ANUL 5 • NR. 28-29 • MARTIE-APRILIE • 2012 NUL - Liviu Ioan Stoiciu

10SMITHKLINE BEECHAM V. ABBOTT LABORATORIESfacie case in Johnson v. Campbell, 92 F.3d 951 (9th Cir.1996), for instance, we found it significant that the struckjuror’s sexual orientation had no relevance to the subjectmatter of the litigation. Id. at 953 & n.1. The converse is trueas well. In J.E.B. v. Alabama, 511 U.S. 141 (1994), theSupreme Court stated that when the gender of the jurorcoincided with the subject matter of the case, the potential foran impermissible strike based on sex increases substantially.Id. at 140. Here, the increase in the price of the HIV drug hadled to considerable discussion in the gay community. Uponraising the Batson challenge, GSK’s counsel argued that thesubject matter of the litigation raised suspicions regarding thepurpose of the strike: “The problem here . . . is the litigationinvolves AIDS medications. The incidents [sic] of AIDS inthe homosexual community is well-known, particularly gaymen.” The potential for relying on impermissible stereotypesin the process of selecting jurors was “particularly acute” inthis case. Id.; see also Powers v. Ohio, 499 U.S. 400, 416(1991). 1 Viewing the totality of the circumstances, we haveno difficulty in concluding that GSK has raised an inferenceof discrimination and established a prima facie case.1In evaluating an ineffective assistance of counsel claim for failure toraise a Wheeler claim, the California analog of a Batson claim, we statedthat asking Hispanic-surnamed venire members whether they would bebiased in evaluating a case involving a Hispanic defendant did not poseany constitutional problem because “asking questions about potential biasis the purpose of voir dire.” Carrera v. Ayers, 699 F.3d 1104, 1111 (9thCir. 2012) (en banc). Carrera suggests that if Abbott’s counsel wasconcerned that gay members of the jury pool might be biased because theprice increase had gained some notoriety in the gay community, he couldhave questioned Juror B about this potential bias. Instead of pursuing thisline of questioning about Juror B’s ability to assess the case fairly,Abbott’s counsel struck him without any indication that he was biased,thereby raising the inference that he had relied on an impermissibleassumption about Juror B’s ability to be impartial.

mult, cu cât autorul lasã a i se vedea vinovãþia, ale cãreiconsecinþe abia la despãrþirea nevestei nu i se mai partulburi. Totuºi, stilul gazetarului este peremptoriu!Întreg volumul are în atenþie „lucruri domestice”, existenteîn viaþa fiecãruia dintre noi: ºosete, ghete, curea,geacã, mãnuºi, cãmaºã, cãciulã. Desigur cã mai sunt ºialtele, fie în garderobã, fie în altã parte a camerei, dar acestean-au beneficiat de atenþia scripturalã a autorului!Cãciula de blanã, cu inserþii autobiografice în detaliumãrturisite – viaþa la gazetã, relaþiile dintre lucrãtorii ei,atmosfera din stradã, din cârciumi mai ales, tendinþa deevaziune, prin mici afaceri, mai totdeauna pãguboase,accentueazã formele de antisemitism declarat. Totul în povestireîncepe de la otrãvirea evreicei Raisa, dactilografaredacþiei. Fiecare dintre bãrbaþi se culpabilizeazã într-un felsau altul, deoarece femeia le oferise, nu o datã... sprijinulsãu, atât la redacþie, cât ºi în afara ei.Cum bãuturile tari au devenit emblemã naþionalã înDestineLiterareDora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.comRusia, descrierea acestora ocupã un loc distinct, nu numaiîn aceastã povestire, iar bãrbaþii nu sunt singurii care audimensiunea nefastã a alcoolului. ªi Raisa era una dintrefemeile cãuzaºe.Titlul povestirii vine de la un scandal, în care a fostimplicat un vãr al autorului. Pe timp de iarnã, la Leningrad,gerul era în toi. Bãrbaþii ºi nu numai ei, purtau îmbrãcãmintegroasã. Bãtãuºii din gang s-au pierdut în mulþimea strãzii,dar vãrul i-a luat cãciula adversarului, fiindcã era mai bunãdecât a lui!Subiect banal, cu multe consecinþe în viaþa de cuplu afiecãruia. Stilistic, textul este înþesat, dacã nu saturat, dedescrieri, de spaþii închise sau deschise, de interioare, fãrãarabescuri poziþionale, ori reflecþii, în niciun caz filosofice.Majoritatea observaþiilor sunt de suprafaþã, constatative.Iatã un exemplu:„- Pentru prima oarã vãd un evreu alcoolic!Vãru-meu s-a înviorat de necrezut. Ca ºi cum toatã viaþaar fi aºteptat sã fie jignit în demnitatea lui naþionalã. ªi, defapt, el nici nu era evreu. A fost aºa, o întâmplare. O istorieîncâlcitã de familie. Mi-e lene s-o povestesc ...”În tonalitatea scrierii unui scenariu de film, se deruleazãpovestirea Mãnuºile de ºofer. La o consfãtuire a reprezentanþilorpresei dintr-o anume zonã a Leningradului, participãºi Dovlatov de la gazeta „Turbostroitel”; de asemenea,Schlippenbach, de la gazeta „Kadr” a Studioului Lenfilm.Strãbunii acestuia fuseserã suedezi.Trama povestirii – admirabil cadenþatã în dialogulingenios al scriitorului are drept subiect venirea incognito aþarului Petru cel Mare în timpurile moderne ale Rusiei,pentru a constata degradarea a tot ceea ce lãsase el.Scenariul fiind redactat de suedez, Dovlatov, în posturaþarului, urma sã viziteze oraºul, palatul, bodegile, alte repereîncã existente de pe vremea... lui. Dupã terminareafilmãrilor, costumaþia... þarului a intrat în posesia lui Dovlatov.La rându-i, fiecare componentã a costumului ºi a accesoriilornecesare a luat calea ofertelor pentru rude ºi apropiaþi.Numai mãnuºile de ºofer „le-am luat cu mine în emigraþie”.Gândea cã în America va fi privit cu alþi ochi ºi dupãce îºi va cumpãra maºina. N-a fost sã fie aºa!De la speranþã sau iluzie, direct în lumea capitalistã, înForest Hills.*Întrebare fireascã: în ce mãsurã experienþa de gazetar,propria-þi viaþã, meritã sã fie transpuse în literaturã, dincolode furcile caudine ale structurilor consacrate?Rãspunsul niciodatã nu va fi categoric, dar posibil, da.Cu o condiþie – textul obþinut sã juiseze în cadre aristotelice,vizibile, bãnuite mãcar sau conturate în subsidiar. Vremurilecultural-estetice chiar dacã au furnizat alþi parametri deexprimare în literaturã, mimesis-ul ºi catharsis-ul n-au dispãrutniciodatã (nu luãm în calcul literatura de divertismentºi derivatele acesteia).* Se dedicã lui Mihai Lisei, cititor autorizat al bibliotecii luiBorges.09

DestineLiterareO zi solemnă...sub zodia lui Caragiale29 ianuarie 2012, la MizilLAURENÞIU BÃDICIOIU (ROMÂNIA)Liceul Teoretic “Grigore Tocilescu”a gãzduit duminicã,29.01.2012, festivitatea de premiere a FestivaluluiInternaþional de Poezie ºi Epigramã “Romeoºi Julieta la Mizil”, ediþia a V-a.Directorul liceului, prof. Victor Minea ºi prof. LaurenþiuBãdicioiu, iniþiatorul ºi coordonatorul proiectului„Romeo ºi Julieta la Mizil”, au deschis festivalul.Academicianul Eugen Simion a transmis organizatorilorun mesaj:“Ca sã dovedeascã faptul cã Mizilul nu-i un târgoarecare, fãrã vocaþie intelectualã, ºi ca sã întãreascãintuiþia lui I.L. Caragiale cum cã, aici, la margineanordicã a Câmpiei Române, spiritele au o imaginaþiebogatã, Mizilul, zic, ºi-a ales un primar-scriitor,scoate o revistã literarã, organizeazã anual festivaluriliterare ºi, iatã, acum, îºi consolideazã reputaþia artisticãprintr-un concurs de epigrame la care participã,dacã înþeleg bine, creatori de peste tot. Mi se pare oiniþiativã de mare ispravã. Felicit pe toþi care segândesc (ºi gândesc bine) cã, oricât de sãraci am fiºi oricât de obosiþi am fi de o tranziþie fãrã sfârºit ºide o crizã care ne exaspereazã, cultura ne dã curajºi simþul creaþiei ne dã insomnii. Epigrama este, seºtie, un gen situat între ironia bucuroasã ºi umorulrãutãcios, între caricaturã ºi desenul expresiv, întrerâsul muºcãtor ºi zâmbetul plin de ambiguitãþi. Esteun gen al inteligenþei ºi al abilitãþii ºi, mai ales, esteun produs al spiritului comic. Judeþul nostru a datmereu excelenþi epigramiºti, dovadã cã în þara imaginarãa lui Caragiale, râsul are o conjugalitate trainicãºi frumoasã cu plânsul. Mã bucur cã în frunteaepigramiºtilor de azi se aflã un prahovean de marcã,Dl. Ionescu-Quintus, admirabil, om de spirit ºi de talent,ajuns – graþie lui Dumnezeu – la vârsta patriarhilor.Regret cã nu pot fi de faþã pentru a putea urmãriduelurile Dvs. verbale ºi sã admir verva Dvs. ironicã...Oricum, vã felicit pentru aceastã iniþiativã caredeschide anul literar I.L. Caragiale.”Invitatul de onoare al acestei ediþii a fost domnulacad. prof. univ. dr. Solomon Marcus:„Am fost încântat de ceea ce aþi organizat la 29ianuarie la Mizil.Mult peste ceea ce permitea programul sã ne imaginãm.Vã mulþumesc pentru a-mi fi dat posibilitateade a participa în mod activ la acest festival. Adaug cumultã plãcere acest liceu la lista numeroaselor ºcolipe care le-am vizitat. Faptul cã acest liceu a gãzduitFestivalul „Romeo ºi Julieta la Mizil” îl obligã sã fie laînãlþime.”Au fost prezenþi în Sala de festivitãþi a liceului:prof. univ. dr. ªtefan Cazimir, prof. univ. dr. RaduGologan, preºedinte al Societãþii de ªtiinþeMatematice, Corneliu Leu, Sorin Roºca Stãnescuîmpreunã cu soþia, lect. univ. dr. George Stanca,George Corbu, prof.dr. Doru Dumitrescu, prof.univ. dr. Alexandru ªonea, prof.univ.dr. LazãrAvram, prof. Nicolae Angelescu, fost inspectorgeneral, Costin Diaconescu, secretar al Societãþiide Geografie din România, prof. ChristianCrãciun, prozator, Serghei Bucur.Au fost prezenþi inspectori, foºti inspectori,directori de ºcoli, profesori: Tudor Iancu, SorinBucur, Mihai Morar, Petre Nãchilã, Cezar Stoica,Ion Mihai, Oanã Tudorel, Gabriela Despan, MarianIrimela, Olimpia Popescu, Constantin Goga,Emilian Diaconescu.10

Foarte mulþi epigramiºti din þarã ºi din Republica Moldovaau participat la acest eveniment: Elis Râpeanu,Florina Dinescu, Efim Tarlapan, Licã Pavel, CorneliuZeanã, Ion Morar, Dan Norea, Laurenþiu Ghiþã, VasileLarco, Gheorghe Bãlãceanu, ªtefan Al.Saºa,Gheorghe Gurãu. A mai fost prezentã scriitoarea ZinaCenuºã, sotia d-lui Efim Tarlapan si Tamara Cerbuºca,din partea Asociaþiei Generale a Învãþãtorilor dinRepublica Moldova.Partenerul mass media al festivalului a fost RadioRomânia Actualitãþi, postul public naþional dedicând unduplex evenimentului, Mizil-Bucureºti, în cadrul emisiuniiMaratonul de duminicã, al cãrei coordonator esteAlexandru Rusu. La emisiune au participat dl. GeorgeCorbu, preºedintele Uniunii Epigramiºtilor dinRomânia ºi profesorii Victor Minea ºi LaurenþiuBãdicioiu, primul fiind directorul ºcolii.Din juriu au fost prezenþi la Mizil: George Stanca,George Corbu, Ioan Toderaºcu, Corneliu Leu, EmilProºcan, Victoria Milescu, Ion Busuioc. DanielCristea Enache ºi Corneliu Berbente au lipsit dinmotive personale iar Constantin Titus Vâjeu nu a maiputut fi contactat.Premiile au fost înmânate, la Poezie, de GeorgeStanca ºi Emil Proºcan iar la Epigramã de GeorgeCorbu ºi Doru Dumitrescu.Un moment extraordinar de emoþionant, atât pentrugazde cât ºi pentru „andrisant” a fost înmânarea Trofeului„Patriarhul festivalului” scriitorului Corneliu Leu. Acest trofeua fost oferit pentru a rãsplãti sprijinul cuasi-permanentacordat festivalului de cãtre Corneliu Leu. Urmãtorul trofeude acest fel va mai fi acordat la ediþia a X-a.A fost oferit, pentru prima oarã, Trofeul „Julieta laMizil” unei frumoase poete de numai 19 ani, LazãrDenisa, din Buzãu, care a participat la secþiunea Poezie.Membri juriului au apreciat calitatea textelor trimise,atât la Poezie cât ºi la Epigramã. George Stanca amãrturisit invitaþilor cã a fost foarte impresionat de numeroasepoezii cãrora le-a dat nota maximã ºi a anunþat cãa realizat o Antologie pe care a intitulat-o spontan „Antologiede poezie pe NV”, fãcând trimitere la faptul cã juraþiinu au ºtiut nimic despre identitatea concurenþilor. EmilProºcan a apreciat calitatea textelor de la secþiuneaPoezie ºi a oferit publicului poezii sau fragmente care l-auimpresionat. George Corbu a apreciat cã festivalul de laMizil este unul dintre primele festivaluri de acest fel dinþarã. De asemenea, ca preºedinte al Uniunii Epigramiºtilordin România, George Corbu a oferit Diploma deMembru de Onoare al UER pentru aportul remarcabil lapromovarea epigramei româneºti domnilor Victor Minea,Laurenþiu Bãdicioiu ºi Emil Proºcan. Victoria Milescuºi George Stanca au criticat participarea unor concurenþicu texte deja publicate sau postate pe bloguri etc. Aceºtia,descoperiþi graþie eforturilor Victoriei Milescu, conformregulamentului, au fost excluºi din festival.S-au înscris, în total, 663 concurenþi la ambele secþiuni,Poezie ºi Epigramã, 465 la Poezie, 132 la Epigramãºi 65 de copii între 10-12 ani, care nu au fost jurizaþi împreunãcu adulþii ºi care vor primi diplomã de participare.DestineLiterareLa ediþia din 2007 au fost 37. Anul acesta participanþiiau fost din: România, Belgia, Canada, Elveþia, Franþa,Germania, India, Irlanda, Italia, Republica Moldova,Ucraina, Spania, Siria, SUA.Premiile au fost acordate astfel:La secþiunea POEZIE:Marele Premiu “George Ranetti”:Vãsieº Oana, din Bistriþa NãsãudPremiul “Grigore Tocilescu”:Ciumãrnean Carmen, din ZalãuPremiul Agatha Bacovia:Grosu Delia, din comuna Comiºani, DâmboviþaMenþiuni:Petre Violeta, Grosu Delia, Lãcãtuº Andreea, LãzãrescuMarius, Lupu Cãtãlin, Lãcãtuº Andreea, LupuCãtãlin, Vîju Cornelia, Hancer Aida, Lucaci Sorin,Mureºan Monica, Ologu Mihai, Lupaºcu Ana Maria,Bitere Silvia, Lazãr Denisa, Stan Denisa, Bivol Zina.EPIGRAMEMarele Premiu “George Ranetti”:Constantinescu Nicuºor, BucureºtiPremiul “Grigore Tocilescu”:Gheorghe Gurãu, GalaþiPremiul “Agatha Bacovia:Vasile Vajoga, IaºiMenþiuni:Janet Nicã, Bârzu Vasile, Moldovan Constantin,Ion Roºioru, Ghiþã Laurenþiu, Licã Pavel, PanduruMarinicã, Slavu Petronela Vali, Bãlãceanu Gheorghe,Iliºiu Eugen, Ion Diviza, Ion Moraru, Iºtoc Virgil,Manole Vasile, ªtefan Al. Saºa, Garda Petru, RâpeanuElis, Sfichi Eugen, Bunduri Nae, Fârte Ioan, MartinViorel, Miloº Petru, Zeanã Corneliu, Ianuº Emil,Norea Dan, Hodaº Ioan, Riti Ionel, Ruse Ion, BãdãrãuGeorge, Brumã Petru, Buzea Magdalena, CalotãRodica, Larco Vasile, Petrone George.Talentata Alexandrina Chelu, membrã a FundaþieiCultural Muzicale Filarmonica Oradea, a interpretat câtevapoeme muzicale, câteva în ebraicã iar invitatul special,Mircea Vintilã, a susþinut un micro-recital. Publicul,atât de aproape de cel de pe scenã, datoritã formeiamfiteatrului, a fost foarte impresionat de frumuseþeamelodiilor interpretate de extraordinarul ºi mereu tânãrulchitarist ºi interpret.Mai trebuie menþionat cã gazdele au oferit în mapeDiploma jubiliarã tuturor participanþilor la festivitatea depremiere, festivalul ajungând la a V-a ediþie, dar ºiDiploma Opera Omnia unui grup restrâns ºi select deinvitaþi. De asemenea s-au oferit ºi plachete jubiliare.Prozatorul Christian Crãciun, din Floreºti, a spus, înplenul festivalului: „Ceea ce aþi fãcut Dvs. azi, 29 ianuarie,este o minune: aþi reuºit ca trenul culturii sã se înzãpezeascãdefinitiv la Mizil, lucru pentru care vã mulþumim!”Întreg festivalul s-a desfãºurat sub zodia relaxãrii, a zâmbetuluisenin, terapeutic, sub zodia lui Caragiale, de fapt.Organizatorii au oferit invitaþilor clipe de suflet, acordate liricºi comic ºi armonizate cu muzica talentatei AlexandrineiChelu de la Oradea ºi a maestrului Mircea Vintilã.11

DestineLiterarePUTEREADE A FI FIINDUmblã în spiritualitatea noastrã ortodoxã zicerea-avertisment: „toþi suntem datori cu o moarte”. Rumânul,adicã daco-getul de azi, îºi vede de treabã între cele douã infinituri, adicã „îºi trãieºte viaþa”, mai întâide toate instinctual, inerþial adicã, dupã datinile ºi obiceiurile tradiþionale, dupã cum „a apucat din moºistrãmoºi”,pentru care unii înþelepþi de-ai noºtri zic ºi azi: „suntem datori cu o moarte, dar mult mai datorisuntem cu o viaþã!”Aceastã inevitabilitate magnificã dã omului toate trãirile, toate stãrile care numai omului îi sunt hãrãzite,fiindcã numai el are conºtiinþa de sine ºi numai lui i s-a dat putinþa sã exprime, prin cuvinte, ceea ce simteînãlþãtor sau dureros, într-o nebunã bucurie sau într-o freneticã spaimã. Cum dragostea este marea trãireinterioarã ºi moartea permanenta sabie a lui Damocles deasupra fericirii, omul îºi petrece cele în jur de30.000 de zile sub semnul acestor douã încercãri. Poeþii, dramaturgii, dar mai ales prozatorii lumii au cateme predilecte dragostea ºi moartea.Volumul de versuri al “dârzei” doamne Livia Nemþeanu-Chiriacescu este intitulat chiar “De dragoste ºide moarte”.El debuteazã cu cel mai original poem de dragoste trãitã fizic, aproape carnal, exprimat frust, scrisaproape “când se trãia”. Limbajul ºi forma literarã modernã, a versului liber, (numit impropriu alb), à laNichita Stãnescu, are în el felul personal, nunumai prin simþirea femeiascã, cât prinexprimarea aproape oralã, în construcþii ºimetafore care nu se mai gãsesc în altãparte. Felul de a fi – o fiinþã pasionalã, dezlãnþuitãpe dinlãuntru, dar lucidã în recelepatimei, la senectute cu o faþã aproape nemiºcatã,reporter avid dar poetã prin excelenþã,-fiica plaiurilor din miezul spiritual alþãrii – Argeºul – a adus în lume o literaturãaparte, care ne face cinste prin profundulomenesc exprimat într-un specific întâlnittotuºi la o româncã.”Flãmândã floare purã adorinþei”, este metafora cheie care o defineºte.Întotdeauna totul l-a raportat la EL,bãrbatul iubit, alter egoul prin care ºi-a relevatforþa. Dincolo n-a mai fost nimic. “Noiam ºtiut întotdeauna cã dincolo de noi eliniºte deplinã”, îi spune iubitului ºi continuã:“Te conjugi la ai fost/ Dar eu te conjug îneºti ºi vei fi”…A fi fiind se conjugã ºi astãzila prezent când, în Canada, poeta respirãaerul pur al nordului, fãrã însã a se simþi înliniºtea deplinã de dincolo de bãrbatul drag,plecat demult nicãieri. Poezia cu acest titlularatã cã domnia sa mai este, fiind cu unscop. “Sunt singur(ã)/ In timpul prezent/ Sãsalvez/ Ce se mai poate salva./ Trecutul s-adus/ In astral sau nicãieri./ Te conjugi la aifost/. Dar eu te conjug în eºti ºi vei fi. /Pesemne cã asta-i astralul.”…Poemul careTRAIAN BÃDULESCU-ªUÞANU (ROMÂNIA)13

DestineLiterarePreţ pe dispreţ(Continuare din numarul 24-25noiembrie-decembrie 2011)Scena IIGârlici priveºte pe fereastrã spre dudul din spatelegrãdinii. Între timp, intrã în cârciumã cu un dosarsub braþ, ºchiopãtând, într-un baston, Reta Curcubea.Se aºeazã, plinã de ea, la o masã, ºi aºteaptãsã fie servitã. Nimeni însã nu o bagã în seamã.Reta (mahmurã): Bã Gârlici, intrã ºi la tine, aici,dupã o sutã de ani, un om cu carte ºi...Mãria (ironicã): Cunoaºtem! Un om bine pus, laditamai Editura Fâs!Reta: Fã, nãroada târgului, Sus!Mãria: A, da, cunoaºtem! Dupã cum vrea clientul!Când fâs, când sus!Reta (iritatã): Reiau: bã Gârlici, intrã ºi la tine,aici... Iar tu te uiþi la dracu în praznic!Gârlici (aproape fãrã sã clinteascã): Coanã mare,de data asta, nu! Dar dacã vrei sã ºtii ºi tu... Uite,privesc la dudul ãla din spatele curþii. Parcã l-aº lãsa,parcã l-aº tãia...Reta: Pãi, atunci taie-l, Doamne iartã-mã, ºiserveºte-mã ºi tu ca altã datã.Mãria: Cunoaºtem! Ca pe o doamnã bine pusã-nsus, la ditamai Editura Fâs!Gârlici (meditativ, cu aer de intelectual): L-aº tãiaºi nu prea...Mãria: Nu prea, prea? Zic eu care n-am prea...Carte, vreau sã spun... E, fâs... Câtã vreme ºi la casemari, tot cam aºa...Gârlici (cãtre Mãria): Taci fã, dracu!Reta (nerãbdãtoare, îi tremurã mâinile): Atuncilasã dudul ºi pune-mi mãcar o halbã pe masã!Gârlici: Eu l-aº lãsa, dar... dude ioc, þuicã neam,ghiºeft deloc! ªi-atunci...Reta: Bã Gârlici, intrai ºi eu la tine, aici o...Mãria: ...Doamnã cu carte, bine pusã în sus, laditamai Editura Fâs.Gârlici (iritat): Mãrie, mai taci, Doamne iartã-mã,ºi adu-i, fã, un þoi!Reta: Halbã am spus!Mãria: Cu ce, doamnã, cu ce?Reta: Rom, ºi doar de douã degete, bere cu spumã,la marginea de sus!Gârlici (în timp ce scoate caietul cu datornici):Astãzi, te pomeneºti cã mai achiþi?!Reta (ironicã): O sã achit, bã, o sã achit! Am muriteu ºi n-am plãtit? Pânã una, alta, tu vezi ce faci cududul...Gârlici: E, da, da... L-aº cam tãia ºi nu prea. În el,copilãria mea. Parcã mã vãd. Pe vremea aia, nicichiloþi nu aveam. Doar o cãmãºuþã tivitã pe poale ºi...Mãria (curioasã): Cuculeþul?Gârlici: Atârna, ca ºi acum! De-aiurea!... Cam cumatârnã toate în viaþã!Reta: Fir-ai al dracu de nãrod! Cu bodega ta cutot! Ca sã vezi!! Când prea, prea, când nu prea...Cucu, parcã-i atârna... Mda! Hiii! Sã-mi notez inspiraþia.útia de sus, mai ºtii, mi-or plãti mãcar halbaasta...Mãria (cu aceeaºi curiozitate): Domn` Gârlici,acum, fie vorba între noi, cânta?Gârlici: Da! Pãi cum altfel?! Când a vãzut pupãzaãºtia... Fâl, fâl, evident, cu ceva puf pe ea... Atunci ºiel cu ciocul sus ºi: cu-cu! Altfel spus, cucu ºi pupãza!ªi uite...Mãria: E, care va sã zicã, aºa...Reta: Fir-ai al dracu de nãrod! ... Cu... cu bodegata cu tot! I-auzi, pupãza... Pupãza mea?! Mãrie,noteazã, fã, cã pupãza, fãrã sau cu rimã în ea, etocmai ce trebuie la timpurile moderne.Mãria: Dupã ºtiinþa mea, cam postmoderne, darfie! ...ªi ca autor?Reta: Mai încape îndoialã?... Celebra RetaCurcubea!Gârlici: cum, lãsând gluma la o parte, doamnamea...Mãria (jucând teatru, uºor geloasã): Domn` Gârlici,pãi, dã-o, Doamne iartã-mã, de treabã, dupã cenici cã mai poþi, zgârcit, aoleu, de belea, acum, ca sãvezi? Ba cã ai vrea, ba cã n-ai vrea, dar, când cumine, când cu ea!Gârlici: Mãrie, þine-þi, fã, clanþa! ...Ai ºi tu rãbdareºi-om mai vedea! Ia zii, draga mea, punem de vreunparastas, de vreo...Reta: Ce pot sã-þi spun cât timp ne stã alãturiparaºuta asta? Securista! Þi-au bãgat-o ãºtia pe gâtºi tu ai pus botul.... Cã ugere vãd cã are!Gârlici: ªi tu... prea, prea! Las-o dracu! ªterge opodea! Mai vãd ºi eu o þâþã, mai o bucã...NICOLAE BÃLAªA (ROMÂNIA)15

DestineLiterareReta: Vezi, zici? Al dracu nenorocit! Pânã mai ieri, teuitai la a mea, acum... E, asta e! Treaba ta! În definitiv ºila mine ai supt destul! Bã, nenorocitule, în cazul ãsta, eumi-aº cam lua mâna. Venisem aci, la tine, sã punem deoparanghelie, de-o belea...Gârlici: Pãi, ºi? Mãrie, ia mai adu, fã, o halbã, pentrudoamna mea!Reta (cu aroganþã): Îþi mai vii de-acasã. ...Dar tot catoþi, o puºlama! Dã-te dracu! Venisem pentru o lansare,cu tot tacâmul... Tu cu bodega, un fel de Capºa, eu cu ãlacare a scris cartea...Gârlici (preocupat de câºtig): E, pãi de ce nu spui, ealtceva! Invitaþi?Reta: Nevoie mare! De la Buc., maistrul Stepârþã, NaePrepuþã... ºi-o mai fi careva... Îþi dai seama? Din târlanoastrã, Ghecurcu, Carcalete ºi Þoi D. Þoi... Sau invers...Ai? Parcã aºa îl cheama...Gârlici: Dracu mai ºtie! ...Dar de aici, din mahala?Reta: Ãi mai de vazã! În primul rând eu!Gârlici: Altfel nici cã se putea!Reta:...Apoi, ªterulã...Gârlici: Asta e, fãrã un nebun nu se poate!Reta: Milu Lalitrã, conul Jorj Amir... Pentru procesulverbal, Breazã V. Kil ºi Hil. Apoi, cred eu, ovreimea... E,ce mai zici? Unul ºi unul!Gârlici: Mda! Ãsta, ultimul... Data trecutã ºi-a dat drumulpe cracul ãl stâng... Ptiu, puþea... Sã-i aduceþi amintecã acum, liber pe dreapta! Dar unul?... ªtii, mãcar unulpentru impresii... Bântuie ºi ãºtia cu presa...Reta: Pãi ar fi... profesorul! Numai cã ba nu bea, banu mãnâncã... ªi când îi vine sau îl apucã, te faceanalfabet... De-aia spun, mai bine lipsã!Gârlici: E, nu cã n-ar avea dreptate, dar... Autor?Reta: Ianache!Gârlici: Aaa!... Mda, da! ªtefan?Reta (convingãtoare): Boier din neam în neam!Nicolae B la a PRE PE DISPRENicolae BlaaPRE PE DISPREEditura MIASTRATârgu-Jiu 2011Gârlici (uºor dezamãgit): De! ...ºi nu prea... Ovreu,cam da...Reta: Ovreu, ovreu, dar el plãtea! În plus, o mãslinã,o alunã...Mãria (ironicã): ªi-o fasole cu ciolan, specialitateacasei. Pentru atmosferã...Reta: Fie, dar nimic în plus! Destul! Doar ºtiþi, noi cumâncarea nu prea! Bãutura e unde e... Bã Gârlici, vezide vreo vadrã de þuicã... Bã, dar þuicã!Gârlici: Este!Reta: Sau... eu ºtiu, poate chiar douã!Gârlici (îi sclipesc ochii): Este, este!Reta: Niºte murãturi ºi un butoiaº cu vin?Gârlici (fãcând socoteli): S-a marcat! Ceva bãnuþi,acum, la început?Reta: Bã, du-te dracu! Doar ne ºtii, pensia abia astãzi...Ho, drace, cã plãtim! În rest, e treaba ta...Gârlici: Draga mea, gata, batem palma! Semneazãaci! Mãrie! Fã, fi-þi-ar curu` al dracu!... Ai grijã de coanapân` ce trece... º-apoi, ghiºeft de-o fi, vom vedea!(Continuarea în numãrul viitor)Moş Gheorghe, între absolut şi satul săuMoto: ,,Când va dispãrea ultimul þãran din lume – la toate popoarele, vreau sã spun –va dispãrea ºi ultimul om din specia om. ªi atunci or sã aparã maimuþe cu haine.’’Petre Þuþea- Of, ºi Gheorghe ãsta a dat în mintea copiilor! Iar tu te þii dupã el mai ceva decât dupã mumã – ta! În ultima vreme,a obosit ºi el, sãracul! Ce sã-i faci? E vreme pentru arat, e vreme pentru semãnat, pentru cules, e vreme ºi pentruculcat... Ecclesiastul! Dacã nu ar fi pe pãmânt lãsatã lãcomia ºi nãrozia, partea asta ar fi lipsit din Biblie. Omul, aci,pe pãmânt, se prosteºte rãu pânã ce se întoarce în El! – mi-a zis mamaie apoi ne-am culcat.Dupã ce a stins lumina, deºi am închis ochii, am rãmas o vreme pe gânduri. M-am cufundat în timp atât cât erael pentru mine timp. Încercam sã mã gãsesc undeva, în strãinãtate, la Grays, în Grecia, dar degeaba. Braþele lui moºGheorghe mi se pãreau mai aproape, mai cu suflet, mai calde...- Sãracul! Mda! S-a cam gârbovit! Dar parcã totuºi tot el e! – mi-am zis în gând ºi am tras cu coada ochiului spremamaie. Avea ºi ea ochii închiºi, însã nu cred cã adormise. Prea o trãdau ridurile de pe frunte. Se gândea cusiguranþã la ceva ºi altceva parcã nu îi dãdea pace. În cele din urmã, a oftat cumva doar pentru ea ºi a sforãit uºor.M-am culcat ºi eu.În dimineaþa urmãtoare, când m-am trezit, ea nu mai era acolo, în patul de lângã mine. Am ieºit ca atunci cânderam micã ºi m-am aºezat pe treptele scãrii din faþa casei. Mamaie arunca grãunþe la pãsãri ºi le numãra.16

- Fã, moþato! Stai, fã, locului pânã... Of, parcã ai fi argintul viu... opt, nouã... Pui, pui, pui! Tocmai acum vã gãsirãþiºi voi? Uº! Uº!! Raþe pãcãtoase! ªaisprezece, ºaptesprezece... E, or fi cã nu am auzit cã s-ar fi dat câinii!Totul, în jurul meu, o altã lume, un alt spectacol. Mamaie, din dimineaþa acelei zile, parcã un alt om, o altã mamaie.Era rãcoare ºi m-am întors în casã. Am vrut sã mã îmbrac ºi sã mã duc la moº Gheorghe. O auzisem însã prin curteºi pe baba Ioana. Dupã cele spuse de moº Gheorghe cu o searã înainte, aveam o oarecare strângere de inimã.- Trebuie sã plece ea cumva pe la grãdinã! Numai de nu l-ar lua ºi pe el?! – mi-am zis ºi m-am bãgat iarãºi subaºternut.Mamaie s-a întors ºi ea pe vatra casei. Tot vorbea de una singurã. Parcã se sfãtuia cu cineva, însã nu am înþelesmai nimic. A crãpat uºa, s-a uitat la mine ºi a lãsat-o aºa sã se aeriseascã în camera în care, chipurile, eu încãdormeam. Am tras cu urechea iar.- Nu ºtiu cum sã fac ºi cum sã o dreg?! Cu cei de acum, cã alui meu i-am spus înainte de a închide ochii. A apucatºi a zis:,,te iert, fã, te iert!’’ Mã aºteptam ca Gheorghe ãsta, înainte de a muri, sã se spovedeascã, însã nu fetii. Greusã dai ochii cu popa într-o situaþie ca asta, dar cu ea ºi mai ºi! ...Vai de capul meu! Ce-o sã mã fac atunci când vaafla fi – mea?! O da Dumnezeu, poate mor ºi eu! Viaþã o fi ºi dupã moarte... Cã doar nu am venit aici pe pãmânt sãstau pânã la sfârºitul sfârºitului. Zât! Zât! Fir-ai a rãului sã fii! Cã m-aþi mâncat! Nu mai tu nu erai printre picioarelemele, acum, cu noaptea în cap! – s-a rãstit mamaie la Miþa, pisica noastrã, o ºireatã ce voia sã fie toatã ziuamângâiatã.Când s-a mai liniºtit, m-am sculat. Mi-am dat iar cu apã doar pe vârful nasului, cum fãceam înainte de a pleca, ºiam aºteptat sã vãd ce zice.- Fã, fatã, fã, ai fi tu acum frumoasã, dar dã cu apã pe faþa toatã cã te faci iar tuciurie ºi!... Vine mumã – ta ºi mãia pe furca lungã! Cã o fi ºi o pãþi...Cã trãim ca în Evul Mediu... Nu prea am înþeles eu ce e cu el, dar bine nu credcã o fi!- Nici eu nu ºtiu cã dacã aº ºti, am pune pe ,, o fi ºi o pãþi ’’ în grãdinã sã vedem rãsare?! Nu de alta, dar asearã,la Rãtana, Ciocea îi zicea Tanþei din Gura Cerboaiei cã o s-o îngroape în picioare ºi cã aia o sã rãsarã cucutã saucine ºtie ce floare. Dumneata ce zici?- Eu zic sã nu te mai duci dupã moº Gheorghe ãsta cã e bãtrân, mai bea vreo þuicã, poate cade din picioare învreun ºanþ... Moare ºi nu þi-l mai scoþi nici din suflet, nici din cap! Rãmâi cu el acolo ºi de-ai ºtii ce doare...- Ba o sã mã duc. Cã poate vine Staroº sã vãd ºi eu minunea.- Doamne, cine ºtie ce bazaconie ai mai fi auzit?!- Sã-þi spun ºi þie! Cicã Staroº ar fi fãcut din baba lui o cocoºatã, cã o ºtii, una zveltã ºi frumoasã cum era ea fatãnemãritatã. ªi dacã o fi aºa, tare aº vrea sã-l dregem ºi noi pe moº Gheorghe. Mãcar acolo cât de cât!- Aoleu, fatã, dar rãu þi-a mai luat ºi þie minþile hodorogul ãsta! Lasã-l, Doamne, iartã-mã!... Cã ºi moartea e totviaþã! Se îndreaptã el singur, acolo, pe lumea ailaltã!- S-o îndrepta, nu zic nu, numai cã eu vreau sã-l vãd aici, pe pãmânt, mãcar o zi, tânãr. Cred cã a fost un bãrbatchipeº! Ce zici? În plus, sã tot fie cerºetor la Dumnezeu?... Asearã, când ne-am despãrþit, din dosul porþii, ca sã nulvãd eu, a lãcrimat ºi a zis: Doamne, trezeºte-mã ºi mâine! Mai dã-mi o zi! L-am auzit! Spune tu cum ar fi dacã ai fiîn locul lui?* * *Mamaie dintr-o datã s-a roºit în obraji, apoi a ieºit în grabã din casã. S-a prefãcut cã o strigã careva pe la poartã.Dupã ce s-a mai învârtit prin curte, a intrat iarãºi. Mi-a pregãtit ceva sã mãnânc ºi a plecat la grãdina de pe malulapei, spre vale, dincolo de gardul dinspre rãsãrit. A zis cã o sã punã în pãmânt zarzavaturi.- Dacã vrei, sã vii ºi tu... Mai târziu însã, când se mai încãlzeºte, când o sã se ridice soarele!- Bine, bine!- ...ªi lasã-l pe moº Gheorghe cu ale lui! ªi mie îmi pare rãu, dar asta e! Când þi se împuþineazã zilele, nu ai ceface!- Bine, bine!Am aºteptat ca mamaie sã îºi punã într-o plasã fel ºi fel de seminþe, sã îºi ia sapa ºi grebla în spinare ºi sã treacãpârleazul dincolo de gard. Când am vãzut-o de-a lungul unei poteci spre vale, mi-am luat cei câþiva biscuiþi lãsaþi pemasã ºi, prin spãrtura de gard din spatele casei, am trecut în curte la el. Stãtea pe una din treptele scãrii ºi trãgeadin luleaua pe care i-o fãcusem cadou. Adulmeca tutunul ºi zâmbea pe sub mustãþi. Privit de acolo de unde eram,pãrea un personaj de poveste.- Sãrut mâna, tataie! – l-am salutat eu, iar el m-a privit ca pe o icoanã.- Te aºteptam sã vii. Mitra ºi asta a mea s-au dus la grãdinã. Mai încurcã lumea cu câte ceva cã în rest... marescofalã nu fac! E, nici aºa, în dorul lelii, nu pot sta!- Þi-am adus biscuiþi sã-i pui în lapte ºi...- Mãnâncã-i tu ca sã te faci mare! Dar pânã una, alta, cã tot suntem doar noi, hai cu mine în beci sã îþi arãt ceva!Am coborât. Moº Gheorghe înainte, în mânã cu o lumânare aprinsã, eu dupã el. A deschis uºa. Undeva, înDestineLiterare17

Ddreapta sa, a gãsit întrerupãtorul ºi a aprins lumina. Am intrat. A închis uºa dupã noi ºi a tot cãutat cu privirea undeva,când într-un zid, când pe tavanul beciului. Peste tot, în jurul nostru, fel ºi fel de borcane. Unele goale, altele pline cumurãturi. În încãpere, acolo, sub pãmânt, se simþea totuºi mirosul de rânced. La un moment dat, de pe dosul uneigrinzi a beciului, a scos un fel de baionetã ruginitã, semn cã era veche, probabil tocmai de pe vremea rãzboiului. M-au trecut fiorii. Nu ºtiam ce sã cred ºi nici ce sã fac, iar el nu scotea o vorbã. I-am dat pace. De pe tavan, undevaspre stânga noastrã, într-un colþ mai întunecat, dincolo de locul în care avea putina cu varzã, a scos cu vârfulbaionetei câteva scânduri.- Of, cum am uitat, ne trebuia un scaun! Du-te, moºule, tu ºi ia-l! E în casã, cum intri, în spatele uºii! Ai grijã pescãri, sã nu cazi!M-am dus ºi m-am întors în grabã cu scaunul mai mult târâºi. Am coborât iarãºi în beci ºi i l-am dat. S-a urcatpe el în timp ce eu i-am urmãrit cu privirea fiecare miºcare. De undeva, dintre grinzile din podul beciului, a scos ovalijoarã frumoasã dintr-un metal argintiu. Era ferecatã cu douã lacãte ºi o încuietoare. A scos legãtura de chei, aºters cu o cârpã cutia,apoi a descuiat-o. În ea, o comoarã.- Draga moºului, vino sã îþi arãt! Aici, e strânsura vieþii mele ºi o parte din a alor mei din neam, Dumnezeu sã-iodihneascã! Vezi, asta a fost salba cu bani de aur a mamei mele. Sã o porþi tu când o sã fii mireasã! ªi tot timpulcând ai sã fii mare, dacã o sã-þi fie dragã... Numai sã ai grijã sã nu þi-o smulgã de la gât vreun derbedeu. Astãlaltã,tot o salbã! Mai veche, de la strãbunica. Are înºiraþi pe ea, cocoºei, icuºari ºi mahmudele. Tot a ta o sã fie sau poateo dai Mariei. I-o ofeream eu, cã doar þi-am spus, e ºi fata mea. S-a încurcat cu... Mã rog, am simþit cã nu miroase abine ºi am mai amânat. Bine am fãcut! Lumea din ziua de astãzi e plinã de ºarlatani! De fapt, ºi pe vremuri, tot felulde tâlhari! Unii le ziceau haiduci! Vai de mama lor! Pãi ce fel de haiduci erau ãia care veneau ºi îþi bãgau þeava puºtiipe gât?! Apoi îþi luau tot. Beau ºi chefuiau prin cârciumi mai dosite. De ochii lumii, mai aruncau ici, colo, cu banii lacâte-o babã. La fel cum fac ºi astãzi tot felul de golani! Dupã ce terminau averea tâlhãritului, iar dãdeau în cap altuiacu o brumã de strânsurã. Iar prãdau! Nenorociþi! Te miri cum i-a rãbdat ºi îi mai rabdã ºi acum pãmântul! Tot ce vezitu aici este adunat cu trudã. Am muncit eu ºi ai mei, am trãit ºi noi ca tot omul, dar am mai ºi pus ceva deoparte. Maisunt în cutia asta, arginþi, bani mari, mai mulþi bani tot din aur, dupã vremea lui Franz Joseph al Austriei. La noi, îiziceau Francisc Iosif I. Îmi spunea tata de el… Uite, pe partea asta, e chipul lui. Ar mai fi inele, brãþãri... Le-amcumpãrat pe timpul naþionalizãrii când ne-au prisosit gologanii, niºte hârtii! Tata ºi-a dat seama ºi a vândut o mareparte din pãmânt înainte sã ni-l ia statul. Pãdurea nu a apucat sã o mai dea. Aici, sunt actele pentru ea. Acum, cã s-a dat iar înapoi, dincolo de Vladia, tot dealul ãla spre Glãvanu o sã fie al tãu. Pãdure frumoasã, nu glumã! Este înea o pajiºte cu ghiocei, iar ceva mai în sus, una cu mãrgãritar. Te îmbatã de miros! Ãsta e actul, iar aici ai untestament pentru tine, cu înscrisul meu. E fãcut la notar, ca sã nu se mai bage careva. În rest, pentru urechi, cercei,lanþuri de pus la gât. Pe ãsta cu pietre sclipitoare, poate preþioase, cine ºtie... Ptiu, îþi ia vederea, parcã potrivit cuochii tãi! Îl purta ºi mama când se ducea cu tata, ehe, pe vremuri, la horã în sat. Tineri cândva ºi ei! I-l luase bunicul,adicã tatãl ei, de la niºte greci de pe la Galaþi. Fãcea pe acolo, negustorie cu grâne... Ar mai fi douã ceasuri. Ãsta edin aur... Are capac cu balamale... E fãcut tocmai la Veneþia pe vremea,... nici eu nu mai ºtiu cui... Iar ãstãlalt, unOmega de buzunar. Ceas boieresc! L-a comandat ãl bãtrân tocmai în Elveþia. Pe spatele celui de-al doilea capac,uite, e inscripþionat! Iniþialele ãstea din argint, de fapt înseamnã numele lui. Moda pe atunci! Sã-l pãstrezi! Încã e bun!Dacã învârteºti cheiþa, i-auzi merge! Tic, tac, tic, tac!... Ultima, e o icoanã de argint,,Fecioara ºi pruncul ’’. Sã-þi fiealãturi ºi sã te pãzeascã de rãu! Ar mai fi câte ceva... Când o sã mai creºti, o sã le vezi tu. ...ªi o sã-þi aduci amintede mine. Mai treci pe la cimitir ºi... Pânã atunci, punem totul la loc ºi închid aºa cum a fost. Cheile þi le dau þie. O sãmergem împreunã ºi o sã le pun tot eu bine, tocmai la cãpriorul ºoprului vostru, într-un anume loc. Dar sã nu afleMitra. ªi nici altcineva! Lada asta, cu tot ce e în ea, am sã o învelesc într-un sac de plastic ºi am s-o îngrop dincolode gardul meu, tot în curte la voi. Am sã sap astãzi, la noapte, când nu mã vãd femeile ãstea... Sã þii minte, o s-ogãseºti îngropatã cam pe la jumãtatea curþii, lângã trunchiul unui frasin. Mergem ºi þi-l arãt! Gata, cam asta e tot! Haisã punem întâi cheile unde am zis!Lacrimile îmi curgeau ºiroaie. L-am luat cu mâinile de mustãþi ºi l-am tras tare încât aproape sã i le rup. Îmi veneasã-l mãnânc.- Bã tataie, mai bine mi le dai, ehe, târziu, când mã voi mãrita. Tu o sã fii, cum s-ar zice, un fel de prim prinþ almeu.Nu, ascultã-mã pe mine, cã moºu ºtie ce face... Doar sunt mai bãtrân! Cum zic eu e mai bine! Când isprãvim ceam început, ne vedem de drum...- Adicã tu de-al tãu ºi eu de al meu? Vrei sã spui cã ai sã mori? Nu vreau!!! Nu ºi nu!- Nu, fata mea, mergem iar sã ne plimbãm. Mai trecem aºa prin lume... Ce minune sã tot mergi agale! Sã priveºtiseara cerul, luna...- Tataie, mai bine ar fi sã vorbim cu mami sã mergi ºi tu la Govora, sã te tratezi!- Pãi, da, dar de ce? Mai cheltuim de – aiurea când eu nu am nimic? Sunt mai bine ca oricând! În plus, ascultãmã,sã te fereºti de boli, cã ºi doctorii ãºtia, pe ici, pe colo, tot niºte ºarlatani! Lasã-i încolo pe ei cu ale lor! Noi, haisã punem ce avem de pus! Aºa cum am zis!* * *18estineLiterare

CANDELA DE MONTREAL –LA 15 ANI DE LA APARIŢIEDestineLiterare– UN SPAÞIU CULTURAL ROMÂNESC DE PRESTIGIU –Cu adieri de primãvarã româneascã în mijlocde martie, dar departe de ghioceii care-ºiînalþã capul din pãmântul nostru strãmoºesc,întâmpinãm cu scânteieri de primãvarã în sufletcea de a 15-aniversare a existenþei Candeleide Montreal. Înainte de toate, Candelade Montreal e o bucurie a întâlnirii cu semeniinoºtri de-un neam, întâlnire în limba noastrãstrãmoºeascã – o prelungire a lumii de acasã,dar ºi promovarea culturii româneºti dincolode hotarele ei. Aºadar, cum era firesc, Candelade Montreal a apãrut din nevoia românilorcanadieni de a comunica ºi a se informa.Astãzi nimeni nu se mai poate lipsi de presacare a cãpãtat în viaþa noastrã un loc deosebitde important. Lectura presei, ca ºi a cãrþilor,au asupra noastrã o putere imensã. Oricât ampretinde cã pãrerile ºi gândurile noastre suntoriginale ºi cã ne aparþin în totalitate, ele nusunt altceva decât rezultatul informaþiilor pecare le asimilãm ºi apoi le prelucrãm în modconºtient din ceea ce am citit. De aceeaprezenþa revistelor se va face simþitã atâta câtva fi ºi existenþa omului. Nu se poate imaginanici cultura noastrã fãrã reviste literare care sãþinã pas cu vremea ºi, în acelaºi timp, sãpãstreze vie lumina aprinsã de înaintaºii noºtriºi sã rãspundã nevoii de a comunica ceea cesimþim ºi trãim într-o þarã în care trebuie sã neluptãm pentru adaptare ºi pentru a ostoi dorulde ceea ce am lãsat în urmã, dupã ce amînchis uºa dupã noi. Candela de Montreal nesugereazã, prin însuºi titlul ei, cã pe astfel dedaruri lasã sã cadã lumina ºi sã intre în voie îninimile cititorilor. Nu pot sã nu mãrturisesc aicicã am avut un motiv de a mã bucura în pluscând am vãzut cã aceastã luminã a cãzut ºipeste scrierile mele publicate alãturi de numeprestigioase, foºti ºi prezenþi colaboratori airevistei Candela de Montreal precum poetulGeorge Filip, scriitorii Mircea Gheorghe, FlorinOncescu, Alexandru Cetãþeanu, Miruna Tarcãu,Ortansa Tudor, Wladimir Paskievici, poeþiiDumitru Ichim, Mariana Gheorghe, TeodorCurpaº ºi mulþi alþii.Candela de Montreal, aflatã acum în straide sãrbãtoare, e un dar minunat pe care ni-lface în fiecare lunã colectivul redacþionalcondus de domnul Victor Roºca, prin efortulcãruia a ºi luat fiinþã acum 15 ani, în 1997.Sunt mulþi, sunt puþini cei 15 ani? Þinând contcã sosirea emigranþilor în Canada doar cu ungeamantan la care s-a adãugat apoi efortul nutocmai uºor pentru adaptare ºi înfiriparearostului pentru traiul zilnic, preocuparea pentrua da fiinþã unei reviste în limba românã, atârnãcu mult mai greu decât în situaþiile unei vieþitrãitã dupã regulile de viaþã cunoscute.Pentru domnul Victor Roºca, înfiinþareaunei reviste la anii senectuþii – avea atunci 70de ani – când alþii îºi aºternuserã un trai înliniºte, fãrã niciun fel de bãtaie de cap – a fostconsideratã ca o datorie de conºtiinþã. Totdumnealui semneazã editorialul revistei cuvocaþia comunicãrii, aºa cum s-a reflectat ºi încele douã cãrþi scrise în ultimii ani “Moara luiKalusek” ºi “Experimentul Târgºor” publicateîn renumita Editurã Curtea Veche din Bucureºti.Pentru a da viaþã acestei reviste a avutde înfruntat multe obstacole, asemenea multorpublicaþii care nu aduc un profit la propriu,ci doar unul pe plan spiritual. Apariþia ei a fostposibilã în întregime numai prin voluntariat, caal domnului Marius Neaga, redactorul tehnic ºicu sprijinul financiar al centenarei BisericiRomâne Ortodoxe de Montreal, Buna Vestireºi al regretatului pãrinte Petre Popescu.Curând, Candela de Montreal a devenit unnume respectabil pentru cititorii români dinCanada, ca ºi pentru mulþi din þarã sau de pretutindeniprin sumarul sãu variat ºi atrãgãtor,prin aspectul grafic, prin numele remarcabileELENA BUICà (CANADA)19

DestineLiterarecare semneazã articolele, comentariile, reportajele,creaþiile literare, informaþiile din toate domeniile,inclusiv Pagina Creºtinã, prin respectarea curigoare a normelor exprimãrii opiniilor ºi decomunicare civilizatã, raportate la eticã ºi moralã,prin rolul sãu de formator de opinie. Astãzi, revistaîn format on-line sau pe suport de hârtie, esterãspânditã în bibliotecile naþionale ale Canadei,ale marilor oraºe universitare din România ºi înunele oraºe din lume, iar pe viitor vor fi un însemnatizvor de informaþie pentru cei care vor sã reconstituieo epocã literarã sau istoria celei maivechi comunitãþi române din Quebec. ªi-a câºtigatacest prestigiu pentru cã revista nu face niciun fel de rabat de la calitate. Fiecare numãr estetot mai reuºit, într-o continuã întrecere pentruautodepãºire ºi, totodatã, cu porþile deschise pentrua primi creatori diferiþi, cu mijloace de expresiediferite, cele noi încruciºându-se cu cele îndelungexperimentate ºi laolaltã formând acel rotundnumit spirit românesc ºi culturã de bunã calitate.Revista Candela de Montreal este o dovadã apotenþialului românesc, de multe ori, pe nedrept,pus în umbrã, e un bun prilej de înavuþire spiritualã.Parcurgi lectura în mod foarte plãcut încât, odatãce începi s-o rãsfoieºti, anevoie o laºi din mânã, telaºi sedus de lumina calmã pe care o rãspândeºte.Revista are viaþã, are puls ºi cheamã în preajmaei colaboratorii. Aceastã efervescenþã a fãcutsã se nascã Cenaclul literar “Candela”.Un alt merit al revistei este organizarea lansãriicãrþilor scrise de cei mai reputaþi scriitori canadienide origine românã, devenind un loc de întâlnirespiritualã ºi de comunicare afectivã, un loc desocializare cum se spune în Canada. Aici se facschimburi de opinii ºi se ia pulsul vieþii literare.O altã acþiune a redacþiei este începutul stabiliriiunor punþi literare cu þara prin intermediul unortineri scriitori ca Daniela Gîfu, Iuliana Onofrei, sauElena Olariu ºi poeta Daniela Voiculescu ºi alþii.Cu prilejul acestei zile aniversare, 15 martie,urez stimaþilor cititori, colaboratorilor, colectivuluiredacþional, distinsului redactor sef, fondator alacestei prestigioase reviste, domnul Victor Roºcamult succes în continuare, sãnãtate, fericire, realizãrideosebite pe plan publicistic, cultural ºi personal,alãturi de tradiþionala urare strãmoºeascãde La Mulþi Ani!Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com20

1597. Ceea ce trãim cu adevãrat în aceastã lume estepatima ce va pleca odatã cu noi în moarte.1598. Diferenþa dintre viaþã ºi moarte constã în patimã.1599. Patima este altarul perfecþiunii.1600. Patimile oceanului vieþii sânt valurile remuºcãrilor de afi creat fiinþa ºi odatã cu ea moartea prin patimacunoaºterii.De aceea lacrimile noastre sunt sãrate fiind dinvalurile acelui ocean.1601. Nu existã luptã mai grea decât aceea dusã depatimile pãcii în aceastã lume a durerii.1602. Frumuseþea este faþa patimii iubirii din noi.1603. Care patimã nu-ºi are steaua ei pe cerul viselor?1604. Paradisul este împãrãþia patimilor iar infernul lumeapãrãsitã pentru totdeauna de acestea.1605. O lume fãrã patimi ar fi mai înainte de toate o lumefãrã de iubire.1606. Patima este izvorul care umple ulciorul visului Iluziei Vieþii.1607. Patima este mântuirea de sine a visului.1608. Patima este miracolul prin care omul a învãþat sã iubeascã.1609. Patima este farmecul deºertãciunii acestei lumi.1610. Nu vei gãsi nicãieri mai multe flori ale cuvintelor decâtîn sufletul patimilor.1611. Patima este opreliºtea de care se împiedicã timpuldestinului nostru.1612. Vrei sã vezi cu adevãrat cum aratã lumea? Priveºte-ifeþele patimilor ei.1613. Patima este scânteia care a aprins focul cunoaºterii,incendiind trupul Cuvântului Lui Dumnezeu cu iubire.1614. Patima este plânsul prin care lumea devine copil.1615. Patima este fiinþa Destinului ºi nefiinþa morþii.1616. Patima face sã doarã pânã ºi uitarea.1617. Nu existã patimã mai profundã decât aceia din sufletul Cuvântului Lui Dumnezeu prin care existãm.1618. Nu poate exista mântuire sau pãcat, fericire sau durere fãrã de patimã.1619. Patimile au nãscut religia ºi pãcatele prin care omul a iubit, urât sau ucis,spre a se mântui cu aceiaºi patimã.1620. Iubirea pãtimeºte numai cu adevãrul.1621. Religia priveºte multe patimi ca fiind un desfrâu fiindcã subzistã punând centurã de castitate iubirii, lãsând omulsã adore doar divinitatea absolvitã de vina existenþei acestor patimi.1622. Care artã nu-ºi are patimile ei?1623. Prin patimã frumosul a devenit o cale ce duce dincolo de ceaþa deºertãciunii acestei lumi.1624. Patima divinitãþii nu poate fi decât absolutul.1625. O divinitate fãrã patimã este un ulcior fãrã apa.1626. Doar cel ce nu pãtimeºte nu trãieºte.1627. A ne depãrta de înþelesul patimilor înseamnã a ne depãrta de noi înºine alegând cale pribegiei pe meleaguristrãine sufletelor noastre.1628. Patima este pridvorul dorului.1629. Care patimã nu-ºi are frumuseþea sau nefericirea ei?1630. Patima este sensul vieþii.1631. Patima este rãscolirea de sine a trecutului care se aºterne deseori peste viitor învelindu-l cu nostalgie ºi puritate.1632. Patima este râul învolburat al visului acestei lumi ce cade în cascada vieþii strigând înspãimântat nemurireaodatã ajuns în faþa morþii.1633. Patima este þãrmul Cuvântului pe care am naufragiat iubind.1634. Patima este amintirea de a fi noi înºine.1635. Câte patimi nu ºi-au pierdut iubirile pe strada întunecatã a paºilor nimãnui ce trec grãbiþi zilnic pe lângã noi?1636. Patima este rostul Cuvântului.1637. Un suflet fãrã patimi este fãrã de el însuºi.1638. Lasã-þi patimile sã-þi spunã tot ce au de adãugat ºi apoi priveºte în sufletul tãu dacã vrei sã te cunoºti sau sã te recunoºti.1639. Patima a mântuit pãcatul originar prin ea însãºi, iubind!1640. Patima este cel mai valoros cadou primit în dar de la Dumnezeu, cu condiþia sã ºtim cum sã îl folosim, iubind.1641. Doar cel ce va iubi patima din iubire va trãi etern.1642. Patima este înþelegerea pe care a fãcut-o Dumnezeu cu lumea pentru a învãþa sã iubim, sã fim fericiþi chiardacã noi am învãþat mai degrabã sã urâm, suferind.DestineLiterareDora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com23

DestineLiterare1643. În urma patimilor noastre nu mai rãmâne nimic interesant despre noi.1644. Omul este înainte de toate patimã ºi mister al acestei patimi.1645. Fericirea este un mod anume de a privi patima propriei tale fiinþe.1646. A învins sau a pierdut cineva ocolindu-ºi propriile sale patimi care-i reflectau voinþa?1647. Suntem un zbor al patimilor din noi care se vor prãbuºi odatã cu moartea în apa uitãrii acestei lumi.1648. Câtã patimã trebuie sã fi pus Dumnezeu în creaþia sa odatã ce putem iubi aceastã lume.1649. Numai focul patimii poate aprinde sublimul pasiunii.1650. Care zâmbet nu-ºi are patima lui?1651. În sufletul fãrã patimi este cel mai singur ºi pierdut deºert.1652. Patima este umbra Luminii Divine.1653. O aºteptare fãrã patimi îºi uitã iubirea acasã.1654. Simt patima iubirii în respiraþia gândurilor tale.1655. Poate exista iubire adevãratã fãrã patimã?1656. Cine nu ºi-a îmbrãþiºat propriile lui patimi s-a nãscut degeaba.1657. În faþa patimii sã nu te apleci ruºinat niciodatã ci sã-i înþelegi motivul pentru care te ceartã fiindcã în acelmoment se ceartã mai întâi pe sine iar acel sine trebuie sã fi tu!1658. Câtã patimã trebuie sã cuprindã o rugãciune pentru a fi auzitã de Dumnezeu?1659. Spitalele patimilor sunt bisericile, locul unde acestea trebuie înþelese aºa cum sunt sau ar trebui sã fie.1660. În lumea patimilor iubirea ar trebui sã fie reginã dacã nu ar fi ridicate la rang de prinþese patimile cele mai nocive iubirii.1661. Cel ce se ridicã deasupra patimilor iubirii îºi renegã propria sa viaþã.1662. Îstoria este dicþionarul patimilor prin care a pãtimit omenirea.1663. Praful patimilor iubirii din noi a aparþinut stelelor din eternitatea Universului.1664. Patimile norilor sunt ploile din furtunile cãrora pot înþelege cã primenesc viaþa.1665. Nu existã patimã care sã nu poatã pãtimi.1666. Trecutul este patima viitorului prin care acesta va deveni prezent.1667. Care timp nu pãtimeºte cu spaþiile trecerii sale spre nicãieri, pierzându-se în infinitul eternitãþii?1668. Nu munca asiduã este cheia succesului ci patima din sângele acestuia.1669. Patima înfrângerii naºte cel mai adesea succesul ºi al succesului înfrângerea.1670. Toamna este anotimpul patimilor frunzelor care cred în nemurire ºi primãvara cel al patimilor unor muguri ce cred în moarte.1671. Fiecare soartã îºi are patima ei.1672. Câtã patimã este în magia unui sãrut?1673. Lacrimile sunt cel mai adesea stelele unde strãlucesc patimile marilor iubiri.1674. Câtã nemurire stã în patima fiecãrei clipe?1675. Nemuritorii nu cunosc decât o singurã patimã:Pe aceea a eternitãþii!1676. Câtã patimã poate fi în ochii reci ai morþii care au uitat pentru totdeauna viaþa acestei lumi care moare?1677. În sufletul patimii nu vei gãsi niciodatã minciuna.1678. Adevãrul Absolut nu poate fi gãsit decât în patimile pãtimirilor noastre.1679. Poate fi ceva mai viu dar ºi mai dureros decât patima pãtimirii?1680. Viaþa este mai înainte de toate patimã ºi moarte.1681. Esenþa lumii stã în patima de a iubi.1682. Doar cel ce nu pãtimeºte nu are Destin.1683. Fiecare urcuº îºi are porþia lui de patimi care cel mai adesea trebuie achitate la coborâre.1684. Ar ma alerga timpul pe patina sa dacã nu ar fi primit patima patinei propriei sale clipe eterne?1685. Patima oboselii este mulþumirea de sine.1686. Cât de mult trebuie sã fi pãtimit patima neajunsului de a nu putea cunoaºte absolutul?1687. Priviþi minunile lumii dacã vreþi sã aflaþi feþele patimilor.1688. Viaþa este un echilibru al patimii care se transformã mereu din urã în iubire ºi invers.1689. Porþile morþii se deschid când viaþa se împiedicã de propria ei patimã de a trãi.1690. Dacã vrei pace fã-o mai înainte de toate cu patima rãzboiului.1691. În inima patimii vei întâlni dragoste ºi urã, mister ºi agonie dar niciodatã deºertãciune.1692. Patima fãrã disperare îºi pierde din propriul sãu adevãr al vieþii.1693. Iubirea este un demers al patimii pentru a-ºi consolida nemurirea.1694. Vremea fãrã patimã îºi pierde patina propriei sale notabilitãþi.1695. Cât mister poate fi în haosul iubirii ºi câtã patimã în misterul haosului.1696. Moartea este poarta nemuririi patimilor din noi.1697. Nu are importanþã câþi ani ai trãit ci câte patimi ale iubirii ºi urii au cãlcat eternitãþile clipelor prin care ai trecut.1698. Viaþa merge înainte prin patimile speranþelor.1699. Alãturi de moarte patima devine un înþeles absolut ce a aparþinut minciunii unei vieþi iluzorii.1700. Între noi ºi patimile noastre se interpune Iluzia Vieþii.24(continuare în numãrul viitor)

DestineLiterarePRIMĂVERILENOASTRE...Ciclurile vieþilor noastre se desfãºoarãarmonizându-se cu cele ale copacilor, florilor,animalelor, gâzelor ºi pãmântului pe care neducem existenþa precum un tãvãlug înperpetuã miºcare; fiecare primãvarã ne aduceastfel renaºtere de speranþe. Noi n-am preaavut timp sã ne bucurãm de primãveri în copilãriasau tinereþea ce ne anima ºi n-am apucatsã privim în urmã decât când ne-am oprit dinsclavia muncii. În goana dupã o pâine, amtrecut pe lângã copacii în floare fãrã sã-ivedem, am fost mânaþi de la spate de furiacelor ce ne antrenau olimpic pentru a serviregimurilor pe care nici nu le înþelegeam, darne ameninþau cã de nu muncim pe brânci nuvom avea niciun viitor. Nu ne prea dumerisemnoi în ce constã acel viitor, dar ne închipuiamcã trebuie sã fie ceva mãreþ ºi aducãtor defericire, ca o bucatã de zahãr candel cu carefaci calul sã urce dealul pieziº.Pentru noi, copiii rãzboiului, primãvaras-a arãtat cu un cutremur zdravãn în aprilie1940, care a marcat un început de dezastruodatã cu începutul acelui an. Dupã cutremurau intrat bolºevicii cãlare pe tancuri ºi amînceput o nouã etapã de viaþã cu “invaziileeliberatoare”, cu frica în sân ºi foametea lui1946-47 când nu se mai terminau cozile la gazºi mâncare la gamelã distribuite prin centrelede Apãrare Patrioticã. Ce nume pompos dãduserãacestor zemuri verzi de mazãre sau fasolestricatã ºi “crep” de griº fiert cu ceva urmede zahãr, iar uneori niºte haine ºi pãturi trimisede americani. Nu ne-au dat timp sã ne bucurãmde venirea cocorilor, zumzetul albinelorieºite din stupi ºi exploziile florale de la muntela mare, pe tot cuprinsul þãrii noastre frumoaseca o miss Europa.In oraºele mari ne mai aduceau aminte þigãncilecã avenit timpul sã ne punem pe masãsau pe birou violete, ghiocei ºi lãcrãmioarecând ne îmbiau cu bucheþele parfumate la fiecarecolþ de stradã ºi atunci mã bucuram deparfumul florilor încercând sã uit cã tata fusesears de viu în corturi la Cotul Donului pentruapãrarea þãrii, cã ni se luaserã pãmânturilemoºtenite ºi muncite cu sudoare de cãtrebunici ºi strãbunici, apoi casele ºi cã fuseserãarestaþi ºi duºi de acasã niºte veri ºi unchi fãrãvreun motiv anume.Lãcrãmioarele fuseserã fãrã îndoialã florilespecifice primãverilor noastre la acel timp, alemele însã, dintotdeauna.La 1 Mai ne scoteau cu gloata la defilare,de la vlãdicã pânã la opincã ºi ne controlau sãnu cumva sã lipsim ºi sã nu-i arãtãm mãreþuluiconducãtor admiraþia ºi supunerea (mai ales)prin aplauze ºi lozinci strigate din adâncul fiinþeinoastre, dupã care primeam un crenvurºtcu muºtar ºi eventual o halbã cu bere. Cum aºputea uita, cum am putea uita acele primãvericomuniste???Tot într-o primãvarã, prin martie 1953 a datortul popii ºi tãtucul Stalin pentru care instructoriide pionieri ne-au îndemnat sã plângemfiindcã ne-a murit norocul. Ce noroc pe noi,putea sã fi crãpat diavolul cu vreo zece animai devreme ºi poate am fi fost salvaþi deciuma roºie!?Tot primãverile ne scoteau la munci patrioticede orice fel, se trimiteau brigãzi de tineretpe diverse ºantiere (Agnita-Botorca, Bumbeºti-Livezeni), ºi ne mutau de colo – colo cu reformeleºcolare “inovatoare” prin care ne-au stricattot rostul învãþãturii de copii dornici sã nefacem un viitor. Cred cã n-am scãpat o reformãºcolarã care sã nu mã dea înapoi cu anide educaþie sistematicã, aºa cum se fãcea petimpul pãrinþilor noºtri, când la terminarea liceuluiºtiau cel puþin douã limbi strãine, latinafiind baza, sau ºcolile de arte ºi meserii careau dat muncitori calificaþi excepþional pentruMONICA-LIGIA CORLEANCA (USA)25

Dprofesii aducãtoare de servicii de încredere ºivenituri bune. Fusese un alt rost al lucrurilor bineaºezate la locul lor, cu înþelepciune ºi experienþãde viaþã a înaintaºilor noºtri pe care sãlbateciiinvadatori l-au distrus cu un scop anume : de aridica pleava ºi gunoiul la nivel de intelectualitateprin inversarea valorilor.Noi, îndopaþi cu limba rusã ºi duºi cu sapa lasemãnat, prãºit sau scos cartofii, morcovii, sfeclaºi porumbul; mici ºi proºti am crezut cã aºa trebuie!Ei, invadatorii, se instalaserã în cele mai frumoasecase din zone rezidenþiale ºi cu salarii camde ºase ori mai mari decât ale muritorilor de rând,dar se þineau a fi proletari, tovarãºi cu noi.Am trecut ºi prin acele primãveri fiindcã eramtineri ºi orice adiere de vânt încãrcat cu arome denarcise, magnolii, lalele ºi fâlfâit de aripi ale cocorilor,berzelor sau gâºtelor sãlbatece ne îmbãrbãtaucu speranþe dãtãtoare de viaþã, ne împingeausã mergem mai departe sperând la mai bine,crezând în “mãreþul mâine”. Când ne pãrãseausperanþele auzeam ºoºotind bãtrânii:” lasã cã vinamericanii ºi ne scapã”. Americanii n-au mai venitºi atunci am început noi sã încercãm a ajunge laei, unde umblau câinii cu covrigi in coadã, aºteptându-nepe noi proaspeþi sã intrãm la corvoadamuncii de servitori ºcoliþi ºi cultivaþi pentru bãºtinaºiicu ceva ºcoalã fãcutã la întâmplare (nu seºtie pe unde), care se vroiau numai ºefi.Am plecat de la Roma cu lacrimi în ochi, totîntr-o primãvarã de mai 1984, ajungând în þaratuturor posibilitãþilor plinã de elan ºi speranþe caremi s-au frânt repede sub securea neiertãtoare aunui alt fel de exploatare neºtiutã de noi. Chiaraºa fiind, explozia fiecãrei primãveri în Westchester,New York a fost o mare alinare datoritãvegetaþiei sublime a locurilor împãdurite de peRockefeller Estate, a pãsãrilor atât de divers colorateºi a Hudson-ului la care mã uitam de dorulDunãrii, pe malul cãreia am vãzut lumina vieþii, caºi apele Mãrii Negre scãldând pãmântul frumoaseiRomânii pierdute, în care noi n-am fost lãsaþisã trãim.De câte ori privesc la pãsãrile blue jay cum searuncã val – vârtej primãvara în cuiburile altorzburãtoare, care au muncit cu sârg sã-ºi construiascãlocul de adãpost al familiei, izgonindu-leºi ucigându-le puii apoi instalându-se în adãpostulgata pregãtit, mã gândesc la noi care am fostalungaþi din þarã în acelaºi fel pentru a ni se luacasele, slujbele ºi liniºtea.Tresar în fiecare an la topirea zãpezii, când aud26estineLiterareprimul cântec al vreunei pãsãrele venite lageamul meu sã-mi spunã “bunã primãvara,trezeºte-te” ca ºi al strigãtului gâºtelor canadienece trec pârleazul în America pentru pregãtirea noiifamilii de bobocei rãsfãþaþi de noi cu bucãþele depâine ºi grãunþe aruncate ca sã-i vedem mai deaproape. Avem ºi ceva sâsâieli cu atacuri furioasede la gânsacul-tatã, dar eu tot îi iubesc ºi îi consideradevãraþi vestitori ai primãverii pe acestcontinent.Încep prin a-mi deschide larg ferestrele invitândaerul proaspãt din pãduricea vecinã sã intre,fac ordine prin dulapuri, arunc bulendrele vechi sãse ducã cu praful iernii cu tot ºi mã îmbãt cumirosul merilor si cireºilor japonezi înfloriþi. Îmivine dor de ducã, m-aº arunca în primul avion sãfug direct la Amsterdam la parada lalelelor, dar numai este atât de simplu cum era cu ani în urmã ;drumul prea lung ºi aerul din avion, plin de viruºimã sperie.Îmi pregãtesc creioanele ºi paleta de culori sãmerg mai aproape la grãdina botanicã sã adun pehârtie frumuseþile florale în explozie, mai alesmagnoliile galbene pe care nu le vãzusem pânãacum ºi sã asist la bãtãliile ºi scandalurile veveriþelorbuclucaºe mereu ocupate cu furatul.Dupã câteva ore de terapie a parcului, vin acasãplinã de oxigen parfumat ºi energie, când viaþami se pare altfel, chiar de nu mã simt perfect.Trimit celor dragi un gând de dragoste, ca ºifraþilor necunoscuþi risipiþi din lume, fiindcã primãvara,toatã lumea este a mea; mã simt veriºoarãprimarã cu cãprioarele, iepuraºii, albinele, furnicile,porumbeii, ciorile, gâºtele ºi raþele sãlbatece,racoonii, cu tot ce miºcã. Mã scald în soare ºiiradiez numai iubire.Sã fiþi iubiþi!N.R. Am primit de la Doamna MonicaCorleanca un mesaj poetic, scris cu ocazialui 1 Aprilie, când marele nostru prieten,Membru de Onoare al ACSR, distinsulprofesor Claudiu Matasa ar fi împlinit 81 deani. Îi mulþumim colaboratoarei noastre pentruingeniosul REMEMBER trimis. Îi subscriem înmod aparte pentru acurateþea textului sãupoetic. Îl vom pãstra în amintire, ori de câte orise va apropia Ziua Ghioceilor!

DestineLiterarePrivind înapoicu mândrieAm ales acest titlu, fãrã sãmã gândesc la celebrul film alanilor 60, care se intitula, Privescînapoi cu mânie. Mândriade care pomeneam se referã lafaptul cã am fost elevul unuiliceu de prestigiu, Colegiul CarolI, din Craiova, fost NicolaeBãlcescu, unde am avut colegide înaltã þinutã, cu un ridicatgrad educaþional.În vara anului 1962 ne-amluat adio de la uniforma deelev, veºmânt pe care îl purtamcu o demnitate greu de descris.Pânã în acea clipã, se impuneaa fi cusut pe mânecã un numãrmatricol. Inventarierea respectivãavea rolul de a putea sã fimidentificaþi cu uºurinþã atuncicând eram vãzuþi la ore târzii,pe strada Unirii, celebrul Corsodin inima Craiovei.Actualii liceeni, care îºischimbã toaletele de la o zi laalta, în funcþie de modã, elevipe care îi apucã zorile în baruriºi discoteci, nu pot sã creadãcã au existat ºi alte reguli, înalte vremuri, cu elevi cuminþi,recitatori neîntrecuþi ai frumoaselorpoeme ºi cititori împãtimiþiai neuitatelor romane sau nuvele.Despre faptul cã eram împãrþiþiîn douã, cei veseli, cu originesocialã sãnãtoasã ºi stigmatizaþiitriºti, ai cãror pãrinþiau fost consideraþi duºmani aipoporului, nu vreau sã detaliez,deoarece nu doresc sã politizezcu exemple incredibileaceste rânduri de suflet.Parcã a fost ieri, deºi au trecutcinci decenii, de când ungrup de elevi visãtori ne luamzborul în viaþã. Majoritateaeram pãtrunºi de speranþa cãvom reuºi sã atingem cu frunteabolta cereascã, sã nefacem cunoscuþi în lume ºi sãavem de toate pe masã.Dacã unii au atins acel þãrmprea îndepãrtat, în schimb, alþiiau tras cu mult sârg la o singurãvâslã ruptã, barca frumoaselorintenþii învârtindu-se încerc, fãrã sã înainteze, conformmarilor eforturi depuse. Cãrãrilevieþii ne-au despãrþit, fiecaredintre noi urcând dealuriluminoase sau coborând înhãul vãilor, pline cu ceaþã, înfuncþie de ºansã ºi alte criteriide selecþie. Mai existã categoriacelor care au greºit uºa,cãzând în prãpastia experienþelortentante ºi eºuate.Majoritatea absolvenþilor auajuns ingineri, care au avut uncuvânt greu de spus pe undeºi-au desfãºurat activitatea,alþii, medici de renume, care aurezolvat cu succes multe drame,profesori respectaþi denenumãrate generaþii, arhitecþiºi proiectanþi, care au trasatposteritãþii solide cãi, lista profesiilorfiind lungã. Mã ferescpentru a da exemple, de fricaerorilor în stabilirea ierarhiei.Facem parte din generaþia desacrificiu, care, la rândul ei, s-asacrificat pentru ca unii delângã noi sã o ducã ceva maibine.Sã nu-i uitãm pe cei care neaupãrãsit prea devreme,privind la noi, ascunºi dupã unnor sau din spatele unui astrustrãlucitor. În amintirea lor, sãpãstrãm un moment de reculegere,sã aprindem o lumânareºi sã vãrsãm un strop devin sfinþit. Au fost prietenii noºtri,care ne aºteaptã, în nesfâr-ºita eternitate, pentru a reînnoda,cândva, lanþul amintirilor.Aºa cum spuneam cu altãocazie, am avut ºansa de aavea la catedrã distinºi dascãli,de o moralitate inegalabilã,care ne-au împãrtãºit din bogatalor experienþã de viaþã.Rând pe rând au plecat ºi eispre o lume mai bunã ºi neprivesc de pe Balconul VeºnicieiPure. Cu gândul la ei, nevom apleca din nou, cu adâncãrecunoºtinþã la acea panoplie aFãpturilor Divine, simboluridemne de urmat. Evident, auexistat ºi câteva excepþii.Acum, în anul când atingemcifra celor 68 de primãveri, neîntâlnim din nou, ideal ar fi câtmai des, deoarece toboganulvieþii acþioneazã nemilos înceea ce priveºte reducereaefectivului, micºorând din ce înce mai mult mândra noastrãceatã. Pe mãsurã ce anii trec,firele de pe mosorul vieþii se rarefiazãîn mod decisiv ºi ireversibil.Viitorul nostru se scurteazãtreptat ºi, trecutul se prelungeºtepânã la un moment dat.Amintirile se înmulþesc, devintot mai variate, mai mult sauION ANTON DATCU (CANADA)27

Dmai puþin frumoase. În schimb,colegele noastre devin tot maidrãguþe, în faþa cãrora mã înclincu multã supuºenie, respect ºiadmiraþie. Cu prima ocazie, le voioferi câte o floare ºi o dedicaþieplinã de culoare.De peste mãri ºi zãri îi salut cumultã sinceritate pe toþi colegiimei. Sus steagul prieteniei, chiardacã lancea s-a scurtat puþin, dincauza depãrtãrilor geografice ºi atãvãlugului calendaristic. Din vecinãtateaîntinselor gheþuri, semnatarulacestor rânduri îi iubeºte,în continuare, pe foºtii camarazi,Un poet total,cu operă de AltarÎn ultimul timp criticii literari ai planetei susþin cãse scrie mult ºi prost, mai ales în domeniul liricii, genliterar maltratat fãrã jenã, milã ºi regrete. Totuºi, înnoua familie a poeþilor de toate felurile, apar ºiexcepþii, valori sau vârfuri, care contrazic regulaoperei de sertar. Este vorba de Dumitru MariusParaschivescu, un cunoscut poet al Olteniei, care,în urmã cu doi ani a apãrut cu o nouã realizare, cepoartã titlul, Cartea Mea. O lucrare impresionantã,care cuprinde cele cinci volume, publicate anterior.Mai trebuie precizat cã, autorul nu poate intra într-ocompetiþie a orgoliilor obosite, deoarece estedeasupra tuturor. El este, în primul rând, un poet alcredinþei. Mesajul poeziilor sale o dovedeºte.Dumitru Paraschivescu s-a nãscut la 2 septembrie1937, în localitatea Horezu-Poenari, amplasatãla sud de municipiul Craiova, în judeþul Dolj. Dupãce a absolvit Liceul Teoretic numãrul 3, din Craiova,azi Colegiul Elena Cuza, a urmat, apoi cursurileConservatorului Cornetti, din aceeaºi localitate,secþia actorie, clasa profesorului Ovidiu Rocoº,artist emerit. Prin mâna maestrului au trecut talenteautentice, care vor face carierã la diferite teatre dinþarã, precum Ion Marinescu, Constantin Sassu ºialþii.Pe scena prestigioasã a Teatrului Naþional dinCraiova, Dumitru Paraschivescu a fost coleg cucelebritãþi de necontestat ca, Amza Pellea, SilviaPopovici, Gheorghe Cozorici, lista fiind lungã. Lavârsta debutului, tânãrul actor a fost apreciat pentru28estineLiteraredin tranºeele naivitãþilor adolescentine.Îmi pare nespus de rãu cã nupot veni la 25 mai, a.c., pentrucelebrarea unei jumãtãþi de secolde când destinele ne-au separatdrumurile, precum cãrãrile unuimunte abrupt ºi imprevizibil, caretrebuia traversat cu forþe proprii.Deºi sunt la o distanþã de 7 300de km, inima mea este alãturi devoi ºi vã îmbrãþiºez cu o cãldurãºi mai mare decât nostalgia carepoate fi descrisã pe o foaie dehârtie. Astfel de întruniri au unfarmec aparte ºi unic, au o înaltãîncãrcãturã emoþionalã, fãrã deegal.Închei aceste rânduri cu o glumã,care se referã la atmosferaactualã din ºcoli. La ora de analizãgramaticalã, profesoara, tremurândde fricã, îl întreabã peBulã, premiantul clasei, fiul unuiprosper om de afaceri ºi politician:– Spune-mi, te rog, la cetimp este verbul – Eu studiez, tustudiezi, el studiazã? Nu cumvaeste la timpul prezent? Stãpân peel, Bulã a rãspuns cu multã infatuare,ca orice beizadea: – Timppierdut!interpretãrile remarcabile ale unor personaje demare complexitate, ca, Silvestru Trandafir, din piesaDezertorul. Pentru calitãþile sale artistice a fostdistribuit în mai multe piese, precum Goana dupãfluturi, Omul care a vãzut moartea ºi în alte succesedin dramaturgia lui I.L. Caragiale.Atras de o serie de facilitãþi, acceptã oferta de acoordona activitatea artisticã din cadrul Casei deCulturã a Armatei din Craiova, templu spiritual alcurajoºilor aviatori militari, unde ºi-a demonstratcalitãþile actoriceºti ºi de regizor. Pe parcurs a înfiinþatCenaclul Literar Luceafãrul, unde ºi-a argumentattrãirile sale interioare, de poet tradiþionalist, carea respectat cu sfinþenie rima, cadenþa ºi mesajul înpoezie. O perioadã a colaborat la Studioul de Radiodin Craiova ºi a obþinut diferite premii la importantefestivaluri artistice. Dupã ce s-a pensionat în anul1997, s-a dedicat total scrisului ºi rosturilor bisericeºti,fiind consilier parohial al Bisericii SfântulGheorghe Vechi din Craiova. Apropierea de Dumnezeuse va regãsi în poeziile sale.În anul 2003 a devenit membru al Societãþii ScriitorilorOlteni ºi, din anul 2008, membru al CenacluluiEpigramiºtilor Olteni. Viaþa ºi producþiile sale literarefigureazã încrustate pentru eternitate în paginileunor antologii de excepþie apãrute la Craiova, în anii2003 ºi 2006, autor fiind cunoscutul om de litere ºicritic literar, profesor doctor Marian Barbu. Estevorba de Dicþionarul Biografic al Membrilor SocietãþiiScriitorilor Olteni, tipãrit la editura societãþii cu

DestineLiterareacelaºi nume ºi Medalionul Literar, care a fost editatla prestigioasa revistã Ramuri. Ca activitate publicisticã,operele sale au apãrut în diferite revistedin Craiova ºi din þarã. Zestrea sa editorialã însumeazãºase apariþii, la diferite perioade.Primul volum, care vede lumina tiparului poartãtitlul Nopþile, Editura Vlad & Vlad, în anul 1996.Dupã spusele unui mare publicist craiovean, AndreiPotcoavã, lirismul poetului Dumitru Paraschivescueste graþios, evocând stãri sufleteºti esenþiale,surprinzând în versuri supleþea ca har transcendent.Din poezia Patria mea, am extras prima strofã:Greºit-am ieri, dar nu într-una!/ ªi poate, am sã maigreºesc./ Dar, mi-am iubit, întotdeauna,/ Cu dor,pãmântul strãmoºesc!În anul 1999, poetul are satisfacþia tipãririi celuide-al doilea volum, Lacul iubirii, apãrut la EdituraSitech, din Craiova. Acele pagini cuprind poemul demare dimensiune cu acelaºi titlu, care totalizeazã147 de stofe. În prefaþa lucrãrii, criticul AlexandruFirescu precizeazã: Ne aflãm în faþa unui poemlirico-dramatic, scris într-un registru special, cu ocurgere fireascã a versului, într-o tendinþã accentuatãde plasticizare a metaforei comunã liricilor cestau sub semnul imagismului baroc.Poemul de mare succes se încheie cu stofa: Darpovestea lor trãi-va / Ca un nimb al nemuririi / Cât îilumea dãinui-va / Lacul Roºu, al Iubirii.În anul 2002, a apãrut la Editura Sitech din Craiova,volumul de versuri Ridicã-te, iubire pestemoarte, cu poezii de facturã religioasã, lucrarea fiindcea de-a treia concretizare a poetului. Prefaþa acestuivolum este semnatã de acelaºi critic, AlexandruFirescu: Dumitru Paraschivescu urmeazã o tradiþiea celei mai adevãrate literaturi religioase, care s-ascris la noi în perioada interbelicã. (...) Poetul seînchinã vibrant ºi adevãrat la iconostasul unei doctrinereligioase.Poezia, Ridicã-te, iubire, este relevantã în acestsens, din care extrag ultima strofã: Ridicã-te, iubire,peste moarte! / Pentru trecut, prezent ºi viitor! / Sã îngropãmtristeþile deºarte / Ce-au urgisit mereu acest popor.Patru ani mai târziu, tot la editura respectivã,vede lumina tiparului volumul, Chemarea mea. Ceade-a patra apariþie editorialã demonstreazã o faþãnouã a poetului, prezentând cititorului avizat versuride tandrã confesiune, cu o disciplinã bine conturatã,cu un suflet ardent, care face trimitere la viaþainegalabilã a teatrului, la anturajul zeilor sceneiromâneºti ºi la mentorii care i-au îndreptat paºiispre luminile rampei. Pe toþi vrea sã-i canonizeze încalendarul unui imens altar al poeziei.Am selectat trei strofe din poeziile, Sã batã,clopotele, toate ºi Chemarea mea: Sã batã clopotele,toate! / Acum, aicea, la Floreºti! / Spre marealui eternitate! / A Bardului din Ipoteºti! / Sã batãclopotele vieþii! / Pe munþi, în vãi ºi pe câmpii / Înprimãvara frumuseþii / Prin glasul Marei Românii.(...) Veniþi la Mine, în cetate / Unde-i dreptate, adevãr,/ Unde sunt mii de diamante / Ce strãlucesc înflori de mãr!Un alt succes literar al poetului Dumitru Paraschivescuse numeºte Carte pentru eternitate, apãrutãîn anul 2009, la Editura Contrafort din Craiova,care constituie a V-a sa carte. În cuprinsul ei suntadâncite abilitãþile poetului, dovedite în lucrãrile saleanterioare, rezultând un autentic regal liric. Publicistulde mare rafinament, Andrei Potcoavã, descrieaceastã realizare în felul urmãtor: Creând o poezieîn ideea trainicã, pãtrunzãtoare, ortodoxã, avemposibilitatea sã identificãm la D. Paraschivescu osimþire profundã care se manifestã nãvalnic, expresiaharului sãu dar ºi a inteligenþei, dotaþia sa de laCreator.Am selectat douã strofe din poezia Spovedanie:Am îmbãtrânit, pãrinte! / Nu mai ºtiu ce mãaºteaptã.../ ªtiu ce a fost mai înainte, / Dar nu ºtiuce-i scris de soartã. (...) Am îmbãtrânit, pãrinte / ªinu vor sã-nvie iarã / Mii ºi mii de jurãminte, / Dragosteascumpã ºi rarã.Aºa cum spuneam în introducere, ultimul volum,numãrul 6, ce poartã titlul, Cartea mea, cuprindecele cinci lucrãri, publicate anterior. Aceastã apariþieeditorialã a vãzut lumina tiparului la Editura Contrafort,din Craiova, în anul 2010. Îi dorim multã sãnãtate,poetului cu operã de Altar, aflat pe patul suferinþei,din care, sperãm cã va coborî victorios, cuaceeaºi rimã curatã, frumos coloratã, de chihlimbar,aºa cum ne-a rãsfãþat.Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com29

DestineLiterarePrivind înapoi,cu mândrieJULIA DEACONU (CANADA)Cu cât vârsta înainteazã, mintea este tentatã sã priveascã înapoi ºi sã analizeze: se facebilanþul realizãrilor ºi al eºecurilor inevitabile, cãci fiecare are parte de ele,oricât de departe arajunge, în viaþã.Viaþa este un lung ºirag de perle, una albã, alta neagrã. ªi acesta este motorul care îi dã unsens; dupã furtunã vine, fãrã greº, cer senin.Do not give up! Nu te lãsa învins, continuã sã lupþi, atâta cât trãieºti. Aceasta este calea deurmat, în orice circumstanþã.Dupã vârsta de 60 de ani, dacã suntem destul de norocoºi sã fi atins aceastã vârstã, negândim mult ºi la moºtenirea pe care o lãsãm pentru generaþiile viitoare. Este etapa de viaþãunde majoritatea dintre noi participã la ridicarea celei de-a doua generaþii (nepoþii). Nereflectãm în aceastã generaþie ca într-o oglindã. Dorim ca imaginea sã aparã cât mai frumoasã.Îi însoþim la cursuri, îi ferim de pericole, îi pregãtim pentru viaþã. Ei ne reprezintã mai departe.De multe ori, ceea ce noi n-am reuºit sã realizãm, ei vor face-o. Meritã sã investim în ei. Dacãnu avem nepoþi, atunci sigur avem rude sau cunoºtinþe care au nevoie de ajutor; ajunge sãprivim în jurul nostru. Viaþa e plinã de surprize. Sã fim optimiºti la orice vârstã!De unde vine sentimentul de mândrie? Poate vine de la senzaþia de bine pe care o resimþim,în anumite momente; sunt mândrã sã îmi sãrbãtoresc vârsta de 60 de ani, poate foarte bine fiunul dintre acele momente. Sunt mândrã sã am doi nepoþi, iar exemplele pot continua.Aceste momente de mândrie meritã sã fie celebrate. Familia joacã un rol fundamental înviaþa unei persoane. Suportul care-l primeºti de la ai tãi este esenþa existenþei. Fii aproape cândam nevoie de tine! Frica de singurãtate creºte cu vârsta; astfel se explicã proliferarea unorinstituþii, numite – Rezidenþe pentru persoane în vârstã.Este aceasta soluþia de a combate singurãtatea? Personal, nu cred cã este ºi aº dori ca mulþivârstnici sã-ºi gãseascã un loc în cadrul familiei proprii ºi sã fie mândri cã au realizat aceastãuniune cu familia lor.Vã urez sã fiþi iubiþi ºi sã avansaþi în vârstã, cu mândrie ºi demnitate!30

CROSS CULTURALCOMMUNICATIONAND INTERNATIONALRELATIONSDestineLiterareCommunication is the art of sharing successfullyideas, information and knowledge. Cross-cultural communicationis a more complex way of exchanging knowledgebecause the process involves different cultureswith different backgrounds and assumptions. Evenwhen people speak a common language, the conceptbehind the words often varies and can confuse theexchange of ideas. Recognizing this, and knowing howto deal with cultural and linguistic barriers, are vital skillsin coping with today’s increasingly international world.This short course will analyze the evolution of culturesand communication from traditional societies tomodern ones. It will explain how society’s needs andman’s environment influence behavior, values, andbeliefs, and how in turn beliefs impact on values, attitudesand behavior. While behavior changes continuouslyand values change slowly, beliefs tend to bemore stable. Consequently, world views and beliefs ofdifferent cultures can remain worlds apart. Through abetter understanding of ourselves and of others, we canchange behavior, influence values, and mold newbeliefs. Thus, better cultural understanding and improvedcross-cultural knowledge can lead to better internationalrelations.The course will be organized as a combination oflectures, visual presentations, personal experiencesand open discussions. Handouts will be prepared forparticipants and modern teaching techniques will beused. Some topics may be combined and their ordermay be altered as needed. Although the course hasbeen conceived to last a full semester, it can be adjustedfor any shorter duration. The topics proposed are:* Introduction and Course Overview* Man, Environment and Culture* Technology, Progress and Communication* Science, Religion, Philosophy and PersonalityFormation* Behavior, Attitudes, Values, and Beliefs…* Language, Paralanguage and Communication* English as an international means of communication* National Character and Modal Personality Formation* Culture Shock and Cultural Adjustment* Political Culture and International Relations* Women across Cultures* The American Modal Personality* The Russian Modal Personality* Chief Cultural Realms of the WorldThe course is based on Dr. Dima’s book, CrossCultural Communication, Washington, DC, The Institutefor the Study of Man, 1990.Recommended (selective) Reading:Nicholas Dima, Culture, Religion and Geopolitics,Bloomington: Exlibris, 2010.David Mauk and John Oakland, American Civilization-AnIntroduction, London and New York: Routledge,1995.David Rothkopf, Superclass-the Global Power Eliteand the World They Are Making, New York: Farrar,Straus and Giroux, 2008.David S. Landis, The Wealth and Poverty of Nations,New York: W.W, Norton and Co. 1998.Samuel P, Huntington, The Clash of Civilizations andthe Remaking of the World Order, New York: Simon andShuster, 1996.Philip Novak, The World’s Wisdom: Sacred Texts ofthe World’s Religions, San Francisco, Harper, 1994.ATTN: These books are also recommended for abetter understanding of: (1) American Civilization andSociety, and (2) The World in the Era of Globalization.Active Learning Methods and Teaching Techniquesto be included.In the modern world Teachers and Students “learntogether” through class participation and throughvarious active methods. Among these teaching techniquesto be used are:* Icebreakers, such as jokes, funny events, smallanecdotes* Personal introductions: Who are you? What areyour strengths and weaknesses? What do you want toachieve?* Sharing useful personal experiences* Brainstorming: Discuss openly and in group acommon problems* Paring and group interaction*Pyramiding* Action research* Case Studies* Microteaching* Interviewing* Debates, Negotiations, and Role-Playing* Reflection time and Self-assessment…Learn and have fun at the same time!NICHOLAS DIMA (USA)31

DestineLiterareP o e z i iJurnalul meu de poetãCARMEN DOREAL (CANADA)jurnalul meu de poetãmã risipeºte peste inima tala limita seriimizând pe o singurã cartesufletul tãu eliberatva descoperiaceastã clipãcicatrice sângerândãadâncitã de mine într-un apus secretcu stângãcia unei iubiri adevãrateva pecetlui liniºteasingurul adevãr permisdincolo de moarte.Searasearaîºi aranjeazã cu grijã aripilepeste luciul orizontului lichidun apuspluteºte pe apãcu intenþii dubioaseSiddhartavânzãtoarea de iluziidedublatã de un iubit secretîmi invadeazã sângelecu telepatii halucinanteo altã toamnã mã regãseºteînveºmântatãîn rochiþa de frunzecoloratã rebelde un pictor impresionistdansezpe o fantezie de Bachsimulând vântulîndrãgostitde imaginea meadin oglindãCarmen Doreal32jucãm pe rândrolul umbreiîndrãgostite …de bucurie apele curgîntre imaginaþieºi realitateCarmen Dorealcomplicitate ºi foºnetharfa serii mã desfrunzeºtedeasupra unui lac necunoscutmã dezbracã de aºteptãricu opusuri transparenteinsinuate profundîn arºiþa cãrniiîn numele iubirii semnezaerul pictat cu fluturi adictivicând aprind noapteasub ceruri strãinefluxul pur sânge conteazãnu desfrunzirea de sine„To be or not to be ‘’patã vie cu-vân-tuldecanteazãechilibrul luminiicu mine.

DestineLiterareEseu despre mistica artelorsau maieutica psihedelicaSeed time andharvestAdevãrul, aºadar utopiaadeveririi, este altoi ºi stimulmereu înnoitor, chinuit princhinul însãºi esenþelor de atranscende în perenitate.Este instinctul primordial alFiinþei, cel onti ºi ascendentîn axios. Adevãrul nu poate fiunic-absolut, universala, prinaceea cã suntem entitãþi desine-unice,însã în vârsteduratelefiecãruia; totul esteraportare ºi conexiune sau –la apusul vieþii - rupturã,resorbþie, recul în rapaosulelementelor. Maieutica arerafinamentul exegezelor, extragisau nu ai „organonul”,sensul superior, semnificaþiacodificatã în sinele celuilalt,însã doar prin oglindire,reflectare, parcurs labirinthicsau dacã vreþi decriptaremandalicã.Artele sunt mistici alefiindului nostru univ-în-diversitate;geniul este intuitiv iarintuiþia lui, când este empiricnoncoformist,poate influenþape termene relative, în grilalui Einstein, (dacã vreþi acunoaºterii luciferice, saufaustice), o culturã sau maimulte.*Iraþionalul este cel ceagitã ºi nu poate fi separatde rationem: conflictul dualitãþii,al sinelui cu sinele lumii,al unului-reductiv, cu unuluniversal, imuabil ºi cosmopolit.Entropia... este fenomenulde ardere al „etapelor”,de la Eoni, la nano-eoniidin psihicul uman. Iraþionaluleste amoral, în naturã nuexistã milã, iubire, empatie,natura este un laborator orb,un paradis ce ne va alungamereu, întru a-i avea nostalgia:a frustãrii, a traumei naºteriiºi conºtientizãrii muririi,a neconsolãrii de a fi resorbiþiîn neant, ca „trup ºi suflet”.*Ne-am dedicat unei artenu prin aceea cã am „vrut”, cideoarece ne-am dorit. Acestcuvânt românesc, mitopoezic,este greu traductibil ºi îºipierde sensul originar, echivalatîn oricare limbã. CezarIvãnescu, misticul total, aînþeles de la Eminescu (MihailEminovici), acest DOR:prima sa carte de poezie ecuvântul DOR rãsturnatrebusistic: ROD. Nici un poetromân nu a strigat mai tragicstigma originii, ca incest alistoriei, al monstrului istoriei:„Tatãl meu, Rusia” ºi „Doina”...Ce rãmâne din acelstrigãt, dacã nu doar straniarodire-din-dorire (rod din dor,inversînd tirania trecerii ºiutopia eternei reîntoarceri) –ºi ce poþi înþelege din acestmanifest „la condition roumanine”,rebel ºi cvasi- tragic,mai mult decât cel scepticcioranian?Manolescu a înþelesiniþial, la debutul poetului,un „revoluþionarism” al literaturiiromâne care pulsa în„ROD”...Într-un dialog molcomitboematic de vinuri albe ºiroºii, mi-a mi-a declarat categoriccã este o încarnare.Mistica „caesaricã” l-a inspiratca un alt modus vivendi,auto-impus ºi a încercat sãîntemeieze firoul tragic capresimþ al fiinþei carpatodanubiano-pontice.A asumat o scenografieproprie, în care cãrþile luiînsufleþeau de fapt un duharhaic, contrat soriþii, acelade a îºi înþelege ºi comunicaextactic, cumva psalmodic,dar mai ales mantric, (!) –suferinþa Originii. Asupraliricii lui se perindã viziuneaEUGEN EVU (ROMÂNIA)33

Dcondiþiei tragice a lui DD Roºcaºi zvâcneºte agonic, uneoriorfeic, condiþia tragicã aumanului, însã ceea ce estepentru noi încã de meditat, caºi la Eminescu (cel neîmpãcatcu o „ patrie” terestrã (vezi M.Ungheanu) – e faptul cã s-a exprimatîn LIMBA ROMÂNÃ,neolatinã, necum în vreuna sla-34estineLiterarevicã! „ Tatãl Rusia”, este monologulhamletian, al Claunuluicare acuzã Incestul în Cetate.Incestul monstrului istoric,panslavic, parusianismul ºiumbra demenþialã a misticuluiRasputin, a lui Ivan cel Groaznic(Groznâi, de unde concepteca groazã, îngrozitor, grozav,...grobianism, etc.).*Poezia lui Cezar (sau Caesar)– nu este a Ivan-escului, cia Fecioarei – Geea, matriceale,mater dolorosa spaþiului anticindo-european, pre-dacic. Legãtura(re-ligio) este unasingurã, ancestralã: limba maternã,condiþia învãþãrii lumii dela Mamã.*Pentru Cezar, scriitura este„arma melodioasã” a sufletululuiomenewsc, contra dictaturii(vezi seria inauguratã de el laJunimea”- „Dictaturã ºi scriiturã”.).Aceastã parafrazicã faptã ascrierii (ºi cântecului orfic, de„îmblânzire a fiarei din om”!) neeste temeiul unei noi maieutici,de explorat filosofic ºi o vomnumi „ la condition roumaine”,chiar dacã arealul trans- moldaveste contracarat de frontierelemereu schimbãtoare alegeo-spiritualitãþii vestice sausudice ale României din veac.Ezotericul Cezar este mai substanþialdecât exotericul ortodoxce avea sã-i înãspreascãasupririle ultimei vârste. Poatefi eºecul unei paradigme, saude fapt rãsãritul încã crepuscular,paradoxal, al uneia înnoitoare,sofianice, în cea a Fiului,cel nãscut ci nu fãcut?*La celãlalt capãt, Cioran ºiEugen Ionesco, palid instabilimitaþi de Paler, vocifereazã.Iar Eminescu (totuºi, Eminovici!)strãluce ºi nãluceacolo, invizibil ziua, ºi rotinduseca ºi Luceafãrul „ nemuritorºi rece”, în sensul invers celorlalteplanete ale Sistemului.

DestineLiterareP o e z i iPânã atunciCând n-o sã mã mai doarãAm sã ºtiuCã-am plecat definitivDin hruba asta de viaþãSau din câmpiile astea, ºi munþii ãºtiaªi râurile astea ºi mai alesDin oraºele asteaToatePe care le pomenesc în fiecare ziªi mã tot plângCând suntÎntr-unulCã vreau sã fiu într-altul...Pânã atunci mã jocCu durereaCe mã macinãMã mângâieMã-nãbuºãMã rãsfaþãªi mã motiveazãSã-mi continui dansulAlãturi de restul stoluluiÎn care augurulciteºte conºtiincios viitorul.MâineTe aºtept ca pe o amforãPlinã cu apã când sunt însetatãMã gândesc la tine cu jindªi-þi zâmbesc în gândTe-ntorc pe toate pãrþileCercetându-teCu migãloasã tandreþeSperând cã îmi vei dãruiAsta sau ailaltã...Mã joc cu tine râzând,În imaginaþia mea bucurându-mãDe fiece secundã ce se strecoarã tiptilCãtre tineCa lâna-n andrelele buniciiTransformându-se miraculosÎntr-un fularCu promisiuni infernale.Te simt îmbraþiºându-mã virtualÎn zeci de viitoare planuri, peripeþiiªi binemeritate-odihne...Te mãsor înPaºii ce-i voi pãºiLocurile ce le voi locuiPrietenii ce-i voi împrieteniIubiþii ce-i voi iubiMã îmbatã numãrãtoarea asta de tineDin mintea mea halucinantãCe uitã sã vieþuiascã aziªi stã atemporal,Într-o balanþãCe-mi redijeazã,Cu atâta nonºalanþãDrum mut ºi orb,Neºtiutoare în a mea dorinþã......cãtre nefiinþã.Neuronal(Trad. Antoaneta Roman)Les plis jumelés du cerveauSe sont étendus dans un rythme adéquatIOANA GERMAN (CANADA)35

DestineLiterareLent et vif, pur et simpleMurmuré par le chant de mon éternité.J’ai parsemé d’une fréquence enivranteChaque pensée, chaque murmure et vertuCréés dans ce tissu fin et vivantDans un ordre historique phénoménal.De cette architecture de la mémoireDes rues et boulevards de la raison,Dans une lucidité déchirante et perplexeEn pesant chaque neurone à la foisJ’improvise toute sorte d’imagesDes contes adjacents, nuancésPar la délicate respiration du souffle cosmique.Dans cet univers je me tourmente et j’Existe.Oracle(trad. Ioana German)36Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.comFrom heavy depthsInslaved by mist and dreams,A clamant word was born,and then nine, and then ninety-nineadvices clasped Pythia’s nacred lips,eager to come out and toburst into the lifeof the elated and aloof pilgrim.He quenched his thirstwith each drop of wonderor curse that came from the depth,unceasingly being imbued with it,nobly dressed withinvaluable semantic jewels,he was filled by the revealed feast,and fulfilled in this majestic momentby an accessible and peaceful Olympus…losing, at the same time,his willin the twisted meandersof a syncopated soul.

DestineLiterareDESTINE UMBRITE(fragmente)Un înger prezent printre noiDacã nu ar fi plecat Mitropolitul Nestor Vornicescu, grãbit ºi nefiresc, ce „cuvânt de folos ne-ar fi dat acum, întrovreme „a pustiirii Neamului”?De ce uneori, pleacã dintre noi, oameni ce încã ar mai fi putut fi „strãjeri demni” ai Cetãþii? De ce nu ºtim ºi nuînvãþãm sã avem grijã de cãrturarii noºtri?La 80 de ani, cât ar fi avut Mitropolitul Nestor Vornicescu, ar fi putu fi un ilustru ÎNVÃÞÃTOR, un Mare Patriarh.Prin atitudinea sa voievodalã, ar fi ºtiut sãpãstreze credinþa ortodoxã neîntinatã, sfaturile Sfinþilor Pãrinþi.Ipotetic punem uneori întrebãri ºi ne mulþumim cu rãspunsuri incerte, consolaþi de gândul cã cel plecat, deundeva dintre nouri vegheazã ºi îndrumã.Daþi-mi voie sã las o lacrimã printre pagini scrise, ºi o simplã rugãciune pentru MITROPOLITUL NESTORVORNICESCU.Nu-l pot uita. Nu-i pot uita chipul de mare voievod.L-am admirat de departe pe vremea când îl vãzusem la Craiova.Ciprian Zaharia, un ctitor voievodal„Fii credincios lui Dumnezeu ºi Bisericii Sale, cât vei trãi; ºi vei avea în viaþa aceasta tot Binele, iar în cealaltã,vei dobândi cununa de Mãrire”.(Arhimandrit Ciprian Zaharia)Una dintre cele mai importante ctitorii muºatine din Moldova este Mãnãstirea Bistriþa, situatã la 8 km de Piatra-Neamþ cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Un loc care vorbeºte de la sine despre istoria neamului, având untrecut spiritual ºi cultural incontestabil.Dupã tradiþie primul ctitor este considerat a fi Petru I Muºat (1375-1391), dar adevãratul ctitor al MãnãstiriiBistriþa este voivodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432).Icoana Sfintei Ana, dãruitã de Alexandru cel Bun, prezentã ºi acum în mãnãstire, are o importanþã deosebitãdin punct de vedere artistic, istoric ºi spiritual. Sfântul Voievod ªtefan cel Mare, Petru Rareº, Alexandru Lãpuºneanuºi-au înscris numele în rândul ctitorilor prin daniile fãcute. În perioada când Mãnãstirea Bistriþa s-a aflat subadministraþia Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, numeroase odoare, manuscrise au fost înstrãinate. Rãscoalaeteristã din 1821 a afectat mãnãstirea, fiind devastate mormintele ctitorilor ºi pierzându-se din nou obiectepreþioase.În perioada primului rãzboi mondial, mãnãstirea a adãpostit rãniþi, copii orfani care au fost crescuþi ºi educaþisub zidurile sale.Un document de mare preþ scris în limba slavonã se regãseºte ºi acum la Mãnãstirea Bistriþa, PomelniculMãnãstirii Bistriþa din anul 1407, un document de referinþã privind trecutul medieval al Moldovei.Începând din anul 1967 ºi mai ales sub stãreþia Arhimandritului Ciprian Zaharia, Mãnãstirea Bistriþa dintr-o ruinãa devenit astãzi un lãcaº al frumuseþii ºi al istoriei Neamului Românesc. S-a consolidat turnul de intrare a lui PetruRareº ºi turnul-clopotniþã al Sf.Voievod ªtefan cel Mare, zidul de incintã, Biserica voievodalã, Casa Domneascã,ªcoala Domneascã, chiliile cãlugãrilor.Ciprian Zaharia intrase în rândul monahilor când avea 18 ani, a fost „salvat ca prin minune de PatriarhulJustinian de avatarurile Decretului din 1959”. A fost adus în 1979 la Mãnãstirea Bistriþa, de vrednicul de pomenirePãrintele nostru Teoctist, având, cea mai lungã stãreþie din veacul al XX-lea, în care, îºi desãvârºise „lucrarea”. Areuºit sã reînvie tradiþia monasticã, oficiind prima cãlugãrie dupã 30 de ani de interdicþie, ºi anume cea a actualuluiMARIANA GURZA (ROMÂNIA)37

DestineLiterarearhiereu vicar al Episcopiei Romanului, P.S. Ioachim Bãcãuanul. A fost ºi un harnic restaurator al ctitoriei lui Alexandru celBun, la finalizarea lucrãrilor primind ºi rangul de arhimandrit.Pãrintele Iustin Pârvu, ca ºi alþi mulþi pãrinþi ce au fãcut mulþi ani de puºcãrie politicã, ºi-au gãsit adãpost la MãnãstireaBistriþa, sub oblãduirea pãrintelui stareþ, arhimandrit Ciprian Zaharia.Dupã 1990, în cimitirul Mãnãstirii Bistriþa a construit o Bisericã din lemn în stil tradiþional ºi a iniþiat înfiinþarea unorschituri noi. O prezenþã beneficã acestui colþ de rai, pentru care s-a strãduit ºi a pãstorit 26 de ani ca stareþ. Deþinuse ºifuncþia de exarh al mãnãstirilor din Neamþ, în perioada când mãnãstirile aveau nevoie de oameni destoinici. Tot el a ajutatla redeschiderea unor vechi mãnãstiri. A rãmas ºi în amintirea scriitorilor care i-au închinat câteva pagini sau rânduri, întreei amintindu-l pe poetul Ioan Alexandru care i-a dedicat câteva poezii. În ultimii ani ai vieþii a fost încercat de o boalã grea,pregãtindu-se astfel de întâlnirea cu Împãratul cel fãrã de moarte.Dintr-un loc rãvãºit de vremuri, Arhimandritul Ciprian Zaharia a reuºit sã ridice mãnãstirea maiestuos. ªi-a dedicatîntreaga viaþã acestui loc încãrcat de istorie ºi evlavie ortodoxã. A fãcut ca Mãnãstirea Bistriþa sã-ºi pãstreze comoara ceamai de preþ a Ortodoxiei, credinþa statornicã, tradiþia patristicã filocalicã ºi rugãciunea neîntreruptã, dãruindu-ne prinhãrnicie ºi jertfã, valori de patrimoniu, „oglinzi ale împãrãþiei cerurilor”.Mãnãstirea Bistriþa, aºa cum aratã ea astãzi, o creaþie a stareþului Arhimandrit Ciprian Zaharia. Lãcaº luminat, undeflorile ºi verdele vieþii mai pãstreazã amintirea înþeleptului stareþ. În data de 26 decembrie 2007, la ZI MARE, IeromonahulCIPRIAN ZAHARIA plecase printre îngeri. Se pregãtise pentru marea „plecare”. κi pregãtise singur „locul”. Vrednicul depomenire Pãrintele nostru Teoctist, îl aºtepta…Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist era legat de acest loc amintindu-ºi „cu dragoste ºi plãcere” de locurile unde aîmbrãcat prima data haina de cãlugãr în 1935, unde a primit numele de Teoctist. Vorbeau sãptãmânal la telefon. „Plecarea”Patriarhului în lumea veºniciei l-a marcat pe Arhimandritul Ciprian Zaharia.„Biserica a pierdut un om mare, care a fãcut doar bine tuturor. L-am cunoscut încã de pe vremea când era mitropolitulMoldovei ºi a venit de multe ori la mãnãstirea Bistriþa, pentru cã se simþea legat de aceste locuri. Ultima datã ne-am întâlnittoamna trecutã, la Patriarhie, iar ultimul telefon pe care mi l-a dat a fost în urmã cu o sãptãmânã. Mi-a spus despreproblemele lui cu niºte ierarhi”, declarase atunci Ciprian Zaharia, fostul stareþ al Mãnãstirii Bistriþa.Arhimandritul Ciprian Zaharia, aparþinând unei mari generaþii de duhovnici ºi stareþi, se îmbolnãvise încetul cu încetulîn urma schimbãrii sale de la stãreþie. Fusese pensionat, deºi îºi propusese sã mai facã multe pentru „locul sãu” unde ºiadedicat anii în slujba Neamului ºi a lui Dumnezeu. O decizie pripitã, o decizie care i-a grãbit „plecarea” printre Cei Drepþi.„Doamne, iartã-i, cã nu ºtiu ce fac!” Frumuseþea locului ºi înnoirile aduse de-a lungul anilor de arhimandritul Ciprian Zahariaau rãmas. Dar parcã lipseºte ceva… Acel suflet viu ce anima odatã obºtea mãnãstirii… S-au schimbat multe în mãnãstiriledin Moldova… Am întrebat de locul de veci a bunului stareþ. Un monah, cu ochii plini de lacrimi ne-a indicat locul… „A fostpentru mine tatã, pãrinte, duhovnic, m-a certat, m-a învãþat, m-a iubit”. A cãlugãrit pe mulþi fraþi, azi unii stareþi… dar l-auuitat pe bunul arhimandrit Ciprian Zaharia, un om drept, cu fricã de Dumnezeu, care acum ºi-a gãsit liniºtea. Mai ofteazãîn curtea umbritã, dupã schitul pierdut, dupã risipirea binelui sãdit în curtea plinã de flori.Aprinsesem o lumânare, din partea unui vechi prieten. Ardea frumos ca ºi cum mi-ar fi mulþumit… O floare a ortodoxiei!Arhimandritul CIPRIAN ZAHARIA poate fi trecut în rândul ctitorilor Mãnãstirii Bistriþa! Un ctitor care a adus luminã pentruNeamul Românesc!Credincios lui Dumnezeu ºi Bisericii Sale cât a trãit, Ciprian Zaharia ºi-a „dobândit cununa de mãrire”!Dumnezeu sã-l odihneascã în grãdina veºniciei.38

DestineLiteraresã vezi ºi sã nu crezi!ÎN REST, TĂCERE...A fost emisã, în sfârºit, HotãrâreaComisiei Superioare de Disciplinãdin cadrul Colegiului Medicilorprivind acuza de malpraxis în cazuldecesului scriitorului Cezar Ivãnescu.Moartea bizarã a poetului s-aprodus cu exact patru ani în urmã,dupã ce suferise, la o clinicã particularãdin Bacãu, o uºoarã ºi banalãoperaþie (hemoroizi). De ce autrebuit sã treacã patru ani, greu despus. Între timp, a murit ºi unul dintrepetenþi, fratele poetului, istoriculDumitru Ivãnescu; încã puþin ºiuitarea poate acoperi cu totul unepisod de-a dreptul jenant pentrumedicina româneascã a veaculuiXXI. Nu ne aºteptam ca, în virtuteabinecunoscutei solidaritãþi a slujitorilorlui Esculap, sã avem parte deo Hotãrâre ne-partizanã. Puteamcel mult sã credem cã, pritocitã timpde patru ani, decizia ultimã a ColegiuluiMedicilor va fi suficient de abilîntocmitã – barem pentru a adormisuspiciunile, dacã nu a convingepânã la capãt. N-a fost sã fie nicimãcar aºa: Hotãrârea este ornatãcu eschive, contraziceri ºi abdicãride la logicã, asezonate cu pureinvenþii de calibrul „Cezar Ivãnescuobez” (abia ieºise din greva foamei!)În esenþã, întrebarea esenþialã a rãmasfãrã rãspuns: a fost anesteziageneralã indicatã în cazul respectiveiintervenþii, a constituit ea cauzahotãrâtoare a decesului? Iatã raportulpatologilor de la IML privind stareadecedatului: „cardiopatie ºi cardiomegaliemarcatã globalã (hipertroficãºi dilatativã), miocardiosclerozãdifuzã disecantã, cicatrice întinsãde infarct miocardic la pereteleanterior al ventriculului stâng, tuberculozãpulmonarã fibronodularã,stazã pulmonarã cronicã, ateromatozãºi aterosclerozã sistemicã,focare de pielo-nefritã cronicã, pancreatitãcronicã incipientã, colitãcronicã.” Dacã investigaþiile preliminarear fi fost fãcute cât de cât corect,s-ar fi impus de la sine abandonareaanesteziei generale în favoareacelei zonale. ªi aici apare fracturalogicã majorã: medicii afirmã cãpoetul era destul de sãnãtos pentruanesteziere generalã, tot mediciisusþin cã era suficient de bolnav casã moarã cu grãbire „din cauze naturale”!Colegiul Medicilor îl scoatetotal din cauzã pe dr. Dahnovici,care, citãm, „nu a avut nici o implicareîn administrarea anestezieiacestui pacient.” Corect: medicul încauzã l-a preluat pe Cezar dupãaducerea lui la Spitalul judeþean dela clinica particularã. Dar despreanestezistul cu adevãrat implicat,cel din clinica privatã, nu se pomeneºtenicãieri un cuvinþel! Încã dinfaza primei anchete, unul dintrereferenþi, Tincu Eugen, medic primarATI, a concluzionat, cu delicateþecolegialã în formulare, cã „faþãde morbiditãþile evidente evidenþiatela examenul necroptic, anesteziaregionalã ar fi prezentat un prognosticde de risc mai mic.” Acelaºipunct de vedere, încã ºi mai rãspicatformulat, apare ºi în anchetafinalã. De aceastã datã îi aparþinechirurgului-expert consultat oficial(nu i se dã numele), care contestã„alegerea anesteziei generale camodalitate de anestezie la un pacientvârstnic, fumãtor cronic, cumultiple comorbiditãþi neevaluatecorect post-operator.” (Dar pre-operatorvor fi fost? - n.n.) Opinia expertuluieste imediat eliminatã deComisia Colegiului Medicilor:„Punctul de vedere al expertuluichirurg apreciazã critic aspecte carenu sunt de competenþa sa, ci privescelemente de resort anestezic.”Care va sã zicã, un chirurg (expert!)n-are de unde sã ºtie cã anesteziageneralã nu se recomandã celor cu„morbiditãþi multiple”! Tot asta a susþinutºi dr. Tincu, care-i chiar anestezist!Ambele puncte de vedere (dece s-or mai fi cerut?) sunt înlãturatedintr-un condei, spre a face locconcluziilor expertului ATI (tot fãrãnume): „Standardul examinãrilorpre-anestezice a fost respectat”.Constatându-se, deci, cã pacientuleste suficient... de sãnãtos (ca sãmoarã a doua zi). Alt expert, cardiologul,constatã: este vorba de unpacient tarat, cu multiple suferinþede organ, dar ignorate”. Bolnavul,zicem noi, poate sã le ignore, medicina,nu. De altfel, întreaga povesteîntinsã pe patru pagini, doldora deamãnunte ºi detalii, nu face altcevadecât sã susþinã cã halul în care seafla organismul lui Cezar ar fi dusinevitabil la exitus. Anestezia însã, oputea suporta! „Este greu de spusîn ce mãsurã intervenþia chirurgicalãa precipitat decesul” – scrie înHotãrâre.ªi dacã-i aºa de greu...MIRCEA RADU IACOBAN (ROMÂNIA)39

DestineLiterareTEORIA ABSOLUTĂA RELATIVITĂŢIIInterviu: Ion Jianu – Florentin SmarandacheION JIANU (ROMÂNIA)IJ: În matematicã, Florentin Smarandache a introdus gradul de negare al unei axiomeori teoreme...În fizicã a introdus paradoxuri cuantice ºi noþiunea de nematerie...În filosofie a introdus conceptul de neutrosofie...În literaturã ºi artã a fondat curentul de avangardã numit paradoxism...Am citat doar o parte din „inovaþiile” dumneavoastrã, domnule FlorentinSmarandache. De unde atâtea preocupãri, de unde timp?FS: ªtiþi cum s-au întâmplat toate acestea? Mã plictiseam de un domeniu, ºi începeam altul.Apoi mã plictiseam ºi de acesta, ºi sãream la al treilea... Apoi, reveneam la prima pasiuneînceputã ºi încercam s-o finalizez... ªi tot aºa... Acest procedeu este ºi un defect - fiindcã mãtrezeam uneori cu multe lucrãri începute, dar... niciuna terminatã! Pânã la urmã, acest defect s-atransformat parþial în calitate: puþin câte puþin terminam una dupã alta...IJ: Sunteþi matematician (ºef de promoþie la Universitatea din Craiova, SecþiaInformaticã), scriitor... Ce vã consideraþi înainte de toate?FS: Mã consider om de ºtiinþã ºi om de culturã. De fapt creez ceea ce simt. Am momentecând mã preocupã fizica cuanticã, ºi-atunci citesc, cumpãr cãrþi prin Amazon.com, ori caut peInternet. Apoi intru cumva în transã ºi-mi curg idei... Pe urmã, dupã ce „dau totul afarã” din minteamea – ceea ce mã obsedeazã – m-apuc de altceva. De pildã, fac artã (teorie ºi practicã)...Când lucrezi cu pasiune, lucrurile ies mai bine ºi mai repede. De exemplu, am terminatodatã, doar jucându-mã în Adobe Photoshop, un întreg album electronic! Artã abstractã.IJ: 180 de cãrþi publicate, 200 articole ºtiinþifice,16 premii literare, iar în 2011 aþi fostnominalizat pentru Premiul Nobel în literaturã. Aþi visat vreodatã la o asemeneanominalizare?FS: Nu am visat. ªi mulþi au fost surprinºi, fiindcã mã ºtiau matematician. Însã am scris vreo80 de cãrþi de literaturã, 10 albume de artã, iar restul cãrþi de ºtiinþã (matematicã, fizicã, filozofie).Desigur, la unele sunt co-autor, editor, sau co-editor. Dar am colaborat cu sute de persoane de peglob. Am volume traduse in chinezã, rusã, arabã, greacã, spaniolã etc. Pe unde mã gãseam,cream în limba respectivã: românã, francezã, englezã.40IJ: Disident în Craiova, emigrant, iar acum profesor universitar la Universitatea NewMexico (SUA). Viaþa bate filmul! Care au fost experienþele fundamentale ale vieþii înRomânia (de unde aþi plecat în 1988) ºi apoi în SUA, unde sunteþi acum?FS: Îmi place butada dvs.: viaþa bate filmul! Am avut un destin sucit, dificil, mereu negãsindumimatca, tot zbãtându-mã într-o parte sau alta. Mereu nemulþumit de mine ºi de alþii. Cred c-amobosit...În Craiova noastrã dragã am avut onoarea sa mi se întocmeascã patru dosare la Securitate,însumând peste 880 de pagini: mã pozau pe strãzi, îmi ascultau telefonul, îmi confiscau scrisoriletrimise ºi manuscrisele. Eram, deci, o persoanã „importantã”!ªi în America m-am luptat cu morile de vânt... Am fost ºi ºomer, apoi semi-ºomer timp dedoi ani.

IJ: Dupã stabilirea în SUA, aþi revenitde multe ori în Craiova. Cum aþi regãsitoraºul la ultima vizitã fãcutã, cum vi se paroamenii – triºti, sãraci?FS: Am întâlnit foºti colegi de liceu dinCraiova, foºti profesori, veriºori la care tragmereu - ce locuiesc pe Calea Bucureºti, alþii înLãpuº. Într-adevãr, mulþi se plâng cã viaþadevine din ce în ce mai grea... Alþii au emigratca mine...Dar ºi în vest sunt probleme cu gãsireaunui loc de muncã – vã spun acest lucrudeoarece am lucrat în vara anului 2010 înFranþa în cercetare, la ENSIETA, ºi am întâlnitemigranþi de-ai noºtri dar ºi þigani care cerºeauchiar sub Turnul Eiffel la Paris... fãrã pic deruºine.DestineLiterareIJ: Sunteþi singurul român în orãºelul american unde locuiþi, aºa aþi declarat. Cum vã alinaþidorul de România? Pãstraþi legãtura cu Oltenia dumneavoastrã natalã?FS: Aºa este: mã simt singur - vã mulþumesc cã aþi citit cãrþile ºi jurnalul meu intim. Dorul de þarã îlmenþinem noi, exilaþii, prin telefoane, ºi mai ales prin email-uri. Eu þin legãtura cu rude, prieteni, foºticolegi de liceu sau facultate, scriitori, profesori, oameni de ºtiinþã din România. Dau sãptãmânal telefonmamei la Bãlceºti.IJ: Ce înseamnã România de astãzi în ochii americanilor de la locul dumneavoastrã demuncã? Capitala este Bucureºti sau... Budapesta?!FS: Acum România este vãzutã mai bine în Occident pentru cã a intrat sub sfera lor de influenþã.Dar ne considerã tot cetãþeni de categoria a doua...IJ: Cu ce cãrþi sau evenimente ne veþi surprinde în anii care urmeazã?FS: Voi continua seria cãrþilor de structuri algebrice ºi structuri neutrosofice, împreunã cuprofesoara indiancã Dr. W. B. Vasantha Kandasamy. De asemenea, memoriile de cãlãtorii prin Europa,Statele Unite, ºi China din ultimii doi ani. Nu am un plan pe termen lung, ci creez dupã inspiraþie. Maidepinde ºi de ce-mi cade în mânã ºi citesc, care apoi mã inspirã.IJ: Aþi vizitat vreo 40 de þãri pe toate continentele. Când aveþi timp de toate?FS: Jurnalul de cãlãtorii îl scriu prin avioane, prin aeroporturi, sau serile la hotel. A devenit o pasiunesã umblu cu carneþelul dupã mine ºi sã-mi aºtern impresiile.IJ: În septembrie-octombrie 2011 presa româneascã centralã a scris despre validareaparþialã a ipotezei dvs. din 1972 când aþi afirmat cã viteza luminii poate fi depãºitã. V-au numit„românul care l-a contrazis pe Einstein”. Continui, fãcând concluzia cã astfel ºi Teoria Absolutãa Relativitãþii, pe are o propuseseþi în cartea dvs. din 1982, se confirmã. Este vorba despreexperimentele de la CERN în care se demonstra cã neutrinii circulã mai repede ca lumina.FS: M-a bucurat reuºita acestui experiment internaþional, confirmând atât ipoteza measupraluminalã cât ºi Teoria mea Absolutã a Relativitãþii. În vreme ce Einstein postulase în anul 1905 cãviteza luminii nu poate fi depãºitã ºi cã spaþiul ºi timpul sunt relative, eu am considerat opusul sãu, ºianume cã viteza luminii poate fi depãºitã, iar spaþiul ºi timpul sunt absolute. În felul acesta am eliminatunele anomalii (le numesc eu) din Teoria Specialã a Relativitãþii (TSR), cum ar fi: dilatarea timpului,contractarea spaþiului, precum ºi a paradoxurilor relativiste – chestiuni care mi s-au pãrut ficþiuniºtiinþifice, nu realitate...Am mers mai profund, ºi am considerat parametrizarea TSR, care genereazã mai multe Relativitãþi.41

DestineLiterareDEBUTP O E Z I IELEONORA KOHN (ROMÂNIA)ReverieStoluri mari de pãsãri albeLumineazã iarãºi cerulDuc cu ele multe viseLe învãluie misterul ….Aripi se ridicã-n ceruriªi se fâlfâie grãbite,Sunt aºa de fericiteAle libertãþii clipe.Mergeþi voi, voi stoluri multeAruncaþi-vã în soareDuceþi albele aripePeste valuri trecãtoare.E prea frumosîn infinitE prea frumos în infinitE prea frumos cu tine ….ªi fericirea ni s-a datCu lacrimi ºi suspine.Clepsidra ce mereu o întorcDar, s-a oprit nisipulIar timpul este mort acumªi naºte doar nimicul.Atunci, îþi caut mâna iar,Cãci mi-este atât de fricãIubeºte-mã, e în zadarSe duce orice clipã.ªi doar de tine mã lipescÎn infinitul receNu mai exist, dar te iubescCãci dragostea nu trece.ªi îmi vei spune cã nu vreiSã mai întorc clepsidraDin infinit sã evadeziA mea, e toatã vina.Dar vei vedea, cã nu mai poþiSã mai întorci viaþaE întuneric ºi este frigIar timpul ºi-a rupt aþa.Mereu mã-ntorcla tine...Mereu mã-ntorc la tineCa val ce þãrmu-l spalãªi mã zdrobesc în spumãSã mã refac în grabã.S-ating piciorul receCe atât de des mã sfarmãCe nimfã cauþi tu?Tu zeu ca din aramã?Nepãsãtor ºi tandruDar, demonii te cheamãªi vezi tu oare valul,Ce tremurã de spaimã?Acolo unde tu exiºtiAcolo unde tu exiºtiSe naºte ParadisulMiraculos miraj, petale mariCe îmi aduc doar visul ….Se cerne aºa frumos ºi finO ploaie ca de aurªi Paradisu-i infinitTe voi gãsi, te caut.Acolo unde tu exiºtiSunt pajiºti fermecateSunt drumuri parfumate-n floriªi nu existã noapte.Se aude aºa frumos ºi linPâraie murmurândeTe voi gãsi, tu vis fugarOricând ºi oriunde.Eu azi sunt ploaie…Eu azi sunt ploaie, mâine norªi mã scufund în mareCând totul e înºelãtorªi suferã schimbare.Eu azi sunt om, apoi sunt prafÎn lumea trecãtoareªi mã prefac în ceaþã acumE o altã înfãþiºare.42Dar ai uitat? E infinit!E timpul ce doboarãªi nu-i luminã, e apusClepsidra e cu smoalã.Mereu mã-ntorc la tineRãceala ta mã cheamãMã spulberi cu privireaTu zeu, cu ochi de aramã.ªi ºtiu cã mã voi face scrumCu limbi mistuitoareNu vom putea opri nicicumEterna transformare.

Pârâu ºi lac, ocean imensªi totu-i în miºcare…Atunci când mor, pace dorindNimic nu mã mai doare.Învaþã tu, mereu sã aiÎnvaþã tu, mereu sã aiCâte o biruinþãªi nu lãsa nici un neghiobS-omoare a ta credinþã.Tu, luptã-te mereu sã fiiUn cãrturar pe cinsteªi tot ce ºtii, ai învãþat,Sã foloseºti cu minte.Acum, când ºtii ceea ce ºtiiNu te înfrânge valulDeci, fii tu drept ºi nu fii sclavNu-þi omorî idealul.Te vor huli, c-ai învãþatTe-or izgoni din lumeNu vei avea nicicând palatCi doar un bun renume.ªi mergi mereu cu fruntea susAi câºtigat o lumeAtâþia farisei s-au dusTu ai ajuns la culme.Cãci cartea te va rãsplãtiMereu, ºi-n nemurireªi tot ce ºtii va existaVa fi ca o trãire.Vom râde ºi vom plângeÎn ziua nemuririiªi vom trãi împreunãªi clipele iubirii.Cu mâini împreunatePe o razã de luminãVom fi tot împreunãÎn noaptea ce o sã vinã.MareaDintre stânci înlãnþuiteSe va naºte iarãºi mareaªi vor merge iar corãbiiCãutând mereu cãrarea.DVor ajunge de departeLa un þãrm bãtut de vânturiVa fi liniºte acoloCade ancora-n adâncuri.Mult nisip se va prefaceÎntr-o ploaie ca de steleValurile se vor zbateCa ºi gândurile mele ….Multe iarãºi vor ajungeSpre un þãrm mai fericitªi vor bate iar cãrareaDin apus spre rãsãrit.estineLiterareVei fi mereu aproape …Vei fi mereu aproapePe o razã de luminãªi vom vorbi în ºoapteCa noaptea sã nu vinã.Vei fi mereu cu mineÎn suflet ºi în gânduriNe vom afla aproapeCa în atâtea rânduri.Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com43

DestineLiterareO VIAŢĂ DE O ZICORINA DIANA HAIDUC LUCA (CANADA)44Simt cum seva îmi dã putere. Pe zi ce trece.Ascult tot felul de poveºti ciudate cu FeþiFrumoºi care cresc într-o zi cât alþii în ºapte.Surorile mele îmi povestesc rând pe rândmirajul de a fi reginã într-o zi. Eu mã întreb:– Oare cât de lungã poate fi ziua aceea, denu se mai terminã odatã poveºtile lor?Sigur exagereazã. Altfel cum îºi închipuiecã oamenii pot sã împãrtãºeascã atâteasecrete unei biete flori, fie ea ºi de trandafirjaponez?Poate ca sunt eu un mic boboc, dar ºtiudeja multe. Mama, înainte de culcare îmispune o poveste cu o prinþesã adormitã într-uncastel uitat de lume, iar florile, crescute maiînalte decât castelul, o trag de mâini ca sã otrezeascã ºi sã iasã afarã cu ele ca sã sejoace. Dar prinþesa nu s-a mai trezit niciodatã.Este tristã povestea. Nu are sfârºit. Mâinesearã am sã-i spun mamei sã mã lase sã-miimaginez singurã finalul. Am sã gãsesc un FãtFrumos pierdut undeva în ceaþa bãtãliilor cuanii. Da, aºa am sã fac. Nu-mi place sã totînghit poveºtile altora, pot sã creez propriilemele aventuri în multe culori. Mai ales carmin.Este culoarea familiei mele. A, nu v-am spuspovestea de la început.Fac parte dintr-o mare familie, ce numãrãcu zecile doar pe o singurã ramurã. Fiecare curolul lui. Îmi pare rãu de fiecare datã cândpleacã câte vreunul pentru cã îi cunosc istoriaºi pe urmã seva ºtie totul, chiar ºi bunicii ºistrãbunicii.Îmi plac poveºtile, dar, gata, mã pregãtescde ziua cea mare. Chiar cred povestea cu FãtFrumos care a crescut într-o zi cât alþii înºapte. Uite, eu, de când au apãrut petalelestrânse bine una într-alta, tot cresc, tot maimare. Mama mã pregãteºte:– Mâine vei strãluci, vei fii cea mai frumoasãfiicã a mea.Eu tremur toatã. De emoþie. ªtiu cã aºa lespune la toate, am tras eu cu urechea, dar totvreau sã fiu cu adevãrat strãlucitoare. ªi-a pusatâtea speranþe în mine. Chiar stãpâna caseim-a mângâiat în seara asta ºi mi-a ºoptit:– Mâine va fi ziua cea mare.Este drãguþã. Ne încurajeazã ºi ne laudãmereu, ne spune poveºti, iar noi îi dãm energie.Îmi amintesc la începutul iernii cât de supãratãera cã nu vroiam sã-i spunem poveºti înculori. Doar verde ºi iar verde. Era un adevãratcopãcel în mijlocul camerei. A decis sã ne deaaltcuiva. Nu-i mai pãsa de noi. A încercat chiarsã scoatã vasul pe uºã. Norocul nostru a fostcã nu a încãput în maºinã, cu toate crengilebogate doar de verde. Verdele pe care eanu-l mai vroia. ªi era doar culoarea ei preferatã.Acum vroia ºi carmin. Pentru cã vãzusefloarea. O datã pe an. De ziua ei. Chiar nuînþelesese dragostea noastrã?Încercarea de a ne da afarã dãduse greº.Acum ea era supãratã ºi noi la fel. A luat un altvas ºi a plecat în vizitã. Între timp, mama aþinut sfat cu ceilalþi. ªi de atunci au începutpoveºtile în carmin. Una la douã sãptãmâni,dacã nu chiar una pe sãptãmânã. Asta vorbindîn timpul lor pãmântesc. Pentru noi este o zicât o viaþã, spunea odatã seva cuiva.Ei, dar mâine este rândul meu. Am prinschiar frânturi dintr-o discuþie seara târziu.Vroiau sã filmeze deschiderea. Pe mine, adicãvedeta de mâine.Razele soarelui m-au trezit din vise. Mi-amîntins petalele mari ca niºte aripi. Carmin. Agitaþieobiºnuitã de dimineaþa, dupã care toatãlumea pleacã ºi liniºtea se instaleazã. Aºteptamcu nerãbdare sã vãd cine va fi prima persoanãcare mã va observa. Da, este tot timpulea, care iubeºte florile ºi care m-a încurajat ºiasearã. Acum, a venit la mine, mi-a spus cât

sunt de frumoasã ºi mi-a mulþumit cã i-am fãcutdeja ziua minunatã.Bãiatul, ieºind ca întotdeauna vijelios din cameralui, nici nu m-a vãzut, dar mama lui i-a atrasatenþia:– I-ai spus cumva Bunã dimineaþa frumoaseide acolo? arãtând în direcþia mea.El a îndreptat grãbit privirea spre mine ºi aremarcat:– A, încã o floare?Ca ºi cum aº fi fost o floare oarecare, ºi nuPrinþesa, mormãi eu în sinea mea.Soþul ei trece la fel de grãbit, ocolind cu grijãcanapeaua, dar nu ºi frunzele care încep sã foºneascãºi sã ºuºoteascã între ele. Se duce ca înfiecare dimineaþã sã citeascã termometrul de peuºa balconului. Trece iarãºi pe lângã mine, aproapeatingându-mã. Am vrut sã strig ºi poate cã am ºistrigat din toate puterile mele, dar cine sã mã audã?Treptat, liniºtea dimineþii mã face sã intru într-otoropealã plãcutã ºi visez. Visez la þãrile calde decare am auzit ºi la poveºtile suratelor mele întoate culorile: alb, roz ºi roºu.Dupã-masa, casa se umple de lume. Toþi suntinvitaþi sã mã admire. Stãpâna casei chiar le spunecã am înflorit astãzi special pentru ei. Eu aºa mã ºisimt. Specialã. Aº vrea ca ziua de astãzi sã nu setermine niciodatã. Dar de unde îmi vin oare ideileastea absurde? ªi ce dacã ziua de astãzi sesfârºeºte, la fel ca toate zilele oamenilor?– Va fi ºi mâine o zi, nu-i aºa? o întreb în gând pestãpâna casei, care-mi mângâie petalele catifelate.DestineLiterare– Sigur, draga mea, mâine va fi o altã zi, dar,totuºi, bucurã-te de clipele tale de glorie.Acel totuºi mã intrigã. Ce vrea sã spunã? ªtiucã nu mi-a ascuns niciodatã adevãrul. Vreau sã omai întreb ceva, dar pleacã grãbitã sã serveascãdesertul. Sunt singurã ºi mã gândesc ce-a vrut sãspunã cu clipele de glorie. Vreau sã întreb seva,dar ea îmi rãspunde somnoroasã:– La ora asta mã trezeºti? e târziu, lasã pe mâine.Da, dar eu vreau sã ºtiu dacã mai existã unmâine. Surorile mele sunt plecate, fie în boboci,fie în frunzele adormite, iar mama se preface cãnu mã aude. ªtiu cã tot timpul i-am pus o mulþimede întrebãri. Aºa sunt eu curioasã.– Prinþeso, prea vrei sã le ºtii tu pe toate. Ai sãafli la timpul potrivit.Care timp? Care potrivit? Tot punându-mi o mie deîntrebãri, vãd cã s-a fãcut searã, luminile încep sã sestingã ºi petalele mã strâng din ce în ce mai tare.– Ce se întâmplã? strig fãrã ca nimeni sã mãaudã.Ele continuã sã mã strângã, mã închid, mãsugrumã, îmi iau aerul, lumina, viaþa. Ele, caremi-au dat strãlucirea. Încep sã înþeleg. Clipe deglorie. Au fost într-adevãr doar clipe. ªi glorie.O viaþã de o zi, dar aº putea sã povestesc romanede câte am auzit, câte am aflat ºi câte amtrãit: bucurie, speranþã, iubire ºi disperare.Mã întorc în sevã, înþelepciunea primordialã.– Nu þi-am spus eu? aud ca prin vis. Toate seaflã la timpul lor. Toate se aflã la timpul lor. Toatese aflã la timpul lor...Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com45

DestineLiterareBeatrice SilviaSORESCU...recidiveazăDAN LUPESCU (ROM\NIA)46Lansarea celui de-al optulea volum de versuri alprofesoarei Beatrice Silvia Sorescu – fiica luiNicolae ªt. Sorescu, fratele cel mare al lui MarinSorescu, laureat al Premiului Herder ºi nominalizatpentru Premiul Nobel – îmi aduce în memoriecomplexa manifestare literar artisticã de acum doiani, de la ªcoala Ion D. Sîrbu din Craiova, între timpdesfiinþatã, aidoma ªcolii Obedeanu, a doua unitate deînvãþãmânt de la sud de Carpaþii Meridionali, dupã Sf.Sava din Bucureºti.Decapitarea acestor unitãþi de învãþãmânt etalon nua fost dictatã din ignoranþã sau tembelism, ci face partedin programul de desfiinþare a României din toatepunctele de vedere, inclusiv ca stat.Volumul lansat atunci era de versuri pentru copii: Dinbasme coborând spre noi, publicat de doamna BeatriceSorescu la Editura NewEast din Tg. Jiu.Adresându-mã direct elevilor prezenþi, le-am spusatunci ºi reiau acum:Graþioasã ca o trestie gânditoare, poeta pe care voi,dragi copii, aveþi norocul de a o urmãri în orele de clasã,ca profesoarã, scrie versuri de o mare sensibilitate.Delicate precum strãvechile ºi strãveziile porþelanurichinezeºti, poemele pentru copii ale Doamnei BeatriceSilvia Sorescu se înscriu într-o viguroasã tradiþie,care-i include, în Oltenia, pe Tudor Arghezi, piscul liriciiuniversale din veacul trecut, pe excepþionala autoare depoeme pentru cei mici Elena Farago, care a trãit ºi acreat în Craiova 33 de ani, dar ºi pe Daniela Crãsnaru,nãscutã în Bãnie în 1950, unde a urmat cursurileprimare, gimnaziale, liceale, absolvind cu brio, în 1973,Facultatea de Filologie.Elena Farago a fost apreciatã drept cea mai valoroasãpoetã din România primei jumãtãþi a secolului alXX-lea. A primit, în douã rânduri, Premiul AcademieiRomâne, Premiul Naþional pentru Literaturã, în 1938(pe care, în 1923, la inaugurare, îl primiserã OctavianGoga ºi Mihail Sadoveanu), dupã ce în 1924, la Paris,fusese încununatã cu Premiul Literar Femina, la recomandareaElenei Vãcãrescu.Þin sã fac aceastã acoladã în timp deoarece stareade spirit pe care o transmit versurile nepoatei de frate alui Marin Sorescu denotã candoare ºi inocenþã.Unele dintre creaþiile lirice din noul volum Înluminiºuri de cuvinte sunt de-a dreptul copilãriri, cuvetuste note duioase, asediate de epitete ori adjectiveedulcorante, taman bune pentru borcanul cu dulceaþãde gutui al bunicii, acoperit cu celofan bine întins ºilegat strâns cu aþã albã de papiotã.Altele – precum Cobzarul toamnei (n.n. vântul...),Pierduþi în amintire (în care, desigur, „natura efrumoasã”), Cântã cucul (cã, deh, asta ºtie ºi e mai uºordecât sã-ºi cloceascã ouãle), Doi fluturi, Tablou cu floride mãr, Magie, La Cãciulata, Naturã vie, Eu nu mai ºtiu,Tablou de noapte, Searã de decembrie, Grãdina dinsuflet – pot fi înscrise fãrã dificultate în aria pastelurilor,atât de iubite pe vremea lui Vasile Alecsandri, poetulclasic de acum un veac ºi jumãtate.Temperament solar, bonom ºi altruist, Beatrice SilviaSorescu este o poetã a bucuriilor inocente, simple, cusemnificaþii ºi reverberaþii adânci.Chiar dacã recuzita de secol XVIII – XIX ºi uneleelemente specifice poeziei romantice – codri, clar delunã, chemarea nopþii, paseismul – lunecã în versuri cutentã romanþioasã, dacã nu de-a dreptul siropoase,precum: Imn vechi, De câte ori (titlu cu vagi reminiscenþeeminesciene), Sunt zile, În raiul tãu (unde nedezarmeazã ligamentul cu... razele), Searã de mai (cualt ligament ºocant: trupul... ars), Deznãdejde, E clipa(în care aerul solemn te lasã mut), Noapte de varã (subal cãrei cer înstelat „dorm fragile copile”), Þine-mi mâna(pseudo-eminescianã), Mai vii? (titlu pastiºat dupãromanþa De ce nu-mi vii?), Nu-nþeleg (unde ne frapeazãversul: „trandafirii sunt toþi o vrajã”).Bucolice, aferate, pãºuniste – deºi, paradoxal, fãrãturme de mioare, fãrã ciobãnei ori pãstori coborând dinbaladã – sunt creaþii de genul Pastel, Fior (în care umbraiubitului nu poate fi, evident, decât „dulce”), Vin lapieptul meu (vin ca verb, nu vin de Segarcea, Tokai, Portosau Bordeaux), Te-aºtept, Ploaia de frunze (chemãrierotice în registru minor, infantil), Luna, Muzeu (replicãnemãrturisitã la un poem antologic de Marin Sorescu).

Plãcându-i jocul, joaca de-a mimarea poeziei, doamneiprofesoare Beatrice Silvia Sorescu îi este la îndemânã sãne ofere – prin cea de-a opta sa apariþie editorialã – unalbum cu inscripþii sentimentale, adolescentine.Într-o garniturã de 91 de creaþii în versuri zglobii – cât douãtrenuri marfare gonind spre portul Constanþa – dãm, din cândîn când, dacã nu neapãrat de rãcoroase luminiºuri (de cuvinte),cel puþin de cuºete/ compartimente/ niºe de lirism atât de bine„puse pe note”, în aparenþã, încât par mecaniciste. ªi robotizate.Ca grafica sarcasticã a lui Benedict Gãnescu.Sensibilitatea nativã a autoarei ºi talentul fiind dincolo deorice îndoialã, nu-þi rãmâne decât sã te întrebi: fie trãirealiricã rãmâne la nivelul epidermei, fie protagonista nu cunoaºtespecificul de fond al poeziei, cum este poezia? –întrucât ce este nu a reuºit nimeni sã defineascã.Vibraþia autenticã, în cel mai bun caz, nu trece de pârleazulliterei tipãrite, pentru cã îndeobºte nici nu se apropie de acesta.Promiþãtoare sunt, cel puþin parþial, Refuz (cu îndemnulsacadat: „Spargeþi oglinda!”), Timp rãu, Doar el (cu sintagmedin cãrþile lui Marian Barbu: „provizii de soare”, „ghiol” –al cuvintelor, „colonel” – hoinar...), De-ai fi (ecouri dintr-unºlagãr al compozitorului Al. Mandy), Zbor frânt (una dintrecele mai izbutite piese ale volumului, poezie de notaþie, fãrãdulcegãrii ºi odãjdii inutile, arie în care autoarea nu vrea sãpersiste), Voi, cuvinte (uºor fior mioritic, în sens pozitiv), Nedumerire,Singurãtate, Dor de stepã, Bob mic (gen epitaf).Poema cea mai lungã este Rânduiala (12 catrene).La pagina 58, din cele douã strofe nu putea lipsi zguraunor cliºee de tipul „duioasele cãrãri” sau „aduceri aminte”,dupã cum, în altã parte, întâlnim sãmãnãtoristele/ poporanistele„poteci de dor”.Riscurile ºi provocãrile asumate au rãmas aceleaºi pecare le semnalam ºi în urmã cu patru sau doi ani: exuberanþajuvenilã, visãtoria adolescentinã, uneori chiar verbiajulnonºalant, neliniºtea în veºminte de voioºie roz-violet ºiI....Vin corbii îngerului Allan Poe!Vâslind în floarea de dudãu,Punþi magice aruncã peste hãu-nfãgãdãuViteazului Mihai la Mirãslãu…II.Pata de sânge þipã-n EminescuArgintul viu din codrul în buiestruBasme scriind cu pana lui SilvestruDin Pegas nãzãrind în ºes cuHolograma clopotelor din izvoareÎn care flacãra dintâi nu moare,Ci trece-n lira lui OrfeuÎn miez de noapte curcubeu,Sonuri de sfere – prim arheu…Poezii de DAN LUPESCUIII.…Ah, puii corbilor lui Allan PoeVuind în cerberul cel nou -Cãlãu ºi fierãstrãu la Chiºinãu…IV.…Plânge-n Torino giulgiul. ªi-n ilãuBãtut mereu de Dumnezeu,Nu, Nevermore, nu voi mai bateLa cald piroanele-nflorateÎn Via Dolorosa rãsturnatePe cheia-mpãrãteascã ce deschideCalea-Nvierii noastre cu IisusDin stâncã rãsãrit în porumbelul susÎntrezãrit în prag de Înãlþareªi-n Timpul timpurilor vestitoareagitaþie candidã, contagioasã.Dar marea sensibilitate, delicateþea eclatantã ºi fiorul ludicsunt definitorii pentru versurile grupate în recentul volum.Pe Beatrice Silvia Sorescu o viziteazã ºi o învãluie întrohorbotã de raze ocrotitoare, în clipele sale cele mai inspirate,aripa îngerului liric, al cãrui ochi, veºnic treaz, vegheazãca echilibrul ºi armonia sã fie într-o bunã cumpãnire.Aºa ceva pare, însã, sã se întâmple destul de rar, poatetocmai pentru cã autoarea se lasã prea repede, intempestivrobitã de efuziuni lirice ºi nu se poate lepãda de ispitapericuloasã mãrturisitã la pagina 102: Eu nu pot dormi de rime.Obsedatã, probabil, de perfecþiunea tehnicã, rãmâne lapoarta poeziei.Doamna Beatrice Silvia Sorescu s-ar cuveni sã se grãbeascãîncet în ceea ce priveºte cadenþa apariþiilor editoriale,pentru cã volume de versuri gãseºti pe toate drumurile,dar cãrþi de poeme adevãrate destul de rar.Necesarul salt calitativ de la versuri (înzorzonate cuepitete colbuite) la poeme de realã profunzime ºi respiraþieliricã nu credem cã este posibil decât printr-un studiutenace, de minimum patru ore zilnic, al marilor poeþi, pe câtposibil în original, concomitent cu aprofundarea cel puþin amonumentalelor istorii literare create de G. Cãlinescu, Francescode Sanctis, Fritz Martini ºi a exegezelor fundamentalepublicate de marii structuraliºti, hermeneuþi ºi criticiuniversitari.Suntem, totuºi, în zorii mileniului al treilea, iar poezia desecol XVII – XVIII a rãmas undeva, hãt, departe.Acum o sutã de ani, am trãit o miºcare avangardistãdemnã de asimilat.De la Didahiile lui Dosoftei ºi Amãrâtã turturea a Vãcãresculuipânã la Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Baudelaire,Bacovia, Philippide, Verlaine, Poe, Tagore, Rilke,Whitman, Ungaretti ºi atâþia mari, foarte mari poeþi e calelungã. De veacuri...Troiţă, Poartă-n cer, Coloană...(Punct, contrapunct)De viaþa veºnicã din sângeria floareDe busuioc, isop, cucutãPe care n-are cine s-o asmutãÎn contra iernii care vine…V.Ci vine, Doamne, vine, vine, vineCu tina tihnelor din minePânã la Orionul orbitor din TineRodind în fluturi ºi-n albine…VI.DestineL…Doar corbii lui Tradem ºi PoeDau vamã lui Bacovia-n Bacãu…Ci ninge, ninge-apocalipticCa-ntr-un amurg electrolitic…iterare47

DVII.…La Târgu Jiu, sub geana lui Brâncuºi,Noi ne lãsãm seduºi ºi duºiDe duhul Rãstignirii ºi-NvieriiDincolo, hãt, de porþile tãcerii,Ale nemorþii, naºterii-mpãcãriiÎn aurul curgând al mierii…VIII.…Uf, corbii clipelor rod în sicriuªi-n aripa de serafim târziuCu care mã-nfrãþesc ºi scriuPoemul purpuriu din bisturiuCe sânge picurã-n clepsidrã…IX.Brad ºi gorun se înfrãþesc în ghindã,Înger de tainã, heruvim-oglindãPiatra filozofalã sã-mi deschidãCheia de boltã, cearcãnul anhidrãSare a Timpului, jar, crisalidãDuhului ce-am fost, ce sunt, ce fi-voiÎn Golgotã!,-n Tabor ºi-n roiÞâºnit spre-azurul viºtivoiDe ochi de lupi ºi corbi strigoiStrigându-ne din doi în doi…X.Catargul izbãvind ºi proraCu steaua-nfiptã-n auroraDin corbii dalbi ningând în Poe,Care devorã secolul-dulãuMuºcând din poduri infiniteColumbe din columnele trãznite,Cine mã minte, Doamne, cine mi TeAscunde-n dang-ding de zurgãlãiTotem peste himere, peste vãi,Troiþã ºi fântânã în Rarãu,Sânge de Voievod în Gorãslãu…XI.…”Nici nu-nþelegeþi ce vã las!” –ªoptea Brâncuºi în gara fãrã glasPlecând lunatic, fãrã de popas,Unde doar Ursitorile au masªi Masa meselor au ferecatCu taina ghemului nedezlegat…XII.…Fãrã Good by ori Bun rãmas,Cu Brâncuºi plec, Mihai ºi Poe48estineLiterareSã batem Timpu-n lung ºi-n hãu,În lat sã-l batem ºi-n înaltPânã-n tãrâmul celãlaltCât încã-i cald, roºu ºi ardeClepsidrele din halebarde…XIII.…Ah, crinii corbilor lui Allan PoeDin pãrul despletit, al tãu,Vor sã înveþe fulgerat ºalãuSã zboare-n zarea din Ceahlãu…Cu pãrul Berenicei pânã-n brâuSticlind galactic, mã botez în râuDe stele înspumate-n frâu…XIV.… În Constelaþia Emin-EnescuÎnmugureºte diamant zeiescu…XV.Da, Nevermor… Nu, Nevermor,Pe iþele din magicul covorChemat de þãrmurile fãrã dorN-am sã mai cânt ºi n-am sã zborDecât în slujba tuturor…XVI.Nu, Niciodatã, Nevermor,Miticul Timp n-am sã-l omor…Aripi de cearã am sã-i punPrecum Ycarului strãbunªi am sã-l biciui cu albastruDe Voroneþ etern sihastru,Clipele le-oi însãmânþaÎn stânca lui Sisif ºi-a Ta,Doamne, al meu ºi-al tuturoraÎn care toate cele-s Hora:Þâºnire, dor, vibraþie,Iubire, vis, stare de graþie…Iar focul viu, din miez de Soare,Printr-un ciclopic ochi-vâltoareCu Prometeu îl voi aduceLa tâmpla Maicii din rãscruce…XVII.… Dar mã priveºte ca pe-un orbFulgerul negru, albul corb:- Sã nu mã-ngâni ºi sã nu-þi strigiLacrimi de sânge în ferigi,Deºarte legãminte sã nu faciCu paznici falºi printre araci –Tãcerile dintâi învaþã sã le taci…ªi roagã-te mereu, clipã de clipã,Pentru Lumina din aripã…XVIII.O, corbilor lui Tradem ºi lui PoeDãm vamã ºi-n Craiova, ºi-n Bacãu…Din troiþe-n Coloana InfiniriiJertfimu-ne doar Mântuirii…Ruga luiBRÂNCUŞIîn faþa Coloanei –axis mundiOra et laboraEu nu ºtiu, Doamne, cine suntDincolo de crucea din Cuvânt –În Timp ori în afara luiCu umbra-mi bat în ceruri cui…Þâºnind spre matca OrionÎn care veºnicia-ºi are tron,Pironul îndoielii îl tot suiÎn cosmicul rãdvan hai-hui…Ci vine din vãzduh MãiastraCu trup-elice din albastraGenune a Duhului SfântDin care mã-ntrupez ºi cânt…În Altair, pe Marte, pe PãmântÎmi caut umbra – alter cânt –Chipul dintâi sã mi-l ascultMai sus de-al mumelor tumult…În mugurii stãrii de tainã –Magicã pãlãrie, hainã –Mã fac adesea nevãzutChiar mie însumi, crivãþ mut…În Timp ori în afara lui,Bolta galacticã descui…Sub curcubeul din Cuvânt,ªti-voi, Hristoase, cine sunt?...De unde vin? Încotro merg?Bour heraldic, inorog sau cerb,Þãruº de lacrimi, stâlp-clepsidrã,Furcã a infinirii, viperã-hidrã?…

CREATIVITATEAUMANĂ DOMINATĂDE INTELIGENŢAARTIFICIALĂNu este vorba despre serialul de televiziune„Battlestar Galactica”, în care oamenii se luptãcu roboþii pentru supremaþie, sau despre vreunroman aparþinând genului ºtiinþifico-fantastic, încare computerele ajung sã dicteze asupra umanitãþiiîntr-o manierã despoticã ºi lipsitã de milã.Dacã aºa ar sta lucrurile, atunci „inamicul” ar fibine precizat, iar forþele ar fi desfãºurate în derulareaconflictului ireconciliabil dintre maºini ºicreatorii lor.Pânã la atingerea acestui nivel „cosmic”, inteligenþaartificialã mai are multe etape de parcurs,în prezent ea prezentându-se docil înainteanoastrã prin terminale prietenoase de calculatorºi servere având un conþinut atractiv, adaptat diversitãþiiimpresionante de gusturi sau preferinþe.De fapt, putem spune cã trãim doar oetapã incipientã a dependenþei de „laptop” saude telefonul mobil, devenit în ultimii ani tot un felde calculator la purtãtor.ªi acest lucru devine tot mai evident în mãsuraîn care devenim tot mai ataºaþi de acestedispozitive, fãrã de care constatãm cã nu maiputem sã avem o viaþã normalã, cel puþin în noilecoordonate ale dezvoltãrii tehnologice. Oriundeam merge, dacã nu avem la dispoziþie o conexiunede Internet ºi acoperire radio, atunci ceva nueste în regulã, fiindcã dincolo de marea „reþea”sunt o mulþime de prieteni cu care comunicãm,nesfârºite discuþii ce se cer continuate sau paginiinteresante pe care încã nu le-am citit.Nu este nimic rãu în acest lucru, ba chiarputem spune cã în sfârºit existã un mediu decomunicare cu restricþii minime, ce ne permiteaccesul la o sursã practic nelimitatã de informaþii.În plus, prin intermediul „cutiei minune” acalculatorului, putem þine legãtura cu persoanedragi, aflate la distanþe foarte mari, poate chiarpe alt continent, la un cost nesemnificativ, laorice orã din zi sau din noapte.Tocmai de aceea, pentru mulþi dintre noinoaptea devine zi în faþa terminalului de calculator,constatând în scurt timp cã douãzeci ºiDestineLpatru de ore sunt mult prea puþine pentru cât amavea de spus sau de aflat. Iar aceastã expandarea noþiunii de timp, ne conduce la situaþiiamuzante, interesante sau chiar dramatice, totuldepinzând de context ºi de nivelul de dependenþãla care am ajuns.Fiindcã mai devreme sau mai târziu, tehnologiainformaþiei genereazã un ataºament cognitivºi emoþional de care nu se poate scãpa atâtde uºor pe cât ne-am putea închipui. Iar oricelucru ce ne înrobeºte, cu siguranþã cã ne va provocao mulþime de necazuri, sau chiar de problemece nu vor fi uºor de depãºit.Dar sã ne întoarcem puþin în timp, mai precisla nivelul anilor ’80 din „mileniul” trecut, când uncalculator avea nevoie de o gãzduire pe o suprafaþãimpresionantã, de dimensiunile unei micihale, cu dispozitive de climatizare care zgomotosîºi fãceau datoria în menþinerea unei temperaturiacceptabile pentru „creierul electronic”ce îºi întindea neuronii prin cabluri groase dedate între nenumãrate „dulapuri” în care clipoceaumistic o mulþime de beculeþe într-un ritm deneînþeles pentru mintea umanã.Era etapa „dinozaurilor” informatici, impresionanþiprin dimensiune ºi aspect, dar modestechipaþi la capitolul inteligenþã, însã putând sãexecute rapid o mulþime de instrucþiuni, cam unmilion pe secundã, lucru imposibil pentru minteaumanã. ªi aici era de fapt puterea lor, în ciudacomunicãrii primitive prin cartele perforate ceerau citite ºi tone de hârtie tipãritã ca rezultat alprocesãrii acestora.Îmi vine sã zâmbesc când îmi aduc amintecum mergeam cu câteva sute de cartele la centrulde calcul, le lãsam în niºte cutii specialdesemnate ºi etichetate, fiind rulate în timpulnopþii, pentru ca a doua zi sã vãd pe „cearºaful”de hârtie, numit ºi „listing”, rezultatul a ceea ceformulasem sub forma instrucþiunilor program.Nu de puþine ori, mici erori de logicã produceauacea faimoasã „buclã infinitã”, ceea ce conduceala oprirea programului, afiºarea unui „coditerareOCTAVIAN LUPU (ROMÂNIA)49

DestineLiteraremaºinã” plin de cifre, ºi eventual câteva zeci de paginide listing cu caractere neinteligibile.Totul s-a schimbat din momentul când au apãrutminicalculatoarelor, de dimensiunea unui dulapobiºnuit, care aveau aceeaºi capacitate de calcul cu„dinozaurii mâncãtori de cartele”, fiind însã mult mairapide ºi oferindu-þi un terminal de lucru, compusdintr-un ecran ºi o tastaturã, înlocuind hârtia cu discuridetaºabile, numite „floppy-disk-uri”. Ce entuziasmam trãit când am putut lucra la o astfel deîn spaþiul românesc a pãtruns în perioada anilor ’94– ’96, permiþând pentru prima datã comunicarea lamare distanþã ºi menþinerea legãturii cu persoanedragi aflate peste hotare, într-o perioadã când totmai mulþi compatrioþi erau nevoiþi sã aleagã drumulexilului din cauza condiþiilor interne tot mai vitrege.Eram copleºit de tezaurul de informaþii pus la dispoziþieîn mod gratuit de cãtre diferitele universitãþi,biblioteci sau grupuri de pasionaþi din diferitele zoneale lumii, fapt dealtfel fãrã precedent în istorie.„creaturã” mult mai prietenoasã, un fel de „caºalot”în comparaþie cu o „balena” etapei anterioare.Etapa a fost relativ scurtã, fiindcã la începutulanilor ’90 au apãrut microcalcultoarele, ºi ulterior,calculatoarele personale, care într-o „cutie” de dimensiuniacceptabile, la care erau ataºate terminalulvideo ºi tastatura, puteau sã îþi ofere o capacitatede lucru superioarã ºi un confort al utilizãriiincomparabil. Fericirea era la maximum pentru toþiutilizatorii, iar succesul a fost favorizat de apariþiainterfeþelor grafice, în genul Windows-ului, lucru cede fapt a propulsat în prima linie ºi „anonima”companie numitã Microsoft.Însã marea revoluþie a constituit-o apariþia reþelelorde calculatoare ºi mai ales a Internet-ului, care50Cine îºi mai aminteºte de servicii de comunicareîn genul: Archie, Gofer ºi WAIS, de primele browserenumite: Mosaic ºi Netscape Gold, sau de uneledintre primele programe de e-mail, cum ar fi Eudora?ªi acum zâmbesc cu condescendenþã faþã deacele timpuri când Internet-ul se afla în faza depruncie, având nevinovãþia ºi primitivismul oricãruiînceput. Era o perioadã eroicã, iar lucrul la „prompt”nu reprezenta ceva neobiºnuit, web-ul impunânduseîntr-un ritm destul de lent, din cauza puterii decalcul reduse a serverelor ºi a liniilor de comunicaþierealizate în principal prin costisitorul „dial-up”, maiprecis prin telefon.Marele „boost”, sau imbold, a fost dat de cãtreapariþia laptop-urilor performante în partea de

utilizator, de generalizarea conexiunii prin cablu ºifibrã opticã, de dezvoltarea de servere deosebit deputernice, precum ºi de apariþia unor servicii decãutare, gen Google, care au condus la o „democratizare”fãrã precedent a Internet-ului. Nu în ultimulrând, evoluþia relativ recentã a reþelelor de socializaregen Facebook, precum ºi a serviciilor de comunicaremultimedia gen Skype, plus transferul gratuitde fiºiere prin tot felul de programe „torrent”, auadus un plus de utilitate ºi informaþie care au schimbatcomplet modul în care comunicãm unii cu alþii.Toate bune ºi frumoase, însã aceastã evoluþie peparcursul a aproximativ douãzeci ºi cinci de ani îndomeniul tehnologiei informaþiei nu a fost dublatã ºide o pregãtire a utilizatorilor pentru folosirea ei. Esteca ºi cum ne-ar fi fost pusã la dispoziþie o energieuriaºã, dar pe care nu ºtim exact cum sã o stãpânim.ªi de fapt, orice lucru pe care nu îl poþi controla,ajunge în cele din urmã sã te controleze, generândun fenomen periculos de dominare ºi dependenþãcu consecinþe nefaste pe termen lung.Practic s-a trecut de la penuria de informaþie lasupra-abudenþa acesteia, de la deficienþa de comunicarela supra-saturarea capacitãþii noastre de arelaþiona prin prea multe canale, fapt ce conduceinevitabil la superficializarea acesteia ºi la fenomenulde „obosealã cronicã”. Iar acest lucru devinetot mai evident dacã privim deopotrivã la noi înºine,precum ºi la cei din jurul nostru.De ce oare nu reuºim sã ne stãpânim în a limitaîn timp ºi spaþiu accesul la calculator? De ce nu nemai simþim bine, dacã nu „clapetãm” la laptop saudacã nu ne vedem zilnic pagina de Facebook, pentrua nu mai vorbi de „tonele” de mail-uri ce neaºteaptã cuminþi, dar insistente în „Inbox”?Ignoranþa nu este niciodatã o alternativã, însãsaturarea informaþionalã reprezintã o extremã nu maipuþin periculoasã. Iar gãsirea unei cãi „de mijloc” ar ficea mai bunã soluþie pentru a beneficia optim deocazia fãrã precedent oferitã de acest mijloc decomunicare. Însã acest lucru nu este simplu ºi necesitãun autocontrol ce se poate dezvolta doar prinimpunerea de reguli bine alese ºi prin exerciþiu.Pentru a vã testa gradul de dependenþã, vã propunca un week-end pe lunã sã nu vã atingeþi de„clape” ºi sã observaþi cât de uºor sau de greu vãeste sã faceþi acest lucru. Un alt test, este ca atuncicând veniþi acasã, dupã orele de serviciu, sã aveþidouã zile de „post” pe sãptãmânã, în care sã nudeschideþi cutia magicã a laptop-ului. Dacã puteþiface acest lucru fãrã sã aveþi probleme deosebite,înseamnã cã încã sunteþi „stãpânul” ºi lucrurile suntsub control.O altã variantã este sã vã puneþi un ceas cuDestineLiterarealarmã, care sã vã semnalizeze dupã douã ore de„lucru”, faptul cã este timpul sã vã opriþi. Dacã atuncicând timpul a expirat începeþi sã negociaþi mãrireaduratei sau pur ºi simplu treceþi nepãsãtori, zicândcã mai staþi doar puþin, înseamnã cã nivelul dedependenþã este semnificativ ºi mãsurile vor trebuisã fie drastice, altfel veþi ajunge sclavul tehnicii decalcul.Aceastã „boalã” am observat-o prima datã la programatoriiprofesioniºti, care practic ajungeau sã îºidesfãºoare întreaga lor viaþã în jurul calculatorului.Da, este o boalã profesionalã de naturã psihologicã,care trebuie tratatã prin limitarea expunerii, ba chiarprin „abstinenþã” temporarã sau definitivã, dupã caz.Suprasolicitarea informaþionalã aduce dupã osine o mulþime de rele ce nu pot fi evaluate suficientîn cuvinte, dar dintre care aº aminti în primul rândalterarea capacitãþii de a gândi independent, omuldevenind astfel rob al lucrurilor pe care le „consumã”de pe net. De asemenea, aceastã încãrcarenesãnãtoasã a minþii produce deficienþe privindbuna funcþionare a organismului, printr-o încordarecare se transmite organelor provocând în timp bolicronice, greu de tratat ºi epuizarea energiei vitale.De aceea, gãsirea „cãii de mijloc” prin planificareariguroasã a expunerii la calculator ºi limitareatimpului de „lucru” reprezintã cerinþe de primã urgenþã,fãrã de care mai devreme sau mai târziu vomajunge la o dependenþã de care nu vom mai puteascãpa niciodatã, un fenomen similar fumatului,alcoolismului sau mâncatului peste mãsurã. Iaraceastã „bulimie” informaþionalã ne va împiedica sãprivim clar în jurul nostru, sã comunicãm cu cei delângã noi ºi sã putem sã ne mai adâncim cugetareaprivind albastrul cerului ºi verdele pãdurilor ce seîntind maiestuos peste munþi ºi câmpii.Creativitatea umanã s-a nãscut nu în faþa unuiterminal, ci în contactul direct cu natura înconjurãtoare,rezultând din acea capacitate extraordinarãde contemplare a naturii, oamenilor ºi a persoaneiproprii. Calculatorul este bun pentru a exprima toateaceste lucruri, dar el nu trebuie sã devinã stãpânulnostru, pentru cã inteligenþa artificialã trebuie sãrãmânã acolo unde îi este locul, adicã în postura departener ce ne ajutã ºi ne susþine, fãrã sã îi permitemsã depãºeascã în vreun fel aceastã limitã. Defapt, problema se aflã în interiorul nostru, iar soluþiatrebuie sã vinã tot din aceeaºi direcþie prin dezvoltareacapacitãþii de a stãpâni o formã de inteligenþãce ne întrece ca volum, dar niciodatã în privinþacomplexitãþii, diversitãþii ºi creativitãþii. Nu omul afost construit dupã chipul unei maºini, ci maºina afost întocmitã dupã chipul omului. Sã nu inversãmrolurile!51

DestineLiterare“AUTUMNWINDOW”first chapter – “AT THE WATERFALL”(Arbor Hill Press, Napervill, IL, USA)Bird Cagedreama relay eventWILLIAM MARR (USA)openthecagelet the bird flyawayandgivethe cagebackitsfreedomDandelionfromgenerationtogenerationSharing an UmbrellaSharing an umbrellaI suddenly realized the differencebetween usYet bending over to kiss yougave me such joyas you tried to meet me halfwayon tiptoeThe horizon is so far awaythat the dandelion makes its roamingIt’s still therefor me toclimbMountainLooming from my childhoodmy father’sbackKissingWilliam MarrIt makes no difference –your lips kissing my lipsor my lips kissing yoursWhat’s importantis that we still have somethingto say to each otherand try to say itwell52

TreeDestineLiterareI feelsomething wheelingin my bodyrumbling dayand nighton the rugged roadToward the skyEvening at YellowstoneWilliam MarrRight after sundownthe animal in hidingall rush to the edge of the woodsand set their twinkling eyesin the openingsamong the leaves and branchesHolding his chinthinkinghow tohold the chinand watch the computerdothe thinkingThe ThinkerA beautiful dream design is waitingwaiting for the call of the first starto soarinto the evening skyon the moonless skyeach staris a grain of sandin my shoes memoryto remind meof your existenceIn Memory ofMorning SongsWith dewdrops to refreshtheir throatsthe birds knowsooner or laterthe worms will stick outtheir sleepy headsWilliam Marr53

DestineLiterareO carte de referinţăNICOLAE MELINESCU (ROMÂNIA)54În analiza fenomenelor actuale, puþine sunt cãrþile care se opresc asupra unor situaþii imediate,mulþi analiºti sau comenteazã la cald o anumitã situaþie cu semnificaþii sociale, sau lasãtimpul sã sedimenteze componentele de bazã pentru ca exegeza sã poarte autoritatea unoredicte calificate drept temeinice, detaºate de reacþiile emoþionale. Dar iatã cã avem în faþã unstudiu care nu rãmâne un document abstract ºi teoretizat, ci îndrãzneºte, cu succes, sã contribuieca un ghid practic la descifrarea unor cascadorii politice publicitare, tot atâtea tentativede mascare a luptei pentru putere prin convingerea electoratului cu instrumentele comunicãriiprin presã, comunicare tensionatã de algoritmul propriu mistificãrii. Autoarea a ales argumentaþiaºtiinþificã ºi radiografierea riguroasã a componentelor discursului politic cu intenþiaperfect structuratã de a pãtrunde într-o industrie din ce în ce mai zgomotoasã ºi falsã înpublicistica româneascã. Cu discreþia demnã, dar credibilã a demersului ºtiinþific, autoarea aevitat demonstraþia agresivã, lãsându-i cititorului posibilitatea sã punã degetul pe ranã, înarmatcu aparatul critic furnizat cu generozitate de dr. Daniela Gîfu. Ea ºi-a pregãtit asaltul aplicatasupra presei româneºti în situaþii de asediu electoral cu organizarea teoreticã a sistemului deconcepte ºi termeni care se ordoneazã într-o construcþie riguroasã, lãsând în goana lecturiiimpresia pasagerã a unui studiu strict scolastic, o impresie înºelãtoare care creeazã un misterdeterminat pentru stârnirea interesului faþã de aceastã cãlãtorie pe cãi neumblate în studiilesocio-publicitare de la noi.De ce era nevoie de un asemenea studiu? Cred cã el rãspunde unei prime cerinþe urgentede clarificare a poziþiilor pe care se plaseazã emiþãtorii mesajelor ºi discursurilor politice faþã deelectoratul luat partener, ºi nu de puþine ori, ostatic de protagoniºtii din jocul înºelãtor al puteriipolitice. Aºa cum precizeazã printre rânduri studiul de faþã, publicul consumator de media, ºi înspecial de presã scrisã, are maturitatea necesarã ºi detaºarea impusã de mai multe rundeelectorale, este departe de acel penibil „stupid people” cu care a fost etichetat acum douãdecenii, ºi dispune de toate instrumentele ca sã se confrunte cu o realitate evidentã în joculsocial: cine pe cine reprezintã, ce ºi cât din interesele majoritãþii votante este respectat deminoritatea aleasã. Cu temeiuri riguroase cartea stabileºte relaþia necesarã între manevrapoliticã, discursul politic ºi destinatarul acestora, electorul, descriind canalul de comunicare celmai accesibil ºi servil, presa. Studiul era necesar ºi pentru cã relaþiile dintre colectivitate ºi clasapoliticã au atins dimensiunile necesare unei analize care sã determine, pe de o parte, modificareadiscursului politic, transferarea lui cãtre autoritatea inclusivã, partenerã ºi nu adversarãa publicului, pe de altã parte, interacþiunea între comunicatori ºi comunicaþi prin canalele oferitede media.Autoarea însãºi descrie de la primele pagini obiectivul cercetãrii sale în termenii elevaþi aiunui demers academic mai mult decât binevenit: „Violenþa simbolicã în discursul electoralîncearcã atât sã identifice ºi sã sistematizeze acele concepte, teorii ºi idei care definesc ºirãspund unor necesitãþi de informare ºi apreciere, cât ºi starea actualã a cercetãrilor întreprinseîn acest domeniu, sã articuleze o perspectivã operaþionalã în exegeza aplicatã. Pe fondul mailarg al relaþiei lingvisticii cu ºtiinþele umane ºi sociale, ne propunem sã susþinem cã analiza

discursului este, pe de o parte, o procedurã de verificare, de descoperire ºi de înþelegere, iar, pe dealtã parte, o modalitate de valorificare a contextului comunicãrii.”Instrumentele demonstraþiei sunt ordonate gradual de la definiþia ºi condiþiile de producere adiscursului politic, de la comunicarea prin limbajul ºi discursul politic în sine la mijloacele de influenþareîn masã prin comunicarea publicitarã din perspectiva psihologicã ºi sociopsihologicã. Prin analizareasurselor cercetãrii ºi studiile de caz ale unor momente electorale din România cu aplicarea unor noiinstrumente de evaluare, cum este Softul LIWC-2007, Daniela Gîfu a focalizat o parte foarte interesantãa cercetãrii sale spre tipuri de limbaj, spre semiotica acestora ºi spre cazuri concrete de discurspolitic preluat de cronicarii unorcampanii electorale în editoriale ºidezbateri publice. Sursele analizeisunt diverse, susþinute de o bibliografiegeneroasã cu o întinderecuprinzãtoare în timp ºi autori.Forajul contrastiv în terenul atâtde fecund al manifestãrilor partizanedin presa noastrã în contextulluptei electorale a venit într-un momentsocialmente urgent în caremanipularea a cãpãtat forme subliminaleîn torsionarea perspectiveipublicului alegãtor asupra protagoniºtilormajori, colectivi ºi individuali,de pe scena româneascã.Demonstraþia Danielei Gîfu aremarea calitate cognitivã de a îmbrãcaabordãrile tematice în precedenteistorice fundamentale pornindde la antici ºi ajungând pânã la scolaºtiimoderni ºi contemporani. Racorduldintre aceste statuãri debazã ºi studiile de caz aplicate esterealizat de limbajul elevat ºi de citareaunor surse ample din autoriconsacraþi în ºtiinþele sociale ºi înfilosofie. Un exemplu elocvent îl gãsimîn relaþia dintre media ºi public,primele fiind purtãtoarele mesajuluipolitic/politicianist: „Actualele evoluþiiale discursului politic românescsunt rezultatul unui context contradictoriu:pe de o parte, mass-mediacunosc, ele însele, un proces de comercializare,fapt care influenþeazã echipele de consultanþi ale actorilor politici atunci când elaboreazãstrategiile de comunicare politicã; pe de altã parte, mediatizarea constrânge actorii politici sã se adresezeunui auditoriu eterogen, ceea ce antreneazã adesea depolitizarea discursului ºi transformarealui într-o conversaþie populistã ºi demagogicã. Se acumuleazã astfel o aºa-numitã spiralã a cinismului– dupã cum spunea Denton -, adicã un proces în decursul cãruia oamenii politici recurg la diferitestrategii comerciale pentru a atrage atenþia mass-mediei care se aflã sub presiunea pieþei de consum.”DestineLiterare55

DO asemenea punere în paginã deschide drumul spre evaluarea corectã ºi obiectivã a funcþiilorcomunicatorilor de forþã prin intermediul presei, în principal al presei scrise. Pentru cã aceasta, spredeosebire de presa audio-vizualã, pãstreazã persistenþa mesajului prin capacitatea receptorului dediscurs politic de a reveni asupra lui în totalitate sau fragmentar. Este unul din marile atuuri ale cuvântuluitipãrit, faþã de cel rostit, efemer ºi irepetabil. În egalã mãsurã, cuvântul tipãrit devine o ghilotinãnevãzutã pentru cã lectura repetatã, aplicatã cu reluarea pasajelor interesante sau deliberat confuzenu mai lasã locul ambiguitãþii ºi manipulatorul devine victima propriei mistificãri prin desecretizareaintenþiilor mascate de abilitatea disimulãrii intenþiilor reale.Prin descrierea unor parametri constitutivi ai discursului politic, cum sunt aºteptãrile auditoriului,credibilitatea, evitarea atacurilor frontale sau a caracterului prea direct, studiul constituie un îndrumaral modului în care nu ar trebui sã aparã în public discursul politic românesc, prea des gândit incompletsau abuziv. Mesajul public nu mai poate sã conteze doar pe memoria colectivã, pãstrãtoarea unuianumit tip de imagine referitoare la un individ sau la un grup de presiune. În afluenþa de mesaje deacest gen publicul uitã sau respinge, dintr-o necesitate de igienã intelectualã interioarã, comunicãrileforþate sau mincinoase. Reconstrucþia comunicãrii cu un auditoriu eterogen porneºte de multe ori dela refacerea încrederii nu prin mesaje redundante, plictisitoare ºi sofisticate, ci prin idei directe, exprimateclar ºi cu temei argumentativ consistent.Una dintre confuziile grave cãrora le cad victimã comunicatorii publici în România este identificareapublicului sau a auditoriului cu consumatorii. Este o translaþie de termeni pe care am auzit-o primadatã în Statele Unite la o prezentare pentru presã a patronilor reþelei America On Line (AOL) la sfârºitulanilor ’90. Atunci m-a ºocat ºi la o întrebare a rostului unei asemenea substituþii de termeni unul dintrevorbitori mi-a mãrturisit cã nici lui nu-i plãcea, dar aceasta era propunerea serviciului de promovare ºimarketing care garanta cã o abordare eminamente comercialã a masei de abonaþi va duce lacreºterea popularitãþii companiei. Iniþial, imediat dupã joncþiunea cu CNN, lucrurile pãreau sã justificesubstituþia de termeni. Realitatea a fost cu totul alta ºi pe termen lung AOL nu a mai fost mareapromisiune a comunicatorilor secolului XXI ºi s-a plasat modest în spatele altor reþele potente, cum afost AT&T sau Comcast.Am invocat exemplul de mai sus pentru cã el se încadreazã în teza abordatã de aceastã carte, aceeaa pericolului subestimãrii publicului. Oricât ar fi de eterogen ºi de bombardat cu mesaje direcþionate, cosmetizateºi îndelung elaborate, publicul nu-ºi pierde capacitatea de decizie, de selecþie ºi de demascarea mistificatorilor prin votul pe care-l dã o datã la patru/cinci ani. Cã acest vot este, la rândul lui, produsulsau victima discursului politic este demonstrat de Daniela Gifu prin subcapitolul care analizeazã capacitateade influenþã a zvonurilor ºi gradul de spargere a încrederii prin dezinformare.Ceea ce face din Violenþa simbolicã în discursul electoral o lucrare de referinþã este imensa acumularecantitativã a structurii discursurilor publice de pe scena politicã româneascã, cu studiu de cazpe campania pentru prezidenþialele din 2009, ºi evaluãrile calitative care constituie aparatul criticfundamental pentru alte momente ale istoriei foarte recente. Inventarierea tipurilor de mesaj, corelareaefectelor lor în rândul electoratului/publicului au fost susþinute de o hainã graficã impecabilã carereflectã clar ºi convingãtor concluziile studiului. Daniela Gîfu a depus o muncã de toatã admiraþiapentru elaborarea unor concluzii argumentate factual ºi ancorate documentat ºi competent atât înliteratura tematicã, cât ºi în tradiþia studiului comunicaþional. Produsul este un text academic riguros ºidocumentat care contribuie la bibliografia incompletã încã a analizelor privind manifestãrile publice aleprotagoniºtilor unei vieþi politice inegale ºi contradictorii care cu voie sau din ignoranþã mistificã ºiînstrãineazã publicul de fenomenele direct ºi nu totdeauna pozitiv resimþite în existenþa de zi cu zi.Cartea demonstreazã convingãtor cã analiza discursului politic nu este un exerciþiu probatoriu. Curigoare ºi metodã, acesta poate sã determine un mesaj consistent ºi benefic atât pentru emitent, câtºi pentru publicul cãruia îi este adresat. Autorii de discursuri care slujesc pe lângã politicieni ºipersoane publice gãsesc în lucrarea de faþã busola care-i poate conduce dincolo de pãdurea de vorbespre luminiºul ideilor.56estineLiterare

DestineLiterareCommemorationDear friends poets,We see the Memorial Day of 3.11 The Giant Earthquake, Tsunami, and FukushimaNuclear accident as a day of sadness. In Japan, many memorial events are going tobe held for prayer.After the Fukushima Nuclear Accident, building any nuclear power plants showsthe ignorance for peace.I hope all people and nations will take a special care and consideration tobuild more Nuclear Power Plants!Starvation in FukushimaLove, Kae MoriiSome victims in the tragedyIn the terrible Nuclear accidentIn the land were no one can’t go and staywere killed by starvationKAE MORII (JAPONIA)Their death broadcasted a year later…How long they were waitingThe food, water, medical support, our warmthin snow daysIn this Japan?How long they were waiting....To their starvation....How long they were hoping to be found?Nothing to be informed that they wereradiatedand be isolated....No one helped themNo one could help themAh! Lament!In this Japan, in the Fukushima!57

DestineLiterareFORECAST CATACLYSMICSYMBOLISTIN BACOVIAN POETRYªTEFAN LUCIAN MUREªANU (ROMÂNIA)58Motto: The wizards of medieval times I say: /– Allow the cloudless eye to flash across theEgypt / The Martyrs of justice never dies.(George Bacovia)Keywords: foresight, apocalypse, shadows,dark, dead bodies, diseased, magic, Nile,Egypt, literature, article, George Bacovia,matrix of universe, poetry, translated article,premonition, symbolistic poetry, symbolismSummary: The world is not significant in theBacovian creation, perhaps because healready lives, in his poetry, to an over world,haunted by shadows that gives him detours,but the fact that he was initiated by mysticalcreatures can not still be touched by thedeviated evil upon the earth, the endlessrains, abyss of black, dark, sick faces andcharred beings. The End it felt close, revealshis only desirable being, his lover, mystery,telling him: Hard listen from the depths, / Howthe earth it’s calling us ... (Melancholy),seeking to make, detach from his profanebeing and urges like Lot to his wife, leavinghis worldly past, defiled by alluring vices, andstart to see through dark, the sparkling light:Listen, you, well, my darling, and then it endsby saying her that fear will be even greaterwhen she knows and does not break from theinsight evil: Keep watch and strengthen whatremains, who is to be dying, cause I did notfound your complete facts before my God.(Revelation), to have power: And to listensolitude. (Rar).George Bacovia was born as a man-poet andoverflows his imaginative erudition into a graymaturity, when the physical pain grinding hisnaked body, uncovering the desire for worldwich only he can saw and following it, in itsdecadent evolution. This evolution lived herexistential plan, since Adam’s sins overtookthe uncontrolled impulses or suggestivemimicked of man-entity. The decadence isrepetitive, on each generation has farces oflife freely, disturbed of situation, complex, that,if society is unprepared to stop it, somehow,regressive evolution falls into a commonsense amnesia: The Man began to speakalone…./ And everything moves in passerbyshadows. – A leading sky for ever ruled, / Andthe brain burned like a flame of sun.(Otherwise). A disaster is a natural evolution,a change, the benefit of formation of a newhuman thinking period. In the lyrics quotedabove, the poet foresees this natural andirreversible state, emits the subtle cataclysmicsituation: The man began to speak alone... Aresult of suffering, a sign that suggests theend. The second verse denounces thedisaster, the telluric loses his celestialprotection and the passerby shadows tend toposses the living in inexistence shabracks.The idea of self awake is getting lost becausethis gray matter is destroyed by theimpossibility of understanding the existence.The third verse of the second quatrain,suggests the awareness of the End by manentitysymbol: and livid by thoughts, with thehead in the ground, / the Man began to speakalone.... The livid morbid of thoughtsincreases more the apocalyptic tension state,added fear, frost, lack of word that obeys thebrain possibility of raising by idea: Throughdark I swarm through house, / And i’m falling,relapse, and i do not shut up (Sonet) aremarks of man-poet’s fears, closely to his beingand relinquish by movements not byuncontrolled, yet deliberate, as manifestationsof hard attempts to break the self from word.The fact that he is talking over an over is theexistence sign of life given by The One Above.Bacovia previews, become aware andsuggests subtle end that perhaps, maybe, in

times when he created, was held by those whoanalyzed his writings to voice it out, ambiguouslyexpressed: Like the horizon, my mind turn black... / And from world more alone, more barbaric(Gray). Lyrics open a gloomy painting, ofloneliness not entirely but full of secrets, whichhe, as an initiate, he distinguishes them andunreveal, searching for the Earth, breaking fromdarkness. It is impossible because of the floodpounce upon the being: Through the suburbsmuch darker the night seems… / Torrents in sadhouses flooded – / And you hear a cough, a drycoughing, bitter – / Through old walls lies indemolishing (Sonnet), everything is ruptured, thedark swallows the declined gloomy suburbs, thecough is one that lives drown life deceivingbetween the cold walls, full of dampness, whichanguish the body and the soul with it, as long asit harbours inside the beating heart.Among the last survivors of apocalyptic disaster,the poet is not glimpsed to a bright future formankind, she will still struggling over the unlitwhich it forsees: Deep solitude ... / And hear myamorous groaning deceased, / I listen carefullywatching a single point / I groan and cry andlaugh in hi, in ha (Autumn Twilight). The twointerjections mocking the existence, smile in aface but it does not minimizes with anything theapocalyptical effect, premeditated to nature,which seeking to destroy in his imagination theman-entity, blocking her in the lifeless dark,because time is an illusion that has a purpose,and illusions are passionate games ofimagination. The ailing is the sign of agony: Apale face with faster gestures / Wait for the newlove... (In garden). Unfrozen hope obedient tosalvation through love, everything is lost waitingfor the end, of which the literary man has aknowledge base bit not grounds, and the leavesfall as a sinister sign, everything carrying us indescending depths, in the existential endurancesin. He is: …the solitary markets solitude / With ashadow games giving madness... (Fading) hewho still haunting the telluric and assist powerlessto macabre games of mysterious shadows wichbegan to overtook the Earth situated in agony.Damned to watch: fading in silence and paralysis(Fading) the dizzy shadows by the perpetual darkof end’s approaching he sees: Disciples in violetvestments (Purple Twilight) and he drags thehope of a normal return but the twilight of deathmakes him cry, trembling and attending to anapocalyptic end: Outside the fair sit empty / And itDestineLiteraresnows like in a cemetery (Neurosis) where:carbonized flowers, abyss of black... / Blackcoffins, burned by metal / Funeral robes ofcharcoal / Deep black, abyss of black... (Black)obeys the being to a confusing mental torment.Terrifying images, that Bacovia crosses fromsubconscious into consciousness, makes uswatching a vision of the poet towards at what ismeaning actually, an existential state of the ego,that demands released by the shadows ofdarkness.The man-entity has no real power of deploymentbut the man-poet completes, the darkness by thevisionary beam and following silent, still from thelife to those unhappened the course of the futuretime. Initiated through suffering and leaves to bethe one that sees vibrating the sparks of dream.Bacovia leaves as will of making weakness hispoems certainly to the great foreboding, John.The quatrain, one of his creations, whichincidentally the poet calls her Thaw, synonymouswith the adjective soft, is a specific weathercondition characterized by a high temperature ofair, followed by a period of low temperatures,which affects the appearance of fog and adrought moisture, in his poems some mysteriousshadows, a total misunderstanding of life in thesemoments, two seasons are imposed upondestroyed earth almost apocalyptical: Andautumn, and winter / Lowering both, / And it rains,and it snows, – / And it snows, and it rains(Thaw). Let us imagining that George Bacovia asa sufferer of what disease had made upon hisfragile body and it has developed so much hisimaginative power of the wise, throughmeditation, that his clocks of poetic creationbecame moments of seeing the world’s future.When in his poem, Autumn Twilight, says: I listencarefully watching one point, suggests the deepmeditation, the solitude bound with the celestial:For the time is near (Revelation of John, p.1205),once said, after the birth of Christ, Prophet John.Face of the Great Savior of continuously solitudeof life on earth and the destiny of man livingfurther, wearing such an appearance in thewritings of John: His head and His hair werewhite like wool, as snow, his eyes were as aflame of fire (Revelation ). In Bacovia’s poetry,“Winter Panel” appears as a mystery of time: It’sbright white of clot blood / And crows are walkingthrough it... and suck / But the clock is late... inthe daybreak crows are running – requests thatpowerful, the poet’s imaginative premonitions, in59

Dthose three lines, he covers a whole eventhappen on a way to Golgotha and also, the poetsees the terrible end of the worlds madness. Thelove of Jesus to the man-entity, Bacovia renderher, through the word “my dear”, in which he putsmuch passion and care in phrase, placing thedepression and perpetual wish to be surroundedby love.When it says: Read me something from thepoles, / And snow ... snow bury us (December),the poet, from the crossing man, realize the endand he knows that the Savior is: The One who’sinvestigates the kindness and heart (Revelation),and he notice, that although is day, the darknessfoam helping in his destruction, the flood.The world is not significant in the Bacoviancreation, perhaps because he already lives, in hispoetry, to an over world, haunted by shadows thatgives him detours, but the fact that he wasinitiated by mystical creatures can not still betouched by the deviated evil upon the earth, theendless rains, abyss of black, dark, sick facesand charred beings. The End it felt close, revealshis only desirable being, his lover, mystery, tellinghim: Hard listen from the depths, / How the earthit’s calling us ... (Melancholy), seeking to make,detach from his profane being and urges like Lotto his wife, leaving his worldly past, defiled byalluring vices, and start to see through dark, thesparkling light: Listen, you, well, my darling, andthen it ends by saying her that fear will be evengreater when she knows and does not break fromthe insight evil: Keep watch and strengthen whatremains, who is to be dying, cause I did not foundyour complete facts before my God. (Revelation),to have power: And to listen solitude.(Sometimes). The myth of eternal loneliness isthe myth of breaking the being, of a elevatedthinking profound imaginative in permanentlevitation: Nobody, nobody, nobody ... / Withbetter / And as long / Does not know of me /Nobody, nobody, nobody... (Sometimes). Thethree times of the negative pronoun “nobody”,repeated at the end the quatrain, suggests carnaldecomposition, soul levitation and telluricdisappearance of the three intersections, whichhave confused the ego, how it was living on theblack earth. The color of the earth had from thebeginning of time arises suspicion in the fall ofman, and just because in fact the dermis, throughhuman thinking, it didn’t have the possibility toevolve, reaching the earth’s secrets defense fromearth’s weather. Nobody is as a systolic breath in60estineLiterareearth’s center, an existence measure in time inwhich of the poet had knowledge because hetrembles at irony of time’s end consideredperpetual, unlimited. His retreat in dark is like theretreat of Zamolxes in subterranean, havingprobably, a secondary similitude with initiatedsecrets and with procedures of civilized heroes(Victor Kernabach, “The Church in involution”,p.127) or rather say an expectation of Messianicpromises, because Bacovia does not consideredhimself a god who announces the end ofhumanity prevented by the chains of unseeninvolution, he is a visionary and also a hero whodraws a sign of forever night’s appearance:forever, forever, forever ... / Wanderings from now/ They won’t call me anymore – / Over dreamsfrost, / forever, forever, forever (Rar).There are two states that make the literary wiseand miraculous meditative: physical pain or thesorrow pain. Two transformations that are setupon the existing of the man-poet, it shakes hisexistence, it drags him in the telluric profane ofmud with the antiliterare arrangement through hismercantile nature so then to raise him towardsthe celestial immensity deusian, where his placeis for eternity.Bacovia is unique, the symbolism does not reignentirely the literary creation but it substitutes thewealth of the profound senses. He is a dramaticresonator of social sufferings because itself thebiography and his experiences times it explainsus the enough motives that he’s had for being,Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com

enveloped on tough caparison of sadness butalso of confusion, yet everything appearsamplified in terrible existence of an intensifysensibility: Barbar that lady sings ... / And wewere a sad bunch / Through the smoke ofcigarettes, as in the clouds, / thought the worldsthat does not exist ... / And in long, satanicechoes / Barbar that lady sings (Sad night). Ascene of anticipation, a satanic sign ofdestruction, the woman might suggest theRevelation of those hidden and discovered butundetached from worldly vices. Perhaps,therefore, extending them their agony: Throughsmoke of cigarettes, as in the clouds, theirexistence no longer meant anything in face of theperdition because the only one, who was realizesuffering was the poet, who thinks of worlds thatdid not exist, hearing their moan as an echo fromthe depths and see, the entire Earth looks like atomb... (Notes of autumn).In Bacovian poetry nothing repeats, everything isan obvious course of actual states, nature, man’slife, the movements of shadows, a mythology ofunnatural in natural, the misunderstoodunderstood, till the end, with sending’s like inScripture with deep chiseling in four chambers ofthe petrified heart. Bacovia did not created onEarth, he was raised in night on the hidden roomof the Universe, he looked and the word wasresurrected dying because that how he saw theworld through his physical pain, hearing: Thecallings of disappearance sip me, / On when,silent, it returns the same raven, / Cutting horizondiameter (Twilight of winter). Raven suggests thesoul levitation but also the initiation sign. Is thebird of dead but also of the fidelity to the higherman, wich has the power to put him in the kneesand make him reveals from the world mysterieswhose lives he gathered in thousand fold flying ofmovements in time. It’s the first bird that Noah sethim free to fly over land drowned by water. Inpopular literature, raven is the one that initiatesthe vigorous man, ensures his protection from theevil that befall him. Is the bird of souls which carrythem through world, the one that does not setthem free unless they give signs of worthiness,still bears their souls the world, who are notissued unless the sign of a worthy skill andpurification of the high celestial road, where theywon’t return to Earth. Perhaps, from their matrix,to be carried on another star and through anotherform of life.After the destruction turned upon the Earth, fewDestineLiterareshadows levitate, but the poet lives in a hugeimmensity wich frighten him: You, chaos, wichyou all-gather ... / In your gap is madness – andyou make us all crazy (Pulvis) is chaos of orderfrom wich the great Eminescu makes the EveningStar rising: From Chaos, Lord I appeared / And Iwould turn in chaos ... / And from rest I was born,/ I thirst at rest (Mihai Eminescu “Evening Star”)and, like this, tired of forecasts and torment ofdisease, Bacovia wants like no one else the rest:Is long since we are sleeping in the shade, / Inthe purple cemetery ... (Twilight).Bacovia triples the being, when inert, indifferentby the existence of the living: I I was standingalone in the tomb... and it was wind... whencareless on freedom of spirit’s levitation hauntingthe alive world: I was standing alone next to adead…and it was cold... (Lead), alternating withthe other state of the ego: I’ll be waiting, in a day,or in some night / For me to see if i can have anyconcern (Vae Soli ...). Through this, poet showsthe superiority of itself, initiated in hiddenmeasure of time, because in the conception ofthe Greek Stoics, the word shows only rationality,wich ruled the Universe without even making it,working inside the nature, comparing to Aramaicnotion, memra as a divine work wich operatesupon nature outside it. The Bacovian poetic wordis formulate in deusian space and it lowers down,describing the mysteries in Luciferian space,because death, as a sure fact of cutting life, is thelady that take away the body but not also thepoet’s soul, because her does not belong and itonly belongs the Matrix of the Universe: Andsleeping all the once today and I and you, /Others will come dreaming seeing if this is fake ortrue... (Vae Soli, from Latin: woe to the lonelyone). If we pursue in depth the meaning of thesetwo lines, we find that after sleeping poet usesthe verb, not incidentally, once the numeral andnot the adverb of time, not once, as illustrative ofa single death in which the existential trinityappears of some solid used pronouns used by allspeakers, regardless of position or professionthey have, there are three pronouns that identifieslife and it’s outcome, without it, the mankindwould have been nonexistent. The last verse isthe awareness cycle, a perpetual sense of rebirththrough death, a return to another time: Snakeswith magic powers, / Secrets of the times, /Civilization towards future, / Heroes of freedom /Will defend you ... / Egypt, overflows on theGolden Nile... (Egypt).61

DestineLiterareA douăsprezecea omagierea lui Marin SorescuTUDOR NEDELCEA (ROMÂNIA)Revenirea lui Antonie Solomonîn fruntea Primãriei Craiova s-afãcut simþitã ºi cu prilejul celei de-aXII-a ediþie a „Zilelor Marin Sorescu”.Timp de douã zile, 27-28februarie 2012, sub genericul „MarinSorescu. De la Bulzeºti cãtre lume”,s-au desfãºurat în Cetatea Bãnieiacþiuni culturale de omagiere aautorului (sesiuni de comunicãri,recitaluri poetice, expoziþie de arteplastice, spectacol muzical vocalinstrumentaletc.) la Casa de Culturã„Traian Demetrescu”, Teatrul„Colibri” ºi Liceul de Artã „MarinSorescu”. Au fost lansate trei cãrþitipãrite cu sprijinul financiar al primãriei:Configuraþii grafice, vol. II,portretele realizate de Marin Sorescupentru prieteni, ediþie îngrijitãde George Sorescu, volumul deversuri În luminiºuri de cuvinte deBeatrice Silvia Sorescu (nepoatascriitorului) ºi Sub semnul întrebãrii,eseisticã de Nicolae Bãlaºa.Punctul culminant al manifestãrilors-a desfãºurat la sediul PrimãrieiCraiova, unde cel mai rapidcaricaturist din lume, celebrul ªtefanPopa Popa’S, abia întors de laVatican, a deschis o expoziþie decaricaturi cu Marin Sorescu îndiverse ipostaze.Dupã o întrerupere de un an,Academia Românã a fost prezentãprin acad. Eugen Simion, prietenuldevotat al scriitorului bulzeºtean,care a prezidat încã de la primaediþie lucrãrile festivalului sorescian,însoþit de data aceasta de acad.Marius Sala, vicepreºedintele AcademieiRomâne. Au venit sã-l omagiezepe Marin Sorescu critici ºi istoriciliterari de prestigiu din þarã: Al.Dobrescu de la Iaºi, Nicolae Georgescu,Lucian Chiºu, Dan MirceaCipariu, Mireille Rãdoi ºi MihaelaConstantinescu Podocea (nepoatascriitorului) de la Bucureºti. Apoi,actorii i-au recitat versurile în salaNaþionalului craiovean care-i poartãnumele: Valeria Ogãºeanu ºi VirgilOgãºeanu (finii scriitorului), DorelViºan, Mircea Albulescu, GeorgeMihãiþã, Eusebiu ªtefãnescu, IonCaramitru, Valentin Mihali, RomaniþaIonescu. A fost vizionatã, de asemenea,piesa O þeapã pentru fiecare,scenariu dupã A treia þeapã de MarinSorescu, în interpretarea lui IlieGheorghe ºi Eugen Titu.Dar, sã revenim la sesiunea solemnãdin aula Primãriei. Acad.Eugen Simion, moderator, a lãudatstrãdania Primãriei ºi ConsiliuluiLocal Craiova, a primarului Solomonde a menþine în viaþã, în ani decrizã, un asemenea festival, pentrucã Marin Sorescu este, alãturi de Al.Macedonski, clasicul literaturii românecu care se poate mândri Craiova.Creaþia literarã a lui Marin Sorescun-a intrat în conul de umbrã(cum s-a întâmplat cu Ioan Alexandru,de pildã) ºi pentru cã, graþieaceluiaºi savant Eugen Simion, areuºit sã-l publice în ºapte volume,în celebra colecþie „Opere fundamentale”.Acad. Marius Sala a adussalutul instituþiei sale, fiind mândrucã în þarã mai sunt omagiaþi membriiai Academiei. Cuvinte pertinente,amintiri inedite din viaþa ºi creaþia luiMarin Sorescu au rostit NicolaeGeorgescu, Ilie Gheorghe, VirgilOgãºeanu, Dorel Viºan, Mircea Albulescu,George Sorescu, Eusebiuªtefãnescu. Primarul Craiovei i-aomagiat ºi pe participanþii anteriorila festivalul Sorescu, plecaþi preacurând „sã moarã puþin”, cum ziceaînsuºi poetul: Ilie Purcaru, MirceaMicu, Grigore Vieru, Adrian Pãunescu,Fãnuº Neagu.Au fost decernate, ca de fiecaredatã, premiile „Marin Sorescu” pe2012, acordate de Instituþia Primarului,în colaborare cu Academia Românã.Fericiþii câºtigãtori au fost: poetulcraiovean Florea Miu, de la revista„Ramuri”, Alexandru Dobrescu, redactorulºef al revistei „Însemnãri ie-ºene” ºi Lucian Chiºu, directorul MuzeuluiNaþional al Literaturii Române,coleg cu Marin Sorescu în redacþiarevistei „Luceafãrul”.În oraºul pe care l-a vãzut din“car” ca pe cel mai frumos oraº dinlume, Marin Sorescu a fost omagiataºa cum meritã, cãci, opera sa „esteun element colosal al culturii române,care este transpusã în artã, prinprisma conceptului de capodoperã”,cum scrie primarul Antonie Solomonîn elegantul program al Festivalului.P.S. La Craiova s-a mai „consumat”un fapt de culturã. Neobosituleditor ºi deschizãtor de porþi spreculturã, Eugen Simion, a încheiat unparteneriat cu primarul Craiovei, detipãrire a primelor douã volume (circa3.500 p.) din literatura confesivã ascriitorului ºi filosofului I.D. Sîrbu,exilat la Craiova, dupã ce a fãcutºapte ani de puºcãrie pentru „omisiunede denunþ” (n-a vrut sã-l denunþepe ªtefan Augustin Doinaº). Operalui I.D. Sîrbu va apãrea în colecþiaclasicizatã „Opere fundamentale”,iniþiatã ºi coordonatã de Eugen Simion,sub egida Academia Româneºi a Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþãºi Artã. Volumele, finanþate dePrimãria Craiova, vor fi lansate îniunie a.c., la Craiova, în cadrul primeiediþii a Simpozionului InternaþionalI.D. Sîrbu ºi literatura de sertar. Esteun excelent exemplu de urmat ºi dealte autoritãþi din þarã, rãmase descoperiteîn valorificarea unor personalitãþicare le onoreazã þinutul(Marin Preda, Ioan Alexandru, FãnuºNeagu etc.). Craiova, prin edilul sãuºef, ºi-a fãcut încã o datã datoria deonoare faþã de cultura românã,adeverind proverbul conform cãruia„omul sfinþeºte locul”.62

La Craiova s-a sărbătoritZiua Basarabiei şi BucovineiCa în fiecare an de când este în fruntea Primãriei dinCetatea Banilor, adicã din 2004, Antonie Solomon a adus însufletul craiovenilor bucuria sãrbãtoririi fraþilor de peste Prutºi din nordul Bucovinei. O motivaþie sentimentalã existã:Antonie Solomon ºi-a fãcut studiile doctorale în Basarabia,a fost ºi este prieten cu marile personalitãþi din þara-sorã, pecare i-a înnobilat cu titlul de cetãþean de onoare: GrigoreVieru, Mihai Cimpoi, N. Dabija, Vasile Tãrãþeanu, toþi membriiai Academiei Române, alãturi de celebrul grup martir IlieIlaºcu. Existã, însã, ºi o constantã a respectului ºi ajutoruluimoral ºi spiritual pe care craiovenii au arãtat-o cosângenilordin cele douã provincii româneºti înstrãinate. La numai patruzile de la ultimatul sovietic, la 1 iulie 1940, primarii comunelorsuburbane municipiului Craiova – Bordeiu, BarieraVâlcii, Gherceºti, Balta-Verde, azi cartiere – trec, în limitaputerii lor, la o ofensivã emblematicã. Astfel, primarul comuneiBordeiu, constatând cã locuitorii sunt îndureraþi de faptulcã „scumpa noastrã Basarabie ne-a fost rãpitã de cãtreduºmanii noºtri de la patria mumã, unde fusese alipitã, ºipentru ca sã nu se uite niciodatã din gândurile tuturor româniloracest scump nume de Basarabia, dorim ca numeleacestei comune... sã fie schimbat în numele de Basarabia”.În aceeaºi zi, s-a stipulat aceastã hotãrâre oficialã semnatã,în unanimitate, de toþi consilierii comunali.În altã comunã suburbanã Craiovei ºi în aceeaºi zi, înBariera Vâlcii, cãpitanul Dumitru Huioveanu întocmea unmemoriu pentru schimbarea denumirii localitãþii, în semn desolidaritate cu fraþii de peste Prut greu încercaþi în acelemomente: „Acum, din cauza situaþiei internaþionale, a trecutdin nou sub stãpânirea ruseascã ºi ca sã nu uitãm numelefrumosului oraº Chiºinãu, unul dintre cele mai mari centreindustriale ºi intelectuale ale Þãrii noastre, acest oraº luminãtrebuie sã fie pronunþat de orice trecãtor ºi locuitor alacestei comune. Decizia: comuna suburbanã Bariera Vâlciise va numi comuna suburbanã Chiºinãu, judeþul Dolj!”În acelaºi sens acþioneazã ºi primarul comunei GherceºtiiNoi: „Având în vedere cã scumpa noastrã Bucovinã afost rãpitã din nou de URSS, cerem a ne schimba numelecomunei. Prin decizia numãrul 4 din 1 iulie 1940 se hotãraca localitatea Gherceºtii Noi sã schimbe numele în comunasuburbanã Bucovina, întru veºnicã pomenire scumpuluinostru þinut smuls de la sânul Mamei Sale de veºnicul duºmanal neamului românesc, de URSS”.Autoritãþile comunei Balta Verde, prin primarul GheorgheAnghelina, propune ca aceastã comunã compusã dinneaoºi români sã poarte numele Cernãuþi. „Având în vederecã în aceste împrejurãri tragice, oraºul mândru românescCernãuþi din dulcea Bucovinã, veselã grãdinã, a fostodatã cu nordul Bucovinei ºi pentru a nu se uita numelescump al oraºului Cernãuþi ºi cum pentru noi, românii, acestnume rãmâne nepieritor”.Aceste denumiri au dãinuit pânã când tancurile sovieticeau bolºevizat România.Sã mai menþionãm cã celebra statuie a lui ªtefan celMare ºi Sfânt de la Chiºinãu a fost adãpostitã în Parcul N.Romanescu din Craiova spre a nu fi topitã ºi transformatã înobuze de tun de armata lui Stalin; cã familia boiereascã ºiDestineLiteraredomnitoare a Basarabilor din Oltenia a dat denumirea provincieiBasarabiei (motiv pentru autoritãþile bolºevice de laChiºinãu de a interzice monografia lui G. Coºbuc, De neamulBasarabilor!); cã, datoritã politicii înþelepte a mareºaluluiIon Antonescu, care a intuit, dupã bãtãlia de la Stalingrad,cã Armata Roºie va fi învingãtoare, a iniþiat un programde mutare a marilor familii româneºti din Basarabia înOltenia, adicã cât mai departe de graniþa cu bolºevicii (VictorCrãciun, de pildã, a fost strãmutat, iniþial, la Iºalniþa,lângã Craiova); cã mitropolitul basarabean Gurie Grosu,dupã o vizitã în Oltenia, a introdus limba românã la SeminarulTeologic din Chiºinãu; cã mitropolitul cãrturar NestorVornicescu, vrednic de pomenire, a fost puntea de legãturãdintre Oltenia ºi Basarabia.Sã mai amintim cã Grigore Vieru a fost sãrbãtorit, la 8 aprilie2006, la împlinirea celor ºapte decenii de viaþã, la Craiova,cu un spectacol internaþional extraordinar: Strigat-am cãtretine! (Craiova fiind singurul oraº românesc care l-a sãrbãtorit,dupã Chiºinãu, pe genialul scriitor ºi patriot la o dimensiunemajorã). Iar Fundaþia „Scrisul Românesc”, prin semnatarulacestor rânduri, i-a tipãrit volumele de versuri Rugãciune pentrumama ºi Liniºtea lacrimii, precum ºi volumul de aforisme,Lucrarea în cuvânt, aºa cum, aceeaºi fundaþie, a tipãrit 11titluri de carte semnate de N. Dabija în colecþia „Români uitaþi”,8 titluri de Critice de Mihai Cimpoi ºi douã titluri de publicisticãºi istorie literarã semnate de Vasile Tãrãþeanu.(Acesta este, poate, motivul pentru care Ministerul Culturiiºi Ministerul Învãþãmântului ºi Cercetãrii nu au mai acordatsubvenþii Fundaþiei „Scrisul Românesc” pentru cãrþile distribuitegratuit în comunitãþile româneºti din jurul þãrii.)Anul acesta, la sãrbãtoarea Basarabiei ºi Bucovinei (cu oconotaþie negativã prin împlinirea a douã secole de la primulrapt al Basarabiei de cãtre ruºi) au participat prof. dr. VictorCrãciun, preºedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilorde Pretutindeni, gen. Mircea Chelaru, vicepreºedinteleacestei Ligi, acad. Vasile Tãrãþeanu ºi fiul sãu, AlexandruTãrãþeanu, student, un talent deosebit, cu o voce divinã ce seva impune în rândul tenorilor renumiþi. Alocuþiunile acestora,scurte ºi pertinente, premiile ºi trofeele acordate primaruluiAntonie Solomon, au impresionat publicul din sala TeatruluiLiric din Craiova. A urmat un spectacol omagial, Cântândromâneºte, realizat de Alin Oprea de la Primãria Craiovei,conceput din arii din opere ºi coruri româneºti (în prima parte),dirijat de George Zamfir, directorul Teatrului Liric ºi muzicãpopularã cu Alla Cibotariu (actriþã, originarã din Basarabia),Mariana Ionescu Cãpitãnescu, Niculina Stoican, ConstantinEnceanu ºi, inegalabila în acest gen de spectacole, SavaNegrean Brudaºcu, care a ridicat sala în picioare.La reuºita spectacolului au contribuit ºi AsociaþiaStudenþilor Basarabeni ºi Asociaþia Studenþilor Timoceni,care, prin ovaþii ºi fluturarea tricolorului, au creat o atmosferãde înãlþare sufleteascã. Aceleaºi douã asociaþiistudenþeºti au organizat, cu o zi înainte – pe 27 martie 2012– un simpozion ºi un mers prin centrul Craiovei, cu depunereade coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul.Oltenia, Basarabia ºi Bucovina, trei provincii româneºti,în care bate o singurã inimã.63

DestineLiterareANIVERSARELA CENACLULEMINESCULIVIA NEMÞEANU (CANADA)64Era o searã rãcoroasã de începutde primãvarã, prin 2007-2008. Vântul blând dar reavãn îmidãdea ghies la gânduri înapoi, laamintiri …Pe o vreme ca asta, prin 1986-1987, mã duceam seara la Bucureºtila un cenaclu literar, al Medicilormai ales, dar ºi al Academiei.Acesta din urmã era mai scorþos ºicei ce citeau aveau pretenþii devedete. Într-o seara a citit dr. Marinescu,soþul colegei mele de laªcoala Centralã de Fete, SperanþaHalunga, un poem lung, nesfârºit, ºidupã vreo orã mi s-a dus gândul pecoclauri. Îmi plãcea mai mult celãlalt.Aici veneau mulþi tineri, adulþi ºicâþiva medici în vârstã, dintre caredoi-trei erau indiscutabile talente. ªiuneori se citea ºi poezie de avangardã.Era pe strada Vasile Lascãr.Oarecum în cartierul meu. Mergeampe jos, mi-a plãcut drumeþia. Îmiamintesc cu emoþie cum la una dindãþile când am citit vreo duzinã depoezii noi, s-au fãcut lungi comentariiºi un doctor bãtrân, dar nu foarte,a spus cam aºa «când citeºteLivia Nemþeanu aud un clopoþelcare spune:«Atenþie, trece un poet!» Erapoate cel mai ciudat dar fascinantcompliment ce mi se fãcuse.Dar eu, cu mintea mea veºniccercetãtoare, auzind în închipuireclopoþelul, numai ce vedeam unlepros cu gluga pe faþã care sunaclopoþelul pentru a avertiza lumeasã se fereascã din calea lui.De ce oare pun mereu rãulînainte? E poate dintr-un instinct deauto-apãrare?Dar în fond, gândindu-mã maibine, ce e poetul decât un altfel deins decât toþi ceilalþi? Harul poezieie ca un microb, o boalã deci. Elvede lumea diferit de semenii sãi.Care de altfel se mai ºi mirã adeseoricitindu-l ºi uneori neînþelegându-l,de viziunile lui originale saubizare, fantastice sau absconse. Unpictor se uitã la peisajul (om sau naturã)pe lângã care trec toþi ºi nu-lobservã. Iar el pune pe pânzã odumnezeire sau o oroare (Goya,Picasso, Tanguy, Max Ernst). Deunde a scos viziunea aceea? Din elînsuºi. Poetul, de asemenea. Deci,tot un… lepros, dar cu microbultalentului.ªi mi-am mãsurat paºii maiagale, gândindu-mã cã mi-ar maiplãcea sã mã mai duc la un cenaclu,dar aici la Montréal, nu sã trecoceanul. ªi-apoi, dupã 25 de ani,ce-o mai fi devenit cenaclul meufavorit de la Bucureºti?Am vorbit, deci, cu câþiva scriitoridin Asociaþia Canadianã a ScriitorilorRomâni sã ne întâlnim ºi sã citimdin scrierile noastre, poezii mai ales.Ne-am întâlnit mai întâi prin niºtesubsoluri de biserici, spaþii largi ºireci, dar singurele disponibile. Erafrig, stãteam cu hainele pe noi ºi cumãnuºile. Iar spaþiul din jurul nostruera unul care nu contribuia la vreoinspiraþie. Odatã, acel subsol a fostînchiriat pentru o nuntã sau botez ºimuzica, gãlãgia comesenilor, deºiizolaþi de un perete, ne împiedecausã auzim pe cel care citea.Mi-am amintit atunci de cafeneleleliterare de la Paris (La Taverne,Café Versailles, mai înainte LaSource, La Vachette, d’Harcourt,Taverna Panteonului) ºi de laVeneþia (vestitele Florian ºi Quadri,frecventate atât de « lumea bunã »cât ºi de oamenii de litere), ºi mi-ampropus sã caut o cafenea care sã neprimeascã. ªi m-am dus la Nikels ºila Cafelix, o cafenea þinutã de doiromâni, ºi altele. N-a fost uºor, darîn cele din urmã ne-am întâlnit câtevaluni la Cafelix pe Côte desNeiges colþ cu Queen Mary. Curând,am devenit prea numeroºi pentruspaþiul ei. Întâmplarea a fãcut ca dr.Paul Dãncescu, preºedintele AsociaþieiCulturale Române sã nepropunã sala lor, întrucât ei seîntâlneau joia de la 16 la18 ºi apoisala era liberã. Sunt deci mai binede doi ani de când aceastã salã adevenit sediul nostru, situat tot peCDN la 6767.Sãrbãtorim acum patru ani deexistenþã a cenaclului nostru. Treptatam descoperit noi talente, poeþiºi prozatori dornici sã se manifeste.Cei mai mulþi participanþi erau începãtoriîntr-ale scrisului, acesta era ºiscopul cenaclului, de a-i promova.Au fost prezenþi ºi câþiva cu cãrþipublicate. Având experienþa altorcenacluri, precum ºi a unor criticiliterare publicate în România ºi laMontreal, cred cã am putut ajuta peunii dintre ei la înþelegerea noþiuniide poezie, la evitarea unor capcanelingvistice, de naturã a coborî nivelulemotiv sau artistic al scrierilor.Bucuria de a sãrbãtori aceastãaniversare este comparabilã cuaceea a sãrbãtoririi unui copil pecare l-am nãscut, crescut ºi lansatîn lume sã umble singur, sau sã fieajutat ºi de alþi iubitori de frumos.Un gând de recunoºtinþã îl acordtuturor celor ce au participat cucreaþiile lor, cu observaþii critice saunumai cu prezenþa la aceste întruniri.Noi toþi ne asemãnãm prin dragosteapentru frumos, pentru culturã,pentru într-ajutorare româneascã.

COLUMNA LUI TRAIANDestineLiterareMETOPA IDomneºte-n aer liniºte ºi pace.Case împrejmuite-n spaþiul dacStau risipite-n ºes ori pe coline.ªtiuleþii râd la soare din cerdac.Între hambare, morile descântãLitanii monotone în colind,Afarã stau în stoguri, prãvãlite,Paiele galbene-n cãpiþe adormind.Pe undeva stau oamenii la umbrãSau poate e o zi de sãrbãtoareCãci nu se vede nici mãcar un câineCare sã-i dea stãpânei ascultare.METOPA IIPe orizontul câmpului de luptãPe tot pãmântul dac, vin nãvãlindSãlbaticele triburi înzãuateÎn solzi metalici zãngãnind.Pe câmpul pietrei, împietrite stauTrupuri strivite sub copite iuþi,Sarmaþi ºi daci, în zale sau în zdrenþe,Din cei vãzuþi, ºtiuþi ºi neºtiuþi.Dar dupã ce cortina s-a lãsatPeste aceastã mare scenã-a lumii,Dupã ce morþii fost-au numãraþiªi ridicaþi pe marginea genunii,Temutele armate-n solzi de peºteªi-au strâns rãmaºii lor, pe cai gonind,Iar cei de-aici aprins-au iarãºi vatrãSã þinã piept puhoiului venind.Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.comBalaur dac cu cap de lup flãmând,De toþi prãdalnicii rãmas ne-nfrânt?!Purtat deasupra pletelor vânjoaseCu capul gol ºi pieptul larg deschis,Nu fu lãsat pe nici un câmp de luptãDuºmanului venit la seceriº.METOPA IVCi apele sunt drumuri, nu hotareCând peste fluviu tot acelaºi neamSãlãºluia statornicit sub soareDe rãdãcini legat, vânjosul ram.Rãtãcitoare ginþi se învârteauJur împrejur, germani, iazigi, sarmaþiCãlãtorind cum îi aduse vântulÎn zale de duºmani sau aliaþi,Dar Roma însãºi cu-al ei pas de fierÎnainta încet, fãrã zãbavãDând foc la aºezãrile rãmasePustii, ca o cochilie-n otavã -METOPA IIICe steag de luptã fost-a mai faimosCa steagul «draco» fluturând în vânt,ªi focuri, focuri se-nãlþau spre cerIncendiind imperial maidane,Ca-n urma lor sã nu se-nfiripezeCapcane pentru oºtile romane.65

DestineLiterareMETOPA VDora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.comÎn haine lungi ºi înfricoºãtoareDe mare preot, marele-mpãratSpre sacrificiul de purificareA oºtilor, solemn s-a-mpresuratCând sângele porni sã curgã gârlãDin animalele jertfite ritualªi în gâtlejul sorþilor le-asvârlãSpre saturarea zeului Baal.Apoi, gândind cu toþii cã acesteAu fost primite, sfat þinu cu-ai sãiªi oºtilor dãdu cucernic vesteCã drumu-i liber: peste munþi ºi vãi.METOPA VICãruþele cu bruma de avereTurme de oi, cirezi cu ochiul blând,Femei cu prunci, bãtrâni ºi copilandriLãsându-ºi vetrele de piatrã fumegând,În codrii deºi din munþi prãpãstioºiCa-n casã strãmoºeascã, se întorcSub bolta de-ntuneric, legãnândPruncu-nþelept de-a dãinui pe loc,De-a aºtepta tãriile sa tacãªi volburi spumegând sã se ridiceDin apele iscate dinspre Tibru:În timp ce pietrele rãmân aice.METOPA VIISuntem aici: cei dintâi ºi cei de pe urmã,Fraþi cu bezna-nceputului, cu plãmada nefiniþii.Ropotele hoardelor pe cai ne-au unit cu pãrinþiiÎn adâncul lutului pe care n-au încetat sa ni-lscurme.Suntem aici: cei dintâi ºi cei de pe urmã.Ne-am apãrat cu viaþa roadele visului.Strãjeri la porþile munþilor, o turmãDe creºte. Zestrea proscrisului.Suntem aici: lumina cea de pe urmã.Când zorile se vor uni cu negurile morþiiNe vom scula din orbita pãmântului toþi morþiiSã-ºi dea rãspunsul la «judecata din urmã».Eratã: În numãrul pe ianuarie-februarie al revistei DL la schiþa O primire de onoare,de Livia Nemþeanu, liniuþele de dialog, la tehnoredactare, au fost înlocuite cu cifre.Se regretã eroarea.66

DestineLiterareP O E Z I IDESTINÞi-ai fi lãsat ºi umerii în steleSã porþi pricina naºterii primareDar ai venit ca sã te urci la ele,Spãlat de un destin în lãcrimare.N-ai luat nimic din timpul care moareCopilãria þi-a fugit prin vise.În pulberi, ca o pãpãdie-n soare,Seminþele-i mai cresc umbre ascunse.Nu ai cerut nici bãtãturã-aleasãDoar un popas vegheat de menestreli,Din anotimpuri þi-ai ales mireasãªi i-ai pictat sãrutul cu cerneli.Ai fost în lumea asta o nãlucã:Ochi pieptãnaþi de degetele-þi lungi,Iar dorul tãu în cufãr þi-l usucãDoar timpul ars sub tânguiri prelungi.Þi-ai fi lãsat ºi lacrima în steleÎn ploi venind sã ne-ntâlneºti devale,Dar, þi-am ºoptit în roua dintre ele,Rãmâi!, nu te grãbi sã mori agale.RUGÃ…Lasã-mã sã-i fiu sorã ierbii,Sã mã nasc doar când îþi este dor,Sã m-adulmece iarna cerbiiªi sã-þi spunã de câte ori mor.Când pasul tãu bate-o secundãÎn ceara unei toamne, târziu,Sã-ºi scuture umbra fecundãPe trupu-mi palid, rãdãciniu.Lasã-mã… nu-mi scrie poeme,Îngerii vin pe-un colþ de apus,Rãstoarnã ploi de foc, blesteme,Ascultã-le!, sã ºtii cã m-am dus.PLEDOARIEEu nu sunt una dintre celeAplaudatã-n lumi divine,Dar urc cu îngerii la steleSã-þi spun cã toamna nu mai vine.Sunt doar un numãr într-o listãCe nu mai vrea sã se sfârºeascã,O floare pe-o tulpinã tristãCe a uitat ca sã pãleascã.Când plouã, rãnile-mi din buzeSe-agaþã cu agrafe-n viseªi-n dimineþile obtuzeSe vindecã cu flori promise.Eu nu sunt una dintre celePe care demiurgii, zeii,Le iau pe coasta lor la steleLãsând în urmã epigeii,MIRUNA OCNÃRESCU (CANADA)Sã înfloresc ca o ninsoareUitatã pe pervazul lumii,ªi poate, doar din întâmplare,Sã mã topesc pe-obrajii Lunii.Dar urc cu îngerii la steleAm bube pe genunchii vieþii,Sunt frunza toamnei dintre eleªi vin cu ploaia dimineþii.67

DestineLiterareLa început fost-au „sâga“, „sîgetul“şi „siginii“, apoi Sarmisegetuza –„monografia“ unui cuvânt pelasg >valah: sâgă [sîgă] / sigă...ION PACHIA-TATOMIRESCU (ROMÂNIA)68(I)1) Statut de cuvânt multimilenar în limba pelasgã >valahã la apelativul sâgã (sîgã) / sigã; carianulHerodot (aprox. 484 – 425 î. H.) ºi grecul Apolloniosdin Rodos (295 – 215 î. H.) despre sigini / sigine (>sighine). Cu o notabilã familie lexicalã pãstratã pânãazi în toatã aria lingvisticã a fostei Dacii din vremea luiBurebista (82 – 44 î. H.) / Regalian (258 – 268 / 270 d.H.), se relevã ºi apelativul sâgã (sîgã) / sigã, cuvântcu statut multimilenar în limba pelasgã > valahã (thracodacã/ dacoromânã). Cea mai veche atestare scrisã aradicalului acestui apelativ pelasg > valah, sâgã (sîgã)/ sigã, o datã cu derivatul sãu, sâgin (sîgin) / sigin –din radicalul sâg- (sîg-) / sig- ºi sufixul strãvechi-pelasg(> valah) de „vectorizare apartenenþialã“, -in –, derivatdesemnând „neamul / seminþia, locuitorii arieisâgilor“ din Carpaþii Meridionali ºi din MunþiiDinarici – pânã în vecinãtatea þãrmului Veneþiei, maiexact spus, „pelasgi-locuitori-extractori-prelucrãtoride metale din / dintre sâgi ºi, totodatã, producãtoriai unor lãnci speciale ce le purtau numele“(adicã sigine / sighine), este înregistratã de Herodot(484 – 425 î. H), în Istorii (V, 9): «Despre þinutul care seaflã la miazãnoapte de aceastã þarã nimeni nu poate sãspunã desluºit ce oameni îl locuiesc, cãci dincolo deDunãre pare sã fie un pustiu fãrã sfârºit. Eu am izbutitsã aflu ºtiri numai despre locuitorii de pe malul celãlalt[stâng] al Dunãrii, numiþi sigini, care poartã hainemedice [moesice]. Caii lor au coamã pe tot trupul, pãrulfiind de cinci degete lungime; sunt mici de staturã, cunãrile largi ºi nu sunt în stare sã poarte un om înspinare; în schimb, înhãmaþi la cãruþe, sunt foarte iuþi;de aceea, cei din partea locului umblã în cãruþe. Hotarelelor se întind pânã în apropierea eneþilor [veneþienilor]de la Adriaticã. Ei susþin cã sunt coloniºti de-aimezilor [moesilor]. Cum au fost aceºtia colonizaþi demezi [moesi], nu pot sã-mi dau seama, dar, în scurgereanesfârºitã a vremii, orice s-ar putea întâmpla. Ligurii,care locuiesc în pãrþile de sus, deasupra Massaliei[Marsiliei], dau numele de sigini negustorilor cu bucata,iar ciprioþii numesc aºa lãncile.» (traducere: AdelinaPiatkowski – HIst, II, 31 / Fontes, I, 66 sq.). Mai mult casigur, Herodot (ori, mai degrabã, copiºtii ce au facilitattransmiterea manuscrisului / „cãrþilor“ de la Istorii, pânãspre veacurile lumii moderne) confundã mezii / moesiiDaciei Sud-Dunãrene cu mezii Persiei (cf. ªDU-ed-2,920). Fraza lui Herodot: «Ei susþin cã sunt coloniºti deaimezilor [moesilor]» pare-se cã trebuie corijatã astfel:«Ei susþin cã sunt strãmutaþi de-ai moesilor» – multimilenarãfiind „practica“ strãmutãrilor de populaþii dinordinul regilor / împãraþilor, de la sudul Dunãrii, la nordulsacrului fluviu dacic, ºi invers. Ori, poate cã informatorullui Herodot avea ºtire – pusã la îndoialã de istoriculcarian ca ºi în atâtea alte cazuri ale „istoriilor“ sale –,ºtire potrivit cãreia pelasgii de la Dunãre ºi din stepelenord-pontice au migrat în vremea cataclismelor geoclimatericeºi tectonice anterioare anului 5300 î. H.,ajungând ºi „fixându-se“ în spaþiul ce-a ivit Mesopotamia(„Moeso-Potamia“) de mai târziu, din zorii istoriilor(a se vedea harta cu direcþiile migraþiei, în PTMem, 12sqq.). Reaminitim ºi aici cã în orizontul anului 5300 î. H.(din Dacia Anticã / Neoliticã) se dateazã scrierea de peTãbliþa-Soare ºi de pe Tãbliþele Rectangulare de laTãrtãria-Dacia / Dacia (România), scriere dusã deeuro-pelasgi (aºadar, anterior mileniului al VI-lea î. H.)între Tigru ºi Eufrat (din Moesopotamia > Mesopotamia,dupã cum grãieºte – peste milenii – asemãnãtoareaTãbliþã Rectangularã de la Djemdet-Nasr – cf.PTMem, 11).Fig. 1. Herodot, Istorii, V, 9, textul grecesc; în „ramã“ dreptunghiularã,derivatul din limba pelasgo-dacã (adicã valahã arhaicã) dinorizontul anului 450 î. H.: Sig- (din sigã / sâgã) + suf. -in (m. sg. sigin/ m. pl. sigini), pe care s-a „altoit“ desinenþa greacã de nominativacuzativ-as : Siginn-as (Fontes, I, 66).Mai târziu cu douã secole decât Herodot, siginiisunt menþionaþi de Apollonios din Rodos, în Argonauticele:(«320 ...[dupã cum] nu vãzuserã nici sciþii ceiamestecaþi cu thracii, nici siginii, / nici grâucenii, nicisindii / care locuiesc în jurul vastei câmpii pustii Laurion./ Deci, dupã ce trecurã de muntele Anguron ºi pe lângã

stânca înaltã / Cauliac – aflatã departe de muntele Anguron– / (325) În jurul cãruia Dunãrea îºi desparte apele în douãbraþe / ºi se varsã în mare, pe o parte ºi pe cealaltã, ºi pelângã câmpia Laurion; / atunci colhidienii ieºirã în mareaCronos ºi ocuparã / pretutindeni trecerile, ca nu cumva sãle scape [cei urmãriþi]» (Fontes I, 140 sq.).DestineLiterareFig. 3. Trei localitãþi ale pelasgo > valaho-dacilor sigini dinspre „malulVeneþiei“ (despre care grãitu-ne-a Herodot pe la anul 450 î. H., „active“,aflate, „fixate pe hartã“ ºi cercetate, între anii 1906 – 1929, de acad. SextilPuºcariu), din Istria-peninsulã (încadrate de noi pe hartã – supra – îndreptunghiuri): Cigarisce (< Sîgãriºte < sâgã- + suf. -ar- + suf. -iºte),Sicul (< Sîgul < sâg[u] + art. hot. -l), Sugari (< Sâgari < sâg + suf. -ar).Fig. 2. Apollonios din Rodos (295 – 215 î. H.), Argonauticele, IV, 320,textul grecesc; în „ramã“ dreptunghiularã: derivatul pelasgo-dac / valaharhaicsigin, din orizontul anului 230 î. H., aºadar, constant ºi dupã maibine de douã secole de la Herodot, pe care s-a aplicat desinenþa greacãde masculin plural -oi (siginn- + -oi).În legãturã cu neamul dacic al siginilor (> sighinilor),menþionat mai întâi la Herodot (Istorii, V, 9), nu mai insistãmasupra lãncilor de tip special, siginele (ori sighinele –„lãnci mari, de atac / apãrare“, lungi de la un metru ºi jumãtatepânã la doi metri), sau („diminutivat“) sigincile / sighincile(un fel de baston-lance, „cam de-un metru ºi zecedouãzecide centimetri, din fier forjat, cu un ochi în lamã“),apelative în circuit valahofon ºi în zilele noastre, sigine /sighinci care aveau – ca arme / unelte – multiple întrebuinþãriîn Dacia Dunãreanã (cum ºi astãzi, în localitãþile de pemalurile Dunãrii din România contemporanã – arealul„bãlþilor“, începând cu satele Giurgeni-Ilfov ºi Vadul Oii, dinjudeþul Constanþa: 1. armã de apãrare / atac; 2. unealtãfolositã: la „legarea-n solzi de peºte“ a snopilor de stuf dinacoperiºul caselor – de pânã pe la mijlocul secolului al XXlea–, ori al ºoproanelor ºi al colibelor; „când ieºi sã pescuieºtila copcã“, dacã Dunãrea are „poduri de gheaþã“, nunumai „la trãznitul peºtilor de sub gheaþã“, ci ºi „ca sã tepropteºti ºi sã-þi împingi patinele [din os de viþel / bou] pepodul de gheaþã“); nu mai insistãm nici asupra cailor „lãþoºi“/ „bãrboºi“ (cai europeni, dintre orizonturile anilor 30000 –4400, atestaþi de „picturile rupestre“ de la Altamira / Spaniapânã la Cuciulat / Dacia), ori asupra întinderii Siginiei /Sighiniei (Sigyniei) din Carpaþii Meridionali Olteano-Bãnãþeni, peste Munþii Dinarici (cf. sigyno-illyrii / REtn, 71sqq.), pânã în Peninsula Istria, ci subliniem doar cã siginii(sâginii / sîgynii) erau pelasgo-dacii munþilor („Dacimontibus inhaerent.“ / „Dacii trãesc nedeslipiþi de munþi.“ –L. Annaeus Florus, aprox. 85 – 145 d. H.: „De bellum dacicum“– cf. Fontes, I, 524 sq.), locuitori ai platourilor sâgoase,pietroase, dar bogate în aramã / cupru, fier etc.,„specialitatea“ lor constând în extragerea ºi prelucrareaminereurilor ºi în fabricarea armelor etc.Vestiþii „mineri“ ºi producãtori / negustori de arme, siginii(la Herodot, 484 – 425 î. H.) de dincolo de „pustiul norddunãreano-pontic“(despre care se dusese – la urecheaatentã a istoricului antic – vestea cã „este nesfârºit“, pustiulcare cuprindea bãrãganele Dunãrii de Jos ºi stepele de lanord-vestul Mãrii Negre, adicã „Arabia bessilor“ < Bessarabia/ Basarabia dintre Drobeta Turnu Severin / România,peste sudul Moldadavei > Moldovei ºi cãtre Borysthene /Nipru), adicã din centrele metalurgice ale Carpaþilor (Ardeal,Oltenia, Banat) ºi ale Dinaricilor, aºadar, de la izvoarelerâurilor Alutua > Olt ºi Maris > Mureº, adicã din Arutela >Arudela > Arudeal / Ardeal, pe direcþia cea mai puternicã alor, marcatã de „cetãþile-oraºe“ Saggidava (pe MureºulSuperior) – Siggidava (pe Mureºul de Mijloc – cf. PGet, 153/ Fontes, I, 544 sq.) – Segge[t]dun (Seghedinul „mic“, laconfluenþa râurilor Daciei Centrale, Maris > Mureº cu Pathissu> Tisa, în pereche dunãrean-zalmoxianã cu „dunãreanmarele“oraº-cetate-de sâgã de pe malul drept al sacruluifluviu al Cavalerilor Zalmoxianismului) – Siggidun (adicã„marele oraº-cetate de pe alb-gãbuiul mal drept de sâgã alDunãrii“ – infra: fig. 4 – azi, Belgrad), pânã în Istria-Peninsulã (Slovenia / Croaþia de azi); sigino-dacii dunãreano-adriaticiau fost cunoscuþi mai târziu – prin „rebotezaregreacã“ – mai ales ca neam al illyrilor; mai mult, dar amintind(prin nume) obârºia (izvoarele Oltului / Mureºului), Arutela >Arudela > Ardeal, istoricul Appian a consemnat chiar„illyricul“ Regat al Ardiaeilor, condus de „Agron ºi Teuta“.Fig. 4. Mal de sâgã de la Dunãrea Daciei de Vest, temelie a anticuluioraº-cetate, Siggidun („oraºul sâgilor albe-ale Dunãrii“) / Belgrad,moderna capitalã a Serbiei.69

DestineLiterare2) Cuvântul sâgã (sîgã) / sigã în literatura valahã.Alexandru Vlahuþã a reþinut pentru capacitatea expresivã, încele «cincisprezece caiete pline de însemnãri» privindredactarea României pitoreºti, ºi un apreciabil numãr deregionalisme, printre care ºi cuvântul sâgã (sîgã) / sigã:«Falnic ºi luminos se ridicã-n fund blândul rege al atâtorînãlþimi, vestitul Penteleu, cu cele mai grase pãºuni, cu celemai încântãtoare ºi mai bogate plaiuri din tot cuprinsulCarpaþilor noºtri. Din podiºuri moi, trãgãnate, pare cã-l vezicum creºte, cum se desface-n sus, puternic ºi singur,lãmurindu-ºi fruntea boltitã pe albastrul cerului, împingându-ºi spinarea rotundã, giganticã, spre munþii Ardealului. Dintrunchiul lui pornesc, rãºchirate, ca degetele unei mâini,cele cinci ramuri mari, descoperite: Cernatul, Miclãuºul,Piciorul Caprii, Vâforâtul ºi Zãnoaga. Pete de umbrã sepoartã pe codri ºi pe luminiºuri. Întunecat, în manta-i debrazi, se-nalþã-n faþa noastrã muntele Cireºu. Cãrareaintrã-n desiº. Rãsunã sub picior pãmântul uscat ºi vânãt cacenuºa. Tufe mãrunte de afine se întind pe lângã arboriidoborâþi de bãtrâneþã. [...] Urcãm din greu tihãraiele umbriteale Cireºului, maluri de sigã sparte de puhoaie [...]; jos, învale, s-aruncã vâjâind undele zbuciumate ale Jgheabului.Un cerb speriat trece-n goanã pe dinaintea noastrã, cu botulînainte, cu coarnele lãsate pe spate, ca o sãgeatã spintecãdesiºul, lung freamãtã pãdurea în lungul lui. O luãm pe hãþaºela stânga ºi coborâm în Gãvan. Descãlecãm în curteaverde, tãcutã, tristã, a mânãstirii.» (VRomP, III, 229). Textullasã a se înþelege cã pârâul „Jgheabul“ ºi-a croit albia lamuntele Cireºul printre maluri de sâgã / sîgã (sigã), adicãde gresie, de lespezi / stânci sparte de puhoaie / viituri.orizontul anului 1981), ºi în sublimul poematic: «DomnuleCantemir, Poemul Planetar / îl simþi numai când razansetatã/ cade-n bobul de rouã / ºi cortexul þi se-mbracã-ncãmaºã de mire-curcubeu; / când bubuie ozonul în craterulvulcanului aruncând / sâgile incendiare-n tot spaþiul dearamã;/ când plãcile tectonice danseazã satanic / la sãrutulmarii sfere de flacãrã; / când Omul-de-Aur prinde ramuranfloritãa zarzãrului, / ori a veºnic-verdelui brad, în pletele /ne-mblânzite-ale Sorei Soarelui, spuma laptelui...!»(Despre condiþia poemului planetar – PTBomb, 66 /PTComp, 221). Textul poemului lasã a se lãmuri cã sâgile„aruncate-n tot spaþiul de-aramã“ sunt lespezi / stânciîncenuºat-piroclastice, provocatoare de incendii.Fig. 6. Malul sâgilor clivante („ulucul de sâgi“) de la Cascada Muntioru(detaliu de lângã sâga roºie – supra).Fig. 5. Râuleþul Jgheabul ºi albia-i cu maluri de-uluci de sâgã din MunteleCireºul (stânga, jos), Bisoca, depresiunea Între Râmnice (în centru) etc.Nu numai în pitorescul din Dacia descrierilor vlahuþienedin orizontul anului 1901 ºi-a fãcut intrare distinsã strãvechiulcuvânt pelasg > valah (thraco-dac / dacoromânesc),sâgã (sîgã) / sigã, ci, de-o bunã vreme (mai exact spus, în70În Povestea lui Perseu, fratele Persidei, se facevorbire întru limpezime semanticã în patru rânduri: (1)«Povestea lui Perseu, fratele Persidei este simplã,deoarece despre sora lui, lumea a cam uitat sã mai spunãcâte ceva. Perseu a trãit, e adevãrat, demult, dar cu multmai târziu decât ultimul Fãt-Frumos. ªi s-a nãscut în acelaºitimp cu sora lui, Persida, într-o grãdinã a unui cârciumardintr-un sat de pe malul dinspre inimã al Mureºului, numitSâgile Seci, ori, pre limba mai veche, Secusâgiu, ceea ceînseamnã sâgile, pietrele seci, sterpe, neroditoare. Fireºte,Marisia, cum îi ziceau strãmoºii daci, sau Mureºul, cum îispunem noi, urmaºii valahilor-daci, azi, are vale fertilã,bogatã, ca mai toate râurile de aur ale pãmântului; darnumele vrea sã grãiascã despre faptul cã vatra satului,constituitã din sâgi, din acele pietre poroase, esteamplasatâ în zona feritã, neinundabilã a vestitului râu.»(PTPov, 78).

Fig. 7. Mal / „uluc“ de sâgã ºi de sare din depresiunea Între Râmnice– Munþii Vrancei.(2) «ªi aburii florilor – cã parcã-s niºte aburi albãstrii prinflori – se înfuioreazã spre Ursa Mare, legând-o de creºtetulmãrului. ªi nu dureazã mult pânã se aude un huruit de roþide caretã pe sâgi – deºi, nicãieri, prin vecinãtãþi, nu estevreun drum cu lespezi...» (PTPov, 81). (3) «Dar nici urmã deMuma-Pãdurii-cu-Pletele-ªerpi. Dã de un pustnic cu barbãpânã la genunchi, ninsã, la coliba dintre sâgi, unde numaiursul poate sã ajungã, chiar deasupra izvoarelor...» (PTPov,83). (4) Sâga Mumei-Pãduri-cu-Pletele-ªerpi se vede ºi aziîn Munþii Maramureºului.» (Povestea lui Perseu, fratelePersidei – PTPov, 84).DestineLiterarede o influenþã albanezã asupra limbii franceze, cum niciinvers, nu poate fi vorba), ci cuvântul autohton cu cel maimare circuit pe-atunci, sigã (poate ºi pentru a nu se credecumva despre autohton-pelasgul / daco-thracul gresie cã-ivreun neologism ivit pe filierã francezã, în epoca paºoptistãa Principatelor Valahe, deºi realitatea istoric-lingvisticã nerelevã apelativul valah-modern / contemporan, gresie, sinonimcu sâgã / sigã, cât ºi apelativul francez, grès, înrãzãrindu-sesemantic-sincretic din fondul lexical euro-pelasg– pe ramura nordicã, adicã ramura atlantico-dunãreanoboristenianã/ uralicã, nu pe ramura sudicã, sau arhicunoscutaramurã latin- / romanic-imperialã. Cf. PTIR, I, 31 sqq. /122 sq.; ºi infra, „Harta migraþiei neamurilor european-germanice– ostrogoþi, vizigoþi, franci, longobarzi etc.).Fig. 9. Vocabular franþezo-romãnesc, de P. Poenar, Fl. Aaron ºi G.Hill (din anul 1840) – pagina de titlu ºi rândurile explicative la grès – sigã,gresie etc.Fig. 8. Maluri cu sâg, sâgã, sâgi, sâgiº / sighiº, sâget / siget /sighet, cu „ulucuri de sâgi“ (S. Mehedinþi), sau lespezi / stânci, cum pot fivãzute pe toate vãile râurilor / fluviilor din spaþiul Daciei antice pânã azi, ºi,poate, pânã mâine.3) Dicþionare explicative (explicativ-etimologice)despre sfera semanticã a apelativului sâgã (sîgã) / sigã.Cea mai veche lucrare lexicograficã valahã în care se relevãsinonimia „perfectã“, sâgã (sîgã) / sigã – gresie, esteun Vocabular franþezo-romãnesc, de Petrache Poenaru,Florian Aaron ºi G. Hill, tipãrit în Bucureºtii anului 1840; ceitrei autori certificã aici, lãmuritor la sfera semanticã a termenuluifranþuzesc, grès : 1) «sigã, piatrã de nisip, compusãdin grãunþe de nisip»; 2) «vase de pãmânt, fãcute dintr-unfel de humã care este fireºte amestecatã cu nisip subþire.»(PAHV, I, 774). În orizontul anului 1840, pe când era elaboratdicþionarul de cãtre cei trei autori, semanticieni de profunzimeai spaþiilor valahofon ºi francofon, se deduce uºorcã exista o multimilenarã sinonimie sigã – gresie, în limbavalahã (dacoromânã), însã, pentru echivalarea semanticã afranþuzescului grès, n-a fost preferat cuvântul autohtonvalahde mai restrâns circuit în 1840, grèsie (< pelasg.gerèsie < gãrà siã [„gãrãsiã“] < *garãsia / *carãssia >Carssia [Carssium], Caraºul etc.), cuvânt moºtenit defrancezi în grès (din limba pelasgã, adicã din valaha arhaicã,de unde-a fost împrumutat ºi în limba albanezã – cãDicþionare francezo-române (valahe) / valaho-franceze,mai vechi, ori mai recente, privitor la apelativul grès („sigã“/ „gresie“), certificã, fireºte, cam acelaºi lucru: în anul 1967– «grès s. m. (geol[ogie]) gresie» (GMSDic, 362); în 1994– «sigã s. f. sorte de sable (blanc ou rouge) utilisé dans lamaçonnerie et le tannage» („soi de nisip – alb ori roºu[supra] – folosit în zidãrie ºi în tãbãcãrie“ – ChKBDic, 545;iar la termenul gresie – ibid., pag. 247 – «s. f. 1. grès m.;gresie ceramicã grès cérame. 2. queux – queue – f.»,adicã II / „piatrã de tocilã, cute, gresie“ – GMSDic, 629); înanul 2000 / 2007 – «grès s. m. 1. (geol.) gresie. 2. argilãamestecatã cu nisip folositã în olãrie» (GDic, 652) etc.Fig. 10. Maluri de sâgã tare ºi de sâgã roºie (pentru zugrãvit) lacascada Muntioru din Munþii Vrancei.71

DestineLiterareSe constatã o reîntoarcere la esenþele semantic-poenãreºtidin orizontul anului 1840 (când nu exista în spaþiulanticei Dacii vreo urmã de „stalinism cultural“ ca astãzi).invadarea Galiei – pe care au transformat-o, dincoace deeopca marilor migraþii, în Þara Francilor (apoi în Franþa dingeografia evmezicã ºi contemporanã a Europei).Fig. 11. Dictionnaire historique de la langue française / Dicþionaristoric al limbii franceze – coperta ºi articolul Grès.Lexicologia francezã privitoare la termenul grès (indirect-referitoareºi la sfera semanticã a apelativelor valahesinonime sigã ºi gresie), prin Dictionnaire Historique dela Langue Française, Tome 2, F-Pr (ediþia din anul 2007),vine în întâmpinarea istoric-evmezicã a problemei noastre,(desigur, la distanþã astronomicã faþã de lingvistica stalinistãdin România de dinainte de anul 1965, dar ºi faþã de conulde umbrã persistent al lingvisticii staliniste române de dupã1966, ori 1989), cu temeinice aserþiuni: «? Grès s. m. s-a ivit(între anii 1176-1181) prin limba francilor [stabiliþi în Gallia],dintr-un presupus / dedus *greot „nisip“, „pietriº“ / „rocãdetriticã“, [*greot] realcãtuit pornindu-se de la un evmezicneerlandez griet „nisip mare, pietriº“ ºi din strãvechiulgermanic griez „nisip“. • Grès pare a fi desemnat mai întâi„lespede“ / „bloc de piatrã“ ºi îºi capãtã prin secolul al XIIIlea(pe la 1223) valoarea semantic-modernã: „rocã formatãdin mãrunte elemente [re]unite printr-un ciment natural“.Termenul desemneazã în mod special ([în orizontul anului]1330) humã / argilã amestecatã cu nisip fin, utilizatã înfabricarea vaselor ceramice ºi, prin metonimie ([deprin]1837), o olãrie de gresie. • Din grès derivã termenii tehnicica: gréser v. tr. (1676) „a lustrui / ºlefui“[...]; gréseux,euse adj. (1774) „de natura gresiei“; grésière s. f. „carierãde gresie“; gréseuse s. f. (1962) „maºinã de ºlefuit /polizat“» (ReyDic-II, 1642).Semanticienii francezi n-au mers mai departe de secolulal XII-lea cu cercetarea, lãsându-ne nouã prilejul de aobserva: 1) apelativul grès din limba francezã nu provinenici din latinã, nici din albanezã, nici din limbile triburilorgermanice, ci dintr-un fond lexical arhaic-valah, adicã europelasg,dintr-un mai mult ca sigur apelativ, *grèsia (din carese iveºte termenul gresie în valaha / dacoromâna contemporanã);2) nu este exclus ca respectivul cuvânt arhaicvalah,gresie, sã fi pãtruns în limba neamului germanic alfrancilor de pe când au cunoscut, alãturi de vizigoþi, ostrogoþi,vandali º. a. (v. infra, „Harta migraþiei“, 250 – 550),filtrul cultural-civilizatoriu pelasg > valah de la sacra Dunãrea Daciei lui Burebista (82 î. H. – 44 î. H.) / Regalian (258 –268 / 270), între orizonturile anilor marcate de împãrãþirilevalaho-dacilor Constantin cel Mare (306 – 337) ºi Valens(364 – 368), cam în orizonturile anilor în care se relevã72Fig. 12. Harta migraþiei neamurilor european-germanice (ostrogoþi,vizigoþi, franci, longobarzi etc.) ºi a neamului asiatic al hunilor, în Daciaºi în Imperiul Roman de Rãsãrit / Apus, între orizonturile anilor 250 ºi 550 d.H., orizonturi temporale între care cel puþin cuvintele din pelasgo-dacã, adicãvalaho-dacã, desemnând arme importate din centrele metalurgice ale DacieiNord-Dunãrene ca: siginã / sighinã, sighincã, sicã, sicãiþã etc., ori obiectede pãstrare în bunã stare a acestor arme ca, de pildã, sigã, gresie („cute“,„arcer“) etc., au cãpãtat „statutul“ de cuvinte cãlãtoare în Eurasia.Dar sã-i lãsãm pe francezi cu grès-ul ºi pe albanezi cugãrãsa, cu gresia lor împrumutatã de la pelasgo>valahodacii-sigini,reîntorcându-ne la sâga / siga noastrã sinonimã(fãrã a scãpa din ochi pelasgo-dacicele / thracicelearme, sica, sicãiþa – cu care a fost „fixat în piatra Columnei“ºi Decebal, regele-erou al Daciei, pe când ºi-a luat zilele,spre a deveni nemuritor al Cogaionului / Sarmizegetusei, nuspre a deveni sclav al Romei), dupã ce i-am reþinutsensurile / „familia“...Cuvântul sigã (sígã) este inserat de Lazãr ªãineanu, înDicþionar universal al limbei române, din anul 1896, însinonimie „perfectã“ cu gresie: «sigã f. – gresie» (ªDU-ed-1, 744), ca ºi în Vocabular franþezo-romãnesc, de PetrachePoenaru, Florian Aaron ºi G. Hill (1840, supra); puþinmai jos de sigã – tot pe pagina 744 –, Lazãr ªãineanuînregistreazã ºi douã derivate: primu-i conservat, graþiestrãvechii toponimii valahe, în Siget (< rad. sig- + suf. -et,desemnând „locul cu sâgi / gresii / lespezi multe“ – Siget >Sighet): «n[eutru], oraº în Maramureº, pe malul stâng alTisei» (pe-atunci, cu 9000 de locuitori); al doilea este sigini(despre care s-a mai vorbit, supra): «Sigini, m. pl.populaþiune primitivã a Banatului ºi a câmpiilor din s[udul]Ardealului, cari furã mai târziu suplantaþi de Daci»(suplanta „a asimila“ / „asimilaþi de daci“ – ªDU-ed-1, 744).În ediþia a II-a, din 1908, în care s-a adãugat ºi «etimologiavorbelor populare» (ªDU-ed-2, p. XI), termenul sâgã (sîgã)/ sigã este omis, însã îi reþine sensurile pelasge > valahe latermenul din perechea-i sinonimicã: «gresie f. 1. piatrã formatãdin grãunþi de nisip; 2. un fel de argilã amestecatã cunisip fin; 3. varietate de gresie cu care se ascut coasele: ºiagãsit coasa gresia PANN [pentru spaþiul aliterativ /sinestezic, spre a evidenþia arhaicul fâºâit de la cosit, -sisa-si-,poet-valahul poate c-ar fi preferat expresia ºi-a gãsit

DestineLcoasa siga]; 4. lemn de pe osia carului, numit ºi scaunuldinainte iar în Mold[ova] perinoc [cf. albanezul gãrãsã]»(ªDU-ed-2, 323). Aºadar, de data asta, la apelativul pelasg> valah, gresie, se face ºi trimitere etimologicã la albanezulgãrãsã, preluatã în mai toate dicþionarele explicativetimologicetipãrite în România (inclusiv cele din epocastalinistã – cf. DLRM, 346: «Comp. alb. gërëse»). Darpelasgul, valah-arhaicul (dacoromânescul) sigã este reluatde Lazãr ªãineanu peste aproape patru decenii, în ediþia aVII-a, fãrã sensul primordial de „gresie“, din ediþia primã,apãrutã în anul 1896, grãbindu-se a face trimitere ºi la oetimologie falsã, cu toate cã apelativul sâgã / sigã îºi relevase„statutul de cuvânt autohton“, adicã statutul de cuvântpelasgo-dac (>valaho-dac): «sigã, f[eminin], substanþãroºiaticã de se întrebuinþeazã spre a trage brâie la ferestrelebordeielor, [spre] a vãrui pereþii cuptoarelor þãrãneºti etc.[Serb(escul) siga, stalactitã]» (ªDU-ed-7, 591). Nu se poatecrede cã, în România, încã din perioada interbelicã,începuse – ºi prin lexicologi / semanticieni de talia lui Lazãrªãineanu – campania stalinist-lingvisticã antivalahã, încercându-se(ca, sistematic, dupã al II-lea rãzboi mondial) sãse demonstreze cã limba pelasgã > valahã (dacoromânã –românã / moldoveneascã etc.) ar fi „de origine slavã“.Dicþionarul limbii române moderne, dat la cules în 4iunie 1957 ºi apãrut – sub egida Academiei RepubliciiPopulare Române ºi a Institutului de Lingvisticã din Bucureºti,de sub direcþia lui D. Macrea – în ianuarie 1958, adicãîn plinã epocã stalinist-culturalã / proletcultistã, preia explicaþia/ etimologia termenului sigã, din ediþia a VII-a a dicþionaruluilui L. ªãineanu (cea care înregistreazã numai sensulcuvântului împrumutat din limba valahã în limba sârbã /„sârbocroatã“): «Sigã, s[ubstantiv] f[eminin], mineral alb sauroºu, folosit la zugrãveli ºi în tãbãcãrie – [din] s[âr]b[escul]siga» (DLRM, 768). La fel (aproape la fel) este datã explicaþia/ etimologia („imbecilizant-academicã“) ºi în celelaltedicþionare publicate dincoace de epoca proletcultistã:Dicþionarul explicativ al limbii române, din 1975 (DEX-75, 859), Dicþionarul explicativ al limbii române, ediþia aII-a, din anul 1998 (DEX-98, 984) etc. Dirijatele „erori academic-staliniste“continuã – „nãucitor-ereditar“, ori „indirect“– ºi „în mileniul al treilea“: deoarece („intenþionat“ / „neintenþionat“),într-un voluminos Dicþionar româno-sârb, de MileTomici, publicat de Editura Academiei Române din Bucureºti,în anul 2005, sfera semantic-vestejitã a apelativului desub lupa noastrã este „cultivatã“ astfel: «siga ž [feminin](min[eral]) siga» (DRs, 1104); dacã un tâlmaci din limbavalahã (dacoromânã) în limba sârbã – fie el academician,ori doctor în lingvisticã / filologie, geografie, geologie etc. –ar fi pus a traduce un text / capitol din cartea lui Al. Vlahuþãîn care este fraza cu sintagma «maluri de sigã sparte depuhoaie» (supra, VRomP, III, 229), ori un text / capitol dintrunstudiu etno-geografic de S. Mehedinþi unde ar da pestesintagma uluc de sâgi, nu ar avea bucuria „redãrii exacte“,apelând la vreun dicþionar academic din România ºi nici ladicþionarul sârb-român al lui M. Tomici; mai mult, M. Tomici,„imediat sub sigã“, vine cu o amendabilã aberaþie: «sighét(sighéte) s. oznaka...» (DRs, 1104), ceea ce înseamnã (sub„tomiciana egidã“ a Academiei Române ºi a Institutului deLingvisticã „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“) cã derivatul pelasgo(>valaho)-dac, sighet („droaie de sâgi“, „sâget“ sighet nu figureazã în Dicþionarulexplicativ al limbii române, din 1975 (DEX-75, 859), nici însuplimentul acestuia, apãrut peste un deceniu ºi ceva, în1988 (DEX – S, 170), care – era firesc – i-au stat în faþã laalcãtuirea lucrãrii sale lexicografice, Dictionar românosârb,din anul 2005; totuºi, „greºeala“ lui M. Tomici (care e„foarte gravã“ pentru generaþiile de tâlmãcitori din urmãtoareletrei sute de ani, cam cât se aproximeazã „viaþa unuiastfel de cãrþi academice“) þine de o neatenþie elementarã(nu de vreun „atentat la statutul limbii pelasge > valahe, edrept, „mãrunt-amendabilã“, de evitat la ediþia secundã),„care se poate întâmpla oricui“: când ºi-a completat Dicþionarulromâno-sârb, când ºi-a sporit „fiºele“ din Dicþionarulexplicativ al limbii române – supliment, de unde a luattermenii sighiºorean, sighiºoreancã etc., privirea „i s-aîmpleticit“ peste „frazeme“ (ca sã folosim ºi un cuvântmultiubit de M. Tomici) – peste un rând – intrând în sferasemanticã a neologismului signet (signete «s.n. Panglicãsubþire ataºatã la cotorul unei cãrþi pentru a servi ca semnde carte. – Din fr. signet»); „ºi fiºele i s-au încurcat“, ºi aºas-a ajuns la un „fals lexical-academic“ (adicã la un „prostem“de tipul): «sighét (sighéte) s. oznaka...» (DRs, 1104).Dupã dicþionarele limbii valahe dintre anii 1840 ºi 1998, seevidenþiazã o sferã semanticã „de impresionant-arhaicãbogãþie“ a apelativului sâgã (sîgã) / sigã – ce desemneazã orocã sedimentarã, terþiar-neogenicã, de colorit variat, în stadiiintermediare de pietrificare, ori de duritatea ºi fineþea arcerului(cf. DLRM, 40): 1. „gresie“, „clasticã / detriticã rocã“; 2. „bolovani/ blocuri de piatrã“, „lespezi“ – nu numai de sâgã, ci ºi –prin extensie – de cremene, de granit etc.; 3. „piatrã de tocilã“,„cute“, „arcer“; 4. „vas ceramic din humã ºi nisip foarte fin“; 5.„soi de nisip – alb ori roºu (v. supra, obþinut, fireºte, din „sâgãroºie“) – folosit în zidãrie ºi în tãbãcãrie“.*Fig. 12’. Convergenþe Româneºti / Romanian Convergences...,Londra, nr 7 / 1985: a) – copertã (f-1) ºi b) pagina 44.* Prima variantã a acestui studiu, însã cu titlul „Sâga“ ºi practicilemagic-homeopatice, a apãrut în revista Convergenþe Româneºti /Romanian Convergences / Convergences Roumaines / RumänischeKonvergenzen (revistã de culturã ºi civilizaþie româneascã) – Londra–, nr. 7, februarie, 1986, pp. 44 sq. – cu o eratã în nr. 8 / 1986, p. 30).**** Bibliografia de sub sigle comunica-se-va – Distinsului NostruReceptor – o datã cu publicarea ultimei pãrþi / secþiuni a amplului studiu.(Fotografie autorului este din 24 inauarie 1983)iterare73

DestineLiterareGUERRE ET VIEChapitre 5Le Groupe CalafatEUGEN DE PANCIU (CANADA)74Avant le départ du général Negoiescu pour la Crimée, l’ancien député Mitrica l’informa du retour d’Allemagne de l’espionSalomon. Mitrica lui raconta le déroulement de sa rencontre avec lui et les nouvelles fraîches obtenues.„Je suis intéressé à vous écouter, Mitrica !”Il est venu à la manufacture de sandales paysannes roumaines. A dix heures du soir. Tout proche du Danube. La lune secachait derrière d’épais nuages et la nuit suait dans la noirceur et l’air humide, en présageant de la pluie. Voilà la conversation :„Une urgence ? Ou en sommes-nous, Salomon ?”„De bonnes nouvelles pour les Alliés. A la suite des bombardements sur la côte Nord, à Peenemünde, par les Britanniques,les Allemands ont été obligés de changer l’emplacement des usines pour l’est de la Pologne. En dehors du rayon d’action desavions Alliés. Ils fabriquent des Vl et V2. Notre groupe a détecté deux endroits ou ils ont mis au point des petits avions sanspilote et essayent d’en fabriquer des bombardiers. Je fis parvenir un rapport détaillé à la section scientifique du Ministère del’Air à Londres. En France le travail d’arrache-pied pour construire des bases de lancement, se poursuit sans relâche. Dansles Montagnes de Harz sortent des usines souterraines des centaines de bombes volantes ainsi que des petites raquettes àlong rayon. C’est court, mais précis. Je ne peux pas rester dans les parages car mon programme est trop chargé. Vous pouvezen disposer de ces nouvelles à votre guise, monsieur le député. Je suis obligé de vous quitter. Ma prochaine visite pourrait sesituer vers le milieu d’octobre.”„Je t’en remercie, Salomon. Le Maréchal Antonescu sera au courent de ces choses.”,,Très intéressant, mon cher député. Dès mon arrivée à Bucarest j’informerai le chef. Pour ne pas être accusé de ne pasl’avoir mis dans le secret des Dieux…Ce que tu viens de m’annoncer me porte à prévoir une défaite de Hitler au plus tardl’année prochaine. Le Maréchal devrait prendre des mesures appropriées. Je te remercie, Mitrica !”Prévoyez-vous, mon général, un retour possible au milieu du décembre, avant les fêtes du Noël ?”,,Je reviendrai bien avant ça, mon cher ami. Après janvier nous perdrons la Crimée. Si l’ennemi nous attaque au moisd’avril, nos troupes, dépourvues de Il appela sa femme, incrédule et morose…Cannons anti-tank, d’artillerie lourde, seront obligées de céder du terrain et se retirer au sud du Perekop. Nous ne tiendronspas plus d’une semaine. Un désastre plus cuisant que celui de Stalingrad est au bout du tunnel…”„Alors, je vous embrasse, mon cher général ! Au revoir. Bonne chance et beaucoup de santé. Au revoir!”Le général disparu après une accolade amicale. Mitrica revint sans tarder à la maison. Smaranda dormait d’un lourdsommeil. Il se déshabilla en se glissant sous les douillettes. Il s’endormit comme un bébé. De satisfaction et de peine…Lelendemain le groupe Dolj écouta à son tour les nouvelles.„Cette chose me détermine d’accélérer mon retour à Craiova”, conclut le Khan.„Quant-à-moi, ajouta Mitrica, je pars demain à Dobresti, pour une rencontre avec Mihalache. Il devra en informer leMaréchal, à son tour, en parallèle avec le général. Sa crédibilité reprendra du lustre par rapport avec celle du groupe Maniu,Leucutia, Hudita et compagnie. Ces derniers ne lui font pas confiance ni de respect, pour des raisons plutôt personnelles…Labisbille continue de plus belle.”„En avez-vous déterminé la date de la prochaine réunion ?” Demanda le professeur Predescu.„A la fin d’octobre, Dumitru, si l’espion ne s’amène pas sans avertissement avant”, grommela le député.Les états de la colonelle (Mioara, la femme du général) étaient à leur meilleur. Elle était de bonne humeur parce que sonmari lui avait donné tout son attention. Mais, d’un autre côté, elle n’appréciait pas les rumeurs selon lesquelles le générals’attendait à reprendre ses relations intimes avec Chantal. La femme aux belles cuisses. Son amie Lara, la doctoresse, devintentre temps une de ses préférées…Aucune liaison ou relation ne la liait pas à Chantal. Si les balivernes se concrétisaient, ellepouvait s’attendre à une négative réaction de la part de Varia (le mari de Chantal). Une éventuelle rupture même des relationsprofessionnelles avec le général. Donc, par ricochet, une imminente rupture entre elle-même et Varia. Une vraie catastrophe

psychologique qui pouvait mettre en danger sa vie sentimentale, assez tranquille et dépourvue de soubresauts. Elle téléphona àBucarest pour être au diapason avec les derniers canulars.Chère Mioara, je n’ai pas encore réussi à conclure une rencontre avec Chantal. Sa mère s’est avérée complaisante. J’ai bon espoirde nous nous voir lors d’un repas dans un restaurant conventionnel. A l’abris des curieux…”„Je t’en remercie, Tamara, pour moi c’est vital…”„Je le sais et je ferai de mon mieux.”Les nouvelles et le vent ont des racines communes….Varia était déjà au courent de toutes ces rumeurs accablantes pour sa paixintérieure. Il appela sa femme.„Ma chère, que me caches-tu dans ta boite de Pandore ?”„Rien d’important. Pour le moment. Ma mission spéciale continue. Tu en seras au courent dès mon retour à Rome. Bientôt je l’espèrebien !”Puis-je en déduire que les racontars de Calafat sont véridiques ?”„Ils le sont et ne le sont pas…Le sens que leurs a donné la suspicion de Mioara ne correspond pas à la réalité. J’en suis certaineque dans un monde ou tout chuchotement sort à la lumière du jour, sa mise en garde me parait normale. Elle se trouve dans tous sesétats…..Tu peux me faire confiance. C’est un jeu de subtilités, mais restes tranquille. Tout prendra fin bientôt. L’adjudant grec espèrem’avoir pour un bol de riz, mais il payera le gros pris pour rien…”„Dans, ce cas fais transmettre mes salutations à ta famille et n’oublies pas les Vranceanu.”„Je t’embrasse…Pa….”Chantal laissa le téléphone en position d’attente.Selon l’entente, elles se retrouvèrent au restaurant-taverne La carul cu Bere. Tamara Bourca l’avait choisi pour sa popularitécroissante. Même durant les jours sombres de guerre la bière coulait à flots A cet endroit il était facile de passer inaperçu. Ses amiesfréquentaient seulement des locaux selects..Tamara arriva la première, à dix heures du matin. Paya un bakchich au garçon de tableafin qu’il lui déniche une table en retrait.„Que désirez-vous que je vous apporte, madame ?”„J’attends une de mes amies. Vous pouvez nous servir deux bières Pilsen et pour chacune de nous deux ?ufs trois minutes avecdes pommes de terre à la Québécoise.”„Excusez mon ignorance, je n’ai pas compris le dernier mot.”„Excuses-moi, ça veux dire à la façon de frire les patates comme au Québec, une des Provinces canadiennes, de langue française.”„Très bien, madame. Dès qu’apparaît votre amie je vous servirai sans longue attente ? Je vous remercie pour le pourboire.”„Aa Aa ! j’ai oublié de vous commander du jambon fumé.”„Très bien, madame.”Chantal tint parole. Elle se présenta resplendissante dans un trois quarts de couleur gris, une chemise de soie naturelle jaune. Elleportait des souliers italiens, d’un très récent modele.Il n’était pas encore apparu sur le marché de la haute volée roumaine. Tamara étaittout sourire prévoyant une discussion intéressante. Les deux femmes s’embrassèrent.„Tu es la bien venue, commença Tamara.”„Je te remercie pour tes efforts. Ça me fait grand plaisir.”„Es-tu à Bucarest depuis longtemps ?”„Seulement depuis deux semaines. J’ai rencontré ma famille. Ma mère m’attendait avec impatience. Je les ai donné des cadeaux.Des vêtements italiens. Le plaisir était bien saisissable…tu sais comment peuvent être les parents. Ils pensent que nous y vivons enmillionnaires, sans se rendre compte des réalités. Et ce n’est pas une sinécure, tu sais, Tamara. Tu comprends la situation.”„Bien sûr, ma chère. Les choses sont corsées même au niveau des Ambassades ; les salaires ne le sont pas exagérés. Jecomprends ça.”„Que désires-tu de moi ? Nous ne sommes pas ici pour discuter de robes…et de cadeaux.”Bien sûr que non ! C’est Mioara, la femme du général, qui est aux abois…elle a hâte d’avoir de tes nouvelles. Les rumeursl’énervent. Le général c’est tenu à l’écart même de Lara, la doctoresse et son amie de longue date. Tout le monde pense que s’en estde ta faute. Est-tu à la poursuite d’un renouveau dans tes relations avec le général ?”„Tu me mets au pied du mur, ma chère. Tu passes à l’attaque de la manière napoléonienne durant sa campagne d’Italie…Je terépondrais sans détour. Dent pour dent et oeil pour oeil…Je n’ai pas d’intention cachée pour reprendre avec mon cher général. Variame suffit. D’ailleurs je ne suis pas et je n’ai jamais été perverse…Avant mon mariage j’en ai profité de l’entente entre le général et sonépouse. J’avais besoin d’un amant de classe. Je lui ai donné tout ce qu’il a désiré et je m’en suis servie de tout ce qu’il m’en a donné.Je ne regrette rien. Varia était au courent de tout. Je ne prêche pas pour son saint, non plus…Notre mariage est un fait achevé. Avecles mêmes goûts et les mêmes impulsions sexuelles, nous faisons notre bout de chemin ensemble. Nous provenons de la classemoyenne. La jalousie ne nous taquine point pour le moment…”„Je te remercie pour tes confidences, Chantal. Mioara sera enchantée…car elle tenait mordicus de garder la cohésion de son clanintacte. Elle a un faible pour la paix et la bonne entente.”„Elle les aura. À condition de ne prendre au sérieux les rumeurs. Des dessous imprévisibles existent, tu comprends ?”„C’est tout ce que tu peux nous annoncer ?”DestineLiterare75

D„Que puis-je vous raconter ?’„Il s’agit de Moczony-Styrcea. C’est vrai ?”„Oui, c’est vrai, mais dans un tout autre sens. Es-tu au courent que je me trouve au service de l’Etat ? J’exécute les ordres reçus.Point ! Même Varia n’est pas au courent.Me crois-tu ? ‘’„Oui ! Je t’en prie de m’excuser pour avoir dépassé la limite de la politesse.Tu m’en as confié bien trop…je ne te dérangerai plus..”„La colonelle ne vient-elle pas à Bucarest ? J’y serai encore pour dix jours. J’aimerai faire sa connaissance. Demandes lui….”„Oui, ma chère Chantal. Elle exaucera tes attentes…”Le garçon apporta la première commande.„Désirez-vous autre chose ?”,,Un verre de martini pour chacune de nous. Et un bon café turc.”Le serveur revint avec la commande et la déposa sur la table.„Bon appétit, mesdames !”„Merci.”Chantal, surnommée la PULPEUSE-femme au belles cuisses proposa de leur faire part de détails introuvables dans les journauxà cause de la censure omniprésente.„Nous t’avons sous-estimée, Chantal. Tu devrais être respectée pour ton travail dans le domaine de la diplomatie. Combien defemmes, pourraient-elles se vanter de pouvoir exécuter ce genre de missions, de la manière que tu le fais ?”„Tu es au courent que je me suis bien préparée pour cette carrière. Je la prends au sérieux. C’est un lourd travail car nous sommesobligés d’appliquer les ordres du gouvernement, donc de l’exécutif. La diplomatie est le bras de la politique.”La politique changeant ses couleurs et son aspect en un tour de main, vous vous devez vous adapter instantanément…”„C’est bien ça. Tu devrait savoir que les personnages les plus ternes, chargés de travaux négligeables, supposons, sont, des fois,employés pour obtenir des résultats du niveau supérieur. Il y a plus encore. Certains subalternes détiennent les pouvoirs réels. Pascomme chez les Soviétiques, mais dans le même sens. Depuis mon arrivée en Italie, le Gouvernement Badoglio et le Roi cherchentdésespérément sortir le pays des griffes nazies.”„Ou se trouvent-ils, les Américains, à l’heure actuelle ?”La Sicile a été capturée. Les treize divisions italiennes se sont opposées aux treize divisions alliées. Normalement ils auraient durepousser l’attaque…Mais la Sicile fut perdue. Les Alliés sont en position de passer sur le continent.”„Que fait-il Varia ?”„Il évalue au jour le jour la situation militaire. Il contrôle aussi les opérations d’intelligence. C’est-à-dire qu’il ramasse toutes lesnouvelles en rapport avec les opérations militaires. Avec la plus grande objectivité, pour le cabinet privé du Maréchal Antonescu.”„Tu en es devenue un important pion. Pour quelle raison les Allemands ont-ils perdu la bataille ?”„Parce que le moral des troupes italiennes en est à son plus bas. Un facteur psychologique de première importance. D’un autre côtél’aviation allemande fait face à deux avions pour chacun des siens. Troisièmement, les Italiens et les Allemands n’en disposent pas deforces mobiles à l’intérieur et ils ne contrôlent plus la mer.. Ce sont les causes de la défaite imminente…”„Chantal, il me semble, donc, que, sans l’apport des blindés, de la marine et de l’aviation en nombre et en quantité suffisante, lesAllemands n’ont plus d’espoir aucun. Est-il vrai ?”„C’est la triste vérité pour eux. Mon mari est convaincu que la guerre ne durera plus d’un an …approximativement. .”„Quelle en est notre position ?”„Des négociations sont en cours. Je connais les faits mais je ne dispose pas de détails. Notre Ambassade est très occupée et trèsactive. Mihai Antonescu, le Premier ministre, fait tout son possible tout en cherchant une voie pour sortir du guêpier hitlérien. C’est lamême. Chose pour Badoglio et son Gouvernement. Ils font le jeu que nous en faisons. Ils se trouvent devant un dilemme terrible. Lestroupes allemandes se battront et se défendront pas à pas. L’Italie court vers une ruine économique. Les Allemands fortifieront un frontau sud de Rome qu’ils espèrent inexpugnable.”„Crois-tu que c’est une bonne tactique ?”„Oui. C’est la seule voie dont ils disposent. Aucune autre issue ; comme je te l’ai déjà expliqué, ils seront attaqués aux flancs parla marine Alliée et seront battus à plate couture par l’aviation !Seulement un fou comme Hitler, peut encore espérer une victoire.”„La vie, à Rome, comment va-t-elle ?”„A mon départ, le l7 août, la Sicile était aux mains des Alliés. La population jubilait. Le commerce va bien. Tout est cher, des manquesde toute sorte, mais ça grouille d’activité. La vie nocturne continue de plus belle. La mode change à tous les six mois. Les Italiens sontdemeurés de vrais italiens. Dans les coulisses on parle de résistence aux allemands…Aux ordres de Staline, les communistes s’agitentle plus, car ils espèrent prendre le pouvoir dans une Italie rouge…”„De quel ordre sont les pertes des deux côtés ?”„Nos services ont rapporté que les italiens ont perdu l30,000 combattants, incluant les blessés, les disparus ou les morts. Pour lesAllemands les pertes atteignent un nombre de 34,000 et les Alliés 32,000. Un vrai désastre pour les forces de l’Axe et c’est un débutseulement. Tout est bâclé. Je désire te faire part de mes impressions politiques en liaison avec la marche de la guerre.Nos agents dePortugal nous ont appris à quel point la politique est pute. Surtout aux échelllons supérieurs. Le 5 juillet, avant l »invasion, ont eu lieu76estineLiterare

des négociations concernant la proclamation d’un appel au Peuple italien, toute suite après le débarquement de Sicille. Malgré l’effortsupérieur de la Grande Bretagne et le nombre des combattants ainsi que la marine et l’aviation, Roosevelt demanda qu’il soit le seulsignataire de manifeste. Churchill, conscient de ses responsabilités envers son peuple s’est opposé carrément et demanda que les deuxchefs signent ensemble afin de signifier la solidarité et la volonté de vaincre les hitlériens. Roosevelt fut obligé de faire marche arrière.Mais c’est ça l’hypocrisie politique. Je prévois dès ce moment que les E.U.A. ne se contenteront pas de détails…Je les vois déjà essayeret de marcher sur la route des autres conquérants du passé révolu de l’histoire, quoique, de nos jours, les principes de la vraiedémocratie doivent prévaloir.”„Tu me donnes des leçons de diplomatie, de politique et même de futurologie historique.. Tu es admirable, Chantal ! Sois certaineque la colonelle acceptera ton invitation.”„Très bien, Tamara. Si tu y arrives ça sera une preuve de tes habilités diplomatiques, dont les éléments essentiels font partie de toncaractère.”Elles se sont séparées à midi. Chacune ayant ses propres problèmes à résoudre.Le soir même, après son travail de médecin, Tamara sonna à Calafat.„De bonnes nouvelles, Mioara. Tu a l’occasion de rencontrer Chantal dans les prochaines dix jours. Es-tu d’accord ?”La réponse fut prompte.„Oui ! Je t’en remercie. Arranges-moi une rencontre pour la semaine prochaine. A la même heure et au m^me endroit.”Les deux amies étaient satisfaites. Elles se reverront à Bucarest. Mioara avait atteint son but. Elle se mit au travail sur-le-champ. Lavalise était toujours prête à servir, rangée sur une étagère tout pré de la porte d’entrée. Elle voulait se mettre en action au premier signepositif. Un séjour prolongé dans la Capitale commença à se dessiner dans sa tête. Un changement d’atmosphère. p Même si sonchevalier servant, le lieutenant Cara, ne pouvait pas la suivre, étant devenu l’adjudant du nouveau colonel et avait pris la place occupéepar le capitaine Varia, durant les beaux jours, au temps du général.Sa fille, Puica, la rencontra trois jours plus tard. Elle en était revenue avec son mari, Eracle, de Craiova. Les deux femmesdiscutèrent et se consultèrent pour en arriver à la conclusion que Puica devrait accompagner sa mère. Mais elle désirait emmener avecelle son fils Andrei.„Comment te débrouillerais tu avec un enfant de cet age. Il serait préférable que tu le laisse à la charge de tes beaux-parents…”„Non, maman. Je tiens à l’avoir à mes côtés. Nous avons quand même des amies qui pourraient le garder de temps à autre chezpapa.”„Lara y sera aussi de la partie. Je prévois un très agréable séjour, malgré les avatars de la guerre. Dès que les bombardements desAlliés commencent, nous, nous filerons vers Basarabi.”Mioara approuva d’un signe de tête.„Prépares-toi, ma chérie. Demandes à ton mari de nous accompagner. Il prouverait par ce geste qu’il comprend notre situation.”Une fois arrivées dans la Capitale, Eraclé arrêta la voiture dans la cour de l’hôtel privé du général. Sa propriété. L’ordonnance dugénéral pris en charge une partie des bagages. Les moins pesants furent transportés par Éracle. Il n’était pas encore rétabli pleinementde sa blessure. Ils les déposèrent dans les deux chambres à coucher. Une à la disposition de Mioara et l’autre pour sa fille et Eracle.Mioara demanda à l’ordonnance de lui préparer de l’eau chaude, lui donna de l’argent pour faire le marché et à ranger dans leréfrigérateur allemand les aliments apportés de Calafat. Elle lui fit cadeau un bakchich de 40 lei.,,Je vous remercie madame Mioara. Je ferai tout ce que vous m’avez ordonné. Vous pouvez vous fier à moi. Il me fait plaisir, car,durant les absences de votre mari je n’ai rien à. faire sauf le travail de surveillance de la maison.”„Très bien Ioan. Je te remercie à l’avance. Aujourd’hui je reste à la maison. Je m’occuperai de la cuisine.”Le lendemain devait avoir lieu la rencontre avec Chantal et Tamara. A la demande expresse de Ioan, qui lui raconta qu’il estexpérimenté dans la garde de son fils et qu’il peut prendre soin de son fils André, Puica accepta avec soulagement cette offre.,,Je demanderai une faveur à mon père le général : de t’accorder lo jours de vacance en retour de tes services ?”,,Une chose exceptionnelle pour ma famille, Madame Puica. Je vous serai reconnaissant.”Le jour suivant à dix heures du matin, toutes les amies de Mioara se présentèrent avec ponctualité. Elles se félicitèrentréciproquement pour le respect de la parole donnée et pour la promptitude professionnelle. Puica demanda au garçon de table detrouver une place tranquille au fond du restaurant. Elle lui ordonna d’apporter de la bière en fut Azuga et des mititei frais (une sorte degrillade spécifique roumaine).„Oui, madame. Ils nous en restent encore l0 kg de viande, mai ils disparaîtront rapidement. Combien en voulez-vous ?”dix morceaux pour chacune, qu’en pensez-vous, mesdames ?”Les amies hochèrent la tête en signe d’approbation.„Dans ce cas apportes-nous aussi des frites si vous en avez”„Certainement, Madame. Je reviens dans dix minutes” Le serveur disparu dans la cuisine.„Je vous fais les présentations de rigueur, commença avec cérémonie Tamara En face de moi ,Puica, la femme de l’officier et del’homme d’affaires Kiritescu. A côté d’elle, sa mère, Mioara, l’épouse du général Negoiescu, et, à côté de moi se trouve la femmediplomate Chantal, bien connue de vous par les rumeurs qui courent…Vous en avez l’occasion de la connaître en cher et en os. Ellesse donnèrent la main.„Je suis ravie de faire ta connaissance, Chantal, Tu a eu ma sympathie dès le début. Je te le dis.”DestineLiterare77

D„Moi, aussi, je me sens flattée. Je te connais virtuellement depuis belle lurette. Même dans tes recoins les plus secrets. Même toncaractère, tes caprices, tes points faibles autant que tes qualités. Le général ne tarissait pas sujet de sa femme.”„N’éprouvais-tu pas de la jalousie, ma chère ?’„Du tout. L’intruse j’étais moi-même, n’est ce pas ? Il s’en est servi de moi comme je me suis servie à souhait de lui. Selon nospropres désirs. Il, de son côté, savait que je ne ferrai pas de vagues inutiles, que je ne le talonnerai pas, que je ne lui en demanderaipas l’impossible. C’était en effet un amour conventionnel. Il fait dorénavant partie d’un passé que je garde en mémoire avec plaisir.”„Ta sincérité me bouleverse, Chantal. Nous autres, nous avons trouvé un diminutif pour remplacer ton vrai nom. Pulpoasa, la filleaux belles cuisses. Peut-être par jalousie, ou à cause de ta sexualité. Je te trouve sexy…vraiment. Tamara m’a tellement parlé de taprofession de diplomate consacrée à ce domaine spécial. Que tu joueras un certain rôle ! Je t’admire.”„Moi, aussi, je t’admire, dit Puica. Nous, les jeunes femmes, nous devrions nous entraider ou, au moins, exprimer notre appréciationles unes envers les autres en opposition avec nos dénigreurs de profession ou de ceux qui ne nous donnent aucune attention.”„A Rome j’en ai l’occasion de connaître une foule de familles de qualité, membres de l’élite nobiliaire, du monde de la culture, despoètes, des écrivains. Un monde à part…J’apprends tous les jours des choses inconnues pour moi. Maintenant je suis aux troussesdes intrigues qui entourent Badoglio (le président du conseil des ministres). Ce sont des femmes qui tirent les ficelles. Le saviez-vous,mesdames ?”„Je nage dans la noirceur, ma chère Chantal, mais la curiosité me tenaille, il me semble….Racontes-nous cet état de barbarie,crûment, sans qu’on désoblige pas ceux qu’on raconte.”„Oui, nous sommes heureuses d’en connaître des détails non racontables en public”, dit Tamara.„Il me fait plaisir de ne pas vous ennuyer avec ces histoires. Je continue, donc…C’est la comtesse Armando qui m’a mis au courentque Ciano, le gendre de Mussolini, était en contacte avec l’ennemi. Nous verrons ce qu’il lui arrivera. Il pourrait s’en aller en poussière,et Mussolini à son tour… Elle m’a mis au secret des Dieux au sujet de l’arrestation de Mussolini. Trente sept jours se sont déjà écoulés.”„Chantal, va-y…Toutes ces nouvelles nous ne les connaissons pas,” la réconforta Puica.Alors, je continue la cavalcade…des faits. Deux jours après le lancement de centaines de milliers de pamphlets, contenant lemessage de Roosevelt et de Churchill, le coup d’État fut mis sur les rails. Les Alliés demandaient un changement radical du régime. LeDuce accompagné du chef d’Etat Major, le général Ambrosio, reçurent Hitler à Rimini. Le chef nazi leurs demanda de faire un efforttotal, car l’Allemagne est trop engagée sur le front oriental. Il se confessa pour y mettre le paquet psychologique. L’hiver prochain lesnouvelles armes entreront en action. Pour le moment la Sicile devait être défendue et devenir un symbole, comme Stalingrad ouVerdun. Le général Ambrosio échoua dans son effort d »en persuader Mussolini à rompre avec Hitler en lui demandant de retirer lestroupes allemandes d’Italie. Par la suite Ambrosio et d’autres généraux demandèrent au Roi de remplacer Mussolini par le généralBadoglio. Le Roi convoqua le duce pour recevoir le rapport de la situation militaire…le 20 juillet. Mussolini lui déclara qu’il cherche unmoyen de sortir de la guerre le l5 septembre. Le Roi demanda à son ministre de la Cour, de le mettre en liaison immédiate avec le chefhistorique du mouvement fasciste, Dino Grande.Il n’avait pas accepté l’alliance lui avec Hitler ni la déclaration de l’état de guerre avecla Grande Bretagne. Par la suite Grande fit pression sur Mussolini afin qu »il renonce à son alliance avec l’Allemagne et qu’il déclare lafin de l’état de guerre avec les Alliés. Le 24 juillet eu lieu la conférence extraordinaire du Grand Conseil Fasciste. Grande suggéra lacréation d’un gouvernement d’Union Nationale et la prise du commandement général par le Roi. Le vote eu lieu à deux heures du matin.Grandi eu gain de cause. Dix neuf votants approuvèrent sa demande contre deux abstentions et sept voix contre…Mussolini, enragé,requit la fin des débats. Ciano, son gendre, vota pour la résolution Grande. Ainsi que sa femme, la fille du Duce. Comme toutes lesautres femmes, épouses des membres du Conseil fasciste. Ou ces gens dormirent chez des amis craignant une répression de la partde Mussolini ou de sa police secrète. Le lendemain Acquarone ordonna l’arrestation du Duce et des mesures exceptionnelles furentprises. A l’aube furent occupés l e Ministère des Affaires Intérieures, toutes les casernes de la police,. Aux alentours du Palais Royalfurent postés des troupes spéciales, ainsi qu’au palais des téléphones et le cartier général de la police. Le Duce fut informé qu’il a étéremplacé par Badoglio et que pour sa propre sécurité il allait être mis sous la protection de l’Armée. Il a été transféré sur l’île Penza. Jedois souligner, mes chères, que cette ?uvre a été arrangée et exécutée avec l’aide des femmes. C’est ça que les citoyens ne le saventpas. Elles ont persuadé les membres du Grand Conseil Fasciste et ont tenu la liaison entre eux, car la police était aux aguets.”Des actions impressionnantes, commenta Mioara. Un bon exemple à suivre par le Maréchal Antonescu, mes chères. Lecomprendra-t-il ?”Bientôt je pars pour Rome. L’attaque des Alliés commencera verts le l5 septembre. Les bombardements continuent. Aucune sécuritépour personne à Rome. Nous, les employés de l’Ambassade, nous sommes aussi en danger, mais que pouvons-nous y faire ?”„Des événements qu’on ignorait, dit Mioara. Le Maréchal devrait se prévaloir de cet exemple…”„Je vous laisse. J’aimerai vous revoir…Personne n’est maître de son avenir…”A la sortie, Tamara, Mioara et Puica échangèrent quelques mots.„Que penses-tu, Mioara ? Elle me semble, ta rivale, digne de notre respect.”„Elle m’a donné l’impression d’une femme intelligente et volitive. Sous l’aspect d’une sentimentale se cache son vrai caractère. Toutce qu’il y a de plus sérieux.”„Je pense que notre proverbe roumain l’habit ne fait pas le moine se confirme,” sourit Puica.„Vous avez connu Chantal. Elle est une vraie amie. Ses propres affaires, dont elle n’a pas mentionné un seul mot, se rassemblentavec ces histoires prises sur le vif. Elle garde son secret. Avec qui et pour qui travaille-t-elle en est un mystère professionnel !”78estineLiterare

DestineLiterarePortrete în peniþã„VUIAU ÎN MINENEŞTIUTE CÂNTURI”Primãvara îndepãrtatului an 1970. Cu volumulde debut „Obsesia pãsãrilor” în buzunar ºicu ceva lenjerie în geamantan ajung la Bacãu,la unitatea militarã unde trebuie sã-mi fac stagiulca absolvent al unei facultãþi. Dupã câtevazile în care simt cã abia mai rezist în bocanciºi-n haina de soldat îi trimit prin poºtã carteapoetului Radu Cârneci, redactor ºef al revisteiAteneu ºi o binecunoscutã personalitate înoraº. Nu trece mult ºi-mi rãspunde printr-oscrisoare de felicitare, promiþându-mi totodatãcã-n proximul numãr al revistei pe care o conduceamã va onora cu o cronicã la volum.Domnia sa þine în revista Ateneu o rubricã, Proamicitia ºi-ntradevãr, dupã un rãstimp, citesccu bucurie un text mai mult decât flatant. ªimai trec puþine zile pânã când printr-o altãepistolã poetul mã invitã la librãria centralã,unde urmeazã sã lanseze un nou volum,pare-mi-se Grãdina în formã de vis. Armata,ºtie toatã lumea, are rigorile ei ºi nu poþi ieºipe poarta cazãrmii când vrei ºi când nu vrei,ca-n viaþa civilã, aºa cã d-l Cârneci îºi încheieinvitaþia cu un post-scriptum: „Spune-le, comandanþilordumitale cã vii la mine ºi-þi vor daimediat bilet de voie!”. Aºa ºi fac, iar în ziua cupricina ajung într-un suflet la locul întâmplãriiliterare. Lume multã, iar în faþã patru-cinci persoane(ulterior aveam sã aflu cã erau colegide redacþie ai poetului ºi autoritãþi ale judeþului)între care recunosc numaidecât figurascriitorului care m-a invitat, doar i-am vãzutfotografia de mai multe ori prin reviste ºi pecoperta unor volume. Trec doar câteva minuteºi d-l Radu Cârneci, aruncându-ºi privirile prinsalã îl descoperã pe singurul soldat prezentacolo: eu. Se desprinde din grupul domnilor încostume, cu cravatã ºi puºi „la patru ace” ºivine la mine: „Dumneata trebuie sã fii poetuldin Buzãu, Florentin Popescu!?”. „Da”, rãspundeu emoþionat. „Vino lângã noi!”, adaugãîn vreme ce mã prinde de braþ ºi încearcã sãmã conducã la grupul de scriitori din care s-adesprins mai devreme. Nu-i vine uºor pentrucã emoþia mã face îndãrãtnic. Ce sã caut euacolo, printre atâtea somitãþi? ªi-apoi hainelemilitare ºi bocancii îmi dau un sentiment destingherealã în contextul cu pricina. În fine, încele din urmã cedez...Au trecut de atunci aproape patruzeci deani, timp în care aveam sã mã întâlnesc cupoetul Radu Cârneci de zeci de ori ºi în fel defel de împrejurãri, în Bacãu, mai apoi în Bucureºtiºi-n multe alte locuri din þarã. Aveam sãparticipãm împreunã la nenumãrate manifestãriculturale: lansãri de cãrþi, expoziþii, întâlniricu prietenii d-sale, întâlniri în redacþii ºi laUniunea Scriitorilor, festivaluri ºi ceremonii,aniversãri personale, vizite la cunoºtinþe comune,emisiuni de televiziune etc.ªi nu exagerez! În tot acest timp care echivaleazãcu o viaþã de om poetul Radu Cârnecim-a onorat (ºi continuã s-o facã ºi azi!) cu oprietenie rarã, cum cred cã n-au mai fãcut-odecât puþini alþii din mulþii cunoscuþi pe carei-am întâlnit ºi-i întâlnesc în forfota vieþii noastreculturale. ªi pe cât mi-a stat în putere amîncercat, la rându-mi, sã nu-i trãdez în nici unfel ºi niciodatã sentimentele calde pe care leanutrit/le nutreºte pentru subsemnatul. Bucuriileºi recunoaºterile naþionale de care s-abucurat/se bucurã la senectute a þinut/þineaproape de fiecare datã sã le trãiascã împreunãcu mine. În urmã cu câþiva ani, bunãoarã,m-a invitat sã-l însoþesc la Gorj, unde a fostîncununat cu un trofeu important în cadrulSerilor de poezie de la Brãdiceni, altãdatã ammers împreunã la Râmnicu Sãrat, la sãrbãtorirea,dacã nu mã înºel, a 500 de ani deatestare documentarã a municipiului – cadruîn care poetul a primit titlul de „Cetãþean deOnoare” al oraºului.FLORENTIN POPESCU (ROMÂNIA)79

DÎn Bacãul drag inimii domniei sale am ajuns cuprilejul primirii titlului de „Doctor Honoris Causa” alUniversitãþii de acolo. ªi vãzându-l în toga ºi þinutaspecificã acelui cadru universitar de ceremoniea fost o bucurie sã rostesc câteva cuvinte despreomul Radu Cârneci. Tot cu acea ocazie poetul ºidoamna sa au þinut sã facem un drum ºi la Hemeiuºi,vestitul parc dendrologic, apoi la Ocolul silvicFântânele, unde familia Cârneci ºi-a petrecut obunã parte din tinereþe. Cei doi amfitrioni erauvãdit emoþionaþi de reîntâlnirea cu locurile dragilor. „Aici s-a întâmplat cutare lucru...” îmi spuneapoetul, iar d-na sa îl completa, punându-mã în temã:„Aici aºa ºi aºa... în clãdirea asta am nãscutope Magda!” (e vorba de fiica lor, cunoscuta poetã).ªi altele. ªi altele.Fugit irreparabile tempus! Din goana maºiniicare ne purta prin þinutul Bacãului am vãzut ºilocul în care în primãvara ploioasã a anului 1970fãceam exerciþii militare, la poalele unei pãduri. Înlocul poligonului de odinioarã potentaþii zilei ridicaserãvile mari ºi arãtoase, îngropând sub temeliilelor ºi amintirile a zeci ºi sute de soldaþi de altãdatã.Dar asta e o altã poveste...Ajuns la senectute, d-l Radu Cârneci a rãmasacelaºi temperament optimist ºi solar (nu întâmplãtorvolumul cu care a debutat în poezie senumea Noi ºi Soarele): a înfiinþat o editurã, Orionºi o fundaþie „pentru protecþia naturii ºi a artelor”(în câteva rânduri m-a încununat ºi pe mine cu„Diplome de excelenþã” ale acesteia, fapt nu tocmaibanal de vreme ce preºedintele de onoare alfundaþiei era d-na Zoe Dumitrescu-Buºulenga,cunoscuta academicianã, profesoarã universitarãºi spre sfârºitul vieþii cãlugãriþã), prin care a dat laivealã cãrþi ce vor intra, fãrã îndoialã, în istoriaculturii naþionale: Mioriþa, în ºapte limbi, Antologiapãdurii (la al cãrei prim volum mi-a solicitat colaborareaºi se înþelege cã am acceptat cu plãcerecererea de a scrie postfaþa primului volum), Cinegetica,vastã panoramã a textelor consacrate temeicu pricina la noi ºi în literaturile lumii, V. Voiculescu-Shakespeare,Sonete, cea dintâi ediþie încare creaþiile celor doi mari poeþi au fost reuniteîntre copertele unui singur volum. ªi altele.Acum are pe „ºantierul literar” o vastã culegerece cuprinde toate versiunile româneºti ale CântãriiCântãrilor ºi o Antologie a sonetului românesc dela începuturi ºi pânã azi. Întreprinderi temerare lacare nu cred cã ar fi mulþi dispuºi sã se „înhame”,datã fiind enorma trudã de bibliotecã ºi nu numaiea...80estineLiterarePoetul Radu Cârneci are o operã literarã careumple ºi totodatã înnobileazã poate un întreg raftde bibliotecã. Intenþionat n-am scris aci nici uncuvânt despre ea, fiindcã au fãcut-o/o fac ºi o vorface, desigur, în viitor cercetãtorii, comentatorii,istoricii literari. Dar poate cã înaintea lor ºi înainteatuturor de aceastã operã s-au bucurat, se bucurãºi se vor bucura ºi în viitor cei pentru care eaa fost creatã: cititorii.Aºa s-a întâmplat, se întâmplã ºi – la recitirileviitoare – se va mai întâmpla ºi celui care semneazãaceste rânduri, care are privilegiul de a seafla printre prietenii poetului. ªi poate cã nu întâmplãtorîntr-unul din multele autografe pe caremi le-a scris pe cãrþile domniei sale (cel de pe Heraldicaiubirii, carte apãrutã în populara colecþie„Biblioteca pentru toþi” ºi cãreia i-am semnat Tabelulcronologic) nota: „Acest minunat popas alurcuºului nostru întru Poezie se încredinþeazã –cu prietenie ºi aleasã preþuire – cinstitului biograf(sic!), poet ºi publicist de marcã Florentin Popescuºi distinsei sale Doamne, din partea luiRadu Cârneci, mai 1999”.Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com

DestineLiterareEVANGHELIA CERULUI –Zodii de poet1.„Doamne, iacintul Romei dã-n floare, -n vaze,pânã ce soarele iernii, încã, se târâie-n munþiininºi; rãstimpul îndãrãtnic aici o sã rãmânã.Uºoarã-n aºteptarea vântului morþii, viaþa mi-e,ca un fulg pe încã neputrezita-mi mânã. Colbuljucând în soare ºi-n colþuri, amintirea aºteaptãsuflul rece pe stearpa mea þãrânã. Tu, dãruie-nenouã pacea Ta! [...] Precum grãit-ai însuþi: ei ausã Þi se-nchine, ci spiþã dupã spiþã, din tatã-nfiu, nici unii alt gust, decât pe-al pâinii-amãrãciunii,nu au a-l ºti, – în slavã, în slavã ºi ocarã,luminã din luminã, urca-vor sfânta scarã. Ci, vai,nu-s pentru mine extazul rugãciunii ºi-al gândului,martiriul, miracolul viziunii din urmã, – ce-i alcelor ce au ochi de vãzut. Tu, dãruie-ne nouãpacea Ta. (ªi-o sabie va strãpunge inima ta ºi-aTa). M-a istovit ºi propria-mi viaþã ºi vieþile dedupã mine, îmi mor ºi moartea mea ºi moarteaacelora de dupã mine. Pre robul Tãu sloboade-l,Doamne, cãci izbãvirea Ta, o, a vãzut.”(T.S. ELIOT)În balanþa mea, istoria ºi timpul sunt „þarãpustie”. Trãiesc dincolo de a fi, voi muri înaintede a mã naºte. Pe malurile Lemanului plâng ºiacum Noul Babilon. E un ceas violet, e, poate-osonatã, un cadril ori un „pumn de cenuºã”? Mirajesomptuoase-mi aþin calea! E „înmormântareamorþilor” de catifea. O, fiu al Omului, sapã-npiatra Cuvântului, nicio icoanã nu ºtie desfrâulsplendorii! Port la rever turcoaz pentru dedeochi,meditaþie ºi fricã de întuneric. Topaz, pentruîncrederea-n mine ºi malahit împotriva dracilorce astâmpãr nu au. Sosastris mã ºtie: „priveamîn inima luminii tãcerea!” Cei ce asmutcâinii nenorocului, în colþii lor vor muri. Cei ce sedesfatã-n miresmele uitãrii, de extazul pietrei vorcrãpa. Cei ce strãmutã borna poeziei, de gurãspurcatã vor amuþi. În rest, cãmilele râd dentristare,moartea ne cautã cu înfrigurare printoate cotloanele vieþii, numai eu ºi cu tine, Damian,stãm ascunºi în chilã, fumãm haºiº ºi bemrom de Jamaica pe sãturate!2.„Glorie cu trist opal// zonã cu lunate prore/ aerînmãrmurit ºi pal/ vizitat de aurore.// Eulaliesunet-crin/ eleat idol sub geruri/ claros cu inelmarin/ singur în mirate ceruri.// Soare nins deacte reci/ (dornice albastre forme)/ pe orbitesimple treci/ un liturgic somn de norme.” [...]„Dans de maree calme pe vesperale astre,/hiperbole, memorii de lunecãri albastre,// danscu linii rare, de trup absolute,/ cu melodioase ºiclar augurate volute.// Dans cu efemere murinde,cu efemera vie,/ dans de extaz ºi dans de melancolie,//cu insule pale pe sâni, cu grele lunule,/cu soare culcat în fântânele coapsei sãtule.”(DAN BOTTA)N-am tãcut nicicând îndeajuns, laponã-n empireulnepãtruns: femeie, înspumat cristal, spreestuarul pregãtit de bal. „Amforã viu doritã devirginala galbã,/ e zona mea: arhaic ºi limpedepãmânt,/ septentrionul palid ºi Prion, la vânt/ aride,liniºtitã de gânduri floare albã.” Ah, eulalii tari înmine curg, sãrutul clipelor amurg, cosaº nebun ºiînflorire mutã, sã bem sângele nopþii: dulceaþa e-ncucutã! „Galere duc, de aur, heraldica fereastrã,/Egee cu safirul de indolentã searã:/ e arhipelagultracic? ori poate tu, o clarã/ Minervã, cu ideea înflacãra albastrã.” În Döbling înfloresc de ieri magnolii,mult înzeite-n cântec triumfal, pe roze-albastrealãute mor, ogiva deznãdejdii se-ascunde înmohor. „Acum moare jarul în vatrã/ ºi dinþii de flãcãrise-nchid,/ dar inima, inima nu conteneºte sãardã,/ ºi umbra ta creºte pe zid.” Fire de troscotplãmadã înfloare, „mãtasea depãrtãrilor” corbiiîngânã, despuiatã, din ceruri luna coboarã, iertaþio,prieteni, e o femeie nebunã! „Nici azi nu-mi aducenimic lumina,/ ºi timpul sfârºeºte în gând ºiaºteptare,/voi fi (dar mai pot eu sã fiu?) ca grãdina/ce-n ger împietreºte, cu pomii în floare.”THEODOR RÃPAN (ROMÂNIA)81

D3.„Vânturi abisale,/ furtuni ale eternului au rãscolit/nãmolul sufletului meu/ ºi faþa i s-a tulburat de marea/tristeþe ce dormea sedimentatã./ Tulburi îmicurg ideile,/ neclarã-i conºtiinþa,/ umbrit cristalul pesub care trec/ formele vieþii,/ ºi-necat e totul/ de-aceastãdrojdie care-ntristeazã toate.”(MIGUEL DE UNAMUNO)82estineLiterareDoamne al meu, îngereºte-l pe diavol! Citeºte-iprintre nouri scrisa mea! Când nu voi mai fi, pune sãcânte în plopii credinþei pãuni ºi iscoade, Poezia-ngenunchi n-o lãsa! „Sã aleg a fi acvilã sau þestoasã/condamnat la zbor, ori la jugul rãu,/ deºi nu mi-edatã vreo cale întoarsã,/ rog pe Dumnezeu, dinadânc de hãu,/ sã pot spune Nu, în dorinþa-mi arsã,/nu vreau nici martir, nici sã fiu cãlãu.” Cuvântul nu-iluminã, ci fãclie, copleºitor neînþelesul ºtie, vãdmãrul în fereastrã, putrezitã, lumina împietreºte –apã vie! „În memorie, de-amintiri sunt mut;/ sufletulsãtul de necazul vieþii;/ fãrã lance acum, dar ºi fãrãscut,/ am ajuns târziu în bãtaia sorþii;/ viaþa-aceasta,ce e traiul nud,/ nu e o întâmplare viaþa morþii?”Spune-mi, Doamne, dacã întristarea este ploaia ceoaºtept voios, este, oare, tinereþea Cântec sau priveghiulnopþii bocet dureros? „A retrãi ce am trãi cuzel/ sau a trãi din nou în nouã viaþã durã/ eternul ieri,fã-mi zborul în eter/ minune, ºi nu mã face sã ajungla urã,/ cãci Doamne, Tu nu vei avea alt cer/ decâta mea rostire ca mãsurã.” Dar eu sunt mic pe crugulce m-apasã, concav ºi pelerin ºi sol vestit, odinioarã-mieste astãzi casã, „altar gigant” din vorbeplãsmuit. „Ce mare eºti, o, Doamne-al meu! Atât demare/ cã eºti decât Idee; este atât de strâmtã/realitatea pentru mulþi care se înspãimântã/ sã tecuprindã. Sufãr atât de tare/ Doamne inexistent,cãci Tu de-ai exista-ntrupat,/ aº exista ºi eu cu-adevãrat.”Lira aplec ºi sufletul strãbate mila cuvântuluidin zbor ceresc, spre Tine ochii îmi îndrept, Înalte, înslava Ta tãcerea sã-mi zidesc!4.„ªtii ce eºti?/ Eºti un manuscris al unei scrisoridivine,/ eºti oglinda care reflectã o faþã zeiascã./ Acestunivers nu este în afara ta./ Priveºte în tine;/ tot ceeace vrei sã fii/ eºti. // Ascultã secretul din profunzimea/versurilor.../ ªi lasã-l sã te ducã unde vrea.../ Nu uitade sfatul meu/ ºi nu abandona aceastã cheie.// Amterminat cu munca ºi/ am renunþat la toate./ Acumscriu poezie./ Gândul meu, inima mea, viaþa mea/ îiaparþin Lui./ Toate aceste trei cuvinte/ le-am cuprinsîntr-unul singur:// Iubire!/ Îndrãgostiþii au religia lor./Singurul lor crez este Iubirea.”(RUMI)În religia inimii-þi scriu, cu cerul privirii-n risipã destele. „Adu-mi aproape buzele tale, astfel încâtsãrutul tãu sã-mi trezeascã sufletul!” Privesc în tine,Rumi: „cer ocult”, „valuri isiene”, „pas fãrã picior”,„sfidarea aparentului eu.” Toate mã înconjoarã încercul de neatins, „dincolo de el însuºi”, acolo unde,strãvãzãtor, voi ajunge-n luminã. La uºa ta sunt,sclavul tãu umil! Venit-am sã mã-nchin pânã voideveni pur! Mã tem de hoþ, dar pãzi-voi cu sârg cele„o sutã de miracole”. ªi dau de veste: „acum e timpultãcerii!/ Cãci dacã ar fi sã-þi dezvãlui adevãrata saesenþã,/ ai zbura în sinele tãu ºi ai dispãrea!” Vinulde alean mã îmbatã, cupa Graalului fierbe. Gnozacelui perfect ignorant mã ucide, „în rostirea gânduluicosmic vorbind cãtre gând.” Eºti mut! „Cuvintele tãcerilortale/ pot fi auzite decât/ de cei pe care i-ai graþiatde conºtiinþã./ Precum marea Aden, mult ºi efervescent,pentru tine: eu sunt!” Uit drumul de-ntoarcere!Mã rãtãcesc în mine! Ce sã însemne „la cer ate-nãlþa”? Mor! Mã dizolv în aceastã iubire! Evadezdin lumea umbrelor vii, mã ascund în credinþã!Vocea inimii – fluier de trestie! Mor! Mor pentru ceeace este efemer, spre a deveni etern! Mor, cãci „mareacare sunt s-a înecat în propriile ei valuri.” Mor!

DestineLiterareNegustorii de popoare(N.R. Text trimis prin spaþiul cibernetic.)Refuzul Moscovei si al Athosului de a-i primipe papii Ioan Paul al II-lea si Benedict al XVI-lea,si mai ales de a incepe dialogul dintre ortodocsisi occidentali in vederea reunirii crestinilor,genereaza acum o grava criza duhovniceasca,cea economica fiind numai varful iceberg-ului,constata Sfântul Sinod al Bisericii Greciei inEnciclica „Catre popor” (vezi Anexa).Rusia nu produce nici un articol de calitate.Petrol, gaze si armament sunt singurele produsela export. Condamnarea evreului M.Khodorkovsy a revoltat presa si cancelariileoccidentale. Statul rus este mafiot, dupa cumam aflat din corespondenta secreta a ambasadeiSUA, asa ca de fapt nimeni nu s-a mirat cainculpatul a furat, n-a platit impozit. Procesul afost numai un bun prilej de a marca lipsa deunitate de vederi intre est si vest.Negustorii de popoare s-au folosit de slabiciuneaconducatorilor politici greci, carepractica relatii clientelare, cumpara electoratulcu bani de imprumut, constienti ca nu au cumsa-i restituie, iar populatia se complace intr-obunastare falsa. Pana cand creditorii au puspiciorul in prag si conditii umilitoare, mai alesca nu sunt in comuniune unii cu altii.Cei care au dat bani si ajutat sa falsificedatele financiare, nu se mai bucura de simpatiela Atena unde demonstratiile sunt violente si deunde se trimit cu posta plicuri cu bombe spreVest. Negustorii de popoare nu sunt nominalizatiin Enciclica, dar probabil ca este vorba desistemul financiar occidental in care, dupa cumse stie, Ben Bernanke, evreii joaca un rol important.La descoperirea falsurilor s-a pomenitdes banca Goldmann & Sachs.Antioccidentalismul ortodox s-a folosit dintoate timpurile de antisemitism, asa ca nu estede mirare ca imediat a izbucnit un scandal peaceasta tema prilejuit de un interviu la TV aIPSS Serafim, mitropolitul de Pireu, similar cual episcopului englez Williamson. Cu toate caIPSS este impotriva masoneriei, care se roagaSatanei, si sionismului, decat un adept alantisemitismului si negarii Holocaustului, sepoate face o legatura intre negustori si evrei.Ortodoxia moldo-valaha orientata spreAthos a practicat modelul bunastarii de imprumutsub Tariceanu, prim-ministru de originegreaca, dar n-a reusit performanta de 300miliarde Euro. Romania nu este Euroland. Inafara de asta, nu exista antisemism, antioccidentalismin tara, tot asa cum nu vedem oaversiune a occidentalilor impotriva romanilor.Hotaratoare in acest sens a fost vizita istoricaa Papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti in1999, si la fel va fi si cea mult asteptata apapei Benedict al XVI-lea anul acesta. Pentruca numai prin dialog si Unire cu Roma se vadepasi criza spirituala si urmarile ei nefaste,atat de dramatic prezentate in Enciclica.CÃTRE POPOREnciclicã a Sfântului Sinodal Bisericii GrecieiIerarhia Bisericii GrecieiIerarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit înºedinþã ordinarã pe 5-8 octombrie 2010 simtenevoia sã se adreseze creºtinilor sãi, poporuluilui Dumnezeu, dar ºi fiecãrui om bineintenþionat, pentru a vorbi pe limba adevãruluiºi a dragostei.Zilele pe care le trãim sunt grele ºi critice.Trecem ca þarã printr-o crizã economicãcumplitã care creeazã multora nesiguranþã ºiteamã. Nu ºtim ce ne aºteaptã în ziua demâine. Þara noastrã se pare cã nu mai esteliberã, ci în fapt este administratã de creditoriinoºtri. ªtim cã mulþi dintre voi aºteptaþi de laVIOREL ROMAN (GERMANIA)83

DBiserica ce vã pãstoreºte sã vorbeascã ºi sã ia poziþieasupra evenimentelor la care suntem martori.Este adevãrat cã ceea ce se întâmplã în patrianoastrã este inedit ºi cutremurãtor. Criza duhovniceascã,socialã ºi economicã merge mânã înmânã cu rãsturnarea întregii firi. Este vorba deîncercarea dezrãdãcinãrii ºi distrugerii temeiurilormultor tradiþii care pânã acum erau consideratede la sine înþelese pentru viaþa din spaþiul nostru.Din punct de vedere social se opereazã o rãsturnarea datelor ºi a drepturilor, desigur cu un argumentevident: mãsurile acestea le cer creditoriinoºtri. Declarãm de aceea cã suntem o þarã subocupaþie ºi cã executãm poruncile conducãtorilordebitorilornoºtri. Întrebarea care se naºte estedacã solicitãrilor lor privesc doar chestiunile economiceºi de asigurãri sau vizeazã ºi fizionomiaduhovniceascã ºi culturalã a patriei noastre.În faþa acestei situaþii orice om raþional se întreabã:de ce nu am luat mai devreme toate acestemãsuri drastice, care astãzi sunt caracterizate dreptnecesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toateaceste patogenii ale societãþii ºi ale economiei pecare azi le realizãm în un mod brutal? Persoanelede pe scena politicã din þara noastrã sunt, de decenii,aceleaºi. Cum au socotit atunci costul politic,ºtiind cã conduc þara la catastrofã, iar azi ei se simtîn siguranþã, pentru cã acþioneazã de pe poziþiacelor care dau porunci? Au loc rãsturnãri radicalepentru care altãdatã se revolta întreaga Grecie, iarazi ele se impun aproape fãrã împotriviri.Criza noastrã economicã, în cuvinte foartesimple, se datoreazã diferenþei dintre producþie ºiconsum. Între ritmul lent al producþiei pe care îlatingem ºi nivelul ridicat de viaþã cu care ne-amînvãþat sã trãim. Când ceea ce se consumã estemult mai mare decât ceea ce se produce, atuncibalanþa economicã înclinã spre partea cheltuielilor.Þara noastrã, pentru a face faþã, este nevoitãsã se împrumute cu speranþa cã balanþa perturbatãse va reechilibra. Atunci când însã nu se întâmplãacest lucru ºi debitorii cer returnarea împrumuturilorplus dobândã, se ajunge la crizã ºi lafaliment. Criza economicã care chinuie ºi dominãþara noastrã nu este însã decât vârful icebergului.Este urmarea ºi rodul unei alte crize, a celeiduhovniceºti. Disproporþia dintre producþie ºi consumprezintã însã nu doar o dimensiune economicã,ci în primul rând este un fapt duhovnicesc.Este indiciul crizei duhovniceºti, care priveºteatât conducerea þãrii, cât ºi poporul. Oconducere care nu a putut sã aibã o atitudine84estineLiterareresponsabilã faþã de popor, care nu a putut sau nua vrut sã vorbeascã pe limba adevãrului, care apromovat modele eronate, care a cultivat relaþiileclientelare, numai ºi numai pentru cã a avut cascop deþinerea puterii. O conducere care în practicãse vãdeºte cã a subminat interesele reale aleþãrii ºi ale poporului.ªi pe de altã parte, un popor, adicã noi, carene-am purtat iresponsabil. Ne-am lãsat pradãbunãstãrii, îmbogãþirii facile ºi traiului bun, ne-amdedat câºtigului uºor ºi înºelãciunii. Nu ne-ampus problema adevãrului lucrurilor. Revendicareaarbitrarã a drepturilor de cãtre bresle ºi grupurisociale, cu o desãvârºitã nepãsare faþã de coeziuneasocialã, au contribuit în mare mãsurã lasituaþia de astãzi.Esenþa crizei duhovniceºti este absenþa sensuluivieþii ºi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu,adicã în instinctul lui egoist. Un prezent fãrãviitor, fãrã perspectivã. Un prezent condamnat laplictis ºi monotonie. Viaþa a devenit un interval detimp între douã date, a naºterii ºi a îngropãrii, cuun interval necunoscut între ele.Într-o asemenea perspectivã, deºertãciunea seia la întrecere cu iraþionalul ºi lupta o câºtigã totdeaunatragicul. Când te adresezi tinerilor ºi îiîntrebi: “de ce iei droguri, fiule?” ºi îþi rãspund:“spuneþi-mi dumneavoastrã de ce sã nu iau? Nusper nimic, nu aºtept nimic, singura mea bucurieeste atunci când înfig injecþia ºi cãlãtoresc (în altelumi)”; sau atunci când atragi atenþia unui tânãr cãluând droguri va muri, iar el îþi rãspunde cu unzâmbet tragic: “nu înþelegeþi cã eu iau droguri, casã trãiesc”, atunci înþelegi cât de incredibil deadevãrate ºi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintelede mai sus. În loc deci de sens al vieþii noiam urmãrit bunãstarea, traiul bun, puterea economicã.Când însã nu existã altã perspectivã deviaþã în afarã de consum, când puterea economicãºi demonstrarea ei ostentativã devine singurulmod al recunoaºterii sociale, atunci diferenþiereade restul lumii este singurul drum de viaþã,pentru cã altfel, dacã nu eºti imoral, eºti prost.Aºa au gândit ºi au fãptuit mulþi, aºa am ajuns ladiferenþierea ºi de putere, dar ºi de poziþie în poporulnostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski“libertate sau fericire?” o trãim în tot tragicul ei.Am ales bunãstarea contrafãcutã ºi am pierdutLibertatea persoanei noastre, am pierdut Libertateaþãrii noastre. Astãzi omul în mod justificattremurã mai degrabã “oare nu cumva i se vormicºora veniturile?”, dar nu se neliniºteºte pentru

deficienþele educaþiei care îi privesc pe copiii sãiºi nu se îngrijoreazã de înjosirea persoaneiumane. Aceasta deci este esenþa adevãratei crizeºi sursa crizei economice pe care atât de nemiloso exploateazã actualii “negustori de popoare”.În Sinodul Ierarhiei, noi, pãrinþii voºtri duhovniceºti,ne-am fãcut autocritica, am dorit sã ne confruntãmcu responsabilitãþile noastre ºi sã cercetãmcare este partea noastrã de vinã în prezentacrizã. ªtim cã uneori v-am mâhnit, v-am smintitchiar. Nu am reacþionat direct ºi la momentul potrivitfaþã de atitudini care v-au rãnit. Negustorii distrugeriirelaþiei dintre popor ºi Biserica sa care îlpãstoreºte au exploatat îndeajuns ºi în mod pragmaticscandalurile fabricate ºi au încercat sã destrameîncrederea dumneavoastrã în Bisericã.Dorim sã vã spunem cã Biserica are antidotulconsumului ca mod de viaþã ºi acesta este asceza.ªi dacã consumul este sfârºitul, pentru cã este oviaþã fãrã sens, asceza este drumul, pentru cã conducela o viaþã cu sens. Asceza nu este privarea deplãcere, ci îmbogãþirea vieþii cu sens. Este antrenamentulsportivului care îl conduce la competiþieºi la medalie, iar aceastã medalie este viaþa carebiruieºte moartea, viaþa care se îmbogãþeºte cudragoste. Asceza este drumul libertãþii, împotrivasclaviei inutilului care astãzi ne înjoseºte.Ne neliniºteºte situaþia Educaþiei noastre,pentru cã sistemul educaþional actual se raporteazãla elev nu ca la o persoanã, ci ca la un calculatorelectronic ºi singurul lucru pe care îl faceeste sã îl “încarce” cu materie, neinteresându-sede întreaga sa personalitate ºi de aceea copiiinoºtri cu îndreptãþire se împotrivesc. De aceeasuntem neliniºtiþi în privinþa proiectului Noului Liceucare se pregãteºte. Manualele ºcolare sescriu, într-adevãr, cu rãspunderea guvernului, darconþinutul lor îl vizeazã ºi pe ultimul cetãþeangrec, care aºteaptã de la Biserica sa sã îi facãcunoscut cu putere ºi glasul sãu smerit.Înþelegem cã toate parohiile noastre trebuie sãdevinã spaþii ospitaliere pentru tinerii noºtri, aºa cumsunt deja destule dintre ele, în care mulþi tineri gãsescrefugiu în cãutarea lor dupã sens ºi speranþã.ªtim cã cereþi de la noi, pãstorii voºtri, o Bisericãeroicã, cu vigoare, care sã aibã cuvânt profetic,cuvânt pentru tânãrul contemporan, nu o Bisericãsecularizatã, ci una sfinþitã ºi sfinþitoare, oBisericã liberã ºi care sã pãstoreascã cu putere.O Bisericã care nu se teme sã ia poziþie faþã desistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacãîmpotrivirea conduce la prigoanã ºi martiriu.DestineLiterareBiserica este singurul organism care poate sãstea nemijlocit alãturi de om ºi sã îl sprijine. Bisericãînsã suntem cu toþii ºi aceasta este putereanoastrã ºi puterea ei. La unitatea dintre pãstori ºipopor þintesc negustorii de popoare ºi încearcã são submineze. Ei ºtiu cã dacã vor “pierde” pãstorul,cu uºurinþã se vor risipi oile ºi le vor supune. Istoriane învaþã cã acolo unde Dumnezeu a fost luptat,scopul final era omul ºi înjosirea lui. Întruparea luiDumnezeu este cea mai mare recunoaºtere a persoaneiumane. Biserica nu se opune guvernãrii, ciacelora care exploatând guvernarea ºi ascunzându-seîn spatele puterii lucreazã sã vã priveze desperanþã. Aduceþi-vã aminte cã pentru mulþi specialiºtiîn economie, prezenta crizã este fabricatã,este o crizã care urmãreºte controlul mondial decãtre puteri care nu sunt iubitoare de oameni.Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actualasituaþie, pentru cã nu a încetat sã fie ºi trup al lumii,parte a istoriei. Nu poate sã îngãduie nici nu fel denedreptate, dar este datoare sã arate disponibilitatepentru mãrturisire ºi martiriu. ªtim cã oamenii delângã noi suferã de foame, se aflã în sãrãcie, se sufocãeconomic, deznãdejdea de multe ori stãpâneºteinima lor. Cunoaºtem acest lucru, pentru cãprima lor oprire în cãutarea speranþei este Bisericadin zona lor, parohia lor. Scopul ºi lupta noastrã esteca fiecare parohie sã devinã centrul de undeactivitatea pastoralã a bisericii locale sã îmbrãþiºezeîntreaga societate localã respectivã.Decizia noastrã este sã creãm un observator alproblemelor sociale cu scopul de a urmãri îndeaproapeºi de a preîntâmpina metodic problemelepe care le creeazã prezenta crizã. Scopul nostrueste sã dezvoltãm lucrarea de asistenþã socialã afiecãrei parohii, în aºa fel încât sã nu mai existe nicimãcar un om care sã nu aibã o farfurie de mâncare.Cunoaºteþi ºi dumneavoastrã cã în aceastã privinþãBiserica realizeazã o lucrare uriaºã. Cunoaºteþiacest lucru, pentru cã mulþi dintre dumneavoastrãsprijiniþi voluntar acest efort al parohiei voastre ºi îlsusþineþi economic. Vã chemãm sã staþi aproapefiecare de parohia voastrã, ca sã ne confruntãmîmpreunã cu aceste momente grele.Poporul nostru a trecut ºi altã datã prin sãrãcieºi foame, dar a îndurat ºi a biruit, pentru cã atunciavea perspective. Noi toþi putem sã ajutãm peunul ºi unul pe mulþi. Dumnezeu nu ne-a dat duhde fricã, ci de putere ºi de dragoste. Cu acest duh,adunaþi în jurul marii noastre familii, Biserica, scoþândla ivealã greºelile noastre, cãutând sensulvieþii în dragoste, vom ieºi din acest ceas greu.85

Destine iterareL„Povestea mea: alia avatar”de Dorin PopaLa Editura Dacia XXI, în colecþia „Poeþi contemporani”, a apãrut volumul „Povestea mea: aliaavatar”, de Dorin Popa.ANDRA ROTARU (ROMÂNIA)86Interviul pe care îl reproducem în revista Destine Literare ne-a fost încredinþat de autor.„Cine vrea sã-l cunoascã înadevãr pe Dorin Popa se poateînºela pornind de la personajulcare se miºcã printre noi. Poet ºipublicist, dascãl de la un timp ºiom al cetãþii, când retractil ºi tãcut,când agresiv ºi dezinvolt, eltrebuie abordat mai ales prin cãrþilesale, fie acestea de poezieautenticã, repede impusã în peisajulnostru literar, de convorbiricu personalitãþi ale timpului saude comentarii politice ºi culturale.”,a scris acad. Alexandru Zub.Andra Rotaru a dialogat cu autorulpentru AgenþiadeCarte.ro.Existã o constantã a autoportretelorîn poezia dvs.Când ucide identitatea?Autoportretul poate fi o fugã derealitatea nãucitoare, o formã deprotest împotriva cutumelor societãþii,împotriva propriilor vicii, orecunoaºtere cinstitã a propriilorlimite, o posibilã normã a sinceritãþii,o posibilã cale spre adevãr.Autoportretele lui Van Goghrelevã chipul unui artist încifratlui însuºi, necunoscut în maremãsurã ºi cu umilinþã recunoscut,aproape nedorit ºi doar înabsenþa altor opþiuni acceptat, învreme ce Dali din autoportretepare o proiecþie a exacerbãriisinelui, o percepþie ºi o proiecþieegolatrã a sinelui. Van Goghpare a fi uluit de sine ºi supuspropriei excentricitãþi, cu pietate,cu resemnare ºi uimire chiar.În toate autoportretele sale dedinainte de 1990, Corneliu Babapriveºte sever, cu gura-pungã,încruntat ºi semeþ. Abia în Autoportretuldin 1991 acceptã sã-ºidescleºteze dinþii ºi sã ridicemâna în semn de rãmas bun –de la lumea aceasta ºi de latoate lumile posibile aici, pe pãmânt.Sorin Dumitrescu, cel maistrãlucit elev al lui Baba, picteazãîngeri încercând sã portretizeze,probabil, aspiraþiile sufletuluisãu.La început, prin autoportretizareeram tentat sã relev diferenþa,convins fiind cã, în acelaºitimp, în profunzime, cititorulposibil este ºi baudelairean-ulfrate. Credeam cã în autoportretnu este numai egocentrism, ci ºicredinþa cã descoperirea proprieifiinþe poate fi o mãrturie necesarã,o depoziþie favorabilã nudoar þie, ci în primul rând adevãrului,chiar ºi micului tãu adevãr.Oglinda purtatã de-a lunguldrumului – literatura – trebuie sãtreacã ºi peste chipul celui careo poartã, nu-l poate ocoli… Nune putem ocoli pe noi înºine,dreptul la existenþã – uneori strigat,alteori deplâns – este întotdeaunasalutar. Când ucideidentitatea? Întotdeauna.“Povestea mea: alia avatar”reuneºte poeme din volumescrise începând cu anii `80 ºipânã în prezent.Retrospectiv, cât de multsimþiþi cã v-aþi schimbat saucare sunt obsesiile perpetuatepânã în momentul de faþã?Dorinþa mea de a fi ancorat înlumea în care trãiesc, de a ficonectat la problematicile oricâtde severe ale lumii noastre arãmas, chiar dacã lumea s-aschimbat în bunã mãsurã ºi numã simt – cum nu m-am simþitniciodatã – ancorat în prezentulliterar ºi nici ca peºtele în apãprintre cei din jur (aºa cum spuneþiºi dvs. într-o convorbire cuSimona Vilãu). Aþi adus mai devremeîn discuþie tema autoportretului.Îmi dau seama acum cã,dupã ‘89, nu am mai scris decâtun singur autoportret, foartescurt: “tot ce aº putea atinge / ºinu ating / tot ce aº putea înþelege/ ºi nu înþeleg / tot ce aºputea fi / ºi nu sunt”. Cred cãaceste versuri rãspund, încã maibine, la întrebarea anterioarã:când ucide identitatea? Condamnaþifiind la identitate, suntemizgoniþi din toate celelalteparadisuri posibile.Acum, lucrurile care se petrecîn afara mea sunt mult mai interesante,istoria ºi vârsta ºlefuindu-lemai adecvat contururile.Eram prea restrictiv, nu existapentru mine decât literatura ºi osingurã profesie – aceea de scriitor.Acum sunt din ce în ce maitentat sã dau drept la viaþã maimultor preocupãri. Chiar dacã nici

în prezent nu m-am vindecat de credinþa/obsesiacã lumea existã pentrua putea intra într-o carte, înþelegºi accept acum ºi alte forme de existenþã/exprimareîn afara scrisului.De fapt, mi-ar fi plãcut sã trãiesctrudind cu mâinile, sã pot sculptasau picta. Sã tac ºi sã pictez. Dar nuam avut nici o înzestrare.În multe dintre poeme se regãseºteun refuz de a se tângui alpersonajului poematic, acestejelanii transformându-ºi tonalitateaîntr-o nuanþã meditativã.De multe ori am fost de acord cuoponenþii mei, le-am ascuþit, fãrã sãdoresc, sãgeþile pe care mi le trimiteau.În absolut, oricât de greumi-a fost, în toate disputele, uneoriºi dupã ani lungi de chin ºi meditaþii,am dat dreptate mereu Celuilalt.Oricine câºtigã, în final, rãzboaielecu mine. ªi, cu toate acestea,dupã fiecare bãtãlie pierdutã,m-am simþit învingãtor.Cât de greu a fost sã realizaþiselecþia poemelor din volumeleanterioare?Pânã la dialogul cu dvs., pânã înacest moment, nu m-am gândit laasta. Brusc, îmi pare interesantprocesul de selecþie, modul în caream “operat” ºi întreaga problematicãa “rescrierii” prin selecþie. Nu-midau cu exactitate seama cât degreu mi-a fost, dar cred cã am þinutcont – cu siguranþã am þinut cont –de frecvenþa citãrii unui poem încronici apãrute în timp, de prezenþaacestora în diverse antologii colectivedin þarã sau din strãinãtate…Da, îmi dau seama cã l-am luat alãturi,din nou, pe celãlalt.“iatã, ºoarecele vorbeºtemuntelui/ ºi, iatã, desfigurat ºiciung, caut/ cu neruºinare/ sprefrumuseþe ca spre un drept/ almeu”. ªi de ce nu ar fi acesta undrept scãpat de sub judecatadiscriminãrilor?Nu-mi amintesc prea limpede,poate gândeam, atunci, la “mãsuralucrurilor”… Sau pentru cã Dostoievski,maestrul meu, proorocise cãnumai frumuseþea va salva lumea,nu îndrãzneam sã acced fãrãsacrificii sau fãrã jertfe la mântuire.Dvs. daþi un sens mai adânc discriminãrii,sens la care, atunci cândam scris aceste versuri, nu aveamacces. Oricum, nici acum nu potînþelege frumuseþea decât ca devenire,ca tânjire, ca tindere. Trebuiesã recunosc totuºi cã acum frumuseþeaeste, pentru mine, mai pãmânteanã,mult mai aproape deposibil decât în studenþie când amscris versurile pe care le-aþi citat.Existã un loc în lume unde auloc minunile?Una dintre minunile cu care amfost o vreme contemporan esteexistenþa lui Constantin Noica.Pãstrez o carte poºtalã prin caremã invita la Pãltiniº. Este dovadamea cã minunile lasã urme pepãmânt. O þin în bibliotecã. Acolo-ilocul. Cred cã, în viitor, istoria îi vaface o atât de profundã dreptateîncât va fi privit ca principalul numeal istoriei noastre din a douajumãtate a sec. al XX-lea. Deocamdatã,nu suntem pregãtiþi sã recunoaºtemunicitatea sa profundã, nuputem încã accepta cã a fost singurulcare, coerent, a gãsit formulauriaºã de a se opune dictaturii princulturã… Noi nici lui Kogãlniceanu,deºi i-am fãcut statui, nu i-am“palpat” prestaþia încã… Aºa cumRegele Carol I capãtã, cu destulãrepeziciune chiar, conturul adevãratîn memoria noastrã, la fel altecâteva figuri vor avea o devenireimportantã: Maiorescu, Kogãlniceanuºi Constantin Noica.Pãrintele prof. univ. dr. ConstantinGaleriu a scris cã “DorinPopa a înþeles ce am înþeles ºieu: misterul rãului”. Cum aþi avutacces la acesta?Probabil chiar autoportretele pecare le-aþi adus, la început, în dialogulnostru m-au condus cãtre descifrareaacestui mister în egocentrism.Tot ele m-au condus ºi înapropierea minunatului pãrinteGaleriu, împreunã cu care am reu-ºit finalizarea unui prim volum dedialoguri (rãmas, din pãcate, singurul!)între 1992 ºi 1994, publicat, în2002, la Editura Harisma („CuPãrintele Galeriu, de la Genezã laApocalipsã”). Academicianul SorinDumitrescu m-a dus la duhovniculsãu pe care-l iubea nesfârºit, filial –Pãrintele Galeriu. De fapt, pãrinteleGaleriu era considerat preotul intelectualilor(sau Apostolul Bucureºtiului,cum îl numea pãrintele IlieCleopa), fiind, în timp, duhovniculunor nume cunoscute: NicolaeSteidhardt, Ioan Alexandru, AlexandruPaleologu, Sorin Dumitrescu,Ilie Cleopa, H.R. Patapievici ºi,fireºte, mulþi alþii. Pãrintele Galeriua fost o altã minune în viaþa mea,ca ºi Constantin Noica, amândoipurtãtori de nesfârºite frumuseþi.Istoriei care pare sã ameninþe,ce-i opuneþi?Mai mult sunt atras de istoriacare, aºa cum spuneþi, ameninþã,decât de dorinþa de a mã opune.Pânã în 1989, pentru mine istoriaera doar în cãrþi, doar în bibliotecã,priveam cu ochii bine închiºi laistoria zilelor mele. Nu ºtiam cumaratã un paºaport, nu vãzusem undolar ºi Coca-Cola credeam cã e obãuturã pe bazã de cocainã. Întremine ºi Bulgaria se aºternea infinitul,iar Parisul nu se zãrea deloc,era numai în Balzac. Aºadar, în1990, eram perfect nepregãtit pentrua înþelege istoria pe care o trãiam,de aceea mã agitam cuaplomb. Frumuseþea de care vorbeºteDostoievski îmi este astãzimai aproape, iar istoriei nu-i potopune decât identitatea mea (cucare a debutat dialogul nostru).*DestineLiterareProblema confuzieicopleºitoare- despre datoria de a ieºi dinschemele mentale paralizante -Scriu adesea recomandãri studenþilor,masteranzilor, doctoranzilorsau postdoctoranzilor pe carei-am cunoscut la cursuri ºi semi-87

D88estineLiterarenarii sau datoritã proiectelor pecare le-am coordonat. Mã gândescatunci de fiecare datã cã nu existãnimic mai prezumþios decât sãrecomanzi pe cineva pe care prinforþa lucrurilor abia îl cunoºti ºi cãtot ce scrii în favoarea sa este caun fel de contract cu hazardul: nuvei putea niciodatã sã ºtii preabine, prin natura culturii noastreacademice, cine este acel tânãr ºimai ales ce va putea deveni el. Nuþipoþi, însã, modera pasiunea cucare crezi cã eºti pe cale sã proiectezi,în absolut, o personalitate.Cum ar trebui sã arate atunci orecomandare pentru cineva pecare-l cunosc aproape de o viaþã?În fapt, pe domnul Florea Ioncioaia,autorul volumului Oglinda ºi amalgamul,îl cunosc abia de la Revoluþie,dar am avut mereu impresia cãtrebuie sã fi fost ceva care vine demult mai departe. Îmi amintesc cãpregãteam numãrul doi din nouaversiune ieºeanã a Timpului. Primulnumãr ieºise în entuziasmul deatunci, cu multe bune intenþii, încãrcatde elanuri, dar lipsit de oricecalitate mediaticã: fãrã o structurã,fãrã o logicã a demersului, fãrã ominimã probã de organizare aspaþiului editorial.De aceea probabil mi s-a pãrutcã fusese un mesager venit dinceruri. Era primul om cu careputeam discuta la obiect desprecum se face o revistã ºi care aveaidei limpezi în aceastã chestiune.Am aflat apoi cã trecuse, ca ºimine, prin presa studenþeascã.Fusese chiar redactor ºef la Opiniastudenþeascã (ca ºi mine la Dialog),aveam apoi numeroase referinþeintelectuale comune (minusDostoievski) ºi convingeri foarteapropiate.Dincolo de aceasta, a fost o chimiespontanã. Era ceva mai simpluatunci pentru asemenea întâlniri.Veneam, cum se ºtie, dintr-o lumeîn care nu puteai fi decât de un felsau altul. Îl intuiai uºor pe celãlalt ºijudecata noastrã era fãrã rest: îþiplãcea sau nu! Abia democraþia neaadus gri-ul, ambiguitatea, compromisulneforþat, rupturile inexplicabileºi trãdãrile de pe o zi pe altaetc. Peste toate, era începutul uneinoi vieþi pentru fiecare dintre noi ºisimþeam cã trebuie sã pornim ladrum cu cei care ne împãrtãºescconvingerile ºi deci sã-i excludempe ceilalþi.Experienþa de la Timpul s-a încheiatbrusc pentru amândoi înlunile urmãtoare, din motive pecare nu mi le mai amintesc foartebine. Apoi, un timp ne-am pierdutdin vedere, pentru a ne reîntâlni încoloanele Monitorului. De la sfârºitulanilor ‘90 predãm amândoi lanoul Departament de Jurnalism dela Universitate. Am fost cel care i-adus invitaþia fãcutã de profesorulHoiºie de a þine cursul de eticãmedia. Era cel mai nimerit. Eu amfost – cred – cel care l-a convins sãse mute cu totul de la Xenopol,unde era cercetãtor.Se poate spune oare cã-l cunoscîndeajuns ca sã-l pot recomandape dl. Ioncioaia cititorilor cuaceastã carte? Ar mai trebui sãevoc un detaliu, cu o legãturã directãcu volumul de faþã. Am fost maitot timpul un cititor fidel al contribuþiilorsale din presa româneascã.Alãturi de alþi publiciºti ieºeni deformaþie universitarã precum AlexandruCãlinescu, Codrin Liviu Cuþitaru,Liviu Antonesei sau BogdanCãlinescu, l-am considerat o valoaresigurã a publicisticii româneºtide astãzi.Nu era vorba numai de conþinutultextelor sale. O anume stilisticãa gândirii, în care argumentele auun loc preeminent în faþa frazeologieiobiºnuite, un patetism rafinatal expresiei, o radicalitate moralãlipsitã de emfazã, o soliditate aconvingerilor mã îndreptãþesc sã-lplasez chiar în primul rând al publiciºtilornoºtri apãruþi mai ales dupãrevoluþie, de la Andrei Pleºu ºi EmilHurezeanu, la Andrei Cornea,Radu Preda, Ovidiu Pecican, IulianBoldea, Lucian Nãstasã Kovacs,Al. Cistelecan, Mihai Neamþu, CaiusDobrescu, H-R Patapievici ºiPaul Cernat. Dar în minte îmi vinacum mai ales istoricii ºi universitariiieºeni care au fãcut publicisticãde prim-plan, dintre care unii i-aufost din câte ºtiu maeºtri: AlexandruZub, Florin Alexandru Platon, ªtefanLemny sau filosoful ªtefan Afloroaieori psihologul Adrian Neculau.Volumul Oglinda ºi amalgamul.Istorie, politicã ºi moralã în Româniade astãzi este o selecþie dinpublicistica sa cea mai recentã.Regret mai întâi de toate cã autorulnu a cuprins aici ºi articolele salemai vechi, de la începutul anilor’90, fie ºi pentru a vedea felul încare un istoric se proiecteazã elînsuºi în istorie. Oricum, pentrumine a fost o bucurie sã pot recitiarticole care mã încântaserã înmomentul apariþiei lor în ziar.Volumul de faþã îmi pare cã esteconstruit în jurul câtorva teme încãactuale: comunismul ºi moºtenireasa sulfuroasã, ruptura de reflexeletotalitare, recompunerea unei culturipolitice liberale, evaluarea colaboraþionismului,îndeosebi chestiuneainformatorilor fostei poliþii politicecomuniste etc. Titlul însuºi trimitela ceea ce pare a fi obsesiadominantã a autorului: problemaconfuziei copleºitoare care pare a fispaþiul public românesc postcomunistºi datoria de a ieºi din aceastãschemã mentalã paralizantã.O confuzie întreþinutã sau produsãinconºtient, din incompetenþã,de cãtre media: falsa oglindã, perversaoglindire, prin care se cultivãamalgamul valorilor, opiniilor, argumenteloretc.De altfel, dupã cum se poate observaimediat, dupã o primã privireasupra cuprinsului, structura volumuluireflectã aceastã încercare dea depãºi orizontul ceþos al suspiciunii,conspiraþionismului ºi gândiriimagice. Mai cu seamã primeledouã capitole, consacrate actualitãþiipolitice ºi imediate, ca ºi celconsacrat criticii media ne aratã unmoralist discret, în buna tradiþie araþionalismului clasic. Dincolo decritica amoralismului ambiant, gãsimun observator atent ºi exasperat,mai cu seamã în anii regimuluiIliescu-Nãstase, care foloseºte ogamã largã de procedee stilistice,ca ºi un melanj ameþitor de stiluri

ori genuri publicistice – de la libertinatabletã, la comentariul riguros.Articole precum Iluzii, fantasme,apocalipse, Gornistul Lumii carevine, Partea bunã a lucrurilor rele,Monstrul ºi lunetistul, Cabotinul închip de profet mânios, Întunericulcel de toate zilele sunt deopotrivãmici capodopere publicistice,exemplu de stil ºi de simþ al observaþiei,veritabile fiºe clinice ale uneipatologii a postcomunismului românesc.Deconstrucþia limbajului politic,critica demagogiei ºi a derapajelorpolitice, a iluziilor, dogmelor ºi falselorpromisiuni are loc deopotrivãcu o analizã din interior a patologieimediatice într-o serie de articolemult comentate la vremea apariþieilor: Deci, era o vreme înceþoºatã(cu o lungã carierã pe net!), Îmblânzireascorpiei, Iarna este pe uliþã:ce dezastru! etc.Un loc special a fost dedicat,dupã cum am sugerat deja, problematiciimemoriei istorice, careconstituie de altfel partea cea maiconsistentã din punct de vedereteoretic ºi civic. Este vorba mai cuseamã de problema memoriei trecutuluicomunist recent, dar ºi aconºtiinþei istorice rãvãºite de propagandatotalitarã. Domnul Ioncioaiase aflã aici pe terenul profesiuniisale de bazã, aceea de istoric.Astfel cã judecãþile sale, primiteuneori ca un scandal la vremea lor,rãmân în general perfect valide ºiastãzi. Dl. Ioncioaia lasã uneoriimpresia cã duce un fel de cruciadãîmpotriva felului încã rudimentar dea ne asuma ºi interioriza propriultrecut colectiv. Un exemplu de analizã,deopotrivã empaticã ºi depasionalã.Remarc ºi aici câtevatitluri, deºi selecþia îmi pare cuadevãrat dificilã: Generalul în grãdinadeliciilor, Dimineaþa asasinilor,Anchetã asupra vântului care bate,Memoria învinºilor, Istoria uneisecretare, Magistrul de catehezã,Reîntoarcerea Fecioarei, Principiulnostalgiei, Toamna în Specialã, Raportdespre anii de scrum, Culoareaasprã a libertãþii, Revoluþia deparazitatã,Pentru o eticã a nuanþei,DestineLiterareAmalgamul este meseria lor, Zecefile veninoase etc.Ultimul capitol este mai eterogen,atât stilistic, cât ºi tematic. Dela tabletã, se trece imediat la recenziesau la comentariu ºi aºa maideparte. Ce le uneºte este felul dea privi al autorului. Articole precumConspiraþia conspiraþiilor, O legendãdin anii optzeci, Publish orperish!, Contradicþia lui Montaigne,Cruzimea ca mod de viaþã, Onoarearectorului Maiorescu etc. pot ficitite ca mici exerciþii de admiraþie,desigur un contrast necesar cu restulvolumului scris adesea în aquaforte.Este un final necãutat, probabil,dar fericit.Selecþia operatã este poate preadrasticã. Mi se pare cã dl. Ioncioaiaa încercat sã împace douã lucrurioarecum contradictorii: sã ofere oimagine a timpului istoric la care afost martor (defect profesional,pare-se!) ºi în acelaºi timp sã neofere textele cele mai relevanteestetic ºi intelectual. Ambele cu importanþalor. Publicisticã fãrã contexteste imposibil de imaginat,dupã cum valoarea unui text rezidãîn calitatea sa de a fi autonom înraport cu propriul context.Oricum, avem aici o istorie secvenþialã,ritmatã de tensiuni ºi conflicte,de episoade de mare intensitate,precum tragica poveste adeconspirãrii foºtilor informatori aisecuritãþii sau comedia involuntarãa anarhiei morale postcomuniste.Aº remarca din nou aici (am maifãcut-o ºi cu alte ocazii!), fineþea ºiîn acelaºi timp profunzimea tãieturii,siguranþa judecãþilor ºi pasiuneapentru nuanþã ºi moderaþie,chiar ºi în dezlãnþuirile sale polemice.Dar mai ales ironia, probabilarma cea mai uzitatã de autor încampaniile sale.Unele dintre aceste calitãþi le-amdescoperit abia acum, la relecturã,semn cã prejudecãþile noastre desprepublicisticã trebuie abandonate.De asemenea, legat de acest momental lecturii, aº mai face o micãobservaþie: calitatea titlurilor. Regãsimaici poate instinctul omului depresã de altãdatã, când titlurile erausintetice ºi nu indecent expozitive.Dar cred cã devin… nostalgic.Recomand, aºadar, autorul ºivolumul sãu cititorului interesat sãînþeleagã lumea în care trãieºte ºisã reziste presiunii destabilizatoarea confuziei din jurul nostru. Va gãsiaici câteva repere solide ºi un partenerde drum loial ºi pasionant.Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com89

DestineLiterareViaţa mea - amintiridin închisoareşi din libertate(urmare din numãrul trecut)GEORGE SARRY (CANADA)90Spre mina de plumb Baia-SprieÎntr-o zi auzim uºile celulelor deschizându-se ºidupã câteva minute închizându-se, uºã dupã uºã,pânã când au sosit ºi la uºa noastrã. Erau doiplutonieri cu creion ºi hârtie, care întrebau pe fiecarece profesie are. Dacã nu erai doctor, avocat,ofiþer sau bãtrân, te puneau pe listã. A doua zi, ceitrecuþi pe listã erau scoºi la muncã în fabricapenitenciarului. Am fost scoºi din celule ºi mutaþi lasecþia a doua unde erau cazaþi cei care lucrau înfabricã. Secþiile fãceau parte din alte corpuri declãdiri. Celularul era o parte separatã. Am nimeritîntr-o camerã cu încã vreo cincizeci de deþinuþi.Aici aveam fiecare o pãturã ºi pernã, iar în loc depaturi erau douã rânduri de priciuri suprapuse.Mult mai bine decât în celular.În fabricã am fost repartizat la o secþie unde sefãceau arcuri. Atât la intrare cât ºi la ieºirea dinfabricã eram controlaþi ca nu cumva sã aducem îndormitoare obiecte interzise. Mâncarea era maibunã ºi mai multã.Însã regimul acesta nu a durat mult. Într-o zi amfost scoºi din fabricã ºi trimiºi la dormitoare. La omasã aºezatã în curtea secþiei, niºte ofiþeri avândîn faþã niºte dosare, dau ordine sã ieºim afarã încurte. Suntem chemaþi unul câte unul. Unul dintreofiþeri purta un halat alb ºi pe rând ne consulta lainimã, plãmâni ºi ne punea o grãmadã de întrebãri.Am fost selecþionaþi din toatã secþia ºaizeci dedeþinuþi, niciunul cu condamnãri sub cincisprezeceani. Cei ºaizeci am fost izolaþi ºi aºteptam, darniciunul nu ºtiam ce. Am stat în camera unde eramizolaþi, trei sãptãmâni pânã într-o zi când uºa s-adeschis ºi am auzit un strigãt: „Dã-i drumul afarã!“.Cum ieºim intrãm într-un camion închis.Erau trei camioane, a câte douãzeci de deþinuþi,care au plecat în direcþia gara Aiud. Cum am ajunsîn garã, am coborât din camioane trecând printr-uncordon de soldaþi înarmaþi cu arme automate ºi neamurcat în dubele-vagon care ne aºteptau. Toþiam primit hranã rece pentru trei zile, pâine ºislãninã mucegãitã. Nimeni nu ºtia unde mergem.La un moment dat unul din dubã strigã: „Mergemîn nord!“, adicã în URSS. Eram cu toþii confuzi.Desigur, comentariile au început imediat. De aceeane-au dat hranã rece pentru trei zile, mergem înURSS. Altul încercã sã liniºteascã agitaþia ºi neliniºteacare domneau în dubã. Ne spune cã mergemla Canal ºi dacã trenul a luat-o spre nordprobabil trece pe undeva sã mai ia deþinuþi, darnicidecum cã mergem în URSS. Pânã am ajuns laBaia Sprie am fost cu toþii foarte încordaþi. Amînceput sã coborâm din dubã. Sub escortã am fostduºi pânã la barãcile unde se aflau alþi deþinuþicare veniserã cu patru luni înaintea noastrã. A fostultimul transport de la Aiud.Colonia de muncã Baia Sprie avea patru barãci.Trei barãci cu câte patru dormitoare ºi câte douãcamere mici. Cealaltã baracã cuprindea bucãtãriaºi sala de mese. Am fost repartizaþi în douã dormitoare.Fiecare avea patul lui cu saltea cu paie noi,douã cearºafuri, pernã ºi pãturã. Ceva de necrezut.Fiecare dintre noii veniþi am gãsit prieteni. Eui-am gãsit pe Traian Ghiþeanu ºi pe Sami Sabah,amândoi din lotul meu. Ei deja lucrau în minã depatru luni ºi spuneau cã au experienþã de miner.Fuseserã, la sosirea lor, primii deþinuþi politici de laBaia Sprie. Toþi cei veniþi de la Aiud erau vreo douãsute. Aici am gãsit mâncare bunã ºi destulã (douãfeluri de mâncare). Cei douã sute veniþi înainteanoastrã, la început, timp de douã sãptãmâni nuintraserã în minã. Au fost lãsaþi la suprafaþã sã serefacã fizic, fiindcã exact ca ºi noi, cei sosiþi acum,trecuserã prin regimul sever de la Aiud. Noi însãam intrat în minã dupã douã zile. Mai toþi cei careau venit cu mine, aveau cel puþin un an de Aiud.Toþi eram foarte slabi. A doua zi dupã ce am sositla Baia Sprie, eu ºi încã trei ne-am cântãrit pe uncântar pe care-l aveau la bucãtãrie. Eu cântãreampatruzeci ºi ºapte de kilograme, cu stomacul foarteplin. În aceeaºi zi cântarul a fost luat ºi n-a mai fostadus înapoi.La Baia Sprie puteam sta de vorbã în curteacoloniei, puteam ieºi ºi intra în baracã când voiam.Pânã am venit noi, deþinuþii lucrau numai într-unschimb, care se numea ºut. Când am sosit noi

administraþia a introdus lucrul în douã ºuturi. Eu intramîn minã în ºutul de noapte. Când un ºut intra în minãcelãlalt ieºea. La ieºirea din minã, în clãdirea de alãturide puþ erau duºurile pe unde trecea fiecare ºi încincisprezece minute trebuia sã fim spãlaþi, dupã careintram în colonie. Ne lãsam lãmpile la magazie ºi peurmã mergeam în sala de mese unde luam tava ºi neprezentam la ghiºeu, unde, de la bucãtãrie ne serveaumâncarea. Dupã ce luam masa fiecare mergea îndormitorul lui.Tuturor celor veniþi cu ultimul transport, ca ºi celordinaintea noastrã, ni s-au dat câte douã prosoape,douã cãmãºi, douã izmene, douã perechi de obiele, osalopetã, un costum zeghe, o cascã de miner, o perechede opinci fãcute din cauciucuri de maºinã, o perechede ghete ºi sãpun. Cu ghetele mulþi am avut probleme.Ori erau mari, ori ne strângeau picioarele. Amfãcut schimburi între noi, dar tot mai erau unii care nuputeau purta bocancii primiþi. Eu am rezolvat problemacu bocancii. La douã zile dupã ce a fost împuºcatPãrintele Gheorghe ªerban, care era din comunaCorbu de Jos, judeþul Constanþa, cizmarul Petcu avenit la mine sã-mi spunã cã a gãsit o pereche debocanci. Am fost la cizmãrie ºi i-am încercat. Îmiveneau foarte bine. Erau bocancii Pãrintelui ªerban.Chiar ºi înãuntrul unui bocanc era scris „ªerbanGheorghe“. I-am dat lui Petcu bocancii mei care nu-miveneau ºi am rãmas cu cei ai Pãrintelui ªerban.Pentru cã am vorbit despre Pãrintele ªerban,trebuie sã spun cã lucrasem în schimbul de noapte ºiacum mã aflam în dormitorul meu când am fost trezitde un foc de puºcã, ca ºi ceilalþi deþinuþi care dormeaula ora aceea. Am ieºit sã vedem ce s-a întâmplat.Pânã sã ieºim, am auzit încã un foc de puºcã. Deºigardianul de serviciu, Gheorghiþã, care ieºise din bucãtãrie,strigase la cel din post sã nu mai tragã, acestaa tras din nou ºi l-a omorât pe loc. Pãrintele ªerbanera bolnav ºi ceruse sã nu-l mai trimitã în minã cã nupoate munci în condiþiile din subteran. Ofiþerul politicAlexandru, ca sã dea un exemplu ºi o lecþie pentru canu cumva un alt deþinut sã mai îndrãzneascã sã refuzesã intre în minã l-a pus pe Pãrintele ªerban sã strângãpietrele din curte ºi din jurul barãcilor. În timp ceGheorghiþã Miliþianu era dus în bucãtãrie, cel dinprepeleac a vãzut cã preotul era singur ºi a tras. Cândtoþi ne-am dus sã vedem, Pãrintele ªerban era mort laºapte-opt metri distanþã de gardul înalt de patru metri.Totul fusese aranjat de ofiþerul politic Alexandru, culocotenentul comandant al unitãþii de pazã din trupelede securitate ºi cu soldatul din prepeleac, care a trasºi l-a omorât pe Pãrintele ªerban. Soldatul era dinjudeþul Bihor ºi pentru fapta comisã a primit imediat opermisie de douã zeci de zile.Preotul ªerban era simpatizat de întreaga colonie.La ora mesei nimeni nu a venit sã mãnânce. În colonieDestineLiterareera un val de tristeþe. Ce-l supãrase mai mult peofiþerul politic Alexandru este faptul cã la o adunaregeneralã a deþinuþilor, unde erau prezente ºi cadrelemilitare ale coloniei, Pãrintele ªerban anunþase ºifusese auzit de toatã lumea, cã pe baza Convenþiei dela Geneva, deþinuþii politici nu pot fi puºi la muncã cuforþa ºi în special la muncã în mine. Asta nu i-a plãcutpolitrucului ºi ca sã se rãzbune, a aranjat cu comandantulplutonului de pazã sã-l împuºte pe preot înmomentul când se va apropia de gardul coloniei.Colonia era înconjuratã, cum am spus, de un gard depatru metri înãlþime, întãrit cu alþi patru metri de sârmãghimpatã ºi era ora zece dimineaþa, o zi cu soare.Chiar dacã ai fi avut scarã, tot nu ai fi putut avea otentativã de evadare aºa cum, minþind, politruculAlexandru a susþinut despre preotul ªerban.Deþinuþii lucrau la douã orizonturi aflate la patrusute-patru sute cincizeci de metri adâncime. La orizontul11 ºi la orizontul 12, în partea de vest a minei,ploua cu apã acidulatã. Din cauza ploii, nu puteai sãporþi nimic pe tine. Lucram în pielea goalã. Dacãaveam ceva pe noi imediat ce haina se uda, începeasã ne mãnânce pielea, în special la subsuoarã, întrepicioare ºi între degetele de la picioare. Mai toþi aveamciuperci pentru cã trebuia sã purtãm obiele în picioarecând încãlþam opincile confecþionate din cauciucuri demaºinã.Intrarea în minã a deþinuþilor, spre nivelul unde erasituat locul de muncã, se fãcea pe verticalã, cu ajutorulcoli viilor ascensoare. În fiecare colivie încãpeau douãgrupe de câte ºase, adicã doisprezece deþinuþi. Deplasareadeþinuþilor, în adânc, de la puþ la locurile demuncã, deci pe orizon talã, se fãcea pe jos, distanþelefiind de circa un kilometru. De acolo unii mai aveau deurcat câte treizeci-patruzeci de metri. Galeriile eraumereu inundate de apã. Nu se putea umbla cu bocancideoarece apa acidulatã ºi rocile cu supra feþe tãioaseîi distrugeau prematur. Înainte de intrarea deþinuþilorpolitici, condiþiile de lucru în aceste mine erau jalnice.Din cauza aerajului precar, a dificultãþilor de muncã ºide circulaþie pe galerii, deplasãri de cele mai multe orise fãceau pe jos, în condiþii de mare pericol. Dupã ceau ajuns aici deþinuþii politici, cu timpul totul s-a schimbat.Inginerii deþinuþi politici au fãcut ca aerul sã circulela toate locurile de muncã. Au introdus perforarea cuapã. Pânã la venirea noastrã se perfora pe uscat. Eraboalã curatã. Praful silicogen intra în plãmâni. Deaceea minerii civili nu trãiau mult. Apa de bãut nu seputea bea în minã. Acum, prin intervenþia inginerilordeþinuþi politici, se aducea în minã sifon depozitat înputini de lemn, ca sã se menþinã rece, sã poatã fi bãut,cãci la tempera tura de treizeci ºi opt de grade, cât eraîn minã, era imposibil sã bei apa care venea pe conductã.Pânã ºi maiºtrii ºi inginerii civili au vãzut schimba-91

DestineLiterarerea petrecutã în minã de la venirea deþinuþilor politici.Dacã era sã muncim în condiþiile gãsite când am venit,în cimitirul din Baia Sprie ar fi apãrut câteva sute demorminte mai mult. ªi aºa stând lucrurile, au muritdestui.Pe lângã condiþiile aspre de muncã pe care le înfruntamzi dupã zi, mai era ºi pericolul la care eramexpuºi în fiecare moment. Orice capturã (rocã provenitãdin cerime) oricât de micã, dacã se întâmpla sãcadã pe tine, în cel mai fericit caz puteai scãpa numaicu tãieturi pe corp sau chiar pe cap, rocile fiind foartetãioase. Nu mai vorbesc de capturile mai mari, numiteîn termeni minereºti „balene“. De acelea nu scãpaidoar cu zgârieturi. S-a întâmplat de multe ori caoamenii sã fie scoºi neînsufleþiþi de dedesubtul acestorcopturi.Aveam însã moralul ridicat, iar acest lucru ne ajutafoarte mult sã trecem peste mizeria în care eram forþaþisã muncim. Am avut mare noroc cã maiºtrii ºi inginerii92civili erau oameni cu suflet, deºi tuturor li se dãduserãgrade de ofiþeri ºi fuseserã instruiþi cum sã se poartecu deþinuþii politici, anume sã nu se lase angajaþi îndiscuþii politice sau în orice alte discuþii afarã de celelegate de munca din minã ºi sã raporteze în legãturãcu deþinuþii care vor încerca sã obþinã informaþii.Printre maiºtrii civili erau doi foarte fideli regimuluicomunist. Aceastã informaþie ni s-a transmis în modconfidenþial de unul dintre maiºtrii cei buni. Tot prinaceºti maiºtrii eram þinuþi la curent cu evenimentelecare se petreceau afarã. Uneori ne aduceau articolede ziar pe care dupã ce le citeam le ardeam pe loc.Pentru noi, deþinuþii politici, informaþiile primite deafarã era ca o hranã care ne þinea în viaþã. Am putut ºinoi deþinuþii politici sã ne revanºãm faþã de aceºtioameni care ne-au ajutat. Cele mai frumoase flori pecare le gãseam în minã le erau rezervate lor.Cu toate schimbãrile fãcute în minã de cãtre deþinuþiipolitici, condiþiile de muncã continuau sã fie insuportabile.Se instalase un ventilator foarte puternic careajuta la circulaþia aerului, însã tot nu era destul de eficientca sã ajungã în toate locurile de muncã. Nu seputea sta îmbrãcat, mai ales când trebuia sã munceºti.Toþi munceam în pielea goalã. Numai preoþii purtau unºort legat la brâu. Chiar aºa, tot fãceam ciuperci. Înfond acolo unde corpul intra contact cu orice fel dematerial, ºi apãreau aceste rãni (ciuperci) era tot ocarne vie.La început eu am fost rulãtor pentru o perioadã detrei sãptãmâni. Ca rulãtor trebuia sã transport minereulde la locul unde avusese loc explozia, pânã la celmai apropiat rostogol (rostogolul este un puþ oblic, princare minereul ajunge pe galerie unde este încãrcat învagonete). Distanþa de parcurs ajungea pânã la douãzeciºi cinci de metri. Minereul era încãrcat în roabe ºivãrsat în rostogol. Bolovanii mari trebuia sã-i spargemcu barosul. Barosul avea cinci kilograme. Dacã bolovaniierau mari, nu puteau trece prin grãtarul care erapus pe rostogol.În prima perioadã, nu aveam normã. Mai târziu aupus norma de trei vagoneþi de om. Cu timpul au mãritola ºapte vagoneþi de om. ªi asta pentru cã erau uniicare credeau în ce le spunea administraþia (ofiþerul politic),anume cã vor beneficia de reabilitare. Aceºti zeloºierau de douã categorii, niºte deþinuþi care fãceauparte din secta „Martorii lui Iehova“ ºi turnãtorii. Ca sãrealizezi aceastã normã se cerea un supraefort pecare majoritatea nu-l puteau face. Mai mult decât atât,minerii civili care lucrau la orizontul 8, orizontul 9 ºiorizontul 10, auzind de normele realizate de deþinuþi,erau supãraþi, fiindcã li se cerea ºi lor aceastã normã.La ieºirea pe puþ numãrul vagonetelor creºtea ºi administraþiaîºi freca palmele de bucurie cã norma deºapte vagoneþi de deþinut a fost un succes. Însã ce nuºtiau ei, au aflat mai târziu. Peste douã sãptãmâni cal-

culele venite de la uzina de extracþie au arãtat cã în totacest timp nu a fost extras niciun gram de minereu maimult ca înainte. Ce au fãcut deþinuþii vãzând cã administraþiapedepseºte cu carcerã pe deþinuþii care nufãceau norma de ºapte vagoneþi? Deþinuþii umpleauvagoneþii trei sferturi cu steril ºi deasupra puneauminereu, astfel cã, atunci când ieºeau cu vagoneþii lasuprafaþã, se vedea cã sunt încãrcaþi cu minereu.Oamenii administraþiei s-au dus la biroul tehnic dincolonie, unde inginer ºef era Bujoiu. Supãraþi, ofiþerulpoli tic, locotenentul Alexandru ºi locotenentul Vanciuau început sã ameninþe întreg biroul tehnic, acuzându-ipe oa menii de-aici de sabotaj. Inginerul Bujoiu le-aspus cã nu are niciun fel de informaþie privind încãrcareavagonetelor cu steril. Cei doi au plecat furioºi.Locotenentul politic Alexandru a început sã chemeturnãtorii la biroul lui, aflat într-una dintre barãci. I-aadunat pe turnãtorii care lucrau de noapte ºi acum seaflau în dormitoare la odihnã ºi le-a spus sã observecine saboteazã. La fel, când schimbul de zi a ieºit dinminã, i-a adunat pe turnãtori ºi le-a dat aceeaºi sarcinã.Turnãtorii erau puþini la numãr ºi toatã colonia îiºtia, aºa cã nu au putut face nimic.Dupã douã sãptãmâni de lucru ca rulãtor am fostnumit ajutor de perforator. Perforator era un ungur cunumele Calai. Avea o condamnare de douãzeci ºi cincide ani muncã silnicã. Era miner de profesie. El perforanumai la suitori, adicã la vertical. Perforatul pe verticalãnu se putea face cu apã, cãci îþi venea în ochi tot noroiul.Se perfora pe uscat. Amândoi purtam mascã ºi ochelari.Când terminam de perforat, feþele noastre erau gri ºiluceau. Suitorile se fãceau între galeria pe unde circulauvagonetele ºi abataj, de unde se extrãgea minereu, sauîntre abataj ºi orizontul superior. Înaintarea în suitoare sefãcea mult mai încet decât înaintarea obiºnuitã. La suitoare,dupã fiecare puºcã turã (explozie) venea echipade dulgheri ºi înãlþa podul pe care stãteam ºi perforam.La ieºirea din minã, Calai ºi cu mine eram primii careurcam în corfã (ascensor) sã ieºim la suprafaþã. Asta eraregulã ºi la civili, pentru cã noi eram cei mai expuºi lapraful silicogen. Asta era, ca sã zic aºa, o favoare.Nu au trecut nici trei sãptãmâni ºi am devenit perforatorde suitoare. Eram singurul perforator de suitoare.Toþi se fereau sã nu-i punã pe ei la perforat desuitoare. Afarã de faptul cã perforai pe uscat, era destulde periculos. Dar ºi când mergeai sus sã asigurilocul de lucru copturând cerimea, adicã dând jos curanga rocile care erau slab prinse, ºi care, cum am maispus, se numesc copturi, era la fel de periculos. Lucrasemºapte-opt luni la suitor ºi toþi deþinuþii mã cunoºteau.Perforatul la suitoare era cea mai grea muncã înminã. Se perfora la verticalã ºi, cum am spus, nu seputea folosi apã. Tot praful de plumb îþi venea în cap.În primãvara anului 1952 au sosit mai multe dubevagoncu deþinuþi de la Gherla. Erau studenþi careDtrecuserã prin reeducarea de la Piteºti ºi continuaserãºi la Gherla cu tortura asupra celorlalþi deþinuþi. Curânddupã ce au sosit cei noi, s-a fãcut adunarea generalãîn curtea coloniei. Mãrindu-se efectivele, trebuia sã senumeascã maiºtri de sectoare ºi ºefi de sectoare.Fiecare orizont avea patru ºefi de sectoare ºi patrumaiºtri. De exemplu: orizontul 12-vest, ºutul de zi aveaun maistru ºi un ºef de sector. La fel ºi 12-est. Schimbulde noapte la fel. La fel ºi cu ºutul de zi ºi noaptede la orizontul 11.Din biroul tehnic au ieºit: ing. Bujoiu, ing. Balº ºi ceidoi informatori notorii, Petrescu Ghe. ºi SteantãDumitru. Din partea militarã erau acolo ofiþerul politic,locotenentul Alexandru ºi locotenentul Vanciu. Pemasã erau o grãmadã de hârtii. Au anunþat cã vornumi maiºtri ºi ºefi de sectoare. Au început cu maiºtrii.Am fost strigat al treilea. Am refuzat sã fiu maistru.Prietenii mei ºi chiar mulþi alþi deþinuþi încercau sã mãconvingã sã accept, cã dacã eu refuz, vor numi vreunturnãtor ºi toþi vom suferi. M-am gândit cã aveaudreptate ºi am acceptat. Acum eram maistrul Sarry. N-au avut destui turnãtori aºa cã mai toþi cei aleºi au fostoameni de treabã. ªeful meu de sector era ing.Niculiþã Goga, o persoanã foarte calmã ºi un om bun.Când perforam în suitoare, îmi era foarte greu. Acum,dupã ce am fost numit maistru, lucram de trei ori maimult. Normal, maiºtrii umblã cu lampa în mânã de laun loc de lucru la altul. Nu eu. Eram tânãr ºi mãrefãcusem fiziceºte ºi mã simþeam bine când ajutampe cei din sectorul meu la rulat, sau spãrgând cubarosul bolovanii cei mari. Reuºeam ca niciun om dinsectorul meu sã nu fie pedepsit ºi asta mã fãcea sãam o mare satisfacþie ºi mã simþeam neobosit.Dar nici ca maistru n-am stat mult. Cum am spus maisus, printre cei veniþi de la Gherla erau mulþi studenþicare trecuserã prin reeducarea de la Piteºti, pe care aucontinuat-o ºi la Gherla. Aici, la Baia Sprie, au încercatacelaºi lucru, însã nu le-a mers. Într-un început de ºut,când repartizam oamenii la locurile de lucru, un grup detrei studenþi voiau neapãrat sã meargã la un loc demuncã unde eu nu voiam sã meargã ei. Þineau ei morþiºsã meargã acolo, unde bãnuiau cã se discutãsubiecte interzise, în legãturã cu care sã meargã sã-linformeze pe ofiþerul politic Alexandru. Le-am spus detrei ori sã meargã la locul lor de lucru. Când au refuzatºi au început sã mã ia peste picior, m-au scos din sãriteºi pe primul care era mai aproape de mine l-am luat depiept ºi l-am aruncat peste ceilalþi doi. Am apucat sã-idau un pumn unuia dintre ei. A cãzut pe jos cu gurasângerând. Ceilalþi doi au luat-o la fugã. Eu am plecatsã-mi vãd de treaba mea ºi le-am spus tuturor celor dinsectorul meu, dacã vine de la suprafaþã cineva sã mãcaute, sã spunã cã nu ºtiu unde sunt.(continuare în numãrul viitor)estineLiterare93

DestineLiterareMÂINILECARE VORBESCDOREL SCHOR (ISRAEL)94Albrecht DurerDoi ani i-au trebuit lui Albrecht Durer ca sãpicteze un triptic religios, plasat în centrul unuialtar. Lucrarea este consideratã una dintrecele mai bune, dar ºi-a câºtigat cu adevãratcelebritatea datoritã mâinilor unui apostol aflatîn rugãciune. ªi mai celebrã decât picturãeste, în mod paradoxal, studiul preliminar alacestor mâini. De fapt studiile, pentru cã i-autrebuit maestrului german nu mai puþin deoptsprezece variante de studiu ca sã se declaremulþumit.Corneliu Baba susþinea cã sã pictezi mâinileeste foarte greu ºi foarte expresiv. Pictorultrebuie sã facã mâinile sã vorbeascã… Credinciosacestui principiu, el ºi-a imortalizatpersonajele în portrete în care mâinile (ne)vorbesc nu mai puþin decât figurile. Ele completeazãpersonalitatea subiectelor. În autoportreteleplaseazã adesea mâinile în primplan, acoperind sau completând parþial faþa,tocmai pentru a o întregi.În Rãscoalã (1907), tabloul atât de mediatizatal lui Octav Bãncilã, pumnii strânºi aitaranului au un mesaj social, dar ºi mai multOctav BãncilãEl Grecovorbesc mâinile croitorului sau, pictat cu numai puþinã deferentã. Încerc sã descopãr ointenþie de subtilã ironie într-un tablou controversatsemnat de Dan Hatmanu în perioada„epocii de aur”, în care ªtefan cel Mare, desprinsdintr-o icoanã, întinde mâna cãtre cuplulCeauºescu…!Mâna crispatã pe jilþ a cardinalului FernandoNino de Guevarra, în cunoscutã pictura alui El Greco, concureazã în expresivitate cufaþa sã încrâncenata. Privirea asprã a mareluiinchizitor ar fi sugerat numai severitate, dacãmina ca o ghearã nu i-ar completa rãutateademoniacã ºi necruþãtoare.Îmi amintesc de un tablou al lui BaruchElron intitulat „Durerea”. Îngenunchiat de suferinþã,un bãrbat ridicã mâinile ca un strigãt dedisperare, de ajutor dar ºi de speranþã. Lucrareaa devenit simbolul unor congrese internaþionalede medicinã, tocmai pentru forþa decomunicare comparabilã, în opinia specialiºtilor,cu Strigãtul lui Eduard Munch. Portretulmamei, semnat de Miriam Cojocaru, polarizeazãlumina ºi atenþia privitorilor pe chipul

DestineLiterareBaruch ElronMiriam Cojocarudar ºi pe mâinile muncite care reflectã în aceeaºimãsurã personalitatea distinctã a modelului.Exemplele sunt foarte numeroase. Voi încheiacu mâinile cele mai celebre, pictate de Michelangelope o secþiune a frescei din Capela SixtinãMichelangelo Buonarroti– Crearea lui Adam, conform legendei biblice.Degetul paternal al Creatorului (digitus paternaedexterae) este îndreptat cãtre mâna primuluimuritor, Adam. O dovadã în plus cã mâna l-a creatpe om…!PĂREREA NOASTRĂ• Subiectul e interesant, nu-i exclus sã fie ºi adevãrat…• Lãsaþi-mã în prostia mea, nu am nevoie de a voastrã.• Ne-am acoperit de glorie, dar Gloria nu þine de cald.• Jos radicalii liberi!! din alimente.• Între douã masacre, oamenii închinã ode raþiunii (Zoltan Terner).• Cum poate fi condus un popor de preºedinþi?• Ce se întâmplã când þara arde ºi baba nu-ºi gãseºte pieptenul?• Ni s-a cerut sã fim serioºi ºi când glumim.• Umanitatea ºi-a pierdut imunitatea…• Internetul oferã mostre de gândire împiedicatã, grefata pe ignoranþã enciclopedicã(Mircea Radu Iacoban).• Nimic nou sub soarele cu dinþi…• Numai Justiþia ºi Medicina nu au voie sã greºeascã?!• Cu cât o iniþiativã e mai nobilã nu-ºi gãseºte epoca potrivitã.• Nu poþi sã-i faci chelului breton.• Bãtrâneþea e atunci când nu te mai recunoºti în oglindã (Nae Cernãianu).• Contemporanii se aflã printre noi.• Fiecare picãturã e un ocean, fiecare ocean e o picãturã.• Eºti ceea ce ºtii.• E acelaºi lucru dacã nu spui nimic, sau spui totul despre nimic.• Ce bine, totuºi, cã satul planetar are ºi o uliþã culturalã (Mihai Batog Bujeniþa).• Nu-i nevoie sã aperi ceea ce nu-i atacat.• “Familie mare, rãspundere micã, dupã buget…”.• Ne dãm ºi noi cu pãrerea despre cum îºi dau alþii cu pãrerea.• Dacã numãrul deºtepþilor ar fi mai mic, valoarea lor ar fi mai mare.95

DestineLiterareP o e m sMICHIKO SHIDA (JAPONIA)Grand’ma oncein the plum rainShou Shou Shou ShouRainfall in the plum rain seasonGrand’ma sitting behind the windowGazing the puddles changing their formswithout ceaseThin mist spring from window frame dampsher shoulderGrand’ma gentle entirelyNever tired sitting behind the rainSmiles for the warm mist eternallyOnly son was deadHis wife and his daughter are strangecompanionShou Shou Shou ShouRainfall brings the blue hydrangeaSparrow jumps off hors chestnut to herwindowBut she floats in the silky spraySuspicious of strange smilesFrom the high branches of CedarI looked up the skyAnd never got backI bore up banzai-ingWith the armsWith Kimi-chan made for meSnapping nandina branchesPushing them into my bodyWhua-ha-haWhuo-ho-hoI can hear all sounds of the worldSounds of shoes walking on the snowChatterings in the silenceA bulbul mumble on the top of the CedarFragments of nuts fall from its billChilly ChillyHow bright andHow chilly morning like thisWhere I will be from now onWhere…..?Am I rolling on?She is aloneShe is alone in the duskWaiting her son backing from his workShe is sitting in the memory of those daysShe is sitting in the plum rain96Laughing snow boyIt stops snowingPowders of ice are dancing downFrom countless leavesWith the windsThrough the sun shine

DestineLiterarePoeziiTrubadurulLui Alex CetãþeanuDeparte, în Canada, trãieºte un român,Poet adevãrat, cu suflet mare,Atâtea vise-n jurul lui rãmânEl doar le-adunã ºi le dã culoare.Trãieºte un român peste ocean,Nobleþea lui se-ntinde pân’ la stele,În þarã, vine-n fiecare anªi ceru-n drumu-i, raze dulci aºterne.Cu dor de þarã, scrie prin strãini,Rãsare poezia-n grai ºi-n sânge,De bucurie ochii lui sunt plini,Doar inima, din când în când, îi plânge.E Alex Cetãþeanu, cin’ nu-l ºtie?Poemele-i sunt raze, lung fior,Alinã suflet rãtãcit din glie,Un trubadur, un veºnic cãlãtor.La Amãrãºti, el ºi-a zidit o casãVegheatã de-o Bisericã pe deal,Lângã pãrinþi, e bolta tot frumoasãªi mama îl aºteaptã an de an.ªi lasã-n pieptul meu dungi fine deculoare,Pe care vânturi surde le-adunã ºi lesparg.Prin mine, gonesc râuri cu peºtii coloraþi.E ceru-atât de-aproape cã iatã-mi cade-ngurã,Se-adunã-ntr-o clipitã, toþi munþii cei înalþi,Luminile, în ochi, se-mprãºtie, se-adunã.Marea, din patru unghiuri, nãucitor mãcheamãCu ºoaptele de valuri, cu valurile vii,Natura toatã-mi este prietenã ºi mamã,Eu port în mine cerul cu mii de ciocârliiSat natalÞi-e trupul mai curat ca o zãpadã,Mai alb decât ninsoarea ce-a cãzutªi nu existã ochi mai buni sã vadãMirajul crud al frunzelor de vânt.Þi-e trupul mai curat ca firul ierbii,Dar nimeni nu-i în carnea lui sã scurme.O, Doamne, stãvileºte-n zare cerbiiªi gândului, dã-i semn de rugãciune.BEATRICE SILVIA SORESCU (ROMÂNIA)Cântec despre naturãPrin mine, trec vãzduhuri ºi bat din aripitare,Mã poartã, zi ºi noapte, vibrând ca uncatargE clipa...E clipa când noianul de roze mã cuprinde,Când urmãresc, tãcutã, corãbii care trec,Un foc care ucide, azi, iatã, se aprindeªi florile tãcerii în mine se petrec.97

DestineLiterareE clipa când frunzare topite de ruginãκi fluturã drapelul sub vântul adormitªi cerul clar, ºi noaptea cu veºteda luminãMã fac sã poposesc în ochiul obosit.E clipa când pãmântul îºi macinã ursita,ªiraguri de castani rãmân în urma meaªi-a doua oarã, iatã, mã-nvãluie ispitaªi poposesc pe rugul covorului de nea.O lungã simfonie vibreazã împrejurªi frigul ne pãtrunde drept în oase,Mi-aº fi dorit o zare de azur,A ghiocei pãmântul sã miroase.Nu ºtiu ce am, dar parcã vin din luptã,O negurã se-aºterne-n zori de ziªi bolta-n astã searã-mi pare suptã,Eu nu mai ºtiu de sunt sau de voi fi?PortretCum stai în iarba încã udã, cu umeri goi ºipãru-n vânt,Pari o sculpturã fãuritã de-un mare sculptorpe pãmânt.Ai trupu-nvãluit în giulgiu de raze galbene ºisfinte,Cu ochii mari priveºti departe, cu sufletfraged ºi cuminte.Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.comÎn jurul tãu, chiar ºi copacii întineriþi, deprimãvarã,Te cerceteazã-n amãnunt, cu ochi de floarete mãsoarãªi nu ºtiu cin’ te-a dãltuit de farmeci oricecãlãtor,Þi-e gura plinã de iubire, trezeºti în inimã fior.Cum stai în iarbã, pari zeiþã cu ochii mari demurã coaptã,Laºi fruntea sã o lumineze un far aprins pebolta-naltã.Pari o Giocondã gânditoare în poieniþa cualbãstreleªi mi se pare cã nu eºti decât tot floareprintre ele.Nu mai ºtiuCâmpia, un imens tablou de porþelan...ªi ninge din pãmânt ºi cer de-azi-noapte,I-o iarnã rece, cu aromã de metal,La geamul unei ºcoli, se aud ºoapte.98

DestineLiterareP O E Z I INimic…Nimicmã înconjoarã cu gratiide drojdiicurgând pe pereþii conºtiinþeice nu-mi mai aparþinepierdut cum suntpentru toþiNimic nimic nimicºi totuºi adãugãm mereu câte un darde frica de a nu rãmâne goide singuri ce suntemîn strãbaterile pustielordin noiChem un galopce duce-un ecoudincolo de carnea ce mã delimiteazãde mine-migândurile moarte pe rând de duioºiefãrã zãbalãde cabalãpe caz de boalãDã-mi prea marea ºi prea singuraºi prea mineultima voire de tineîn surdinãatunci când mã cheamã noapteade dincolo de tabloul unei dobrogivechiºi vechidin care se scurge pe treptele izolãriitrupul apei ruºinatãde propria-i goliciuneverdeNu am aparþinut…CALINIC TOROPU (CANADA)Chem carnechem oasechem sânge ºigataNimicîmi rãspundecu glasul din glasgowal fãcãturilorºi desfãcãturilorla ordinde dezordineNimic nimic nimice ritmul în care îngropNu am aparþinut ºi nu aparþinnici unui timp ºi nici unui spaþiu.Generaþiile acelea frumoase ºi fericitenu le-am cunoscutdeºi am auzit despre ele.Generaþiile tristede asemenea.Generaþia mea...Nu i-am aparþinut nici ei.Nu am ºtiut niciodatãsã mã ataºez eideºi uneori o doream cu disperare.99

DestineLiterareTotul a fost artificial ºi irealcu excepþiaa ceea ce îmi spun eu însumi.Aºtept uneori sã treacãodatãca sã pot reîncepeîn generaþia condamnatãde la alte premizeºi pe o altã temelieLove - ºi eu de asemenea - calls you by yournameDurereTotul e doar tãcereDora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.comAud tãcerea…Aud tãcerea care mã traverseazãcu celulele saleºi negreºi roºiiºi goaleºipotind cãtre firul de iarbã albãcare mi-a rãsãritca un superb copil albastruîn locul unde cândva erai tusingurã cuprinsã de valuriîn îmbrãþiºarea lor eternãºi tu urcaiºi urcaiºi urcai...de Paºte, la Curteana...aºeazã mirenele feþe de mese albastre de albe, scrobite cu aracet sub prunii în floare dinfaþa cimitirului. anul acesta Paºtele a cãzut târziu.castronul cu ouã roºii ºi coliva în mijloc; sticla cu þuicã ºi sticla cu vin într-un colþ; pâinea cudrobul de miel în colþul opus; ceapa verde, prescurile ºi celelalte sunt încã în coºîºi aranjeazã mirenele baticele împingând sub ele pãrul, îºi netezesc fustele cu multe pliuri ºise aºazã lângã mirenii lor aºteptând sã treacã popa sã le sfiinþeascã bucatele- Hristos a înviat din morþi, cu moartea pre moarte cãlcând ºi celor din mormânturi viaþadãruindu-le, cântã popa stropind cu vin semnul crucii peste mâncare ºi faþa de masa care sepãteazã; mireana îi dã o prescure cu lumânare ºi un boþ de colivã ºi ou roºu cântãreþului carevine dupã popã cu un coº mare de nuiele. Cristos a înviat! zice popa depãrtându-se- adevãrat a'nviat, rãspund mireanul ºi mireana lui închinându-se- du-te, mã, de'aci! se înfurie mireanul pe þiganul care vine cerând de pomanã în urmacântãreþului. nu-þ' dãdui io la cruce, în cimitir?- ia'uite-l, bã, al dracului þâgan… hai, bã, ioane, sã ciocnim, zice mireanul cãtre vecin. adã, fã,ouale alea mai aproape, cã mi-i foame.100

Debut –criticãliterarãNu demult am terminat decitit romanul Fabrica de iarbãpurtând semnãtura ziaristuluibãimãrean Nicolae Goja, apãrutãla sfârºitul lui 2011 la EdituraEurotip din Baia Mare.Fiind prima carte cititã a acestuiautor, membru al UniuniiScriitorilor din România, amlãsat timpul sã curgã dupã terminarealecturii ºi abia dupã ovreme m-am încumetat sãaºtern pe hârtie câteva impresiiamestecate: uimire (privitoarela compoziþia ineditã aromanului care deruleazã acþiuneadin amintirea zilei 261pânã în prezent ºi subcapitolelenotate cifric la care li seadaugã fie literele b ºi c, fiebis, ele fiind aºezate ca bucãþileunui puzzle menite a alcãtuiun întreg) bucurie (pentrucã e vorba de oraºul meunatal) ºi satisfacþie intelectualã(mã gândesc aici lamultitudinea informaþiilor cetrãdeazã grija ziaristului bineinformat).Cu o acþiune obiºnuitã dintr-unoraº provincial, romanuleste, din punctul de vedere alcompoziþiei, unul al secoluluiXXI. Modernitatea compoziþieinu distruge însã canoaneleclasice ce convieþuiesc înpace ºi liniºte cu elementelenovatoare, clasicul dominândîn prezentarea personajelorMinunatele peripeţii aledomnului Radudin Baia Mareşi ale bravilor săi amiciDestineLcare intrã în poveste firesc,prezentarea lor amintind descriitorii clasici pursânge. Clãditãpe pilonii solizi ai uneiscriituri moderne ºi antrenante,cartea ni-l aduce înfaþa ochilor pe Domnul Raduromânul neaoº al cãrui spiritjustiþiar dominã întreagacarte. El este cel care, atuncicând are ceva de spus, „porneºtespre redacþia ziaruluiGraiul Maramureºului”, mergecu mult curaj între þiganii depe Craica, luptã pentru toatedrepturile ce li se cuvin oamenilor,pentru a se face dreptateBisercii Greco-Catoliceetc., adicã pentru tot ºi pentrutoate. Militantismul sãu serãsfrânge asupra celorlaltepersonaje, chiar dacã austructuri diferite, ele avândtotuºi un punct comun cuDomnul Radu: dorinþa deluptã, vizibilã mai ales lanepotul Soso, care revine înþarã dupã ce fusese cãpºunarprin alte zãri, cu o dorinþãnebunã de schimbare. Atinºide aripa dorinþei de afirmarecu orice preþ este ºi inginerulMaloº care „habar n-avea sãmanevreze un excavator” darare totuºi curaj sã facã omulþime de alte lucruri, saupopa Gavriº care în perfidialui nu este capabil, nici caslujitor al Bisericii, sã fie corecttocmai pentru a-ºi pãstralocul în ierarhia bisericeascã.Amintind de eternul ºi foartenaþionalul Pãcalã, ei par a fighidaþi în viaþã dupã aceeaºi„logicã” pe care o are ºi mamalui Joji de la magazin, carebea cafea dimineaþa ca sã setrezeascã ºi seara ca sãadoarmã.Bântuit de ciudãþenii, universulromanesc înfãþiºat cititoruluiprovoacã, dincolo deironie, râsul amar însoþit dereflecþii de tipul celei enunþatede cerºetorul Janeiro: „Nu seºtie cine dã ºi cine primeºte înaceastã lume, iar pe cealaltãlucrurile sânt ºi mai complicatede atât. De fapt, cu toþiisuntem cerºetori, însã unii nuºtim încã.” Filosofând asupralumii ºi destinului uman, vocilece rãzbat din naraþiune,ajung sã discute despre tot ºidespre toate, poveºtile spuseîntre oameni conþinând ºi dateistorice despre aceste locuriale României. Referirile laistoria localã explicã anumiteprocese istorice ºi sociale,dintre care cel mai recent estecel al comunismului cu industrializareamasivã care producemutaþii care se dovedesca fi adevãrate cataclismesociale ºi morale: „Cartierulnu mai are de-a face cuviaþa ruralã la þarã, o populaþieiterareANTOANETA TURDA (ROMÂNIA)101

Durbanã locuieºte în apartamentelede bloc, femeile cumpãrã lapetrapak din supermarketul Bila,bãrbaþii cautã rãcoarea, copiiistau cuminþi la Counter strike ºiFIFA, tata ºi mama sânt laserviciu, Soso îºi face temele...”Puºi sub spectrul istoriei,românii aflaþi în acest colþ delume bântuit de tenebrelebalcanice, îºi trãiesc viaþapersonalã ºi colectivã duºi devalurile tuturor conjuncturilor,cum bine este dovedit în cap.Ziua 229, referitor la comunaHoºteze a cãrei comunitate esteun adevãrat simbol al resemnãriiîn faþa destinului.Adoptând o soluþie tipic româneascã,cea a resemnãrii, personajeleacestui roman interacþioneazãcomplicat, prin compromisuri,sunt mai toþi nepãsãtoriºi comozi formând deseorio masã compactã din care seindividualizeazã puþine voci.Una dintre ele este cea a naratoruluiimplicat atât de tare înproblemele concetãþenilor sãiîncât, la un moment dat, simtecã îºi pierde identitatea în haosultotal în care, pe lângã dezordineageneralã, mai intervine ºichestiunea etnicã. Vocea sapuncteazã, periodic, de-a lungulromanului, tot ce e important,fiind perfect auzibilã în cap. Ziua41 care ridicã, tranºant, problemacondiþiei ºi menirii creatoruluiîn epoca în care trãieºte.Roman al unui destin individual,cel al domnului Radu carecautã sã recupereze, dupã1990, o pãºune, prezintã într-oparodie savuroasã, starea defapt a României postdecembriste,cu problemele ei de totfelul, într-o formulã stilisticã încare verva sarcasticã cucereºte102estineLiterarecititorul din prima clipã a lecturii.Elaborat cu multã grijã înredarea detaliilor, volumul trãdeazãfirea idealistã a autoruluiprin a cãrui voce vorbesc personajele,idealiste ºi ele, în felullor. Fascinanþi prin mobilitatea ºicomplexitatea lor psihologicã,oamenii creaþi de Nicolae Gojasurprind mereu prin ceva, fiindparadoxali asemeni lui Soso,adolescentul nãbãdãios, fãrãaptitudini intelectuale dar cu ideioriginale ºi groparului Jenu,care, în ciuda meseriei (saupoate tocmai datoritã ei!) e capabilsã observe frumuseþeanaturii. Atinse de paradox, personajelorscriitorului maramure-ºan scot în evidenþã românitatea,adicã acea dualitate definitoriea acestui popor aflat întredouã lumi: cea Orientalã ºi ceaOccidentalã.Pus sub semnul veridicitãþii ºial unui realism crud, neiertãtor,acest roman apare în peisajulliterar autohton, aducând cu el ofelie de viaþã adevãratã, nemãcinatãde neliniºti existenþiale individualefãrã ieºire, micile saumarile probleme personaleputând deveni ºi colective sauinvers.Lectura simplã, la prima vedere,poate genera multe dileme,dupã un timp de gestaþie,în care mintea cititorului prelucreazãtoate datele oferite deaceastã carte vie, ca o „fabricãde iarbã” care miroase mereu aceva proaspãt ºi primãvãratic.Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com

DestineLiterareÎn Rusia lui Gorbaciov.Decembrie 1989M-am reîntors în Rusia în anul 1989 pentru a prezenta proiectul unei fabrici de capsule lacompania MosMed Preparati. Spun m-am reîntors, pentru cã prima mea cãlãtorie în UniuneaSovieticã a fost în anii în care am lucrat la Porþile de Fier. Am descris-o în povestirea LaBalakov, pe Volga.Înfiinþatã înainte de Revoluþia din Octombrie de un farmacist german, compania MosMedPreparate s-a numit iniþial Ferren ºi a luat numele unui comisar politic din Armata Roºie, dupãnaþionalizare. Am rãspuns invitaþiei conducerii fabricii de medicamente din Moscova de aprezenta proiectul unei operaþiuni de capsule ºi, în decurs de câteva luni, am fost în Rusia depatru ori. Mã împrietenisem cu inginerii ªarkov, Reºikov, Kaitmazov ºi revenirea mea era, atâtpentru ei, cât ºi pentru mine prilej de bucurie. De fiecare datã în escalele pe care le fãceam, fiepe aeroportul din Amsterdam, fie din Frankfurt, cumpãram câteva sticle cu whisky, coniac,vodcã din care degustam cu toþii. Seara mergeam la restaurant, unde discutam pânã noapteatârziu când se termina programul.Am avut întotdeauna o mare admiraþie pentru poporul rus. În ciuda vremurilor de urgie princare a trecut de-a lungul istoriei, ºi-a pãstrat identitatea prin realizãrile ºtiinþifice, literare, artisticeºi culturale. Expresia curajului, inteligenþei ºi creativitãþii spiritului rus a fost reprezentatã deþarul Petru cel Mare, pe care Puºkin îl caracteriza atât de minunat (citez din memorie):“Când om de ºtiinþã, când erou,Fierar, dulgher, navigatorAtotcuprinzãtorul fost-aPe tron un veºnic muncitor.”ªi în viaþa socialã ºi politicã, poporul rus a fost promotor de drumuri noi. Rusia este þara încare masele populare s-au ridicat pentru a instaura o ordine nouã. Din pãcate, Revoluþia dinOctombrie nu le-a adus schimbarea de care ar fi avut nevoie. Dictatura comunistã a inhibatcreativitatea ºi spiritul liber al ruºilor. Comuniºtii au distrus valorile Rusiei þariste, copiind înschimb Ohrana, sistemul de represiune, dupã modelul din timpul lui Ivan cel Groaznic. A luatastfel naºtere securitatea sovieticã, numitã la început Cheka ºi mai târziu KGB, prin careregimul comunist a dezlãnþuit crime, deportãri, gulaguri. Securitatea a reprezentat un mecanismde teroare ºi un instrument abuziv de care oamenii erau înspãimântaþi doar la simplarostire a numelui.Preluând conducerea Uniunii Sovietice în 1985, Mihail Gorbaciov a introdus o serie dereforme economice, politice, sociale ºi culturale care au dus la declanºarea reacþiilor anticomunisteîn þãrile din fostul bloc sovietic ºi în cele din urmã la eliminarea acestui regim politic.Conducãtor vizionar, acesta a înþeles de ce comunismul era un regim politic anacronic caretrebuia reformat din temelii. Acum, fiind canadian, sunt mândru cã un rol important în conºtientizarealacunelor comunismului ºi promovarea reformelor care au dus la schimbãrile democraticedin Uniunea Sovieticã l-a avut vizita lui Gorbaciov, în Canada. Ministrul agriculturii alCanadei, Eugene Whelan, fermier în orãºelul Amherstburg (situat la 20 de km de oraºulWindsor) l-a invitat pe Mihail Gorbaciov sã petreacã o zi la ferma lui. L-am cunoscut personalpe Mister Whelan care mi-a povestit cã viitorul preºedinte rus a fost impresionat de viaþafermierilor canadieni, casele confortabile, curate, maºinile personale ºi de modul în care seHERMAN VICTOROV (CANADA)103

DestineLiterarefãcea agriculturã în Canada, maºinile agricole moderne (de mare capacitate), organizarea muncii.Un tânãr autor canadian, originar din Windsor, Christopher Shulgan, a publicat în 2008 o carte intitulatãAmbasadorul Sovietic sau Forþa din spatele Perestroikãi, în care descria vizita lui Gorbaciov înCanada din 1983 ºi cina care i-a fost oferitã în casa familiei Whelan din Amherstburg. Cu umor, autorulpovesteºte cum delegaþia în care se afla Gorbaciov a ajuns la casa ministrului canadian în lipsaacestuia. Mr. Whelan se întorcea de la Ottawa, dar a ajuns cu trei ore întârziere. Soþia lui a primit ºiîntreþinut înalþii oaspeþi, printre care se afla ºi Alexander Yakovlev, fost ministru al propagandei PartiduluiComunist din Uniunea Sovieticã. El fusese “exilat” la Ottawa ca Ambasador al URSS, un om politiccapabil, cu idei reformiste. În aºteptarea stãpânului casei, Gorbaciov a stat de vorbã cu Yakovlev.La un moment dat, a întrebat-o pe doamna Whelan unde ar putea sã aibã o convorbire particularã cuambasadorul. “Mergeþi în grãdinã”, le-a sugerat soþia ministrului. Timp de aproape trei ore, Gorbaciovºi Yakovlev au vorbit cu sinceritate, ºi fãrã teama de a fi interceptaþi de cei trimiºi sã-l „supravegheze”pe Gorbaciov, despre problemele interne ºi despre strategia de democratizare a Rusiei.Dupã câteva luni de la aceastã întâlnire, Yakovlev s-a întors la Moscova, unde a avut un rol importantîn reformele economice, politice ºi culturale care au dus la înlãturarea comunismului ºi sfârºitulrãzboiului rece, cel mai costisitor ºi periculos rãzboi pe care l-a cunoscut vreodatã omenirea.În decembrie 1989, eram pentru câteva zile la fabrica din Moscova împreunã cu Mark Habuda,vicepreºedintele companiei mele, cu probleme de marketing. Ne-am întâlnit cu inginerii ruºi ºi, în timpce degustam conþinutul sticlelor, am început sã discutãm despre schimbãrile din fabricã, urmare amiºcãrilor sociale ºi politice din þãrile fostului bloc comunist, care au culminat cu cãderea ziduluiBerlinului.- S-a schimbat ceva în desfãºurarea activitãþii fabricii? Ce rol mai are organizaþia de partid?, i-amîntrebat.- O sã-þi povestim ce s-a întâmplat în ultimul timp, a rãspuns Sarkov, pufnind în râs.- Îl ºtii pe Yuri Cherkasov, secretarul de partid, a început Kaitmazov povestirea. Pânã acum câtevasãptãmâni se purta ca un zbir. Când te chema la el, parcã te duceai la Lublianka (clãdirea KGB-ului).Ieºeai nãucit de incertitudine ºi de fricã. Într-o dimineaþã, la începutul lunii decembrie, Sarkov, încalitate de inginer ºef al fabricii a intrat, fãrã sã batã la uºã, în biroul lui Cherkasov, ºi i-a spus: “În treiore trebuie sã eliberezi biroul. Avem nevoie de camerã.” „Pentru ce, a sãrit ca ars Cherkasov. Nu plecnicãieri.” „Dacã în trei ore nu ai pãrãsit biroul, sudez uºa, i-a spus ªarkov fãrã a-i da nici o altã explicaþie.”Uºa era din oþel .Nu ºtiu dacã Sarkov chiar avea intenþia sã sudeze uºa, dar pentru a fi mai convingãtor,dupã douã ore, a pus în scenã toatã recuzita. A trimis un sudor cu un aparat sã aºtepte înfaþa uºii. Acesta s-a aºezat pe un scaun ºi a fumat, uitându-se din când în când la ceas. Vãzând cãnu-i de glumã, secretarul de partid s-a dus la Sarkov în birou ºi i-a spus:”Bine, plec, dar îmi dai un altbirou”. Avea biroul chiar la intrarea în clãdire. „Niet birou”, a replicat Sarkov.”ªi ce fac cu toate documentelede acolo, a întrebat Cherkasov, de-acum speriat”. „Nu-þi face griji cã de asta ne ocupãm noi,i-a retezat-o Sarkov scurt”.Dupã câteva zile, a venit spãºit ºi l-a rugat pe Sarkov sã-i dea orice de lucru. L-a angajat la departamentulde transporturi interioare. Acum transportã cutii de capsule cu cãruciorul. ªi, ºtii ceva,Herman, ar trebui sã fie bucuros cã nu s-a întâmplat mai rãu, a încheiat Kaitmazov, prin alte întreprinderi,unii secretari de partid au fost aproape linºaþi.Auzind ce i se întâmplase lui Cherkasov, m-am gândit la vremelnicia funcþiilor ºi la faptul cã ºi„oamenii mici” pot sã cadã de la înãlþime. Am trãit atâþia ani în România comunistã ºi am cunoscutsecretari de partid care au abuzat de puterea pe care le-o dãdea funcþia. Se înconjurau de o clicã delinguºitori, dar oamenii cinstiþi îi detestau ºi desconsiderau. Dupã cãderea comunismului, secretarii departid au fost înlãturaþi din funcþii, unii daþi afarã definitiv, alþii au primit un loc de muncã pentru a nurãmâne pe drumuri.Evenimentele de la Timiºoara m-au prins în Rusia. Am vorbit la telefon cu soþia mea ºi mi-aspus ce s-a întâmplat acolo. Legãturile telefonice se obþineau însã greu ºi nu puteam afla informaþiiatât cât îmi doream. Eram nerãbdãtor sã ajung acasã. În dimineaþa zilei de 22 decembrie, eram încãîn fabricã. Urma sã plecãm în Canada a doua zi. Terminasem prezentarea tehnicã a maºinilor ºi MarkHabuda începuse discuþiile comerciale. κi fãcea treaba foarte bine. Era un adevãrat profesionist. Mã104

plictiseau detaliile legate de preþul echipamentelor ºi modalitãþile de platã. Am fost bucuros când l-amvãzut pe Kaitmazov cã-mi face semn sã ies din sala de conferinþe:- Gherman (în loc de Herman), idi suda! (vino încoace). S-a corectat apoi în englezã: I want to seeyou right now! (Vreau sã te vãd chiar acum). Adu o sticlã din geanta ta! Sper cã mai ai, mi-a spus cuglas autoritar dupã ce am ieºit afarã.- Olga, trei pahare, i-a strigat secretarei, vãzându-mã cu sticla de vodcã în mânã.- Tocmai am auzit la radio o veste mare, pe care vreau sã o împãrtãºesc cu tine. Ceauºescu kaput.- Este adevãrat? Cum s-a întâmplat asta? S-a încheiat transmisiunea?Eram profund emoþionat. Sistemul comunist, care timp de aproape cincizeci de ani a fost ca unblestem asupra poporului român, era zgâlþâit din temelii de voinþa maselor. Paradoxal, primeamvestea în þara care a instaurat comunismul în România. Mi-aº fi dorit din tot sufletul sã particip ºieu alãturi de toþi românii la acest eveniment istoric, dar nu era posibil. Plecam din Rusia a doua zi laora amiezii. Eram într-o stare de euforie ºi agitaþie. Voiam sã urmãresc ce se întâmpla în România,însã nu s-a mai transmis nimic la televizor în seara aceea ºi nu am putut prinde legãtura cu Canada.În timpul cinei, vãzând starea în care mã aflam, prietenii ruºi au încercat sã mã înveseleascã, spunândtot felul de glume ºi bancuri. Îmi amintesc ºi acum unul din bancurile lui Kaitmazov.DestineLiterareDora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com- Doi amici mergeau pe stradã ºi povesteau.”Am o mare putere de predicþie”, a spus unul dintre ei.“Chiar aºa”?, s-a mirat celãlalt. “Pot sã-þi dovedesc. Vezi femeia aceea bãtrânã care traverseazã acumstrada?” „Da”. „Se va opri ºi se va aºeza pe banca din faþa clãdirii de vizavi, va scoate un covrig dintr-opungã ºi-l va mânca.” Spre mirarea celuilalt, s-a întâmplat exact cum a prezis prietenul sãu. „Este uimitor,a rãspuns acesta, dar poate este numai o coincidenþã.” „Nu-i coincidenþã, este predicþie. Uite, vezi fetiþadin faþa ta? Când va traversa strada, va începe sã sarã într-un picior ºi se va opri sã se uite în vitrinamagazinului de acolo.” „Eºti formidabil, dar încã mã gândesc cã s-ar putea sã fie doar o coincidenþã.”„Coincidenþã? a replicat prietenul. Vezi blocul de vizavi, cel cu zece etaje. Acum uitã-te la ceas. În treiminute, un cetãþean va deschide o fereastrã ºi-ºi va arunca televizorul.” Într-adevãr, exact dupã trei minutefereastra s-a deschis ºi un cetãþean smulgându-ºi cãmaºa de pe el a strigat: “N-am televizor.”Ascultându-i pe prietenii mei, mi-am dat seama de forþa de a glumi a poporului rus, care prin râs aufãcut faþã multor situaþii dificile. M-am gândit la marii scriitori umoristici, Ilf ºi Petrov, care au încântatgeneraþii întregi cu Viþelul de aur ºi Douãsprezece scaune, satire savuroase la adresa societãþii comunisteruse.În perioada dictaturii comuniste, oamenii fãceau haz de necaz, spunând bancuri prin care ironizau105

Dracilele sistemului. Îmi amintesc cu duioºie curajul, câteodatã aproape nebunesc, cu care repetambancurile auzite unii de la alþii riscând, dacã am fi fost ascultaþi, sã sfârºim în cine ºtie ce închisoare.Ca sã mã înveseleascã, prietenii mei au rugat-o pe cântãreaþa de la restaurant, o rusoaicã întredouã vârste, dar care pãstra încã din frumuseþea tinereþii, sã cânte vechi cântece ruseºti, ºtiind cã îmiplac. Cu o puternicã voce, cântãreaþa a interpretat: Serile de lângã Moscova, Volga, Volga, Katiuºa ºio romanþã veche ruseascã Paragnidi ( O pereche de cai murgi).La ora de închidere, nu am mai fost rugaþi sã plecãm, iar ºeful restaurantului ºi cântãreaþa au venitla noi la masã ºi au bãut ºi cântat împreunã cu noi. Reºitov, sprijinit de o parte ºi de alta de colegii lui,a recitat din Esenin.A doua zi, am decolat de pe aeroportul ªeremetov spre Statele Unite. Am fãcut o escalã la Chicago,urmând ca de acolo sã zbor la Detroit. Era duminicã dupã amiaza. Aeroportul era gol. Chioºcurile deziare erau închise. Ardeam de dorinþa de a afla informaþii despre ceea ce se petrecea în România. Peo bancã stãtea un tânãr care citea un ziar.- Pot sã rãsfoiesc puþin ziarul?, l-am întrebat.- Take it, (ia-l), a rãspuns.Pe prima paginã erau prezentate evenimentele din þara noastrã. Emoþionat, m-am dus la o cabinãtelefonicã ºi am sunat acasã. Soþia se uita la televizor. Se transmitea în direct din România. Printreþipete ºi plânsete, îmi relata ce se întâmpla acolo.- Se împuºcã. Mor oameni.Toatã perioada cât am aºteptat avionul spre Detroit mi-am petrecut-o la telefon cu soþia mea.Am trãit cu toatã fiinþa mea evenimentele ca ºi cum aº fi fost acolo. Am fost mândru în aceaperioadã cã sunt român. Prietenii canadieni îmi telefonau ºi îmi cereau informaþii despre ce seîntâmplã în România. Televiziunea naþionalã canadianã a fãcut niºte transmisiuni extraordinare îndirect (s-a vorbit mai târziu cã a fãcut cele mai bune emisiuni) ºi niºte documentare care au stârnitinteresul ºi simpatia întregii naþiuni pentru curajosul popor român care a declanºat o revoluþie pentrua înlãtura tirania.Am avut sufletul plin de speranþã cã românii vor avea o viaþã mai bunã ºi cã, odatã cu doborâreacomunismului ºi a dictatorilor ei, cei care vor urma la conducere vor pune mai presus de orice interesulþãrii ºi al poporului român. Am fost dezamãgit când mi-am dat seama cã revoluþia românilor a fostfuratã de o clicã de foºti comuniºti care, ajunºi la putere, au vândut la tarabã întreprinderi, terenuri saualte proprietãþi, ducând astfel la apariþia unei clase de îmbogãþiþi. Aceºtia au fost ºi sunt pentru þarãmai rãi decât odioºii dictatori din perioada comunismului. Unii dintre ei ocupã ºi astãzi, la pestedouãzeci de ani de la Revoluþia din Decembrie 1989, funcþii politice ºi publice importante. Cu regretam constatat, în anii care s-au scurs, cã dintre þãrile din fostul bloc comunist, România a fãcutprogresele cele mai mici în ceea ce priveºte dezvoltarea economicã ºi socialã. A fost însã pe un locfruntaº în ceea ce priveºte corupþia ºi traficul de influenþã. Ca un strigãt de revoltã, am scris atuncicâteva versuri:“O ºleahtã de miºei la cârma þãriiÎmbogãþiþi prin furturi, fariseiO, Doamne, dac-ar fi sã am putere,Aº dãrâma Carpaþii peste ei”Am vizitat de câteva ori cimitirul eroilor care au murit în Revoluþia anticomunistã din România. Amvãrsat o lacrimã pe mormântul unui necunoscut, gândindu-mã cã a murit pentru urmaºii lui dinRomânia, cu speranþa cã vor duce o viaþã liberã.- Vã mulþumesc din suflet, dragi eroi. Prin jertfa voastrã românii au scãpat de dictaturã ºi au redobânditdemnitatea de a fi liberi. Împreunã cu milioanele de români însã, îmi cer iertare, cã nu am reuºit sãîndeplinim idealurile în care voi aþi crezut ºi pentru care v-aþi dat viaþa. Sã vã fie þãrâna uºoarã!Eratã: În numãrul pe ianuarie-februarie al revistei DL – varianta tipãritã, la povestirea Cuml-am cunoscut pe Eugen Mandric într-o searã la Lido, de Herman Victorov, liniuþele dedialog, la tehnoredactare, au fost înlocuite cu cifre. Se regretã eroarea.106estineLiterare

DestineLiterare„Ultimul ţăran”, un romanîn care se răsfrânge unaspect al satului românescRomanul lui Constantin Argeºanu „Ultimulþãran” – apãrut la Editura „Antim Ivireranul”(aprilie 2012) – face pe deplin dovada unuidepozitar al bucuriilor ºi tristeþilor de demult, aldoinirii sufletului românesc, ce nouã ni l-autransmis genetic, ca pe o dulce povarã a dorinþeide-a fi ºi de-a vieþui în acest spaþiutulburãtor. La mijloc de bun ºi rãu, între douãipostaze: cea a iubirii ºi cea a urii din veac, sesitueazã radiografia scriiturii de faþã, impresionantãprin sinceritate, dragoste, adevãr ºiataºament faþã de cei care ne-au plãmãditdestinul: mama ºi Dumnezeu!Acest roman, ce poartã un titlu cutremurãtor,m-a tulburat pânã-n adâncul fibrei melede om nãscut ºi trãit la þarã o viaþã de om.Citindu-l, gândul te duce la „Mama” lui Gorki,la nuvelele lui Panait Istrati, dar mai ales la„Moromeþii” lui Marin Preda, dar ºi la volumulde nuvele „Întâlnirea din pãmânturi”. O lumeputernicã, bine ancoratã în timp, colþoasã,demnã, harnicã, violentã uneori, alteori extremde sensibilã, temãtoare de Dumnezeu, trãindla interferenþa cerului cu blestemul, o lumedurã, dar care, surprinzãtor, ºtie sã stea devorbã cu animalele: cu bivolii, cu caii; sãse-nfioare la legãnãrile trestiei sub plângãtoarelesãlcii firave, ori la margini de lanuri degrâu, de secarã, oglindindu-ºi în înfiorareaapei din gârle primele zbateri ale inimii, tresãrindla-ntâlnirea cu o frumoasã fecioarã, eaînsãºi cãzutã-n visare.În „Ultimul þãran”, apar, de asemeni, personajeharnice, preocupate de ziua de mâine,de familie. Unele, însã, sunt pãtimaºe-n euforiibahice, iar de aici, pânã la a pune mâna petopor, pe cuþit, nu mai e decât un pas, acesteaamintindu-ne de Fraþii Karamazov, impresionanþiprin tãria caracterului. Autorul exceleazãºi în acest sens, adicã în realizarea portretuluiþãranului vârtos din Câmpia Dunãreanã. Evidentcã nu-þi repugnã asemenea personaje, ci,din contrã, au în ele ceva care-þi impune respectul;te atrag, te incitã ºi parcã te-ndeamnãsã fii câteodatã asemenea lor.„E ca ºi cum ai zice: ’tu-i vascrisul mã-si deviaþã! O joc în picioare! Mai bine o tãvãlesc eu,decât sã mã-nfrunte ea pe mine!...Cine sunt, bre, sub pustietatea asta decer?!Un fir de nisip, o floare…ªi-atunci, sã mã legãn, vorba cântecului:«Legãna-m-aº legãna,/ precum vântul trestia»,cãci cu nimic nu ne-alegem din toatã alergãturanoastrã pe pãmântul ãsta mare!”Dincolo de convulsiile umane, de-nfiorãriletinereþilor nãvalnice, se ridicã-n luminã primãvãraticã,sfios ºi tandru, chipul maicii ce ne-adat viaþã. Mama, în viziunea autorului, e ca unpoem despre tot ce ne-a dat Dumnezeu subsoarele nepieritor, ce ne lumineazã viaþa, trecerea,ºi de care ne rezemãm, adormind subblânde priviri ºi sub mângâieri de alint.Mlãdioase tristeþi ºi pãreri de rãu încearcãsufletul autorului, pe care, personal, îl vãd înacest roman acelaºi copil de la Dunãre, harnicºi milos, respectuos ºi blând, ars de soarelesudului, cu trãsãturi frumoase, care înþelege„rostirea” animalelor, „glasul” lor, ºi care îºivenereazã mama pânã la paroxism, ceea ceimpresioneazã profund cititorul.În umbra mamei, autorul rãmâne blândulcopil de odinioarã, cuminte ºi inteligent, careiubea atât de mult lectura.Caracterul mamei însã e fascinant! Veºnicalertatã de grija copiilor, de sãnãtatea lor,stând la mijloc, între ei ºi ieºirile uneori violenteale soþului, ea se martirizeazã, visând,totuºi, cã, poate, odatã, toate-ale vieþii fiindtrecãtoare, va veni ºi ziua bucuriei, adicã aceazi în care copiii-i vor creºte mari, vor fi la caselelor ºi vor avea urmaºi, care-i vor purta, înGEORGE VOICA (ROMÂNIA)107

DestineLiteraretimp, peste ani, chipul ei frumos, de femeie sfioasã,inteligentã, calmã, care, de-a lungul vremilor,nu s-a rezemat decât de Bunul Dumnezeu.Autorul acestui roman meritã multe ºi sincerelaude pentru felul în care a surprins o lume ruralãîn zbatere continuã, undeva, în Câmpia Dunãreanã,unde oamenii sunt mai aprigi ºi mai demniparcã decât oriunde sub soare. E o lume tumultoasã,plinã de energii, nãvalnicã, dar ºi tandrã ºimiloasã, în acelaºi timp, amintindu-ne, ziceam, dePanait Istrati, de lumini nãpraznice, crude…Constantin Argeºanu nu este însã la primacarte, ci la a treia, de la una la cealaltã fãcând unprogres vizibil („Blestemul cailor”, povestiri(2003), „Spânzurata”, vol. I, roman (2006) ºi„Spânzurata”, vol. II (finele anului 2006). Modestºi retras, precum grâul fraged sub tãcute ninsoridunãrene, el ne-a fãcut sã-l iubim ca pe un frateplecat pe sub zãri, despre care ºtiam cã se aflã pecãrãri de viaþã ºi cã se va întoarce-ntr-o zi de primãvarãcu aer proaspãt, sonor cu viorele-npoieni, pe sub îngândurate sãlcii pletoase.Iatã-l, aºadar, ºi bine ne pare cã încã nu este„ultimul þãran”, ci, mai degrabã – am putea zice –cã e ultimul important prozator de la fluviul de jos,pe unde mai curg ºi acum dorurile noastre toate,amintirile, anii…Arta scrierii unei cãrþi presupune nu neapãratacel concept educaþional, pe care grecii îl numeau„paideia”, ci, în primul rând, revãrsarea preaplinului sufletesc, a acelei acumulãri de energie,de sensibilitate, de bucurie ºi amar, de dor nemãrginit,ce ne frãmântã pe mulþi dintre noi, dar pecare doar marii prozatori ºi poeþi pot sã-l punã-nluminã. Nu este, desigur, la-ndemâna oricui acestlucru atât de firesc, dar care te tulburã, te obligãparcã (mai ales când anii încep sã ne apese,ireversibil!), încât gãsesc de cuviinþã sã spun cãmatricea noastrã, a românilor, e într-o lacrimãamarã,sãlcie adesea. Prozatorul ConstantinArgeºanu reuºeºte în „Ultimul þãran” sã rãsfrângãun aspect al satului românesc, neexploatat artisticîn ultima vreme. În cele peste 230 de pagini aleromanului încape respiraþia moºilor ºi pãrinþilor,adunându-se-n noi precum mireasma în flori,primãvara… Tocmai aicea stã valoarea ºi vitalitateanetãgãduitã a operei lui ConstantinArgeºanu.108

DestineLiterareP O E Z I IJulia May adormitãStol de vise-i zboarã peste casãCasa ei fãrã ferestreCasa ei cu uºi ferecateCasa ei, la rãscruce de drumuriÎntre paranteze de timpStol de tãceri îi trece peste casã.În întuneric lipitoriIau cu asalt duºumeleMeºterite din lemn plutitorªi coajã din ouã stricatePaºii lui tãbãcesc scândurile.În iatacul cu pianChei sâcâie zgomoteSã prindã-n gheare vidulÎntre pereþii ferecaþi.La mijlocul veriiUleioasã ºi calmã-i cãlduraÎnfãºatã pe suprafaþa mãriiLa Southwold, punctul cel mai din est alAnglieiColoane de ºezlonguriÎntrerup tumultul torid al litoraluluiCe onduleazã in culorile mãriiTraversând razele soareluiDantela rozã etaleazã modele,Unde pescãruºi cascadori decupeazã aerulPe chei, ceasul în formã de baieSunã ora întreagã ºi jumãtateaRoþi propulsate în sunet de ape.Nu-i rãgaz pentru mãmicile îmbrãcateÎn culori de azur ºi fructe rãscoapte.Mici rãsfãþaþi se ghiftuie cu apã la gheaþãEpuizaþi pe ºezlongurile deschiseBãrbaþi, femei ºi copii se dedicã siesteiCând bolta cereascã se-nroºeºte zglobiePentru umbrele-n miºcare si valurile ascunseTotul este ca mai-nainte; de-a lungul diguluiPescari amatori cerceteazã depãrtareaÎn labirintul de oameni, femei ºi copiiÎntinºi pe ºezlonguri cu modele animaliereCeru-ºi înãlbeºte albastrul de sinealãSe odihnesc sau cumpãrãGãleþele, lopãþele ºi peºte cu cartofi -ªi se apãrã de pescãruºii-n virajOglinda cu ViseVolume lucioase dormeaulegate în piele de zimbruîn dulapuri pe pereþi de himerãtapetaþi demodat de Cucoana ElisaCavaler naviga prin hârtiiºi trofee câºtigate la baluriÎmbrãcat în beige, moþãia tãcutla masa de lucru cioplitã-n stejarCu ochii scãldaþi în antice tomuri -Rãscoalã peste obiecte spartanesufletul ei se legãna lunatecde candelabrul pestriþ de MuranoSe ascundea prin dulapuriîndesate aliniat cu dulceþuride viºine rãscoapte din pomidin gradina cu muzicã a Domnului IonFerecate-n mintea ei cea albastrão curte rãcoritã de suflete pierdute -MARIANA ZAVATI GARDNER (ANGLIA)109

DestineLiterareUnul câte unul la zaruri ºi cãrþiîn oraºul himerã cu râul Negel îmbufnatîn încãperea unde intrau ºi ieºeauîn galop persoane apretate pe aþã,oarbe cu mâini efemere, fantome electricemãscãrici adormiþi în lumi ferecateVaraPãianjeni vãrateci urzeaucuibãriþi în alcovuri de stâncãErau sub un castron de sinealãºi gãlbenuº - pãmântul pluteaplesnind în lumina acutãumbre de aur prin bolovaniScorpioni ºi ºopârle înotau la soareprintre cactuºii care trosneau în spaþiiO libelulã dispãrea spre Palatul din Stâncã,argint scrijelit pe-o tãbliþã de cerGreierii se scãldau pe boabe de ienupãrCrengi rupte, mãrgele din turcoazeîngânau melodii ofiliteFrunze ºopteau despre legendeîn imagini din nisip invizibil -Þipãt de pãsãri într-o tocanã de sufletefierbeau suspendate în ocrul torid.O problemã de vârstãInsula devine mai micaInsomniacã-i caut malurilePe hãrþi virtuale ºi satnavsCerul este greu de mânieFurtuni mici ... furtuni mari ...Vin ºi dispar cum se-ntâmplãCu anotimpurile adunAmintiri fãrã sensPrea intime sã le dezvãluiSatul meu se tot micºoreazãCunosc mai multe locuri ca înainteªi mai multe nume din cartea de telefonToate orele mele de azi ºi de ieriDevin din ce în ce mai miciPânã când devin o patã la orizont ...110Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.comLa Castelcavalerii mãrºãluiauîn bãtãtura cea vechecastelul se sfãrâmaîn himere de plumbenclavã de putoride o putreziciune finã,unde vânãtorii de gãini plantaserãvoci ºi seminþe de mãslinîn foiºoare de grâu,la banchetul fantasticmasca principesei atârna apretatãla Poarta dinspre Rãsãritîn Turnul de Vegheloc de turniruri ºi gâlcevicavalerii erau paji în armurãºi mãslinul era îmbobocitlângã fântâna cântãtoare -furtuni certãreþeîn curtea castelului... frântetufe uscate împletite în noduriþintuite în pereþi coºcoviþi.VanitateVâslele-n sus, vâslele-n josRegina mlaºtinilornu poate s-adoarmãPluteºte treazãpeste labirint de canaleVâslele-n sus, vâslele-n josRegina apelor rãbufnind în ardezie

adulmecã iatacuri acoperite cu þigleRegina fiarelor geriatricealunecã, se roteºte ºi-ºi ia zborulpeste pieþe, palate si mlaºtiniFluxul vine, fluxul se duceRegina Mãrii de argintcontureazã coloane, arcade si ghipsuriScormoneºte-n gheare vise luate de vânt,Regina tenebrelor rãbufniteaflã refugiu sub arcuri de pod coºcovite.FotografiaToamna trecutã i-a sosit documentul -în pantaloni bufanþi ºi cizme din piele de bousilueta cu fermã moºtenitãcoboarã colina muiatã-n orzuriÎn depãrtare zgomot de camioaneUtilaje pornite sã striveascãconfuzia orizontului natural -gropi rãguºite pline cu apãLa prânz þeava metalicã a puºtiis-a oprit în aer sub flori de salcâm,nori adormiþi... corbi fãrã glas...în fotografia uitatã anul trecutLa þãrmrugineau râuri în rãsfãþDe-a lung de nisipuri albastreo preumblare lunarãÎnþepenite grãmezidin lemn împletitînserate în ºorþuri de frunzePe plajã-n arcuridune mãrunte, dune uriaºeînfricoºate la Nordde-o Cetatea-n ruinãO altã zi, o altã noapteÎn maquis arþarise petreceau la mal tulburaþiAbalone absconseîn nisipuri albastreDreptunghiuri din lemn chinuiterau reazem ºi þintãibisului conturatciugulea în ºorþul din frunzeBolþi sprijineau dune mãrunte pe plajãla porþi de Cetate-n ruine trecuteO altã zi dinaintea turnurilor, o altã noapteOraºul cu visePrezent din ce-a fostViitor din ce esteÎn oraºul cu omizise stropesc chimicaleÎn anotimpul uscatse aflã mlaºtini secatecu hârtii aruncateºi cartoane zglobiidoage ruginite pentru butoaiedeºeuri menajere cãzute din blocse hârjonesc mototol, se adunãaruncate orfane de la ferestretriste lângã borduri ;La tribune, învãþaþii politicise mândresc în vorbe, plutescpeste muritorii fãrã scaune fixemartori la mãririle celor aleºibãsmuiesc planeta cu sfaturiîn cadru dupã cadru la TVMoney, money, money...Prezent din ce-a fostViitor din ce esteArmãsari nemiºcaþipe arãturile artei ecvestreUrme de file-osteniteNoi cataloage ºi mãrciAdrese gratis de braºoave umflateNegustori de himere la bãnciCostume de carnaval ºi vorbe mobileGondole pe canale-mpuþiteGesturi ºi þipete muteArmãsarii din cursele verii trecutese agitã din filelecataloagelor nou apãruteLa vreme coaptã de carnavalFermecaþi clopoþei cu surprizeArmãsari nemiºcaþipe arãturile artei ecvestreDestineLiterare111

DestineLiterareSUMMER VISITHer summer visit was in the mountainsThe desert was coughing dustThe sun was biting and cracking the lightThe mid-afternoon was preparing to dieAbove the Music Mountain lizardsand cacti were fighting for spacesCaged grasshoppers were singingThe sky was burning an oven displaySpaces of stone… spaces of sand…Stone and sand to spare and no waterDisplays of turquoise beads were on viewand sand pictures from legendsabout some people who vanishedleaving their thoughts behindsome in stone, some under the soilred from the iron ore, souls to seeand to feel by Little Bighorn and beyondP O E M STHE LOVERShe was on show within four walls of a dreamthe wallpaper for fashions, come and gonehumming volumes in leather glossed in lightcreamsearching in papers and trophies you wonDressed in beige, he was sitting at his desk,quiethis moon eyes bathing in ancient texts,her soul hung from the Murano light, a riotagainst sparce furniture, swift feelings, nextto hide inside locked cupboards in her blue minda courtyard of lost souls in her dream towna room where starched people open and shutblindsdoors with airy hands, electric ghosts, clownsthat fall asleep under tight anaesthetichold her bridge of squares in counting magic.TSUNAMIAnother day, another nightMerry the rivers rust at the shoreAnother walk along blue sandsRigid lumps of woven woodInserted into the apron of leavesArched over the beach, little driftersNorth of the boarded City aghastAnother day, another nightWrapped tight in icy linen,running sands gatherat the mouth of the riverwhere boats used to shelter.Mum, hold my hand.I would if I could.Wrapped tight in alabaster breath,houses from past timeslay underneathheavy water carvings.Mum, I am cold.I would wrap you warm if I could.Wrapped tight in airy hands,running gales rubthe desolation driftingas far as the eye can see.Mum, my feet are wet.I would dry them if I could.Dora Grozawww.cristinateodoragroza.blogspot.com112Wrapped tight and left to soak,lead clouds bombard

the disappearing grasslandbeyond the horizonMum, my pants are wet.I would change you if I could.Wrapped tight in fluid sleep,roped shadows are twisted in claspsby the waters crunchinghouses of brickMum, I am wet to my neck.I would give you dry clothes if I could.Wrapped tightthe gaping mouth of the watersis drifting a silver toyfrom place to place.Maples in the maquis merry at the shoreAbstract abalone on the blue sandsRectangles of woven wood are reevesFor the infused ibis pecking at the apron ofleavesArches abide little drifters on the beachThey have stopped at the gates of the CityAnother day outside the towers, another nightDECKCHAIRS ATSOUTHWOLDStill oily heatCrisscrossing the surface of the seaAt Southwold, England’s most Eastern point.Stacks of deckchairsBreak the view of the sea hutsWhich ripple in the colours of the sea.Exhausted on opened deckchairsExperienced bodies sail siestasAs the sky blushes even stronger.It is business as usual at the end of the pierAmateur anglers check the horizonFor silent moving shadows and hidden waves.The sky is weighing its blueOver the deckchairs in animal print.Over the maize of men, women and children.With nothing to do, but rest and shop forBuckets, spades, and fish and chipsAgainst battleships of seagulls…TRANSIENCEOars rising, oars dippingThe Queen of the marshesCannot sleepThe Queen of the lagoonFloats awakeAcross the maze of canalsOars dipping, oars risingThe Queen of slate green watersDigs deep into the bricksThe Queen of aged beastsSlithers, prowls, and fliesAcross piazzas, palazzos and tidesDRise of tides, fall of tidesThe Queen of the silver seaGuilds arches and columnsThe Queen of darknessVaults over bridgesAcross dreams pulled taut by the wind.estineLiterareBeneath the eyeglass of the sunPink patterned lace seeks wisdomAs seagulls cut the air in sharp loops.On the pier, the ticking clock shaped as a bathtubStrikes on the hour and on the half pastIts wheels rotate in song of propelled waterNo turning back for mums dressedIn the colours of the azureAs their offspring, gulp chilled fizzy water.Drops of silenceDARKNESSLay drifting along furrowsTwisting fish on the shoreShapes under the hysterical waterDrops of silence113

DAmassed in wicker basketsUnder the silent tree of lifeCorners of terrified mindsDrops of silence.SILENCEthey sat round the stonesshadows glowing orangehung between two worldstrapped in their daydreamatoms in its hungershowered in invisible laughtergrasses, bushes and sticksblind ashes of that daywere locked in a battleagainst the deaf skythe fire was drippingcolours were meltingin vertical locksdust was under the eyelidsshaped sand was in the mouththey were surfinga labyrinth of silencestuntmen of a daydreamthe heat was sick with hungeratoms fighting the airOLD AGEA flock of dreams flies over her homeHer home has no windowsHer home has shut doorsHer home is at the crossroadsBetween the brackets of timeA flock of silence flies over her houseLeeches of darknessStorm the floors114estineLiterareMade of driftwoodAnd perhaps eggshellsHis footsteps stich the boardsIn her piano roomNoises hurl from the keysWhen he clutches the emptinessLocked within its walls.THE HUNTSharp dreams about hunting the bearThe bear hiding in the tall bushesA dream to dream about the bearAbout the bear of the nightAbout a harlequin bearJulia May couldn’t seein the thick bushes of that nightA dream about hunting the bearA dream about dreaming of the foxBearer of bad omenA dream about the woodpeckerA woodpecker pounding the homeA warning dream of death!A MATTER OF AGEThe island is getting smallerInsomniac, I search its shoresOn virtual maps and satnavsThe air is heavy with angerLittle storms…greater storms…Come and vanish at randomWith the seasons, I collectMore useless memoriesToo personal to shareMy village is getting smallerI know more placers than beforeAnd more names in the telephone directoryAll my todays and yesterdaysAre getting smaller and smallerUntil they become a blot…

DestineLiterareCONFLUENŢEALE ROMÂNILORS e c v e n ţ eSergiu GãbureacGuvernul MRU se comportã ca o prostituatã. Ascultã de peºte fãrã sã crâcneascã, neºtiind cum sã-i mai intreîn voie. Faþã de client, poporul român, are comportamentul tipic. De cea mai joasã speþã. Se smiorcãie, râde sause rãsteºte în funcþie de ordinul peºtelui. Are un singur scop. Sã-i punã mâna pe portofel. În rest, un guvern, careºtie la perfecþie bãtuta pe loc, la fel de incult, fardat strident, infatuat, fãrã soluþii.Limba românã. Nu mai suport ca decidenþii (autoritãþi naþionale sau locale) sau comunicatorii (formatorii dinpresã, radio, tv) sã siluiascã fãrã încetare limba românã din toatã poziþiile. Fãrã pic de jenã ºi fãrã a suportaconsecinþele de rigoare. Pe timpul lui ceaºcã se mai dãdea câte o amendã de 25 de lei per greºealã.Minciuna. Apar peste tot, fel de fel de aleºi, care mint de îngheaþã apele. CNA-ul asistã pasiv. Dacã o anumitãparte a mass mediei este sancþionatã prompt pentru neadevãruri promovate pe post, deºi nu moderatorul esteprincipalul vinovat, indivizii, emiþãtori de minciuni, nu suportã vreo consecinþã. În alte þãri europene, demisia esteprincipalul instrument de operare în aceste situaþii. Ai fost amendat de poliþistul de la circulaþie, seara ai demisionatdin postul de ministru. Ai favorizat un împrumut financiar, a doua zi demisionezi din postul de preºedinte al þãrii.Scurt, fãrã alte comentarii. Ai minþit sau ai cãlcat greºit, pleci. Chit cã e campanie electoralã sau nu, cã e declaraþie“politicã” sau pamflet. Eºti plãtit din banul public? Pleci la prima minciunã. Imediat. Nu aºtepþi sã te descoperemedia, ANI, ANAF, DIICOT etc.Grade ºi gradaþi.1. Pe tânãrul locotenent Gheorghe, care a spus niºte adevãruri dure doar în zece minute, în Piaþa Universitãþii,l-au executat cât ai clipi.2. Pe cel care s-a prostituat politic o zi ºi jumãtate, în calitatea sa de ºef de serviciu secret, prefãcându-se cãface un guvern, l-au trecut cu vederea.3. Înlocuitorul sãu, Meleºcanu, declarã nonºalant, cã prioritatea sa este organizarea alegerilor locale. Massmedia trece cu o uºurinþã incredibilã peste o asemenea afirmaþie, dar ne toacã mãrunt. A avut sau nu discernãmântcriminalul de la Perla!?!ªeful de STAT debiteazã noi gogomãnii. Nu te mai cruceºti. ªtii cu cine ai de-a face. Te aºtepþi ca mass mediasã le taxeze ca atare. Dar nu, o parte se tot întreabã, parºiv, insinuant: Da, când, dar, cum, da, dacã e adevãrat?...Alte javre muºcã declarând ritos: Aþi vãzut, n-a vrut sã fie prim ministru! Dar nimeni nu-ºi pune problema. Simplu:Prim ministru? Pe ce bazã, musiu?Boldea. În sfârºit, un tip care se þine de cuvânt. A spus în direct cã pãrãseºte România? ªi a plecat. Trimite înridicol toate serviciile secrete româneºti. Iar domniºoara Kovesi dã nedumeritã din umeri. “Pentru ce sã-mi daudemisia?!” A raþionat corect. Dacã Bãsescu nu ºi-o dã, pentru fapte fãrã numãr, mult mai grave, de ce ºi-ar da-oea?Ultima orã! Flutur anunþã sprijinul Partidei Romilor Pro Europa pentru PDL în judeþele Suceava, Botoºani, Iaºi,Neamþ ºi Bacãu. Victorie! Ne-am înfrânt!Fraþilor, am înnebunit cu toþii!?!Vizitaþi România, o þarã superbã!Spre Bãlãceanca, birjar!Diferenþa dintre Nelson Mandela ºi Traian Bãsescu?Mandela a stat la închisoare înainte de a fi preºedinte!DIVERSE115

DDIVERSEestineLiterareSCRIITORICANADIENIÎN PUBLICAŢIILELUMIIAlexandru Cetãþeanu,în antologia Congresului Mondial al Poeþilor,2011, USA.N.R. Dorim sã inserãm în ediþiile urmãtoare ale revistei DESTINE LITERARE ºi altenume de scriitori din spaþiul canadian, dupã acest indicator de referinþã:- titlul revistei sau al cãrþii;- þara în care apare;- scanarea (fie ºi parþialã) a materialului publicat.116Se admit numai texte tipãrite în alte limbi de culturã decât cea a autorului.Ele vor beneficia de gãzduirea noastrã, fiind o mãrturie în timp despre dezvoltareaprestigiului scriitorilor români pe meridianele lumii.

DestineLiterareRomânii cu care ne mândrimAurelia Sima şiDaniel Constantin-Manolescu!Un fructueux bilan scientifique 2011 –Lab. CRCHUM /7-124-Directeur : PangalaV. Bhat, PhDDIVERSENous avons le plaisir de vous informer sur les réalisations scientifiques denotre laboratoire durant 2011. Deux étudiants de doctorat PhD au programme deNutrition de la Faculté de Médecine/Université de Montréal, M. Daniel Constantin-Manolescu et Mme. Aurélia Sima ont obtenu l’année passée plusieurs prix et boursesd’excellence. Tous deux font partie du laboratoire Nutrition et cancer du CRCHUM-Hôtel Dieu, dirigé par le Dr Pangala V. Bhat, qui travaille actuellement en collaborationavec le Dr. Jean-Louis Chiasson sur le métabolisme des rétinoïdes et leur potentielpréventif et thérapeutique dans l’obésité, la résistance à l’insuline, le syndromemétabolique et le diabète.Durant l’année 2011, M. Daniel Constantin-Manolescu à obtenu à trois reprisesune Bourse PhD.-Recherche du Département Nutrition/FESP/UdeM : 5000$ éditionautomne 2010-2011, 2000$ édition hiver-printemps 2011 et 5000$ édition automne2011-2012. Mme. Aurélia Sima a obtenu a sont tour à plusieurs reprises une BoursePhD.-Recherche du Département Nutrition/FESP/UdeM : 5000$ édition automne 2010-2011,1000$ édition hiver-printemps 2011 et 5000$ édition automne 2011-2012. De pluselle a obtenu un prix de 250$ pour son affiche « NIVEAUX SÉRIQUES DE RBP4 ETROL DANS L’OBÉSITÉ ET DIABÉTE DE TYPE 2 CHEZ L’HUMAIN» présenté enNovembre 2011 lors de la Journée de la Recherche du Département de Nutrition /Faculté de Médecine/Université de Montréal.117

estine iterareD LLes deux étudiants on été également actifs dans le domaine de la publication scientifique,avec la publication en Novembre 2011 d’un article en partenariat dans la revue Biochem &Cell Biology:« Retinoids and retinoid-metabolic gene expression in mouse adipose tissues. » – Sima A,Manolescu DC, Chiasson Jean-Louis et Pangala V. Bhat, Biochem Cell Biol. 2011Dec;89(6):578-84. Epub 2011 Nov 11, PubMed : 22077479 et de publications individuelles derésumés et affichés scientifiques dans la revue l’OPDQ/Été 2011 :« Rétinoïdes et profils d’expression des gènes de leur homéostasie dans les tissusadipeux (abdominal vs sous-cutané) de souris en santé »-Aurélia Sima, Nutrition :Science en évolution, Revue de l’Ordre Professionnel de Diététistes du Québec(OPDQ),Volume 9, No.1, Juin 2011.« L’Acide Rétinoïque dans le traitement du Diabète de type 2 »- Daniel-ConstantinManolescu, Nutrition : Science en évolution, Revue de l’Ordre Professionnel de Diététistes duQuébec(OPDQ), Volume 9, No. 1, Juin 2011.De plus, en Décembre 2011 dernier, lors de la XIV-éme édition du Congrès Scientifiquedes étudiants et résidents du CRCHUM, M. Daniel-Constantin Manolescu a reçu unebourse CRCHUM de 1000 $, obtenant la première place sur 45 concurrents dans le cadre duconcours annuel de Compléments de Bourses PhD. du Centre de recherche du CHUM.Montréal, 14 janvier 2012Dr. Pangala V. Bhat, Ph.D.Professor, Medicine and NutritionChief, Laboratory of Nutrition and Cancer 7-124CRCHUM, Hôtel-Dieu,3840, Saint Urbain Street,Montreal, Quebec H2W 1T7, CanadaTel : (514) 890-8000 Ext. 12927, Fax : (514) 412-7152Email: Pangala.V.Bhat@umontreal.ca118

Reproducem textul din numãrul pe ianuarie alrevistei „Destine Literare” -editorialul „2008 - AN AL MARILOR PIERDERI”DestineLiterare...Despre maestrul Vasile Gorduz, sculptor de valoare mondialã, profesoruniversitar la Universitatea Naþionalã de Arte, câºtigãtor a numeroase premiinaþionale ºi internaþionale, membru onorific al Asociaþiei Canadiene a ScriitorilorRomâni, ºtiam de multã vreme cã se lupta cu un cancer la gât. Separe cã ºtia de cumplita boalã încã din anul 2004, când a venit la Montrealpentru a asista la dezvelirea statuii lui Eminescu din Piaþa României, al cãreicreator era. A scãpat de suferinþã pe 12 decembrie, în anul nefast 2008.Când l-am vizitat la Bucureºti ultima oarã, acum un an, nu mai puteavorbi. La gât, avea un bandaj care acoperea o ranã ce nu se mai vindeca.Avea corzile vocale distruse. Cu numai un alt an înainte, când l-am vizitat laatelier împreunã cu poetul George Filip, fãcea vin din strugurii pe caretocmai îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamnãSilvia Radu, ci pentru prieteni ºi admiratori, care gãseau întotdeauna unpahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor dinjurul domniei sale, aºa cum se bucura ºi sculptoriþa ºi pictoriþa Silvia Radu,distinsa vestalã a profesorului. A cerut o bucatã de hârtie ºi cu mânatremurândã ne-a scris: «Vã rog sã faceþi tot posibilul ca statuia lui Eminescude la Montreal sã fie înãlþatã pe un soclu, aºa cum am conceput-o».Aceastã dorinþã sfântã a Maestrului trebuie sã fie îndeplinitã, ºi fac unapel la toþi romanii iubitori de þarã ºi de cultura noastrã, din Canada, dinRomânia ºi de oriunde s-ar afla, sã contribuie la construirea unui soclupentru statuia lui Eminescu de la Montreal. În numãrul viitor al revistei„Destine Literare” ºi pe internet la site-ul ACSR se va reveni cu detalii.Numai atunci când magnifica sculpturã în bronz a lui Eminescu va fiprezentatã aºa cum se cuvine, chiar ºi cei mai sceptici români vor înþelegece genialã capodoperã ne-a lãsat Maestrul, care se va bucura ºi ne vabinecuvânta de acolo, de sus, din Rai.Drum bun spre eternitate, Maestre Gorduz.DIVERSEAlexandru CetãþeanuN.R. Se pot trimite bani prin postã (cec) sau se poate face o contribuþiecu VISA.Adresa: ACSR (pentru proiectul Gorduz), 7091 Hebért Boul., Salaberryde Valleyfield, Qc., J6S 2G6, Canada.Lista contribuabililor va fi publicatã în revistã.119

DestineLiterareDirector:Redactor-ºef:Redactor-ºef adjunct:Redactor-ºef adjunct:Redactor tehnic:Consultant literar:Secretar literar:Colectivul de redacþie:Alexandru Cetãþeanu (romwriters@yahoo.com)Eliza GhineaMaia Cristea VieruDaniela GîfuValentin Gheorghe Piþigoi (valentinpitigoi@gmail.com)Marian BarbuIon Anton DatcuDIVERSE120MEMBRII ACSR:Alex Cetãþeanu - PreºedinteJacques Bouchard - VicepreºedinteMihai Cristina - VicepreºedinteIon-Anton Datcu - VicepreºedinteDragoº Samoilã - VicepreºedinteMargareta AmzaElena BuicãEugen Caraghiaur+ Constantin ClisuGeorge DavidFrancisc Ion DworschakIrina EgliGeorge FilipCorneliu FloreaGeorge GeorgescuMircea GheorgheEliza GhineaEugene GiurgiuDaniela GîfuIonela ManolescoFelicia MihaliCamil MoisaLivia NemþeanuFlorin OncescuCarmen PoenaruRadu RãºcanuSorin SoneaCãtãlina StroeLuminiþa SuseMiruna TarcãuGeorges TãutanFlorin Mãlaele Toropu+ Ion ÞãranuCezar Vasiliu+ Zoe Torneanu VasiliuMaia Cristea-VieruSECRETAR ACSR:Corina LucaMEMBRII ASOCIAÞI:Petruº Andrei - RomâniaClara Aruºtei - RomâniaVeronica Balaj - RomâniaNicolae Bãlaºa - RomâniaAdrian Bebe - ElveþiaLucreþia Berzintu - IsraelMichaela Bocu - RomâniaHanna Bota - RomâniaMagda Botez - USADan Brudaºcu - RomâniaMihai Batog Bujeniþa - RomâniaRareº Burlacu - RomâniaMelania Rusu-Caragioiu - CanadaRoni Cãciularu - IsraelGeorge Cãlin - RomâniaSorin Cerin - RomâniaNicholas Cetãþeanu - ChinaRadu Mihai Criºan - România

Gheorghe Culicovschi - RomâniaOctavian Curpaº - USARita Dahl - FinlandaJulia Deaconu - CanadaVirgil Diaconu - RomâniaNicholas Dima - USAViorel Dinescu - RomâniaMihaela Donciulescu - CanadaMihaela Dordea - RomâniaCarmen Doreal - CanadaOctavian Doreanu - USADarie Ducan - Româniaªtefan Dumitrescu - RomâniaVictoriþa Duþu - RomâniaEugen Evu - RomâniaEduard Filip - USAPetre Fluieraºu - RomâniaTraian Gãrduº - CanadaMariana Gheorghe - CanadaIoana Gherman - CanadaAna-Maria Gibu - RomâniaIury Gugolev - Federaþia RusãLaura T. Ilea - RomâniaLiviu Florian Jianu - RomâniaMaurice Lebeuf - CanadaPompiliu Manea - RomâniaDaniel Constantin Manolescu - CanadaLuisa Marc - RomâniaMihai Mãlaimare - RomâniaVasile Mic - RomâniaCalin Mihãilescu - CanadaSilvia Miler - RomâniaKae Morii - JaponiaIon Murgeanu - RomâniaGheorghe Neagu - RomâniaVali Niþu - RomâniaIon Enescu Pietroºita - RomâniaVictor Roºca - CanadaVirgil Sacerdoþeanu - FranþaAdrian Sãhlean - USAOctavian Sãrbãtoare - AustraliaDorel Schor - IsraelAndrei Seleanu - RomâniaDTsipi Sharor - IsraelFlorentin Smarandache - USAGeneral Emil Strãinu - RomâniaVictor Stroe - CanadaIrina Suatean - RomâniaTsvica Szternfeld - IsraelIon Pachia Tatomirescu - RomâniaIon Floricel Teicani - RomâniaFlavia Teoc - RomâniaAl. Florin Þene - RomâniaTitina Nica Þene - RomâniaLe Verne - Germaniaªtefan Viºan - RomâniaAlina Voicu - FranþaDaniela Voiculescu - RomâniaDan Vulpe - CanadaMEMBRII DE ONOARE:Martin Alexander - Hong KongIoan Barbu - RomâniaMarian Barbu - RomâniaJacques Bouchard - CanadaDan Brudaºcu - RomâniaJean-Yves Conrad - FranþaGilles Duguay - Canada+ Vasile Gorduz - RomâniaCarolina Ilica - RomâniaDumitru M. Ion - RomâniaShirley Lee - South CoreeaCorneliu Leu - România+ Caludiu Matasã - USAKae Morii - JaponiaDoru Moþoc - RomâniaGeneral Ion Mihai Pacepa - USADorel Schor - IsraelFlorentin Smarandache - USAHerman Victorov - CanadaMEMBRII DE ONOAREPOST-MORTEM:Cezar IvãnescuArthur SilvestriGrigore VieruestineLiterare121

DestineLiterareFiecare autor care semneazãîn revista „Destine Literare”rãspunde moral ºi juridic de conþinutul articolului sãu.Redacþia respectã ortografia autorului.Materialele nepublicatenu se înapoiazã autorilor.Textele publicate nu se remunereazã.Pentru a putea primi varianta tipãritãa revistei „Destine Literare”,puteþi face un abonamentîn valoare de 80 de dolari pe an,plus taxele de expediere.Trimiteþi un e-mail pe adresa Asociaþieicu toate informaþiile dumneavoastrã:romwriters@yahoo.com.La cerere putem imprima orice numãr.ISSN 1916-0623122