Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Educaþie ºi instrucþiestrategii decid soarta rãzboiului. Consistenþajudecãþilor de valoare, a elaborãrilordecizionale, care în viitor se estimeazã cã vor fi"mai puþin secvenþiale, mai mult simultane ºi mereuanticipative" 3 , are un impact hotãrâtor asupradesfãºurãrii operaþiilor militare.Capacitatea de a executa activitãþi caracterizateprin complexitate, dificultate, adaptabilitatela un scop, realizare originalã ºi valoaresocialã, permiþând combinaþii variate ºi diferenþierisubtile ale ideilor (dupã G.D. Staddard),inteligenþa reprezintã, în viziunea autorilor dedicþionare, facultatea de a înþelege, a sesiza pringândire, aptitudinea de a se adapta la o situaþie,de a se schimba în funcþie de circumstanþe. Înrealitate, ea se diferenþiazã de gândire, estemãsurabilã, pentru cã, aºa cum spune J. Gatty,se traduce prin "capacitatea de a mobiliza dateleteoretice într-un final practic". Deosebindu-se denoþiunea de spirit sau de gândire, inteligenþaeste de nepreþuit în cadrul conflictelor armate,întrucât conferã posibilitatea de a descifra situaþiilecomplexe, a le pãtrunde sensul, a realizaînþelegerea lor superioarã.Ca trãsãturã generalã a gândirii,inteligenþa dã comandanþilor/instructorilorposibilitatea de a surprinde cu uºurinþã legãturileascunse dintre fenomene, de a trece rapidde la o situaþie la alta, de a îmbina într-un modinedit cunoºtinþele militare.Pe bunã dreptate, specialiºtii militari oconsiderã "un gradient funcþional al gândiriiumane", care permite o rezolvare la un nivelsuperior a problemelor complicate ale luptei.Calitatea celui instruit, a absolventuluicursant, este direct proporþionalã cu calitateainvestiþiei fãcutã în acesta, instrumentul principalprin intermediul cãruia se investeºte îlreprezintã instructorul. Modul în care se realizeazãacest lucru este esenþial pentru un luptãtorinstruit la standardele cele mai înalte.Performanþele celui instruit nu rezultã doar dinmãsura în care acesta ºi-a atins obiectivele, cimai ales din dezvoltarea capacitãþii acestuia de ase adapta ºi a rezolva problemele apãrute petimpul instruirii. Pe scurt, prin abilitatea lui de agãsi resursele necesare soluþionãrii situaþiilornou create, pregãtindu-l astfel cu o gândire constantã,sãnãtoasã, bazatã pe un studiu individualconsecvent.Subofiþerul CBRN - instructor trebuie sãse impunã în faþa cursantului, soldatului/gradatuluivoluntar nu atât prin autoritateafuncþiei ºi a gradului, cât mai ales princunoºtinþe, competenþe, mod de comportare,exemplu personal, stil de muncã ºi prin încredereainsuflatã acestora de un militar instruit.În aceeaºi ordine de idei, instructorul CBRN areobligaþia de a educa ºi instrui, de a cunoaºtecapacitãþile celor ce se instruiesc, dificultãþileîntâmpinate de cãtre aceºtia, adaptându-ºi permanentmodul de transmitere a cunoºtinþelor înfuncþie de aceste variabile.În concluzie, în condiþiile noilor abordãriconceptuale privind rolul ºi locul subofiþeruluiromân modern, credem cã acesta seaflã pe un traseu ascendent, care, coroborat cupregãtirea profesionalã, dãruirea, motivarea ºiambiþia de a reuºi sã facã faþã noilor misiuni, nedau garanþia instruirii luptãtorului în domeniulCBRN la standardele cele mai înalte.Unitãþile ºi subunitãþile din apãrareCBRN vor continua sã asigure eficienþa conduceriiºi desfãºurãrii operaþiilor pe perioade prelungiteîn medii CBRN. Astfel încât, atât îndomeniul conducerii militare, al creaþiei tehniceºi tehnologice, cât ºi în cel acþional, resursaumanã specializatã sã facã o permanentãinvestiþie de inteligenþã, acþionând preponderentcreativ, inovativ, probând un comportamentde "armatã de forþã cerebralã".3= General de brigadã dr.Constantin Oniºor, Explorãri strategice, Ed.Polirom, Iaºi, 2002, p.6689