Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Managementul crizelormãsuri specifice, prin acþiunea sistemelor naþionalecu competenþe în domeniu."Criza politico-militarã este o stare acutã, de tranzit,fie cãtre o reaºezare a ordinii, fie cãtre un conflict. Eaeste declanºatã de o serie de circumstanþe, nu sedeclanºeazã niciodatã pe neaºteptate. Existã aproapeîntotdeauna o perioadã de trecere de la starea de normalitatela cea de anormalitate.Rezultatul imediat al crizei determinã, în oricesituaþie un nou echilibru. Succesul presupune cã statulºi-a atins obiectivele principale pe care ºi le-a fixat iniþial.Eºecul presupune acceptarea condiþiilor puse de adversarpentru a ieºi din crizã.În cazul compromisului actorii consimt la diverseschimbãri ale sistemului internaþional pe care ar fi preferatsã le evite. Impasul presupune cã scopurile fixate depãrþile în conflict nu sunt atinse. Tensiunile ºi sursele deconflict nu sunt eliminate. Exemplu: criza iugoslavã,amorsatã în iunie 1991 ºi care ºi-a urmat logica timp demai mulþi ani.Rezultatele crizelor, precum ºi opinia ºi percepþiaactorilor asupra lor au o influenþã inevitabilã asupra configuraþieisistemului internaþional care rezultã în urmaunei crize. Deºi imprevizibilã ºi, prin urmare, greu de gestionat,criza rãmâne un mecanism destul de eficace detransformare voluntarã a sistemului internaþional.2. Managementul crizelor politico-militarede cãtre structurile cu atribuþii în domeniul securitãþiiManagementul crizelor cuprinde ansamblulmecanismelor, procedurilor ºi activitãþilor prin care factoriide decizie stabilesc ºi pun în aplicare în mod unitarmãsurile necesare pentru prevenirea ºi controlul crizelorprecum ºi pentru înlãturarea efectelor acestora, în scopulrevenirii la normalitate.Principalele structuri cu atribuþii în domeniulgestionãrii crizelor politico-militare sunt ONU, OSCE, UEºi NATO.ONU ºi rolul sãu în gestionarea crizelor politico-militareONU este o organizaþie cu vocaþie universalã, creatãdupã al Doilea Rãzboi Mondial pentru a asigura paceaºi securitatea internaþionalã. Este alcãtuitã în prezent din195 de state care s-au declarat hotãrâte sã protejeze "generaþiileviitoare de flagelul rãzboiului".Dacã la înfiinþarea organizaþiei cea mai mareprovocare o constituiau rãzboaiele interstatale, aceastãsituaþie s-a schimbat fundamental pe parcursul ultimelordecenii: conflictele armate dintre state au scãzut lanumãr, în schimb cele din interiorul statelor au cunoscuto creºtere imensã, la fel ºi unele fenomene mai noi -terorismul transnaþional, proliferarea armelor de distrugereîn masã, traficul de arme mici.Dintre organele principale ale ONU sunt competentesã acþioneze pentru garantarea pãcii, rezolvareadiferendelor ºi asigurarea securitãþii internaþionale:Consiliul de Securitate, Adunarea Generalã, ºi în anumitecondiþii, Secretariatul General al organizaþiei.91Ca singura organizaþie interguvernamentalã cuvocaþie globalã, ONU posedã o serie de avantaje faþã deorganizaþiile regionale: un mult mai înalt grad de legitimitate,cel mai extins sistem de soluþionare a disputelor,o mai mare experienþã instituþionalã. Organizaþiileregionale posedã avantajul de a cunoaºte mai bine actoriilocali ºi pot fi þinute la curent mai rapid despre evoluþiilesituaþiei din teren. În acelaºi timp însã, Consiliul deSecuritate tinde sã fie dominat de cei cinci membri permanenþi(SUA, Rusia, Franþa, Marea Britanie, China),exercitarea dreptului de veto putând încetini luareadeciziilor. Dupã cum a spus Immanuel Kant, întotdeaunava fi rãzboi. Important este sã ne aflãm pe calea spre pace.ONU îºi va putea continua aportul la eforturile de prevenirea conflictelor, numai dacã statele îºi vor menþinesprijinul.Contribuþia OSCE la gestionarea crizelor politico-militareObiectivul principal al OSCE îl reprezintã diplomaþiapreventivã. Acþiunea ºi demersurile diplomaþieipreventive vizeazã în principal douã tipuri de conflicteprevizibile: cele imediate, pe termen scurt ºi conflictele petermen lung. O prevenire durabilã a conflictelor înEuropa nu poate fi conceputã decât pe termen lung,întrucât o asemenea acþiune vizeazã implicit instaurareaunei democraþii viabile, crearea unui climat de încredereîntre populaþie ºi cei care o guverneazã, instituirea destructuri pentru promovarea drepturilor omului,respectarea minoritãþilor. Diplomaþia preventivã are învedere ºi tranziþia paºnicã de la un sistem economic centralizatspre economia de piaþã.OSCE, fãrã sã dispunã de mijloacele materialesuficiente, a creat o serie de structuri ºi mecanisme care îipermit teoretic sã se angajeze activ în diplomaþia preventivã,pe de o parte, iar pe de altã parte, influenþa ºi capacitateasa sunt limitate de opþiunile statelor pentru ometodã sau alta, de reapariþia sferelor de influenþã ºi dealþi factori.Ca un instrument de diplomaþie preventivã a fostconceputã funcþia de Înalt Comisar pentru minoritãþinaþionale care sã permitã declanºarea unei alarme timpuriisau întreprinderea unei acþiuni rapide pentru aîmpiedica transformarea unor tensiuni privindminoritãþile, într-o situaþie conflictualã.OSCE nu este numai o comunitate de valori ci ºio comunitate de responsabilitãþi, ajutorul acordat altorstate participante fiind atât o îndatorire moralã cât ºi unapoliticã.Rolul Uniunii Europene în managementul crizelorpolitico-militareUniunea Europeanã a generat un nivel ridicat dedezvoltare economicã pe continent dar ºi o nouã abordarea securitãþii întemeiatã pe soluþionarea paºnicã a conflictelorºi pe cooperarea internaþionalã.Producând un sfert din Produsul Mondial Brut ºiunind între hotarele sale 27 de state ºi peste 450 milioanede oameni, Uniunea Europeanã este în mod inevitabil unactor global, care trebuie sã-ºi asume responsabilitatea