Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Managementul crizelorCONTRIBUÞIA ROMÂNIEILA GESTIONAREA CRIZELOR POLITICO-MILITARECONTEMPORANE1. Crizele politico-militareDupã încheierea Rãzboiului Rece, a apãrut o serieîntreagã de conflicte în diferite zone ale lumii. Pe lângãacestea s-au creat situaþii în care s-a dovedit cã unele statenu sunt în mãsurã sã-ºi gestioneze problemele interne cucare se confruntã. Acest fapt a condus la destabilizare,care a afectat nu numai þãrile implicate dar ºi zona cãreiaîi aparþineau, generând situaþii de crize politico-militarefãrã precedent în istorie.Mecanismele de care dispuneau structurile desecuritate (ONU ºi celelalte organizaþii regionale - OSCE,OSA, OUA, ASEAN ºi altele) s-au dovedit ineficiente ºidepãºite de situaþie. S-au impus în felul acesta noi forme,noi încercãri de a gestiona crizele tot mai frecvente careizbucneau. Sfârºitul de secol XX ºi începutul secolului XXIau adus cele mai multe intervenþii din istorie pentru gestionareasituaþiilor de crizã apãrute. În perioada contemporanãcriza nu este numai interstatalã. Statele nu maideþin nici monopolul violenþei armate, nici pe cel al puteriieconomice ºi chiar militare. Mai mult decât atât,uneori preferã sã încredinþeze sarcina de a rezolva problemeleproprii organizaþiilor internaþionale, deveniteactori cu un statut deplin al crizelor internaþionale ºi alprocesului de reglementare a acestora.În acest context riscurile la adresa securitãþiistatelor europene, în general, ºi la adresa securitãþiinaþionale în special, cunosc o proliferare ºi modalitãþi demanifestare pânã de curând necunoscute. Aceste riscuri,identificate tot mai mult drept consecinþe ale dificultãþilorºi rivalitãþilor în plan economic, social, politic, militar,religios sau de altã naturã, þin mai mult de manifestareaunor convulsii în plan intern sau internaþional decât deposibilitatea apariþiei unor agresiuni clasice.Crizele sunt definite în funcþie de caracteristicileacestora ºi de domeniul de manifestare. Dintre toatetipurile de crize, cele politico-militare sunt de cea maimare complexitate ºi prezintã cel mai grav pericol pentrupace ºi stabilitate. În scopul asigurãrii gestionãrii eficientea crizelor, statele trebuie sã îºi creeze sisteme naþionale degestionare a crizelor. Cele mai eficiente ºi în acelaºi timpperfecþionate aparþin statelor membre NATO.România acþioneazã constant ca un factor de stabilitateºi de consolidare a securitãþii în plan regional ºiglobal. Þara noastrã acþioneazã atât în plan conceptual,iniþiind sau asociindu-se la diverse soluþii pragmatice, câtºi în plan practic-aplicativ, contribuind cu forþe militare laoperaþiile de menþinere sau de impunere a pãcii, iniþiateîn baza unor hotãrâri ale Consiliului de Securitate alLocotenent colonel Teodor Cornel MORCANCentrul de Pregãtire pentru Apãrare NBC ,,Muscel”ONU. Dovedind cã este un aliat de încredere, þara noastrãdã dovadã de credibilitate ºi transparenþã în formulareapoliticii sale externe ºi militare, prezentând predictibilitateîn acþiunile întreprinse în plan internaþional.România a devenit pentru prima oarã în istoria sabimilenarã un participant activ la gestionarea situaþiilorde crizã. Am devenit astfel, mai ales dupã primirea înNATO, dintr-o þarã cu un deficit cronic de securitate,într-un furnizor de stabilitate, securitate ºi pace.Sfârþitul Rãzboiului Rece a fost unul din marileevenimente transformatoare ale secolului XX, acesta fiindechivalentul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial prinefectele sale asupra structurii sistemului internaþional,dar având loc fãrã conflict armat.La sfârºitul Rãzboiului Rece ameninþãrile globalenu au dispãrut, nu s-au micºorat ci s-au modificat.Pericolul rãzboiului a fost înlocuit cu o multitudine defactori de risc a cãror importanþã variazã de la o situaþie laalta, de la o regiune la alta. Instabilitatea s-a extins ºi înEuropa, nu numai în zonele tradiþionale cunoscute dinOrientul Mijlociu ºi Apropiat, Asia ºi Africa. Conflicteleau devenit explozive ºi duc la o gamã întreagã de crize,interne ºi internaþionale, care au rãdãcini sociale, etnice,religioase ºi economice.Evenimentele de la sfârºitul anului 1989, cunumeroasele mutaþii ale situaþiei politico-strategice încentrul ºi în estul Europei, au generat un amplu proces deredefinire a raporturilor internaþionale.Mediul de securitate este caracterizat de transformãrisubstanþiale, care necesitã adaptarea criteriilor clasicede analizã a securitãþii internaþionale. Noile provocãrila adresa securitãþii, generate de suprapunerea unorfenomene precum globalizarea ºi fragmentarea, seadaugã unor forme clasice de riscuri ºi vulnerabilitãþiregionale. Se menþin focare de tensiune tradiþionale, darmodul lor de dezvoltare este influenþat de apariþia unorriscuri neconvenþionale ºi transfrontaliere, precum terorismul,crima organizatã ºi proliferarea armelor de distrugereîn masã.În proiectul de lege românesc privind "SistemulNaþional de Management Integrat al Crizelor" la Art.2(1)se dã definiþia crizei, astfel:"Criza este o situaþie de anormalitate, lanivel naþional sau internaþional, în care suntameninþate sau perturbate condiþiile de viaþã,mediu sau sãnãtate, proprietatea, stabilitateapoliticã, economicã, socialã iar pentru revenirea lastarea de normalitate este necesarã adoptarea de90