care mandatul ajunge în faţa instanţei, aceastatrebuie să aibă la dispoziţie toate datele necesare pentru a putea verificadacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile sub care legea permite arestarea şipredarea persoanei solicitate. Neprimirea informaţiilor solicitate deprocuror de la autoritatea emitentă nu îi dă însă dreptul acestuia de arefuza solicitarea autorităţii emitente, căci aceasta este doar de atributulinstanţei.Verificarea respectării condiţiilor de formă ale mandatului esteurmată de luarea măsurilor necesare pentru identificarea, căutarea,localizarea şi prinderea persoanei solicitate, prin intermediul proceduriidării în urmărire, aplicându-se prevederile art. 493 1 – 493 7 C. proc. pen. Însituaţia în care predarea persoanei solicitate este condiţionată de acordareaconsimţământului unui alt stat membru sau terţ, măsurile anteriormenţionate vor putea fi dispuse numai după primirea consimţământuluistatului respectiv.Dacă în urma activităţilor întreprinse în timpul dării în urmărire, seconstată că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României,procurorul dispune clasarea şi informează despre aceasta autoritateajudiciară emitentă şi Ministerul Justiţiei.Dacă persoana este identificată şi localizată, iar locaţia unde se aflăpersoana se află în circumscripţia teritorială a unui alt parchet, procurorulva trimite de îndată mandatul european de arestare parchetului competent,informând despre aceasta autoritatea judiciară emitentă şi MinisterulJustiţiei.În cazul în care din verificările efectuate rezultă că persoanasolicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleaşi faptepentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorultransmite, spre informare, procurorului de caz sau instanţei competente, ocopie a mandatului european de arestare, traducerea şi, dacă este cazul,informaţiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă.Totodată, procurorul va solicita organului judiciar în faţa căruia se aflăprocesul să aprecieze şi să informeze de urgenţă dacă urmărirea penală saujudecata pot fi suspendate până la soluţionarea cauzei de către autoritateajudiciară română de executare. Trebuie remarcat, în acest context, cădispoziţiile Codului de procedură penală nu oferă temei legal decât pentrususpendarea judecăţii (art. 303 1 ), nu şi pentru suspendarea urmăririipenale, art. 239 prevăzând ca motiv de suspendare a urmăririi doar boalagravă a inculpatului care îl împiedică să ia parte la efectuarea actelor deurmărire. Aşa fiind, apreciem că s-ar impune de lege ferenda, completarea art.215Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE239 astfel încât să existe o corelaţie între dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şicele ale Codului de procedură penală. Mai mult, legea specială facetrimitere la prevederile art. 240 şi 303 C. proc. pen. stipulând cădispoziţiile prevăzute în aceste articole se aplică în mod corespunzător încondiţiile în care articolele în discuţie nu fac vorbire despre suspendareaurmăririi sau judecăţii în caz de solicitare a executării unui mandateuropean de arestare.Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate sereferă la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul europeande arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare,procurorului de caz sau instanţei competente, o copie a mandatuluieuropean de arestare, traducerea şi, dacă este cazul, informaţiilesuplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i săîl informeze de îndată care este stadiul procedurii.În vederea executării mandatului european de arestare, procurorulva dispune după identificarea şi prinderea persoanei solicitate, reţinereaacesteia. În vederea reţinerii persoanei solicitate, organul competent poatepătrunde în orice locuinţă în care se află persoana solicitată, fărăconsimţământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparţine sau foloseştelocuinţa, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără învoireareprezentantului legal al acesteia. Procedura reţinerii este, în linii mari,identică cu cea instituită de Codul de procedură penală. Măsura reţineriipoate fi luată de procuror, prin ordonanţă motivată, numai după ascultareapersoanei în prezenţa apărătorului, pentru cel mult 24 de ore. Termenuleste de numai 12 ore dacă persoana reţinută este un minor şi, cu titlu deexcepţie, ea poate fi prelungită de procuror pentru cel mult 8 ore.Persoanei reţinute i se aduc, de îndată, la cunoştinţă, în limba pe care oînţelege, motivele reţinerii şi conţinutul mandatului european de arestare,înmânându-i-se o copie a mandatului european de arestare şi traducereaacestuia. Persoana reţinută poate solicita să fie încunoştinţat despremăsura luată un membru de familie ori o altă persoană pe care odesemnează aceasta. Atât cererea, cât şi încunoştinţarea se consemneazăîntr-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă procurorul apreciază căacest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emisîmpotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoştinţă, a unormandate europene de arestare emise împotriva altor participanţi lasăvârşirea infracţiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.Măsura reţinerii în vederea executării unui mandat european dearestare se poate dispune, cu titlu de excepţie, şi anterior primiriimandatului de către autorităţile române, în baza semnalării transmise prin216Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), semnalare carenu echivalează cu mandatul european de arestare. Reţinerea poate fidispusă de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, care au obligaţia de aînainta persoana solicitată în termen de 10 ore de la reţinere procuroruluicompetent, sau de procuror. Odată luată măsura reţinerii Centrul deCooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului Generalal Poliţiei Române, este obligat să solicite, de îndată, Biroului NaţionalInterpol corespondent transmiterea către parchetul competent amandatului european de arestare în termen de cel mult 48 de ore de lareţinere.Procedura de executare a mandatului european de arestareÎnainte de expirarea duratei reţinerii, procurorul va sesiza curtea deapel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoaneisolicitate. De îndată ce instanţa este sesizată, cauza se repartizează, încondiţiile legii, unui complet format dintr-un judecător, pentru a apreciaasupra luării măsurii arestării şi asupra predării persoanei solicitate. Şedinţade judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, apersoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impunejudecarea cauzei în şedinţă secretă. Prevederile art. 146 alin. 4 C. proc.pen. referitoare la soluţionarea propunerii de arestare preventivă în camerade consiliu, în cursul urmăririi penale, nu sunt aplicabile în cazulmandatului european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale,întrucât, conform art. 7 din Legea nr. 302/2004, cererile adresateautorităţilor române în domeniile reglementate de această lege seîndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, numaidacă prin legea specială privind cooperarea judiciară internaţională înmaterie penală nu se prevede altfel, iar art. 103 alin. 14 din această legeprevede explicit că şedinţa de judecată este publică.Participarea procurorului la şedinţa de judecată este întotdeaunaobligatorie. De asemenea, este obligatorie asistarea persoanei solicitate deun apărător, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 149 1 alin.5 C. proc.pen. În considerarea caracterului obligatoriu al asistenţei juridice pentrupersoana înaintată în faţa instanţei cu propunerea de arestare preventivă,dacă persoana solicitată nu are un apărător ales, instanţa este obligată să iamăsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Dacă persoana are unapărător ales, examinarea şi soluţionarea cererii de executare a mandatuluise face numai în prezenţa acestuia, afară de cazul când acesta lipseştenejustificat, când se permite potrivit art. 171 alin. 4 1 C. proc. pen.,desemnarea unui apărător din oficiu care să îl înlocuiască pe cel ales, sub217Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEcondiţia acordării unui timp suficient apărătorului din oficiu pentru aputea formula apărarea. Ca urmare, deşi procedura se desfăşoară în regimde urgenţă, instanţa trebuie să asigure realizarea unei apărări efective,indiferent dacă ea se realizează de apărătorul ales sau de cel desemnat dinoficiu. În practica judiciară s-a apreciat în acest sens că în cazul în careinstanţa a respins cererea apărătorului ales de amânare a judecării cauzei şia desemnat un apărător din oficiu, procedând la judecarea cauzei şipronunţarea hotărârii cu privire la executarea mandatului european dearestare, s-a produs o încălcare a dreptului la apărare al persoaneisolicitate, garantat de art. 24 din Constituţie, art. 6 din Codul de procedurăpenală şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi alibertăţilor fundamentale, întrucât simpla desemnare a unui apărător dinoficiu, fără a-i da acestuia posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului,nu conduce la îndeplinirea obligaţiei de asigurare a asistenţei juridice şiconstituie o lipsire a persoanei solicitate de o apărare efectivă, de natură aîncălca dreptul la apărare al acesteia 5 .Dacă persoana solicitată nu înţelege sau nu vorbeşte limbaromână, ea va fi asistată în cursul procedurilor ocazionate de punerea înexecutare a mandatului european de arestare şi de un interpret, asiguratgratuit de către instanţă (art. 104 alin. 3).Procedura în faţa instanţei începe cu verificarea identităţiipersoanei solicitate şi cu aducerea la cunoştinţa sa a drepturilor pe carelegea i le acordă – dreptul de a fi informat cu privire la conţinutulmandatului de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales saunumit din oficiu de instanţă şi dreptul de a i se asigura o participareefectivă la actele efectuate în faţa instanţei, chiar dacă persoana nu înţelegesau nu vorbeşte limba română, prin intermediul unui interpret oferitgratuit. Totodată, instanţa este obligată să îi explice persoanei solicitateefectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi lapredarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedereconsecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterulirevocabil al acestuia.Dacă persoana solicitată a fost reţinută în baza semnalăriitransmise prin Interpol şi mandatul de arestare nu a fost transmis, instanţanu se va putea pronunţa cu privire la executarea mandatului de arestare, civa amâna cauza, fixând termen peste 5 zile, pentru ca procurorul săprezinte mandatul de arestare şi traducerea acestuia în limba română.Totodată, prin încheierea de amânare, instanţa trebuie să pronunţe, în5 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr.945/2008, www.scj.ro.218Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….conformitate cu prevederile art. 103 alin. 2 fie arestarea persoaneisolicitate, fie obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5zile. Luarea unei alte măsuri preventive, cum ar fi obligarea de a nu părăsiţara, nu este posibilă, instanţa fiind obligată să aleagă una din cele douămăsuri alternative prevăzute în mod expres de lege 6 . În mod evident, nueste permisă nici neluarea vreunei măsuri preventive faţă de persoanasolicitată.În cazul în care mandatul european de arestare a fost emisîmpotriva unui cetăţean român, în vederea executării unei pedepse ori aunei măsuri de siguranţă privative de libertate, judecătorul întreabăpersoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa saumăsura de siguranţă în statul membru emitent.Dacă persoana solicitată (cetăţean român sau străin) declară că estede acord cu predarea sa, instanţa va încheia un proces-verbal în care vaconsemna consimţământul acesteia, proces verbal ce semnează de cătrejudecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbalse va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturileconferite de regula specialităţii. Trebuie avut în vedere, sub acest aspect, căregula specialităţii reprezintă o garanţie legală pentru persoana solicitată cănu va fi cercetată sau condamnată în statul solicitant pentru alte faptedecât pentru cele prevăzute în mandatul european de arestare (art. 115). Încazul în care persoana solicitată precizează că nu renunţă la această regulă,predarea sau, după caz, predarea temporară se va putea dispune numai curespectarea regulii specialităţii 7 .Persoana care consimte la predare nu va mai fi audiată, după cumrezultă per a contrario din dispoziţiile art. 103 alin. 7 conform căruia dacăpersoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciarăemitentă, procedura de executare a mandatului european de arestarecontinuă cu audierea persoanei solicitate. audierea se limitează laconsemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motiveleobligatorii sau opţionale de refuz al executării, precum şi la eventualeobiecţii în ceea ce priveşte identitatea. Opoziţia persoanei solicitate lapredare se poate baza aşadar numai pe existenţa unei erori cu privire laidentitatea sa ori un motiv de refuz al executării mandatului european dearestare. Întrucât mandatul european de arestare se execută pe bazaprincipiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, nu se pune problema cainstanţa sesizată cu soluţionarea cererii de executare a mandatului să6 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1358/2009, www.scj.ro7 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2795/2010, www.scj.ro219Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEconstate existenţa faptelor imputate şi temeinicia acuzaţiilor, să apreciezecu privire la încadrarea juridică a faptei sau să aprecieze dacă arestareapersoanei solicitate a fost dispusă de către autorităţile competente dinstatul membru al Uniunii Europene emitent cu încălcarea art. 5 dinConvenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale.Persoana solicitată va fi audiată şi dacă există o solicitare în acestsens din partea autorităţii emitente. Audierea se desfăşoară în acest caz,potrivit art. 105 alin. 3, cu participarea persoanei desemnate de autoritateajudiciară emitente şi cu respectarea regulilor prevăzute de Codul deprocedură penală român în materia ascultării.Instanţa va decide cu privire la executarea mandatului european dearestare pe baza informaţiilor cuprinse în mandat şi a concluziilorformulate de procuror, de persoana solicitată şi apărătorul său. Dacăinformaţiile furnizate de mandatul european de arestare nu sunt suficiente,instanţa poate solicita autorităţii emitente completarea acestora, dispunândamânarea cauzei şi stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate.Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile. Stabilirea unui termenscurt este de natură să împiedice tergiversarea soluţionării mandatuluieuropean de arestare, în condiţiile în care art. 110 alin. 1 prevede cămandatul european de arestare se soluţionează şi se execută în regim deurgenţă.Sintagma „informaţii sau garanţii suplimentare” cuprinsă în textulart. 110 alin. 12 a suscitat unele discuţii în practica judiciară. Astfel, s-aapreciat că textul anterior menţionat care stabileşte că şi instanţa areposibilitatea de a solicita autorităţii judiciare emitente comunicarea unordate privind mandatul european, se referă la alte informaţii decât cele strictprevăzute în art. 86 alin. 1 din lege şi care trebuie solicitate de procurormai înainte de a sesiza instanţa, pentru că dacă s-ar interpreta altfel, s-arajunge la concluzia că procurorul poate sesiza instanţa fără a efectuaprocedura prealabilă, ceea ce contravine dispoziţiilor legale. Acest mod deinterpretare nu a fost însă acceptat de instanţa supremă care a statuat căjudecătorul nu are altă posibilitate în situaţia în care constată că mandatuleuropean de arestare nu cuprinde toate informaţiile necesare pentrupunerea sa în executare, decât să facă el personal demersuri în vedereaobţinerii acelor informaţii, dat fiind dreptul care îi este atribuit de lege de asolicita informaţii şi având în vedere că textul legal nu distinge cu privirela natura informaţiilor ce ar mai fi necesare pentru punerea în executare a220Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….mandatului european de arestare 8 . Acceptarea unei alte variante, cum ar fiscoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la procuror, ar contravenidispoziţiilor legii care nu prevede o astfel de soluţie şi ar aduce atingere şicaracterului de celeritate a procedurii de punere în executare a mandatuluieuropean de arestare, caracter care rezultă, în mod neîndoielnic, dinansamblul reglementării.Tot pentru asigurarea celerităţii în soluţionarea mandatului, art.106 prevede că, în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie deneconstituţionalitate a unei dispoziţii din legea specială, judecarea excepţieise face cu precădere, în termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curţii.Soluţionarea solicitării de executare a unui mandat europeande arestareÎn soluţionarea solicitării cuprinse în mandatul european dearestare, instanţa poate decide, după cum urmează:1. dacă este incident vreunul dintre motivele de refuz alexecutării, prevăzute de art. 98, instanţa va respinge cererea privindexecutarea mandatului european de arestare. Motivele de refuz suntclasificate de lege în două categorii: motive obligatorii, care o datăconstatate impun refuzul predării, şi motive opţionale care îi permitinstanţei să aprecieze dacă va executa sau nu mandatul.Executarea mandatului se refuză în mod obligatoriu în următoarelesituaţii:a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoanasolicitată a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un statmembru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării,sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs deexecutare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată oriinfracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză careîmpiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare.b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european dearestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile româneau, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;c) când persoana care este supusă mandatului european de arestarenu răspunde penal pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestareîn conformitate cu legea română, datorită vârstei sale.Refuzul executării mandatului european de arestare este opţional,fiind lăsat la aprecierea instanţei, în următoarele situaţii:8 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1344/2011, www.scj.ro221Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEa) când nu este îndeplinită cerinţa dublei incriminări, dacă nu estevorba de o infracţiune din cele expres prevăzute. În mod excepţional, înmaterie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executareamandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţiaromână nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite sau nu conţineacelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi deschimb valutar ca legislaţia statului membru emitent.b) când persoana care face obiectul mandatului european dearestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşifaptă care a motivat mandatul european de arestare. Dacă urmărireapenală sau judecata priveşte o altă faptă, executarea mandatului nu poatefi refuzată dacă nu există un alt motiv de refuz; instanţa va putea însă ca,dispunând predarea, să dispună amânarea acesteia până la terminareajudecăţii sau a executării pedepsei 9 .c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopulexecutării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţăprivative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şiaceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă înstatul membru emitent. În acest caz, autoritatea judiciară română deexecutare trebuie să solicite autorităţii judiciare de emitere, înainte de adispune refuzul executării mandatului european de arestare, transmitereaunei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alteinformaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire lascopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaştereahotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, deinstanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatuluieuropean de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciarăromână de executare a recunoscut hotărârea penală străină decondamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la datapronunţării hotărârii prin care se refuză executarea mandatului europeande arestare. Dacă autoritatea judiciară de emitere nu transmitedocumentele solicitate, în termen de cel mult 20 de zile de la data primeisolicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executareamandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciarăemitentă asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executareahotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţiadintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în bazareciprocităţii. Odată aleasă varianta recunoaşterii hotărârii penale străine9 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4147/2007, www.scj.ro.222Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….de condamnare pe cale incidentală, nu se mai poate reveni asupra ei, iar încazul în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentelesolicitate în termenul de 20 de zile singura soluţie posibilă este cea derefuzare a punerii în executare a mandatului european de arestare 10 .d) când persoana care face obiectul mandatului european a fostjudecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu estemembru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare,sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs deexecutare sau executarea să fie prescrisă, ori infracţiunea să fi fostamnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului decondamnare;e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care,potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României. Dacă însă numaio parte din actele de pregătire şi planificare a infracţiunii au avut loc peteritoriul României, dovedirea acestei împrejurări nu poate conduce larefuzul executării mandatului european de arestare, căci efectuarea doar aunor acte de pregătire nu poate atrage competenţa instanţelor naţionaleromâne 11 .f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fostcomise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permiteurmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentruinfracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare oriexecutarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost decompetenţa autorităţilor române;h) când o autoritate judiciară română a decis fie să nu înceapăurmărirea penală, fie încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirepenală sau clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatuleuropean de arestare, sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, ohotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoareproceduri.Cu alte cuvinte, în toate aceste cazuri, instanţa de judecată arefacultatea de a decide dacă dispune executarea mandatului sau dacă orefuză, în raport de elementele cauzei. Spre exemplu, Curtea de ApelTimişoara a dispus prin sentinţa penală nr. 56/PI/18 mai 2007, predareacetăţeanului român M.A. autorităţilor judiciare germane competente, înbaza mandatului european de arestare emis de Procuratura din Hof la 2310 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3436/2009, www.scj.ro11 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4055/2010, www.scj.ro223Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- transferul cetăţeanului român pentru executarea pedepsei înRomânia. Dacă persoana solicitată este cetăţean român, predarea în bazaunui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririipenale sau a judecăţii se poate realiza numai cu condiţia ca, în cazul în carese va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fietransferată în România pentru executarea pedepsei.- garanţia rejudecării. Dacă mandatul european de arestare a fostemis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţăprivative de libertate aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsă, dacăpersoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în orice altmod cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a condus lahotărârea pronunţată în lipsă, predarea persoanei solicitate va fi acordatădacă autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana care faceobiectul mandatului european de arestare are posibilitatea să obţinărejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezenţa sa. În practicajudiciară 14 , spre exemplu, instanţa de recurs a casat hotărârea instanţei defond şi, rejudecând, a admis cererea de executare a mandatului europeande arestare pe care prima instanţă o respinsese pe considerentul căpersoana solicitată a fost judecată de autorităţile judiciare în lipsă şi că,urmare a necitării la localitatea de domiciliu sau reşedinţă, nu beneficiazăde nicio cale de atac extraordinară (prevăzută de legislaţia română) în carepoate invoca nerespectarea procedurii de citare. Instanţa de recurs a arătatîn motivarea deciziei că persoana solicitată, fiind condamnată în lipsă, areposibilitatea potrivit art. 175 C. proc. pen. italian „să ceară respingereasentinţei”, respectiv să ceară rejudecarea cauzei, fiind asigurate astfelgaranţiile la care se face referire în art. 97 alin. 1 lit. a).- garanţia limitării temporale a sancţiunilor penale aplicate pe viaţă.Dacă infracţiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestareeste sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu o măsură desiguranţă privativă de libertate pe viaţă, dispoziţiile legale ale statuluimembru emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau amăsurii de siguranţă aplicate ori liberarea condiţionată, după executarea a20 de ani din pedeapsa sau măsura de siguranţă aplicată, ori aplicarea unormăsuri de clemenţă.Arestarea şi predarea persoanei solicitate se pot dispune simultansau la momente diferite. Dacă judecătorul apreciază că este necesar săacorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, se vapronunţa mai întâi cu privire la arestarea persoanei în vederea predării.14 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1118/2008, www.scj.ro226Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEpersoana solicitată se desprinde în mod neechivoc şi din termeniiimperativi folosiţi de legiuitor în cuprinsul art. 103 alin. 8 15 .În ceea ce ne priveşte, apreciem că aceste mod de interpretare adispoziţiilor at. 103 este greşit. Trebuie să remarcăm în primul rând că nuexistă nici un text legal care să îi impună judecătorului ca, în situaţia în careapreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cuprivire la predare, să dispună arestarea persoanei solicitate. Dacă ar fiexistat un imperativ al dispunerii arestării, textul art. 103 alin. 8 ar fi fostformulat într-o altă manieră, care să evidenţieze în mod cert voinţalegiuitorului, spre exemplu „atunci când judecătorul apreciază necesar săacorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, dispunearestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată”. Cât timp însă,textul precizează că „atunci când judecătorul apreciază necesar ….arestarea preventivă se dispune prin încheiere motivată”, el trebuie înţelesca referindu-se doar la modalitatea prin care judecătorul dispune arestarea,respectiv prin încheiere motivată. Faptul că ulterior se arată care estedurata pentru care se poate dispune şi apoi menţine arestarea, pentru camai apoi să se arate care este modalitatea prin care se dispune obligarea dea nu părăsi localitatea, ţine în opinia noastră doar de coerenţă legislativă.În plus, nu vedem care ar fi scopul verificării arestării de către judecător lafiecare 30 de zile, aşa cum se prevede în alineatul 9, dacă măsura obligăriide a nu părăsi localitatea nu s-ar putea dispune decât după expirarea celor180 de zile. În opinia noastră, judecătorul are posibilitatea, în raport defapta/faptele pe care a fost emis mandatul european de arestare, decircumstanţele persoanele ale persoanei solicitate, de motivele carejustifică acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire lapredare, să opteze între măsura privativă de libertate a arestării şi măsuraneprivativă de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea. Folosireaexpresiei „punerea în libertate” se justifică, din punctul nostru de vedere,prin prisma faptului că obligarea de a nu părăsi localitatea urmeazăreţinerii dispuse de procuror în temeiul art. 100 sau poate urma chiararestării în condiţiile în care, pe parcursul procedurii judiciare de executarea mandatului european de arestare, c ocazia verificări măsurii arestării la 30de zile, judecătorul apreciază că o măsură neprivativă de libertate estesuficientă pentru a garanta punerea în executare a mandatului în cazul încare s-ar dispune predarea. În sprijinul acestui punct de vedere, puteminvoca şi dispoziţiile art. 12 din Decizia cadru a Consiliului UniuniiEuropene nr. 584 din 13 iunie 2002 privind mandatul european de15 M.S. Popescu, op. cit., p.80228Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….arestare şi procedurile de predare între statele membre care prevăd că„dacă o persoană este arestată pe baza unui mandat de arestare european,autoritatea judiciară executoare va adopta o hotărâre dacă persoanasolicitată sa ramână in detenţie, în conformitate cu legea Statului Membruexecutor. Persoana poate fi eliberată provizoriu în orice moment înconformitate cu legea internă a Statului Membru executor, cu condiţia caautoritatea competentă a acelui Stat Membru să ia măsurile pe care leconsideră necesare pentru a preveni disparitţia persoanei solicitate”.Dacă instanţa a dispus arestarea şi a amânat momentul luării uneihotărâri cu privire la predare, hotărârea definitivă privind executareamandatului european de arestare trebuie să fie pronunţată în termen de 60de zile de la data arestării persoanei solicitate (art. 95 alin. 3)Termenele în care instanţa trebuie să se pronunţe cu privire laexecutarea mandatului european – de 60 de zile sau de 10 zile – sunttermene de recomandare, nerespectarea lor neatrăgând vreo sancţiuneasupra hotărârii pronunţate. Legea permite instanţei să amâne pentrumotive justificate, pronunţarea pentru 30 de zile, impunându-i în schimbcomunice autorităţii judiciare emitente această împrejurare, precum şimotivele amânării şi să menţină măsurile necesare în vederea predării.Sentinţa prin care instanţa dispune cu privire la executareamandatului european de arestare poate fi atacată cu recurs în termen de 5zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitatăconsimte la predare, când hotărârea este definitivă. În ipotezaconsimţământului la predare, nici arestarea, nici predarea nu pot formaobiectul controlului judiciar, pe calea recursului, dat fiind caracterul lorsubsecvent consimţământului dat 16 . Dacă arestarea a fost dispusă anterioradoptării unei hotărâri cu privire la predare, încheierea prin care s-a dispusarestarea este atacabilă cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus predareapersoanei solicitate este suspensiv de executare, cu excepţia dispoziţiilorprivind măsura arestării. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs întermen de 24 de ore, iar instanţa de recurs este obligată să îl soluţioneze cuprecădere, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei (art. 109).Competenţa de a soluţiona recursul îi revine Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie.16 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 317/2009, www.scj.ro229Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEPredarea persoanei solicitateHotărârea definitivă a instanţei se va comunica în termen de 24 deore de la rămânerea definitivă, autorităţii judiciare emitente, MinisteruluiJustiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrulMinisterului Internelor şi Reformei Administrative (art. 107 alin. 2).Potrivit art. 111 alin. 1, predarea se realizează de Centrul deCooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului Generalal Poliţiei, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul dedetenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii depredare. Potrivit art. 23 lit. h) din Legea nr. 141/2010 privind înfiinţarea,organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şiparticiparea României la Sistemul de Informaţii Schengen, organizarea şidesfăşurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelorarestate, în baza mandatului european de arestare ori a mandatului deurmărire internaţională emis de autorităţile judiciare române, ulteriorrealizării unui rezultat pozitiv în colaborare cu autorităţile naţionalecompetente, este de competenţa Biroului SIRENE. Ca urmare, biroulSIRENE este cel care va asigura realizarea formalităţilor de predare apersoanelor ce fac obiectul unui mandat european de arestare.Dacă, din motive independente de voinţa unuia dintre stateleemitente sau de executare, predarea nu se poate efectua în acest termen,autorităţile judiciare implicate vor intra imediat în contact pentru a fixa onouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10zile de la noua dată convenită. În mod excepţional, predarea poate fiamânată temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenţaunor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în modevident, viaţa sau sănătatea persoanei solicitate. Instanţa va fi sesizată înaceastă situaţie de către biroul SIRENE, care odată cu solicitarea făcută,va înainta instanţei toate actele sau documentele care justifică necesitateaamânării predării. Imposibilitatea transportării persoanei solicitate în statulsolicitant datorită condiţiilor de izolare epidemiologică necesitate de boalaacestuia, necesitatea spitalizării şi acordării unui tratament medicalpersoanei solicitate, necesitatea supravegherii persoanei de către un medicspecializat în patologia bolii de care suferă persoana pe timpultransportării în statul solicitant, pot constituie motive pentru amânareatemporară a predării 17 . Executarea mandatului european de arestare vaavea loc imediat ce aceste motive încetează să existe. În acest sens,autoritatea judiciară executoare va informa de îndată autoritatea judiciară17 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1436/2011, www.scj.ro230Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….emitentă şi împreună vor conveni o nouă dată de predare. Predareatrebuie să aibă loc, în acest caz, în termen de 10 zile de la noua dată astfelconvenită.În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare,fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se vaproceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt săconstituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european dearestare, bazat pe aceleaşi fapte. În acest sens, în practica judiciară s-adecis că dacă instanţa a dispus prin sentinţă executarea mandatuluieuropean de arestare, predarea persoanei solicitate şi arestarea acesteia,însă termenele maxime pentru predare au fost depăşite fără ca persoanasolicitată să fie primită de către statul emitent, parchetul, constatând căautoritatea judiciară emitentă insistă în executarea mandatului european dearestare, poate sesiza din nou instanţa, iar instanţa poate dispune printr-onouă sentinţă executarea mandatului european de arestare, predareapersoanei solicitate şi arestarea acesteia, în conformitate cu art. 107 alin. 1şi art. 111 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 18 .În toate cazurile, în momentul predării, autoritatea judiciară deexecutare română va aduce la cunoştinţa autorităţii judiciare emitentedurata privării de libertate pe care a suferit-o persoana la care se referămandatul european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa saudin măsura de siguranţă care se va aplica.Predarea persoanei solicitate poate fi amânată chiar dacă s-a dispusexecutarea mandatului, conform art. 112 alin. 1, atunci când persoanaurmărită este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare românepentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european dearestare. Amânarea va dura în acest caz până la terminarea judecăţii saupână la executarea pedepsei. Amânarea nu este însă obligatorie, ciconstituie o facultate a instanţei care poate să respingă cererea de amânarea predării, chiar dacă persoana solicitată este urmărită penal sau judecatăde autorităţile judiciare române, ţinând seama de gravitatea faptelor caremotivează mandatul european de arestare în raport cu gravitatea faptelorpentru care se efectuează urmărirea penală sau judecata de autorităţilejudiciare române, precum şi de efectele pe care le are amânarea predăriiasupra cauzelor în care este implicată persoana solicitată. În practicajudiciară s-a decis, spre exemplu, că raportat la complexitatea cauzei şi lagravitatea faptelor ce se aflau în instrumentarea autorităţilor judiciareitaliene (în cuprinsul mandatului european de arestare făcându-se referire18 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2790/2011, www.scj.ro231Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEla un grup infracţional organizat constituit din cel puţin 25 de persoane,parte dintre acestea cetăţeni români), nu sunt incidente dispoziţiile art. 112din Legea nr. 302/2004, modificată, şi nu se impune amânarea predăriipersoanei solicitate cetăţean român sau predarea temporară a persoaneiurmărite, cu atât mai mult cu cât cauza penală naţională care avea dreptobiect apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei pronunţate de primainstanţă penale avea termen de judecată fixat la o dată ulterioară datei lacare s-a solicitat predarea şi nu exista certitudinea că s-ar fi finalizatcercetarea judecătorească la acel termen şi s-ar fi soluţionat dosarul 19 .În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată,indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află sau nusub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare apedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul dearestare emis ca urmare a sentinţei prin care s-a dispus predarea sauarestarea şi predarea este pus în executare la data încetării motivelor careau justificat amânarea (art. 107 alin. 3).Pe timpul când predarea a fost amânată, poate fi aprobată, lasolicitarea autorităţii emitente a mandatului, predarea temporară apersoanei solicitate, în condiţiile stabilite printr-un acord încheiat în scriscu autoritatea judiciară emitentă. În acest sens, autoritatea română deexecutare – Curtea de Apel – va lua legătura cu autoritatea emitentă amandatului european de arestare preventivă, pentru a se verifica dacă, însituaţia dată, opţiunea unei predări temporare nu ar satisface intereselejudiciare ale ambelor autorităţi în definitivarea cercetărilor penale. Instanţaromână va dispune, pe baza solicitării autorităţii judiciare care a emismandatul european de arestare, predarea temporară a persoanei solicitate,în scopul asigurării prezenţei acesteia în faţa instanţelor din statul membruemitent, stabilind în conţinutul hotărârii condiţiile şi durata predăriitemporare. În acest fel, ambele state membre pot să îşi desfăşoare în bunecondiţii activitatea procesuală ce formează conţinutul procesului penal, curespectarea dreptului condamnatului de a fi prezent, şi să îşi asigureexecutarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă dispuse în cazulcondamnării.19 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2721/2010, www.scj.ro232Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

THEORY AND LEGAL PRACTICE CONCERNING THE EXECUTING ….ReferencesCursuri, monografiiBoroi, A., Rusu, I., (2008) Cooperarea judiciară internaţională în materie penală,Editura CH Beck, Bucureşti,Morăreanu Şerban, C., (2009) Drept procesual penal, Editura Hamangiu,Bucureşti,Articole ştiinţificePopescu, M. S., (2011) Mandatul european de arestare. Consideraţiiteoretice şi aspecte din practica judiciară, in Revista de Drept Penal, nr.1/2011;Vlădilă, L. M., (2011) Tratatul de la Lisabona şi dreptul penal, in AnaleleUniversităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice,nr. 1/2011.LegislaţieLegea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materiepenală, republicată;Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul europeande arestare şi procedurile de predare între statele membre.233Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Local Taxes. Legal Regime[ Taxele locale. Regimul Juridic]Rada POSTOLACHE 1AbstractLocal taxes have a distinct legal regime, which acquires particular features inrespect to that attributed to fiscal incomes from the state budget, emerging, at least,from: different legal regulation; integration of taxes in the context of the distinctorganization of public local finances and of financial local autonomy; distinct legaladministration which derogates from common law. Both the features mentioned aboveand the types of local taxes constitute the object of the present analysis, which uses lawas main instrument and which is aimed to determin their legal regime.Keywords:local financial autonomy; establishment of taxes; administration of local taxes.1 Lecturer Dr., „Valahia” University of din Târgovişte, Faculty of Law and Social-Political Sciences, Email Address: radapostolache@yahoo.com235Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE1. Repere generalePotrivit Constituţiei României, art. 138 alin. (1), bugetul publicnaţional cuprinde: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şibugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor (UAT).Finanţele publice locale (bugetele unităţilor administrativteritoriale)sunt reglementate şi organizate distinct în raport de finanţelepublice centrale, cât şi de celelalte bugete din cadrul sistemului bugetar 2 .Au ca temei juridic general Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice 3şi Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală 4 , iar ca temeijuridic special Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale 5 ,totodată, instrumente financiare semnificative în realizarea autonomieilocale 6 .În cadrul finanţelor publice locale prevalează veniturile proprii,formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şicote defalcate din impozitul pe venit [art. 5 alin. (1) lit. a) Legea nr.273/2006].Reglementate substanţial în Codul fiscal 7 , art. 248-296, impoziteleşi taxele locale sunt integrate, sub aspectul administrării, regulilor specialeinstituite de Codul de procedură fiscală 8 .Perioada 1990-2012 a adus cu sine transformări fundamentale însubstanţa şi în procedura finanţelor publice locale, relevate de noi înaceastă lucrare.2 Potrivit Legii nr. 500/2002, art. 2 pct. 38, coroborat cu art. 2 alin. (2), sistemul bugetarcuprinde: “bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele fondurilorspeciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele instituţiilor publice autonome; bugeteleinstituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilorsociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz; bugetele instituţiilor publicefinanţate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externecontractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigurădin fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile”.3 Monitorul Oficial al României nr. 597 din 13 august 2002.4 Republicată, Monitorul Oficial al României nr. 123 din 20 februarie 2007.5 Monitorul Oficial al României nr. 618 din 18 iulie 2006.6 Înţeleasă de legiuitor ca fiind “dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţieipublice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilorlocale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii” [art. 3 alin. (1) Legea nr.215/2001].7 Legea nr. 571/2003, Monitorul Oficial al României nr. 927 din 23 decembrie 2003.8 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2003, republicată, Monitorul Oficial alRomâniei nr. 513 din 31 iulie 2007.236Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LOCAL TAXES. LEGAL REGIME ….2. Autonomia finaciară, principiu de bază al finanţelorpublice locale2.1. NoţiuneAutonomia locală 9 este administrativă şi financiară, fiind exercitatăpe baza şi în limitele prevăzute de lege. Autonomia locală priveşteorganizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şigestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei,oraşului/municipiului sau judeţului, după caz.Autonomia financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, „unuldintre principalele fundamente ale unui regim democratic”, esteconsacrată internaţional prin Carta europeană de autonomie locală 10 .Conform acestui document, autonomia locală semnifică „dreptul şicapacitatea colectivităţilor locale de a rezolva, administra şi gera, în cadrullegii, pe propria lor răspundere şi în folosul sau interesul populaţiei, oparte importantă din treburile publice”.2.2. Centralizare financiarăTrebuie observată aria autonomiei – gradul de centralizare şigradul de descentralizare în domeniul finanţelor publice 11 . Gradul decentralizare diferă de la un stat la altul, de la statele cu regim politicparlamentar, la cele cu un regim politic totalitar. Descentralizarea bugetarăreprezintă un reper al economiei de piaţă, având menirea de a conduce ladobândirea autonomiei locale, implicit la o mai bună repartizare aserviciilor publice, pe baza creşterii răspunderii autorităţilor publice locale.Finanţarea centrală se face pentru trebuinţele majore (administraţiade stat, apărarea, ordinea publică, protecţia mediului, învăţământul,sănătatea etc.), dincolo de acestea situându-se descentralizarea financiară 12 ,pentru utilităţile locale (construirea de drumuri, gospodăria comunală,transporturile publice locale, iluminatul public etc.).9 Este relevată drept principiu al stabilirii impozitelor şi taxelor locale de Normelemetodologice de aplicare a Codului fiscal, pct. 14, alături de transparenţa şi aplicareaunitară a acestora.10 Adoptată la Strasbourg, 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997,Monitorul Oficial al României nr. 331 din 26 noiembrie 1997.11 A se vedea T. Moşteanu. Buget şi trezorerie publică, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1997, p. 140; I. Gliga. Drept financiar, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 327 şiurm.12 Pentru dezvoltări privind principiile care stau la baza descentralizării financiare, T.Moşteanu. op. cit., p. 141.237Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEOrganizarea distinctă a finanţelor locale conduce la degrevareafinanţelor centrale de o gamă importantă de cheltuieli, reducereadimensiunii fluxurilor băneşti între cele două niveluri ale finanţelor publiceşi la posibilitatea urmăririi mai clare a modului în care sunt utilizateresursele băneşti constituite, în scopul satisfacerii mai bune şi mai eficientea trebuinţelor publice.Transferul unor servicii importante la nivelul unităţiloradministrativ-teritoriale cât şi insuficienţa resurselor financiare localeconduc, frecvent, la dependenţa bugetelor locale de alocarea unor resursede la bugetul statului. Este motivul pentru care descentralizarea bugetarătrebuie să se bazeze pe forme şi tehnici noi de transferuri şi repartiţii, aptesă asigure colectivităţilor locale sursele financiare acoperitoare nevoilor decheltuieli publice.Potrivit legislaţiei actuale, avem următoarele procedeecompletatoare: cote defalcate din impozitul pe venit; sume defalcate dinunele venituri ale bugetului de stat; transferuri consolidabile de la bugetulde stat 13 .2.3.Tutela financiarăÎn doctrina financiară 14 este menţionată prezenţa „tuteleiadministrative”, întrucât autonomia este circumstanţiată de „limitele şicondiţiile legii”.„Limitele şi condiţiile legii” sunt cele care conferă legalitate înadministrarea resurselor financiare locale şi au menirea de evita excesele îndomeniu; autorităţile administraţiei publice locale pot stabili, percepeimpozitele şi taxele locale, elabora şi aproba bugetul de venituri şicheltuieli al unităţii administrativ-teritoriale numai cu respectarea limitelorşi condiţiilor legii.La nivel central există reglementări juridice, obligatorii pentru toateunităţile administrativ-teritoriale 15 , asigurând un cadru juridic unitar şiuniform cu privire la finanţele publice locale; există anumite limite care nupot fi depăşite, cum ar fi: plafonarea datoriei publice locale, expresie arealismului bugetar; plafonarea procentului de majorare anuală aimpozitelor şi taxelor; regimul juridic reglementat, imperativ, al situaţiei de13 Pentru dezvoltări, a se vedea R. Postolache. Drept financiar, Editura C.H. Beck,Bucureşti, 2009, pp. 125-127.14 L. Trotabas. Precis de science et legislation financiares, Dalloz, Paris, 1929, p. 56.15 Cu acelaşi sens, vom utiliza în prezenta lucrare şi forma scurtă a denumirii acestora -U.A.T.238Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LOCAL TAXES. LEGAL REGIME ….criză financiară 16 (în special, insolvenţa), UAT neputând abdica de laacesta.Centralizarea şi tutela administrativă fac ca autonomia financiarălocală să nu fie plenară.2.4. Prerogativele legale care susţin autonomia financiarălocalăPrincipalele drepturi ale autorităţilor administraţiei publice localecare susţin autonomia financiară, din perspectiva legislaţiei speciale, sunt:dreptul la resurse financiare suficiente; competenta autoritatiloradministratiei publice locale de a stabili nivelurile impozitelor si taxelorlocale, în condiţiile legii; adaptabilitatea resurselor financiare conformevoluţiei reale a cheltuielilor programate în cadrul bugetelor locale; accesulcolectivităţilor locale la pieţele naţionale şi internaţionale de capitaluri;protejarea colectivităţilor locale mai slabe din punct de vedere financiar.3. Stabilirea impozitelor şi taxelor locale3.1. Stabilirea unitară şi autoritară a impozitelor şi taxelorlocalePerceperea de impozite şi taxe a reprezentat, întotdeauna,manifestarea unui drept „regalian”, al autorităţii care s-a folosit, în acestscop, de instrumentul juridic al actului unilateral (al impunerii). Cu timpul,dreptul de a institui impozite şi taxe a fost atribuit reprezentanţilorpoporului, cât şi celor ai colectivităţilor locale 17 .Caracterul de măsură autoritară a impozitului decurge din faptul căeste o sarcină impusă de stat, care acţionează pe temeiul prerogativelor deputere publică, având sarcini pe care trebuie să le îndeplinească şi să leacopere. Constituţia României consacră principiul stabilirii impozitelorexclusiv prin lege: „impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de statşi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale, în limitele şi încondiţiile legii” (art. 139) 18 .Caracterul de măsură unitară semnifică reglementarea unitară aimpozitelor şi taxelor locale prin norme aplicabile întregului teritoriu al16 Pentru dezvoltări, R. Postolache. “Remedii privind situaţia de criză financiară a unităţiloradministrativ-teritoriale”, în volumul Seminarului internaţional “Probleme ale aplicăriidreptului în spaţiul european”, pp. 146-159, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008.17 În acest sens, a se vedea V. Roş. Drept financiar, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p.193.18 În acelaşi sens, art. 27 din Legea finanţelor publice locale.239Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEţării şi tuturor contribuabililor, în concret, dispoziţiile art. 248-296 Codulfiscal. Procedural, consiliile locale stabilesc 19 impozitele şi taxele locale, “înlimitele şi în condiţiile legii”, prin hotărâri, aplicabile la nivelul unităţiiadministrativ-teritoriale respective. În concret, în virtutea legalităţiistatuate, acestea cuprind în actele normative locale doar impozite instituitede lege, respectând statutul lor juridic.De asemenea, includem aici şi prerogativa instituirii taxelorspeciale, întrucât acestea, deşi nu sunt reglementate în existenţa şistructura lor, aşa cum sunt cele judecătoreşti, notariale, consulare,administrative, au ca temei, deşi doar principial, dispoziţiile Legiifinanţelor publice locale, art. 30 „Taxe speciale pentru funcţionarea unorservicii publice locale” şi dispoziţiile Codului fiscal, Capitolul X „Taxespeciale”, art. 282.Intitulate generic „taxe speciale”, legea lasă o largă autonomieautorităţilor administraţiei publice locale, acestea hotărând instituirea lorprin acte normative speciale – hotărâri, ţinând cont de “limitele şicondiţiile legii” şi respectând regimul lor juridic 20 .“Dreptul la resurse financiare suficiente”, integrat autonomieifinanciare, conferă consiliilor locale şi prerogativa modificării anuale aimpozitelor şi taxelor locale, cu aplicabilitate generală, la nivelul unităriiadministrativ-teritoriale respective. În concret, potrivit Codului fiscal,consiliile locale au dreptul de :- a majora anual cu până la 20% impozitele şi taxele locale (art.287);- a indexa impozitele şi taxele locale - cele constând într-o anumităsumă în lei sau care sunt stabilite pe baza unei anumite sume înlei, o dată la trei ani, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de laultima indexare (art. 292). Sumele indexate se aprobă prinhotărâre a Guvernului.3.2. Aşezarea impozitelor şi taxelor locale. Titlul de creanţăfiscalăÎn timp ce stabilirea unitară şi autoritară este învederată ca oprerogativă a reglementării, aşezarea (asieta) impozitelor şi taxelor localeeste relevată ca o etapă din aria administrării acestora, definită ca„ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:19 A se vedea F. Tudor. Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale, Editura Galaţi, University Press,Galaţi, 2009, p. 52.20 A se vedea, în acest sens, R. Postolache. Drept financiar, op. cit., pp. 167-168.240Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LOCAL TAXES. LEGAL REGIME ….înregistrarea fiscală; declararea, stabilirea, verificarea şi colectareaimpozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetuluigeneral consolidat; soluţionarea contestaţiilor împotriva acteloradministrative fiscale” (art. 1 C.pr.fisc.).În concret, stabilirea lor se face prin serviciile de specialitatefinanciară ale autorităţilor publice locale, în condiţiile Codului deprocedură fiscală, prin decizie de impunere ori pe baza declaraţiei deimpunere, după caz.Declaraţia fiscală are o formă şi un conţinut potrivit art. 81-84C.pr.fisc. Ca act juridic, legea îi atribuie valenţe diferite - act asimilatdeciziei de impunere sub rezerva verificării ulterioare sau act asimilatdeciziei cu privire la baza de impunere.Dispoziţiile art. 82 alin. (2) C.pr.fisc. relevă obligaţiacontribuabilului de a calcula cuantumul obligaţiei fiscale în declaraţiafiscală, dacă acest lucru este prevăzut de lege. Fiind o „recunoaştere aobligaţiei fiscale în favoarea fiscului”, în acest caz, legea [art. 86 alin. (4)C.pr.fisc.] 21 asimilează declaraţia de impunere deciziei de impunere 22 , titlude creanţă, sub rezerva unei verificări ulterioare 23 de către organul fiscal şiproduce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depuneriiacesteia. Acesta nu va emite un alt titlu de creanţă, declaraţia fiindprezumată ca reflectând realitatea până la descoperirea unor situaţiicontradictorii celor exprimate, în limita termenului de prescripţieextinctivă a dreptului de a constata obligaţia fiscală.Aplicaţia practică a acestor dispoziţii o constituie, în principal:declaraţia privind impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice;declaraţia privind impozitul pe teren datorat de persoanele juridice;declaraţia privind impozitul pe mijloacele de transport.Sintetizând, decizia de impunere urmează regimul comun şiconstituie titlu de creanţă fiscală 24 cu privire la impozitele şi taxele localeori de câte ori nu are această calitate declaraţia de impunere.21 În dreptul francez, “declaraţia controlată a contribuabilului”. În acest sens, L. Trotabas,J.-M. Cotteret. Droit fiscal, Dalloz, Paris, 1997, p. 33 şi urm22 Celelalte declaraţii sunt asimilate unei decizii referitoare la baza de impunere.23 În condiţiile art. 90 C.pr.fisc.24 Pentru o abordare completă a titlurilor de creanţă fiscală, pe tipuri şi varietăţi aleacestora, a se vedea N.C. Aniţei. Procedură fiscală, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2011,pp. 171-184.241Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE4. Categorii de impozite şi taxe localeImpozite şi taxe locale reglementate de Codul fiscal 25 . Codul fiscal, art.248, reglementează următoarele impozite şi taxele locale 26 :a) impozitul pe clădiri (art. 249-255);b) impozitul pe teren 27 (art. 256-260);c) impozitul pe mijloacele de transport (art. 261-265);d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor (art.266-269);e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate (art.270-272);f) impozitul pe spectacole (art. 273-277);g) taxa hotelieră (art. 278-281);h) taxe speciale (art. 282);i) alte taxe locale (art. 283), în conformitate cu procedurileaprobate de autorităţile deliberative interesate, precum: taxe pentruutilizarea temporară a locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor,caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură şi arheologice şialtele asemenea; taxe pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor şiutilajelor destinate obţinerii de venituri care folosesc infrastructura publicălocală, pe raza localităţii unde acestea sunt utilizate, precum şi taxe pentruactivităţile cu impact asupra mediului înconjurător.Acestea subînţeleg, desigur, accesoriile instituite de Codul deprocedură fiscală, actualmente, majorările de întârziere, art. 124 1 , cât şiamenzile.Impozite şi taxe instituite prin alte reglementări, speciale, cuvenite bugetelorunităţilor administrativ-teritoriale. Aria veniturilor proprii ale bugetelor U.A.T.,din impozite, taxe, contribuţii, excede impozitelor şi taxelor localereglementate de Codul fiscal. Avem în vedere:a) taxele judiciare de timbru 28 ;25 Pentru implicaţiile bugetare ale impozitelor şi taxelor locale, a se vedea dispoziţiile art.295 C.fisc.26 Pentru aplicarea lor unitară, a se vedea Normele metodologice de aplicare a Coduluifiscal, pct. 11-15.27 Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativteritoriale,concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxape teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptuluide administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren [art.256 alin. (3)].28 Având regimul juridic instituit de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare detimbru, Monitorul Oficial al României nr. 173 din 29 iulie 1997.242Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LOCAL TAXES. LEGAL REGIME ….b) veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniulpersonal, având regimul juridic instituit de dispoziţiile art. 77 1 C.fisc.,cunoscut şi ca impozit pe circulaţia averii 29 .c) taxele extrajudiciare de timbru 30 .d) impozitele şi taxele locale aferente masei patrimoniale fiduciaretransferate în cadrul operaţiunii de fiducie.Acestea sunt nou instituite, art. 283 1 C.fisc., urmare dispoziţiilorCodului civil 31 reglementând fiducia, Titlul IV, art. 773-788. Nu constituie,însă, un impozit distinct, legea instituind calitatea de contribuabil afiduciarului pentru sarcinile fiscale aferente masei patrimoniale fiduciaretransferate („sumele datorate bugetului general consolidat” – poate fioricare buget, în funcţie de impozitul, taxa generată de masa patrimonialăfiduciară transferată). Codul civil obligă la „înregistrarea fiscală” acontractului de fiducie şi a modificărilor acestuia, art. 780. Atunci cândmasa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acesteatrebuie înregistrate la compartimentul de specialitate al administraţieipublice locale în raza cărora se află imobilul [art. 780 alin. (2) C.civ.],dispoziţiile fiind în consonanţă cu art. 283 1 C.fisc., ce se rezumă, pentrubugetele locale, la “bunurile” care fac obiectul operaţiunii de fiducie.Impozitele şi taxele locale, venituri proprii ale bugetelor unităţiloradministrativ-teritoriale, sunt conţinute, alături de celelalte venituri proprii,în anexa nr. 1 a Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.Elementele constitutive, cât şi aspectele procedurale 32 sunt relevatede Codul fiscal, respectiv Codul de procedură fiscală ţinând, în esenţă, detehnica fiscală 33 .29 Dezvoltat de Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, pct. 151 2 -151 7 .Potrivit art. 77 1 alin. (7) C.fisc., impozitul stabilit în condiţiile alin. (1) şi (3) se distribuieastfel: o cotă de 50% se face venit la bugetul consolidat; o cotă de 50% se face venit labugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile ceau făcut obiectul înstrăinării.30 Având regimul juridic instituit de Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare detimbru, Monitorul Oficial al României nr. 321 din 6 iulie 1999.31 Republicată în Monitorul Oficial al României nr. 505 din 15 iulie 2011.32 Pentru colectarea impozitelor şi taxelor, inclusiv executarea silită, a se vedea N.C.Aniţei. op. cit., pp. 90-151,33 A se vedea, în acest sens: F. Tudor. op. cit, p. 48; M. Teodorescu, L.E. Preda. Fiscalitate.Aplicaţii şi teste grilă, Editura economică, Bucureşti, 2004, pp. 119-129.243Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE5. Răspundere şi jurisdicţie privind impozitele şi taxelelocale5.1. Majorările de întârziereAvem în vedere aici accesoriile care însoţesc impozitele şi taxelelocale, răspunderea fiscală putând, însă, îmbrăca diverse forme. Majorărilede întârziere au fost introduse în Codul de procedură fiscală, art. 124 1 , prinOrdonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 34 , având o arie deaplicabilitate limitată la creanţele fiscale ale bugetelor locale, legeainstituind exclusivitatea lor.Au un regim juridic distinct de cel al dobânzii fiscale şi alpenalităţilor de întârziere, percepute pentru celelalte impozite şi taxe;constituie un accesoriu diferit şi de majorările de întârziere înlocuite acumde dobânda fiscală.Legea a instituit cu privire la acestea un procent unic, de 2% dincuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculatpentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediaturmătoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorateinclusiv.Legea nu lasă niciun termen de graţie, sancţionând abatereaneplăţii din ziua următoare scadenţei obligaţiei principale, ca în cazuldobânzii, însă ia ca unitate “luna” şi/sau “fracţiunea de lună”, după caz.Deşi procedural sunt supuse dispoziţiilor comune, art. 119-124C.pr.fisc., instituite pentru dobândă şi penalităţile de întârziere, majorărilereglementate la art 124 1 C.pr.fisc au o natură hibridă, împrumutând atât dela dobânda fiscală, cât şi de la penalitatea de întârziere, legea relevând ofuncţie reparatorie şi sancţionatorie a lor, în egală măsură.Existenţa lor, însă, nu face decât să complice lista accesoriilorobligaţiilor fiscale, creind un regim juridic neunitar al acestora.5.2. Jurisdicţia impozitelor şi taxelor localeJurisdicţia impozitelor şi taxelor locale este reglementată unitar,Codul de procedură fiscală, art. 205-218, particularizată, în raport cuspecificitatea autorităţilor administraţiei publice locale.Legea relevă două etape ale acestei jurisdicţii 35 , vizând fiscalitatea,în integralitatea sa: etapa administrativ-fiscală, diferită de etapaadministrativ-ierarhică, reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ 36 , obligatorie pentru a accede34 Monitorul Oficial al României nr. 278 din 28 aprilie 2010.35 Pentru o abordare detaliată, a se vedea N.-C. Aniţei. op. cit., pp. 199-208.36 A se vedea, în acest sens, R. Postolache. op. cit., pp. 376-382.244Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

LOCAL TAXES. LEGAL REGIME ….la cea de-a doua; jurisdicţia judiciară, analizată ca un control al instanţelorjudecătoreşti asupra jurisdicţiilor administrative, aici fiscală 37 .Potrivit art. 209 alin. (4) C.pr.fisc., „Contestaţiile formulateîmpotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţieipublice locale, precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii,administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi”.În etapa judecătorească, este reglementat un dublu grad dejurisdicţie - judecata în fond şi recursul, competenţa fiind atribuită potrivitdispoziţiilor art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind contenciosuladministrativ. Tendinţa este de specializare a instanţelor judecatoreşti şi deînfiinţare a tribunalelor fiscale 38 .ConcluziiDiversitatea reglementărilor fiscale nu poate constitui un obstacolîn stabilirea regimului juridic comun al impozitelor şi taxelor locale,relevat, în esenţă, de:- autonomia constituie un reper fundamental al fiscalităţii locale,însă, fără ca autorităţile administraţiei locale să se substituielegiuitorului; autonomia, cu corolarul „stabilirii impozitelor şitaxelor de către autorităţile locale”, respectă limitele legii. Drepturmare, are prevalenţă imperativul „în limitele şi în condiţiilelegii”;- prerogativa aşezării impozitelor şi taxelor locale vizeazădimensionarea acestora, nu şi substanţa lor juridică. Legea conferăprerogative mai largi cu privire la „alte taxe locale” şi taxelespeciale, în ideea unor servicii de interes public, puse la îndemânacolectivităţilor locale;- în individualitatea şi în substanţa lor juridică lor, impozitele şitaxele locale sunt reglementate, în principal, de Codul fiscal; altereglementări fiscale sunt relevante, în măsura în care impozitelepe care le instituie constituie venituri ale bugetelor unităţiloradministrativ-teritoriale; pentru un “inventar” al acestora, esterelevantă Anexa nr. 1 a Legii nr. 273/2006 privind finanţelepublice locale;37 Referitor la controlul jurisdicţional al legalităţii actelor administrative, cu privirespecială asupra limitelor competenţei în materie de contencios fiscal, relativ la impozite şitaxe, a se vedea S. Ionescu. Justiţie şi jurisprudenţă în statul de drept, Editura Universul Juridic,Bucureşti, 2009, p. 205.38 Pentru detalii, S. Ionescu. op. cit., pp. 46-49.245Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- procedural, deşi sunt atribuite unor entităţi distincte –autorităţile administraţiei publice locale, prin serviciile despecialitate, impozitele şi taxele locale au un regim juridic unitar,fiind supuse aceleiaşi reglementări, Codul de procedură fiscală;mai mult, jurisdicţia complineşte statutul lor juridic, relevat unitar.Legea le particularizează, însă, sub aspectul accesoriilor, fiindincidente majorările de întârziere.Esenţialmente, regimul juridic al impozitelor şi taxelor locale esteconferit de acţiunea conjugată a următoarelor acte normative: Codul fiscal;Codul de procedură fiscală; Legea nr. 273/2006 privind finanţele publicelocale; Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.Finalmente, autorităţile administraţiei publice locale şi organelespeciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea,controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilorşi majorărilor de întârziere aferente”.ReferencesAniţei, N. C., (2011) Drept financiar, Editura Universul Juridic, Bucureşti,Aniţei, N. C., (2011) Procedură fiscală, Editura Universul Juridic, Bucureşti,Gliga, I., (1998) Drept financiar, Editura Humanitas, Bucureşti,Ionescu, S., (2009) Justiţie şi jurisprudenţă în statul de drept, Editura UniversulJuridic, Bucureşti,Moşteanu, T., (1997) Buget şi trezorerie publică, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti,Postolache, R., (2009) Drept financiar, Editura C.H. Beck, Bucureşti,Postolache, R., (2008) Remedii privind situaţia de criză financiară aunităţilor administrativ-teritoriale, în volumul Seminarului internaţional“Probleme ale aplicării dreptului în spaţiul european”, Universitatea Valahiadin Târgovişte, Facultatea de ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice,Roş, V., (2005) Drept financiar, Editura All Beck, Bucureşti,Teodorescu, M.; Preda, L. E., (2004) Fiscalitate. Aplicaţii şi teste grilă, Edituraeconomică, Bucureşti,Trotabas, L., (1929) Precis de science et legislation financiares, Dalloz,Paris,Trotabas, L.; Cotteret, J.-M., (1997) Droit fiscal, Dalloz, Paris,Tudor, F., (2009) Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale, Editura Gal.246Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Combating Social Exclusion through Early Interventionand Early Education[Combaterea excluziunii sociale prin intervenție și educațietimpurie]Magdalena VICOVAN 1AbstractThe social reality reveals a social phenomenon that is framed in terms of earlymotherhood and which requires a special attention. The under age mothers, who comefrom socio-economically disadvantaged families, have slim possibilities to ensure a goodand proper development for the infant, to achieve further school education for enrollmentin a professional category that is able to provide substantial support for the early,already created family.The legislative regulations within the child protection area supports motherhoodand children’s rights, but there can be observed a need for early intervention programsand for early education program for the child who is likely to become marginalized andsocially excluded. Through the induction method, beginning from concrete cases,generalizations can be made in order to identify the most appropriate forms ofintervention, which ensures the development of children’s life quality.Proper social policies, institutional projects and also the involvement of thecommunity human resources can constitute forms of adjustment of the social welfare tothe social realities and forms of assumption of the collective responsibilities with asignificant role in the social development.Keywords:minor mother, social exclusion, early intervention, early education, socialprotection.1 Ph.D. Candidate, Faculty of Philosophy and Social-Political Science, Al. I.CuzaUniversity,Iasi, Research Project: European Social Fund in Romania SectoralOperational Programme for Human Resources Development 2007-2013 [grantPOSDRU/88/1.5/S/47646] Phone no. +40 0232 214060, Email Address:magdalena_vicovan@yahoo.com247Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEIntroducereCu toții putem fi influențați de contextul social în care trăim, daracesta nu ne poate determina propria existență, în totalitate. Sociologiaeste cea care ,,trebuie să investigheze conexiunile dintre ceea ce facesocietatea din noi și ceea ce facem noi înșine din noi” (Giddens, 2000,p.14). Schimbările sociale constatate în societatea actuală post-modernăimpun pregătirea adecvată a specialiștilor din domeniile socio-umane, prindezvoltarea teoriilor ca urmare a interacțiunilor dintre idei, concepte,paradigme și realități sociale. O perspectivă convenită asupra lumii careeste acceptată într-un grup social reprezintă, conform opiniilor lui Bergerși Luckmann (2008) o construcție socială a realității. Asistența socială esteun produs al modernismului (Payne, 2011, p.36), dar nu poate să rășpundănevoilor societății actuale dacă teoriile ce-o fundamentează nu suntcontruite în consens cu schimbările sociale post-moderne.În atenția acestui studiu se află fenomenul maternității timpurii ceoferă informații îngrijorătoare privind sexualitatea în rândul minorelor.Cercetări privind instalarea precoce a pubertății au evidențiat așa numita,,accelerare seculară” a dezvoltării tinerilor, scăderea constantă a vârstei dedebut a pubertății cu accelerare medie de dezvoltare a tinerilor (Kluge,2005, p.6). Pubertatea precoce cuplată cu explozia informațională privindcomportamente și non-comportamente sexuale, cu modificareastructurilor și funcțiilor familiei tradiționale pot fi posibile cauze alematernității timpurii.Mai mult, protecția minorelor victime ale abuzurilor sexuale, careajung ulterior să dea naștere unui copil impune proceduri complexe cuimplicarea mai multor factori de decizie. În cazul minorelor care nu auîmplinit vârsta de 16 ani și ajung să dea naștere unui copil, presupusul tatăal copilului intră sub incidența Codului Penal, articolul 198: ,,Actul sexual,de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu aîmplinit vârsta de 15 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şiinterzicerea unor drepturi”. Minorele care ajung în astfel de situație, îngeneral provin din familii defavorizate socio-economic impunându-secreșterea costurilor pe termen lung de protecția socială a victimei și acopilului acesteia, până la identificarea și consolidarea rețelei familiale desprijin, dar și a persoanei responsabilă pentru creșterea și ocrotirea celordoi minori.Datele statistice îngrijorătoare afișate de Eurostat - baza de dateprivind avortul în rândul minorelor cu vârsta mai mică de 15 ani, în248Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

COMBATING SOCIAL EXCLUSION THROUGH EARLY INTERVENTION ….România, evidențiază cifre demoralizante: în anul 2008 un număr de 493avorturi (în anul 2005 înregistrându-se cel mai mare număr, de 1264avorturi). Numărul de avorturi în rândul tinerelor cu vârste cuprinse între15-19 ani a fost în 2008 de 1383 avorturi (raportând tot la anul 2005 unnumăr de 18996 avorturi). Articole de presă reliefează îngrijorarea privindcreșterea numărului de minore care rămân însărcinate:România conducea detaşat, în 2010, în topul european al ţărilor cutinere care au născut la vârste între 10 şi 14 ani. Ţara noastră figurează înclasament cu 714 mame, urmată de Bulgaria - cu 337, Spania - 143 şiGermania - 111 mame foarte tinere.Realitatea socială cu care se confruntă practicianul angajat înserviciile de protecție a copilului confirmă informațiile statistice sau celeevidențiate de către mass-media.Interesul acestui studiu de tip eseistic este acela de a evidențiapreocuparea asistenților sociali privind armonizarea teoriilor și practicilorsociale cu realitatea socială. Avem în atenție minorele care devin mame, caurmarea vulnerabilităților la care sunt predispuși copiii în perioada postmodernă,cu ale ei realități ce nu pot fi stăvilite, în atenția nostră fiind:migrația forței de muncă feminină cu delegarea obligațiilor materne șinoile tipuri de aranjamente familiale în care responsabilităților parentalesunt mai mult neglijate decât asumate. Minorele victime ale carențelorafective și expuse unui mediu social necruțător, nu mai ajung să înțeleagăceea ce ar trebui să însemne ,,dreptul cetăţeanului la un standard minim detrai civilizat" (Deakin, 2005, p.5), încercând să-și asigure, de timpuriu, prinrelațiile dezvoltate o soartă mai bună, cu o imaturitate specifică vârstei.Intervenția timpurie previne excluziunea socialăÎngrijirea și educația copilului după naștere începe acasă, în familie.Prioritar pentru acest studiu sunt copiii din familiile dezavantajate socioeconomic,fetițele care rămân fără ocrotirea maternă, ca urmare a decizieimamei de a se angaja ca responsabilă cu veniturile financiare ale familiei.Copiii ce provin din aceste medii prezintă un factor de risc în ceea cepriveşte dezvoltarea sănătății mentală, cu singuranță din cauză că seproduce o neglijare a intervenției timpurii în educația pentru viață. Unstatut socio-economic scăzut și absența mamei sunt semne privind aparițiadevianțelor comportamentale, ca rezultat a lipsei de supravegherepermanentă, lipsa unui program zilnic monitorizat de adultul responsabil,expunerea la violeţă, nesiguranţă, maltratare sau neglijare. Intervenţia249Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEtimpurie duce la apariţia factorilor de protecţie, care pot modera efectuldezastruos al factorilor de risc existenţi. Iniţierea de programe pentrupromovarea optimă a dezvoltării sociale şi emoţionale duce la dezvoltareabenefică a copiilor din zonele defavorizate socio-economic (Tassoni, 2006,p. 43).Înformațiile din practica socială confirmă necesitatea imperioasă aprogramelor de intervenție timpurie. Sunt înregistrate tot mai multeminore victime ale traumei separării de mamă, de persoana ce oferăstabilitate afectivă, care au căutat greșit satisfacerea nevoii de afectivitate,dar care au demonstrat de fapt o rezistenţă remarcabilă:,,A. nu a mai văzut-o pe mama sa de trei ani, de când a plecat înItalia. Vorbesc la telefon, seara, când sună mama pe telefonul fratelui eimai mare. Tata e cel care are grijă de cei trei copii, dar deseori nu se poateînțelege cu el, deoarece mai consumă alcool cu prietenii la un bar în vecini.Știe ce înseamnă dragostea de mamă, ce minunată era atmosferă caldădin familia ei, cu multe momente de bucurie…., motiv pentru care nupoate să accepte să nu fie lângă mama ei, atât de mult timp. A sperat căodată cu mutarea la altă școală, în oraș va suporta totul mai ușor. Dar nua fost așa ! A apărut EL, singurul care a învățat-o să iubească înțelegând,pentru prima dată, ce important este să ai aproape persoana dragă. Nu acrezut nicio clipă, că modul în care s-a dăruit a fost o greșeală, că El poatefi pedepsit pentru fapte penale, că familia lui o va îndepărta, ajungând înscurt timp mamă minoră în situație de risc. Chiar dacă acum se va întoarcetot lângă tatăl său, așa cum e el…. nu va renunța niciodată să luptepentru a oferi copilului ei o atmosferă caldă de familie, pentru care asuferit și suferă că a pierdut-o. Dacă era mama ei….viața ei era alta!” (A.este în vârstă de 16 ani, are un copil ce a împlinit deja 1 an).Pornind de la exemple particulare, prin metoda inducțieipropunem producerea de generalizări pentru a evidenția problemelesociale și personale ce apar într-un anumit context, de cele mai multe orineglijate de politici sociale legiferate. Ca asistent social practician nu poțisă nu observi că ignoranța și abuzurile predomină ,,arenele sociale”(Gambrill, 2011) ce ar trebui să clădească modele comportamentale șieducaționale, dar și faptul că nenorocirile pot fi evitate prin estompareaurmărilor negative ale adaptării sistemelor familiale la schimbările denecontenit ale societății post-moderne. Creșterea numărului de minorerămase fără ocrotire maternă ca urmare a migrării forței de muncăfeminină spre țări mai dezvoltate, produce efecte nedorite, puțin250Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

COMBATING SOCIAL EXCLUSION THROUGH EARLY INTERVENTION ….conștientizate încă la nivel societal, dar înregistrat ca fenomen social princumularea de cazuri sociale ce pot fi încadrate în aceeași tipologie psihosocio-familială.Având în vedere scopurile reale care pot fi în favoarea tipurilor decaz intrate în atenția specialiștilor, putem să considerăm că ,,dilemele eticecare se ridică peste tot în cercetarea socială” nu vor depăși echilibru dintre,,nevoia de a cunoaște și drepturile celorlalți” (Jupp, 2010, p.193), mai ales,precizând că putem extinde și filosofia legiferată a urmăririi interesuluisuperior al copilului, pe tot parcursul acestei expuneri.Apariția sarcinii la minorele care nu au împlinit vârsta de 16 ani,presupune săvârșirea de către partener a unui fapt penal ce intră subincidența Codului Penal (articolul 198, menționat), cu intervențiaserviciilor specializate de mediere a relațiilor familiale, prin conferințecomunitare și conferințe de familie, având în vedere respectarea dreptuluinou-născutului la tată. Nevoile victimei, mama minoră, pot fi grupateastfel: mediu psiho-social adecvat creșterii copilului mic, respectareadreptului la educație a mamei minore prin continuarea școlarizării,dezvoltarea deprinderilor de viață independentă ca familie monoparentală,identificarea reprezentantului legal al minorei și acordarea serviciilor șiprestațiilor prevăzute de lege (Legea nr.272 din 2004, privind protecția șipromovarea drepturilor copilului).Dar care sunt costurile? Costurile cu asistența socială a mameiminore și a copilului, costurile medicale, la care se adaugă costurile justițieipenale: costurile instanței penale, costurile privării de libertate ainfractorului și ale serviciului de reintegrare. Responsabilitatea creșterii șiîngrijirii copilului mic, alături de mama minoră, de cele mai multe oritrebuie asumată de membrii familiei care au înregistrat atitudini șicomportamente iresponsabile, fără a exista posibilitatea înscrierii înprograme recuperatorii de educație parentală.Ce tip de politici sociale familiale sunt eficiente pentru prevenireaacestor costuri, la care se pot adaugă și costurile sistemului de protecțiedacă se produce separarea copilului de mama minoră, când urmărireainteresului superior al copilului impune instituirea unei măsuri speciale deprotecție. Lipsa avizării responsabililor din comunitate cu prevenireasituațiilor de risc pentru copil uneori nu poate fi concepută ca fiind reală:,, m-am mutat la EL acasă cu știrea bunicii și nu mi-a interzis nimeni:agentul de poliție din sat îmi este vecin și a știut că m-am mutat la el, la școală m-au251Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEprimit; mama când a venit în țară ne-a vizitat și s-a ,,înțeles” cu părinții lui, a vorbitea cu toți..… (mamă în vârstă de 15 ani, cu un copil de 2 luni, din mediul rural).Ințelegerea sociologiei familiei contemporane se realizează prinîngustarea focalizării observației pe dinamica relațiilor dintre membrii ei,dependent de dinamica schimbărilor din societate. Noi modele de familiimonoparentale invadează societatea nepregătită pentru repercusiunilematernității timpurii. Fetițele rămase la vârsta pubertății în grija tatălui cadpradă ,,sociabilității juvenile” ca urmare a descoperirii ,,dezvoltăriicorpului, descoperirea sexului, preferința pentru alcool șicomportamentele riscante, stilul de viață nocturn” (Segalen, 2011, p.216).Supravegherea maternă prin delegare nu demonstrează acceași vigilență cași atunci când este sumată responsabil, iar supravegherea paternă seconfundă deseori cu neglijarea minorelor:,,….tata trebuia să aibă grijă de mine, el e vinovat! Însă el nu mă întreba deunde vin și unde plec….el are ceva probleme cu alcoolul de când a plecat mama, așa cănu a putut crede că pot fi însărcinată. Prima lui reacție a fost să mă izgonească, săscape de mine cum, de fapt își dorea de mult acest lucru…..” (W. are 15 ani si uncopil de 4 luni).Sau:,,tata nu prea stătea pe acasă, era mai mult plecat. Când venea nu o credea pemama mea vitregă, deoarece considera că ea nu mă iubește și spune multe neadevăruridespre mine, ….așa că a crezut tot ce-i spuneam eu, până a apărut primul copil…..”(A. ,17 ani, mamă a doi copii).Intervenția timpurie prin programe sociale dezvoltate pe nevoileacestor familii ar reduce mult costurile ridicate ale serviciilor specializate.Mai mult, sentimentele pe care le trăiește mama minoră de umilință,spaimă, frică, neliniște, amenințare, confuzie, batjocorire, marginalizare seîncadrează în situații de abuz sau neglijare emoțională a copilului(Muntean, Munteanu, 2011), care conduce la excluziune socială, dacă nusunt acordate servicii specializate o perioadă suficientă de timp, în vedereaintegrării în familia lărgită și în comunitate a mamei minore cu copilul ei.Educația timpurie a copilului o reală necessitateAbsența intervenției privind educația timpurie a acestor copiiproveniți din familii cu resurse familiale insuficiente și relaționare instabilăpe termen lung va da naștere unei generații de părinți inadaptați și greu derecuperat ca oameni integrați în societate.252Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

COMBATING SOCIAL EXCLUSION THROUGH EARLY INTERVENTION ….La nivel european gândirea politicilor sociale pentru copil șifamilie a fost profund influențată în ultimii ani de Organizația pentruDezvoltare și Cooperare Economică (O.E.C.D.). Îmbunătăţirea calităţii,precum şi accesul la educaţie timpurie şi îngrijire a copilului mic au devenito prioritate politică majoră în ţările membre O.E.C.D. (Janson, 2006,p.27). Primii ani sunt din ce în ce mai mult considerați ca un prim pas înprocesul de învăţare pe tot parcursul vieţii şi o componentă cheie a uneiagende de succes în politica educaţională, socială şi de familie (Janson,2006, p.27).Educația timpurie reprezintă cumulul experiențelor individuale șisociale existente sau organizate, de care are parte copilul în primii ani deviață, având rolul de a proteja, crește si dezvolta ființa umană prinînzestrarea cu capacități și achiziții fizice, psihice culturale, care să-i ofereidentitate și demnitate proprie (Kumar apud Evans, Meyers, Ilfeld, 2000,p.7). Ea asigură fundamentele dezvoltării fizice și psihice sănătoase, aledezvoltării sociale, spirituale și culturale complexe. Ceea ce învață copiii înprimii ani reprezintă mai mult de jumătate din cât vor învăța tot restulvieții (Curtis și O”Hagan, 2003, Tassoni, Beith, Bulman, 2005).Educația timpurie este un domeniu relativ nou în țara noastră, darcu o recunoaștere internațională de peste trei decenii și include totsuportul necesar pentru toți copii privind respectarea drepturilor lor,pornind de la dreptul la educație, apoi dreptul la supraviețuire și ocrotire,asigurând o bună dezvoltare de la naștere a persoanei umane (Evans,Myers, Ilfeld, 2000, p.7). Investiția în educația timpurie promoveazădezvoltarea fizică, mentală, socială și emoțională a copilului, optimăpentru a prospera în viitor. Este glasul unanim al tuturor organizațiilorinternaționale care promovează un start bun în viață a ființei umane, carecertifică faptul că sănătatea intelectuală, emoțională, spirituală, dezvoltareafizică și socializarea interacționează și au o strânsă legatură cu viațacopilului mic (O.E.C.D.).Educația timpurie implică abordarea holistică a copilului și anevoilor acestuia, în care învățarea are un rol central. Învățarea timpurie serealizează acompaniată de adult, care ghidează copilul în procesulcunoașterii și îi denumește semnificația celor învățate. Prin ea copilulobține „cheile” prin care își structurează și își organizează coerențapropriei persoane, în raport cu lumea în care trăiește. Pentru dezvoltareeste crucială învăţarea definită, la această vârstă, ca achiziţii de cunoştinţe,deprinderi și obişnuinţe formate prin experimentare, relaționare şi/sau253Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEstudiu și instruire (Myers,1995, apud Evans, Meyers, Ilfeld, 2000, p.38).Stagnarea privind dezvoltarea copilului prin lipsa educației timpurii inhibăatât învăţarea în perioada copilăriei mici cât şi cea viitoare (Levinger,1992apud Evans, Meyers, Ilfeld, 2000, p.39).Astfel, educația este procesul prin care se realizează formarea șidezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individși societate. Educația timpurie se realizează ca educație informală (înfamilie și în comunitate), iar ca educație formală (în creșe, grădinițe și alteinstituții de ocrotire și educație). Educația timpurie poartă amprentavoinței libere a celor implicați, dar este condiție primordială pentru unstart bun în viață, oferind copiilor, independent de voința lor, condiționăricomportamentale pentru dezvoltarea lor generală în concordanță cucaracteristicile individuale de vârstă, cultura familială și comunitară(Tassoni, 2006, p.12). Este crucială pentru dezvoltarea și educareaulterioară a copilului și se realizează prin folosirea unei metodologii și aunor programe adecvate, adaptate individualității fiecărui copil, precum șiprin asigurarea formării și educării parentale, a personalului calificat dispuspermanent să asigure strânsa colaborare între familie și serviciilecomunitare destinate copilului mic (Tassoni, Beith, Bulman, 2005,Tassoni, 2006).Focalizarea pe educația timpurie este importantă deoarece eacorespunde perioadei în care copii se dezvoltă rapid și dacă procesul dedezvoltare este neglijat în acest stadiu este mult mai dificil și costisitor săcompensezi pierderile mai târziu. Alegerile făcute acum și acțiunileintreprinse de părinți și îngrijitorii copilului au o puternică influență asupraprogresului individual al copilului, pe termen lung (Evans, Meyers, Ilfeld,2000, p.11).Descoperirile ultimilor ani din psihologia dezvoltării impunrealizarea simbiozei dintre educația adultului și educația copilului mic, celdin urmă fiind produsul a ceea ce investește cel dintâi. Cea mai rapidăperioadă de dezvoltare a creierului are loc în primii doi ani de viaţă, înmod semnificativ determinând structurile intelectuale, emoţionale, fiziceimunologiceşi funcţiile sociale (Mustard 1998, Carnegie Corporation,1994, apud. Evans, Meyers, Ilfeld, 2000, p.12). Există o strânsă legăturăîntre capacitatea de a iubi și educația timpurie, legătură vitală pentrusupravieţuirea în copilăria timpurie sau pe timpul unei boli, în perioade devulnerabilitate și chiar pe tot parcursul vieţii umane. Chiar şi atunci cândnu suntem într-o stare de dependenţă, noi suntem fiinţe relaţionale,254Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

COMBATING SOCIAL EXCLUSION THROUGH EARLY INTERVENTION ….emoţionale, precum și sociale, intelectuale, având nevoie de intimitate,ataşament şi de îngrijire (Williams apud Lynch, Baker, Lyons, 2009, p.61).După cum se poate concluziona, ocrotirea copilului imediat dupănaștere și în prima copilărie presupune un mediu sigur şi sănătos, suportivşi cu interacţiuni afective, modele potrivite de stimulare, protecţie şi timpdestinat acestora toate la un loc.Cu referire la categoria mamelor minore, ne întrebăm, cum și prince programe putem asigura educația timpurie a copilului și educațiaparentală a mamei minore care a decis să se ocupe de creșterea și îngrijireacopilului ei, dacă mediul familial de proveniență este de multe ori viciat.Un posibil model de corelare a teoriei cu practica înasistența socialăRolul asistentului social este de a readuce ordinea socială (Payne,2011, p.41) prin construirea procedurii pe caz ținând seama de contextualsocio-cultural al sistemului client, teoriile profesionale și respectareaprevederilor legislative. Construcția socială a realității a fost zidită în cadrultipurilor de familii menționate pe ,,distribuția inegală a cunoașterii”(Berger, Luckmann, 2008, p.67), pe inegalitatea de șanse privind accesul lainformație a minorelor din mediul rural, lipsa cunoștințelor elementareprivind asumarea unui comportament sexual și a urmărilor inerente. Dinpractică se poate constata că, în țara noastră în astfel de cazuri, precumcele citate mai sus, colaborările dintre profesioniștii, angajații și specialiștiiimplicați pe caz din învățământ, sănătate, poliție și sistemul instituțional deprotecție socială, încă nu promovează programe de intervenția timpurie.Se poate afirma că explozia informației, aducătoare de conflict deschis,privind nașterea unui copil de către o mamă minoră se produce lamaternitate, când produsul concepției este deja viabil. Realitatea dosită șinedorită devine vizibilă, chiar dacă și acolo se mai încearcă să fie ascunsăde ,,ochii presei”.În perioada stagiului de cercetare efectuat în Germania am înțelescă educația timpurie a copilului, cuplată cu intervenția timpurie și educațiapărinților nu este realizată doar prin intermediul instituțiilor sociale deprofil, ci și prin implicarea comunității în cadrul organizat prin proiectefederale desfășurate în toate cele 16 landuri, înregistrate cu denumiridiferite, dar cu obiective comune. Pentru relevanța ideii doar câteva vor fimenționate aici:255Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE- Gutes Start ins Kinderleben, derulat de către Bundesministeriumfür Familie, Senioren, Frauen und Jungend și NazionalesZentrum Frühe Hilfen, adresat copiilor nou-născuți pentru carese dorește un bun start în viață, toate mamele minore fiindînscrise în acest proiect derulat în parteneriat între instituțiimedicale, sociale și cu implicarea resurselor private dincomunitate.- Proiectul pilot Mehrgenerationenhäusen, inițiat de cătreBundesministerium für Familie, Senioren, Frauen und Jungend șiderulat la nivelul landurilor în diverse forme de organizare,realizând colaborare pe vertical între generații, consolidându-seresursele umane la nivel familial.- Rețele de sprijin pentru familie Frühe Hilfen für Eltern &Kinder und Soziale Frühewarnsysteme, ajutor timpuriu șiavertizare timpurie privind intervenția în protecția socială acopilului mic.- Promovarea alianțelor locale pentru familie Lokale Bündnissefür Familie, presupunând sprijin privat din comunitatea localăcentrat pe nevoile fiecărei familie.Cercetarea științifică axată pe dezvoltarea timpurie a copilului șieducația timpurie se derulează din anul 2010 în patru Universități dinGermania ce au dezvoltat programe de formare și cercetare în acest sens:Alice Solomon Hochschule Berlin, Universitatea din Bremen,Universitatea Hochschule din Freiburg și Fachhochschule Koblentz, iarderularea proiectului federal de cercetare în copilăria timpurie - WiFF –Wieterbildungsinitiative -Frühepädagogische Fachkärfte, este susținut deFundația Robert Boch Stiftung și Fundația Bertelsmann. Prin acest proiecteste susținută formarea continuă a specialistilor în educatie timpurieangajați la instituțiile de profil, care au pregătiri adecvate, scolarizați laFachhochschule și care sunt antrenați în formare profesională continuă,adaptată nevoilor centrate pe caz. În Gemania sunt în derulare mai multeproiecte de formare continuă a specialiștilor în educație timpurie, proiectulPIK Profis in Kitas - profesionişti în educaţie timpurie, cu derularea unuiprogram de formare a profesioniştilor din centrele de îngrijire a copilului.256Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

COMBATING SOCIAL EXCLUSION THROUGH EARLY INTERVENTION ….Concluzii:Copiii sunt cetățeni cu drepturi proprii pe care trebuie să lerespectăm, fiind totodată deosebit de vulnerabili și afectați de inegalitateași nedreptatea socială. Este o responsabilitate publică să se respectedrepturile copiilor și să se asigure de la naștere condiții adecvate de trai șide dezvoltare fiecărui copil, pentru a ajunge la deplinătatea potențialuluiindividual. Educația timpurie și ocrotirea copiilor reprezintă nevoifundamentale ale oricărei societăți umane, iar politicile sociale stataletrebuie să fie orientate spre înfruntarea noilor riscuri sociale cu care seconfruntă familia azi (Janson, 2006, p.31).Maternitatea la minore generează un fenomen cu urmărinecunoscute încă deoarece minorele mame needucate nu pot să ofereeducație adecvată copilului lor, minorele mame provin din mediidefavorizate socio-economic, neputând să asigure condiții adecvate pentrucreșterea și dezvoltarea copilului lor, minorele mame cunosc doar dinpovești noțiuni despre îngrijirea copilului, necesitând supravegherecontinuă în acest sens (Wallner, apud Spies, 2010, p.46). Mai trebuieadăugat că în perioada în care au în îngrijire copilul lor trebuie să se ocupeși de continuarea definitivării cursurilor școlare obligatorii.Transferarea unor funcții ale familiei spre alte instituții sociale și deeducație (Stanciu, 2008, p.34) poate fi soluția pentru asigurarea egalității dedrepturi pentru toți copii. Mai pot fi propuse inițierea programelor deavertizare și intervenție timpurie, educarea comunității privind respectareași promovarea drepturilor copiilor și includerea copiilor mici proveniți dinastfel de familii în programe de educație timpurie, pentru siguranțadezvoltării de competenţe personale, cunoștințe şi pe termen lungasigurarea cumulării capitalului social.ReferencesBerger, L. P., Luckmann, Th., (2008) Construirea socială a realității, trad.Butucelea A., Group Editorial Art, București,Curtis, A., O'Hagan, M., (2003) Care and education in early childhood: a student'sguide to theory and practice, RoutledgeFalmer, Londra.Erdman P., Caffery, T., (2003) Attachment and Family Systems: Conceptual,Empirica, and Therapeutic Relatedness, Brunner-Routledge, GreatBritain.Evans, J., Meyers, R., Ilfeld E., (2000) Early childhood counts: a programmingguide on early childhood care for development, World Bank Publications.257Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEGiddens, A., (2000) Sociologie, traducere de Radu și Vivia Săndulescu,EdituraAll, București.Gambrill, (2011) Ethical Aspects of Outcome Studies in Social,Behavioral, and Educational Interventions, Research on Social WorkPractice, http://rsw.sagepub.comJenson, J., (2006) Children as a Social Investiment, in Children, ChangingFamilies and Welfare States, USAJupp, V., (coord.) (2010) Dicționar al metodelor de cercetare socială, Polirom,Iași.Kluge, N., (2002) Schwangerschaftsabbrüche bei Teenagern imeuropäischen Vergleich http://kluge.uni-landau.de/Beitraege_zur_S.u.S/europa.pdf (accesat în data de 14.01.2012).Lynch, K., Baker J., Lyons, M., (2009) Affective Equality, Love, Care andInjustice, Palgrave Macmillan, Dublin.Myers, R., (1992) The twelve who survive: strengthening programmes of earlychildhood, Routledge, Londra.Muntean, A., Sagebiel, J., (2007) Practici în asistența socială: România șiGermania, Eitura Polirom, Iași.Payne, M., (2005) Teoria modernă a asistenței sociale, traducere de TheodoraE.D.Ene, Editura Polirom, IașiSegalen, M., 2011, Sociologia familiei, traducere de Mihai Dos, AlexandraMaria Cheșcu și Giuliano Sfichi, Editura Polirom, Iași.Spies, A., (coord.) (2010) Frühe Mutterschaft – die Bandbreite der pädagogischenPerspektiven und Aufgaben angesichts einer ungewöhnlichen Lebenssituation,Digital Print Nurnberg, Germania.Stanciu, M., (coord) (2008) Condiții de viață ale familiilor cu copii în România,Institutul Național de Cercetări Economice, Institutul de Cercetare aCalității Vieții, Academia Română, București.Tassoni, P., Beith ,K., Bulman, K., (2005) Children's Care, Learning andDevelopment Candidate Handbook, Heinemann Educational Publishers,Oxford.Tassoni, P., (2006) BTEC National Early Years, Heinemann EducationalPublishers, Oxford.258Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

COMBATING SOCIAL EXCLUSION THROUGH EARLY INTERVENTION ….ACKNOWLEDGEMENTS:Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului:,,Studii doctorale:portal spre o carieră de excelență în cercetare și societatea cunoașterii”POSDRU/ 88/1.5/S/47646, Programul Operațional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.Mulțumiri aduc și pe această cale Programului OperaționalSectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 grandPOSDRU/88/1.5/S/47646 pentru șansa acordată de a derula stagiu decercetare științifică axat pe problematica ocrotirii și educației timpurii acopilului într-o țară dezvoltată cum este Germania.259Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

IV. Social and Humanistic SciencesCopyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Ethical Dimensions of Supervision in Community SocialWork[Dimensiuni etice ale supervizării în asistenţa comunitară]Simona DAMIAN 1Roxana NECULA 2Antonio SANDU 3Ana CARAS 4AbstractThe supervision process of community social services for people with chronicillnesses, beyond an exchange of information between professionals in different powerrelations, should be developed on a formal basis, to be conducted under a partnershipbetween the intervention multidisciplinary team, the supervisor and community on whosecontribution the intervention is based, in accordance with the requirements of the field in1 Postdoctoral Research Project: POSDRU/89/1.5/S/61879, titled "Postdoctoral studiesin the ethics of health policy" in the Department of postdoctoral studies and research atthe University of Medicine and Pharmacy "Gr T. Popa", Doctor of Medicine, U.M.FChief of Operations, Email Address: si_damian@yahoo.com, Iasi, Str. Neculau, No. 18,Bl. 573A, Sc. C, Ground Floor, Apt. 2, Jud. Iasi, Romania2 Postdoctoral Research Project: POSDRU/89/1.5/S/61879, titled "Postdoctoral studiesin the ethics of health policy" in the Department of postdoctoral studies and research atthe University of Medicine and Pharmacy "Gr T. Popa", Doctor of Sociology (University"Al. I. Cuza" Iasi), Email Address: necularoxy@gmail.com, Iasi, Str. Costache Negri, No.4, Bl. D2, Sc. D, 1st Floor, Apartment 4, Jud. Iasi, Romania3 Ph.D., Postdoctoral fellow financed by The Management Authority for the SectorialOperational Program „Development of Human Resources” within the project“Postdoctoral studies in the domain of ethics in health policies” at „Gr. T. Popa”University of Medicine and Pharmacy from Iasi. Project funded from the SocialEuropean Fund through the Sectorial Operational Program „Development of HumanResources” 2007-2013. Priority axis 1: „Education and professional training in supportof economical growth and development of knowledge-based society”. Main domain ofintervention: 1.5 Doctoral and postdoctoral programs in support of research. Title of theproject: “Postdoctoral studies in the domain of ethics in health policies”. Contract Code:POSDRU/89/1.5/S/61879; Lecturer Ph.D. at “Mihail Kogalniceanu” University fromIasi; Chairman of Lumen Publishing House, Address: Tepes Voda, OP 3, CP 780, Iasi,Romania, Email Address: antonio1907@yahoo.com4 PhD candidate, Faculty of Philosophy and Social-Politics Sciences, “Al. Ioan Cuza”University from Iasi, Research assistant at Lumen Research Center in Humanistic andSocial Sciences, Iasi. Email Address: annacriss20@yahoo.com263Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEwhich the supervision takes place and on a specific ethics which has in center the valueof personal and social autonomy of recipients of community-based rehabilitation services.The supervisor supports and increases motivation of the supervised, developing anefficient work environment, following the highest professional and ethical standards ofintervention, and acts based on recognized principles and applicable within professionalactivity of specialists. The article's purpose is to present the ethical dimensions of socialservices supervision, as well as presenting a set of principles of good practice in the fieldwhich through the transforming process of supervision, they become principles of ethicalsupervision in the context of reporting to the value of respect and strengthen the client’sautonomy and the specific of informed consent of this category of persons and itsparticularities within social services.Keywords:Rehabilitation based on community, supervision, social services, ethicalstandardsIntroducereCalitatea serviciilor sociale comunitare, indiferent de grupul tintacaruia i se adreseaza aceste servicii, este conditionata, in importantamasura de supervizarea activitatii profesionale precum si de respectareaunor standarde etice in relationarea dintre profesionisti si clienti. Lucrareatratează, din perspectiva descriptiv-analitică, dimensiunile etice aleprocesului de supervizare în asistenţa comunitară a pacienţilor cronici.Supervizarea serviciilor sociale comunitare acordate clientilor cu afecţiunipsihice cronice trebuie să se desfăşoare pe o bază formală, in baza unuiparteneriat între echipa multidisciplinară de intervenţie, supervizor şicomunitatea pe a cărei implicare se bazează intervenţia. Definita, conformliteraturii de specialitate, supervizarea este procesul educaţional (Robinson,1949:53), administrativ (Barker, 1995:371-372) de sprijin a profesioniștilor,de asigurarea calității serviciilor, de luare a deciziilor în numeleorganizaţiei, promovarea direcţiilor, regulilor şi valorilor prin îndrumareaangajaţilor (Cojocaru, 2005:92-93), iar dimensiunea etică vine înconturarea unui concept nou, de interes și neexplorat. Supervizarea eticăvine ca un element inovator în sistemul serviciilor sociale, relația cuclientul uman a furnizorilor de servicii fiind mijlocită de respectarea unorprincipii etice fundamentale.Se doreste ca acest proces sa se desfasoare in concordanţă cucerinţele domeniului şi pe o bază etică specifică care are în centru valoarea264Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….autonomiei sociale şi personale a beneficiarilor serviciilor de reabilitarebazată pe comunitate. Serviciile sociale reprezintă un complex de măsuri şiacţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familialesau de grup, în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, pentruprevenirea marginalizării şi excluziunii sociale şi promovarea incluziuniisociale. Metodele utilizate în serviciile sociale sunt dezvoltate din teoriilespecifice domeniului, teoria îngrijirii, teoria schimbării, ataşamentului şipierderii, altele derivă din practică, pe baza unor cercetări exploratorii.In vederea prezentarii implicatiilor etice ale supervizarii in asistenţacomunitară a pacienţilor cronici, am expus o serie de principii de bunapractica care prin caracterul lor etic se pliaza pe principiile bioeticiidezvoltate in raportul Belmont, transformand procesul de supervizareintr-unul etic.Servicii sociale si reabilitarea bazată pe comunitateSfera serviciilor sociale în domeniul creşterii calităţii vieţiipersoanelor cu afecţiuni pshihice cronice include alături de psihiatriasocială o serie de servicii comunitare, asistenţa socială, sociologia,psihologia, politicile sociale, pedagogia şi psihopedagogia, antropologiaculturală, ştiinţele juridice, medicina socială, logica şi hermeneutica socială,ştiinţele comunicării (Ballon, Waller-Vintar, 2008). Intervenţiile utile pot şitrebuie să rezulte din cooperarea interdisciplinară a tuturor acestorprofesionişti.Modelul realizat de profesorul american Charles Zastrow neilustrează o viziune mai clară asupta interconexiunilor dintre asistenţasocială şi alte discipline în cadrul sistemelor de Asistenţă Socială(Zastrow,apud Sandu, 2008)Figura 1. Paradigma interconexiunii dintre ariile profesionale încadrul sistemului Social Welfare, adaptare realizată de Antonio Sandudupă Charles Zastrow, 2002.În serviciile sociale contemporane se privilegiază două modele delucru cu clientul, provenind din două teorii distincte, Teoria îngrijirii265Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE(Miftode, 2003) şi Teoria schimbării (Zastrow, 2002). Cele două teorii seîntrepătrund în practica socială. Definită ca intervenţie calificată şisistemică, îngrijirea are ca obiectiv asigurarea pe termen lung aindependenţei clienţilor faţă de ajutorul celorlalţi prin punerea la dispoziţiaclientului a resurselor necesare în obţinerea bunăstării clientului la careacesta nu ar putea accede fără o îngrijire specială (Sandu, 2009a).Este necesar sa numim cateva din principiile de baza aleconstrucţiei sistemului naţional de servicii sociale cum ar fi asigurarea unuinivel înalt profesionalizat în acordarea serviciilor sociale, perfecţionareaprocedurilor de lucru şi încorporării noilor tehnici şi cunoştinţe deasistenţă şi mediere socială, focalizarea pe traiectoriainternaţional/naţional/local în dezvoltarea şi dinamica serviciilor sociale,dezvoltarea unei paradigme profesionale naţionale în jurul structurilorinstituţionale proprii, focalizarea pe spaţiul local/comunitar, servicii debază, completate cu cele specializate pe lângă unităţile locale, sub egidaautorităţilor locale, elaborarea şi controlul standardelor minime defuncţionare a serviciilor sociale specializate.Dintr-o perspectiva pozitiva, profesionalismul poate fi explicat caaspiraţie către standarde ridicate, set de valori şi principii care ghideazăpractica, atunci cand un bun profesionist pune accent pe intuiţia personală(de a simţi/percepe beneficiarul) şi mai puţin pe respectarea unor regulibirocratice si cunoştinţele formale (teoria) sunt o parte din procesul deobţinere a unor rezultate maxime/eficiente (Ailincăi, 2010).Caspi si Reid (2002) identifică nouă ,,nevoi nesatisfăcute în funcţiede factorii de influenţă: conflictul interpersonal, insatisfacţii în relaţiilesociale, probleme (conflicte) cu organizaţiile formale, dificultăţi înrealizarea atribuţiilor, probleme în luarea deciziilor, reacţii emoţionaleexagerate, resurse inadecvate, probleme psihologice şi comportamentale(etc).Promovarea autonomiei în cadrul serviciilor socialeMetodele utilizate în serviciile sociale sunt dezvoltate din teoriilespecifice ale domeniului cum sunt cele ale îngrijirii, ale schimbării,ataşamentului şi pierderii, altele derivă din practică, pe baza unor cercetăriexploratorii.Un profesionist în serviciile sociale îşi dezvoltă un sistem decunoştinţe şi competenţe profesonale şi abilităţi, competente careinfluenteaza direct lucrul cu beneficiarii- competenţe şi abilităţi decomunicare, inclusiv în depăşirea barierelor comunicaţionale în condiţii destres, probleme emoţionale, deficienţe psihice şi psiho-fizice,266Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….vulnerabilitate cognitivă, competenţe şi abilităţi de relaţionare cu persoaneaparţinând tuturor mediilor sociale şi culturale, şi promovând cooperarea,realizând un management eficient al diversităţii, competenţe şi abilităţi deexprimare a empatiei, competenţe de empowerment adresat clienţilor înprincipal în comunicarea nevoilor, exprimarea sentimentelor, înţelegereadiferenţelor între dezirabil şi posibil, înţelegerea consecinţelor deciziilorluate, manifestarea unui comportament autonom şi responsabil, săpromoveze şi să încurajeze clienţii în rezolvarea problemelor cu care seconfruntă, în evitarea excluderii sociale prin sprijinirea pe elementele carele conferă forţă, prin utilizarea tuturor resurselor de care dispun, inclusivfamilie, prieteni, comunitate.Competenţele şi abilităţile de a susţine (advocacy) prin intervenţiasa interesul legitim şi legal, exprimat de către beneficiar, inclusiv prinsemnarea unui contract de servicii (consimţământ informat) întrebeneficiar (client) şi profesionistul din serviciile sociale de reabilitarebazată pe comunitate sunt complementare cu cele de evaluare a situaţieiiniţiale şi elaborare a unui plan de intervenţie împreună cu ceilalţi posibiliactori în realizarea acestuia: clientul, familia acestuia, alţi specialişti, cu celede lucru în echipă multidisciplinară, management de caz.In activitatea profesionala specialistul isi dezvolta competenţe şiabilităţi de monitorizare a evoluţiei implementării măsurilor de intervenţieşi management de caz, de management de caz şi/sau supervizare acelorlalţi colegi, iar in relatia directa cu beneficiarul cunoştinţe cu privire laserviciile oferite de organizaţiile publice sau private din domeniu, aresurselor existente pentru intervenţie, a resurselor alternative la carepoate apela beneficiarul. Capacitatea şi dorinţa de a-şi dezvolta permanentsistemul de competenţe şi abilităţi, prin programe de formare, studiu,cercetare şi colaborarea cu supervizorul sunt aspecte dezirabile aledezvoltarii profesionale sub influenta supervizarii.Aceste dimensiuni impun o asistenţă socială în echipă,managementul schimbării având mai multe oportunităţi, calitatea sistandardele etice ridicate fiind factori comuni relatiei supervior- supervizatin interesul superior al clientului.Din punctul de vedere al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,termenul de handicap ar trebui păstrat cu accepţiunea sa specifică dedezavantaj, de diferenţă defavorizantă, de consecinţă situaţională apărutăca urmare a deficienţelor şi maladiilor invalidante ne spune profesorulConstantin Rusu (1997). Persoanele cu nevoi speciale, sunt ţinta unorprocese cum ar fi excluderea, marginalizarea sau discriminarea (Haynes,Corey, Moulton, 2003). Persoanele cu nevoi speciale sunt cele care „cer267Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEprea mult” de la cei din jur, sunt privite ca o povară, ca o piedică în caleacelorlalţi şi nimeni, sau poate foarte puţini dintre noi, îi privesc ca pesemenii noştri (Ponea, 2009; Cojocaru 2006). Bogdan Iovu susţine că„prin prisma statutului lor, la nivel de simţ comun se apreciază căpersoanele cu handicap sunt printre cele mai vulnerabile din societateaprezentă. Cercetările realizate în acest domeniu argumentează destul debine această asumpţie” (2007). La aceste fenomene radicale şi negativetotodată se ajunge din cauza vulnerabilităţii persoanelor, privite de ŞtefanCojocaru „ca un rezultat al mediului ostil asupra idividului [...] sau ca oneadaptare a individului la condiţiile exterioare” (2005).Profesorul M. Preda defineşte termenul de excludere socială cafiind evocativ, ambiguu, multidimensional şi expansiv. Cu toate acestea,dificultatea de a-l defini constă în principal în faptul că este interpretat şidefinit în contexte diferite, ceea ce poate fi văzut ca o oportunitate înanaliza sa teoretică (Preda, 2002). Prin procesul de excludere indivizii saufamiliile acestora cunosc experienţa deprivării de resurse (precum venitul)şi de legături sociale cu comunitatea sau cu societatea mai largă (Nylund,Lindholm, 1999; Ponea, 2009; Cojocaru 2010a). Acest termen este pus înlegătură cu drepturile sociale şi cu barierele sau procesele prin careoamenii sunt împiedicaţi să şi le exercite, de asemenea excluderea estevăzută ca o stare de izolare socială sau normativă de restul societăţii,ataşată direct situaţiilor de marginalizare extremă (Alavi et all, 2007).Neculau Adrian afirmă că tratamentul inegal al unor persoane, care înmod esenţial sunt egale, se practică în toate societăţile; acesta variază înfuncţie de societate şi de epocă. În societatea actuală, noile forme dediscriminare sunt cea simbolică, cea latentă şi cea regresivă(Neculau,1996).La nivelul politicilor este necesară schimbarea – consideră ŞtefanCojocaru - celor reactive, care nu fac decât să ofere soluţii la problemeleapărute însă efectele sunt negative, cu cele proactive, care prin oferirea desoluţii doresc să prevină din timp condiţiile ce pot duce la amplificareaproblemelor acute din societatea românească (Cojocaru, 2005). AloisGherguţ consideră că „integrarea presupune în sens largplasarea/transferul unei persoane dintr-un mediu mai mult sau mai puţinseparat de unul obişnuit, vizând ansamblul de măsuri care se aplicădiverselor categorii de populaţie, şi urmăreşte înlăturarea segregării subtoate formele ei” (Ghergut, 2001; Cojocaru, 2007). În acelaşi sens UrsulaŞchiopu defineşte procesul de integrare ca „o cuprindere, asimilare,închidere într-un tot a unui element care devine parte componentă aîntregului şi dobândeşte proprietăţi specifice şi rezultate din interecţiunea268Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….şi interdependenţa cu celelalate părţi componente” (1997). Termenul deintegrare socială „descrie un tip de relaţie între elementele unui sistem prinintermediul căruia acestea acţionează laolaltă, pe de o parte, pentru a seevita dezmembrarea sistemului şi de a-şi păstra stabilitatea şi, pe de altăparte, pentru a coopera în vederea funcţionării lui ca o unitate.” (Ponea,Sandu, 2011; Cojocaru, 2010b). Serviciile sociale au drept obiectivmenţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentrudepăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă, în cazul în carepersoana sau familia este incapabilă singură să o soluţioneze. Statulorganizează şi susţine financiar şi tehnic sistemul serviciilor sociale,promovând un parteneriat cu comunitatea locală şi cu reprezentanţi aisocietăţii civile. Serviciile de asistenţă socială comunitară au un caracterprimar-general şi se acordă la domiciliu, în familie şi în comunitate.Serviciile de asistenţă socială specializate se acordă pentru nevoi specialeatât la domiciliu, cât şi în instituţii specializate sau în cadrul altor instituţii,cum ar fi: şcoli, spitale, penitenciare şi alte unităţi (Tifoi, 2009).Supervizarea. Delimitări conceptualeTermenul de supervizare a apărut pentru prima oară, potrivit luiKadushin (1992), în titlul unei cărţi, încă din anul 1904. Potrivit literaturiide specialitate, supervizarea a evoluat, s-a schimbat şi dezvoltat de-alungul timpului. Robinson, autorul primei cărţi despre supervizare înserviciile sociale comunitare, ”Supervision in Social Casework”, defineasupervizarea ca fiind „un proces educativ prin care o persoană, posedândanumite materiale, abilităţi şi cunoştinţe, îşi asumă responsabilitatea de aantrena o persoană mai puţin abilitată” (Sandu 2009b; Baciu et all, 2010).Din perspectiva beneficiarului serviciilor de îngrijre comunitarăscopul supervizarii şi intervizării este de a ajuta membrii participanţi în a-şiîndeplini sarcinile profesionale cu eficienţă, spre beneficiul maximal alclientului (Gavrilovici, 2005). Supervizarea trebuie să asigure condiţiilepentru ca persoanele, familiile şi grupurile asistate să primescă maximul debeneficii şi să împiedice răspunsurile inadecvate pe care le-ar putea primidin partea personalului (Shulman, 1995; Smith, 2005).Supervizarea este o intervenţie oferită de către un profesionistexperimentat unui profesionist cu experieță redusă în același domeniu.Această relaţie este una evaluativă, se extinde în timp, şi are scopulsimultan de a intensifica activitatea profesională a tinerilor profesioniști,de monitorizare a calităţii serviciilor profesionale oferite clienților, de a269Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEîndeplini funcția de gatekeeper pentru cei ce se inițiază în diferite profesii(Bernard și Goodyear, 2004).Kadushin (1992) aprecia că obiectivul final, pe termen lung, alsupervizării este acela de a asigura servicii eficiente celor asistaţi - petermen scurt, obiectivul supervizării admnistrative vizează asigurarea unuicontext adecvat pentru ca profesioniştii să-şi poată îndeplinicorespunzător, eficient sarcinile de muncă. Obiectivul supervizăriisuportive vizează satisfacţia în muncă a supervizaţilor. Cercetătorii îndomeniu definesc supervizarea ca o reevaluare a muncii altuia, avândautoritatea de a monitoriza şi de a direcţiona performanţa, pentru a asiguraeficienţă precum şi siguranţa clientului (Caspi, Reid, 2002). Supervizarea îipermite să-şi pună sub semnul întrebării propria practică, să continue să seformeze, să-şi asigure o bună poziţie etică şi deontologică (Baciu et all,2010; Muntean, 2007; Tsui, 2010).Supervizarea este astăzi o parte integrată în aceasta şi este de multeori privită ca instrumentul de bază pentru profesionistul debutant şipentru student, care îl ajută sa integreze teoria, metodologia şi practica cudiferite ocazii cum ar fi, de exemplu, lucru în echipă, proiecte, munca deteren (Fransehn, 2006; Muntean, 2006). Simona Ponea (2009) consideră căprocesul de supervizare ajută totodată practicienii să-şi îmbunătăţească„abilităţile de reflectare”, îngustând „prăpastia” dintre teorie şi practică(Kadushin, Harkness, 2002).Supervizarea ca dezvoltarea profesionala. Dimensiunea eticăSupervizaţii pot fi motivaţi să folosească relaţia de supervizarepentru a învăţa, a câştiga experienţă şi a căuta confirmarea abilităţilorpersonale, supervizorul trebuie însă să aibă în vedere sentimentul deinferioritate ce îi poate afecta pe supervizaţi, pentru a putea diminuaeventualele efecte negative. Supervizaţii sunt îndrumaţi de supervizor sămuncească, să examineze sau chiar să-şi schimbe propriile puncte devedere, să dobândească noi cunoştinţe şi abilităţi, să-şi schimbecomportamentul şi chiar să schimbe modele de acţiune, confortabile,cunoscute, cu unele noi, ceea ce impune asumarea unor riscuri. Pot deveniastfel dependenţi, agresivi, provocatori, pasivi, să depăşească limitele înîncercarea de a transforma relaţia de supervizare într-una socială, mai multdecât profesională (Dolgoff, 2005). Gabriela Irimescu (2003) preciza, înarticolul său Importanţa supervizării în Asistenţa Socială, că „supervizareaajută supervizatul să-şi reflecteze propria situaţie sau atitudine într-osituaţie dată, având rol de oglindă” iar „performanţele apar în funcţie deabilităţile persoanei şi de gradul de motivaţie al acesteia”. În contextul270Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….supervizării, amintea Ladany (1999), scopul standardelor etice, este acelade a furniza modele comportamentale supervizorilor, de a protejasupervizaţii de un rău necuvenit ori de neglijare şi nu în ultimul rând grijafaţă de client (Ailincăi et all, 2010).Relaţia cu supervizorul poate să depindă de percepţia pe care o aresupervizatul asupra supervizorului, reacţia lui la încălcarea regulilor deordin etic, precum şi de satisfacţia la locul de muncă. Supervizaţii declarăcă încălcarea standardelor etice de către supervizor intervine cel mai des înmomentul evaluării. Aceştia consideră că performanţele lor nu suntevaluate adecvat de către supervizor. Ladany (1999) susţine că se poate casupervizaţii nemulţumiţi să aibă tendinţa de a repera şi de a sancţionafiecare încălcare a regulilor etice, în timp ce supervizaţii mulţumiţi să leignore sau să le minimizeze efectele.Acest lucru poate fi posibil şi este datorat situaţiei duale în careeste plasat atât supervizorul (consilier şi administrator), cât şi supervizatul(terapeut, psiholog, sociolog etc. şi subordonat), lipsei resurselor şi ainstrumentelor de evaluare a activităţilor practice, testelor psihometrice siexperienţei supervizorilor provine din faptul că şi ei au fost supervizaţi larândul lor şi nu din participarea activă la training-uri de specialitate(Minnes, apud. Ladany, 1999).O altă situaţie ce poate duce la conflict înrelaţia de supervizare este aceea a lipsei receptivităţii supervizorului la altedemersuri teoretice (cum ar fi cele expuse de supervizor) decât celepersonale (Ailincăi et all, 2010).Studiul lui Tsui (2005), efectuat asupra unui grup de supervizaţi şisupervizori, sugerează faptul că supervizaţii sunt de acord asupra faptuluică scopul secund al supervizării este acela de a-i învăţa să-şi facă munca,pe un cadru legal şi metodologic cunoscut. Supervizarea oferă posibilitateade a oferi sprijin supervizaţilor (Kadushin, Tsui, apud. Tsui, 2005), lepermite supervizorilor să-şi arate apreciarea sau eventualele critici faţă deactivităţile desfăşurate de aceştia. De asemenea, în cadrul aceluiaşi studiu,s-a constat un consens între supervizaţi şi supervizori, asupra faptului căsupervizarea poate fi folosită pentru a ajunge la un eventual consens decomunicare între membrii echipei, pentru a apropia relaţiile interpersonaleşi de a reda autonomia staff-ului, de a stimula şi dezvolta capacităţimanageriale.Abordarea principialistă a supervizării- principii de bunăpracticăRelaţia de supervizare are un impact imens asupra dezvoltăriisupervizatului şi a eficienţei supervizării. Astfel, o relaţie pozitivă este271Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEprobabil să ducă la învăţare productivă prin experienţă, iar în acest sens,supervizorii ar trebui să implementeze strategii de menţinere a unei relaţiide supervizare productive, un context în care supervizatul este provocat săîncerce noi aptitudini, comportamente, atitudini (Caspi, Reid, 2002).Supervizorii de asemenea stabilesc standarde de performanţă pentruanumite cerinţe, cazuri şi roluri pentru angajaţi, ţeluri realiste şi adecvate,oferind feedback angajaţilor în legătură cu performanţa lor.Ținând cont de exigenţele profesionale exprimate în literatura despecialitate și în urma unei cercetări privind compețentele supervizoruluiîn serviciile sociale, au fost formulate următoarele principii de bunăpractică în domeniul supervizării (Sandu et all, 2010):- Principiul parteneriatului dintre supervizor şi supervizat;- Principiul colegialităţii profesionale între supervizor şisupervizat;- Principiul centrării pe interesul clientului;- Principiul oferirii de feed-back;- Principiul maximizării eficienţei profesionale;- Principiul confidenţialităţii profesionale;- Principiul respectului faţă de etica profesională;- Principiul neimplicării emoţionale;- Principiul respingerii actiunii negative.Preocuparea pentru aspectele morale implicate în relaţia dintreangajaţi, practician-client, supervizor-supervizat, precum şi adaptarea eticiila comunitatea, grupul, persoana în discuţie, constituie o condiţie de bazăpentru reuşita calitativă a oricărui program social şi a oricărui tip relaţiebazată pe încredere.Pentru a crea o relaţie de colaborare, standardele practice trebuiesă fie suficient de clare astfel încât persoanele ce se află în situaţia de a fisupervizate, în special persoanele ce lucrează în mediul social, săprimească îndrumări şi să cunoască limitele dintre o conduită profesionalăcorectă şi una incorectă precum şi eventualele sancţiuni care se pot aplicapentru nerespectarea acestora (Congress, McAuliffe, 2006).Actorii implicaţi într-un program de asistenţă socială şi chiar într-orelaţie de tip şef-subordonat, angajator-angajat etc. trebuie să-şiconstruiască relaţia pe o serie de principii: respect pentru persoană, justiţiesocială, munca în interesul celorlalţi (Lucaciu, Minulescu, 2006), absenţasau diminuarea disconfortului fizic şi psihic cauzat de relaţia desubordonare; confidenţialitate, oferirea de feedback şi libertatea de a272Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….comunica liber, respect, responsabilitate ca datorie şi atitudineprofesională (Lunden, 2007) etc.Practica asistenței sociale este fundamentată pe o etică socialăbazată pe echitate și justiție socială distributivă, una din funcțiile asistențeisociale este de realizare a acestei echități, prin asigurarea unor standardeminime unor categorii defavorizate. Standardele minime, așa cum suntenunțate în raportul Belmont (1979) apar sub forma unui set de principii,principiul autonomiei- respectul față de persoană, principiul beneficiențeicercetareatrebuie să aducă o contribuție pozitivă, starea de bine,progresul, principiul nonvătămării, nonmaleficienței- principiu conformcăruia beneficiarilor de servicii sociale nu trebuie să li se cauzeze vreunrău, principiul dreptății- beneficiile cercetării trebuie să fie distribuiteechitabil pe temeiul justiției, precum și principiul imparțialității carevizează imparțialitatea în distribuirea beneficiilor pentru toate categoriilede beneficiari.Având ca punct de referință principiile Belmont, vom încerca sătranspunem valorile și principiile practicii supervizării în contextul stabiliriiunor principii ale supervizării etice. Potrivit literaturii de specialitate, dar șiîn urma unei cercetări privind compețentele supervizorului în serviciilesociale, au fost formulate un set de principii de bună practică în domeniulsupervizării, principii cu puternic caracter etic. Este necesar casupervizorul dețină aptitudini dobandite în timpul formării profesionaleprecum și cunoștințe privind fundamentele filosofice și bazele eticii,diferite forme de supervizare și diferite concepte, posibilităti și limite aleprocesului de supervizare (Sandu, Ponea, Unguru, 2010).1. Principiul parteneriatului dintre supervizor şi supervizat. Cei doiprofesionişti în timpul procesului supervizării trebuie să se considerereciproc ca fiind parteneri în oferirea servicilor sociale în favoareabeneficiarului şi nu subordonaţi ierarhic. Indiferent de statutul profesionalal fiecăreia dintre cele două părţi, în cadrul relaţiei de supervizare ei trebuiesă se considere reciproc ca fiind parteneri egali şi nu să aplice o relaţie detip şef- subaltern. Dimensiunea de control a supervizării trebuie să fieexercitată în sensul utilizării corecte a metodologiilor, şi nu în sensulcontrolului administrativ. Astel că întroducerea supervizării într-oorganizaţie orizontalizează relaţia de coordonare despărţind-o de cea decontrol.2. Principiul colegialităţii profesionale între supervizor şisupervizat. Vizează tratarea partenerului fie el supervizor sau supervizat curespect, curtoazie, corectitudine şi bună credinţă.273Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICE3. Principiul centrării pe interesul clientului. Supervizarea nu esteefectuată nici în scopul rezolvării unor probleme emoţionale aleasistentului social (care totuşi nici nu se neglijează), nici ale supervizorului.Pe parcursul întâlnirilor de supervizare cei doi specialişti îşi vor centraactivitatea pe analiza fiecărui caz/client în parte, acolo unde supervizatulsolicită suport şi îndrumare.4. Principiul oferirii de feed-back. Atât supervizorul cât şiasistentului social trebuie să ofere partenerului de dialog feed-back cuprivire la desfăşurarea procesului de supervizare. Rolul feed-back-ului esteacela de a-i asigura pe cei doi parteneri de faptul că supervizarea urmeazăaceeaşi linie evitându-se astfel „jocurile supervizării” (Cojocaru, 2005).Acest feed-back poate fi realizat prin tehnici precum parafraza, ascultareaactivă, etc.5. Principiul maximizării eficienţei profesionale. Supervizorultrebuie să fie atent la expunerea asistentului social în vederea identificăriimodului de manageriere a cazului analizat, precum şi pentru a sesizaeventualele adecvări metodologice care pot fi aduse. De exemplu într-uncaz de consiliere a unei adolescente gravide căreia i s-a prezentat doarposibile soluţii după naşterea copilului (adopţie, asistenţă maternală, sprijinpentru reintegrarea în familie a copilului), supervizorul poate constatafaptul că în cadrul procesului de consiliere nu s-au explorat sufiecientoportunităţile şi riscurile opţiunii avortului.6. Principiul confidenţialităţii profesionale. Se referă la menţinereaconfidenţială a datelor atât cu privire la clienţii asistentului social cât şi laexperienţele celui supervizat care au fost relatate supervizorului. Deexemplu relatarea în cadrul unui proces de supervizare a dificultăţilorîntâmpinate în rezolvarea unui caz nu trebuie să atragă sancţiuniadministrative, decât în situaţia în care asistentul social a comis erori înmanagementul cazului respectiv.7. Principiul respectului faţă de etica profesională. Supervizorultrebuie să adere la etica profesională. Trebuiesc avute în vedereurmătoarele dimeniuni etice ale practicii profesionale: standarde etice şivalori, standardele practicii specializate, standarde privind referirea cazului,standarde privind referirea cazurilor, standarde privind accesibilitatea faţăde clienţi, standarde referitoare la confidenţialitate, standarde privindsupervizarea şi consultanţa, standarde referitoare la mediul profesional şiproceduri, standarde privind dezvoltarea profesională, standardereferitoare la competenţele culturale, standarde de practică privată,standarde referitoare la utilizarea tehnologiilor în practica asistenţei.274Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….8. Principiul neimplicării emoţionale. Relaţia dintre supervizor şisupervizat trebuie să se menţină la un nivel profesional bazat pe empatie şinu pe compasiune faţă de asistentul social sau clienţii acestuia.9. Principiul respingerii acţiunii negative. În esenţă acest principiucorespunde celui din jurământul hipocratic „întâi să nu faci rău”. Înprocesul de supervizare şi managementul de caz ar trebui să se eviteagravarea situaţiei sociale a clientului, a vulnerabilităţilor şi dependenţeloracestora (Sandu, Unguru, Ponea, Cojocaru, 2010).Intr-o abordare principialistă a supervizării etice putemexemplifica caracterul etic al principiilor supervizării care poate fi regăsitîn prima instanță în principiul centrării pe interesul clientului. Implicațiileetice ale acestui principiu sunt date de caracteristica paradigmei utilitariste,conform căreia un act este drept din punct de vedere moral dacă şi numaidacă acest act produce "cea mai mare fericire pentru cel mai mare numărde indivizi". În acest caz principiul beneficienței răspunde, accentuat deprincipiul nonvătămării, nonmaleficienței, unor condiții necesare deîndeplinit în lucrul cu clientul a specialiștilor supervizați. Acțiunilespecialiștilor trebuie să aducă o contribuție pozitivă, starea de bine,progresul situației beneficiarilor de servicii sociale. Persoanele sunt tratateîntr-un mod etic, nu numai prin respectarea deciziilor lor şi îi protejeazăde rău, ci, de asemenea, de a face eforturi pentru a asigurarea bunăstăriilor. Un astfel de tratament se încadrează în conformitate cu principiulbinefacerii. Termenul de beneficienţă este înţeles într-un sens maiputernic, ca o obligaţie, în condițiile acționării eficiente în favoareaindivizilor. Două norme generale au fost formulate ca expresiicomplementare ale acţiunilor benefice în acest sens: (1) nu afectează şi (2)maximizează beneficiile posibile și minimizează daunele posibile.Principiul nonvătămării, nonmaleficienței poate fi transpus și în principiulrespingerii acțiunii negative specific practicii supervizării. În acest sensacțiunea negativă poate fi interpretată în contextul intervențieispecialistului supervizat în favoarea clientului dar și în cel al relației desupervizare.Principiul dreptății regăsit în raportul Belmont este dezvoltat,anterior acestuia, în teoria dreptăţii al lui Rawls într-o manieră pozitivă.Viziunea pozitivă a dreptății este preocupată în primul rând de dreptateainstituțiilor sau, așa cum este denumită de cercetător, structura de bază asocietății: dreptatea ca o virtute individuală este derivată din dreptatea ca ovirtute socială definită prin intermediul mai multor principii ale dreptății.Teoria dreptății ca echitate este de natură morală în accepţia lui Rawls,275Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEdeoarece nucleul său este definit de un set de principii, standarde, idealuri,definind valori politice. Rawls este impotriva a ceea ce utilitarismul aravea ca scop - centrarea atenţiei asupra deosebirilor dintre persoane, dar şiimpotriva tendinţei de a afirma că indivizii pot fi trataţi ca mijloace învederea realizării scopurilor şi a bunăstării altor indivizi (Nozick, 1997:10).Este important de precizat că relația dintre dimensiunea etică apracticii supervizării și calitatea vieții clientilor serviciilor sociale estemijlocită de aceste teorii, prin aplicarea cărora supervizorul devine undistribuitor al dreptății. Dreptatea abordează probleme de distribuţie aresurselor limitate de asistenţă medicală, respectul pentru drepturileoamenilor şi respectul pentru legile acceptabile din punct de vedere moral.Dreptatea reprezintă una dintre cele mai greu de abordat probleme cu careo ţară poate să se confrunte.Traversând din sfera socială în cea medicală, o întrebarefundamentală este, există un drept universal la asistenţă medicală? Dacă nuexistă, cum putem noi oferi servicii de ingrijire pentru cei care din oricemotiv, nu îşi pot permite; în cazul în care există, la ce nivel pot fi oferiteaceste servicii de îngrijire și cum vor putea fi finanțate? Cum putemasigura echitatea acestui proces (Swendiman, 2010)?Autonomia individului este inteleasa ca fiind capacitatea acestuiade a fi stapan pe propria persoana, de a-si trai viata in acord cu propriaratiune si propriile motive, nu sub natura manipulatoare si distorsionanta aoricaror forte externe. Autonomia este valoarea centrala in traditiakantiana a filosofiei moralei dar si este si statusul fundamental alutilitarismului lui John Stuart Mill (Kant, 1993; Mill, 1975). Examinareaconceptului de autonomie este punct central dezbatut in politicileeducationale, in eticile biomedicale, intr-o varietate de drepturi si libertatilegale (libertatea discursului si dreptul la intimitate) dar si mai larg inteoriile politice si morale.În sfera teoriei morale, văzând autonomia ca o valoare centrală,poate fi contrastata cu cadre alternative, cum ar fi etica ingrijirii,utilitarismul, precum şi o etică a virtutii. În toate aceste contexte conceptulde autonomie este subiectul multor controverse şi dezbateri, dispute careconcentrează atenţia pe elementele fundamentale ale filosofiei morale şipolitice si pe concepţia iluministă a persoanei, mai general.Respectulpentru persoane incorporeaza cel puţin două convingeri etice: în primulrând, faptul că indivizii trebuie să fie trataţi ca agenţi autonomi şi al doilea,că persoanele cu autonomie diminuat au dreptul la protecţie. Principiulrespectului pentru persoanele care, astfel, se împarte în două cerinţe276Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….separate morale: cerinţa de a recunoaşte autonomia şi obligaţia de aproteja pe cei cu autonomie diminuată. O persoană autonomă este unindivid capabil de deliberare legate de scopurile personale şi de a acţionasub conducerea deliberării astfel. Pentru a respecta autonomia estenecesară acordarea importantei opiniilor persoanelor autonome, luate înconsiderare în acelaşi timp şi opţiunile de abţinere de la obstrucţionareaacţiunilor lor cu excepţia cazului în care sunt în mod clar în detrimentulaltora. Lipsa respectului pentru un agent autonom este manifestata prinrepudierea hotărârilor persoanei în cauză, de a-i nega unui individlibertatea de a acţiona în baza acestor hotărâri sau de a reţine informaţiilenecesare pentru a face o hotărâre luată în considerare, atunci când nuexistă motive întemeiate pentru a face acest lucru. Cu toate acestea, nufiecare fiinţă umană este capabilă de auto-determinare (Belmont Report,1979). Transpus în principiile supervizării, principiul autonomiei poate fiidentificat atât în principiul parteneriatului dintre supervizor şi supervizatcît și în principiul colegialităţii profesionale între supervizor şi supervizat șitrebuie luat în considerare faptul că parteneriatul, cooperarea in sine e ovaloare etică înainte de a fi una practică.Perspective etice asupra supervizării în serviciile comunitareGhidul etic al supervizorului (adaugiri la tabelul lui Ladany, 1999)OrientăriDefinireEvaluarea performanţei şi Comunicarea adecvată întremonitorizarea activităţiisupervizor şi supervizat.supervizatuluiSupervizorul oferă feedbackverbal/scris şi lucrează cusupervizatul în stabilireaobiectivelor. Supervizorulrevizueşte şedinţa de consiliere(înregistrări video sau audio) şiciteşte notele periodice aleProblema confidenţialităţii însupervizareAbilitatea de a lucra din perspectivealternativesupervizatului privind cazurile.Este adusă la cunoştinţă politicainstituţiei privind dezvăluirile încadrul procesului de supervizare,limitele confidenţialităţii însupervizare.Obţinerea consimţămantuluiclientului privind înregistrarea277Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEOrganizarea sesiunilor desupervizareAlocarea timpului fiecărei sesiunide supervizareOrientarea spre roluri profesionaleExpertiză şi probleme legate decompetenţăSenzitivitatea multiculturală faţă declient şi supervizatsesiunilor de terapie, modul defolosire al informaţiilor şi limiteleconfidenţialităţii (Congress şiMcAuliffe, 2006).Protecţia condiţiilor unei sesiuni desupervizare (intimitate, programareetc.) sunt asigurate de cătresupervizor.Responsabilitatea supervizorului dea distribui timp şi efort asupragrupului de supervizaţi, pe care îiare în subordine (Brehm şi Gates,1994).Rolurile şi responsabilităţilesupervizorului şi ale supervizatuluisunt definite clar încă de la început.Supervizorul trebuie să aibăabilitatea de a vorbi deschis atuncicand consideră că un supervizat nuare competenţa necesară de a seocupa de un anumit caz. De aprezenta soluţii şi de a coordonaactivitatea.Gestionarea problemelor de ordinrasial, etnic, cultural, gen,stereotipii.Probleme de ordin sexual Gestionarea problemelor de ordinsexual/romantic(Adaptare după Ladany, 1999 şi Ailincăi, 2010)Nenumărate organizaţii profesionale au dezvoltat standarde şicoduri etice pentru supervizori în speranţa că aceştia vor acţiona cuintegritate, vor respecta diferenţele existente în relaţia de supervizare, nuse vor folosi de poziţia de influenţă pentru a-şi exploata subordonaţii şivor separa, clar, supervizarea de evaluare (Jourdan- Ionescu, 2006).Câteva dintre problemele identificate în cadrul relaţiei desupervizare sunt prevăzute de ghidul etic, dezbătut de Ladany (1999), ce apornit de la modelele Asociaţiei Consilierilor în Educaţie, dar şi de la cel alAsociaţiei de Supervizare din America, publicat în 1993. Acesta prevedeaurmătoarele: evaluarea performanţei şi monitorizarea activităţiisupervizatului, problema confidenţialităţii în supervizare, abilitatea de a278Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….lucra din perspective diferite, tratament egal între partenerii procesului desupervizare, probleme de competenţă şi expertiză, intervenţia în caz decriză, probleme de ordin sexual.Acelaşi Ladany (1999) amintea că, în pofida complexităţii acestuighid, au fost trecute cu vederea probleme ca: senzitivitatea multiculturală(etnicitate, rasă, background cultural) faţă de supervizat şi faţă de client.Structura de bază a relaţiei de supervizare, menţiona Tsui (2008),poate fi detaliată în felul următor: supervizatul raportează, iar supervizorulascultă şi oferă sfaturi. Aşadar supervizatul pune în discuţie ceea ce seîntâmplă pe parcursul şedinţelor de terapie, cu pacienţii săi, precum şiproblemele ce îl preocupă, iar supervizorul îi oferă feedback supervizatuluişi are în vedere două obiective: protejarea clientului de eventualele efectenegative provenite din lipsa de experienţă a supervizatului şiîmbunătăţirea capacităţilor acestuia din urmă ca terapeut.În cele ce urmează vom încerca să elaborăm un ghid etic alsupervizorilor, plecând de la tabelul lui Ladany (1999) şi lucrările AlineiAilincăi (et. all, 2010):Ghidul etic al supervizorului (adaugiri la tabelul lui Ladany, 1999)OrientăriDefinireEvaluareaComunicarea adecvată între supervizor şiperformanţei şi supervizat. Supervizorul oferă feedbackmonitorizarea verbal/scris şi lucrează cu supervizatul înactivităţiistabilirea obiectivelor. Supervizorul revizueştesupervizatului şedinţa de consiliere (înregistrări video sau audio)şi citeşte notele periodice ale supervizatuluiProblemaconfidenţialităţii însupervizareAbilitatea de a lucradin perspectivealternativeprivind cazurile.Este adusă la cunoştinţă politica instituţieiprivind dezvăluirile în cadrul procesului desupervizare, limitele confidenţialităţii însupervizare.Obţinerea consimţămantului clientului privindînregistrarea sesiunilor de terapie, modul defolosire al informaţiilor şi limiteleconfidenţialităţii (Congress şi McAuliffe, 2006).Enumerarea circumstanţelor sub care informaţiapoate fi divulgată în absenţa persoanei în cauză(Congress şi McAuliffe, 2006).Informaţiile pe care le deţine supervizorulprivind teoria şi practica sunt updatate cupunctele de vedere ale ale supervizatului.279Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEOrganizarea sesiunilorde supervizareAlocarea timpuluifiecărei sesiuni desupervizareOrientarea spre roluriprofesionaleExpertiză şi problemelegate de competenţăProtecţia condiţiilor unei sesiuni de supervizare(intimitate, programare etc.) sunt asigurate decătre supervizor.Responsabilitatea supervizorului de a distribuitimp şi efort asupra grupului de supervizaţi, pecare îi are în subordine (Brehm şi Gates, 1994).Rolurile şi responsabilităţile supervizorului şi alesupervizatului sunt definite clar încă de laînceput.Supervizorul trebuie să aibă abilitatea de a vorbideschis atunci cand consideră că un supervizatnu are competenţa necesară de a se ocupa de unanumit caz. De a prezenta soluţii şi de acoordona activitatea.Senzitivitatea Gestionarea problemelor de ordin rasial, etnic,multiculturală faţă de cultural, gen, stereotipii.client şi supervizatProbleme de ordin Gestionarea problemelor de ordinsexualsexual/romantic(Adaptare după Ladany, 1999 şi Ailincăi, 2010)Este important să menţionăm că trebuie să se ţină seama de faptulcă atât de suprervizorul cât şi supervizatul contribuie la fondarea relaţieide supervizare şi că fiecare în parte are responsabilităţi ce duc la reuşitaacestui proces.Tsui (2008) menţionează că idealul de supervizare practică, pentrusupervizaţi, este reprezentat de situaţiile în care sesiunile de supervizaresunt programate regulat, planificate în avans şi efectuate într-un mediufizic confortabil şi plăcut, supervizori ce le ascultă opiniile şi încearcă săînţeleagă dificultăţile cu care se confruntă în remedierea cazului (Ailincăi etall, 2010).ConcluziiSupervizarea poate fi un pas către îmbunătăţirea calităţii serviciilorsociale, de sănătate mentală şi de reabilitare, către dezvoltarea profesionalăa specialiştilor care lucrează în aceste domenii de activitate, cătrerezolvarea, ca rezultat al intervenţiei efectuate, a problemelor cu care seconfruntă clienţii. Calitatea supervizării în asistenţa socială este importantăpentru dezvoltarea şi menţinerea unor standarde înalte în practica280Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….asistenţei sociale, scopul principal al supervizării fiind să înlesnească opractică nu doar competentă, dar şi independentă.Supervizarea înseamnă şi o cale de comunicare şi de cooperareîntre supervizor şi supervizat, împreună formând, de fapt o echipă.Implicațiile etice ale cercetării în supervizare sunt prezente prinstabilirea raporturilor dintre principiile cercetării stabilite in raportulBelmont și principiile supervizării precum și prin modul în care principiileetice ale cercetării se susțin ca principii ale supervizării etice.Supervizarea etică vine ca un element inovator în sistemulserviciilor sociale, relația cu clientul uman a furnizorilor de servicii fiindmijlocită de respectarea unor principii etice fundamentale. Abordareasupervizării etice din prisma supervizorului ca gatekeeper a respectariiprincipiilor etice in practica supervizarii din serviciile comunitare și araporturilor acestuia cu practica socială determină prezența unei instanțede control a conformității etice a practicii de asistență socială.ReferencesAilincăi, A., Cleminte, A., Cluci, A., Dorneanu, A., Ghica, E., Ionel-Andrei, C., Mazilu, A., Militaru, A., Plăcintă, A., Popovici, S.,Raveica, C., Ţifoi, P., (2010) Analiza stilului de lucru alsupervizorului, comunicare prezentată în cadrul seminarului Sandu,A., (coord., 2010) Supervizare de grup în asistenţa socială, în cadrulProgramului Masteral Supervizare şi Planificare Socială,Universitatea “ Al. I. Cuza” Iaşi.Alavi, N., M., Ghofranipour, F., Ahmadi, F., Emami, A., (2007)Developing a culturally valid and reliable quality of lifequestionnaire for diabetes mellitus, Eastern Mediterranean HealthJournal, vol. 13, no. 1, pp: 177-185.Baciu, C., Varvarei, C., Martinică, A., Unguru, E., Chiriac, S., Vârlan, M.,Măntăluţă, D., (2010) Analiza scopurilor practice de supervizare,comunicare prezentată în cadrul seminarului Sandu, A., (coord.,2010) Supervizare de grup în asistenţa socială, în cadrul ProgramuluiMasteral Supervizare şi Planificare Socială, Universitatea “ Al. I.Cuza” Iaşi.Ballon, D., Waller-Vintar, J., (2008) Clinical Supervision Handbook. A guide forclinical supervisors for addiction and mental health, Centre for Addictionand Mental Health, Canada.Barker, R., L., (1995) The Social Work Dictionary, SUA: NASW Press.Belmont Report, (1979) Ethical Principles and Guidelines for theProtection of Human Subjects of Research, U.S Department of281Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICEHealth, Education and Welfare, DHEW Publication, disponibilonline la: http://ohsr.od.nih.gov/guidelines/belmont.htmlBernard, J., M., & Goodyear, R., K., (2004) Fundamentals of clinicalsupervision (3rd Ed.), Boston, Allyn & Bacon.Brehm, J., Gates, S., (1994) When Supervision Fails to InduceCompliance, Journal of Theoretical Politics, July, Vol. 6, No. 3, pp: 323-343.Caspi, J., Reid, W., (2002) Educational supervision in social work: a task – centredmodel for field instruction and staff development, Columbia UniversityPress, New York.Cojocaru, S., (2005) Metode apreciative în asistenţa socială. Ancheta, supervizareaşi managementul de caz, Editura Polirom, Iaşi.Cojocaru, S., (2006) Proiectul de intervenţie în asistenţa socială. De la propunereade finanţare la proiectele individualizate de intervenţie, Editura Polirom, Iaşi.Cojocaru, S., (2007) Supervizarea de grup apreciativă, în Munteanu, A(coord.), Supervizarea- Aspecte practice şi tendinţe actuale, EdituraPolirom, Iaşi, pp: 211-224.Cojocaru, S., (2010a) Evaluarea programelor de asistenţă socială, EdituraPolirom, Iaşi.Cojocaru, S., (2010b) Appreciative supervision in social work. Newopportunities for changing the social work practice, Revista deCercetare şi Intervenţie Socială, Vol. 29, pp: 24-91.Congress, E., McAuliffe, D., (2006) Social work ethics: Professional codes inAustralia and the United States, International Social Work March, Vol.49, No. 2, pp: 151-164.Dolgoff, R., (2005) An Introduction to Supervisory Practice in Human Services,Chapter 3: The Supervisory Process: Beginnings, Middles and Endings,Boston, MA, Allyn & Bacon.Fransehn, M., (2006) The importance of supervision in social work – theexample of Sweden, disponibil online la: www.eassw.org/html/regionalSeminars/BRNO/SupervisionGavrilovici, O., (2005) Introducere în supervizare şi intervizare, disponibilonline la: http://www.scribd.com/doc/15887244/4-SUPERVIZARE-INTERVIZAREGherguţ, A., (2001) Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii deeducaţie integrate, Editura Polirom, Iasi.Haynes, R., Corey, G., & Moulton, P., (2003) Clinical Supervision in theHelping Professions: A Practical Guide, Pacific Grove, CA,Brookes/Cole.Iovu, B., M., (2007) Familia cu handicap/Familia fără handicap. Studiuasupra experienţei victimizării, Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială,Vol. 16, Editura Lumen, Iaşi, pp: 46-52.Irimescu, G., (2003) Importaţa supervizării în asistenţa socială, Revista deCercetare şi Intervenţie Socială, Vol. 3, Editura Lumen, Iaşi.282Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY ….Jourdan-Ionescu, C., (2006) Supervizarea un instrument esențial pentru ointervenție eficace, in Ionescu, O., (coord.) Copiii de azi sunt parintii demaine, nr. 17, pp. 19-22.Kadushin, A., (1992) Supervision in Social Work (3 rd. Edn.), ColumbiaUniversity Press, New York.Kadushin, A., Harkness, D., (2002) Supervision in Social Work (4th Edn.),Columbia University Press; New York.Kant, I., (1993) Grounding for the Metaphysics of Morals. On a Supposed Right toLie because of Philanthropic Concerns, translated by Ellington, J., W.,Indianapolis, IA: Hackett Publishing Co.Ladany, N., Waterman, L., D., Molinaro, M., Wolgast, B., (1999)Psychotherapy Supervisor Ethical Practices: Adherence toGuidelines, the Supervisory Working Alliance and SuperviseeSatisfaction, The Counseling Psychologist, Vol. 27, No. 3, pp: 443-475.Lucaciu, B., Minulescu, M., (2006) Condiția supervizării în România, înIonescu, Ovidiu (coord.) Copiii de azi sunt parinţii de mâine, nr.17, pp:11-15.Lunden, K., (2007) Supervizarea ca sprijin pentru profesionişti, inMuntean, A., (coord) Supervizare. Aspecte practice şi tendinţe actuale,Editura Polirom, Iaşi.Miftode, V., (2003) Tratat de metodologie sociologica, Editura Lumen, Iasi.Mill, J., S., (1975) On Liberty, David Spitz, ed. New York: Norton.Muntean, A., (2006) Romania si Supervizarea, in Ionescu, Ovidiu (coord.)Copiii de azi sunt parinţii de mâine, Nr. 17, pp: 29-39.Muntean, A., (2007) Supervizarea. Aspecte practice şi tendinţe actuale, EdituraPolirom, Iaşi.Neculau, A., Ferreol, G., (1996) Minoritari, marginali, excluşi, EdituraPolirom, Iaşi.Nozick, R., (1997) Anarhie, Stat şi Utopie, Editura Humanitas, Bucureşti.Nylund, L., Lindholm, L., (1999) The Importance of Ethics in the ClinicalSupervision of Nursing Students, Nursing Ethics, Nr. 6, pp: 278-286.Ponea, S., (2009) Introducere în domeniul supervizării, în Ponea, S.,Porumb, E., Racles, A., Rogojan, C., Deschideri postmoderne în sociologieşi asistenţă socială, Editura Lumen, Iaşi.Ponea, S., Sandu, A., (2011) New Approaches in Personal DevelopmentField -Appreciative Socialization Group, Postmodern Openings, No. 5,March, pp:147-157.Preda, M., (2002) Politica socială românească, între sărăcie şi globalizare, EdituraPolirom, Iaşi.Robinson, V., (1949) The dynamics of supervision under functional controls: Aprofessional process in social casework. Philadelphia, University ofPennsylvania Press.Rusu, C., (1997) Deficienta, incapacitate, handicap. Ghid fundamental pentruprotectia, educatia speciala, readaptarea si integrarea socio-profesionala apersoanelor cu dificultate, Editura Pro Humanitate, Bucuresti.283Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

JURNALUL DE STUDII JURIDICESandu, A., (2008) Tehnici in asistenta sociala, Editura Lumen, Iasi.Sandu, A., (2009a) Tehnici afirmativ-apreciative. O sociopedagogie a succesului,Editura Lumen, Iaşi.Sandu, A., (2009b) Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- Supervizor înasistenţă socială, Suport de curs Supervizarea de grup în asistenţa socială,Master de Supervizare şi Planificare Socială, Universitatea “Al. I.Cuza” Iaşi, disponibil online la: http://www.scribd.com/doc/24696538/Ghid-Elaborare-Standard-Ocupational-SupervizareSandu, A., Ponea, S., Unguru, E., (2010) Metodologii calitative în analizafenomenelor educaționale, in Şcoala Europeană-şcoală a viitorului,Editura Lumen, Iaşi.Sandu, A., S., Unguru, E., Ponea, S., Cojocaru, S., (2010) Analysis ofprofessional competencies in social services supervision, SocialResearch Reports, Vol. 17, pp: 3-56.Shulman, L., (1995) Supervisions and Consultation Encyclopedia of Social Work,NASW Press, Washington DC.Smith, M., (2005) The Functions of Supervision, disponibil online la:http://www.infed.org/biblio/ functions_of_supervisions.htm.Swendiman, S., K., (2010) Health Care: Constitutional Rights andLegislative Powers, Congressional Research Service, Penny HillPress, disponibil online la: http://www.ncsl.org/documents/health/LegPowers.pdfŞchiopu, U., (1997) Dicţionar enciclopedic de psihopatologie, Editura Babel,Bucureşti.Tifoi, P., (2009) Nevoile și problemele persoanelor vârstnice, comunicareprezentată în cadrul seminarului Sandu, A. (coord.), Supervizare degrup în asistenţa socială, în cadrul Programului Masteral Supervizare şiPlanificare Socială, Universitatea “ Al. I. Cuza” Iaşi.Tsui, M., (2005) Functions of social work supervision in Hong Kong,International Social Work, vol. 48, no. 4, pp: 485-493.Tsui, M., (2008) Adventures in Re-searching the Features of Social WorkSupervision in Hong Kong, Qualitative Social Work, September 2008,Vol. 7, No. 3, pp: 349-362.Tsui, M., (2010) Functions of social work supervision in Shenzhen:Insights from the cross border supervision model, International SocialWork, Vol. 53, No. 3, pp: 366-378, Sage Publication, London.Zastrow, C., (2002) Introduction to Social Welfare, Social Problems Services andcurrent Issues, University of Wisconsin-Whitewaters, WadsworthPublishing Company, Belmont, California USA.284Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

ETHICAL DIMENSIONS OF SUPERVISION IN COMMUNITY …."AcknowledgementsThis paper/study was realised within the Project “Postdoctoral Studies in theField of Health Policy Ethics” POSDRU/89/1.5/S/61879, co-financed byEuropean Social Fund by Sectorial Operational Program for the Development ofHuman Resources 2007-2013".285Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen

Copyright Jurnalul de Studii Juridice, Editura Lumen